Portretul lui Dorian Gray

De Oscar Wilde

Acţiunea romanului începe în atelierul pictorului Basil Hallward unde

acesta, lucrează la cea mai recentă operă a sa, un portret care înfăţişează chipul unui
tânăr de o frumuseţe ameţitoare. În tot acest timp, pictorul este urmărit in deaproape
de bunul său prieten, Lord Henry care se dovedeşte a fi interesat de identitatea
tânarului din tabloul pe care prietenul său îl pictează cu atât de multă grijă. Basil
refuză la început să divulge numele muzei sale spunând că nu va face niciodată public
acel portret, însă mai apoi îi spune lui Henry că tânărul din tablou se numeşte Dorian
Gray, urmând ca la o viitoare întâlnire a pictorului cu Dorian, Lord Henry să îl
cunoască personal.

După o discuţie cu Lord Henry pe tema trecerii ireversibile a timpului,

Dorian realizează că tinereţea este efemeră şi că odată cu trecerea ei, trăsăturile sale
îşi vor pierde din frumuseţe, iar el nu va rămâne mereu la fel de încântător precum
este la douăzeci de ani. Din acest motiv, tânărul dezvoltă un sentiment de gelozie faţă
de portretul său şi îşi doreşte ca el să rămână veşnic tânăr, şi doar portretul să fie cel
care să îmbătrânească. Această dorinţă a tânărului se îndeplineşte fără ca el să îşi dea
seama, iar portretul devine un fel de oglindă a sufletului lui Dorian, ce va suferi
modificări ori de câte ori băiatul va comite o imoralitate. În tot acest timp, Dorian
Gray ascultă cu mare interes şi încearcă pe cât posibil să pună în aplicare toate ideile
si concepţiile despre viaţă ale lordului Henry, fără să conştientizeze însă, că acesta
este o influenţă rea pentru el şi că va reprezenta cauza principală a dezumanizării lui.

La scurt timp după aceea, într-o noapte, Dorian se îndrăgosteşte de o

tânără actriţă pe nume Sibyl Vane, după ce o vede interpretând diferite roluri. Acest
sentiment de iubire este manifestat mai mult faţă de talentul actoricesc al fetei şi nu de
ea ca persoană. Cu toate acestea, spre surprinderea tuturor, cei doi se logodesc.

Când Sibyl discută cu familia sa despre logodnă, mama ei o întreabă

despre starea materială a logodnicului său, întrucât aceasta are o datorie de care vrea
să scape, la Mr. Isaacs, proprietarul teatrului unde fiica sa profesează. Sibyl nu îi
poate oferi mamei sale aceste detalii, întrucât, în naivitatea sa, nu a aflat nici măcar
numele logodnicului său. Pe de altă parte, fratele lui Sibyl, din iubire pentru sora sa
dar şi din pricina caracterului său impulsiv, o avertizează pe aceasta că îl va ucide pe
1
Dorian dacă o va răni sau îi va face rău în vreun fel. Tot atunci, Sibyl si fratele său
află că bârfele conform cărora părinţii lor nu au fost căsătoriţi sunt adevărate.

După îndelungi insistenţe, Dorian Gray reuşeşte să îi convingă pe Basil si

lordul Henry să meargă împreună cu el la o piesă de teatru în care logodnica sa este
protagonistă, pentru a se convinge şi ei că fata este un geniu, aşa cum a caracterizat-o
chiar Dorian. Contrar aşteptărilor, prestaţia fetei din acea seară a fost dezamăgitoare
pentru spectatori, motivaţia sa fiind că relaţia pe care o are cu Dorian Gray a făcut-o
să vadă cât de frumoasă e realitatea, astfel încât, ea nu mai poate juca teatru. Dorian
se simte stânjenit în faţa prietenilor săi, iar dezgustul provocat de eşecul fetei îl face să
o părăsească.

Din acest moment portretul începe să sufere primele modificări ce constau

în apariţia unor riduri care denotă cruzimea, la nivelul gurii. Trăsăturile acestea se
regăseau însă numai în portret, nu şi pe chipul tânărului. Atunci când băiatul începe să
realizeze că poate fi vorba de îndeplinirea dorinţei sale, îşi propune să îşî schimbe
comportamentul. Pentru a începe schimbarea, el se hotărăşte să îşi ceară scuze în faţa
lui Sibyl şi să o ceară de soţie chiar în ziua următoare. Din păcate, acţiunile sale de
schimbare au venit mult prea târziu, întrucât Sibyl se sinucide chiar în acea noapte.
După aflarea veştii, Dorian se simte vinovat de gestul fetei, dar mai apoi pune acest
fapt pe seama egoismului ei.

