Sunteți pe pagina 1din 74

Primitive

Unitatea de învăţare nr. 1


Primitive

Cuprins Pagina

Obiectivele unităţii de învăţare nr. 1 2


1.1 Noţiunea de primitivă 2
1.2 Metode de integrare 4
Lucrare de verificare – unitatea de învăţare nr.1 6
Răspunsuri şi comentarii la întrebările din testele de autoevaluare 7
Bibliografie – unitatea de învăţare nr. 1 8

1
Analiză matematică II – Curs şi aplicaţii
Primitive

OBIECTIVELE unităţii de învăţare nr. 1

Principalele obiective ale Unităţii de învăţare nr. 1 sunt:


• Înţelegerea noţiunii de primitivă
• Determinarea primitivelor imediate
• Familiarizarea cu metodele de integrare

1.1 Noţiunea de primitivă


Definiţia 1.1 (noţiunea de primitivă): Fie funcţia f : I ⊂ R → R ( I interval ). Spunem
că f admite primitive pe I dacă există o funcţie F : I → R astfel încât :
a ) F este derivabilă ;
b ) F ' ( x ) = f ( x ) , (∀) x ∈ I .
Funcţia F se numeşte primitivă a funcţiei f.

Observaţia i): Fie f : I → R. Daca F 1 , F 2: I → R sunt două primitive ale lui f, atunci există o
constantă c ∈ R astfel încât F 1( x ) = F 2( x ) + c .
Definiţia 1.2 (noţiunea de integrală nedefinită): Dacă f : I → R admite primitive,
atunci mulţimea primitivelor lui f se numeşte integrala nedefinită a funcţiei f şi se notează prin
∫ f (x ) dx . Notând cu C mulţimea funcţiilor constante, dacă F este o primitivă a lui F, atunci
∫ f (x ) dx = F (x ) + C .
Teorema 1.1: O funcţie continuă pe I admite primitive pe I.

Operaţii cu funcţii care admit primitive

Teorema 1.2: Dacă f , g : I → R sunt două funcţii care admit primitive şi λ ∈ R∗ este o
constantă, atunci f + g si λ ⋅ f admit primitive şi

∫ ( f (x ) + g (x )) dx = ∫ f (x ) dx + ∫ g (x ) dx , ∫ λ ⋅ f (x ) dx = λ ∫ f (x ) dx

2
Analiză matematică II – Curs şi aplicaţii
Primitive

Tabel de primitive imediate

x n +1
∫ x dx = + C , n∈ N , x∈ R ;
n
1.
n +1
x a +1
2. ∫ x a dx = + C , a ∈ R − {− 1}, x ∈ (0, ∞ ) ;
a +1
1
3. ∫ dx = ln x + C , x ∈ I ⊂ R ∗ ;
x
ax
4. ∫ a x dx = +C , a > 0 , a ≠1, x∈ R ;
ln a
∫e dx = e x + C , x∈R ;
x
5.
x−a
+ C , x ∈ I ⊂ R − {− a, a} , a > 0 ;
1 1
6. ∫x 2
−a 2
dx = ln
2a x+a
1 1 x
7. ∫x 2
+a 2
dx = arctg + C , x ∈ R , a ≠ 0 ;
a a
8. ∫ sin x dx = − cos x + C , x ∈ R ;
9. ∫ cos x dx = sin x + C , x ∈ R ;
 π 
dx = tg x + C , x ∈ R − (2k + 1) , k ∈ Z  ;
1
10. ∫ cos 2
x  2 

dx = −ctg x + C , x ∈ R − {k π / k ∈ Z } ;
1
11. ∫ sin 2
x
 π 
12. ∫ tg x dx = − ln cos x + C , x ∈ R − (2k + 1) , k ∈ Z  ;
 2 
13. ∫ ctg x dx = ln sin x + C , x ∈ R − {k π , k ∈ Z };

14. ∫
1
( )
dx = ln x + x 2 + a 2 + C , x∈R ,a ≠ 0;
x +a
2 2

dx = ln x + x 2 − a 2 + C , x ∈ I ⊂ (− ∞ , a )  (a , ∞ ) ;
1
15. ∫ x −a2 2

+ C , x ∈ (− a, a ) , a > 0 .
1 x
16. ∫ a 2− x 2
dx = arcsin
a

3
Analiză matematică II – Curs şi aplicaţii
Primitive

Aplicaţii:
1. Calculaţi ∫ ( x 3 + 3 x + 1)dx
Rezolvare:
x4 x 24
∫ ( x + 3x + 1)dx = ∫ x dx + 3∫ xdx + ∫ 1dx = +3 + x+C
3 3

4 2

 1 1 
2. Calculaţi ∫  + sin x − 2 dx
 2x x + 1
Rezolvare:
 1 1  1 1 1
∫  2 x + sin x − x 2 + 1 dx = ∫ 2 x dx + ∫ sin xdx − ∫ x 2 + 1 dx = 2 ln | x | − cos x − arctgx + C

Test de autoevaluare 1.1

1. Calculaţi ∫ ( x 5 + x + 2)dx
 1 1 
2. Calculaţi ∫  2 + 3 cos x − 2 dx
x x −1

1.2 Metode de integrare


Teorema 1.3 (metoda de integrare prin părţi ): Dacă f , g : I → R sunt funcţii
derivabile cu derivate continue, atunci :
∫ f ' (x ) g (x ) dx = f (x ) g (x ) − ∫ f (x ) g '(x ) dx
Teorema 1.4. ( prima metodă de schimbare de variabilă ) :
Fie I , J ⊂ R intervale şi ϕ : I → J , f : J → R funcţii cu proprietăţile :
i ) ϕ derivabilă pe I ;
ii ) f admite primitive pe J ( fie F o primitivă a sa ).
Atunci ( f  ϕ )ϕ ' admite primitive pe I şi ∫ f (ϕ (x ))ϕ ' (x ) dx =F (ϕ (x )) + C .
Observaţii : ii ) În aplicarea primei metode de schimbare de variabilă distingem următoarele
etape:
a ) Se caută funcţiile ϕ : I → J si f : J → R astfel încât să putem scrie h( x ) = f (ϕ (x ))ϕ ' (x ) ,
unde h este funcţia care trebuie integrată ;
b ) Se caută o primitivă F a lui f, adică ∫ f (t ) dt = F (t ) + C ;
4
Analiză matematică II – Curs şi aplicaţii
Primitive

c ) Se compune F cu ϕ pentru a obţine o primitivă H a funcţiei de integrat, adică

∫ h (x ) dx = ∫ ( f  ϕ )(x ) ϕ '(x ) dx = F (ϕ (x )) + C = H (x ) + C .
iii ) O variantă practică de calcul a primitivei prin prima metodă de schimbare de variabilă
este următoarea :
Se identifică funcţiile f si ϕ şi se notează ϕ ( x ) = t . Se diferenţiază relaţia obţinută ca o
egalitate de funcţii: d ϕ ( x ) = dt ⇒ ϕ ' (x ) dx = dt . Făcând aceste înlocuiri în integrala iniţială
obţinem :
∫ h(x ) dx = ∫ f (ϕ (x ))ϕ ' (x ) dx = ∫ f (t ) dt = F (t ) + C = F (ϕ (x )) + C = H (x ) + C .
Teorema 1.5 ( a doua metodă de schimbare de variabilă ): Fie I , J ⊂ R intervale şi
ϕ : I → J , f : J → R , funcţii cu proprietăţile :
i ) ϕ bijectivă, derivabilă, cu derivată nenulă ;

ii ) funcţia ( f  ϕ )ϕ ' = h admite primitive ( fie H o primitivă a sa ).


not

Atunci funcţia f admite primitive şi H  ϕ −1 este o primitivă a sa, adică

∫ f (x ) dx = H (ϕ (x )) + C .
−1

Observaţii : iv ) În integrarea funcţiei f prin cea de-a doua metodă de schimbare de


variabilă distingem următoarele etape :
a ) Se caută funcţia ϕ : I → J , bijectivă, derivabilă şi cu derivata nenulă ;
b ) Se formează funcţia h(t ) = f (ϕ (t ))ϕ ' (t ) şi se caută o primitivă a sa (notată H ) ;
c ) Se inversează funcţia ϕ ;
( )
d ) Se construieşte funcţia F ( x ) = H  ϕ −1 ( x ) , care este o primitivă a lui f.

v ) Practic, după precizarea funcţiei ϕ , se notează x = ϕ (t ) , se diferenţiază relaţia


obţinuta dx = ϕ ' (t ) dt şi se obţine succesiv :

∫ f (x ) dx = ∫ f (ϕ (t ))ϕ ' (t ) dt = ∫ h(t ) dt = H (t ) + C = H (ϕ (x )) + C .


−1

Aplicaţii:
1. Să se calculeze următoarea integrală folosind formula de integrare prin părţi:
∫ x cos 3x dx .
Rezolvare:
 sin 3x  x sin 3x 1 x sin 3 x cos 3 x
∫ x cos 3x dx = ∫ x  x 
 ' dx =
3
− ∫ sin 3x dx =
3 3
+
9
+C

2. Folosind metoda substituţiei să se calculeze integralele:


x3
a) ∫ dx
2− x8

5
Analiză matematică II – Curs şi aplicaţii
Primitive

sin 2 x
b) ∫ sin 4
x+9
dx

Rezolvare:
x 3 dx 1 dt 1 t 1 x4
a) x = t , 4 x dx = dt ⇒ ∫
4 3
= ∫ = arcsin + C = arcsin +C
2 − x8 4 2−t2 4 2 4 2
b) sin 2 x = t , 2 sin x cos x dx = dt ⇒
sin 2 x dt 1 t 1 sin 2 x
∫ sin 4 x + 9 dx = ∫ t 2+ 9 3
= arctg
3
+ C =
3
arctg
3
+C

Test de autoevaluare 1.2

1. Să se calculeze următoarea integrală folosind formula de integrare


ln x
prin părţi: ∫ 3 dx .
x
1+ x
2. Folosind metoda substituţiei să se calculeze integrala: ∫ 1+ x
dx

De reţinut!

• Noţiunea de primitivă
• Tabelul cu primitive imediate
• Formula de integrare prin părţi
• Prima metodă de schimbare de variabilă
• A doua metodă de schimbare de variabilă

Lucrare de verificare la Unitatea de învăţare nr. 1


 1 1 
1. Calculaţi ∫  4 + 2 x − dx

 x x +1 
2

2. Să se calculeze următoarea integrală folosind formula de integrare


prin părţi: ∫ e a x sin b x dx, a, b ∈ R * .
e 2x
3. Folosind metoda substituţiei să se calculeze integrala: ∫ e x+1
dx

6
Analiză matematică II – Curs şi aplicaţii
Primitive

Răspunsuri şi comentarii la întrebările din testele


de autoevaluare

Test de autoevaluare 1.1


3
x6 x 2
1. ∫ ( x 5 + x + 2)dx = ∫ x 5 dx + ∫ x dx + ∫ 2dx = + + 2x + C
6 3
2
 1 1  1 1
2. ∫  2 + 3 cos x − 2 dx = ∫ 2 dx + 3∫ cos xdx − ∫ 2 dx =
x x −1 x x −1
1 1 x −1
= − + 3 sin x − ln +C
x 2 x +1

Test de autoevaluare 1.2

ln x  1  1 1
1. ∫
x 3
dx = ∫  − x − 2  ' ln x dx = − 2 ln x + ∫ x −3 dx =
 2  2x 2
1 1
= − 2 ln x − 2 + C
2x 4x
1+ x 1+ t  2 
2. x = t 2 , dx = 2 t dt ⇒ ∫ dx = ∫ 2 t dt = 2 ∫  t 2 − t + 2 −  dt =
1+ x 1+ t 2
 t +1
 t3 t 2 
= 2 − + 2t − 2 ln t + 1  + C =
2
x 3 − x + 4 x − 4 ln ( )
x +1 + C
 3 2  3

7
Analiză matematică II – Curs şi aplicaţii
Primitive

Recapitulare
• Fie funcţia f : I ⊂ R → R ( I interval ). Spunem că f admite primitive pe
I dacă există o funcţie F : I → R astfel încât :
a ) F este derivabilă ;
b ) F ' ( x ) = f ( x ) , (∀) x ∈ I .
• ∫ ( f (x ) + g (x )) dx = ∫ f (x ) dx + ∫ g (x ) dx , ∫ λ ⋅ f (x ) dx = λ ∫ f (x ) dx
• Dacă f , g : I → R sunt funcţii derivabile cu derivate continue, atunci :

∫ f ' (x ) g (x ) dx = f (x ) g (x ) − ∫ f (x ) g '(x ) dx
• Fie I , J ⊂ R intervale şi ϕ : I → J , f : J → R funcţii cu proprietăţile :
i ) ϕ derivabilă pe I ;
ii ) f admite primitive pe J ( fie F o primitivă a sa ).
Atunci ( f  ϕ )ϕ ' admite primitive pe I şi ∫ f (ϕ (x ))ϕ ' (x ) dx =F (ϕ (x )) + C .

