COSMINA-MARIA BERINDEI

CUVÂNTUL MIERE ÎN EXPRESII LINGVISTICE

CONSEMNATE ÎN RĂSPUNSURILE
LA CHESTIONARUL VI. STUPĂRITUL
AL MUZEULUI LIMBII ROMÂNE

Lucrarea de faţă propune o perspectivă de analiză etnolingvistică a faptelor de

limbă constituite ca unităţi frazeologice, pe baza cuvântului miere, consemnate în
răspunsurile la Chestionarul VI. Stupăritul, al Muzeului Limbii Române. Acest
chestionar, făcând parte dintr-o suită de opt, prin care la Muzeul Limbii Române
din Cluj s-a început colectarea de material lingvistic prin anchete indirecte, care să
folosească deopotrivă Dicţionarului limbii române şi Atlasului lingvistic român, a
fost emis în anul 1933. El cuprinde un număr de 190 de întrebări prin care se în-
cearcă inventarierea vocabularului referitor la stupărit. Unele dintre întrebări vizea-
ză, în mod direct, o noţiune, cum este întrebarea cu numărul 13: Cum se numeşte
cel care se ocupă cu creşterea albinelor?. Altele se referă la expresii pe baza unui
anumit cuvânt, un exemplu fiind întrebarea 79: Să se noteze expresiunile în legătu-
ră cu albina, cu acul, cu înţepăturile sau muşcăturile albinei! (Ex. „l-a muşcat
albina de limbă” = e „beat”). Câteva dintre întrebările cuprinse în chestionar sunt
deschise, invitând respondentul să se exprime liber în legătură cu un aspect anume
ce priveşte creşterea şi îngrijirea albinelor, produsele stupului şi credinţele, practi-
cile şi legendele despre acestea. O astfel de întrebare este cea nu numărul 140:
Descrieţi amănunţit cum se face prinderea unui roi.
În continuare, vom realiza un foarte scurt excurs teoretic, cu scopul de a explica
opţiunile terminologice la care am aderat, după care se va proceda la inventarierea
structurilor identificate în răspunsurile la întrebarea 161 din Chestionarul VI. Stu-
păritul. Întrebarea este: Ce expresii cunoaşteţi în legătură cu mierea? (Ex. «miere
după tobă» etc.) Se mai zice «miere» şi la altceva? Pentru analiza materialului
excerptat am procedat la corelarea faptelor de limbă produse pe baza cuvântului
miere cu informaţii din alte surse în care am identificat aspecte ce configurează ori-
zontul socio-cultural al vorbitorilor şi imaginarul articulat în spaţiul cultural româ-
nesc cu privire la cel mai important produs al stupului. În acest sens, am folosit
informaţii din culegerile de credinţe şi superstiţii, precum şi dicţionare de mituri şi
simboluri sau colecţii cu caracter paremiologic. Atunci când a fost posibil, în spe-
cial cu privire la expresiile paremiologice, am consemnat şi echivalentele acestora
în alte limbi. Nu în ultimul rând, o sursă de informaţii au fost răspunsuri primite la
alte întrebări din acelaşi chestionar. Întrebările ale căror răspunsuri ne-au furnizat
informaţii în vederea interpretării materialului au fost:

