Sunteți pe pagina 1din 4

ACȚIUNEA CIVILĂ

Cuprins
Definiția legală și consecințele ce decurg din aceasta
Condițiile acțiunii
Clasificarea acțiunilor civile

Competențele unității de învățare


 abilitatea de a deosebi prerogativele reclamantului de mijloacele de apărare
ale pârâtului;
 abilitatea de a recunoaște diferitele tipuri de cereri în justiție, după
caracteristicile acestora;
 diferențierea practică a variatelor mijloace de apărare ale pârâtului, în
procesul civil;
 recunoașterea și aplicarea corectă a sancțiunilor procesuale în cazul lipsei
condițiilor dreptului la acțiune;
Durata medie de parcurgere a primei unităţi de învăţare este de 2 ore.

1. Definiţia legală și consecinţele ce decurg din aceasta.


- NCPC oferă o definiţie a acţiunii civile în art.29: „Acţiunea civilă este ansamblul
mijloacelor procesuale prevăzute de lege pentru protecţia dreptului subiectiv pretins
de către una dintre părţi sau a unei alte situaţii juridice, precum şi pentru asigurarea
apărării părţilor în proces.”
- NCPC consacră autonomia acţiunii civile faţă de dreptul subiectiv dedus judecăţii,
definind acţiunea ca un „ansamblu de mijloace procesuale”;
- se face o clasificare fundamentală a apărărilor în justiţie (art.31), care pot fi:
 de fond: acelea prin care se tăgăduieşte dreptul subiectiv al părţii adverse, se
neagă existenţa raportului juridic; au drept scop respingerea acţiunii ca
neîntemeiată sau nefondată, fie că pârâtul reuşeşte să demonstreze că situaţia
de fapt este diferită de cea prezentată de reclamant, fie că reuşeşte să combată
temeiurile juridice ale părţii adverse.
 procedurale: reprezintă acele mijloace de apărare prin care pârâtul, fără să
combată fondul pretenţiilor reclamantului, urmăreşte să obţină întârzierea
judecăţii, refacerea unor acte, anularea cererii de chemare în judecată sau
respingerea acesteia ca inadmisibilă.

2. Condiţiile acţiunii
- NPCPC (art.32), enumeră condiţiile generale de exercitare a acţiunii civile:
a) are capacitate procesuală, în condiţiile legii;
b) are calitate procesuală;
c) formulează o pretenţie;
d) justifică un interes.
a) capacitatea procesuală (art. 56-58 NCPC:„Folosinţa şi exerciţiul drepturilor
procedurale”)
- pentru a fi parte în procesul civil, legea nu cere ca persoana să aibă capacitate de
exerciţiu, fiind suficient să aibă capacitate de folosinţă.
- capacitatea procesuală de folosinţă este un reflex în plan procesual al capacităţii de
folosinţă astfel cum este aceasta reglementată de Noul Cod civil (art.34-48) atât
pentru persoanele fizice, cât şi pentru persoanele juridice;
- sancțiunea lipsei capacității procesuale: nulitatea sau anulabilitatea actelor de
procedură făcute de o persoană fără capacitate procesuală;

b) Calitatea procesuală (legitimatio ad causam - art.36 NCPC)


- NCPC defineşte: ”Calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părţi şi subiectele
raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecăţii. Existenţa sau
inexistenţa drepturilor şi a obligaţiilor afirmate constituie o chestiune de fond.”
- legiuitorul recunoaşte în anumite cazuri şi o legitimare procesuală extraordinară
(art.37 NCPC): în mod excepțional, se pot introduce cereri sau se pot formula
apărări şi de persoane, organizaţii, instituţii sau autorităţi, care, fără a justifica un
interes personal, acţionează pentru apărarea drepturilor ori intereselor legitime ale
unor persoane aflate în situaţii speciale sau, după caz, în scopul ocrotirii unui interes
de grup ori general.”
- NCPC reglementează și posibilitatea transmiterii calităţii procesuale (art. 38, 39
NCPC), legal sau convenţional, ca urmare a transmisiunii drepturilor ori situaţiilor
juridice deduse judecăţii (transmisiunea legală: cazul succesiunii sau al reorganizăţii
persoanelor juridice; transmisiunea convenţională: cazul unei cesiuni de creanţă sau
al vânzării unui drept litigios, etc.)
- sancțiunea lipsei calității procesuale active sau pasive: respingerea acţiunii, fără ca
judecătorul să se pronunțe asupra fondului dreptului litigios (art.40 NCPC)