Bibliografie
1. Constantinescu E, Deleanu D, I.M. Popovici, Analiză matematică II.
Note de seminar, Editura Crizon, Constanţa, 2007
2. Chiriţă S., Probleme de matematici superioare, Editura didactică şi
pedagogică, Bucureşti, 1994.
3. Roşculeţ N.M., Culegere de probleme de analiză matematică, Editura
didactică şi pedagogică, Bucureşti, 1988.
4. Roşculeţ N.M., Analiză matematică, vol I, II, Editura didactică şi
pedagogică, Bucureşti, 1996.

8
Analiză matematică II – Curs şi aplicaţii
Integrarea funcţiilor raţionale

Unitatea de învăţare nr. 2


Integrarea funcţiilor raţionale

Cuprins Pagina

Obiectivele unităţii de învăţare nr. 2 2


2.1 Integrarea funcţiilor raţionale 2
Lucrare de verificare – unitatea de învăţare nr.2 4
Răspunsuri şi comentarii la întrebările din testele de autoevaluare 4
Bibliografie – unitatea de învăţare nr. 2 5

1
Analiză matematică II – Curs şi aplicaţii
Integrarea funcţiilor raţionale

OBIECTIVELE unităţii de învăţare nr. 2

Principalele obiective ale Unităţii de învăţare nr. 2 sunt:


• Înţelegerea noţiunii de integrala de funcţii raţionale
• Determinarea primitivelor imediate
• Familiarizarea cu metodele de calcul a integralelor de
funcţii raţionale

2.1 Integrarea funcţiilor raţionale

P(x )
Definiţia 2.1: O funcţie de tipul R(x ) = , Q( x ) ≠ 0 , unde P şi Q sunt funcţii
Q(x )
P(x )
polinomiale, se numeşte funcţie raţională. Integralele de tipul ∫ R(x ) dx = ∫ Q(x ) dx se numesc

integrale de funcţii raţionale.


Putem presupune că grad Q > grad P căci, în caz contrar, aplicând teorema împărţirii
cu rest obţinem:
Q( x ) ⋅ C (x ) + r (x ) r (x )
∫ R(x ) dx = ∫ Q(x )
dx = ∫ C ( x ) dx + ∫
Q(x )
dx

unde C(x) şi r(x) sunt câtul şi restul împărţirii lui P(x) la Q(x), respectiv. Integrala câtului se
calculează uşor ( acesta fiind o funcţie polinomială ) astfel încât rămâne o integrală de funcţie
raţională în care gradul numărătorului este strict mai mic decât gradul numitorului.
Vom arăta în continuare că dacă sunt cunoscute rădăcinile polinomului Q atunci se
P(x )
poate determina primitiva funcţiei , unde grad P < grad Q .
Q( x )
P(x )
Cazul I: Dacă Q are rădăcinile reale simple x 1 , x 2 ,..., x n , atunci se poate scrie în mod
Q( x )
P(x ) n Ak
unic sub forma =∑ , unde A k , k = 1, n , sunt constante.
Q(x ) k =1 x − x k
Cazul II: Dacă Q are rădăcinile reale multiple x k , k = 1, p , având ordinele de multiplicitate
 p
 P(x )
α k , k = 1, p  ∑ α k = n = grad Q  , atunci se scrie în mod unic sub forma
 k =1  Q( x )

P(x ) p  α k  Aik
=∑ ∑  , unde A i k sunt constante.
Q( x ) k =1  i =1 ( x − x k )i


Cazul III: Dacă Q are doar rădăcini complexe (simple sau multiple ), atunci Q se
descompune sub forma :

2
Analiză matematică II – Curs şi aplicaţii
Integrarea funcţiilor raţionale

( )
p p
Q( x ) = ∏ a k x 2 + b k x + c k , unde b k2 − 4 a k c k < 0 si 2∑ α k = grad Q
α k

k =1 k =1

P(x )
iar funcţia se descompune sub forma :
Q( x )

P(x ) p  α k A i k x + B ik 

=∑ ∑
(
Q(x ) k =1  i =1 a k x 2 + b k x + c k )
i 

unde Ai k , B i k sunt constante.
Cazul IV: Dacă Q are atât rădăcini reale cât şi rădăcini complexe, atunci f admite o
descompunere unică care conţine atât termeni de tipul I, cât şi termeni de tipul II şi III. În
toate cazurile coeficienţii descompunerilor se obţin cu metoda coeficienţilor nedeterminaţi.

dx
Prin urmare, integralele raţionale conduc la integrale de tipul ∫ ( x − a) p
şi

αx+β
∫ (a x 2
+bx+c ) p
, unde a, b, c,α , β ∈ R, b 2 − 4 a c < 0, p ∈ N * .

Aplicaţie:

x dx
1.Calculaţi: ∫ ( x − 1)( x + 1) 2

Rezolvare:
Considerăm descompunerea în fracţii simple:
x A B C
= + + .
( x − 1)( x + 1) 2
x − 1 x + 1 ( x + 1) 2
Aducem la acelaşi numitor şi reordonăm după puterile lui x.
x = ( A + B) x 2 + (2 A + C ) x + ( A − B − C )
Sistemul obţinut prin egalarea coeficienţilor lui x 2 , x şi x 0 :
A + B = 0

2 A + C = 1
A − B − C = 0

1 1 1
are soluţia A = , B = − , C = . În consecinţă :
4 4 2
x dx 1 dx 1 dx 1 dx 1 1
∫ ( x − 1)( x + 1)2 = 4 ∫ x − 1 − 4 ∫ x + 1 + 2 ∫ ( x + 1)2 = 4 ln x − 1 − 4 ln x + 1 −
1 1 1 x −1
− +C = − + ln +C.
2( x + 1) 2( x + 1) 4 x + 1

3
Analiză matematică II – Curs şi aplicaţii
Integrarea funcţiilor raţionale

Test de autoevaluare 1.1

x 4+ 2
1. Calculaţi ∫ 3 dx
x − 2x2
dx
2. Calculaţi: ∫x 4
− 8 x 2 − 8 x + 15

De reţinut!

• forma unei integrale raţionale

• modalităţile de calcul a integralelor raţionale

Lucrare de verificare la Unitatea de învăţare nr. 2


x2 + x + 1
1. Calculaţi ∫ x2 − x + 1
dx

2 x + 11
2. Calculaţi ∫ x + 6 x + 13
2
dx

Răspunsuri şi comentarii la întrebările din testele


de autoevaluare

Test de autoevaluare 2.1


x 4+ 2  4 x 2+ 2 
1. ∫ x3 − 2 x 2 dx = ∫ 
 x + 2 +  dx
x 2 ( x − 2 ) 
4 x 2+ 2 A B C
= + 2 + .
x (x − 2) x x
2
x−2
Aducând la acelaşi numitor şi reordonând după puterile lui x, rezultă
sistemul:
A + C = 4 , − 2 A + B = 0 , − 2B = 2 ,

4
Analiză matematică II – Curs şi aplicaţii
Integrarea funcţiilor raţionale

1 9
cu soluţia: A = − , B = −1 , C =
2 2
x +2
4
 1 1 9 1 
∫ x − 2x
3 2
dx = ∫ 
 x + 2 − − −  dx =
2 x x 2 2 x − 2 
x2 1 1 9
= + 2 x − ln x + − ln x − 2 + C
2 2 x 2

dx  1 1 1 1 1 4 x + 15 
2. ∫x
− 8 x − 8 x + 15
4 2
= ∫  −
 20 x − 1
+
52 x − 3
+
130 x 2
+ 4 x + 5
 dx =

= − ln x − 1 + ln x − 3 + ln (x 2 + 4 x + 5) + arctg ( x + 2 ) + C
1 1 1 7
20 52 65 130

Recapitulare
P(x )
• Integralele de tipul ∫ R(x ) dx = ∫ Q( x )
dx se numesc integrale de funcţii

raţionale.
P(x )
• Dacă Q are rădăcinile reale simple x 1 , x 2 ,..., x n , atunci se poate
Q( x )
P(x ) n Ak
scrie în mod unic sub forma =∑ , unde A k , k = 1, n , sunt
Q(x ) k =1 x − x k
constante.

Bibliografie
1. Constantinescu E, Deleanu D, I.M. Popovici, Analiză matematică II.
Note de seminar, Editura Crizon, Constanţa, 2007
2. Chiriţă S., Probleme de matematici superioare, Editura didactică şi
pedagogică, Bucureşti, 1994.
3. Roşculeţ N.M., Culegere de probleme de analiză matematică, Editura
didactică şi pedagogică, Bucureşti, 1988.
4. Roşculeţ N.M., Analiză matematică, vol I, II, Editura didactică şi
pedagogică, Bucureşti, 1996.

5
Analiză matematică II – Curs şi aplicaţii
Integrale reductibile la integrale raţionale

Unitatea de învăţare nr. 3


Integrale reductibile la integrale raţionale

Cuprins Pagina

Obiectivele unităţii de învăţare nr. 3 2


3.1 Integrale de funcţii iraţionale 2
3.2 Integrale de funcţii trigonometrice 3
Lucrare de verificare – unitatea de învăţare nr.3 4
Răspunsuri şi comentarii la întrebările din testele de autoevaluare 5
Bibliografie – unitatea de învăţare nr. 3 6

1
Analiză matematică II – Curs şi aplicaţii
Integrale reductibile la integrale raţionale

OBIECTIVELE unităţii de învăţare nr. 3

Principalele obiective ale Unităţii de învăţare nr. 3 sunt:


• Familiarizarea cu integrale de funcţii iraţionale şi
integrale de funcţii trigonometrice
• Aplicarea tehnicilor specifice de integrare

3.1 Integrale de funcţii iraţionale

∫ R(x, ax + b , ax + b dx )
m p
A. Integrale de tipul

Se face substituţia n
ax + b = t , unde n = c.m.m.m.c.(m, p).
 ax + b 
B. Integrale de tipul ∫  cx + d  dx
R  x , n

 
ax + b
Se face substituţia n =t.
cx + d
C. Integrale de tipul ∫ R(x, )
ax 2 + b x + c dx
Se consideră una din substituţiile lui Euler :
1 ) a > 0: ax 2 + bx + c = a x + t

2 ) c > 0: ax 2 + bx + c = x t + c
3 ) ∆ = b 2− 4 a c > 0 : ax 2 + b x + c = t ( x − x 1 ) , unde x 1 este o rădăcină a ecuaţiei
ax 2 + b x + c = 0 .

Aplicaţii:
dx
1. Calculaţi ∫x x 2− 3 x + 2
.

Rezolvare:
2
x − 3x + 2 = x+t ⇒ x =
2 −t2
, dx =
(
− 2 t 2+ 3t + 2 )
dt ⇒
2t + 3 (2 t + 3) 2
dx dt 1 t− 2 1 x 2− 3 x + 2 − x − 2
∫ x x 2 − 3 x + 2 = 2∫ t 2 − 2 = 2 ln t + 2 + C = 2 ln x 2− 3 x + 2 − x + 2
+C

2
Analiză matematică II – Curs şi aplicaţii
Integrale reductibile la integrale raţionale

dx
2. Calculaţi ∫ x +3 x
.

Rezolvare:
6
x = t ⇒ x = t 6 , dx = 6 t 5 dt ⇒
dx t3  2 1 
∫ x +3 x
= 6 ∫ t +1
dt = 6 ∫ 

t − t + 1 −  dt =
t +1
= 2 t 3 − 3 t 2 + 6 t − 6 ln t + 1 + C = 2 x − 3 3 x + 6 6 x − 6 ln 6 x − 1 + C

Test de autoevaluare 3.1


dx
1. Calculaţi ∫ x −4 x
.

1+ x
2. Calculaţi ∫ 1- x
dx .

3.2 Integrale de funcţii trigonometrice

A. Integrale de tipul ∫ R(sin x, cos x ) dx


x x
1 − tg 2 2 tg
x 2 , sin x = 2 .
a ) Se face substituţia tg utilizând şi cos x =
2 x x
1 + tg 2 1 + tg 2
2 2
b ) Dacă R este o funcţie impară în sin x, adică R(− sin x, cos x ) = − R(sin x, cos x ) , atunci se face
schimbarea cos x = t.
c ) Dacă R este o funcţie impară în cos x, adică R(sin x,− cos x ) = − R(sin x, cos x) , atunci se
face schimbarea sin x = t.
d ) Dacă R este pară în sin x şi cos x, adică R(− sin x,− cos x ) = R (sin x, cos x) , atunci se face
tg x 1
schimbarea tg x = t, utilizând relaţiile sin x = ± şi cos x = ± .
1 + tg x2
1 + tg 2 x

B. Integrale de tipul ∫ R(tg x ) dx


Se consideră substituţia tg x = t.

