CURS 1

TURBINE CU ABUR

Introducere

Turbina cu abur este un motor termic rotativ care foloseste ca fluid de lucru aburul.
Folosirea miscarii de rotatie are mari avantaje:
a) transformarea energetica este continua, deci masina are o mare capacitate de
transformare, turbina fiind capabila de puteri foarte mari.
b) fortele dinamice se limiteaza doar la fortele centrifuge, care teoretic ar trebui sa se
echilibreze; o echilibrare perfecta nu este posibila, astfel ca ramine o mica forta centrifuga
care se invirte odata cu rotorul provocind vibratia turbinei; fortele dezechilibrante sint insa
incomparabil mai mici decit la masinile cu piston astfel incit functionarea turbinelor este
linistita, determinind o oboseala redusa a materialelor si avind o durata de lunga viata .
c) punctele de frecare sint putine, in special in lagare, cee ce conduce la uzura redusa
si randament mecanic ridicat.
Cererea in continua crestere a necesarului de energie a facut ca tendinta sa se indrepte
catre masini tot mai mari, turbomasinile capatind o deosebita importanta, fiind masini de
baza in energetica.
Ca principiu turbina cu abur este realizata dintr-un sir de ajutaje si un sir de palete fixate
pe marginea unui disc. In ajutaje aburul se destinde, marindu-si viteza adica energia
potentiala a aburului de a se transforma in energie cinetica. Lovind paletele, aburul le pune
in miscare, deci in palete energia aburului se transforma in lucru mecanic util.
In general se recurge la transformarea treptata a energiei aburului, fractionind
destinderea pe mai multe siruri de ajutaje, alternind cu siruri de palete; presiunea scade
treptat in lungul turbinei, de unde numele de turbine cu trepte de presiune.
Prin destindere in lungul turbinei, volumul specific al aburului creste, deci sectiunea de
trecere creste de la intrare la iesire. Aceasta determina ca la finalul turbinei lungimea
paletelor sa creasca mult, ceea ce face ca viteza centrifuga sa atinga valori mari solicitind
materialul din care aceasta este realizata.
Puterea turbinelor a crescut continuu de-a lungul anilor. Primele turbine aveau puteri
mici 3 – 4 MW si erau utilizate pentru alimentarea oraselor mari. Cu timpul puterile au
crescut la 25; 50; 100; 330 MW. Centrala nucleara de la Cernavoda este de 700MW, pe plan
mondial fiind in functiune centrale de 900 si 1000 MW. Proiectele noi de centrale nucleare
contin agregate de 1200 MW. Trebuie mentionat ca, din conditii de sistem energetic, puteri
mari instalate se pot realiza doar in sisteme mari, datorita influentei pe care o pot avea
asupra sistemului scoaterea din functiune brusca a unitatii.
 LEGI FUNDAMENTALE FOLOSITE IN CALCULUL
TERMIC AL TURBINELOR

1. Ecuatia de debit

Debitul este cantitatea de fluid care curge in unitatea de timp printr-o sectiune data:

D = dm/dτ [kg/s]

Ecuatia de debit :

D = ρScn = Scn/v

unde: cn : este viteza normala prin sectiune

S: este sectiunea de curgere a fluidului
v: este volumul specific al fluidului

Pentru conductele de abur se recomanda la abur supraincalzit cn = 40 ÷ 60 m/s, iar la

abur saturat 30 ÷ 40 m/s; la tubul de evacuare al turbinelor cu condensatie cn = 80 ÷ 120 m/s
(exceptional 150 m/s).

2. Ecuatia continuitatii

Aceasta ecuatie reprezinta aplicarea principiului conservarii materiei la curgerea

fluidelor. In regim permanent, debitul este constant in lungul tubului de curent: D = const
sau:

S1c1/v1 = S2c2/v2 = …. = const.

3. Legea impulsului

Forta produsa de un fluid in miscare asupra unui corp se datoreste presiunii si

modificarii impulsului fluidului:

Fi = Σ Fp + D(c1 – c2) = Σ Fp + I1 – I2 [N]

Pentru aplicarea relatiei se inconjoara regiunea care intereseaza cu o suprafata de control

si se stabilesc fortele de presiune care actioneaza din exterior asupra acestei suprafete,
precum si impulsurile fluidului la trecerea prin acest contur.
Fluidul in miscare poate produce forta asupra corpurilor intilnite in trei moduri: prin
actiune, prin reactiune si prin efect de aripa portanta.
a) Forta de actiune este forta produsa asupra unui corp prin lovirea acestuia de un
fluid venit in viteza. Aceasta forta se datoreste impulsului pozitiv I1 si este dirijata in sensul
vitezei initiale a fluidului.
 Fig. 1.1
Lovirea unui perete plan infinit. Fluidul vine catre perete cu viteza c1. Lovind peretele
fluidul se imprastie radial si pierde toata forta cu care s-a apropiat de perete. Alegind
suprafata de control in aceasi zona de presiune atunci Σ Fp = 0, iar impulsul final este zero pe
directia fortei. In acest caz forta exercitata asupra peretelui este:

Fi = I1 = Dc1

b) Forta de reactiune este forta produsa asupra unui corp prin iesirea dintrinsul a unui
fluid cu viteza. In cazul curgerii in jurul unei placi concave care abate fluidul cu 1800 daca
se neglijeaza frecarile fluidul paraseste placa cu viteza c2 = - c1 paralela si de sens contrar
vitezei initiale.

Fig. 1.2

Alegind suprafata de control in zona de aceasi presiune Σ Fp = 0, rezulta forta asupra

peretelui:

Fi = I1 - I2 = D[c1 – (- c1)] = 2Dc1

 Acesta forta este dubla fata de situatia lovirii unui perete plan datorita impulsului negativ
I2. Semnul minus arata ca forta este derijata in sens opus iesirii fluidului.

c) Efectul de aripa portanta apare in cazul in care corpul lovit de fluid are o
suprafata convexa numita extrados si o fata plana sau concave numita intrados.

Fig. 1.3

Datorita bombarii intradosului se produce cresterea vitezei fluidului, aparind in acelasi

timp o scadere de presiune Δp pe extrados. Diferenta de presiune produce forta portanta Rz,
normala pe viteza medie a curentului c∞:

Rz = kzρc∞2S/2 [N]

in care: kz este coeficientul de portanta, determinat experimental; ρ este densitatea.

Datorita viscozitatii fluidului si devierii liniilor de current, profilul este supus si fortei de
rezistenta la inaintare Rx parale;a cu directia vitezei c∞:

Rx = kxρc∞2S/2 [N]
in care kx este coeficientul de rezistenta, determinat experimental. Profilul este supus
unei forte rezultante R, inclinata cu unghiul λ fata de Rz. Raportul dintre cele doua forte care
actioneaza asupra profilului se numeste coeficient de finete al profilului:

μ = Rx/Rz = tg λ = kx/kz
 Aceste calcule sint valabile in cazul in care viteza curentului este paralela cu asa zisa
coarda profilului. Pentru a intelege mai bine notiunea sa consideram un profil simetric cu
ambele fete convexe. Axa lui de simetrie este coarda profilului.

Fig. 1.4

Unghiul dintre viteza fluidului si coarda se numeste unghi de atac δ. Coeficientii kx, kz, si
μ depind de unghiul de atac. Marind pe δ, indesirea liniilor de curent in partea extradosului
creste , deci se mareste forta portanta, dar si forta de rezistenta. Pentru o anumita inclinare se
atinge pe extradosul profilului viteza sunetului . Aceasta reprezinta inclinarea critica a
profilului δcr. Peste aceasta inclinare cresterea vitezei se realizeaza doar in portiunile unde nu
s-a ajuns la viteza sunetului. Marind in continuare inclinarea, fluidul incepe sa se desprinda
de pe extrados si coeficientul fortei portante scade rapid. Este de dorit ca, pentru regimul de
dimensionare profilul sa fie asezat sub unghiul de atac pentru care μ este minim.

Fig. 1.5

4. Legea momentului cinetic

 Momentul Mi produs de un fluid in miscare in raport cu un pol O este:

Mi = ΣMp + D(r1xc1 – r2xc2) [N/m]

in care Mp este momentul fortelor de presiune.

Exemplificat in cazul unei turbine aceasta lege se aplica conform Fig. 1.6

Fig. 1.6

Se iau momentele in raport cu centrul rotorului O. La intrarea in paleta fluidul are viteza
c1, care se proiecteaza pe tangenta la cerc c1u. La iesirea din paleta are viteza c2, cu proiectia
c2u. Fluidul curgind simetric, suprafetele izobare sint cilindrii coaxiali cu rotorul; in fiecare
punct al paletei presiunile sint egale pe cele doua fete ale paletei si deci momentul de
presiune Mp = 0. Momentul transmis rotorului este:

Mi = D(r1c1u – r2c2u) [Nm]

Sub actiunea momentului rotorul se invirte cu viteza unghilara ω. Puterea transmisa

rotorului, denumita putere utila este:

Pu = Miω [W]

5. Pierderi la curgerea fluidelor

Curgerea fluidelor este insotita de pierderi locale si liniare. In forma cea mai generala,
valoarea pierderilor este data prin relatii de forma:

Δhf = ξc2/2 [J/kg]

 in care ξ este coeficient ce depinde de cauza pierderii si c viteza relativa a fluidului fata
de peretele canalului.
In cazul turbinelor pierderile liniare apar in paleti prin frecarea aburului de acestea, in
ajutaje prin frecare si prin cresterea sectiunii de curgere. Pierderile locale apar atat la iesirea
aburului din ajutaje cit si la intrarea acestuia in palete.