c) Formularea unei pretenţii


- reclamantul trebuie să formuleze coerent o pretenţie, să aibă o solicitare concretă
adresată instanţei, chiar dacă aceasta este făcută într-o formă negativă (constatarea
inexistenţei unui drept) sau vizează luarea unor măsuri vremelnice, etc.
- lipsa formulării unei pretenții echivalează cu o lipsă a obiectului cererii de chemare în
judecată și se sancționează cu nulitatea acesteia (art. 40, 196 NCPC)

d) Interesul
- constă în folosul, avantajul material sau moral pe care reclamantul doreşte să îl
obţină în urma judecăţii;
- NCPC enunţă condiţiile acestuia(art.33):
1) determinat: interesul de a acţiona să fie unul concret, ușor de identificat; 2)
legitim: interesul trebuie să aibă un suport în dreptul obiectiv; 3) născut şi
actual: interesul să existe în momentul introducerii acţiunii şi să subziste pe
tot parcursul judecăţii; 4) direct şi personal: trebuie să existe o legătură
imediată între folosul urmărit şi persoana care acţionează în justiţie; este
interzis, în principiu, să acţionăm pentru interesele altuia;
- lipsa interesului procesual atrage respingerea acţiunii (art.40 NCPC).

3. Clasificarea actiunilor civile


I) Dupa scopul procesual urmarit, clasificarea actiunilor civile se face în:
 Actiuni in realizarea dreptului (numite si actiuni in condamnare sau de adjudecare):
reclamantul urmareste obligarea părtii adverse la executarea unei obligatii; se
caracterizeaza prin: sunt susceptibile de a fi aduse la indeplinire pe calea executarii
silite; hotararile pronuntate asupra actiunilor in realizare au un caracter declarativ.
 Actiuni in constatare sau in confirmare: actiuni ce urmaresc, ca prin hotarare
judecatoreasca să se recunoască existenta unui anumit raport juridic; trăsături ale
actiunilor în constatare: caracter preventiv: prin ele se preintampina contestarea
unui raport juridic; caracter subsidiar: cererea în constatare nu poate fi primită dacă
partea poate cere realizarea dreptului pe orice altă cale prevăzută de lege (art. 35 teza
a II-a NCPC); hotararile pronuntate asupra actiunilor in constatare nu sunt
susceptibile de a fi aduse la indeplinire prin intermediul executarii silite;
 Actiuni constitutive sau in transformare de drepturi: se urmareste desfiintarea unor
raporturi juridice si constituirea unor raporturi sau situatii juridice noi; hotararile
pronuntate produc efecte juridice pentru viitor.

II) Dupa caracterul patrimonial/nepatrimonial al dreptului subiectiv valorificat:


 Actiuni nepatrimoniale Exemple: actiunea de divort, actiunea de stabilire a
paternitatii, etc.
 Actiuni patrimoniale, al caror obiect este evaluabil in bani si care se impart in:
actiuni personale, actiuni reale si actiuni mixte.

III) Dupa natura dreptului subiectiv afirmat in justitie, actiunile civile:


 Actiuni personale: se urmareste valorificarea unui drept de creanta;
 Actiuni reale: persoana interesata isi poate valorifica un drept real. Exemple:
actiunea in revendicare; actiunea confesorie; actiunea negatorie.
 Actiuni mixte: al caror obiect poartă atat asupra unui drept real, cat si asupra unui
drept de creanta; reprezinta cumulul intre doua categorii de actiuni: una personala si
una reala. Exemplu: actiunea prin care se solicita executarea unui contract de
vânzare-cumpărare

IV) Dupa obiectul lor, actiunile civile se clasifica in:


 Actiuni mobiliare: in aceasta categorie se includ toate actiunile privitoare la bunuri
mobile
 Actiuni imobiliare: sunt acelea care au ca obiect bunuri imobile.

V) Clasificarea actiunilor civile imobiliare dupa obiectul protectiei juridice:


 Actiuni petitorii: reclamantul urmareste valorificarea unui drept real asupra bunului.
 Actiuni posesorii: au ca obiect ocrotirea posesiei ca simpla stare de fapt.
VI) In functie de calea procedurala aleasa de parte, cererile in justitie se impart in
(art.30 NCPC):
 Cereri principale, prin care se declanseaza procedura judiciara;
 Cereri accesorii sunt acele cereri a căror soluţionare depinde de soluţia dată unui
capăt de cerere principal.
 Cereri adiționale: cereri prin care o parțile modifică pretenţiile lor anterioare.
 Cereri incidentale: au o existenta de sine statatoare (ar putea fi formulate şi separat),
dar sunt formulate intr-un proces deja inceput, aflat în curs de soluţionare. Este
vorba despre cererea reconvenţională a pârâtului şi de cererile privind participarea
terţilor într-un proces deja pornit între alte persoane.