Observaţie: În toate cazurile precizate mai sus prin R se înţelege o funcţie raţională oarecare.

3
Analiză matematică II – Curs şi aplicaţii
Integrale reductibile la integrale raţionale

Aplicaţii:
2 − cos x
1. Calculaţi: ∫ sin x (2 + cos x ) dx
Rezolvare:
x 2 2 − cos x 3t 2+ 1
tg = t ⇒ x = 2 arctg t , dx = dt ⇒ ∫ dx = ∫ 2 dt =
2 1+ t 2 sin x(2 + cos x ) t t +3 ( )
1 
= ∫  + 2
8t
( )
1 4
( ) 1 x 4  x 
 dt = ln t + ln t 2 + 3 + C = ln tg + ln tg 2 + 3  + C
 3t 3 t + 3  3 3 3 2 3  2 

Test de autoevaluare 3.2


dx
1. Calculaţi: ∫ sin 4
x cos 2 x

dx
2. Calculaţi: ∫ cos 3
x

De reţinut!

• Substituţiile lui Euler

x
• Formulele pentru sin x şi cos x în funcţie de tg şi tgx
2

Lucrare de verificare la Unitatea de învăţare nr. 3


1− x
1. Calculaţi: ∫x 1+ x
dx

dx
2. Calculaţi: ∫ ( x + 1)
x 2+ 2 x
dx
3. Calculaţi: ∫
2 sin x − cos x + 5

4
Analiză matematică II – Curs şi aplicaţii
Integrale reductibile la integrale raţionale

Răspunsuri şi comentarii la întrebările din testele


de autoevaluare

Test de autoevaluare 3.1


1. 4
x = t ⇒ dx = 4t 3 dt
dx 4t 3 dt
∫ x− x4
= ∫ t −t
2
= 2 x + 44 x + 4 ln 4 x − 1 + C

1+ x t 2 −1 4t
2. =t⇒ x= 2 , dx = 2 dt
1− x t +1 (t + 1) 2
1+ x 4t 2
∫ 1- x
dx = ∫ 2
(t + 1) 2
dt = arcsin x − 1 − x 2 + C

Test de autoevaluare 3.2


dt
1. tg x = t ⇒ x = arctg t , dx = ⇒
1+ t 2
dx (
1+ t 2 )
2
2 1
∫ sin 4 x cos 2 x ∫ t 4
= dt = ∫ 1 + 2 + 4  dt =
 t t 
2 1 2 1
= t − − 3 + C = tg x − − +C
t 3t tg x 3 tg 3 x

dx sin 2 x + cos 2 x sin x dx


2. ∫ cos 3 x ∫ cos 3 x dx = ∫ sin x ⋅ cos 3 x dx + ∫ cos x =
=
'
 1  dx sin x cos x dx
= ∫ sin x ⋅   dx + ∫ = −∫ dx + ∫ =
 2 cos
2
x 2
cos x 2 cos x 2
2 cos x cos x
sin x 1 dx sin x 1 1
= 2
+ ∫ = 2
+ ln tg x + +C.
2 cos x 2 cos x 2 cos x 2 cos x

5
Analiză matematică II – Curs şi aplicaţii
Integrale reductibile la integrale raţionale

Recapitulare

• Substituţiile lui Euler :


1 ) a > 0: ax 2 + bx + c = a x + t

2 ) c > 0: ax 2 + bx + c = x t + c
3 ) ∆ = b 2− 4 a c > 0 : ax 2 + b x + c = t ( x − x 1 ) , unde x 1 este o rădăcină
a ecuaţiei ax 2 + b x + c = 0 .
x x
1 − tg 2 2 tg
• cos x = 2 , sin x = 2
2 x 2 x
1 + tg 1 + tg
2 2
tg x 1
• sin x = ± şi cos x = ±
1 + tg 2 x 1 + tg 2 x

Bibliografie
1. Constantinescu E, Deleanu D, I.M. Popovici, Analiză matematică II.
Note de seminar, Editura Crizon, Constanţa, 2007
2. Chiriţă S., Probleme de matematici superioare, Editura didactică şi
pedagogică, Bucureşti, 1994.
3. Roşculeţ N.M., Culegere de probleme de analiză matematică, Editura
didactică şi pedagogică, Bucureşti, 1988.
4. Roşculeţ N.M., Analiză matematică, vol I, II, Editura didactică şi
pedagogică, Bucureşti, 1996.

6
Analiză matematică II – Curs şi aplicaţii
Integrale duble

Unitatea de învăţare nr. 10


Integrale duble

Cuprins Pagina

Obiectivele unităţii de învăţare nr. 10 2


10.1 Calculul integralelor duble 2
10.2 Schimbarea de variabile la integrala dublă 4
Lucrare de verificare – unitatea de învăţare nr.10 6
Răspunsuri şi comentarii la întrebările din testele de autoevaluare 7
Bibliografie – unitatea de învăţare nr. 10 8

1
Analiză matematică II – Curs şi aplicaţii
Integrale duble

OBIECTIVELE unităţii de învăţare nr. 10

Principalele obiective ale Unităţii de învăţare nr. 10 sunt:


• Înţelegerea noţiunii de integrală dublă
• Calcularea integralelor duble

10.1 Definiţia şi calculul integralelor duble


Fie f : D ⊂ R 2 → R, ( x, y ) → f (x, y ) , o funcţie mărginită pe domeniul închis şi mărginit
D. Considerăm o împărţire a planului în intervale bidimensionale şi reţinem acele intervale ce
{ }
conţin puncte din D. Fie ∆ = δ i , i = 1, n mulţimea acestor intervale, numerotate într-o ordine
oarecare şi (ξ i ,η i )∈ δ i un punct arbitrar. Prin normă a diviziunii ∆ , notată ν (∆ ) , vom înţelege
cea mai mare dintre dimensiunile intervalelor δ i , i = 1, n . Formăm suma integrală
n
S n = ∑ f (ξ i ,η i ) ⋅ ariaδ i .
i =1

Definiţia 10.1: Limita sumelor integrale S n pentru n → ∞ şi ν (∆ ) → 0 , se numeşte integrală


def
dublă a funcţiei f pe domeniul D şi se notează prin ∫∫ f ( x, y ) dx dy = lim S n .
D n →∞

Observaţia i): În condiţiile definiţiei 10.1. funcţia f se numeşte integrabilă Riemann pe D (sau,
mai simplu, integrabilă).

Teorema 10.1: Orice funcţie continuă pe un domeniu închis şi mărginit este integrabilă pe
acel domeniu.

Calculul integralelor duble

Definiţia 10.2: Domeniul D se numeşte simplu conex în raport cu axa Oy dacă este definit de
inegalităţile a ≤ x ≤ b , ϕ 1 ( x ) ≤ y ≤ ϕ 2 (x ) , unde ϕ 1 şi ϕ 2 sunt funcţii continue pe [a, b].

Teorema 10.2: Dacă funcţia f este continuă pe domeniul D simplu conex în raport cu axa
ϕ 2(x)
Oy, atunci ∫∫ f (x, y ) dx dy = ∫  ∫ f (x, y ) dy  dx .
b

D a  ϕ 1( x ) 

2
Analiză matematică II – Curs şi aplicaţii
Integrale duble

Definiţia 10.3: Domeniul D se numeşte simplu conex în raport cu axa Ox dacă este definit de
inegalităţile c ≤ y ≤ d , ψ 1 ( y ) ≤ x ≤ ψ 2( y ) , unde ψ 1,ψ 2 sunt funcţii continue pe [c, d].

Teorema 10.3: Dacă funcţia f este continuă pe domeniul D simplu conex în raport cu axa Ox,
ψ 2(x)
f (x, y ) dx dy = ∫  ∫ f (x, y ) dx  dy .
d
atunci ∫∫ D c  ψ 1( x ) 

ϕ 1( x )
Observaţii: ii) În integrala ∫ϕ ( ) f (x, y ) dy , x este considerat constant, variabila de integrare
1 x

ψ (x)
∫ψ f ( x, y ) dx , y este considerat constant, variabila de integrare fiind x.
1
fiind y iar în
1 (x)
iii) În cazul domeniilor simplu conexe în raport cu Ox sau Oy o paralelă oarecare la axele de
cordonate întâlneşte frontiera Γ a domeniului D doar în două puncte. Dacă această condiţie
nu este respectată, însă o paralelă oarecare la Ox sau Oy întâlneşte curba Γ într-un număr
finit de puncte, se poate realiza o împărţire a domeniului D în subdomenii prin intermediul
unor arce de curbă, astfel încât o paralelă oarecare la una din axe să taie conturul
subdomeniilor numai în două puncte. Se aplică apoi proprietatea de aditivitate a integralelor
duble :
∫∫ f (x, y ) dx dy = ∫∫ f ( x, y ) dx dy + ∫∫ f (x, y ) dx dy
D D1 D 2

Aplicaţii:

3 5
1. Să se calculeze integrala: I = ∫
−3
dy ∫ (x + 2 y ) dx .
y −42

Rezolvare:
( )
5
 x2 
2
25 − y 2 − 4
( )
5

∫2 (x + 2 y ) dx =  2 + 2 x y  2 =
 
2
+ 2 y 5 − y 2+ 4 .
y −4 y −4

Rezultă că:
3
− y 4 − 4 y 3 + 8 y 2 + 36 y + 9 1  y5 
3
8y3 252
I= ∫ dy =  − − y 4+ + 18 y 2 + 9 y  = .
−3
2 2 5 3  −3 5

2. Să se calculeze integrala dublă: ∫∫ D


x y dx dy , domeniul D fiind limitat de parabola y = x 2 şi

dreapta y = 2 x + 3

3
Analiză matematică II – Curs şi aplicaţii
Integrale duble

Rezolvare:
y

y = x2

B(3,9)
A(-1,1)

x+3 0 x
y=2

Domeniul D este simplu conex în raport cu axa Oy.


2 y =2 x +3

∫∫D x y dx dy = ∫ −1  ∫ x 2 x y dy dx = ∫ −1 2


3 2 x +3 3 xy
dx = ∫
3 x
−1 2
[
⋅ (2 x + 3) − x 4 dx =
2 160
3
. ]
y=x 2

Test de autoevaluare 10.1


2π a
1. Să se calculeze integrala: I = ∫
0
dx ∫ y dy .
a sin x

2. Să se calculeze integrala dublă: ∫∫


D
x y 2 dx dy , unde

D : x 2 + y 2 ≤ R 2, y ≥ 0 .

10.2 Schimbarea de variabile la integrala dublă


Să considerăm în planul Oxy domeniul D închis şi mărginit şi în planul O’uv domeniul
închis şi mărginit D’ între care există o corespondenţă biunivocă realizată de
funcţiile x = ϕ (u , v ) , y = ψ (u , v ) , ∀(u , v ) ∈ D ' , unde ϕ şi ψ sunt continue şi diferenţiabile pe D ‘.
∂ϕ ∂ϕ
D ( x, y ) ∂ u ∂v
În plus, vom presupune că jacobianul = nu se anulează în D ‘.
D(u , v ) ∂ ψ ∂ψ
∂u ∂v

Teorema 10.4 ( formula de schimbare de variabile): Dacă funcţiile continue şi


diferenţiabile x = ϕ (u , v ) şi y = ψ (u , v ) realizează o corespondenţă biunivocă între punctele
D ( x, y )
domeniului D din planul Oxy şi punctele domeniului D‘ din planul O‘uv şi ≠ 0 în D‘,
D(u , v )
atunci are loc relaţia :

4
Analiză matematică II – Curs şi aplicaţii
Integrale duble

D ( x, y )
∫∫ f (x, y ) dx dy = ∫∫ f (ϕ (u , v ),ψ (u , v )) du dv .
D D' D(u , v )

Observaţia iv): În cazul particular al transformării coordonatelor carteziene x şi y în


D ( x, y )
coordonatele polare r şi θ prin x = r cos θ , y = r sin θ , r ≥ 0, θ ∈ [0,2π ] , jacobianul =r,
D(r , θ )
astel încât

∫∫ f (x, y ) dx dy = ∫∫ f (r cosθ , r sin θ ) r dr dθ .


D D'

Aplicaţii:

1. Să se calculeze integrala dublă: ∫∫ e x + y2


dx dy , unde D : x 2 + y 2 ≤ a 2 .
2

Rezolvare:
Se folosesc coordonate polare. Domeniul D este interiorul cercului C(0, a) iar
D ' : r ∈ [0, a ], θ ∈ [0,2 π ] .
2π 2π
dx dy = ∫∫ e r r dr dθ = ∫  ∫ e r r dθ  dr = ∫ e r r dr ⋅ ∫ dθ =
a a
∫∫
2
+ y2 2 2 2
ex
D D '' 0 0  0 0

= (
1 a2
2
)
e − 1 ⋅ 2π = π ea − 1 .
2
( )

Test de autoevaluare 10.2


x2 y2
1. Să se calculeze integrala dublă: ∫∫ (x + y )dx dy , unde D : 2 + 2 ≤ 1
D a b

∫∫
x 2+ y 2
2. Să se calculeze integrala dublă: x 2+ y 2 e dx dy , unde
D

D : 1 ≤ x 2 + y 2≤ 4, x, y ≥ 0 .