6. Ecuatia energiei

Ecuatia energiei exprima principiul conservarii energiei in cazul fluidelor compresibile.

Energia e a unui kilogram de fluid este suma dintre entalpia i, energia cinetica c2/2 si energia
de pozitie gz (unde g este acceleratia gravitationala).

e = i + c2/2 + gz [J]

In cazul unei curgeri cu schimb de energie cu exteriorul, pot sa apara pierderi de caldura
care nu mai participa la proces si de asemenea apar pierderi de energie datorita frecarilor
fluidului.

de = di + d(c2/2) + gdz + dl

unde l este lucrul mecanic produs de catre masina.

La destinderea prin turbina, curgerea fiind rapida, schimbul de caldura cu exteriorul este
neglijabil, vitezele la intrare si iesire sint aproximativ egale, iar energia de pozitie este
nesemnificativa. Daca luam drept contur agregatul in sine, variatia de energie este zero si
deci putem spune :

0 = di + dl sau dl = - di

adica in turbina lucrul mecanic este produs pe seama scaderii de entalpie a aburului.

CURS 2
 GENERALITATI ASUPRA INSTALATIEI CU ABUR

1. Schema si ciclul teoretic al instalatiei cu abur

Ciclul motor cu abur are loc intr-o instalatie complexa cuprinzind, in principal, patru
elemente: cazanul sau in cazul instalatiilor nucleare generatorul de abur, turbina,
condensatorul si pompa ridicatoare de presiune.
G.E

T
C

Cond.
Pompa

Fig. 2.1

Ciclul teoretic al instalatiei cu abur este ciclul Rankine-Hirn, cuprins intre doua izobare
-curbe de presiune constanta si doua izentrope – curbe de fara schimb de energie cu
exteriorul (Fig. 2.2). Fazele ciclului sint:
- incalzirea izobara ABCD, in cazan. Se primeste caldura q1 = aria aABCDda
- destindere izentropa DE in turbina. Se produce lucrul mecanic lt = aria
A’ABCDEFF’A’.
- condensare izobara EF, in condensator. Se cedeaza caldura reziduala q2 = aria aFEda.
In aceasta faza aburul ajuns in condensator elibereaza caldura de vaporizare si se transforma
din abur in lichid pentru ca ulterior sa se reduca cheltuielile cu pomparea.
- compresie izentropa FA in pompa. Se consuma lucrul mecanic lp = aria A’AFF’A’.
Intrucit se comprima apa, lucrul de pompare este foarte mic comparativ cu restul ciclului.
Lucrul mecanic al ciclului este l = lt – lp = aria ABCDEFA.
a
T
K
q1
D
B C

PompaA
alimentare
E
F
q2

Fig. 2.2

S
a d
 In cazul centralelor nucleare datorita conditiilor restrictive impuse de temperatura
combustibilului nu are loc la iesirea din generatorul de abur o supraincalzire a aburului,
astfel ca suprafata incalzirii izobare este mai mica (Fig. 2.3). Pentru a compensa acest lucru
si a produce acelasi lucru mecanic (aceasi putere electrica) centralele nucleare opereaza cu
debite mai mari de abur.

T
K
q1
B C (io)

A (ia)
F E (ict)
q2

S
a d
Fig. 2.3

Randamentul teoretic termic al ciclului este:

ηt = l/q1 = (lt – lp)/q1 = aria ABCDEFA/ aria aABCDda

2. Imbunatatirea randamementului termic teoretic al ciclului

In general pentru o instalatie care are ciclul de mai sus randamentul variaza intre 33 –
35% functie de parametrii ciclului, adica in lucru mecanic util se regaseste doar a treia parte
din energia eliberata de combustibil. Din acest motiv eforturi deosebite se iau pentru marirea
randamentului ciclului.
Metodele pentru imbunatatirea randamentului se impart in doua grupe:
a) metode urmarind ridicarea temperaturii medii superioare – marirea presiunii
aburului; marirea temperaturii de supraincalzire; supraincalzirea intermediara; preincalzirea
apei de alimentare; cicluri binare.
b) metode urmarind micsorarea temperaturii medii inferioare – coborirea presiunii
finale prin condensatie.

Marirea presiunii aburului saturat

Prin marirea presiunii, temperatura de saturatie creste continuu. Pentru ciclul fara
supraincalzire temperatura de saturatie superioara creste rapid cu presiunea pina la
3,5 – 4 MPa, apoi din ce in ce mai lent pina la circa 15 MPa si scade in apropierea punctului
critic. La cresterea presiunii, curba de destindere se deplaseaza spre stinga, deci titlul final al
turbinei scade (Fig. 2.4)
 T
K

B’’ C’’
B’ C’

B C
A

E
E’’ E’

X scade

S
Fig. 2.4

Acest ciclu este utilizat in cazul instalatiilor nucleare, folosindu-se presiuni de pina la 5
MPa din ratiuni economice privind investitia (cu cit creste presiunea cu atit grosimea
recipientilor se mareste si implicit consumul de materile) in plus umiditatea finala devenind
exagerata, sint necesare masuri suplimentare pentru retinerea picaturilor de apa, atat la
intrarea in turbina cit si intre corpurile turbinei.

Supraincalzirea aburului
Prin supraincalzire, temperatura superioara creste aproximativ liniar. Cresterea
temperaturii este limitata din ratiuni pratice, reprezentate de limitele de fluaj ale materialelor
utilizate (peste anumite temperaturi materialele utilizate la realizarea incalzitoarelor si
paletelor turbinei se apropie de domeniul plastic si pot apare deformatii permanente care pot
duce la deteriorarea acestora). Cresterea temperaturii duce la deplasarea curbei de destindere
spre dreapta, deci la cresterea titlui final (Fig. 2.5)

T
K
D’’

D’
D
B
B

E
E’ E’’

X creste

S
Fig. 2.5

Supraincalzirea intermediara

Dupa destinderea partiala (Fig. 2.6) din turbine in cazul instalatiilor nucleare, aburul este
trecut printr-un supraincalzitor (alimentat cu abur de la iesirea din generatorul de abur) si
apoi se destinde in continuare in turbina. Trebuie mentionat ca un proces similar se aplica si
in cazul instalatiilor cu combustibil conventional datorita avantajelor metodei, in cazul
instalatiilor nucleare acesta fiind necesar pentru protectia ultimelor palete ale turbinei.
Supraincalzirea intermediara prezinta urmatoarele avantaje:
- creste temperatura medie superioara a procesului, deoarece temperatura medie a procesului
este mai mare decit temperature medie de incalzire din generatorul de abur.
- creste titlul final al aburului, fiind posibila utilizarea unei presiuni superioare a cilului mai
mari fara temperature exaggerate. Aceasta duce la un spor in randamentul teoretic al turbinei de pina
la 8 – 12%.
- Creste aria ciclului deci lucrul mecanic pe kilogramul de abur.

T
K

C E
B

A D

Fig. 2.6

Preincalzirea apei de alimentare

Prin introducerea apei deja incalzite in generatorul de abur, temperatura medie a procesului din
generatorul de abur creste, iar necesarul de combustibil scade. Se foloseste asa numita preincalzire
regenerative, adica se foloseste caldura reziduala a aburului care s-a destines deja in turbina.
Pentru a putea trece caldura de la abur la apa, aburul folosit in preincalzitoare trebuie sa aiba o
temperatura de saturatie cu 5 - 7 grd mai mare decit temperature apei, deci aburul trebuie scos din
turbine inainte de destinderea totala. Aceasta se realizeaza prin puncte de extractie (prize) nereglate
(Fig. 2.7 prezinta schema cu o treapta de preincalzire).
 Fig. 2.7

Aburul de la priza merge la preincalzitor cedeaza caldura Qp, condensindu-se iar condensatul este
reintrodus in circuitul principal.
Folosirea preincalzirii are doua efecte:
a) micsorarea caldurii necesare in generatorul de abur cu Qp si deci reducerea consumlui de
combustibil;
b) micsorarea lucrului mecanic necesar pentru pomparea aburului utilizat la preincalzire cu aria
ΔL = aria EFDD’. Randamentu teoretic este :

ηt = (L – ΔL)/(Q1 – Qp)

Pentru a mari eficienta preincalzirii, trebuie micsorata pierderea de lucru mecanic prin folosirea
preincazirii in trepte, cu abur de presiune din ce in ce mai mare.
In scopul unei cresteri maxime a randamentului, se recomanda cresteri egale ale temperaturii
apei la fiecare treapta de preincalzire. Functie de parametrii ciclului, numarul de prize poate fi
maxim opt. In cazul instalatiilor nucleare unde temperaturile sint mai reduse se utilizeaza de obicei
cinci trepte de preincalzire.