Imediat ce află de această nenorocire, Basil merge acasă la Dorian şi se

declară îngrijorat de cele auzite. Tânărului însă, pare să nu îi pese nici de Sibyl nici de
familia ei, şi din cauză că imaginea degradată a portretului său începe să îl deranjeze,
acesta decide să urce tabloul in podul casei, încăpere în care numai el avea acces.

După un timp, lordul Henry îi trimite lui Dorian o carte galbenă pe care
acesta o citeşte şi mai mult decât atât, începe să pună în aplicare tot ce scrie în ea.
Acest lucru duce la dezumanizarea treptată a tânărului care trăieşte de fapt viaţa
altcuiva. Schimbarea în rău a personalităţii băiatului, atrage după sine modificarea
aspectului portretului pe care acesta îl ţine ascuns. Cu toate că anii trec, pe chipul lui
Dorian nu se produce nicio schimbare, iar acesta rămâne la fel de tânăr şi încântător
aşa cum era la douăzeci de ani.

Pe când Dorian avea treizeci şi opt de ani, decide să îi arate portretul

pictorului Basil, care rămâne uimit de schimbările suferite de opera sa şi îl roagă pe
Dorian să se căiască şi să îşi îndrepte comportamentul. Indignat de sfatul pictorului,

2
Dorian îl omoară şi folosindu-se de metoda şantajului, reuşeşte cu ajutorul lui Alan
Campbell, un vechi prieten, să distrugă cadavrul. La doar o oră de la acest eveniment,
Dorian merge la o petrecere unde nu se simte în largul său. După petrecere, tânărul
merge într-un cartier mărginaş pentru a-şi cumpăra opium. În acest cartier se
întâlneşte chiar cu James, fratele lui Sibyl, care se află pe urmele lui de peste douăzeci
de ani. Datorită înfăţişării sale Dorian reuşeşte să scape, spunându-i lui James că face
o confuzie şi că adevăratul Dorian Gray ar trebui să arate mult mai în vârstă. James
află ulterior de pactul făcut de Dorian pentru a rămâne veşnic tânăr şi porneşte din
nou pe urmele lui. O săptămână mai târziu, Dorian află că fratele lui Sibyl a fost
omorât în timpul unei vânători şi astfel poate trăi fără grija că cineva este pe urmele
sale.

În timpul unei cine cu lordul Henry, Dorian îi mărturiseşte despre crima

comisă, iar prietenul său face legătura cu o bârfă pe care o auzise întâmplător în parc.
Atunci când lordul Henry încearcă să afle de la Dorian secretul tinereţii sale, acesta
evită răspunsul şi chiar în acea seară decide să distrugă portretul cu acelaşi cuţit cu
care l-a ucis şi pe pictorul Basil. Atunci când a înjunghiat tabloul, servitorii săi, dar şi
doi poliţişti care treceau prin zonă au auzit un strigăt puternic, iar când au mers să
vadă ce s-a întâmplat, au găsit în podul casei lui Dorian un om cu o înfăţişare hidoasă
care zăcea înjunghiat, iar lângă el, un portret al unui tânăr încântător.

Teoria intervenţiei în criză

3
 A fost elaborată de Gerald Caplan şi Erich Lindemann în anii 1940-1950, şi
se aplică în situaţiile de criză care nu suportă amânare, în cazul în care beneficiarul
are parte de pierderi neanticipate ale unor persoane dragi, este expus unui pericol de
orice fel, sau riscă să îşi piardă încrederea şi respectul faţă de sine.

Aflat într-o situaţie de criză, beneficiarul trece prin trei etape:

1) Etapa de impact – În care beneficiarul este pus în faţa faptului implinit

2) Etapa de retragere – Se instalează la puţin timp după etapa de impact şi presupune

pierderea încrederii în sine a beneficiarului şi instalarea sentimentului de
incapabilitate în ceea ce priveşte depăşirea situaţiei dar şi hiperbolizarea stării în
care se află.

3) Etapa de adaptare şi ajustare- Această ultimă etapă presupune conştientizarea şi

resemnarea beneficiarului în faţa situaţiei date

În romanul „Portretul lui Dorian Gray”, teoria intervenţiei în criză poate fi

aplicată la sfârşitul povestirii, atunci când servitorii lui Dorian îl găsesc pe acesta fără viaţă în
podul casei sale, în urma încercării eşuate a acestuia de a distruge portretul care devenise
dezgustător. Aici se pot observa cele trei etape menţionate mai sus; în etapa de impact,
servitorii descoperă cadavrul unui bărbat cu chipul brăzdat de riduri şi desfigurat, zăcând fără
suflare lângă portretul de o frumuseţe ameţitoare. Cea de-a doua etapă, presupune aici
instalarea stării de şoc, servitorii neştiind cum să reacţioneze. În ultima etapă, cea de adaptare
şi ajustare aceştia se mobilizează şi cheamă poliţia care îşi va face mai departe treaba.