5
Analiză matematică II – Curs şi aplicaţii
Integrale duble

De reţinut!

• Definirea integralei duble

• Metode de calcul a integralelor duble

Lucrare de verificare la Unitatea de învăţare nr. 10

1. Să se calculeze integrala dublă: ∫∫


D
xy − y 2 dx dy , unde D este
suprafaţa triunghiulară OAB de vârfuri O(0,0), A(10, 1) şi B(1,1)
2. Să se calculeze integrala dublă: ∫∫ D
1 + x 2 − y 2 dx dy , unde
4 3
D:− x ≤ y ≤ x, x 2 − y 2 ≤ 1, x ≥ 0 .
5 5

6
Analiză matematică II – Curs şi aplicaţii
Integrale duble

Răspunsuri şi comentarii la întrebările din testele


de autoevaluare

Test de autoevaluare 10.1


a a
y2 a 2 cos 2 x
1. ∫ y dy = = . Deci:
a sin x
2 a sin x
2
2π 2π 2π
a 2 cos 2 x 1 + cos 2 x
a2 a2  sin 2 x  π a2
I= ∫ dx =∫0 2 dx = 2  x + 2  = 2
0
2 2 0

2. Domeniul D este simplu conex în raport cu ambele axe. Vom integra


mai întâi în raport cu variabila x, care ia valori între − R 2 − y 2 şi
R R 2− y 2

R −y pentru y între 0 şi R. Obţinem integrala: ∫y ∫ x dx .


2 2 2
dy
0 − R 2− y 2

R 2− y 2 R 2− y 2
x2
Deci ∫∫D
x y 2 dx dy = 0, deoarece ∫ x dx =
2
= 0.
− R 2− y 2 − R −y
2 2

Test de autoevaluare 10.2


1. Folosim schimbarea de variabile
x = a r cos θ , y = b r sin θ , r ∈ [0,1], θ ∈ [0,2 π ] .
D ( x, y )
Deoarece = a b r , găsim că ∫∫ (x + y )dx dy =
D(r , θ ) D


= ∫∫ a b(a cosθ + b sin θ ) r 2 dr dθ = ab ∫ (a cosθ + b sin θ )dθ ⋅
D' 0

1 1
⋅ ∫ r 2 dr = ab ⋅ 0 ⋅ = 0.
0 3

2. Trecem la coordonate polare:


 π  π
x = ρ cosθ , y = ρ sin θ , ρ ∈ [1,2], θ ∈ 0,  , D ' = [1,2]× 0, 
 2  2
D ( x, y )
şi obtinem că ∫∫ x 2 + y 2 e x + y dx dy = ∫∫ ρ e ρ dρ dθ =
2 2

D D' D( ρ , θ )
π

π (2 e 2 − e )
ρ 2 e ρ dρ d θ = ∫ dθ ∫ ρ 2 e ρ dρ = θ 02 ⋅ (ρ 2 − 2 ρ + 2) e ρ 1 =
2 2 π
= ∫∫
2
.
D'
0 1
2

7
Analiză matematică II – Curs şi aplicaţii
Integrale duble

Recapitulare

• Dacă funcţia f este continuă pe domeniul D simplu conex în raport cu


ϕ 2(x)
axa Oy, atunci ∫∫ f (x, y ) dx dy = ∫  ∫ f (x, y ) dy  dx .
b

D a  ϕ 1( x ) 
• Dacă funcţiile continue şi diferenţiabile x = ϕ (u , v ) şi y = ψ (u , v )
realizează o corespondenţă biunivocă între punctele domeniului D din
D ( x, y )
planul Oxy şi punctele domeniului D‘ din planul O‘uv şi ≠ 0 în D‘,
D(u , v )
atunci are loc relaţia :
D ( x, y )
∫∫ f (x, y ) dx dy = ∫∫ f (ϕ (u , v ),ψ (u , v )) du dv .
D D' D(u , v )

Bibliografie
1. Constantinescu E, Deleanu D, I.M. Popovici, Analiză matematică II.
Note de seminar, Editura Crizon, Constanţa, 2007
2. Chiriţă S., Probleme de matematici superioare, Editura didactică şi
pedagogică, Bucureşti, 1994.
3. Roşculeţ N.M., Culegere de probleme de analiză matematică, Editura
didactică şi pedagogică, Bucureşti, 1988.
4. Roşculeţ N.M., Analiză matematică, vol I, II, Editura didactică şi
pedagogică, Bucureşti, 1996.

8
Analiză matematică II – Curs şi aplicaţii
Integrale de suprafaţă de prima speţă

Unitatea de învăţare nr. 11


Integrale de suprafaţă de prima speţă

Cuprins Pagina

Obiectivele unităţii de învăţare nr. 11 2


11.1 Integrale de suprafaţă de prima speţă 2
Lucrare de verificare – unitatea de învăţare nr.11 4
Răspunsuri şi comentarii la întrebările din testele de autoevaluare 4
Bibliografie – unitatea de învăţare nr. 11 5

1
Analiză matematică II – Curs şi aplicaţii
Integrale de suprafaţă de prima speţă

OBIECTIVELE unităţii de învăţare nr. 11

Principalele obiective ale Unităţii de învăţare nr. 11 sunt:


• Înţelegerea noţiunii de integrală de suprafaţă de speţa
întâi
• Calcularea integralelor de suprafaţă

11.1 Integrale de suprafaţă de prima speţă

Fie S o suprafaţă regulată definită prin ecuaţiile parametrice

x = x(u , v ) , y = y (u , v ) , z = z (u , v ) , (u , v ) ∈ D ⊂ R 2 .

Pe suprafaţa S, dacă u = u 0 = constant, obţinem o curbă, de-a lungul căreia variază


numai parametrul v. Pentru valori diferite ale lui u 0 obţinem astfel o familie de curbe pe S. În
mod identic, dacă v = v 0 = constant, obţinem o curbă pe S în care se modifică doar
parametrul u; deci, la v = constant corespunde o familie de curbe pe suprafaţa S, de-a lungul
cărora variază doar u.
Fie ∆ = (s1 , s 2 ,..., s n ) o diviziune a suprafeţei S, realizată prin curbe v=constant şi
u=constant. Numerotarea suprafeţelor elementare s i , i = 1, n , este realizată într-o ordine
oarecare. Fie d i bdiametrul celei mai mici sfere ce conţine suprafaţa si . Vom numi normă a
diviziunii ∆ numărul real ν (∆ ) = max d i . Pe fiecare suprafaţă si se consideră un punct arbitrar
i =1, n

M i (ξ i ,η i , ζ i ) .
Fie F(x, y, z) o funcţie continuă pe S şi Sn suma integrală asociată

S n = ∑ F (ξ i , η i , ζ i ) ⋅ aria ( s i ) .

Definiţia 11.1: Limita sumelor integrale S n , pentru n → ∞ şi ν (∆ ) → 0 , se numeşte integrală


de suprafaţă de primă speţă a funcţiei F pe suprafaţa S şi se notează prin
def

∫∫ F ( x, y, z ) dσ = lim S n .
S n →∞

Teorema 11.1: Dacă suprafaţa S este definită parametric atunci are loc egalitatea

∫∫ F (x, y, z ) dσ = ∫∫ F (x(u, v ), y(u, v ), z(u, v ))


S D
EG − F 2 du dv ,

2
Analiză matematică II – Curs şi aplicaţii
Integrale de suprafaţă de prima speţă

2 2 2 2 2 2
∂x ∂ y ∂z ∂ x ∂ y ∂ z
unde E =   +   +   , G =   +   +   şi
∂u   ∂u  ∂u  ∂v  ∂v  ∂v
∂x ∂x ∂y ∂y ∂z ∂z
F= ⋅ + ⋅ + ⋅ .
∂u ∂v ∂u ∂v ∂u ∂v

Teorema 11.2: Dacă suprafaţa S este dată explicit prin S : z = f ( x, y ), ( x, y ) ∈ D ⊂ R 2 , atunci

∫∫ F (x, y, z ) dσ = ∫∫ F (x, y, f (x, y ))


S D
1 + p 2 + q 2 dx dy
∂f ∂f
unde p = ,q = .
∂x ∂y

Aplicaţii:
1. Să se calculeze integrala de suprafaţă de prima speţă: ∫∫ S
x 2 + y 2 dσ , unde S este

z2
suprafaţa laterală a conului de ecuaţie x 2 + y 2 = , cuprinsă între planele z = 0 şi z = 2.
4

Rezolvare:
∂z 2x ∂z 2y
z = 2 x2 + y2 , p = = ,q = = , p 2 + q 2 + 1 = 5.
∂x x +y
2 2 ∂x x +y 2 2

{
x 2 + y 2 dx dy, unde D = (x, y ) / x 2 + y 2 = 1 . }
not

∫∫S
x 2 + y 2 dσ = I = 5 ∫∫
D

Folosind coordonatele polare x = r cos θ , y = r sin θ , găsim că


1 2π 2 5π
I = 5 ∫∫ r 2 dr dθ = 5 ∫ r 2 dr ⋅ ∫ dθ = .
D' 0 0 3

Test de autoevaluare 11.1

1. Să se calculeze integrala de suprafaţă de prima speţă: ∫∫ S


z 2 dσ ,

unde S : x = u cos v, y = u sin v, z = 3 u , u ∈ [0,1], v ∈ [0,2π ]


2. Să se calculeze integrala de suprafaţă de prima speţă:
∫∫ (x +y ) dσ , unde S este sfera de ecuaţie x + y + z = a
2 2 2 2 2 2
.
S

3
Analiză matematică II – Curs şi aplicaţii
Integrale de suprafaţă de prima speţă

De reţinut!

• Definirea integralei de suprafaţă de prima speţă

• Formula pentru calculul integralei de suprafaţă de prima speţă dacă


curba este dată prin ecuaţia explicită

• Formula pentru calculul integralei de suprafaţă de prima speţă dacă


curba este dată parametric

Lucrare de verificare la Unitatea de învăţare nr. 11

1. Să se calculeze integrala de suprafaţă de prima speţă:


∫∫ S
(x + y + z ) dσ , unde S este suprafaţa cubului
S = {(x, y, z ) / 0 ≤ x, y, z ≤ 1}.

2. Să se calculeze integrala de suprafaţă de prima speţă:


{
∫∫ (x + y + z )dσ , unde S = (x, y, z ) / x + y + z = a , z ≥ 0 ;
2 2 2 2
}
S

Răspunsuri şi comentarii la întrebările din testele


de autoevaluare

Test de autoevaluare 11.1


∂x ∂x ∂y ∂y ∂z ∂z
1. = cos v, = −u sin v, = sin v, = u cos v, = 3, = 0;
∂u ∂v ∂u ∂v ∂u ∂v
E = 10, F = 0, G = u 2 , EG − F 2 = 10 u 2 ;
1 2π 9 10π
∫∫ S
z 2 dσ = ∫∫ 9 u 2 ⋅ u 10 du dv = ∫ 9 10 u 3 du ⋅ ∫
D 0 0
dv =
2
2. O reprezentare parametrica a sferei este:
 x = a cos u cos v
  π π
 y = a sin u sin v , (u , v ) ∈ ∆ = [0,2 π ]× − ,  .
 z = a sin v  2 2

8π a
∫∫ (x + y ) dσ = a ∫∫ cos u du dv = 3
4
2 2 4 3
Deci: .
S

4
Analiză matematică II – Curs şi aplicaţii
Integrale de suprafaţă de prima speţă

Recapitulare
• Dacă suprafaţa S este definită parametric atunci are loc egalitatea

∫∫ F (x, y, z ) dσ = ∫∫ F (x(u, v ), y(u, v ), z(u, v ))


S D
EG − F 2 du dv
2 2 2 2 2 2
∂x ∂ y ∂z ∂ x ∂ y ∂ z
unde E =   +   +   , G =   +   +   şi
∂u   ∂u  ∂u  ∂v  ∂v  ∂v
∂x ∂x ∂y ∂y ∂z ∂z
F= ⋅ + ⋅ + ⋅ .
∂u ∂v ∂u ∂v ∂u ∂v
• Dacă suprafaţa S este dată explicit prin S : z = f ( x, y ), ( x, y ) ∈ D ⊂ R 2 ,
atunci

∫∫ F (x, y, z ) dσ = ∫∫ F (x, y, f (x, y ))


S D
1 + p 2 + q 2 dx dy
∂f ∂f
unde p = ,q = .
∂x ∂y

Bibliografie
1. Constantinescu E, Deleanu D, I.M. Popovici, Analiză matematică II.
Note de seminar, Editura Crizon, Constanţa, 2007
2. Chiriţă S., Probleme de matematici superioare, Editura didactică şi
pedagogică, Bucureşti, 1994.
3. Roşculeţ N.M., Culegere de probleme de analiză matematică, Editura
didactică şi pedagogică, Bucureşti, 1988.
4. Roşculeţ N.M., Analiză matematică, vol I, II, Editura didactică şi
pedagogică, Bucureşti, 1996.