Condensatia

Condensatorul are rolul de a micsora presiunea la evacuarea aburului din turbina. Prin aceasta se
mareste lucrul de destindere obtinut in turbina, crescind sensibil randamentul.
Condensatorul este un recipient inchis, bine etansat si racit continuu cu apa. Patrunzind in spatial
rece, aburul se condenseaza, micsorindu-si foarte mult volumul specific. In spatiul condensatorului
se afla vapori in stare de saturatie la temperatura respectiva, avind presiunea ps, si aer, care patrunde
prin neetanseitati sau este adus de apa de adaos si care exercita presiunea pa. Conform legii lui
Dalton, presiunea in condensator este:

pc = ps + pa

Pentru a micsora presiunea in condensator este necesara micsorarea celor doua presiuni partiale,
ceea ce impune o buna racire si extragerea continua a aerului.
Pentru a marii cit mai mult suprafata utila asa cum este prezentata in diagrama Rankine se
raceste cit mai bine aburul la iesirea din turbina. Se ating in acest fel presiuni in condensator de
3 ÷ 7 kPa(a). Tinind cont de faptul ca presiunea atmosferica este de 100 kPa(a) inseamna ca zona din
preajma condensatorului lucreaza sub vid si trebuie luate masuri pentru reducerea infiltratiilor de aer.
Apa de racire poate fi luata din riuri, lacuri sau mare (racire in circuit deschis) sau poate fi
folosita mereu aceasi apa, care la rindul ei este racita in turnuri sau in bazine (racire in circuit inchis).
Intrucit in ambele cazuri temperatura variaza in timpul anului, pentru dimensionarea turbinei se
considera cea mai frecventa temperatura pe toata durata anului.

Instalatii cu folosirea caldurii reziduale

Solutia de marire a economicitatii ciclului termic o constituie folosirea caldurii reziduale in

scopuri de incalzire. Livrarea combinata de energie electrica si termica se numeste termoficare.
Dupa locul unde este utilizata caldura, se deosebesc: termoficare urbana, la care caldura este folosita
pentru incalzirea de imobile; termoficare industriala, la care caldura este folosita pentru procese
tehnologice.
Prin scoaterea aburului inainte de destinderea totala, lucrul mecanic produs scade. Pentru a pune
in evidenta avantajul termoficarii se considera ca instalatia primeste numai diferenta dintre caldura
q1 si caldura utilizta la incalzire. In acest caz randamentul pentru instalatii de termoficare este:

ηt = lt/ (q1 – qincalzire)

Randamentul in acest caz poate ajunge pina la 75%.

Livrarea aburului la presiunea ceruta necesita turbine speciale, deosebindu-se: turbine cu
contrapresiune; turbine cu prize reglabile.
La turbinele cu contrapresiune aburul de termoficare este luat de la evacuare. Destinderea in
turbina este limitata la presiunea necesara pentru consumator, nefiind necesara instalatia de
condensare. Acest lucru face ca instalatia sa fie mai ieftina si, intrucit caldura reziduala este folosita
la incalzire randamentul este maxim.
La turbinele cu prize reglabile aburul se destinde pina la presiunea condensatorului. O parte din
abur se scoate inainte de destinderea totala prin prize. Deosebirea este ca debitul de abur este reglat
printr-o vana imediat dupa priza, in functie de necesarul de abur la consumator (pe timp de vara este
necesara caldura doar pentru asigurarea apei calde iar pe timp de iarna necesarul de caldura depinde
de temperatura ambianta).
 CURS 3

PROCESUL TERMIC DIN TURBINA IN ANSAMBLU

Procesul termic teoretic si real din turbina

Procesul turbinei cuprinde o singura faza a ciclului Rankine si anume destinderea. Din
cauza curgerii rapide a aburului, procesul este practic adiabatic. Lucrul mecanic in turbina
este egal cu caderea de entalpie:

dl = - di sau l = i0 – ic = H sau h [J/kg]

Pentru intregul proces al turbinei, caderea de entalpie va fi notata cu H, iar pentru o

treapta sau regiune din turbina cu h.
Procesul teoretic in turbina este izentropa ABt (Fig. 3.1). Lucrul mecanic teoretic este:

lt = i0 – ict = Ht [J/kg]
unde Ht este caderea teoretica (impropriu denumita si cadere adiabata).

Fig. 3.1
In mod real in turbina apar diferite pierderi interne care duc la micsorarea lucrului
mecanic produs si la incalzirea aburului. Procesul real este o adiabata ireversibila,
reprezentata aproximativ prin oblica AB din fig. 3.1. Caderea de entalpie in procesul real se
numeste cadere interna;

Hi = i0 – ic

Lucrul mecanic transmis rotorului in procesul real se numeste lucru intern Li. Raportul
dintre lucrul intern si lucrul teoretic se numeste randament intern sau termodinamic:
 ηi = Li / Lt

La o turbina fara prize, fiind acelasi debit in lungul turbinei, se poate scrie Li = DHi; si
Lt = DHt [J/s] rezultind;

ηi = Hi / Ht

Pierderile interne sint date de diferenta dintre lucrul mecanic teoretic si lucrul mecanic
intern, avind:

ΔH = Ht – Hi = ic – ict

Randamentul turbinei

S-a vazut ca din cauza pierderilor interne, aburul transmite rotorolui un lucru mecanic
intern mai mic decit cel teoretic:

Li = η i Lt

Lucrul mecanic efectiv Le, adica lucrul mecanic dat la cupla turbinei, este mai mic decit
lucrul mecanic intern din cauza pierderilor externe, de natura mecanica: frecari in lagare,
consumul instalatiilor auxiliare (pompe de ulei, sistem de reglare etc.). Raportul dintre lucrul
mecanic efetiv si lucrul mecanic intern se numeste randament mecanic:

ηm = Le / Li

In studiul turbinelor se folosesc si randamente mai complexe.

Randamentul efectiv relativ sau, pe scurt , randamentul efectiv este raportul dintre lucrul
efectiv si lucrul teoretic:
ηe = Le / Lt = (Le / Li )x(Li / Lt ) sau ηe = ηi ηm

Randamentul efectiv absolut sau randamentul total al turbinei este raportul dintre lucrul
efectiv si caldura primita de la abur:

ηea = Le / Q1 = (Le / Li )x(Li / Lt )x(Lt / Q1 ) sau ηe = ηi ηmηt

In cazul agregatelor turbina - generator electric, de obicei se masoara puterea la bornele

generatorului electric (acesta este un factor important in determinarea productiei de energie
electrica si implicit cistigurile unitatii). In acest caz trebuie considerat si randamentul
generatorului electric ηg. Randamentul general al turboagregatului este:

ηagregat = ηg ηea = ηi ηmηtηg

 In prezent, prin dezvoltarea tehnologiilor de realizare a agregatelor si pentru puteri
unitare ridicate (puteri de peste 500MWe) s-au ajuns la valori ale randamentelor agregatelor
de peste 85%, atingindu-se pentru randamentele mecanice si randamentul generatorului
electric la valori de 95%.
Consumul specific de caldura. Cantitatea de caldura pentru producerea unitatii
comerciale de energie (kilowattora, kWh) se numeste consum specific de caldura qe
[J/kWh]. Din formula randamentului total al turbinei si luind valorile unitare de energie
(1kWh = 3,6x106 J) rezulta:

ηea = Le / Q1 = 3,6x106 / qe sau qe = 3,6x106 / ηea

Deci consumul specific de caldura este invers proportional cu randamentul total al

agregatului. Acest parametru este utilizat in evaluarea agregatului, deoarece cu cit un
consum specific de caldura este mai mare cu atit cheltuielile cu productia de energia
electrica sint mai mari.
Consumul de abur al turbinei

Consumul de abur rezulta din ecuatia de bilant energetic intre energia furnizata de abur
si energia ceruta.
Se considera o turbina impartita in mai multe trepte prin care circula debitele D1, D2 …
[kg/s]; in fiecare regiune aburul produce un lucru intern hi1, hi2, … [J/kg]. Puterea interna
produsa de abur este suma puterilor dezvoltate pe regiuni:
Pi = Σ Dk hik [J/s]
Tinind cont de randamentul mecanic putem scrie:

Σ Dk hik = 103 Pe / ηm [J/s] deoarece 1kW = 1000 J/s

a) Turbine fara prize
Din ecuatia de mai sus, suma are un singur temen si in acest caz ea devine:

D Hi = 103 Pe / ηm
Deci consumul de abur pentru producerea energiei electrice este:

