1

AN UNIVERSITAR 2020-2021

INSTALAŢII - ANUL II

CURS NR. 1

ALCATUIREA GENERALA A CONSTRUCTIILOR

1. DEFINIŢIA CONSTRUCŢIILOR , PARTICULARITĂŢI

Construcţiile sunt produse complexe, imobile, care în general se folosesc
acolo unde au fost create, fiind legate direct de terenul pe care sunt amplasate
şi în contact cu mediul natural.
Rolul construcţiilor este de a crea un mediu artificial şi condiţii optime
pentru satisfacerea utilizatorilor, definiţi în termeni generali: oameni, animale,
păsări, plante, obiecte, materiale, activităţi umane, etc.
In ansamblul economiei naţionale, producţia de construcţii prezintă spre
deosebire de celelalte ramuri industriale unele particularităţi aparte printre care:
- procesul de producţie, mijloacele de producţie şi forţa de muncă au un
mare grad de mobilitate, deplasându-se continuu atât în cadrul aceluiaşi obiect,
cat şi de la un obiect la altul, de la un şantier la altul;
- executarea lucrărilor de construcţii are o durată limită în raport cu cea de
exploatare şi necesită, într-un timp scurt un consum de resurse tehnico-
materiale şi de forţă de muncă, care se amortizează ulterior, într-o perioadă
îndelungată de exploatare;
- procesele de producţie se desfăşoară în aer liber fiind influienţate şi
uneori condiţionate de mediul înconjurător;
- producţia de construcţii este neomogenă şi reprezintă din punct de
vedere organizatoric şi tehnologic un proces complex desfăşurat pe un front
larg, mai greu de controlat şi măsurat.
2. Factorii care influienţează concepţia şi alcătuirea construcţiilor
Factorii principali care determină concepţia, alcătuirea şi nu în ultimul rând
modul de execuţie sunt următorii:
Omul, care indiferent de zona geografică, are nevoie de aceleaşi condiţii
 2
de confort (volume, gabarite, temperatură, umiditate, lumina, nivel sonor, etc), în
vederea asigurării celor mai bune condiţii de sănătate,activitate,odihnă şi
recreere.
Activitatea omenească pentru care este destinată construcţia.
Activitate omenească prin cei doi factori principali pe care îi presupune şi
anume omul şi obiectul muncii, vor hotărî asupra condiţiilor de confort şi asupra
utilizării spaţiului (forme, dimensiuni, legaturi pe orizontală şi verticlă) şi vor
determina acţiuni mecanice, fizice, chimice şi uneori biologice exercitate asupra
construcţiilor.
Natura, care exercită asupra construcţiilor acţiuni mecanice, fizice,
chimice, deosebit de variate, ce depind de datele geografice ale
amplasamentelor construcţiilor, caracterizate prin :
- teren (geologie , relief, hidrografie, seismicitate);
- climă (vânt, temperatură, precipitaţii);
- faună, zăcăminte de materii prime;
- materiale locale etc
La realizarea construcţiilor este necesar a se avea în vedere şi elementele
de ordin arhitectural şi urbanistic specifice zonei unde se amplasează
construcţia.
Factorii de mai sus trebuie analizaţi în detaliu, astfel încât construcţiile să
corespundă din toate punctele de vedere, inclusiv din punct de vedere estetic
având în vedere că majoritatea construcţiilor reprezintă mesaje pentru
generaţiile următoare.
3. Clasificarea constructiilor
In clasificarea constructiilor se apeleaza la doua criterii : criteriul
funcţionalităţii şi criteriul calităţii.
3.1. Clasificarea functionala sau după destinaţie: este cea mai uzuala,
se refera la destinatia de bază a construcţiilor şi le grupeaza pe acestea în
două mari categorii şi anume: clădirile şi construcţiile inginereşti.
3.1.1. Clădirile sunt construcţii închise, cu o anumita compartimentale,
dotate cu instalaţii şi echipamente, necesare adăpostirii oamenilor sau altor
vieţuitoare, adăpostirii activităţii oamenilor şi produsele muncii lor, desfăşurării
 3
activităţilor culturale, de instruire, de sănătate, sport, odihnă etc. La aceste
construcţii factorul ,,om “ este cel care impune principalele cerinţe tehnice.
Clădirile la rândul lor, în funcţie de destinaţie sunt grupate curent în
următoarele mari categorii :
- clădirile civile, sunt destinate să adăpostească o gamă foarte largă de
funcţiuni cum sunt: clădiri de locuit individuale sau colective, clădiri publice şi
administrative (judiciare, comerciale, de administraţie etc), clădiri social-culturale
(teatre, cinematografe, unităţi învăţământ, biblioteci, construcţii sportive) etc.

a) b)
Fig.3.1. Clădiri de locuit individuale; a) cu un regim de înălţime Parter; b) cu un
regim de înălţime P + M.