5
Analiză matematică II – Curs şi aplicaţii
Integrale de suprafaţă de speţa a doua

Unitatea de învăţare nr. 12


Integrale de suprafaţă de speţa a doua

Cuprins Pagina

Obiectivele unităţii de învăţare nr. 12 2


12.1 Integrale de suprafaţă de speţa a doua 2
Lucrare de verificare – unitatea de învăţare nr.12 4
Răspunsuri şi comentarii la întrebările din testele de autoevaluare 5
Bibliografie – unitatea de învăţare nr. 12 6

1
Analiză matematică II – Curs şi aplicaţii
Integrale de suprafaţă de speţa a doua

OBIECTIVELE unităţii de învăţare nr. 12

Principalele obiective ale Unităţii de învăţare nr. 12 sunt:


• Înţelegerea noţiunii de integrală de suprafaţă de speţa a
doua
• Calcularea integralelor de suprafaţă

12.1 Integrale de suprafaţă de speţa a doua

Fie R(x, y, z) o funcţie continuă pe suprafaţa S orientată şi ∆ = (s1 , s 2 ,..., s n ) o diviziune


a lui S. Proiectând suprafaţa elementară si pe planul Oxy obţinem suprafaţa s i' . Ariile celor
( )
două suprafeţe elementare sunt legate prin relaţia aria s i' = aria(si ) ⋅ cos γ , γ fiind unghiul
format de normala la suprafaţa orientată si (într-un punct al acesteia) cu axa Oz. Se obţine
astfel diviziunea ∆ ' = (s1 ' , s 2 ' ,..., s n ') a proiecţiei suprafeţei S pe planul Oxy. Formăm suma

integrală S n = ∑ R (ξ i ,η i , ζ i ) ⋅ aria (s i' )) , unde (ξ i ,η i , ζ i ) este un punct arbitrar al suprafeţei si .


n

i =1

Definim norma diviziunii ∆' în mod asemănător integralei de suprafaţă de prima speţă.

Definiţia 12.1: Dacă pentru orice şir de diviziunii ∆ 'n , cu ν (∆ ;n ) → 0 , pentru n → ∞ , şirul (S n )
are o limită finită, atunci această limită se numeşte integrală de suprafaţă de speţa a doua a
def
funcţiei R(x, y, z) în raport cu x şi y şi se notează prin ∫∫ R( x, y, z ) dx dy = lim S n .
S n →∞

Observaţia i): În mod asemănător, fiind date funcţiile continue P(x, y, z) şi Q(x, y, z) pe S se
pot defini integralele de suprafaţă ∫∫ P(x, y, z )dy dz
S
şi ∫∫ S
Q( x, y, z ) dz dx.

Adunând cele trei integrale de suprafaţă de speţa a doua obţinem:

Teorema 12.1: Fie funcţiile P(x, y, z), Q(x, y, z) şi R(x, y, z) continue în punctele suprafeţei S.

Fie S + faţa suprafeţei regulate S, definită de versorul normalei n (cos α , cos β , cos γ ) . Integrala
de suprafaţă de speţa a doua se reduce la o integrală de suprafaţă de speţa întâia pe baza
formulei

∫∫ S+
P dy dz + Q dz dx + R dx dy = ∫∫
S
(P cosα + Q cos β + R cos γ ) dσ
Teorema 12.2: Aria suprafeţei spaţiale S, definită parametric, este dată de formula
A S = ∫∫ dσ = ∫∫ EG − F 2 du dv .
S D

2
Analiză matematică II – Curs şi aplicaţii
Integrale de suprafaţă de speţa a doua

Aplicaţii:

1. Să se calculeze integrala de suprafaţă de speţa a doua


∫∫ ( y − z )dy dz + (z − x )dz dx + (x − y )dx dy ,
S
unde S este faţa exterioară închisă a conului

z = x 2 + y 2 , z ∈ [0,1] .

Rezolvare:
Suprafaţa S se compune din suprafeţele S1 - faţa laterală a conului şi S 2 - intersecţia conului
cu planul z = 1.
Ecuaţia suprafeţei S1 este z − x 2 + y 2 = f (x, y, z ) = 0 , astfel încât :
2 2 2
∂f x ∂f y ∂f ∂ f  ∂ f  ∂ f 
=− , =− , = 1,   +   +   = 2
∂x x2 + y2 ∂ y x2 + y2 ∂ z  ∂x   ∂y   ∂z 
Cosinusurile directoare ale suprafeţei S1 sunt :
x y 1
cos α = , cos β = , cos γ = − .
(
2x +y 2 2
) (
2x +y
2 2
) 2

∫∫ ( y − z )dy dz + (z − x )dz dx + (x − y )dx dy =


S 1

 x( y − z ) + y (z − x ) 
− (x − y ) dσ = 2 ∫∫ ( y − x )dσ =
1
=
2
∫∫
S 1=

 x2 + y2  S1

z= x2 + y2 2π
( y − x )dx dy = 2∫ 0 (sin θ − cosθ )dθ
1
= 2 ∫∫ r 2 dr ⋅ ∫ = 0.
(6.4 ) D 0


Faţa exterioară a suprafeţei S 2 are versorul normalei n (0,0,1) , astfel încât :

∫∫ ( y − z )dy dz + (z − x )dz dx + (x − y )dx dy = ∫∫ (x − y )dσ =


S 2 S 2


(x − y )dx dy = ∫ 0 (cosθ − sin θ ) dθ
1
= ∫∫ r 2 dr ⋅ ∫ = 0.
S 2 0

Deci ∫∫ ( y − z )dy dz + (z − x )dz dx + (x − y )dx dy = 0.


S

3
Analiză matematică II – Curs şi aplicaţii
Integrale de suprafaţă de speţa a doua

Test de autoevaluare 11.1


1. Să se calculeze integrala de suprafaţă de speţa a doua:
∫∫ x y dxdy + y z dy dz + z x dz dx , unde S este faţa exterioară a
S

tetraedrului mărginit de planele de coordonate şi de planul


x + y + z = a, a > 0 .

2. Să se calculeze integrala de suprafaţă de speţa a doua: ∫∫ S


z dx dy ,

x2 y2 z2
unde S este fata exterioara a elipsoidului de ecuatie + + = 1.
a2 b2 c2

De reţinut!

• Definirea integralei de suprafaţă de speţa a doua

• Aria unei suprafeţe în spaţiu

Lucrare de verificare la Unitatea de învăţare nr. 12

1. Să se calculeze aria următoarei suprafeţe:


{ }
S = ( x, y , z ) / z = x y , x 2 + y 2 ≤ a 2 , x, y ≥ 0

2. Să se calculeze integrala de suprafaţă de speţa a doua:


∫∫ x dy dz + y dz dx + z dx dy , unde S este faţa exterioară a semisferei
2 2 2
S

x + y2 + z2 = a2, z ≥ 0 .
2

4
Analiză matematică II – Curs şi aplicaţii
Integrale de suprafaţă de speţa a doua

Răspunsuri şi comentarii la întrebările din testele


de autoevaluare

Test de autoevaluare 12.1


1. Scriem integrala ca sumă a integralelor pe cele patru feţe ale
tetraedrului:
(S z ) z = 0, D z = {(x, y ) x ≥ 0, y ≥ 0, x + y ≤ a},
(S x ) x = 0, D x = {( y, z ) y ≥ 0, z ≥ 0, zx + y ≤ a},
(S ) y y = 0, D y = {(z , x ) z ≥ 0, x ≥ 0, x + z ≤ a},
în care perechile S z şi D z , S x şi D x , S y şi D y au orientări diferite
iar S a faţa conţinută în planul de ecuaţie x + y + z = a, a > 0 , a cărei
proiecţii pe planele de coordonate constă în domeniile D x , D y şi D z .
Se obţine că ∫∫ S
x y dx dy + y z dy dz + z x dz dx = 0.

x2 y2
2. Integrala se reduce la I = ∫∫ 1− − dx dy , unde
D a2 b2
 x2 y2  4π a b c
D x = ( x, y ) 2 + 2 ≤ 1 . Se obţine că ∫∫ z dx dy = .
 a b  S 3

Recapitulare
• Fie funcţiile P(x, y, z), Q(x, y, z) şi R(x, y, z) continue în punctele
suprafeţei S. Fie S + faţa suprafeţei regulate S, definită de versorul

normalei n (cos α , cos β , cos γ ) . Integrala de suprafaţă de speţa a doua se
reduce la o integrală de suprafaţă de speţa întâia pe baza formulei
∫∫ S+
P dy dz + Q dz dx + R dx dy = ∫∫
S
(P cosα + Q cos β + R cos γ ) dσ
• Aria suprafeţei spaţiale S, definită parametric, este dată de formula
A S = ∫∫ dσ = ∫∫ EG − F 2 du dv .
S D

5
Analiză matematică II – Curs şi aplicaţii
Integrale de suprafaţă de speţa a doua

Bibliografie
1. Constantinescu E, Deleanu D, I.M. Popovici, Analiză matematică II.
Note de seminar, Editura Crizon, Constanţa, 2007
2. Chiriţă S., Probleme de matematici superioare, Editura didactică şi
pedagogică, Bucureşti, 1994.
3. Roşculeţ N.M., Culegere de probleme de analiză matematică, Editura
didactică şi pedagogică, Bucureşti, 1988.
4. Roşculeţ N.M., Analiză matematică, vol I, II, Editura didactică şi
pedagogică, Bucureşti, 1996.

6
Analiză matematică II – Curs şi aplicaţii
Integrale triple

Unitatea de învăţare nr. 13


Integrale triple

Cuprins Pagina

Obiectivele unităţii de învăţare nr. 13 2


13.1 Noţiunea de integrală triplă 2
13.2 Schimbarea de variabile la integrala triplă 3
Lucrare de verificare – unitatea de învăţare nr.13 5
Răspunsuri şi comentarii la întrebările din testele de autoevaluare 5
Bibliografie – unitatea de învăţare nr. 13 7

1
Analiză matematică II – Curs şi aplicaţii
Integrale triple

OBIECTIVELE unităţii de învăţare nr. 13

Principalele obiective ale Unităţii de învăţare nr. 13 sunt:


• Înţelegerea noţiunii de integrală triplă
• Calcularea integralelor triple

13.1 Noţiunea de integrală triplă


Fie f : V ⊂ R 3 → R, ( x, y, z ) → f ( x, y, z ) , o funcţie mărginită pe domeniul închis şi
mărginit V. Considerăm o împărţire a spaţiului în intervale tridimensionale şi reţinem acele
{ }
intervale ce conţin puncte din V. Fie ∆ = vi , i = 1, n mulţimea acestor intervale, numerotate
într-o ordine oarecare şi (ξ i , η i , ζ i )∈ v i un punct arbitrar. Prin normă a diviziunii ∆ , notată
ν (∆ ) , vom înţelege cea mai mare dintre dimensiunile intervalelor vi , i = 1, n . Formăm suma
n
integrală S n = ∑ f (ξ i ,η i , ζ i ) ⋅ vol v i .
i =1

Definiţia 13.1 (integrala triplă): Limita sumelor integrale S n , pentru n → ∞ şi ν (∆ ) → 0 se


numeşte integrală triplă a funcţiei f pe domeniul V şi se notează prin
def

∫∫∫ f (x, y, z ) dv = lim S n


V n →∞

Observaţia i): În condiţiile definiţiei 13.1 functia f se numeşte integrabilă Riemann pe V (sau,
mai simplu, integrabilă).

Teorema 13.1: Funcţiile continue pe un domeniu închis şi mărginit V sunt integrabile pe V.

Teorema 13.2: Fie un domeniu V limitat de o suprafaţă cilindrică cu generatoarele paralele


cu Oz (a cărui intersecţie cu planul Oxy este domeniul D ⊂ R 2 ), de suprafaţă inferioară
z = ϕ 1 ( x, y ) şi de suprafaţă superioară z = ϕ 2 ( x, y ), ( x, y ) ∈ D .