D = 103 Pe / Hi ηm
Din aceasta formula se poate vedea specificul centralelor nucleare fata de cele
conventionale. Pentru a produce aceasi energie electrica, la o cadere mai mica de entalpie
(datorata lipsei supraincalzirii) este necesara utilizarea unui debit mai mare de abur.
Consecinta debitului mare de abur determina un necesar mai mare de apa de racire, ceea ce
determina amplasarea centralelor nucleare in apropierea unei surse de apa de racire cu debit
ridicat.
Consumul specific de abur , adica consumul pentru producerea unitatii de energie (kWh)
devine :

a = Dh[kg/h]/Pe[kWh/h] = 3600x103Pe/ Hi ηm
 acest parametru este un indicator pe durata de viata a centralei, pentru a verifica in timp
pierderea eficientei termice a centralei. In general se urmareste acest parametru si se iau
masuri ca acesta sa fie cit mai aproape de valoarea initiala de proiect.

b) Turbine cu prize nereglabile

Debitele si presiunile de abur extrase la prize se stabilesc la calculul ciclului termic al
centralei pentru a realiza o anumita preincalzire a apei de alimentare. Debitul la prize se pot
determina in raport cu un debit unitar la evacuare sau cu un debit unitar la admisie.
Debit unitar la evacuare. (Fig.3.2) Fie a1, a2, … debitele iesite la prize pentru 1kg abur
trimis la condensator. In turbina intra debitul (a1 + a2 + …. + 1) [kg]. In realitate la
condensator se trimite debitul Dc [kg/s], deci toate debitele vor fi amplificate cu Dc asa ca
debitul care intra in turbina va fi:

D0 = Dc(a1 + a2 + …. + 1) [kg/s]

Fig. 3.2
In treapta I circula intregul debit Dc(a1 + a2 + …. + 1), destinzindu-se cu hi1. In urma
iesirii debitului Dca1 prin priza, prin treapta II circula numai debitul Dc(a2 + …. + 1) care se
destinde cu hi2 s.a.m.d. Aplicind formula de calcul a puterii in treptele turbinei rezulta:

Dc(a1 + a2 + …. + 1)hi1 + Dc(a2 + …. + 1)hi2 + …. + 1hic = 103 Pe / ηm sau

Dc = 103 Pe / ηm[(a1 + a2 + …. + 1)hi1 + (a2 + …. + 1)hi2 + …. + 1hic] [kg/s]

In acest mod se poate determina datele de intrare pentru dimensionarea condensatorului

cunoscind puterea electrica dorita a se produce de centrala.
Debit unitar de admisie. Fie b1, b2, … debitele iesite la prize pentru 1kg abur intrat in
turbina. La condensator iese (1 – Σbi) [kg]. In realitate in turbina intra D0, deci toate debitele
trebuiesc inmultite cu D0; la priza de ordinal I iese debitul Di = D0bi, iar la condensator Dc =
D0(1- Σbi). Prin aplicarea ecuatiei rezulta:
 D0 = 103 Pe / ηm[hi1 + (1- b1)hi2 + (1- b1 – b2)hi3 + ….] [kg/s]

Acest parametru se utilizeaza la dimensionarea turbinei necesare a produce puterea

electrica dorita a unitatii.
Se remarca efectul favorabil pentru turbine al prizelor regenerative in sensul unei
tendinte de uniformizare a debitului volumic in lungul turbinei: se mareste debitul la
admisie, unde volumul specific este mic si micsoreaza debitul la evacuare, unde volumul
specific este foarte mare.
b) Turbine cu prize reglabile
In cazul prizelor reglabile se aplica aceleasi formule ca si in cazul turbinelor cu prize
nereglabile cu singura deosebire ca, la anumite trepte debitul in loc sa fie constant acesta
variaza functie de necesar, intre zero si valoarea maxima. In general, la prizele reglabile,
pentru o dimensionare economica a turbinei se introduce limitari referitor la debitul maxim
ce poate fi preluat de priza reglabila (turbine trebuie dimensionata pentru debitul minim la
priza iar la extragerea debitului maxim partea turbinei de dupa priza este utilizata ineficient).
Sa consideram cazul unei instalatii nucleare care cuprinde circuitul regenerativ format
din urmatoarele elemente: trei preincalzitoare de joasa presiune PJP, degazorul ( cu rol de
extragere a aerului introdus in circuit fie de infiltratiile de aer fie de apa de adaos) si doua
preincalzitoare de inalta presiune PIP (Fig. 3.3).

D0

Generator
Generator Turbina electric
abur

D
c

a1 a3
PIP Condensator
a2
a4 a5 a6
Degazor

Pompa Pompa
alimentare PJP condensator
Fig. 3.3

In aceasta configuratie se utilizeaza atit prize fixe pentru preincalzirea apei cit si o priza
reglabila pentru alimentarea degazorului. Pentru prizele fixe dimensionarea debitului extras
se realizeaza pentru asigurarea preincalzirii apei (in acest sens realizindu-se o distributie
uniforma de caldura transmisa la fiecare preincalzitor). In cazul degazorului necesarul de
abur se dimensioneaza pentru mentinerea unei temperaturi constante (degazorul este un
schimbator de caldura de amestec aflat la saturatie) pentru a asigura extragerea gazelor
dizolvate in apa de alimentare a generatorului de abur.

CURS 4

AJUTAJELE

Generalitati

Ajutajul este un tub sau un canal a carui sectiune variaza continuu dupa anumite regului
pentru a obtine cresterea dorita a vitezei fluidului. Dupa variatia sectiunii in lungul ajutajului
se deosebesc: ajutaje convergente (sectiunea de curgere este in continua scadere) si ajutaje
convergent-divergente (sectiunea de curgere dupa o zona de scadere este urmata de o zona
de crestere).
O treapta de presiune cuprinde un sir de ajutaje si unul sau mai multe siruri de palete
pina la urmatorul sir de palete. Ajutajele si paletele sint dispuse obisnuit pe coroane
circulare.

Fig. 4.1

In studiul ajutajelor se vor folosi urmatoarele notatii:

- diametrul mediu se noteaza cu d.
- dimensiunea ajutajului pe directia razei se noteaza cu la.
 - dimensiunea radiala a paletei se noteaza cu lp.
- latimea sirului de ajutaje se noteaza cu Ba iar cea a sirului de palete cu Bp.
- viteza aburului in raport cu statorul turbinei este o viteza absoluta, c.
- viteza aburului in raport cu paletele in miscare este o viteza relativa, w.
- viteza tangentiala a paletei se noteaza cu u.
- indicele 0(zero) se utilizeaza pentru punctele la intrarea in ajutaje, iar indicele 1
pentru iesirea din ajutaje, respective intrarea in palete; indicele 2 pentru iesirea din
palete.

Studiul energetic al ajutajului

Tinind cont de ecuatia energiei, in care datorita curgerii rapide nu are loc un schimb de
energie cu exteriorul iar deoarece ajutajul nu se misca nu are loc un schimb de lucru
mecanic se obtine:

di + d (c2/2) = 0

ceea ce arata ca are loc o crestere a vitezei in ajutaj pe seama scaderii entalpiei.
Energia totala a aburului e = i + c2/2 ramine constanta. In acest caz putem scrie:
i0 + c02/2 = i1 + c12/2 si putem scrie c1 = √ 2(i0 – i1 + c02/2)

Procesul teoretic este destinderea izentropa ABt (Fig. 4.2)

Fig. 4.2

Procesul real este adiabata ireversibila AB. Entalpia finala i1 > i1t, deci caderea de
entalpie si viteza obtinuta sint mai mici. Obisnuit viteza reala este c1 se calculeaza prin
inmultirea vitezei teoretice cu coeficientul de reducere a vitezei in ajutaje φ (φ < 1):
 c1 = φc1t [m/s]

Pierderile din ajutaje se datoresc frecarii aburului cu peretii canalului, virtejurilor,

ciocnirii cu muchia de intrare si virtejurile ce se produc in spatele muchiei de iesire. Pentru a
se reduce pierderile este necesar sa se realizeze peretele cit mai neted si sa se mareasca pe cit
posibil inaltimea ajutajului. Deoarece pierderile cresc cu turbulenta, pentru a reduce
virtejurile din spatele muchiei, muchia de iesire trebuie sa fie cit mai subtire.
Firmele constructoare de turbine, desi dezvolta calcule foarte detaliate asupra ajutajelor,
totusi, in final apeleaza la teste pe modele si obtin date experimentale pentru ajutajele
realizate.

Studiul gazodinamic al ajutajului

In lungul ajutajului debitul este constant:

D = S c/v = const. si S = D v/c

Pe masura cresterii vitezei, presiunea scade si creste volumul specific. Sectiunea

necesara a ajutajului pentru asigurarea destinderii depinde deci de modul de variatie al
raportului dintre volumul specific:
- volumul specific creste cu scaderea presiunii dupa ecuatia adiabatei pv/T = const; la
inceput creste incet si apoi din ce in ce mai repede;
- viteza variaza parabolic cu scaderea presiunii, dupa relatia c = √2v0(p0 – p1), la
inceput creste rapid, apoi din ce in ce mai lent;
- realizind raportul dintre cele doua, acesta la inceput scade si apoi creste (Fig. 4.3).