Caietele Sextil Puşcariu, III, 2017, Cluj-Napoca, p. 58–66

Miere în expresii lingvistice 59

170. Ce obiceiuri, ce superstiţii cunoaşteţi în general, în legătură cu albină-

ritul?
a) În zilele săptămânii?
b) În sărbătorile anului?
171. Ce credinţe sau superstiţii cunoaşte poporul la D-voastră, în legătură cu
mierea? De ce se socotesc sfinte produsele albinei?
172. Ce obiceiuri cunoaşteţi în legătură cu furatul sau vrăjitul mierii şi stu-
pilor?
174. La ce boli se întrebuinţează mierea de albine? Cum?
177. Se amestecă miere şi la alte leacuri? La care? Cu ce?
178. Cu ce descântece se însoţeşte tratamentul cu miere?
Propunându-ne analiza din punct de vedere etnocultural a construcţiilor lingvis-
tice în care intră cuvântul miere, vom arăta cum aceste unităţi funcţionale complexe
(Groza 2011, p. 12) numite şi grupuri solidare de cuvinte (Dumistrăcel 1980, p. 123)
contribuie la articularea mijloacelor expresive ale limbii. Vom numi în continuare
expresii lingvistice, expresii idiomatice sau unităţi frazeologice îmbinările mai mult
sau mai puţin fixe de cuvinte care au valoare expresivă,. Ele se opun îmbinărilor
libere de cuvinte prin aceea că şi-au câştigat stabilitatea în limbă în decursul timpului,
datorită uzului (Pop 2015, p. 19). Terminologia utilizată pentru construcţiile expres-
sive fixe în lingvistica românească înregistrează şi următoarele denumiri1: proverb
(Zanne I), idiotism (Philippide 1894, p. 97, 98, 105, passim), unitate lingvistică
(complexă) stabilă (GALR, p. 9), îmbinare stabilă/constantă de cuvinte (Dimitrescu
1958, p. 30), expresie (Dumistrăcel 1980, passim; Dumistrăcel 1997, p. 5, passim;
Pușcariu, 1976, p. 11), unitate frazeologică (Pop 2015, passim).
Cunoaşterea şi folosirea unei limbi impune, cu necesitate, pe lângă cunoaşterea
cuvintelor care alcătuiesc vocabularul ei, înţelegerea construcţiilor expresive, adică a
îmbinărilor solidare de cuvinte, şi capacitatea de a le utiliza. Prin intermediul lor,
cunoaşterea unei limbi conduce la cunoaşterea unui întreg univers cultural. Compe-
tenţa de a înţelege şi de a utiliza expresiile lingvistice ţine, pe lângă cunoaşterea intu-
itivă a principiilor gândirii în general, şi de cunoaşterea lucrurilor într-o limbă deter-
minată (Coşeriu 1994, p. 35). Limbajul este o formă a culturii şi o reflecţie a cunoaş-
terii, a ideilor şi a judecăţilor despre realitatea cunoscută (Coşeriu 1999, p. 59).
Limba se află în strânsă legătură cu universul cultural al unei comunităţi, limbajul
determinând gândirea şi punând la dispoziţia fiecărui individ, în procesul său de
exprimare, un mod de organizare simbolico-creativă. Astfel, se creează un spirit al
limbii, condiţionat de spiritualitatea comunităţii lingvistice în care limba devine.
Construcţiile lexicale ale unei limbi sunt o reflecţie a culturii, iar schimbările cultu-
rale trăite într-o comunitate atrag după sine schimbări la nivel lexical: apar cuvinte şi
construcţii expresive noi, dispar altele, se transformă cele care sunt încă funcţionale.

1
Nu ne propunem aici o inventariere exhaustivă a terminologiei utilizate în literatura româ-
nească de specialitate. Pentru mai multe detalii, vezi Pop 2015, p. 51.
60 Cosmina-Maria Berindei