Fig.3.2. Clădiri cu destinaţia de locuit colective, de tip ,,Blocuri de locuinţe”.

 4

Fig.3.3. Clădire cu destinaţia de unitate de învăţământ - Grădiniţă;

a) b) c)
Fig.3.4. Clădiri social-culturale şi administrative; a) Clădire artă-cultură-Teatru
Naţional; b şi c - Clădiri administrative;

- clădiri industriale, sunt destinate să adăpostească şi să servească o gamă

largă de procese industriale; Dimensiunile spaţiilor acestor tipuri de clădiri şi
modul de organizare a acestor spaţii (funcţionalitatea), sunt determinate de tipul
procesele tehnologice şi de modul de organizare a fluxului tehnologic
(succesiunea proceselor tehnologice), având în vedere utilajele folosite (tipul,
caracteristicile şi mărimea acestora), de modul specific de organizare a spaţiilor
de lucru, de modul de organizarea a spaţiilor de circulaţie etc.
 5
În categoria clădirilor industriale sunt cuprinse atât cele destinate producţiei
(uzine, fabrici, hale, ateliere etc), cât şi cele necesare deservirii procesului de
producţie şi depozitării (depozite de materiale, magazii, rezervoare, posturi de
transformare, centrale termice etc );

Fig.3.5. Clădire industrială - Fabrică de cărămidă

- clădiri agrozootehnice (agricole),cuprind pe cele destinate producţiei şi

depozitării produselor agricole, viticole, legumicole, zootehnice, avicole etc,
inclusiv cele destinate pentru adăpostirea şi întreţinerea utilajelor folosite în
ramura agrozootehnică.

Fig.3.6. Clădire agrozootehnică; Fermă de vaci.

 6

Fig.3.7. Clădire agrozootehnică; Fermă de vaci.

Fig.3.8. Clădire agrozootehnică- Fermă de oi.

3.1.2. Construcţiile inginereşti, grupează toate celelalte categorii care nu

au caracteristicile clădirilor cum ar fi :
- construcţii pentru reţele de alimentări cu apa şi canalizări, reţele de
conducte de transport pentru petrol, gaze naturale, termoficare;
- construcţii şi amenajări hidrotehnice (baraje, canale) şi hidroenergetice ;
- linii pentru transportul energiei electrice ;
- turle de foraj şi extracţie în exploatările petroliere şi gaze naturale ;
- turnuri de televiziune şi piloni pentru radio şi telecomunicaţii ;
- lucrări de drumuri, căi ferate, transport aerian şi construcţiile eferente
acestora ;
- construcţii pentru transportul naval : porturi, cheiuri, dane ;
 7
- construcţii industriale speciale (turnuri de răcire, rezervoare, buncăre,
silozuri, coşuri de fum, castele de apa etc).

a) b)
Fig.3.9. Construcţii inginereşti; a) Port ; b) Baraj .

a) b)
Fig.3.10. Construcţii inginereşti;
a) Pilon pentru turnuri de televiziune ; b) Trambunlină de sărituri.

Fig.3.11. Construcţii inginereşti; Turnuri de răcire model MEP.