Fig. 4.3

Deoarece sectiunea este direct proportionala cu raportul volum specific/viteza, pentru a

realiza o destindere uniforma trebuie deci ca, pentru caderi de presiune mici sa se realizeze
ajutaje convergente, iar pentru caderi de presiune mari se vor folosi ajutaje convergent-
divergente. Punctul inflexiune este reprezentat de atingerea vitezei sunetului prin ajutaj si
este denumita presiunea critica.
 Inclinarea ajutajelor

Dupa cum s-a mentionat anterior, turbina este un ansamblu realizat dintr-o serie de
ajutaje si palete. Rolul ajutajului este de a creste viteza aburului pentru ca, acesta sa loveasca
paletele care, prin schimbarea directiei de curgere transforma impulsul aburului in energie
de miscare. S-a vazut ca pentru a obtine un efect maxim al fortei portante a paletei este
necesar ca aburul sa intre sub un unghi de atac optim.
Viteza c1 a aburului este inclinat cu unghiul α1 fata de viteza tangentiala u. Aceasta se
descompune in componenta tangentiala c1u = c1cosα1, care produce miscarea paletelor, si
componenta axiala c1a= c1sinα1, care produce curgerea aburului in lungul turbinei.

Fig. 4.4

Abaterea vinei de abur

Datorita asezarii inclinate, la iesirea din ajutaj apare zona triunghiulara ABC (Fig. 4.5).
Ajutajul propriu-zis se termina in sectiunea dreapta AB, iar zona ABC in mod normal nu
lucreaza. Daca presiunea de la intrarea din ajutaj p1 scade pina la valoarea determinata
functie de tipul de ajutaj, destinderea continua in portiunea triunghiulara, care capata rolul
de prelungire divergenta.
 Fig. 4.5

Destinderea insa se face neuniform: in B presiunea scade brusc, iar pe latura AC

presiunea scade treptat. Sub actiunea acestei diferente de presiune, vina de abur este deviate
spre exterior, iesind sub un unghi α1 mai mare decit inclinarea α10 a axei ajutajului; acest
fenomen se numeste abaterea vinei de abur.
Acest fenomen are doua consecinte in proiectarea ajutajului:
a) caderea de presiune in treapta ajutajului este mai mare,
b) unghiul de atac la intrarea in paleta este mai mare decit unghiul de inclinare al
ajutajului deci, pentru obtinerea unghiului optim al profilului paletei este necesara ajustarea
unghiului de iesire al ajutajului.

Elementele geometrice ale ajutajului

Canalul ajutajului prezinta trei regiuni caracteristice. In cazul ajutajului convergent (Fig.
4.6) apar: o regiune convergenta curba la intrare, in care ingustarea se realizeaza in principal
prin micsorarea unghiului de la circa 900 la α10; o portiune dreapta pentru dirijarea aburului
si regiunea triunghiulara ABC.
 Fig. 4.6
Pentru a reduce turbulentele din spatele ajutajului si pentru a reduce efectul de abatere al
vinei de abur aceasta portiune este subtiata, grosimea realizindu-se de obicei prin polizare.
In general configuratia canalului se realizeaza din extradosul profilului, intradosul acestuia
fiind realizat dintr-un arc de cerc.
La ajutajul convergent divergent apar (Fig. 4.7): o regiune convergenta curba la intrare,
in care latimea canalului scade la bm; o parte divergenta, in care canalul se mareste de la bm
la b1; regiunea triunghiulara ABC. In partea divergenta apare unghiul de evazare γ ≈ 50.

Fig. 4.7

La partea de inalta presiune a turbinei, lungimea ajutajelor este mai mica dar, datorita
caderilor mai mari de presiune pe ajutaj peretele se realizeaza mai gros.
La partea de joasa presiune a peretele se realizeaza de obicei din tabla profilata subtiata
la muchia de iesire.
Pasul ta al ajutajelor se indica obisnuit la mijlocul inaltimii ajutajului. Notind cu za
numarul de ajutaje, arcul de cerc ocupat de ajutaje este zata. Raportul dintre arcul ocupat
de ajutaje si circumferinta se numeste grad de admisie:

ε = zata/πd1

Daca ε = 1, este admisie totala. Daca ε < 1 este admisie partiala. Cu exceptia treptelor de
reglaj se foloseste admisia totala.
 CURS 5

PALETE

Generalitati

In palete, energia aburului se transforma in lucru mecanic util. Dupa directia de curgere
a aburului prin palete se deosebesc (Fig 5.1): trepte axiale, la care aburul circula paralel cu
axa; trepte radiale, in care aburul circula intr-un plan normal pe axa; trepte diagonale, la care
aburul circula inclinat fata de axa.

Fig. 5.1

In majoritatea turbinelor se folosesc trepte diagonale. Pentru simplificarea calcului , daca

variatia diametrului dintre intrarea si iesirea din palete este sub 1%, se considera trepte
axiale.

Diagrama de viteze
 Din ajutaje aburul iese cu viteza absoluta c1 sub unghiul α1. Fata de paletele care se
deplaseaza cu viteza tangentiala u, aburul are viteza relativa w 1: w1 = c1 – u1; rezultanta este
vectorul w1, inclinat sub unghiul β1 fata de directia de miscare a paletei (Fig. 5.2).

Fig. 5.2

Din palete aburul iese cu viteza relativa w2, inclinata cu unghiul β2. Viteza absoluta de
iesire c2 se obtine prin insumarea vectoriala.
Din diagrama de viteze rezulta: variatia vitezei la trecerea prin palete, deci forta
transmisa paletelor; unghiul de intrare si de iesire ale paletelor.

Intrarea in palete

In cazul optim, aburul intra tangential la suprafata paletei, deci β 1 = β1p. Fata de cazul
optim pot apare doua abateri; β1 > β1p si β1 < β1p (Fig. 5.3).

Fig. 5.3

La intrarea cu β1 > β1p aburul loveste partea convexa a paletei. Viteza aburului da o
componenta normala w1n care, prin soc plastic cu paleta se pierde. La rindul ei componenta
w1n da o componenta tangentiala w1t dirijata in sens opus deplasarii paletei, deci o
componenta de frinare; pentru invingerea frinarii trebuie sa se consume din energia utila a
aburului.
 La intrarea cu β1 < β1p aburul loveste fata concava a paletei. Viteza aburului da si aici o
componenta normala w1n care ciocneste plastic paleta. Prin descompunerea lui w1n pe
directia miscarii apare o componenta tangentiala w1t dirijata in sensul miscarii, deci o parte
din pierderea de ciocnire se recupereaza. Rezulta ca este mai preferabil acest caz.

Studiul energetic al treptei

Dupa modul in care se produce forta asupra paletei, treptele, respectiv paletele, pot fi cu
actiune sau cu reactiune.
Treapta cu actiune
Forta se produce prin lovirea paletei de catre aburul iesit cu viteza din ajutaje. Aburul se
destinde in ajutaje, iar in palete sufera doar o schimbare de directie, presiunea raminind
constanta ( Fig 5.4)

Fig. 5.4
Caderea teoretica in ajutaje este egala cu caderea totala a treptei. In diagrama i-s
procesul dintr-o treapta cu actiune cuprinde o destindere AB care are loc in ajutaje, urmata
de o incalzire izobara BC, datorate pierderilor care au loc la iesirea din ajutaje.
In palete nefiind destindere viteza relativa ar trebui sa ramina constanta dar, din cauza
pierderilor viteza scade.
Pentru ca viteza relativa sa ramina teoretic constanta este necesar ca largimea canalului
dintre palete sa ramina constanta; un cerc pe toata lungimea canalului. Pentru aceasta este
necesar ca: unghiurile de la intrarea si de la iesirea din palete sa fie aproximativ egale; paleta
sa fie ingrosata la mijloc si cu muchiile de intrare si de iesire subtiri.

Treapta cu reactiune
Forta utila se produce prin lovirea paletelor de catre aburul iesit cu viteza din ajutaje
(efect de actiune) si prin cresterea vitezei relative spre iesirea din palete (efect de reactiune).
Aburul se destinde atit in ajutaje, pentru a obtine viteza c1, cit si in palete, pentru a-si mari
viteza relativa c2. Variatia presiunii si a vitezei absolute in treapta cu reactiune se prezinta in
Fig. 5.5 de mai jos.
 Fig. 5.5

Dupa cum se vede din diagrama i-s apare o destindere in ajutaj h a si o destindere in
paleta hp. Destinderea totala este suma celor doua destinderi. Raportul dintre destinderea din
palete si destinderea totala se numeste grad de reactiune:

ρ = hp/ht = hp/ (hp + ha)

Daca ρ < 0,15 este treapta cu reactiune redusa si are caracteristicile constructive ale
treptei cu actiune. Daca ρ > 0,15 este treapta cu reactiune mare si are caracteristici
constructive speciale. Pentru ρ > 0,5 forta asupra paletei se produce prin efect de aripa
portanta.
Spre deosebire de treapta de actiune, la treapta de reactiune, prin faptul ca are loc o
cadere de presiune in paleta, aceasta produce o forta axiala care se transmite rotorului si care
trebuie compensate.