Prin analiza unităţilor frazeologice constituite pe baza cuvântului miere, vom

evidenția valorile expresive dobândite prin limbaj, valori prin care se facilitează
înţelegerea aspectelor culturale. Sursa din care a fost excerptat materialul pe care îl
avem în vedere nu este foarte vastă. La Muzeul Limbii Române se păstrează un
număr de 36 de caiete cu răspunsuri la Chestionarul VI. Stupăritul, provenind din 35
de localităţi. Dintre acestea, nu toate conţin răspuns la întrebarea care ne interesează.
Astfel, în unsprezece dintre caiete nu s-a dat răspunsul la întrebarea 161, pe care o
vizăm, ceea ce ar însemna că interlocutorul nu cunoştea expresii în legătură cu
mierea. De asemenea, în trei dintre caiete avem răspunsuri irelevante, cunoscut fiind
că materialul colectat prin metoda anchetelor lingvistice indirecte oferă şi astfel de
situaţii, care nu ştirbesc, totuşi, cu nimic valoarea de ansamblu a răspunsurilor la
chestionare. Cele mai multe expresii, în număr de nouă, au fost consemnate în caietul
cu numărul 3, provenind din Câmpu-Lung, Bucovina, de la Dimitrie Mitric-Bruja.
Aşa după cum se va constata pe parcursul lucrării, expresiile excerptate din răs-
punsurile la chestionar se constituie într-o sursă importantă pentru studiul valorilor
expresive ale limbii române. Limba, fiind considerată „producţia intelectuală a spi-
ritului unui popor” (Şăineanu 1999, p. 24), ne conferă, prin analiza structurile
solidare de cuvinte, posibilitatea de a înţelege cele mai rafinate mecanisme prin
care se articulează specificul identitar. I.-Aurel Candrea considera că expresiile
idiomatice oglindesc „modul de gândire şi întreaga psihologie a poporului”, consti-
tuind „miezul limbii noastre” (CADE 2010, p. XVII).
Conform culturii tradiţionale româneşti, mierea, la fel ca ceara, este un produs
sfânt, curat, fiind folosită ritual, la cele mai importante momente de trecere din viaţa
omului: la naştere, la nuntă, la moarte (Taloş 2001, p. 3), dar şi în practici magice.
Mierea este considerată o substanţă curată, pură, nepervertită. Ea este un produs
solar, fiind, în esenţă, rodul florilor în prezenţa luminii binefăcătoare a soarelui.
„Mierea este produsul florilor, de la toate plantele pământului şi recolta albinelor din
ele şi, din pricina asta, ea este mana cea mai curată şi mai sfântă de pe lume. Din ea a
mâncat şi a gustat şi s-a hrănit Isus Hristos cu apostolii săi, când a trăit şi umblat pe
pământ şi de asta ea ni-a rămas ca un dar sfânt pentru noi oamenii pe această lume. Se
crede că din cauza aceasta, tinerii căsătoriţi, când stau înaintea altarului, capătă de la
preot de gustat turtă dulce întinsă în miere (unsă cu miere), ca să trăiască în căsnicie ca
albinele, să aibă viaţa fericită şi dulce şi să se gândească tot mereu la hărnicia albinelor,
că li-a merge şi lor tot aşa de bine şi dulce în noua lor căsnicie şi familie (171/3)
În simbolistica universală mierea este considerată:
„aliment prim, deopotrivă hrană şi băutură, aidoma laptelui cu care este deseori aso-
ciată, mierea este, mai întâi de toate, un simbol fast, al bogăţiei, al belşugului şi îndeo-
sebi al dulceţii; ea se opune amărelii fierii, deosebindu-se însă de zahăr, după cum tot
ceea ce natura îi oferă omului se deosebeşte de ceea ce ţine ea ascuns. [...] Ca hrană
unică, mierea îşi extinde înţelesul simbolic la cel de cunoaştere, de ştiinţă, de înţelep-
ciune, iar înfruptarea din ea este rezervată fiinţelor de excepţie, şi în lumea noastră, şi în
cealaltă” (Chevalier, Gheerbrant 1995, p. 301).
Miere în expresii lingvistice 61