Dacă f este continuă pe V, atunci


ϕ ( x, y )
∫∫∫ f (x, y, z ) dv = ∫∫  ∫ϕ ( f (x, y, z ) dz  dx dy
2

V D 1 x, y ) 

Teorema 13.3: Fie un domeniu V cuprins între planele z = a şi z = b astfel încât secţiunea
determinată în V de planul z = z 0 , z 0∈ [a, b] , se proiectează pe planul Oxy după domeniul D z .
2
Analiză matematică II – Curs şi aplicaţii
Integrale triple

Dacă f este continuă pe V, atunci


b

∫∫∫ f (x, y, z ) dv = ∫  ∫∫


V
a
Dz
f (x, y, z ) dx dy  dz

Aplicaţii:
1. Să se calculeze integrala triplă: ∫∫∫ V
x 3 y 2 z dv , unde V : 0 ≤ x ≤ 1, 0 ≤ y ≤ x, 0 ≤ z ≤ x y

Rezolvare:

x3 y 2 z dv = ∫∫  ∫ x 3 y 2 z dx dx dy = ∫  ∫  ∫ x3 y 2 z dz  dy  dx =
xy 1 x xy
∫∫∫V D 0  0 0 0  
 x x3 y 2 z 2 z=x y
 1 x x y
5 4
 5 5 y=x
x 11
= ∫ ∫ dy  dx = ∫  ∫
1 1x y 1 1
dy  dx = ∫ dx = ∫ dx =
0 0 2  0

0 2 
0 10 0 10 110
 z =0  y =0

Test de autoevaluare 13.1

x2 y 2 z 2
1. Să se calculeze integrala triplă: ∫∫∫ x dv , unde V : 2 + 2 + 2 ≤ 1 .
2
V a b c
2. Să se calculeze integrala triplă: ∫∫∫V
(x + y + z )2 dv , unde V este

partea comună a sferei x 2 + y 2 + z 2 = 3a 2 şi paraboloidului


x2 + y2 = 2 a z .

13.2 Schimbarea de variabile la integrala triplă

Teorema 13.4: Se consideră transformarea


x = ϕ (u, v, w) , y = ψ (u, v, w) , z = χ (u, v, w)
pentru care sunt îndeplinite condiţiile:
a) funcţiile ϕ ,ψ şi χ şi derivatele lor parţiale sunt funcţii continue;
b) funcţiile ϕ ,ψ şi χ stabilesc o corespondenţă biunivocă şi bicontinuă între punctele
domeniului V ∈ Oxyz şi punctele domeniului V '∈ O ' uvw ;
D ( x, y , z )
c) jacobianul J = păstrează semn constant în V’.
D(u , v, w)
În aceste condiţii, este valabilă formula de schimbare de variabile în integrala triplă

∫∫∫ f (x, y, z ) dv = ∫∫∫ f (ϕ (u, v, w),ψ (u, v, w), χ (u, v, w)) ⋅ J ⋅ dv'
V V'

3
Analiză matematică II – Curs şi aplicaţii
Integrale triple

Observaţia ii): În cazul coordonatelor cilindrice x = r cos θ , y = r sin θ , z = z , formula de


schimbare de variabilă devine

∫∫∫ f (x, y, z ) dv = ∫∫∫ f (r cosθ , r sin θ , z ) r dr dθ dz


V V'

iar în cazul coordonatelor sferice x = r cos θ cos ϕ , y = r sin θ cos ϕ , z = r sin ϕ avem:

∫∫∫ f (x, y, z ) dv = ∫∫∫ f (r cosθ cos ϕ , r sin θ cos ϕ , r sin ϕ ) r cos ϕ dr dθ dϕ


2
V V'

Aplicaţii:
1. Să se calculeze integrala triplă: ∫∫∫ V
z x 2 + y 2 dv , unde V este domeniul mărginit de
cilindrul de ecuaţie x 2 + y 2 = 2 x şi planele y = 0, z = 0, z = a (a < 0) ) .

Rezolvare:
Trecem la coordonate cilindrice: x = r cosθ , y = r sin θ , z = z , (r ,θ , z ) ∈ V ' , unde
 π 
V ' = (r ,θ , z ) 0 ≤ r ≤ 2 cosθ , 0 ≤ θ ≤ , 0 ≤ z ≤ a  . Avem:
 2 
a
a2
∫∫∫ z x 2 + y 2 dv = ∫∫∫ z r 2 dr dθ dz = ∫∫ dr dθ ∫ z r dz =
2
∫∫ r
2
dr dθ ,
V V'
D 0 2 D

 π 
unde D = (r ,θ ) 0 ≤ r ≤ 2 cosθ , 0 ≤ θ ≤  . Deci:
 2 
π π
2 2 2 cos θ 2 2
a 4a 8a2
∫∫∫ z x 2 + y 2 dv = ∫ dθ ∫ r dr = ∫ cos θ dθ =
2 3
.
V 2 0 0
3 0
9

Test de autoevaluare 13.2

1. Să se calculeze integrala triplă: ∫∫∫ V


x 2 + y 2 + z 2 dv , unde V:

x2 + y2 + z2 ≤ R2
dv
2. Să se calculeze integrala triplă: ∫∫∫ V
x + y + (z − 2)
2 2 2
, unde V:

x 2 + y 2 ≤ 1, − 1 ≤ z ≤ 1

4
Analiză matematică II – Curs şi aplicaţii
Integrale triple

De reţinut!

• Definirea integralelor triple

• Calcularea unei integrale triple cu schimbarea de variabile în cazul


coordonatelor cilindrice

• Calcularea unei integrale triple cu schimbarea de variabile în cazul


coordonatelor sferice

Lucrare de verificare la Unitatea de învăţare nr. 13

1. Să se calculeze integrala triplă: ∫∫∫ xy dx dy dz ,


D

{
D = ( x, y, z ) | x, y, z ≥ 0, z ≤ 1, x + y ≤ 1
2 2
}
2. Să se calculeze integrala triplă: ∫∫∫ x y z dxdydz ,
D

{
D = (x, y, z ) | x, y, z ≥ 0, x + y + z ≤ 1
2 2 2
}

Răspunsuri şi comentarii la întrebările din testele de


autoevaluare

Test de autoevaluare 13.1

x 2 dv = ∫  ∫∫ x 2 dy dz  dx = ∫ x 2 ⋅  ∫∫ dy dz  dx = ∫ x 2 ⋅ aria(Dx ) ,
a a a
1. ∫∫∫
V − a  Dx  −a  Dx  −a

x2 y2 z2
unde D x este elipsa obţinută ca intersecţie între elipsoidul + + = 1 şi
a2 b2 c2
y2 z2 x2
planul x = constant, adică 2 + 2 = 1 − 2 ,
b c a
x2 x2
x = constant. Semiaxele elipsei fiind b 1 − şi c 1 − , obţinem că
a2 a2
 x2 
aria(D x ) = π b c 1 − 2  .
 a 

5
Analiză matematică II – Curs şi aplicaţii
Integrale triple

 x2 a  4
Găsim astfel că: ∫∫∫ x dv = π b c ∫ x 1 − 2  dx = π a 3 b c .
2 2
−a
V
 a  15

2. Cele două suprafeţe se intersectează după cercul C : x 2 + y 2 = 2a 2 , z = a , iar


volumul căutat este cel cuprins între planele
z = 0 şi z = a 3 . Secţiunea determinată în corp de planul z = constant este
(D )x
'
z
2
+ y 2 ≤ 2a z , z ∈ [0, a ] şi (D z'' ) x 2 + y 2 ≤ 3 a 2 − z 2 , z ∈ a, a 3 . [ ]
∫∫∫V (x + y + z ) dv = ∫0  ∫∫ D (x + y + z ) dx dy  dz + ∫a  ( ) dx dy  dz =
a a 3 2
∫∫ + +
2 2
x y z
 '
z   z D ' '

 
a
= ∫ (2 π ∫
2a z
(r 2
)
+ z 2 r dr ) dz + ∫
a 3
2π ∫
3a 2 − z 2
( )
r 2 + z 2 r dr  dz =
0 0 a
 0

r= 2 a z r = 3a 2 − z 2
 r 4 z 2r 2 
a a 3  r 4 z 2r 2 
= 2 π ∫  +  dz + 2 π ∫  +  dz =
0
 4 2  r = 0 a
 4 2  r = 0
π π a5 
a

0
(
= 2 π ∫ a 2 z 2 + az 3 dz + ) 2∫a
(9a
a 3
4
− z 4 dz =) 97 
18 3 −  .
5  6 

Test de autoevaluare 13.2


1. Folosind coordonate sferice şi formula de schimbare de variabila obţinem :
2π π R
∫∫∫ x 2 + y 2 + z 2 dv = ∫ dθ ⋅ ∫ cos ϕ dϕ ⋅ ∫ r 3 dr = π R 4
2
V 0 −π 0
2
2. Folosim coordonate sferice şi formula de schimbare de variabilă.
2π 1  1 
∫ −1 ∫ 0 r 2 + (z − 2)2  dz =

dv r dr
∫∫∫V x 2 + y 2 + (z − 2)2 ∫ 0
= dθ ⋅
 
r =1
r 2 + (z − 2) dz = 2 π  ∫ 1 + (z − 2 ) dz − ∫ (2 − z )dz  =
1 1 1
= 2π ∫
2 2
−1 r =0  −1 −1 
 2 −1 
= π  ln + 3 10 − 2 − 8  .
 10 − 3 

6
Analiză matematică II – Curs şi aplicaţii
Integrale triple

Recapitulare

• În cazul coordonatelor cilindrice x = r cos θ , y = r sin θ , z = z :

∫∫∫ f (x, y, z ) dv = ∫∫∫ f (r cosθ , r sin θ , z ) r dr dθ dz


V V'

• În cazul coordonatelor sferice


x = r cos θ cos ϕ , y = r sin θ cos ϕ , z = r sin ϕ avem:

∫∫∫ f (x, y, z ) dv = ∫∫∫ f (r cos θ cos ϕ , r sin θ cos ϕ , r sin ϕ ) r cos ϕ dr dθ dϕ


2
V V'

Bibliografie
1. Constantinescu E, Deleanu D, I.M. Popovici, Analiză matematică II.
Note de seminar, Editura Crizon, Constanţa, 2007
2. Chiriţă S., Probleme de matematici superioare, Editura didactică şi
pedagogică, Bucureşti, 1994.
3. Roşculeţ N.M., Culegere de probleme de analiză matematică, Editura
didactică şi pedagogică, Bucureşti, 1988.
4. Roşculeţ N.M., Analiză matematică, vol I, II, Editura didactică şi
pedagogică, Bucureşti, 1996.

7
Analiză matematică II – Curs şi aplicaţii
Formule integrale

Unitatea de învăţare nr. 14


Formule integrale

Cuprins Pagina

Obiectivele unităţii de învăţare nr. 14 2


14.1 Formule integrale 2
Lucrare de verificare – unitatea de învăţare nr.14 5
Răspunsuri şi comentarii la întrebările din testele de autoevaluare 5
Bibliografie – unitatea de învăţare nr. 14 6

1
Analiză matematică II – Curs şi aplicaţii
Formule integrale

OBIECTIVELE unităţii de învăţare nr. 14

Principalele obiective ale Unităţii de învăţare nr. 14 sunt:


• Înţelegerea formulelor integrale
• Aplicarea formulelor integrale

14.1 Formule integrale

Formula lui Green

Teorema 14.1 (formula lui Green): Dacă domeniul D este mărginit de curba închisă şi
regulată C iar funcţiile P(x, y) şi Q(x, y) sunt continue în D ∪ C şi au derivate parţiale
continue în D, atunci are loc relaţia

 ∂Q ∂ P 
∫C
P dx + Q dy = ∫∫D
 −  dx dy
 ∂x ∂y 

numită formula lui Green . Sensul de parcurs pe C este cel direct (trigonometric).

Formula lui Stokes

Teorema 14.2: Fie S o suprafaţă orientată cu două feţe care se sprijină pe conturul închis C.
Dacă funcţiile P(x, y, z), Q(x, y, z) şi R(x, y, z) sunt continue şi cu derivate parţiale continue
într-un domeniu V ⊂ R 3 , care conţine suprafaţa S, atunci are loc egalitatea :

 ∂ R ∂ Q  ∂P ∂R  ∂Q ∂ P  
∫ P dx + Q dy + R dz = ∫∫  −  cos α +  −  cos β + 
 ∂z ∂x 

 ∂x ∂y
 cos γ  dσ
 ∂ y ∂ z  
C S

unde cosα , cos β , cos γ sunt cosinusurile directoare ale normalei la suprafaţa S. Sensul de
parcurs pe curba C este cel asociat feţei corespunzătoare ( curba C este parcursă astfel
încât un observator ce se mişcă pe C să lase la stânga faţa considerată a suprafeţei S).

2
Analiză matematică II – Curs şi aplicaţii
Formule integrale

Formula Gauss – Ostrogradski

Teorema 14.3: Fie V un domeniu închis, mărginit de suprafaţa închisă S ce admite plan
tangent în fiecare punct al său. Dacă funcţiile P(x, y, z), Q(x, y, z) şi R(x, y, z) sunt continue şi
au derivate parţiale continue în V, atunci are loc formula Gauss-Ostrogradski :

 ∂ P ∂Q ∂ R 
∫∫ S +
P dy dz + Q dz dx + R dx dy = ∫∫∫
V
 + +  dv
 ∂x ∂ y ∂z 

unde S + este faţa exterioară a suprafeţei S.