Pierderi in palete

La trecerea aburului printre palete se produc pierderi care se impart in patru grupuri:
pierderi la intrarea in palete; pierderi in canalul dintre palete; pierderi la iesirea din palete;
pierderi peste virful paletei.

Ciocnirea cu muchia paletei.

In cazul optim, aburul intra tangent la suprafata paletei. Chiar in acest caz se produce o
ciocnire cu muchia paletei. Din punctul de contact se propaga unde de soc cu viteza
sunetului, putind anticipa ciocnirea. Daca viteza aburului este mai mica decit viteza
sunetului ( numarul Mach M < 1) unda de soc anticipeaza ciocnirea, astfel ca muchia se
poate face rotunjita si relativ groasa (aprox. 1 mm). La M > 1 unda de soc nu se mai poate
propaga in amonte, astfel ca vina de abur este despicata doar de muchie, care trebuie sa fie
subtire si ascutita.
Scurgeri secundare de abur.
La treptele cu actiune sau reactiune redusa, aburul care trece cu viteza din ajutaje in
palete antreneaza aburul care stationeaza in fata discului producindu-se o depresiune –
fenomenul de ejectie. Pentru a nu se produce forte axiale asupra rotorului, discurile de
sustinere palete sint prevazute cu orificii pentru egalizarea presiunii prin care vine mereu
abur din spatele discului. Aceasta circulatie duce evident la un consum de energie. Pentru a
reduce aceste pierderi, se prevad labirinti de etansare pe obada discului si deasupra
bandajului paletelor.
Devierea vinei de abur.
Datorita schimbarii directiei aburului se produce centrifugarea lui. Acesta se
ingramadeste prin partea concava a paletei, unde presiunea creste mult. Datorita diferentei
de presiune se produc curenti transversali de la partea concava spre partea convexa;
incrucisarea cu curentul principal produce pierderi.
Frecarea cu suprafata paletei.
Pentru a reduce frecarea, suprafata paletei trebuie sa fie bine finisata. Cu timpul,
depunerile de saruri si uzura duc la marirea rugozitatii suprafetei si deci la scaderea
randamentului. Aceasta se remediaza prin inspectiile periodice necesare a se efectua pentru
verificarea integritatii paletelor si detectarea initierii de fisuri. Pentru inspectare suprafata
paletei se pregateste prin sablare ceea ce indeparteaza depunerile de saruri.
Umplerea incomplete a canalului.
Din cauza dilatarii diferite a rotorului si statorului se produce o deplasare relativa a
paletelor fata de ajutaje pe directia razei.
La intrarea in palete apare o reducere brusca de sectiune, producindu-se desprinderea
vinei de abur, cu virtejuri marginale. Cu cit paleta este mai scurta, inaltimea relativa a zonei
de virtejuri raportata la lungimea paletei creste, deci pierderile cresc la paletele scurte.
Daca partea convexa prezinta schimbari bruste de curbura, se pot produce desprinderi ale
aburului. De aceea este recomandabila executia extradosului ca o curba continua,
eventual un arc de cerc.
La paletele cu reactiune, aburul umple mai bine canalul, deoarece curgerea se realizeaza
sub actiunea diferentei de presiune. Deci paletele cu reactiune au pierderi mai mici.
Pierderi la iesirea din palete.
In spatele muchiei se produce o zona de virtejuri; pentru reducerea acesteia este de dorit
ca muchia sa fie cit mai subtire.
Pierderi peste virful paletei.
Din cauza diferentei de presiune dintre partea concave si partea convexa apar scurgeri de
abur peste virful paletei. Pentru reducerea acestor pierderi, capetele paletelor sint legate cu
un bandaj, care inchide pe de o parte canalul dintre palete spre virf si pe de alta parte asigura
rigidizarea acestora pentru a prevenii vibratiile datorate curgerii neuniforme a aburului.
Pierderi datorate elementelor de rigidizare.
Paletele vibreaza cu o frecventa proprie, vibratia aparind atit datorita curgerii uniforme
cit si datorita celei neuniforme. Fenomenul este mai evident la paletele lungi aferente
corpurilor de joasa presiune ale turbinei. Pentru a reduce amplitudinea vibratiilor paletele
sint rigidizate prin sirme care leaga paletele una de alta. Aceste sisteme de rigidizare
modifica configuratia optima a canalului de curgere ceea ce determina pierderi datorita
virtejurilor suplimentare create.

Dimensionarea paletelor

Dimensionarea paletelor cuprinde doua faze: stabilirea profilului paletei in concordanta

cu diagrama de viteze si cu principiul de lucru (actiune sau reactiune); calcularea lungimii
paletei, pe baza ecuatiei de debit volumetric.
Alegerea gradului de reactiune a paletei se realizeaza din diagrame experimentale functie
de raportul dintre lungimea paletei si diametrul mediu al paletei.
 Forma paletelor se stabileste prin consideratii aerodinamice. In present, prin dezvoltarea
tehnicilor de calcul sint efectuate programe specializate de catre firmele furnizoare,
programe verificate pe baza a numeroase incercari facute in tuneluri aerodinamice.

Paletele lungi

In lungul paletei viteza periferica creste ceea ce duce la modificarea diagramei de viteze.
La palete cu lungimea lp < d/12 se neglijeaza variatia vitezei periferice, folosindu-se profilul
determinat pentru sectiunea de mijloc. Aceste palete sint denumite palete cu profil constant
sau palete cilindrice.
La palete cu lungimea lp > d/12 trebuie considerate variatia vitezei periferice, ca si
tendinta de centrifugare a aburului, ceea ce duce la palete rasucite sau elicoidale (Fig. 5.6).

Fig. 5.6

La lungimi mijlocii (lungimi intre d/12 si d/5) se rasuceste numai paleta, iar ajutajul are
unghiul constant. La palete cu lp > d/5 se rasuceste si paleta si ajutajul; obisnuit paleta se
subtiaza spre virf, pentru a reduce solicitarea produsa de forta centrifuga.

Un exemplu de modificare a profilului de-a lungul paletei functie de modificarea

profilului de viteze este prezentata in Fig. 5.7
Fig. 5.7
 CURS 6

PIERDERILE TURBINEI

Clasificarea pierderilor

Procesul real de transformare a energiei termice in energie electrica este insotit de o serie
de pierderi: pierderi interne, care afecteaza destinderea aburului; pierderi externe, care se
produc in afara procesului de destindere.

Pierderile interne
Aceste pierderi se impart la rindul lor in pierderi ale treptei, afectind procesul termic si
implicit randamentul fiecarei trepte in parte, si pierderi in afara treptei.
Pierderile interne din procesul treptei sint : pierderile din ajutaje Δha, pierderile din
palete Δhp, pierderi prin frecare, pierderi datorate intrarilor/iesirilor din palete si ajutaje,
pierderi prin scapari interne de abur. La acestea se adauga pierderi prin umiditate, pierderi
prin ventilatie.
Pierderile interne generale (din afara procesului treptei) constau din pierderi de presiune
datorate curgerii aburului prin conducte si ventile care leaga diferite parti ale turbinei.

Pierderi externe
In aceasta categorie fac parte: pierderi mecanice; pierderi prin scapari de abur in
exterior; pierderi de caldura catre exterior prin incinta de presiune/vid.

In cursurile anterioare au fost examinate principalele pierderi din trepte. In acest curs vor
fi analizate celelalte pierderi.

Pierderile de presiune

Pentru oprirea turbinei in caz de urgente si pentru reglarea debitului de abur introdus in
turbina se folosesc organe de reglare: ventile sau inele rotative. De asemenea in cazul
supraincalzirii intermediare intre corpurile turbinei se afla vane de izolare cu rol de protectie
impotriva invirtirii in sens invers a turbinei in caz de oprire brusca a aburului de intrare in
turbina. Aceste organe produc pierderi de presiune prin variatia brusca a sectiunii sau prin
schimbarea de directie.
Elementele componente ale turbinei sint conectate prin conducte de legatura. Curgerea
aburului prin conducte este insotita de pierderi locale (liniare sau datorate schimbarii de
directie sau a sectiunii).
In cazul supraincazirii regenerative, schimbatorul de caldura instalat intre corpurile
turbinei este si el o sursa de pierderi de presiune, eforturile in proiectare fiind indreptate in
directia obtinerii reducerii umiditatii si cresterii temperaturii maxime in conditiile pierderilor
minime de presiune.
Toate aceste pierderi de presiune reduc din caderea de presiune utila folosita pentru
producerea lucrului mecanic. Din acest motiv, in dimensionarea elementelor componente
enumerate mai sus de cele mai multe ori se realizeaza o analiza de optimizare astfel incit sa
se obtina un efect maxim.
 Pierderi prin frecare si ventilatie

Invirtirea rotorului in abur duce la frecare intre suprafetele laterale ale rotorului si abur.
In proiectarea unei turbine aceste pierderi sint determinate cu formule de firma care sint
determinate experimental.
Un alt tip de pierderi sint pierderile de presiune prin frecarea aburului de carcasa
turbinei. Evidenta acestor pierderi este relevata in functionarea turbinelor prin efectele de
eroziune care sint vizibile dupa un anumit numar de ani de functionare. In general aceste
frecari sint mai evidente in zona iesirii din treptele finale ale corpului respectiv, fiind
necesare in multe cazuri dupa 15-20 ani de functionare de operatii de remedieri ale
carcaselor (in general acoperiri prin metalizare).