Fiind asociată cunoaşterii şi, prin extrapolare, luminii, mierea este folosită şi în
terapie, fiind considerată un leac pentru bolnavii care suferă de o afecţiune a ochi-
lor, boală cunoscută în denumirea populară drept albeaţă. Conform credinţelor,
aceştia trebuie să-şi ungă ochiul bolnav cu miere pentru a scăpa de respectiva
afecţiune (157/26). Terapia mizează pe caracterul solar al mierii, care, prin
contagiune cu ochiul bolnav, îi redă acestuia capacitatea de a percepe lumina şi,
astfel, de a vedea. Mierea apare, de asemenea, în incantaţii magice (Candrea 1999,
p. 344), dar se foloseşte şi în prepararea diverselor amestecuri folosite în terapia
magică (ibidem, p. 408). Lipirea răvaşelor de leac (ibidem, p. 420‒421) pe locul
afectat de boală se recomandă să fie făcută cu miere, mizând pe caracterul sacru al
acesteia, care favorizează rebalansarea echilibrului afectat de forţe nefaste, cărora
le sunt adresate cuvintele scrise pe răvaş.
În urma inventarierii materialului lingvistic oferit ca răspuns la întrebarea ce
viza expresiile referitoare la cuvântul miere, am identificat un număr de paispre-
zece unități frazeologice, unele dintre ele fiind consemnate de către mai mulţi res-
pondenţi. Redăm în continuare aceste expresii în ordinea alfabetică a primului ter-
men, precizând sursele din care au fost excerptate:
amar ca fierea, dulce ca mierea – (161/27).
are miere de şarpe la inimă – (161/3).
bun ca mierea câinelui – (161/3).
dulce ca mierea – (161/2; 161/5; 161/6; 161/7; 161/9; 161/14; 161/19; 161/23; 161/24;
161/26; 161/28; 161/31; 161/32; 161/34).
dulce ca mierea câinelui – (161/3).
Mai bine o lingură de miere decât o bute de oţet. – (161/8; 161/29).
miere după tobă – (161/3).
mierea ţiganului – (161/3).
mierea ursului – (161/3).
om cu suflet de miere – (161/3).
s-a făcut miere de găleată – (161/10).
Se duce (lipește de el) parcă ar avea miere-n cur. – (161/10).
timp de miere – (161/3).
ţara unde curge lapte şi miere – (161/3).
Din punctul de vedere al numărului de cuvinte noționale, adică de părți de
vorbire semnificative care intra în componența lor, construcţiile expresive cele mai
scurte identificate în răspunsurile la chestionar conţin două cuvinte: mierea ţiganu-
lui (161/3) sau mierea ursului (161/3). Prima expresie înseamnă că mierea este
inexistentă. Albinele ţiganului sunt muştele, insecte care nu produc decât neplăcere
şi dispreţ. Mierea ursului este expresie a norocului. Iuliu A. Zanne a menționat o
explicaţie pentru expresia paremiologică „a dat peste mierea ursului”, arătând că
înseamnă „a dat peste noroc, peste bine, peste treburi folositoare, dar mai ales: a
luat o soţie bună şi cu avere sau o ţiitoare frumoasă şi plăcută” (Zanne II, p. 675).
Mierea este preferată de urs, care, în comunităţile tradiţionale, este considerat un
duşman de temut al turmelor şi al ciobanilor şi, pentru a nu fi atras, nu este nicio-
62 Cosmina-Maria Berindei