 8
3.2. Clasificarea după tipul structurii de rezistenţă
Din punct de vedere al structurii de rezistenţă, construcţiile se împart în
următoarele tipuri sau sisteme constructive:
a. structuri cu pereţi portanţi (diafragme) realizaţi din zidării diverse,
beton armat turnat monolit sau sub formă de elemente de beton armat
prefabricat – panouri mari;

Fig.3.11. Structuri cu pereţi portanţi (diafragme) realizaţi din beton armat

turnat monolit.

b. structuri cu schelet portant realizat din stâlpi şi grinzi (cadre) de

beton armat monolit, beton armat prefabricat sau schelet metalic;
 9

Fig.3.12. Structuri cu schelet portant realizat din stâlpi şi grinzi (cadre) de

beton armat monolit; L - deschiderea; h - înălţimea de etaj (nivel); hf - adâncime
de fundare; 1 - fundaţie cu bloc şi cuzinet; 2 - cuzinet de beton armat; 3 - bloc de
beton simplu; 4 - pardoseală peste terenul natural; 5 - stâlp marginal; 6 - stâlp
central; 7 - grindă principală (rigla cadrului);8 - grinzi secundare curente; 9 şi 10 -
grinzi secundare având şi rolul de rigidizare longitudinală a structurii; 11 - placa
planşeului intermediar; 12 - pardoseală peste planşeu ;13 - placa planşeului de
acoperiş; 14 - învelitoare.

c. structuri mixte, realizate din cadre cu pereţi portanţi (diafragme din

beton sau zidărie);

Fig.3.13. Structuri mixte - cadre cu pereţi portanţi; a) nucleu tubular; b) nucleu

din două diafragme independente în formă de U; c) nucleu din două diafragme
plane, intersectate, cu marginile întărite, cu bulbi (stâlpi înglobaţi); 1 –diafragme;
2- stâlp; 3- bulbi şi diafragme; 4- elemente de închidere (faţadă).
 10
d. structuri speciale, considerate astfel după modul de alcătuire,
destinaţie, materialele utilizate, dificultăţi de execuţie etc. Astfel de structuri sunt
realizate sub formă de arce, plăci curbe subţiri, cu acoperişul suspendat, sau se
mai pot întâlni astfel de structuri la silozuri, buncăre, turnuri de răcire etc.
Dacă se face referire la categoria de construcţii ,, clădiri” , pentru
această categorie de construcţii se mai poate efectua încă o clasificare în funcţie
de regimul de înălţime, respectiv:
- clădiri parter;
- clădiri cu înălţime mică sau cu puţine niveluri ( P + 1 ….4E);
- clădiri cu înălţime medie sau cu mai multe niveluri (P + 8 ….14 E);
- clădiri înalte cu parter şi cel puţin 15 etaje.

4.ALCĂTUIREA CONSTRUCŢIILOR
4.1. Părţile principale ale clădirilor
In alcătuirea clădirilor (construcţiilor) se disting următoarele două părţi
principale : infrastructura şi suprastructura (fig.4.1 şi 4.2)
- Infrastructura , este partea din structura de rezistenta a cladirii situata
sub cota ± 0,00, şi cuprinde fundaţiile, elementele constructive ale subsolului şi
planşeul peste subsol, respectiv numai fundaţiile în cazul clădirilor fără subsol.
Executată în bună parte sub nivelul terenului natural, infrastructura vine în
contact direct cu terenul asigurând încastrarea în teren şi stabilitatea întregii
construcţii. Prin intermediul fundaţiilor infrastructura transmite terenului de
fundare toate încărcările care acţionează asupra construcţiei.
In cazul construcţiilor situate pe terenuri în pantă infrastructura se poate
realiza sub forma de trepte (fig.4.1.b).
 11

Fig.4.1. Partile principale ale unei cladiri:

a- teren orizontal (secţ.transversală); b-teren în pantă (secţiune longitudinală).
A-infrastructură; B- suprastructură; 1 –fundaţii; 2- pereţi de subsol; 3-pereţi
suprastructură; 4-planşeu peste subsol; 5-planşee curente; 6-planşeu de pod; 7-
planşeu terasă; 8-ferestre; 9-trotuare; 10-teren natural; 11- pardoseală peste
placa pe sol; 12-cornişă; 13-atic; 14-acoperiş şarpantă (cu pod); 15-parapet;