Pierderea prin umiditate

La ultimele trepte ale turbinelor cu condensatie conventionale sau chiar de la primele

trepte ale turbinelor din centalele nucleare aburul utilizat este in zona umeda, putind ajunge
la o umiditate de 12-14%.
Prezenta picaturilor de apa produce erodarea paletelor si pierderi de energie.

Efectul de eroziune
Prin destinderea aburului in ajutaje in special se produc picaturi de apa care se depun pe
extradosul paletelor statorice.
Filmul de apa este antrenat de catre abur si proiectat sub forma de picaturi spre paletele
rotorice. Intrucit picaturile de apa nu-si obtin viteza prin destinderea proprie, ci prin
antrenare de catre abur, viteza absoluta a picaturilor este mai mica decit cea a aburului.
Viteza relativa a apei are o inclinare fata de cea a aburului, lovind fata convexa a paletei
(Fig. 6.1).

Fig. 6.1

Cind energia de impact depaseste valoarea admisibila pentru materialul muchiei paletei
se produce o eroziune care incepe in punctual M si se dezvolta rapid. Sub influenta fortei
centrifuge, picaturile de apa sint concentrate spre virful paletei, deci eroziunea apare in
special in treimea dinspre virful paletei.
La inceputul eroziunii, suprafata paletei prezinta mici cratere intre care sint cristalele
dure care au rezistat eroziunii initiale. De aceea, cu ocazia reviziilor nu se slefuieste muchia
erodata, caci s-ar indeparta tocmai cristalele dure. In plus prelucrarea paletelor ar creea
probleme in echilibrarea rotorului ceea ce in timp ar duce la pierderi mecanice prin crestera
vibratiilor.
Pentru a reduce efectul de eroziune, muchia de intrare trebuie sa fie durificata in partea
dispre virf, ceea ce se poate realiza prin placare cu aliaje dure.

Pierderea prin umiditate

Prezenta picatuilor de apa in abur duce la o pierdere de energie din cauza reducerii
debitului de abur (filmul de apa format pe extradosul ajutajului modifica geometria acestuia
si implicit procesul de destindere), a consumului de energie pentru antrenarea picaturilor de
apa si a efectului de frinare a picaturilor prin lovirea fetei concave a paletei.
Pierderea prin nedestinderea apei depinde de valoarea titlului initial la intrarea in treapta
iar pierderea prin frecare si frinare de valoarea titlului de la iesirea din treapta.

Pierderea prin scapari interioare de abur. Etansarile cu labirinti

Pierderea prin scapari

Prin jocurile dintre rotor si stator se produc scurgeri de abur sub actiunea diferentelor de
presiune existente in turbina.
In treapta scapa un debit de abur ΔD1 prin spatiul dintre diafragma 1 (treapta de ajutaje)
si butucul discului 2 sub actiunea caderii de presiune (Fig. 6.2). Apare si o scapare ΔD2 peste
virful paletelor, mai accentuata cu cit gradul de reactiune este mai mare.

Fig. 6.2

Pierderile prin scapari interioare au un caracter calitativ, in sensul ca aburul ramine in

turbine, dar se pierde lucrul mecanic pe care l-ar fi produs. Notind cu ΔD debitul de abur
scapat, si cu (hu - Δhfv) lucrul mechanic produs de 1 kg de abur in treapta respectiva,
pierderea prin scapari interioare se calculeaza cu:

Δhd = ΔD (hu - Δhfv)/D [J/kg]

Cum debitul de scapari depinde direct proportional de suprafata de curgere disponibila,

rezulta ca pentru reducerea acestora trebuie redus la maxim jocul dintre partile fixe si cele
aflate in miscare. Acest lucru insa are limite date de pericolul atingerii prin vibratii, de
modul de dilatare diferita a rotorului fata de stator si de tolerantele de constructie.

Etansarea cu labirinti
La turbomasinile termice, vitezele periferice mari si temperatura ridicata impun
utilizarea etansarilor fara contact sau cu frecare minima, cele mai obisnuite fiind etansarile
cu labirinti.
Labirintul este un sir de strangulari, alternind cu camere largi de turbionare, in care
aburul sufera laminari successive. Astfel, caderea de presiune este fractionata in trepte mici,
ceea ce reduce viteza de curgere si deci debitul. Labirintul nu opreste total curgera aburului,
ci numai o reduce.
In Fig. 6.3 este prezentat variatia presiunii p, a entalpiei I si a vitezei c in lungul
labirintului. In strangulare, viteza creste si in schimb scade presiunea si entalpia. In camera
largita viteza scade crescind din nou entalpia; presiunea ramine insa scazuta datorita
pierderilor prin virtejuri si prin ciocnirea cu aburul care stationeaza in camera.

Fig. 6.3

Dupa eficacitatea lor labirintii se impart in doua grupe: labirinti cu distrugerea totala a
vitezei, la care inelele rotorice alterneaza cu inelele statorice (vezi Fig. 6.3); labirinti cu
trecere directa sau semilabirinti, in care inelele sint pe o singura parte iar cealalta este
neteda. Cea de-a doua categorie duce la scapari relative mai mari de abur la lungimi egale
ale treptei de labirinti sau necesita o lungime mai mare pentru a obtine aceleasi scapari.
Pierderile depind si de forma inelului, trebuind evitate inelele care conduc aburul spre
gituitura. In Fig. 6.4 sint prezentate citeva forme posibile de labirinti.
 Fig. 6.4

Formele a, b, c, d trebuiesc evitate, cel mai eficace fiind forma g.

Reducerea pierderii impune un joc cit mai mic in gituitura, limitat de pericolul de
atingere. Pentru a nu se distruge inelul in cazul unei atingeri accidentale, se folosesc obisnuit
labirinti elastici.

Pierderile externe ale turbinei

Scapari de abur prin etansarile terminale

La capetele carcasei, prin jocul dintre arbore si carcasa apar schimburi de fluid cu
atmosfera. La capatul de inalta presiune se produc scapari de abur spre atmosfera, atit pe
linga arbore cit si pe linga tijele vanelor. Acest abur nu lucreaza deloc in turbina, deci
constituie o pierdere cantitativa de abur. Debitul acestui abur nu intervine in randamentul
turbinei, ci se aduna la consumul de abur al acesteia.
La corpurile de joasa presiune, pentru a prevenii intrarea aerului in condensator si
implicit cresterea presiunii – ceea ce reduce randamentul ciclului termic – este de asemenea
necesara utilizarea aburului. Acesta este injectat la partea mediana a labirintilor, o parte fiind
recuperat in condensator iar o mica parte se pierde in atmosfera deoarece presiunea aburului
este cu putin peste presiunea atmosferica. Pentru reducerea consumului de abur se foloseste
de asemenea aburul recuperat din scaparile de la vanele de abur.

Pierderile mecanice
O parte din puterea obtinuta la arbore se consuma prin frecarile din lagare si de
asemenea in aceasi categorie sint incadrate serviciile proprii ale turbinei fara de care
functionarea acesteia nu este posibila. In aceste servicii intra sistemul de ungere,
sistemul de actionare hidraulica a vanelor turbinei, sistemul de etansare si racire
generator electric.
 CURS 7

TIPURI DE TURBINE SI CLASIFICAREA LOR

Criterii de clasificare a turbinelor

Turbinele reprezinta o varietate mare de masini care se clasifica dupa mai multe criterii
dupa cum urmeaza:
a) modul de utilizare al energiei in trepte;
b) criterii functionale
c) modul de folosire a turbinei
d) modul de construire al turbinei

Dupa modul de utilizare al energiei in trepte turbinele pot fi:

- Turbine intr-o singura treapata de presiune si viteza, care cuprind un sir de ajutaje si
de palete, deci schema A-P.
- Turbine cu trepte de viteza, la care aburul se destinde intr-un singur sir de ajutaje, dar
energia cinetica este prelucrata in mai multe siruri de palete deci schema A-P-P-P
- Turbine cu trepte de presiune, la care destinderea abrului se face in mai multe siruri
de ajutaje, alternind cu siruri de palete deci schema A-P-A-P ...