dată numit ca atare, ci este denumit eufemistic. În acest sens, în spaţiul slav ursului
i se spunea „mâncătorul de miere” (Candrea 1999, p. 279).
Construcţia expresivă cu cel mai mare număr de cuvinte care a fost consemnată
în răspunsurile la chestionare are valoare paremiologică: Mai bine o lingură de
miere decât o bute de oţet (161/8; 161/29), pentru ale cărei explicaţii vom reveni.
Expresia consemnată cel mai des în răspunsurile la chestionar este dulce ca
mierea. Uneori este menţionată ca atare, alteori este introdusă în contexte sau se
oferă explicaţii în legătură cu folosirea ei: gura dulce ca mierea (161/9), dulce ca
mierea, ceea ce înseamnă că mai dulce ca mierea nu poate să fie ceva (161/5), are
o guriţă dulce ca mierea (161/26), omul bun: dulce ca mierea (161/32).
Expresia lingvistică dulce ca mierea se realizează, din punct de vedere stilistic,
printr-o comparaţie. Dulcele este asociat în imaginar cu bunătatea. Trecând din
domeniul culinar, unde exprimă gustul, dulcele este asociat cu tot ceea ce este bun, în
general, şi devine, prin urmare, dezirabil. Mierea, prin gustul dulce, este asociată cu
bunătatea, dar, prin faptul că adună în ea tot ceea ce are natura mai eficient, ea ocupă
poziţia maximă în ierarhia alimentelor. Comparând orice lucru evaluat pozitiv prin
faptul că este dulce, cu mierea, i se conferă acestuia poziţia maximă în grila de eva-
luare. În legătură cu ideea de transformare fastă a ceva, în limba română există
unitatea frazeologică s-a făcut agurida miere (DLR 1965, s.v.) care, în sens propriu,
arată faptul că, din acru, gust neplăcut, indezirabil, s-a ajuns la agreabilul dulce, iar
prin extrapolare, exprimă devenirea sau transformarea cuiva sau a ceva dintr-o stare
negativă în una pozitivă. Expresia este folosită deseori în sens ironic, arătând lingu-
şirea cuiva prin vorbe sau fapte plăcute după un comportament dezagreabil.
În acelaşi registru al expresiilor care pun în valoare la maximum calităţile pozi-
tive ale mierii, se înscriu unităţile frazeologice om cu suflet de miere, timp de miere
(161/3). Spre deosebire de expresia lingvistică dulce ca mierea, care se realizează
stilistic printr-o comparaţie, cele două expresii se înscriu în sfera metaforicului.
Respondentul oferă pentru expresia om cu suflet de miere suficiente explicaţii:
generos, prietenos, recunoscător, prevenitor, mulţumitor şi bun (161/3).
În ceea ce priveşte expresia timp de miere, respondentul extinde explicaţiile
arătând că se referă la timpul cel fericit după prestarea examenului de bacalaureat,
diplomă, nuntă, căsătorie, dragoste, vacanţe fericite, câştiguri enorme şi neaştep-
tate la loterie etc. În limba română sunt cunoscute şi expresiile a da de miere, îi
curge numai miere (DLR 1965, s.v.), care n-au fost consemnate în chestionar, dar
care se referă la cursul fast al vieţii, la faptul că cineva a ajuns/trăieşte într-o situ-
aţie foarte bună. În ceea ce priveşte expresia timp de miere, credem că aceasta ar
putea fi o producţie a respondentului, realizată prin generalizare de la expresia lună
de miere sau clipe de miere, prin înlocuirea cuvântului lună sau clipe cu termenul
timp, dându-i-se expresiei o notă de artificialitate. Ea merită a fi menţionată, dat
fiind că ne referim la un material colectat prin metoda anchetelor lingvistice indi-
recte, iar prudenţa rezonabilă în preluarea informaţiilor poate fi de folos. În aceeaşi
notă de artificialitate includem expresia mierea după tobă, consemnată în acelaşi
Miere în expresii lingvistice 63