Aplicaţii:
1. Folosind formula lui Green, să se calculeze următoarea integrală curbilinie:
∫ 2(x )
+ y 2 dx + (x + y ) dy , unde C este perimetrul triunghiului ABC de vârfuri A(1, 1), B(2, 2)
2 2
C

şi C(1,3)

Rezolvare:
∂P ∂Q
( )
P ( x, y ) = 2 x 2 + y 2 , Q ( x, y ) = ( x + y ) ,
∂y
= 4 y,
∂x
= 2( x + y ) ;
2

AB : y = x , BC : y = 4 – x. Conform formulei lui Green, avem :

∫ 2(x ) (x − y ) dx dy = 2∫1  ∫ x (x − y ) dy  dx =
4− x
+ y 2 dx + (x + y ) dy = 2 ∫∫
2 2
2
C D  
y =4− x
 y2 
( x − 2 ) dx = −
4
2 2
= 2∫  xy −  = −4 ∫
2
.
1
 2  y=x 1 3

2. Calculaţi următoarea integrală curbilinie folosind formula lui Stokes:


∫ x dx + (x + y )dy + (x + y + z )dz , unde C este curba dată parametric prin
C

C : x = a sin t , y = a cos t , z = a(sin t + cos t ), t ∈ [0,2π ] ;

Rezolvare:
∂P ∂P ∂Q ∂Q ∂R ∂R
P = x, Q = x + y , R = x + y + z ; = = 0, = 0, = 1, = = 1;
∂y ∂z ∂z ∂x ∂x ∂y

∫ x dx + ( x + y )dy + (x + y + z )dz = ∫∫ (cosα − cos β + cos γ )dσ .


C S

Curba C este cercul de centru (0, 0, 0) şi rază a situat în planul z = x + y. Ecuaţia suprafeţei
S este x + y − z = f ( x, y, z ) = 0 , astfel încât:

3
Analiză matematică II – Curs şi aplicaţii
Formule integrale

2 2 2
∂f ∂f ∂f ∂ f  ∂ f  ∂ f 
= = 1, = −1,   +   +   = 3 .
∂x ∂y ∂z ∂x ∂y ∂z 
1 1
Cosinusurile directoare ale normalei la S sunt cos α = cos β = , cos γ = − ,
3 3
astfel încât:

∫∫ (cosα − cos β + cos γ )dσ = −


1 1
S ∫∫
3 S
dσ =−
3 ∫∫D
3dx dy = −π a 2

( D este cercul de rază a din planul S).

3. Să se calculeze cu ajutorul formulei Gauss-Ostrogradski următoarea integrală de


suprafaţă:
∫∫ S
x 2 dy dz + y 2 dz dx + z 2 dx dy , S fiind faţa exterioară a sferei x 2 + y 2 + z 2 = a 2

Rezolvare:
P ( x, y , z ) = x 2 , Q ( x, y , z ) = y 2 , R ( x, y , z ) = z 2 ;
∂P ∂Q ∂R
= 2 x, = 2 y, = 2 z ; (V ) : x 2 + y 2 + z 2 ≤ a 2 .
∂x ∂y ∂z

∫∫ S
x 2 dy dz + y 2 dz dx + z 2 dx dy = 2∫∫∫
V
(x + y + z )dv =

= 2 ∫∫∫ r (cosθ cos ϕ + sin θ cos ϕ + sin ϕ ) r 2 cos ϕ dr dθ dϕ =


V'

2π  π2 
 ∫ π (cosθ cos ϕ + sin θ cos ϕ + sin ϕ )cos ϕ dϕ  dθ = 0
a
= 2 ∫ r 3dr ⋅ ∫
0 0
 − 2 

Test de autoevaluare 14.1


1. Folosind formula lui Green, să se calculeze următoarea integrală
curbilinie: ∫ (x − y )dx + dy , unde C este frontiera domeniului
C

D : x + y ≤ 2 x, y ≥ 0 .
2 2

2. Calculaţi următoarea integrală curbilinie folosind formula lui Stokes:


∫ ( y + z )dx + (z + x )dy + (x + y )dz , unde C este cercul de ecuaţie :
C

C : x2 + y 2 + z 2 = a2 , x + y + z = 0

4
Analiză matematică II – Curs şi aplicaţii
Formule integrale

De reţinut!

• Formula lui Green

• Formula lui Stokes

• Formula lui Gauss-Ostrogradski

Lucrare de verificare la Unitatea de învăţare nr. 14


1. Calculaţi următoarea integrală curbilinie folosind formula lui Stokes:
∫ y dx + z dy + x dz , unde C: x + y + z = a , x + y = a x
2 2 2 2 2 2 2 2 2
C

2. Să se calculeze cu ajutorul formulei Gauss-Ostrogradski următoarea


integrală de suprafaţă:
∫∫ S
x dy dz + y dz dx + z dx dy , S fiind faţa exterioară a tetraedrului limitat
de planele x = 0, y = 0 , z = 0 şi x + y + z = a.

Răspunsuri şi comentarii la întrebările din testele


de autoevaluare

Test de autoevaluare 14.1


∂P ∂Q
1. P(x, y ) = x − y, Q(x, y ) = 1, = −1, = 0.
∂y ∂x
π
∫ (x − y )dx + dy = ∫∫
C D
dx dy =
2
(aria semicercului de rază 1 şi centru

(1,0) din semiplanul superior).

2. P = y +z , Q = z + x, R = x + y ;
∂P ∂P ∂Q ∂Q ∂R ∂R
= = 1, = = 1, = =1.
∂y ∂z ∂z ∂x ∂x ∂y
Conform formulei lui Stokes avem :
∫ ( y + z )dx + (z + x )dy + (x + y )dz = ∫∫
C S
0 dσ = 0 .

5
Analiză matematică II – Curs şi aplicaţii
Formule integrale

Recapitulare

• Formula lui Green: Dacă domeniul D este mărginit de curba închisă


şi regulată C iar funcţiile P(x, y) şi Q(x, y) sunt continue în D ∪ C şi au
derivate parţiale continue în D, atunci are loc relaţia
 ∂Q ∂ P 
∫C
P dx + Q dy = ∫∫
D
 −  dx dy
 ∂x ∂y 

• Fie V un domeniu închis, mărginit de suprafaţa închisă S ce admite


plan tangent în fiecare punct al său. Dacă funcţiile P(x, y, z), Q(x, y, z) şi
R(x, y, z) sunt continue şi au derivate parţiale continue în V, atunci are
loc formula Gauss-Ostrogradski :
 ∂ P ∂Q ∂ R 
∫∫
S+
P dy dz + Q dz dx + R dx dy = ∫∫∫
V
 + +  dv
 ∂x ∂ y ∂z 
unde S + este faţa exterioară a suprafeţei S.

Bibliografie
1. Constantinescu E, Deleanu D, I.M. Popovici, Analiză matematică II.
Note de seminar, Editura Crizon, Constanţa, 2007
2. Chiriţă S., Probleme de matematici superioare, Editura didactică şi
pedagogică, Bucureşti, 1994.
3. Roşculeţ N.M., Culegere de probleme de analiză matematică, Editura
didactică şi pedagogică, Bucureşti, 1988.
4. Roşculeţ N.M., Analiză matematică, vol I, II, Editura didactică şi
pedagogică, Bucureşti, 1996.

6
Analiză matematică II – Curs şi aplicaţii
Ecuaţii diferenţiale de ordinulI

Unitatea de învăţare nr. 15


Ecuaţii diferenţiale de ordinul I

Cuprins Pagina

Obiectivele unităţii de învăţare nr. 15 2


15.1 Ecuaţii cu variabile separabile, ecuaţii cu diferenţiale totale exacte 2
15.2 Ecuaţii omogene, ecuaţii reductibile la ecuaţii omogene, ecuaţii diferenţiale 4
liniare de ordinul I
Lucrare de verificare – unitatea de învăţare nr.15 6
Răspunsuri şi comentarii la întrebările din testele de autoevaluare 7
Bibliografie – unitatea de învăţare nr. 15 8

1
Analiză matematică II – Curs şi aplicaţii
Ecuaţii diferenţiale de ordinul I

OBIECTIVELE unităţii de învăţare nr. 15

Principalele obiective ale Unităţii de învăţare nr. 15 sunt:


• Înţelegerea noţiunii de ecuaţie diferenţială de ordinul I
• Integrarea unor tipuri elementare de ecuaţii diferenţiale
de ordinul I

15.1 Ecuaţii cu variabile separabile, ecuaţii cu diferenţiale totale


exacte

Ecuaţii cu variabile separabile

O ecuaţie de forma y ′ = f ( x) g ( y ) se numeşte ecuaţie cu variabile separabile


Soluţia generală se obţine astfel:
dy
= f ( x) g ( y )
dx
P ( x)dx + Q( y )dy = 0 ⇒ ∫ P( x)dx + ∫ Q( y )dy = C

Ecuaţii cu diferenţiale totale exacte

∂P ∂Q
P( x, y )dx + Q( x, y )dy = 0, P, Q ∈ C (1) ( D) , cu condiţia = .
∂y ∂x
Atunci Pdx + Qdy este o diferenţială totală, deci există funcţia U de clasă C (1) astfel încât
dU = Pdx + Qdy
x y

dU = 0 ⇒ U ( x, y ) = C unde U ( x, y ) = ∫ P(t , y 0 )dt + ∫ Q( x, t )dt


x0 y0

∂P ∂Q ∂ ∂
-Dacă ≠ , atunci funcţia µ = µ ( x, y ) ∈ C (1) ( D) cu proprietatea că ( µP ) = ( µQ) se
∂y ∂x ∂y ∂x
numeşte factor integrant, iar ecuaţia µPdx + µQdy = 0 devine ecuaţie diferenţială exactă.
∂ ( µP ) ∂ ( µQ )
Condiţia = duce la o ecuaţie cu derivate parţiale.
∂y ∂x
De aceea, practic se caută factorul integrant de forma:
µ ′( x) 1  ∂P ∂Q 
µ = µ ( x) ⇒ =  − 
µ ( x) Q  ∂y ∂x 

2
Analiză matematică II – Curs şi aplicaţii
Ecuaţii diferenţiale de ordinulI

µ ′( y ) 1  ∂P ∂Q 
µ = µ ( y) ⇒ = −  − 
µ ( y) P  ∂y ∂x 

Aplicaţii:
y
1. Rezolvaţi ecuaţia cu variabile separabile y′ − e x − y = 0
3 2

2
x
Rezolvare:
ye y dy = x 2 e x dx
2 3

2 3
ey ex
⇒ − =K⇒
2 3
soluţia generală 3e y −2e x = C , C ∈ R .
2 3

2. Să se integreze ecuaţia ( x 2 + y 2 + 2 x)dx + 2 ydy = 0 ştiind că admite un factor integrant


µ = µ (x) .

Rezolvare:
∂ ∂ µ ′( x) 1  ∂P ∂Q 
Din condiţia ( µP) = ( µQ) ⇒ =  − 
∂y ∂x µ ( x) Q  ∂y ∂x 
µ ′( x) 1 µ′ dµ
= ( 2 y − 0) ⇒ =1⇒ = dx (EVS)
µ ( x) 2 y µ µ
⇒ ln | µ |= x ⇒ µ ( x) = e x (ne trebuie doar o soluţie particulară).
Înmulţind ecuaţia dată cu µ ( x) = e x , obţinem o EDTE:
e x ( x 2 + y 2 + 2 x)dx + 2 ye x dy = 0 , care duce la soluţia generală
x y

∫ e (t + y 0 + 2t )dt + ∫ 2te dt = C ⇒ ( x + y )e = C .
t 2 2 x 2 2 x

x0 y0

Test de autoevaluare 15.1

1. Să se integreze ecuaţia y ′ = 1 + x + y .

2. Să se rezolve ecuaţia: x 1 + y 2 dx + y 1 + x 2 dy = 0

3
Analiză matematică II – Curs şi aplicaţii
Ecuaţii diferenţiale de ordinul I

15.2 Ecuaţii omogene, ecuaţii reductibile la ecuaţii omogene,


ecuaţii diferenţiale liniare de ordinul I

Ecuaţii omogene (EO)

P ( x, y )
Forma generală a ecuaţiilor omogene este: y ′ = , unde P şi Q sunt funcţii omogene în
Q ( x, y )
x şi y de acelaşi grad m.
Ecuaţia omogenă se scrie sub forma:
 y
y ′ = f  , f ∈ C (1) ( D) , x ≠ 0 , şi prin schimbarea de funcţie y = tx se obţine o EVS.
 x

Demonstraţie:
dy dt
y = tx ⇒ = x +t
dx dx
dt dt dt dx
(EO) devine: x + t = f (t ) ⇒ x = f (t ) − t ⇒ = (EVS)
dx dx f (t ) − t x
Observaţie:
Dacă t 0 este o rădăcina a ecuaţiei f(t)-t=0, atunci t = t 0 (constant) este soluţie a ecuaţiei
dt
x + t = f (t ) şi deci y = t 0 x este soluţie a (EO)
dx

Ecuaţii reductibile la ecuaţii omogene

 a x + b1 y + c1 
y ′ = f  1 , ai , bi , ci ∈ R, i = 1,2
 a 2 x + b2 y + c 2 
a) c1 = c 2 = 0 (c12 + c 22 = 0) ⇒ (EO) substituţia y = tx .
a1 b1
b) c12 + c 22 ≠ 0 şi ∆ = ≠ 0 , adică a1b2 − a 2 b1 ≠ 0
a2 b2
Dreptele a1 x + b1 y + c1 = 0, a 2 x + b2 y + c 2 = 0 se intersectează în punctul ( x0 , y 0 ) . Prin
schimbarea de variabile:
u = x − x0 dv  a u + b1v 
 se obţine o ecuaţie omogenă = f  1  .
v = y − y 0 du  a 2 u + b2 v 
a b
c) c12 + c 22 ≠ 0 şi a1b2 − a 2 b1 = 0 ⇒ 1 = 1 .
a 2 b2
Schimbarea de funcţie z = a1 x + b1 y duce la o (EVS).

