CAP. 5 METODE FINANCIARE DE EVALUARE A PROIECTELOR DE INVESTIŢII.

INFLUENŢA FACTORULUI TIMP ASUPRA PROCESULUI INVESTIŢIONAL

Teoria financiară indică faptul că în luarea deciziei de investiţie pot fi întâlnite anumite
criterii care duc la folosirea diverselor metode în veder fundamentării opțiunilor, cum ar fi:
- maximizarea profitului firmei;
- minimizarea termenului de recuperare a investiției;
- reducerea riscului asociat proiectului de investiţii;
- ordonarea optimă a proiectelor mutual exclusive.
În general, este acceptat că abordarea dinamică este o tehnică mult mai relevantă decât
abordarea statică în ceea ce priveşte considerarea acestor criterii.

5.1. Introducere

Procesul de realizare a investiţiilor şi de recuperare a fondurilor consumate se

desfăşoară în timp, investiţiile şi efectele lor, precum şi nivelul eficienţei, având un pronunţat
caracter dinamic. Legătura dintre timp şi investiţii se manifestă pe multiple planuri, dar cel mai
important este acela de multiplicare a investiţiilor. Aceasta înseamnă că resursele umane şi
materiale, atrase din circuitul economic curent şi imobilizate în procesul investiţional, îşi
modifică valoarea pe măsură ce timpul de imobilizare creşte. Întrucât investiţiile alocate în
prezent nu mai sunt echivalente, sub influenţa timpului, din punct de vedere valoric cu profitul
ce se va obţine în viitor, rezultă că o abordare concretă a proceselor investiţionale, în vederea
fundamentării deciziei, necesită analiza lor dinamică, adică ţinând seama de influenţa
multiplicatoare a factorului timp.
Stabilirea eficienţei investiţiilor presupune studierea rezultatelor obţinute prin
consumarea sumelor locate în cest sens, deci este necesar să analizăm influenţa factorului timp
şi în perioada de exploatare a capitalului fix creat.
Pentru aceasta trebuie făcută o etapizare a fenomenului investițional, astfel:
✓ perioada în care se consumă resurse finnciare, materiale şi umane fără să se obţină
venituri (fazele preinvestiţională şi investiţională);
✓ perioada în care investiţiile realizează venituri (faza de exploatare).

Page 1 of 7
5.2. Influenţa factorului timp asupra investiţiilor în perioada de realizare a obiectivului.
Indicatorii imobilizărilor

Perioada (durata) de realizare a investițiilor este perioada în care se consumă fondurile

fără să se obţină venituri şi se caracterizează prin imobilizări de resurse financiare, umane şi
materiale în diveste activităţi cum sunt: elaborarea studiului de fezabilitate, proiectarea
obiectivului şi executarea lucrărilor de construcţii-montaj pe şantiere.
Lucrările executate la începutul acestei perioade conduc la imobilizări în special de
forţă de muncă superior calificată, ceea ce reprezintă o pierdere de venit net, atât pentru agentul
economic, cât şi pentru economia naţională. Este necesar ca durata etapei de cercetare-
proiectare să fie cât mai scurtă, dar suficient de mare pentru a asigura calitatea lucrărilor.
Durata de execuţie (realizare a investiției) este aceea în care se consumă cea mai mare
parte din valoarea investiţiei.
Eşalonarea investiţiilor influenţează în mod direct imobilizările de fonduri care
reprezintă pierderi potenţiale pentru economia naţională. În general, investiţiile pot fi eşalonate
în mod crescător (varianta I), uniform (varianta II) sau descrescător (varianta III).

Investiţii Investiţii Investiţii

1 2 3 Anii 1 2 3 Anii 1 2 3 Anii

Varianta I Varianta II Varianta III

Figura nr. 5.1 – Eșalonarea crescătoare (varianta I), uniformă sau constantă (varianta II) şi
descrescătoare (varianta II I) a investiţiilor

Deoarece o sumă cheltuită rămâne imobilizată până la începutul funcţionării

obiectivului şi chiar peste acest moment, până la recuperarea efectivă, varianta mai
convenabilă este varianta I la care imobilizările sunt cele mai mici.
Pentru evaluarea eficienţei economice a investițiilor pe această perioadă, prin prisma
mărimii imobilizărilor şi a pierderilor datorate acestor imobilizări, se folosesc o serie de
indicatori şi anume:
Page 2 of 7
 1. Mărimea imobilizărilor totale (Mi)
Un fond de investiţii alocat într-un an h va rămâne imobilizat până la sfârşitul perioadei
de execuţie a obiectivului.