răspuns (161/3). Respondentul ne oferă o explicaţie, arătând că mierea după tobă

înseamnă potrivită. Expresia a fost propusă ce către autorii chestionarului drept
exemplu, ceea ce l-a putut determina pe respondent s-o preia, oferindu-i o explica-
ţie aproximativă.
Expresia s-a făcut miere de găleată (161/10), preluată din răspunsurile la
chestionar și în DLR, este folosită pentru a arăta că cineva se supune cuiva orbeşte.
Aşa cum mierea pusă într-un vas se lipește de pereţii acestuia, luându-i forma,
cineva care se lasă modelat după dorinţa altcuiva, supunându-i-se fără niciun dis-
cernământ, adoptă un comportament similar celui al mierii. Unitatea frazeologică s-
a făcut miere de găleată se foloseşte în situaţii care exprimă acest tip de supunere.
Faptul că o persoană se lasă ademenită de cineva se exprimă şi prin expresia lin-
gvistică Se duce (lipeşte de el) parcă ar avea miere-n cur (161/10).
Dulceaţa mierii, deşi ademenitoare, poate fi uneori primejdioasă. Mierea care
picură de pe buzele femeii desfrânate din Pildele lui Solomon, vorbele linguşitoru-
lui sau capcanele întinse de plantele otrăvitoare sunt toate simboluri ale pierzaniei
învăluite sub pretextul dulceţii. Printre răspunsurile la chestionar sunt consemnate
câteva expresii antinomice realizate cu termenul miere: amar ca fierea, dulce ca
mierea (161/27), „bun (dulce) ca mierea câinelui”, dulce ca mierea cîinelui
(161/3). Prima dintre construcţiile enumerate mai sus exprimă situaţiile de coe-
xistenţă a răului cu binele, a ceea ce este dezirabil cu ceea ce este respingător. În
limba română există şi expresia paremiologică înregistrată de Zanne (II, p. 671)
„Mĭere’n gură e plăcere / Dar la inimă durere” pentru a arăta modul în care, în pre-
facerea lucrurilor, vorbele mieroase pot ascunde multe suferinţe. Capacitatea de a
escamota, sub aparenţa mierii atrăgătoare, unele lucruri care pot răni se exprimă
prin expresia sugestivă: a ascunde ac în miere (DLR 1965, s.v.). Astfel, dulcele
ademenitor al mierii poate atrage, iar dincolo de acesta, acul ascuns produce răni.
Expresia este o obiectivare frazeologică a ideii de viclenie, perfidie, necinste
ascunse sub ambalaje atrăgătoare.
Expresiile bun ca mierea cîinelui, dulce ca mierea cîinelui (161/3) se folosesc
pentru a descrie expresiv pe cineva stăpânit de răutate. Şi mai accentuat este
exprimat acest cusur prin expresia are miere de şarpe la inimă, prin care este
evidenţiată răutatea cuiva (161/3). Dacă mierea este produsul albinelor, produsul
şarpelui este veninul, iar expresia are sens oximoronic.
Excerptând unităţile frazeologice din răspunsurile la Chestionarul VI. Stupări-
tul, am identificat în două dintre caietele de răspuns construcţia paremiologică Mai
bine o lingură de miere, decât o bute de oţet (161/8; 161/29). Acest proverb mai
cunoaşte în cultura română şi varianta Cu o lingură de miere prinzi mai multe
muşte decât cu o bute de oţet. Prin acesta se exprimă ideea că e de preferat ceva
puţin şi valoros, fiindcă este mai eficient şi mai apreciat, în schimbul a ceva mult,
dar lipsit de valoare. Cantitatea este mai puţin importantă, în faţa acesteia primând
valoarea.
64 Cosmina-Maria Berindei

Unitatea frazeologică ţara unde curge lapte şi miere (161/3) se referă la spaţiul
abundenţei, al bunăstării şi al confortului. În cărţile sfinte ale iudaismului şi ale
creştinismului se vorbeşte despre promisiunea făcută de către Dumnezeu poporului
ales de a-l duce într-o ţară în care curge lapte şi miere. În limbile în care aceste
cărți sfinte au fost traduse și utilizate în practicarea cultului religios această unitate
frazeologică este identificabilă. În acest fel, expressia ţara unde curge lapte şi
miere are valoare universală.
Ca o concluzie, analizând expresiile lingvistice construite pe baza cuvântului
miere excerptate din răspunsurile la Chestionarul VI. Stupăritul, putem afirma că
acestea ar putea fi grupate în două categorii. O primă categorie mizează pe poziti-
varea sensului cuvântului miere, acestea articulând ideea de bunăstare, de bine, de
frumos, de fast. O altă categorie de expresii mizează pe anularea atributelor ei,
creând expresii antinomice şi sugerând nefastul, urâtul, răul.

