Sunteți pe pagina 1din 8

Universitatea din Craiova

Facultatea de Inginerie Electrică


Specializarea: Echipamente și Instalații de Aviație
Disciplina: Echipamente de Bord și Navgație Aeriană

REFERAT
La lucrarea de laborator Nr. 4
Tema: OPTIMIZAREA UNUI ACCELEROMETRU NELINIAR CU CONTROL CLASIC

Conf.univ.dr.ing.:
Negrea Petre
Studend:
Cravcenco Victor
Gr. EIA 9403

Craiova, 2020 – 2021


Scopul lucrării: In lucrare este studiata o modalitate de optimizarea a unui accelerometru
cu reactive magnetica si controler fuzzy pentru inchiderea buclei, pornind de la caracteristicile
amplitudine-frecventa ale acestuia trasate cu o metoda software, dezvoltata in Matlab/Simulink.
CHESTIUNI TEORETICE:
Pentru studiul accelerometrelor neliniare este utilizat un accelerometru MEMS cu
tunelarea electronilor. Acesta este un accelerometru in miniatura, fenomenul de tunelare pe care
isi bazeaza functionarea traductorul de distanta incorporat avand loc pe distante foarte mici.
Acest fenomen consta in aparitia unui curent aproximativ 1 nA atunci cand la distanta de 1 nm
de o suprafata conductoare se plaseaza un electrod de forma ascutita si intre acestea se aplica o
diferenta de potential. Barirea energetica aparuta intre cele doua conductoare este depasita prin
efect tunel de catre electronii carora le este furnizata suficienta energie pentru a trece de aceasta
bariera. Principiul de funcionare a accelerometrului consta in mentinerea masei inertiale, prin
intermediul reactiei electrostatice, la distanta de 1nm de varful electrodului ascutit. Cand
sistemul este accelerat asupra masei seismice actioneaza o forta de ienrtie care modifica distanta
de tunelare si implicit curentul de tunelare. Circuittul de reactie genereaza in acest caz o forta
electrostatica de reechilibrare a masei seismice si de mentinere a curentului de tunelare la
valoarea de 1 nA.

Figura 1 - Schema bloc a accelerometrului.

Modul de lucru :
Se dau valorile : R1= 1 M Ω, R2=R5 = 10 M Ω, R3 = 1 K Ω, R6=R7=2 M Ω, R10= 10
M Ω, V1=14.83679525 mV, Ui-15V, ε=10 / ( 36 π), S = 0.5 cm, m- 0.343g, x= 5 μm, x= 19nm,
x0= 1nm. K = 5.5262133018*10^7 N/m , Io= 16.302736883 nA, Ue=500 V, A= 2000.
Optimizarea valorii lui τ se realizeaza utilizand caracteristica amplitudine-frecventa a
sistemului la scara liniara. Desi in mod normal aceasta caracteristica se poate trasa folosind un
model liniarizat al sistemului, de aceasta data se va folosi modelul neliniar al sistemului.
Optimizarea valorii lui τ presupune pargurgerea a doua etape: trasarea caracteristicii aplitudini-
frecventa si determinarea valorii optime a lui τ pe baza acesteia .
Figura 2 - Modelul de simulare în Matlab/Simulink
Se rulează programul din anexa 1, rezultând următoarele grafice

Figura 3 – Caracteristica amplitudine-frecventa pentru diferite valori a lui 𝜏

Se observa ca timpul de simulare dat din platforma de laborator, nu este suficient pentru
a realiza graficul de amplitudine-frecventa corespunzator.
Figura 4 – Caracteristica amplitudine-frecventa,𝜏 = 1𝜇𝑠
Dupa ce am ales 𝜏 𝑑𝑒 1𝜇𝑠 se observa ca rezultatul obtinut este la fel ca in figura 3. Punctul
maxim ramane neschimbat, adica de 0.19 pe axa X.

Figura 5 – Caracteristica amplitudine-frecventa,𝜏 = 2𝜇𝑠


Dupa ce am ales 𝜏 = 2𝜇𝑠, punctul de maxim este acelasi (0,11), dar de data aceasta,
graficul este complet.
Figura 6 – Caracteristica amplitudine-frecventa,𝜏 = 3𝜇𝑠
Dupa ce am ales 𝜏 = 3𝜇𝑠, se observa ca graficul de acuma, porneste din punctul de
maxim (0.08), rezultat in figura 3 si completeaza reprezentarea grafica.

Figura 7 – Caracteristica amplitudine-frecventa,𝜏 = 4𝜇𝑠


Dupa ce am ales 𝜏 = 4𝜇𝑠, se observa ca graficul de acuma, porneste din punctul de
maxim (0,06), rezultat in figura 3 si completeaza reprezentarea grafica.
Figura 8 – Caracteristica amplitudine-frecventa,𝜏 = 5𝜇𝑠
Dupa ce am ales 𝜏 = 5𝜇𝑠, se observa ca graficul de acuma, porneste din punctul de
maxim (0,05), rezultat in figura 3 si completeaza reprezentarea grafica.

Dupa simularea programului din anexa 2, a rezultat KD =1,4901·10-14, obținând astfel o


precizie de 10-14 , iar 𝜏 optim este 1·10-6.
Anexa 1:
clf;
for p=1:5,
ta=p*10^(-6)
set_param('lab4_1', 'Solver', 'Euler')
set_param('lab4_1','StartTime', '0.0')
set_param('lab4_1','StopTime', '0.00625')
set_param('lab4_1','MinStep', '0.00000001')
set_param('lab4_1','MaxStep', '0.00000001')

r1=10^6;r2=10^4;r3=10^3;r4=10^7;r6=2*10^6;r7=r6;Ui=15;Ue=500;
x0=10^(-9);A=2000;xr=5*10^(-6);xp=10^(-8);ep=10^(-
9)/(36*pi);S=5*10^(-5);
k=5.5262133018e+007;m=3.43e-004;I0=1.6302736883e-008;
V1=0.01483679525;arf=2.396807832e+009;
[t]=sim('lab4_1',0.00625);
z=find(y>0);
k=find(z>20000);
for i=1:length(k),
f(i)=2*10^(800*t(z(k(i))));
x(i)=y(z(k(i)));
end
hold on;
plot(f,x);
clear;
end
grid;
Anexa 2:
clear; clf
tamax=5.0000e-06 ;tamin=1.0000e-06 ;dt=1;
set_param('lab4_1','solver', 'Euler')
set_param('lab4_1','StartTime', '0.0')
set_param('lab4_1','StopTime', '0.00625')
set_param('lab4_1','MinStep', '0.000001')
set_param('lab4_1','MaxStep', '0.00001')
while dt>10^(-14)

r1=10^6;r2=10^4;r3=10^3;r4=10^7;r5=10^4;r6=2*10^6;r7=r6;Ui=15;Ue=500
;
x0=10^(-9);A=2000;xr=5*10^(-6);xp=10^(-8);ep=10^(-
9)/(36*pi);S=5*10^(-5);
k=5.5262133018e+007;m=3.43e-004;I0=1.6302736883e-008;
V1=0.01483679525;arf=2.396807832e+009;
ta=(tamin+tamax)/2
[t]=sim('lab4_1',0.00625);
z=find(y>0);
k=find(z>20000);
r=0;
for i=1:length(k),
f(i)=2*10^(800*t(z(k(i))));
x(i)=y(z(k(i)));
if i>2
if x(i)>x(i-1)
r=1;
end
end
end
if r==0
tamax=ta;
else
tamin=ta;
end
dt=tamax-tamin
end