- Suprastructura cuprinde toate elementele constructive (verticale şi

orizontale) situate deasupra cotei ± 0,00 , inclusiv acoperişul.
Suprastructura se realizează din elemente care au rolul de a creia spaţiile
necesare desfăşurării proceselor funcţionale sau tehnologice, spaţiul construit
fiind delimitat în plan orizontal în încăperi de către pereţi şi pe verticală în niveluri
de către planşee.
Pereţii de pe conturul clădirii, şi care sunt în contact direct cu mediul
îconjurator, prevăzuţi cu ferestre , sunt pereţi exteriori (sau de închidere).
 12
In cazul existenţi subsolurilor, primul planşu se numeste planşul peste
subsol, iar ultimul – planşu de pod (fig.4.1.a) sau planşu terasă(fig.4.1.b. şi
fig.4.2), în funcţie de modul de rezolvare constructiv a acoperişului.
Planşele intermediare se numesc planşee curente.
Numerotarea nivelurilor se face de jos in sus astfel: P + nE, în cazul
clădirilor fără subsol, respective S + P + nE , în cazul clădirilor cu subsol,
notaţiile S, P, şi ,,n “ desemnând subsolul, parterul (primul nivel) şi numărul de
etaje.
In cazul clădirilor pe terenuri în pantă cota ± 0,00 se poate considera la
nivelul unde se realizează accesul principal în clădire sau la cel mai jos nivel cu
procese funcţionale specifice clădirii respective (de exemplu camere de locuit),
care se considera parterul clădirii (fig.4.1.b).
Circulaţia pe verticală (între niveluri) se realizează prin intermediul scărilor.
La clădirile civile (de locuit, administrative etc) cu peste patru etaje se prevăd
şi lifturi, iar la clădiri industriale prevederea lifturilor este determinată de
procesele tehnologice , indiferent de numărul de niveluri.
Acoperişul este elementul structural, realizat la partea superioară a clădirilor ,
fiind cu pod (fi.1.1.a) sau de tip terasă (fig.4.1.b şi fig.4.2).
La unele clădiri etajate se prevăd la parter spaţii comerciale care necesită
înălţimi mai mari decât ale nivelului curent. In multe situaţii aceste spatii se
dezvoltă doar pe o anumită porţiune a parterului şi atunci pe cealaltă porţiune,
se prevede un etaj parţial care se numeste mezanin (notat M ), primul etaj fiind
nivelul siuat peste parter şi mezanin (fig.4.2).
 13

Fig.4.2.Clădire cu mezanin, fără subsol; 16-soclu; (restul notaţiile

corespund cu cele din fig.4.1);

In cazul construcţiilor care nu adăpostesc procese funcţionale sau

tehnologice (poduri, rezervoare, estacade etc), părţile principale sunt aceleaşi :
infrastructura – formată din fundaţii şi suprastructură, care este construcţia
propriu-zisă.
4.2. Elementele componente ale clădirilor
Intreaga clădire, atât infrastructura cât şi suprastructura, este formată din
elemente de construcţie, după cum urmează :
a. Elementele structurale: acestea formează structura de rezistenţă a
clădirii, preluând încărcările ce le revin, în funcţie de poziţia lor concretă în
structura. Prin îmbinări se asigură legăturile dintre elementele structurale şi
conlucrarea acestora în cadrul structurii, astfel că sub acţiunea încărcărilor ce
revin intregii construcţii, aceasta se comportă ca o structură spaţială complexă.
 14
Din categoria elementelor structurale fac parte: fundaţiile, grinzile, plăcile,
stâlpii, diafrgmele, arcele, scările, cablurile pentru acoperişuri sau poduri
suspendate etc (fig.4.3, fig.4.4. fig.4.5).

Fig.4.3. Elemente structurale: a) grindă; b) placă; c) stâlp; d) diafragmă; e)

cadru etajat; f) cadru cu un nivel (parter).