Şoareci şi oamnei

De John Steinbeck

4
 George Milton şi Lennie Small, doi prieteni atipici, sunt în căutarea unui loc de
muncă după ce din cauza întârzierii mentale de care suferă Lennie, au fost daţi afară de la
ferma la care lucrau.

În drum spre noul loc de muncă, aflăm depre cei doi că visează ca într-o bună zi
să aibă propria lor fermă în care să poată creşte animale şi de unde să poată pleca atunci când
îşi doresc, fără să fie nevoiţi să dea explicaţii cuiva. Tot în acest timp, descoperim pasiunea
lui Lennie de a atinge lucruri pufoase, uneori chiar omorând fără voie vietăţile pe care încerca
să le mângie, dar şi faptul că cei doi trăiesc în interdependenţă şi chiar dacă Lennie îi face
uneori probleme lui George din pricina problemei de care suferă, acesta nu are puterea să
renunţe la el.

Ajunşi la ferma unde urmau să muncească pentru a strânge banii de care aveau
nevoie să îşi cumpere peticul de pământ mult dorit, aceştia întâlnesc diverşi oameni care
aveau la rândul lor visuri si idealuri încă neatinse. Rândaşul Candy, visează la fel ca Lennie şi
George, că într-o bună zi va avea propria sa fermă de care să se ocupe aşa cum poate şi de
unde nimeni să nu îl poată goni. Nevasta lui Curley îşi dorea să devină actriţă, numai
grăjdarul de culoare, Crooks era conştient că dorinţele celorlalţi sunt doar iluzii deşarte.

În ziua în care băieţii ajung la fermă, fac cunoştinţă cu fiul şefului, Curley. Un
băiat ce pare a avea o problemă cu oamenii mai corpolenţi decât el. Din acest motiv, Lennie
intră involuntar în atenţia sa şi devine o ţintă sigură şi mai ales vulnerabilă pentru acesta. În
urma unei încăierări inevitabişe dintre cei doi, Lennie îi zdrobeşte fără să vrea mâna lui
Curley, însă de teama ca prietenii şi familia sa să nu afle despre această ruşinoasă înfrângere,
Curley cade de acord cu oamenii de la fermă să ascundă adevăratul motiv al accidentului.

Aflând de la George de pasiunea lui Lennie pentru lucrurile pufoase, căruţaşul

Slim decide să îi dea acestuia unul din puii pe care tocmai îi fătase căteluşa sa. După ce a
primit puiul, Lennie îşi petrecea majoritatea timpului în grajd lângă lădiţa în care erau ţinuţi
căţeii pentru a-i mângâia. Când Lennie nu se afla în baracă, băieţii îi spuneau lui George cât
de bine i-ar fi fără prietenul său şi se minunau totodată de incapacitatea lui George de a
renunţa la prietenia cu Lennie în pofida tuturor necazurilor prin care a trecut din cauza lui.

În seara în care George împreună cu ceilalţi băieţi au plecat la bordelul lui Susy,
Lennie merge în grajd la căţeluşi, însă găseşte uşa deschisă la încăperea în care stătea Crooks
şi intră acolo din curioztate. Acesta este momentul în care Crooks, printr-o discuţie pe care o
are cu oaspetele său, evidenţiază importanţa legăturilor dintre oameni, fragilitatea şi

5
imposibilitatea îndeplinirii idealurilor, remarcându-se astfel diferenţa dintre el si colegii de
muncă dar şi legătura sa cu realitatea.

Într-o după-amiază de duminică, în timp ce băieţii jucau potcoavele în curtea

fermei, Lennie se afla la grajd încercând să înţeleagă de ce a murit căţeluşul pe care i-l oferise
Slim şi să se consoleze singur, repetându-şi că nu el este cel care l-a omorât, şi că puiul era
mult prea mic şi nu a rezistat mângâierilor sale. După puţin timp îşi face apariţia nevasta lui
Curley, iar Lennie se panichează amintindu-şi că George i-a interzis să vorbească cu ea.
Aceasta insistă să lege o conversaţie cu Lennie, iar el o ascultă neputincios şi îngrozit de
gândul că George nu îl va lăsa să îngrijească iepurii de la viitoarea lor fermă dacă va afla de
discuţia cu femeia. Când nevasta lui Curley îi spune lui Lennie că ştie adevăratul motiv
pentru care soţul său are mâna zdrobită, băiatul începe să prindă curaj şi astfel cei doi îşi
povestesc unul altuia, conştient sau nu, despre dorinţele lor ascunse. Nevasta lui Curley
dezvăluie faptul că era pe cale să îşi îndeplinească visul şi să devină actriţă, iar Lennie îi
spune, în ciuda rugăminţii lui George, despre planul pe care aceştia îl au, de a-şi deschide
propria fermă. În cadrul aceleiaşi discuţii, Lennie îi spune fetei şi despre pasiunea sa de a
atinge lucrurile catifelate, astfel că fata îl lasă să îi atingă buclele. Inconştient, Lennie devine
brutal, iar când fata începe să se zbată şi chiar să ţipe, acesta se panichează şi îi suceşte gâtul,
omorând-o.Când şi-a dat seama de gravitatea faptei comise, Lennie şi-a amintit de locul în
care i-a spus George să se ascundă în caz că dă de bucluc şi a fugit într-acolo.