ABREVIERI BIBLIOGRAFICE. SIGLE

CADE 2010 = I.-Aurel Candrea, Gh. Adamescu, Dicţionar enciclopedic ilustrat, vol. I, Bucureşti,
Editura Sæculum I. O., 2010.
Candrea 1999 = I.–Aurel Candrea, Folclorul medical român comparat. Privire generală. Medicina
magică. Studiu introductiv de Lucia Berdan, Iaşi, Editura Polirom, 1999.
Chestionarul VI = Chestionarul VI. Stupăritul, Cluj, Tiparul Institutului de Arte Grafice „Ardealul”,
1933.
Chevalier, Gheerbrant 1995 = Jean Chevalier, Alain Gheerbrant, Dicţionar de simboluri. Mituri, vise,
obiceiuri, gesturi, forme, figuri, culori, numere, vol. II. E‒O, Bucureşti, Editura Artemis, 1995.
Coşeriu 1994 = Eugeniu Coşeriu, Prelegeri şi conferinţe. 1992‒1993, Iaşi, Institutul de Filologie
Română „A. Philippide”, 1994.
Coşeriu 1999 = Eugeniu Coşeriu, Introducere în lingvistică, Cluj, Editura Echinox, 1999.
Dimitrescu 1958 = Florica Dimitrescu, Locuțiunile verbale în limba romînă. București, Editura
Academiei R.P.R., 1958.
DLR 1965 = Dicţionarul limbii române, serie nouă, tomul VI. Litera M, Bucureşti, Editura
Academiei R.P.R., 1965.
Dumistrăcel 1980 = Stelian Dumistrăcel, Lexic românesc. Cuvinte, metafore, expresii, Bucureşti,
Editura Știinţifică şi Enciclopedică, 1980.
Dumistrăcel 1997 = Stelian Dumistrăcel, Expresii românești. Biografii – Motivații, Iași, Institutul
European, 1997.
GALR 2008 = Gramatica limbii române, vol. I Cuvântul, București, Editura Academiei Române,
2008.
Groza 2011 = Liviu Groza, Probleme de frazeologie. Articole. Studii. Note. București, Editura
Universității din București, 2011.
Philippide 1894 = Alexandru Philippide, Istoria limbii române, vol. I. Principii de istoria limbii, Iași,
Tipografia Națională, 1894.
Pop 2015 = Andreea Pop, Unităţile frazeologice cu termeni religioşi în română şi spaniolă. O analiză
comparativ-contrastivă, Cluj-Napoca, Editura Casa Cărţii de Ştiinţă, 2015.
Pușcariu 1976 = Sextil Pușcariu, Limba română., I. Privire generală, București, Editura Minerva,
1976.
Şăineanu 1999 = Lazăr Şăineanu, Semasiologia llimbii române. Studii istorice despre tranziţiunea
sensurilor, Timişoara, Editura de Vest, 1999.
Miere în expresii lingvistice 65

Taloş 2001 = Ion Taloş, Gândirea magico-religioasă la români. Dicţionar, Bucureşti, Editura
Enciclopedică, 2001.
Zanne I, II = Iuliu A. Zanne, Proverbele românilor din România, Basarabia, Bucovina, Ungaria,
Istria şi Macedonia. Proverbe, Þicĕtorĭ, povăţuirĭ, cuvinte adevĕrate, asĕmănărĭ, idiotisme şi
cimiliturĭ, vol. I–II, Bucureşti, Editura Librăriei SOCEC & Comp., 1895, 1897.

