Opera “Enigma Otiliei” de George Calinescu a aparut in anul 1938.

Intentia autorului,
la momentul crearii acestei opera a fost crearea unui roman complex urmand modelul
scriitorului francez Honore de Balzac. Acest lucru aduce romaului specific legat de realism,
caracterizarea prin mediu si prezenta tipurilor umane.
Astfel, un prim argumentat care permite incadrarea in specia romanului realist
obiectiv Balzacian este faptul ca opera reconstituie veridig societatea bucuresteana de la
inceputul secolului XX, prezentata detalial, mediul familial si universitar, restaurantele,
cinematografele si arhitectura fiiind redate cu acuratete. Preocuparea oamenilor din a cea
perioada era casatoria, carierea si imbogatirea cu orice pret, astfel conturandu-se o imagine
verosimila a unei societati a carei obiective principale erau imbogatirea si imbunatatirea
statutului social.
Un al doilea argument poate fi prezenta tipologiilor umane, fiecare personaj in parte
este reprezentativ pentru o trasatura umana. Astfel, Costache Giurgiuveanu este tipul
avarului umanizat prin iubirea pentru Otilia, enigma eternului feminine. Aglae Tulea,
prezinta tipologia “Babei absolute fara cusur in rau” pe cand Stanica Ratiu nu este altceva
decta un parvenit, demagog. Tipologia ambitiosului, adolescentului orfan capabil de a iubi si
de a-si crea o cariera “Am de gand sa ma specializez,sa devin un nume” este infatisata de
tanarul Felix Sima.
Titlul initial al operei “Parintii Otiliei sugereaza faptul ca mai multe personae intervin
in destinul Otiliei, sub gorma unor posibili parinti, fie ei buni sau distructivi. Titlul final
“Enigma Otilie” este analitic format din substantivul “Enigma” care simbolizeaza misterul
sufletului feminine, fiind o enigma pentru toti, iar substantivul “Otilia” accetueaza
importanta personajului feminin in opera.
Tema centrala a textului este mostenirea si se impleteste cu teme precum
parvenirea, iubirea. Opera urmareste istoria mostenirii lui Costache, fapt ce dezvolta o tema
balzaciana si anume cea a familiei dintr-o societate burgheza in care statutul era determinat
de avere.
O prima scena reprezentativa este scena sosirii tanarului Felix Sima in casa
Giurgiuveanu. Ii cunoaste pe Mos Costache, iar apoi pe Otilia, dupa care ia parte la un joc de
sah, activitate de familie. Este prezent si Pascalopol, cel ce o iubeste pe Otilia atat patern,
cat si viril. Fiind speriata ca nu va primi destui bani, Aglae Tulea ii adreseaza fratelui sau,
Costache Giurgiuveanu o remarca rautacioasa “ N-am stiu ca faci azil de orfani”. Se poate
observa atmosfera neprimitoare care da nastere conflictului principal.
Instalarea clanului Tulea in casa lui Costache, sub pretextul ingrijirii batranului, care a
suferit un atac cerebral, este cea de-a doua scena reprezentativa pentru tema textului.
Aglae se da preocupata de siguranta averii cu Costache Giurgiuveanu, iar in mod paradoxal
cei care incearca sa ii fure averea sunt chiar cei din clanul ei. Stanica Ratiu desface sticle de
vin, mananca delicatese si cauta bani prin dulapuri. Indiferenta fata de sanatatea batranului
accentueaza materialismul dus la extrem.
Conflictul central al operei se invarte in jurul averii lui Costache Giurgiuveanu si
implica pe de-oparte conflictul dintre el si sora lui Aglae Tulea, care nu este de acord ca el sa
intretina doi orfani, iar pe de alta parte implica lupta dintre cele doua parti, cei care vor sa ii
fure averea lui Costache Giurgiuveanu(clanul Tulea, Stanica Ratiu) si cei care incearca sa o
apere (Otilia,Felix si Pascalopol). Astfel, conflictul se incheie prin furtul banilor de catre
Stanica si prin moartea lui Costache Giurgiuveanu. Sunt prezente si conflicte secundare
precum cel intre Felix si Pascalopol in privinta iubirii pentru Otilia, insa nu au un impact asa
de mare.
In concluzie opera prezinta o societate stricata,materialista, care doreste
imbogatirea cu orice pret.