Când bătrânul Candy a mers la grajduri să îl caute pe Lennie, a descoperit

cadavrul nevestei lui Curley şi l-a chemat pe George care i-a confirmat bănuiala că Lennie ar
fi de vină pentru moartea fetei. Dupăce jocul de potcoave s-a încheiat, iar băieţii au constatat
şi ei cele întâmplate, au mers să îşi ia puştile pentru a pleca în căutarea lui Lennie. La
îndemnul lui Slim, George s-a alăturat căutărilor şi deşi ştia că fapta lui Lennie nu a fost una
conştientă, nu a încercat să se opună dorinţei băieţilor de a-l ucide pe făptaş. Dat fiind faptul
că George ştia unde s-ar putea ascunde prietenul său, acesta a mers înaintea grupului şi l-a
găsit pe Lennie pe marginea lacului unde poposise amândoi înainte să ajungă la fermă.
Resemnat Lennie îl pune pe George să îi mai spună încă odată ce planuri au ei după ce pleacă
de la fermă. George face întocmai, însă în timp ce povesteşte despre dorinţele lor, ia pistolul
şi îl împuşcă pe Lennie direct în ceafă, iar acesta moare pe loc. Când ceilalţi ajung din urmă,
îl iau pe George şi pleacă din acel loc, încercând să îl convingă ca a făcut ceea ce trebuia
omorându-şi prietenul.

6
 Teoria cognitivă

Îl are ca reprezentant pe Skinner conform căruia comportamentul oamenilor este

influenţat de gândurile lor. Skinner nu neagă activitatea emoţiilor, dar pune accent pe
importanţa gândurilor pozitive. Oamenii care au nevoie să le fie aplicată această teorie, sunt
7
cei care emit cogniţii negative depre ei înşişi, despre cei din jur şi despre viitor; fiind vorba în
acest caz despre triada cognitivă.

SINE

CEILALŢI VIITOR

În „Şoareci şi oameni” această teorie poate fi aplicată atunci când fiul patronului de

la fermă, Curley îl întâlneşte pentru prima dată pe Lennie şi din cauza concepţiilor sale cu
privire la oamenii mai corpolenţi decât el, are o altercaţie cu băiatul. Ca urmare a întârzierii
sale mintale, Lennie, deşi este cu mult mai puternic decât adversarul său, emite cogniţii
negative cu privire la sine, cosiderându-se inferior lui Curley; la cei din jur, văzând în Curley
un adversar de temut, dar şi la viitor gândindu-se că pe mai departe va trebui să evite
contactele de orice gen cu acesta, pentru a nu îl instiga la o altă altercaţie n urma căreia,
potrivit cogniţiilor sale, el ar fi fost cel învins.

Teoria reţelelor sociale

Reţeaua sociala este un ansamblu de relaţii sociale ce variază de-a lungul vieţii în
funcţie de diverse statusuri şi roluri sociale, contexte socio-culturale, obiceiuri şi tradiţii,
etc… . Potrivit acestei teorii, mărimea reţelei sociale a unei persoane este direct proporţională
cu capacitatea acelei persoane de a depăşi dificultăţile din viaţa sa. Gradul de conectivitate a

8
unui individ a reţelele sociale asigură socializare, adaptabilitate, integrare şi funcţionare
socială.

Pentru un om obişnuit, reţeaua socială cuprinde 25-40 de persoane.

R. terţiară dR.
R. primară
R.secundară
Nucleu

Teoria reţelelor sociale poate fi aplicată în ceea ce îi priveşte pe cei doi prieteni,
Lennie şi George, întrucât aceştia nu au reţele sociale active. Se au unul pe celălalt şi nu au la
cine să apeleze în cazul unei eventuale primejdii. Ei au nevoie de un specialist care să le
creeze reţele sociale funcţionale, ajutându-i astfel să depăşească mai uşor situaţiile dificile
prin care trec şi să fie mai echilibraţi. Oamenii care apar în vieţile lor pe parcursul povestirii
sunt doar pasageri şi dispar din preajma lor odată ce aceştia îşi schimă locul de muncă.