Sursă
Răspunsuri la Chestionarul VI. Stupăritul al Muzeului Limbii Române. După construcţiile
lingvistice citate, se dau, în paranteze, numărul întrebării şi, după bară, cu bold, numărul localităţii din
care s-a obţinut răspunsul, după cum urmează: 1 = Beclean, jud. Făgăraş, informator: Nicolae Zăgău,
elev; 2 = Berivoii Mici, jud. Făgăraş, informator: Andreiu Aldea, elev clasa a VI-a, Liceul „Radu
Vodă”; 3 = Câmpu-Lung, Bucovina, informator: Dimitrie Mitric-Bruja, director; 4 = Cârţa Oltului,
jud. Făgăraş, informator: Dionisie Bucur, elev; 5 = Cireş, Storojineţ, informator: Radu Popescu; 6 =
Criştelec, jud. Sălaj, informator: Gh. Hobjilă, învăţător; 7 = Dejani, jud. Făgăraş, informator: Aurel
Nemeş, elev; 8 = Dridif, jud. Făgăraş, informator: Nicolae I. Ciora, elev; 9 = Făget, Severin,
informator: Vasile Olariu, director şcolar; 10 = Făureşti, jud. Vâlcea, informator: Gh. F. Ciauşanu,
profesor; 11 = Galaţi, jud. Făgăraş; informator: Gheorghe Comşa, funcţionar; 12 = Gherman, Timiş-
Torontal, informator: Caius Pascu, student; 13 = Globul Craiovei, jud. Severin, informator: Nicolae
Fisteag, învăţător; 14 = Hârseni, jud. Făgăraş, informator: Ioan Răduleţ, elev; 15 = Hurez, jud.
Făgăraş, informator: Gheorghe Drugociu, elev, cl. V, Liceul „Radu Negru”, Făgăraş; 16 = Iaşi, jud.
Făgăraş, informator: Iustin Marcu, elev, cl. VII, Liceul „Radu Negru” Făgăraş; 17 = Luţa, jud.
Făgăraş, informator: Valer Literat, profesor; 18 = Mag, jud. Sibiu, informator: Alexandru Vlad, preot;
19 = Mărgineni, jud. Făgăraş, informator: Popa Vasile, elev, cl. VII, Liceul „Radu Negru” Făgăraş; 20
= Noul-Român, jud. Făgăraş, informator: Gheorghe Şerban, elev; 21 = Răcăşdia, jud. Caraş,
informator: Emilian Novacoviciu, învăţător pensionar; 22 = Râmeţi, jud. Alba, informator: Ioan
Pârvu, învăţător; 23 = Săliştea de Sus, jud. Maramureş, Maria Chiş, învăţătoare; 24 = Sâmbăta-de-
Sus, jud Făgăraş, informator: Nicolae Comaniciu, elev, cl. VI, Liceul „Radu Negru” Făgăraş; 25/a =
Sebeşel, Alba, informator: Zămora Pavel, învăţător; 25/b = Sebeşel, jud. Alba, informator: Mircea
Zdrenghea, student; 26 = Secueni, jud. Bacău, informator: Scarlat Burghelea, învăţător – director; 27
= Stejar, jud. Arad, informator: Vasile Popa, administrator parohial; 28 = Streza-Cârţişoara, jud.
Făgăraş, informator: Tiberiu Folea, elev; 29 = Toarcla, jud. Făgăraş, informator: Emil Vlad, elev; 30
= Ucea de Sus, jud. Făgăraş, informator: Gheorghe Purcea, elev; 31 = Vad, jud. Făgăraş, informator:
Irodion Boeriu, elev; 32 = Vad, jud. Maramureş; informator: Teodor Utan, învăţător; 33 = Veneţia de
Jos, jud. Făgăraş, informator: Gheorghe Pârvu, elev; 34 = Voivodenii Mari, jud. Făgăraş, informator:
Victor Ioan, elev; 35 = Zagra, Năsăud, Victor Corbu, medic – colonel în retragere.

THE WORD HONEY IN LINGVISTIC EXPRESSIONS RECORDED

IN THE ANSWERS TO THE VITH QUESTIONNAIRE (BEEKEEPING)
OF THE ROMANIAN LANGUAGE MUSEUM
(Abstract)

This paper proposes an ethnolinguistic analysis of the language facts constituted as phrasesolo-
gical units, based on the word honey, recorded in the answers to The VIth Questionnaire (Beekeeping)
of the Romanian Language Museum.
The work begins with a short theoretical and methodological presentation, and continues with the
analysis of the linguistic expressions extracted from the answers to question 161: What expressions do
you know about honey?
For the analysis of the excerpted linguistic expressions, we proceeded to the correlation of the
language based facts conceived starting from the word honey, with information from other sources in
which we identified aspects that shape the socio-cultural horizon of the speakers and the imaginary
66 Cosmina-Maria Berindei

articulated in the Romanian cultural space regarding the most important product of the hive. In this
sense, we used information from beliefs and superstitions collections, as well as dictionaries of myths
and symbols or proverbs collections.

Cuvinte-cheie: anchetă lingvistică indirectă, Muzeul Limbii Române, stupărit, miere, expresie
lingvistică.
Keywords: indirect linguistic inquiry, Romanian Language Museum, beekeeping, honey,
linguistic expression.

Academia Română
Institutul de Lingvistică şi Istorie Literară
„Sextil Puşcariu”
Cluj-Napoca, str. Emil Racoviţă, 21
cosminamariaberindei@yahoo.com