Anul de imobilizare
1 2 3 … h … d-1 d
Investiţia
I1 I1 I1 I1 … I1 … I1 I1
I2 I2 I2 … I2 … I2 I2
I3 I3 … I3 … I3 I3
... ... ... ... ... ...
Ih Ih … Ih Ih
... ... ... ...
Id-1 Id-1 Id-1
Id Id
Figura nr. 5.2 – Imobilizarea fondurilor de investiţii

Mărimea imobilizărilor totale (Mi) se determină însumând toate elementele matricei,

adică:
𝑑 Mi – mărimea imobilizărilor totale;
𝑀𝑖 = ∑ 𝐼ℎ (𝑑 − ℎ + 𝑘) i – varianta de proiect pentru care se calculează
ℎ=1 indicatoril mărimea imobilizărilor totale;
h – anul în care se cheltuie investiția anuală Ih;
(u.m. imobilizări totale) Ih – fondul de investiţii cheltuit în anul h;
d – durata de execuţie a obiectivului;
k – factor de corecţie.

Factor de corecţie (k) poate lua valorile:

✓ k = 1, când fondurile se cheltuiesc la începutul anului;
✓ k = 0,5, când fondurile se cheltuiesc la jumătatea anului;
✓ k = 0, când fondurile se cheltuiesc la sfârșitul anului.
Astfel, vom avea:
𝑑

k = 1 → fondurile se cheltuiesc la începutul anului 𝑀𝑖 = ∑ 𝐼ℎ (𝑑 − ℎ + 1)

ℎ=1
𝑑

k = 0,5 → fondurile se cheltuiesc la jumătatea anului 𝑀𝑖 = ∑ 𝐼ℎ (𝑑 − ℎ + 0,5)

ℎ=1
𝑑

k = 0 → fondurile se cheltuiesc la sfârşitul anului 𝑀𝑖 = ∑ 𝐼ℎ (𝑑 − ℎ)

ℎ=1

Page 3 of 7
 2. Imobilizarea specifică (mi)
În stuația în care variantele proiect de investiţii care se compară nu prevăd aceeaşi
capacitatea de producţie, varianta care prevede capacitatea mare de producţie va necesita şi
fonduri mai mari de investiţii în raport cu celelalte variante, ceea ce va conduce, implicit, la o
valoare mai mare a imobilizărilor totale de fonduri. În această situație decizia de investiţii poate
fi eronată dacă este bazată numai pe minimizarea indicatorului menţionat.
Pentru a evita deciziile eronate de investiții se utilizează indicatorul imobilizarea
specifică, care se calculează în două moduri:

a) în funcţie de capacitatea de producţie:

𝑀𝑖
𝑚𝑖 =
𝑞ℎ Mi – mărimea imobilizărilor totale;
(u.m. imobilizări la 1 unitate de capacitate de qh – capacitatea anuală de producţie
producţie)
b) în funcţie de valoarea producţiei:
𝑀𝑖
𝑚'𝑖 =
𝑄ℎ Mi – mărimea imobilizărilor totale;
(u.m. imobilizări la 1 u.m. producţie obținută) Qh – valoarea anuală a producţiei.

Indicatorul astfel calculat are avantajul că surprinde şi influenţa modificării structurii

producţiei, dacă aceasta diferă între variantele supuse analizei.

3. Imobilizarea medie anuală (ma)

Acest indicator exprimă nivelul imobilizării medii anuale şi se calculează ca raport între
mărimea imobilizării totale şi durata de execuţie. Se calculează pentru a asigura
comparabilitatea între variante atunci când duratele de realizare (d) a acestora sunt diferite, dar
se recomandă să se calculeze întotdeauna.

𝑀𝑖 ma – imobilizarea medie anuală;

𝑚𝑎 =
𝑑 Mi – mărimea imobilizărilor totale;
(u.m. imobilizări totale pe an) d – duratele de realizare a investiției.