- Fundaţiile sunt elemente care preiau încărcările de la elementele

structurale verticale şi le transmit terenului de fundare ;
- Grinzile sunt elemente orizontale de forma liniară (lungimea este mare
comparativ cu dimensiunile secţiunii transversale), acţionate de încărcări
verticale, obişnuit perpendiculare pe axa mediană a grinzii (fig.4.3.a.).
- Plăcile sunt elemente orizontale, de formă plană (grosimea este mică
comparativ cu celelalte dimensiuni), acţionate de încărcări verticale de obicei
perpendiculare pe planul median al plăcii (fig.4.3.b).
- Stâlpii sunt elemente liniare verticale, fiind acţionaţi de încărcări verticale
centrice sau excentrice (fig.4.3.c.).
 15
Stâlpii, grinzile şi plăcile pot fi considerate ca elemente independente,
însă în mod obişnuit, acestea se îmbina între ele şi formează elemente
structurale comlexe. Astfel stâlpii şi grinzile formează cadre (în acest caz
grinzile se numesc rigle), care pot fi etajate (fig.4.3.f.) sau cu un singur nivel
(fig.4.3.e.) .
Cadrele se dispun dupa ambele direcţii şi împreună cu plăcile (planşeele)
formează structura de rezistenţă a clădirii , denumită ,,structura în cadre” .
- Diafragmele reprezintă elemente plane verticale, acţionate de încărcări
situate în planul lor median (fig.4.3.d.). Ansamblul diafragmelor unei clădiri,
solidarizate cu elementele de rezistenţă ale planşeelor, formează structura de
rezistenţă a clădirii, respectiv ,,structura cu diafragme “.
- Grinzile cu zăbrele (numite şi ferme) sunt elemente structurale
alcătuite din elemente liniare (bare) prinse articulate în noduri (fig.4.4),
caracterizate în general prin deschideri mai mari decât grinzile obişnuite.

Fig.4.4.Grinzi cu zăbrele: a) dreptunghiulară; b,d) trapezoidală; c) tringhiulară.

- Arcele sunt elemente curbe utilizate pentru anumite construcţii cu

deschideri mari (fig.4.5)
 16

Fig.4.5.Arce: a) cu trei articulaţii; b) cu două articulaţii; c) dublu încastrat;

d) cu tirant.

- Scările sunt elemente structurale având forme diferite în plan, funcţie de

rezolvarea constructivă şi prin intermediul cărora se asigură accesul în clădire şi
legătura pe verticală în cazul clădirilor cu mai multe niveluri precum şi o
evacuare rapidă a persoanelor în caz de pericol (de ex. incendiu ).
b. Elementele nestructurale au rolul de a realiza confortul adecvat în
spaţiile construite, în conformitate cu specificul proceselor funcţionale sau
tehnologice. In funcţie de rolul funcţional ele pot fi: de compartimentare,
închidere, izolare, etanşare şi finisaj , precum şi elementele de instalaţii.
- Elementele de compartimentare (sau pereţii de compartimentare) au
rolul de a delimita pe orizontală spaţiul construit în mod suplimentar faţă de
compartimentarea ralizată prin pereţii structurali, respectiv compartimentarea în
ansamblu în cazul în care elementele structurale verticale sunt stâlpii. Aceste
elemente trebuie să fie cât mai uşoare deoarece greutatea lor proprie este
preluată de elementele de rezistenţă ale planşeelor şi apoi transmisă
elementelor stucturale verticale.
- Elemente nestructurale de închidere (sau pereţi cu rol exclusiv de
închidere), sunt destinaţi delimitării spaţiului construit faţă de mediul exterior.
 17
Aceste elemente trebuie să fie cât mai uşoare deoarece greutatea lor proprie
este preluată de rigle sau console scurte realizate pe conturul clădirilor.
- Elementele de izolare şi etanşare asigură protecţia clădirii împotriva
transferului de căldura, a transmiterii zgomotului, împotriva umidităţii (precipitaţii
atmosferice sau apa subterană din teren ) a pătrunderii aerului rece etc.
Elementele de izolare şi etanşare se prevăd în alcătuirea constructivă a
anvelopei clădirii şi în rosturi (spaţii libere care rămân la îmbinări), fiind însa
necesare şi pentru elemente interioare (pereţi de compartimentare şi planşee) în
special pentru izolarea împotriva zgomotelor sau izolare termică faţă de încaperi
mai reci.
- Elementele de finisaj crează aspectul final al elementelor de construcţii
(structurale şi nestructurale) şi a întregii clădiri, având un rol foarte important la
realizarea esteticii interiorului şi exteriorului şi de a asigura intretinerea uşoara şi
igienica a clădirii.
- Elementele de instalaţii sunt necesare pentru exploatarea normală a
clădirilor.
Sunt categorii de instalaţii necesare în toate tipurile de clădiri civile (de
exemplu pentru apă şi încălzire), precum şi instalaţii specifice folosite la clădirile
mai importante (de ventilare şi condiţionare a aerului). La clădiri industriale şi
agrozootehnice există o mare diversitate de instalaţii, în funcţie de natura şi
complexitatea proceselor tehnologice.