Dupa criteriile functionale se au in vedere:

- Modul de producere al energiei in palete: turbine cu actiune; turbine cu reactiune;
turbine combinate avind actiune in primele trepte urmind ca la treptele de joasa presiune sa
fie turbine cu reactiune mare.
- Modul de transfomare al energiei aburului: turbine intr-o singura treapta, turbine cu
trepte de viteza si turbine cu trepte de presiune.
- Directia de curgere a aburului: turbine axiale, turbine radiale, turbine tangentiale,
turbine combinate axial-radiale, turbine spatiale.
- Parametrii aburului utilizat: turbine cu abur saturat (utilizate in special la centrale
nucleare), turbine cu abur supraincalzit, turbine fara supraincalzire intermediara, cu o
incalzire intermadiara sau cu doua incalziri intermediare
- Sursa de abur: turbine cu abur proaspat (viu); turbine cu abur de evacuare folosind
aburul utilizat de o alta masina; turbine folosind doua surse de abur - de la un cazan si de la
un proces tehnologic.
- Utilizarea si presiunea aburului evacuat din turbina: turbine cu condensatie, avind
presiunea mai mica de 15 kPa, turbine cu evacuare in atmosfera cu presiunea de 120 kPa,
turbine cu contrapresiune avind presiunea mai mare decit cea atmosferica la care aburul
evacuat este folosit in procese tehnologice sau la termoficare.
- Turbine cu ciclu combinat – turbine cu gaze si turbine cu abur – in care
combustibilul este intii ars si invirteste o turbina cu gaze urmind ca apoi sa se raceasca
producind abur care la rindul sau este destins intr-o tubina aflata pe acelasi ax cu turbina de
gaze.

Dupa modul de folosire al turbinei se are in vedere:

Locul de utilizare: turbine de tip stationar, folosite in instalatii stabile de tip termocentrale
sau instalatii industriale si turbine pentru vehicule cel mai frecvent fiind turbine pentru
propulsarea avioanelor.
- Modul de exploatare: turbine de baza, lucrind cu variatii mici de sarcina; turbine de
virf, cu pornire rapida si preluind variatii de sarcina.
- Variatia turatiei: turbine cu turatie constanta, folosite pentru antrenarea
generatoarelor electrice; turbine cu turatie variabila , folosite la vehicule, antrenarea
compresoarelor, pompelor etc.
- Valoarea turatiei: turatie normala (3000 rot/min in Europa si 3600 rot/min in
America); turatie mare (peste cea normala) folosite la puteri mici; turatie mica (1500 rot/min
si respectiv 1800 rot/min) folosite in general la debite mari de abur (turbine cu abur saturat
pentru centrale nucleare).

Dupa modul de construire al turbinei se are in vedere:

- Numarul de corpuri din care este construita turbina: turbine avind un sir IP – MP –
JP (inalta, medie si joasa presiune), IP – MP – JP –JP, MP – JP – JP – JP, IP - MP – JP – JP
– JP.
- Numarul fluxurilor la evacuare, adica numarul cailor pe care se evacueaza aburul: o
evacuare sau doua evacuari pe corpul de joasa presiune. Functie de aceasta pot fi una, doua,
patru sau sase evacuari catre condensator (vezi Fig. 7.1). Trebuie mentionat faptul ca se
utilizeaza doua cai de evacuare catre condensator – corpuri cu dublu flux – pentru a se
anihila reciproc fortele axiale care apar in palete. Acest mod de evacuari se utilizeaza de
obicei in cazul turbinelor de putere care utilizeaza debite mari de abur.

Fig. 7.1
 - Constructia rotorului: rotor cu discuri, avind mai multe roti fixate pe un arbore
comun; rotor cu tambur, avind un corp de revolutie cu suprafata continua.
- Numarul de linii de arbori, prin linie de arbori intelegind un sir de rotoare cuplate
intre ele.

Turbina Laval

Turbina Laval (brevetata in 1883 de inginerul suedez Gustaf Laval) reprezinta prototipul
turbinelor cu actiune. Principiul acesteia era simplu : debitul de abur era reglat intr-un ventil
urmind apoi sa-si mareasca viteza intr-un ajutaj de obicei convergent-divergent, energia utila
fiind produsa intr-un rind de palete dupa care aburul este evacuat.

Randamentul turbinei este foarte scazut intre 0,25 si 0,48 ceea ce il limiteaza la puteri
mici pentru servicii auxiliare.

Fig. 7.2

Turbina tangentiala

Principial aceasta turbina se aseamana cu turbina hidraulica Pelton. Rotorul este

constituit dintr-un disc pe periferia caruia sint create un numar de buzunarase inclinate cu
unghiul β1 fata de tangenta la cerc din punctul respectiv.Fundul buzunaraselor este constituit
din doua suprafete semicilindrice, cu iesirea prin parti (Fig. 7.3).
 Fig. 7.3

Turbina cu trepte de viteza tip Curtis

Rotorul consta dintr-un disc cu obada lata, pe care sint fixate mai multe rinduri de palete
mobile cu actiune, P1, P2 ...Intre acestea sint rinduri de palete fixe PF, care dirijeaza din nou
aburul in directia rotirii, fara a-l destinde. In Fig. 7.4 ete prezentata schita unei roti cu doua
trepte de viteza.

Fig. 7.4

Aburul se destinde doar in ajutajele A, iar in palete presiunea ramine constanta.

Cresterea numarului de trepte de viteza duce la marirea pierderilor in palete si deci la
scaderea randamentului. De aceea se limiteaza la un numar de maxim patru trepte, cele mai
folosite fiind rotile cu doua trepte de viteza.
 Turbina constind dintr-o singura roata Curtis este ieftina, dar cu randament scazut, de
aceea este folosita pentru utilizari auxiliare la puteri mici.

Turbina cu trepte de presiune cu actiune

Rotorul turbinei este constituit din mai multe discuri, 1, fixate pe un arbore comun, 2.
Fiecare disc poarta unul sau mai multe siruri de palete, 3. Intre discuri sint pereti
despartitori, numite diafragme, 4, purtind ajutajele 5. Diafragmele sint fixate in canale ale
carcasei 6 (Fig. 7.5).

Fig. 7.5

Turbina fiind cu actiune, aburul se destinde doar in ajutaje. Iar in palete presiunea este
constanta.
Prin destindere aburul isi mareste volumul specific, necesitind sectiuni de trecere din ce
in ce mai mari. Din acest motiv primele trepte au diametre mai mici, pe masura ce scade
presiunea fiind nevoie de lungimi mai mari ale paletelor pentru a acomoda intregul debit si a
nu apare procesul de comprimare. Sectiunea in lungul paletajului (diametrul mediu al
paletei) constituie evazarea turbinei. In Fig. 7.6 sint prezentate cele mai obisnuite tipuri de
evazari: a - cu diametru mediu constant; b – cu variatii in salturi a diametrului; c – cu
crestere continua a diametrului; d – evazare cu diametru constant la baza paletelor. Este cea
mai indicata solutie din punct de vedere tehnologic deoarece mentine constant diametrul
discurilor si pasul la baza paletelor; e – evazare ci diametru crescator in prima parte si
aproape constant la ultimele trepte.
 Fig. 7.6

In proiectare trebuie sa se urmareasca obtinerea unei variatii continue a unghiului de

evazare, evitindu-se depasirea valorii de 80.

Turbina cu trepte de presiune cu reactiune

La turbinele cu reactiune, gradul mediu de reactiune este de 20%. Obisnuit treptele

turbinei au grad de reactiune 50%, ceea ce duce ca profilele statorice si cele rotorice sa fie
aproximativ identice si deci la ieftinirea constructiei.
Rotorul turbinei este constituit dintr-un tambur pe care sint siruri de palete mobile. Intre
acestea sint siruri de palete fixe, cu rol de ajutaje. Canalele dintre palete au forma de ajutaje
convergent-divergent. Presiunea scade atit in paletele fixe cit si in cele mobile (Fig. 7.7)
 Fig. 7.7

Deoarece prin destinderea in palete apare o forta axiala importanta dirijata in sensul de
curgere a aburului aceasta trebuie compensata. Pentru a se reduce acest lucru se pot aplica
mai multe metode:
a) realizarea rotorului dintr-un singur tambur in loc de discuri, ceea ce reduce
suprafata asupra caruia lucreaza diferenta de presiune;
b) realizarea unui disc de echilibrare la capatul de inalta presiune (vezi Fig. 7.8).
Acesta preia intreaga presiune aplicata si produce o forta axiala in sensul invers de deplasare
al aburului. La turbinele cu contrapresiune, camera discului de echilibrare se pune in
legatura chiar cu evacuarea, la turbinele cu condensatie aceasta este pusa in legatura cu o
priza a turbinei la care presiunea este mai mare decit cea atmosferica.
c) Realizarea turbinelor cu dublu flux, in care aburul circula in sensuri diametral
opuse, admisia fiind realizata in mijlocul carcasei. Daca aburul nu este evacuat la
condensator (cazul corpurilor de inalta si medie presiune) dupa destindere acesta este
colectat la un capat al corpului pentru a fi apoi introdus in urmatorul corp.

Formele de evazare ale turbinelor de reactiune sint similare cu cele ale turbinelor de
actiune cu singurul avantaj ca forma de evazare este mai buna. Aceasta se datoreste faptului
ca volumul specific creste mai lent si mai continuu datorita numarului mare de trepte si
repartizarii destinderii intre ajutaje si palete.

Fig. 7.8