4. Efectul economic al imobilizărilor (Pierderea din imobilizări) (Ei)

Acest indicator pune în evidență efectul nerealizat ca urmare a scoaterii din circuitul
productiv a resurselor investiţionale, prin relaţia:

Page 4 of 7
 𝐸𝑖 = 𝑀𝑖 × 𝑒 Ei – efectul economic al imobilizărilor
(u.m. pierderi din imobilizări) (pierderea din imobilizări);
𝑃ℎ Mi – mărimea imobilizărilor totale;
𝑒= e – coeficientul de eficienţă economică a
𝐼𝑡
investiției.

5. Efectul economic specific al imobilizărilor (Δ)

Acest indicator pune în evidenţă efectul nerealizat sau pierderile ce revin la o unitate
de capacitate fizica sau valorica, precum şi la o unitate monetară investită. Se calculează în trei
moduri:

a) în funcţie de capacitatea de producţie: 𝐸𝑖

Δ=
𝑞ℎ
(u.m. pierderi / 1 unitate fizică producţie)
b) în funcţie de capacitatea de valoarea 𝐸𝑖
Δ' =
producţiei: 𝑄ℎ
(u.m. pierderi / 1 u.m. producţie obţinută)
c) în funcţie de volumul capitalului 𝐸𝑖
Δ" =
investit (investiția totală): 𝐼𝑡
(u.m. pierderi / 1 u.m. investită)

Observaţia 1: Toţi indicatorii imobilizărilor prezintă criteriul de MINIM.

Observaţia 2: În calculul indicatorilor imobilizărilor NU se folosește niciodata
indicatorul durata de funcționare (de exploatare) a investiției (D).

Page 5 of 7
5.3. Aplicaţie

Firma SC IMPEX SA doreşte să se extindă şi are la dispoziţie 3 variante de proiect de

investiţii, ce se caracterizează prin următorii indicatori tehnico-economici:

Nr.
Indicatori U.M. P1 P2 P3
Crt.
1. Investiţia totală (It), din care: Mii lei 700 900 800
- anul 1 300 400 300
- anul 2 200 500 -
- anul 3 200 - 500
2. Capacitatea anuală de producţie (qh) Mii buc. 300 400 380
3. Valoarea anuală a producţiei (Vh/Qh) Mii lei 900 1.100 1.000
4. Cheltuieli anuale cu producţia (Ch) Mii lei 450 550 500
5. Durata de funcţionare eficientă (D) Ani 10 10 10
6. Ph = Vh – Ch Mii lei 450 550 500

Calculaţi indicatorii imobilizărilor ştiind că fondurile se cheltuiesc la sfârşitul anului şi

evidenţiaţi varianta optimă de proiect prin prisma acestora.

REZOLVARE
Dacă fondurile se cheltuiesc la sfârşitul anului, atunci k = 0.
1. Mărimea imobilizărilor totale
𝑑

𝑀𝑖 = ∑ 𝐼ℎ (𝑑 + ℎ)
ℎ=1
𝑀1 = 300(3 − 1) + 200(3 − 2) + 200(3 − 3) = 800 mii lei imobilizări totale
𝑀2 = 400(2 − 1) + 500(2 − 2) = 400 mii lei imobilizări totale
𝑀3 = 300(3 − 1) + 500(3 − 3) = 600 mii lei imobilizări totale
2. Imobilizarea specifică
𝑀𝑖
a) în funcţie de capacitatea de producţie: 𝑚𝑖 =
𝑞ℎ
800𝑚𝑖𝑖𝑙𝑒𝑖
𝑚1 = = 2,67 lei imobilizaţi / buc.
300𝑚𝑖𝑖𝑏𝑢𝑐.
400𝑚𝑖𝑖𝑙𝑒𝑖
𝑚2 = = 1 leu imobilizat / buc.
400𝑚𝑖𝑖𝑏𝑢𝑐.
600𝑚𝑖𝑖𝑙𝑒𝑖
𝑚3 = = 1,58 lei imobilizaţi / buc.
380𝑚𝑖𝑖𝑏𝑢𝑐.
𝑀𝑖
b) în funcţie de valoarea producţiei: 𝑚𝑖' = 𝑄ℎ
800𝑚𝑖𝑖𝑙𝑒𝑖
𝑚1' = = 0,89 lei imobilizaţi / 1 leu producţie obţinută
900𝑚𝑖𝑖𝑙𝑒𝑖
400𝑚𝑖𝑖𝑙𝑒𝑖
𝑚2' = = 0,36 lei imobilizaţi / 1 leu producţie obţinută
1100𝑚𝑖𝑖𝑙𝑒𝑖
600𝑚𝑖𝑖𝑙𝑒𝑖
𝑚3' = = 0,6 lei imobilizaţi / 1 leu producţie obţinută
1000𝑚𝑖𝑖𝑙𝑒𝑖
3. Imobilizarea medie anuală:
𝑀𝑖
𝑚𝑎 =
𝑑
Page 6 of 7
 800𝑚𝑖𝑖𝑙𝑒𝑖
𝑚𝑎1 = = 266,67 mii lei imobilizaţi / an
3𝑎𝑛𝑖
400𝑚𝑖𝑖𝑙𝑒𝑖
𝑚𝑎2 = = 200 mii lei imobilizaţi / an
2𝑎𝑛𝑖
600𝑚𝑖𝑖𝑙𝑒𝑖
𝑚𝑎3 = = 200 mii lei imobilizaţi / an
3𝑎𝑛𝑖

4. Pierderi din imobilizări:

𝐸𝑖 = 𝑒 × 𝑀𝑖
𝐸1 = 0,64 × 800 = 512 mii lei pierderi din imobilizări
𝐸2 = 0,61 × 400 = 244 mii lei pierderi din imobilizări
𝐸3 = 0,625 × 600 = 375 mii lei pierderi din imobilizări

5. Efectul economic specific al imobilizărilor:

𝐸
a) în funcţie de capacitatea de producţie: 𝛿 = 𝑖
𝑞ℎ
512𝑚𝑖𝑖𝑙𝑒𝑖
𝜟1 = = 1,71 lei pierderi / buc.
300𝑚𝑖𝑖𝑏𝑢𝑐.
244𝑚𝑖𝑖𝑙𝑒𝑖
𝜟2 = = 0,61 lei pierderi / buc.
400𝑚𝑖𝑖𝑏𝑢𝑐.
375𝑚𝑖𝑖𝑙𝑒𝑖
𝜟3 = = 0,99 lei pierderi / buc.
380𝑚𝑖𝑖𝑏𝑢𝑐.
𝐸𝑖
b) în funcţie de valoarea producţiei: 𝛿' =
𝑄ℎ
512𝑚𝑖𝑖𝑙𝑒𝑖
𝜟1' = = 0,57 lei pierderi / 1 leu producţie obţinută
900𝑚𝑖𝑖𝑙𝑒𝑖
244𝑚𝑖𝑖𝑙𝑒𝑖
𝜟'2 = = 0,22 lei pierderi / 1 leu producţie obţinută
1100𝑚𝑖𝑖𝑙𝑒𝑖
375𝑚𝑖𝑖𝑙𝑒𝑖
𝜟'3 = = 0,375 lei pierderi / 1 leu producţie obţinută
1000𝑚𝑖𝑖𝑙𝑒𝑖
𝐸𝑖
c) în funcţie de investiţia totală: 𝛿" = 𝐼𝑡
512𝑚𝑖𝑖𝑙𝑒𝑖
𝜟1" = = 0,73 lei pierderi / 1 leu investit
700𝑚𝑖𝑖𝑙𝑒𝑖
244𝑚𝑖𝑖𝑙𝑒𝑖
𝜟"2 = = 0,27 lei pierderi / 1 leu investit
900𝑚𝑖𝑖𝑙𝑒𝑖
375𝑚𝑖𝑖𝑙𝑒𝑖
𝜟"3 = = 0,47 lei pierderi / 1 leu investit
800𝑚𝑖𝑖𝑙𝑒𝑖

Evidenţierea variantei optime de proiect de investiţii se face pe baza tabelului

centralizator. Precizăm ca toţi indicatorii imobilizărilor prezintă criteriul de MINIM.

Indicatorii P1 P2 P3
Mi 800 400 600
mi 2,67 1 1,58
m'i 0,89 0,36 0,6
ma 266,67 200 200
Ei 512 244 375
Δ 1,71 0,61 0,99
Δ' 0,57 0,22 0,375
Δ" 0,73 0,27 0,47
În urma calculării şi centralizării indicatorilor imobilizărilor, atunci când fondurile se
cheltuiesc la sfârşitul anului, varianta optimă de proiect de investiţii este P2.

Page 7 of 7