4
Analiză matematică II – Curs şi aplicaţii
Ecuaţii diferenţiale de ordinulI

Ecuatii diferenţiale liniare de ordinul I

y ′ + P ( x) y + Q( x) = 0 , unde P, Q continue pe [a,b].


Dacă Q(x)=0, ecuaţia y ′ + P( x) y = 0 se numeşte ecuaţie liniară omogenă de ordinul I (şi este

o EVS cu soluţia generală y GO = Ce ∫


− P ( x ) dx
).
- Rezolvarea ecuaţiei diferenţiale liniare neomogene se face prin metoda variaţiei
constantelor (Lagrange):
- se integreaza întâi ecuaţia omogenă y ′ + P( x) y = 0 , obţinând soluţia generală
y GO = Ce ∫
− P ( x ) dx
, C∈R.
- se determină apoi o soluţie particulară a ecuaţiei liniare neomogene de forma
y = C ( x )e ∫ , obţinând C ( x) = C − Q( x)e ∫
− P ( x ) dx

P ( x ) dx
PN 1

- soluţia generală a ecuaţiei liniare neomogenă va fi


y GN = y GO + y PN , adică

y GN = e ∫ [C1 − ∫ Q( x)e ∫
− P ( x ) dx P ( x ) dx
dx]

Aplicaţii:

x − 3y + 2
1. Să se rezolve ecuaţia: y ′ = , cu − 4 x − y + 5 ≠ 0
− 4x − y + 5
Rezolvare:
x − 3 y + 2 = 0  x0 = 1 u = x − 1 x = u + 1
 ⇒ Schimbarea  ⇔
− 4 x − y + 5 = 0  y 0 = 1 v = y − 1 y = v +1
dy dv dv u + 1 − 3v − 3 + 2
y′ = = . Ecuatia devine: = ,
dx du du − 4u − 4 − v − 1 + 5
dv u − 3v 
= ( EO)  1 − 3z 1 − 3z
du − 4u − v  ⇒ z ′u + z = ⇒ z ′u = −z
− 4 − z − 4 − z
Schimbarea de functie v = zu ⇒ v ′ = z ′u + z 
−4−z du
⇒ dz =
z + z +1
2
u
1 7 2z + 1 
⇒ − ln( z 2 + z + 1) − arctg = ln | u | +C 
2 3 3 
⇒
v
Dar z = , u = x − 1, v = y − 1 
u 
integrala generală a ecuaţiei diferenţiale date este:
1 7 2y + x − 3
ln[( y − 1) 2 + ( y − 1) + ( x − 1) + ( x − 1) 2 ] + arctg =C
2 3 3 ( x − 1)

5
Analiză matematică II – Curs şi aplicaţii
Ecuaţii diferenţiale de ordinul I

Test de autoevaluare 15.2

1. Să se integreze ecuaţia diferenţială de ordinul I: y ′ + 2 xy + x − e − x = 0


2

2. Să se rezolve ecuaţia omogenă: 2 x + y = (4 x − y ) y ′ .

De reţinut!

• Metoda de rezolvare a ecuaţiilor cu variabile separabile

• Metoda de rezolvare a ecuaţiilor cu diferenţiale totale exacte

• Metoda de rezolvare a ecuaţiilor omogene

• Metoda de rezolvare a ecuaţiilor reductibile la ecuaţii omogene

• Metoda de rezolvare a ecuaţiilor diferenţiale liniare de ordinul I

Lucrare de verificare la Unitatea de învăţare nr. 15

1. Să se integreze ecuaţia: xdy − ydx = 1 + x 2 dy + 1 + y 2 dx


2. Să se rezolve ecuaţia: (3 x − 7 y − 3) y ′ + 7 x − 3 y − 7 = 0

6
Analiză matematică II – Curs şi aplicaţii
Ecuaţii diferenţiale de ordinulI

Răspunsuri şi comentarii la întrebările din testele


de autoevaluare

Test de autoevaluare 15.1


1. Notând 1 + x + y = u 2 obţinem ecuaţie cu variabile separabile.

( (
2 1 + x + y − ln 1 + 1 + x + y = x + c. ))
2. Este o ecuaţie cu variabile separabile.
xdx ydy
=− . Prin integrare rezultă: 1+ x2 = − 1+ y2 + C
1+ x 2
1+ y2

Test de autoevaluare 15.2


dy dy
1. y ′ + 2 xy = 0 ⇒ = −2 xy ⇒ = −2 xdx ⇒ y GO = Ce − x
2

dx y
Determinăm soluţia particulară a ecuaţiei liniare neomogene variind
constanta, deci:
y PN = C ( x)e − x ⇒ y ′ = C ′e − x − 2 xCe − x 
2 2 2

 ⇒ C ′e − 2 xCe + 2 xe + x − e
− x2 − x2 − x2 − x2

Inlocuind in ecuatia data 

2
ex
⇒ C ′( x)e − x2
=e − x2
− x ⇒ C ′( x) = 1 − xe x2
⇒ C ( x) = x − + C1
2
1
Deci y GN = xe − x − + C1e − x , C1 ∈ R .
2 2

2
2. y = xu
4−u 1
du = dx ⇒
(u − 1)(u − 2) x
 −3 2 
∫  u − 1 + u − 2 du = ln | x | + ln C
(u − 2) 2
ln = ln C | x |⇒ ( y − 2 x) 2 = C ( y − x) 3
(u − 1) 3

7
Analiză matematică II – Curs şi aplicaţii
Ecuaţii diferenţiale de ordinul I

Recapitulare

• O ecuaţie de forma y ′ = f ( x) g ( y ) se numeşte ecuaţie cu variabile


separabile. Soluţia generală este: ∫ P( x)dx + ∫ Q( y )dy = C
• Ecuaţia omogenă este de forma:
 y
y ′ = f  , f ∈ C (1) ( D) , x ≠ 0 , şi prin schimbarea de funcţie y = tx se
 x
obţine o EVS.
• O ecuaţie de forma y ′ + P ( x) y + Q( x) = 0 , unde P, Q continue pe [a,b]
se numeşte ecuaţie diferenţială liniară de ordinul I.

Bibliografie
1. Constantinescu E, Deleanu D, I.M. Popovici, Analiză matematică II.
Note de seminar, Editura Crizon, Constanţa, 2007
2. Chiriţă S., Probleme de matematici superioare, Editura didactică şi
pedagogică, Bucureşti, 1994.
3. Roşculeţ N.M., Culegere de probleme de analiză matematică, Editura
didactică şi pedagogică, Bucureşti, 1988.
4. Roşculeţ N.M., Analiză matematică, vol I, II, Editura didactică şi
pedagogică, Bucureşti, 1996.

8
Analiză matematică II – Curs şi aplicaţii
Ecuaţii diferenţiale de ordinulI

Unitatea de învăţare nr. 16


Ecuaţii diferenţiale de ordinul I

Cuprins Pagina

Obiectivele unităţii de învăţare nr. 16 2


16.1 Ecuaţii diferenţiale de ordinul I reductibile la ecuaţii liniare. Ecuaţia Bernoulli. 2
Ecuaţia Riccati
16.2 Ecuaţia Lagrange. Ecuaţia Clairaut 4
Lucrare de verificare – unitatea de învăţare nr.16 6
Răspunsuri şi comentarii la întrebările din testele de autoevaluare 6
Bibliografie – unitatea de învăţare nr. 16 7

1
Analiză matematică II – Curs şi aplicaţii
Ecuaţii diferenţiale de ordinul I

OBIECTIVELE unităţii de învăţare nr. 16

Principalele obiective ale Unităţii de învăţare nr. 16 sunt:


• Recunoaşterea ecuaţiilor diferenţiale reductibile la
ecuaţii diferenţiale liniare de ordinul I
• Integrarea ecuaţiilor Bernoulli, Riccati, Lagrange,
Clairaut

16.1 Ecuaţii diferenţiale de ordinul I reductibile la ecuaţii liniare.


Ecuaţia Bernoulli. Ecuaţia Riccati
Ecuaţia Bernoulli

Forma generală este: y ′ + P( x) y + Q( x) y α = 0 , unde α ∈ R \ {0,1} .


Prin schimbarea de funcţie z = y 1−α se obţine o ecuaţie liniară de ordinul I.
z ′ = (1 − α ) y −α y ′ . Ecuaţia dată devine (împărţind prin y α ):
z ′ + (1 − α ) P( x) z + (1 − α )Q( x) = 0 ecuaţie liniară de ordinul I.

Ecuaţia Riccati

Forma generală este: y ′ + P( x) y 2 + Q( x) y + R( x) = 0 , P, Q, R ∈ C ( 0 ) [a, b] .


În general, ecuaţia Riccati nu poate fi integrată prin cuadraturi.
1
- Dacă y1 este o soluţie particulară a ecuaţiei Riccati, atunci cu schimbarea y = y1 + se
z
obţine o ecuaţie liniară de ordinul I (neomogenă).
z′
y ′ = y1′ − 2 ⇒ z ′ − (2 y1 P + Q) z − P = 0 ecuaţie liniară.
z
y − y1
- Dacă y1 şi y 2 sunt două soluţii ale ecuaţiei Riccati, atunci cu substituţia z = se
y − y2
obţine o ecuatţe liniară omogenă z ′ + P ( x)( y1 − y 2 ) z = 0 .

2
Analiză matematică II – Curs şi aplicaţii
Ecuaţii diferenţiale de ordinulI

Aplicaţii:
sin x 1
1. Rezolvaţi ecuaţia y ′ + y 2 sin x − 2 2
= 0 , y1 =
cos x cos x

Rezolvare:
1 sin x z′
Schimbăm y = y1 + ⇒ y′ = 2
− 2 .
z cos x z
z′
2
sin x  1 1 2 sin x
Înlocuind în ecuaţia dată ⇒ − 2 + sin x +  − =o
 cos x z 
2
cos x z cos 2 x
z ′ 2 sin x sin x
− + + 2 = 0 ⇒ z ′ = 2 ztgx + sin x ecuaţie liniară neomogenă cu soluţia generală:
z 2 z cos x z
C cos x
z= 2
− ,C ∈ R
cos x 3
1 3 cos 2 x
Deci y = + ,C ∈ R .
cos x 3C − cos 3 x

Test de autoevaluare 16.1


1 1
1. Să se integreze ecuaţia diferenţială Bernoulli: y ′ + y= 2 2 .
x x y
2. Să se rezolve ecuaţia diferenţială Riccati: y ′ + y 2 = 1 + x 2 , y1 ( x) = x .

3
Analiză matematică II – Curs şi aplicaţii
Ecuaţii diferenţiale de ordinul I

16.2 Ecuaţia Lagrange. Ecuaţia Clairaut

Ecuaţia Lagrange

Forma generală este: y = xA( y ′) + B( y ′), cu A( y ′) ≠ y ′


Ecuaţia se reduce la o ecuaţie diferenţială liniară de ordinul I punând
y ′ = p ⇒ y = xA( p ) + B ( p ) .
Derivăm în raport cu x, ţinând seama că p este funcţie de x. Obţinem:
dy dp dp 
= A( p ) + xA′( p ) + B ′( p )  dp 
dx dx dx  ( xA′( p ) + B ′( p ) = p − A( p )
 ⇒ dx ⇒
dy  
Dar =p Dar p − A( p ) ≠ 0
dx 
dx A′( p ) B ′( p )
⇒ +x + =0
dp A( p ) − p A( p ) − p
ecuaţie diferenţială liniară în x, variabila independentă fiind p.
⇒ x = ϕ ( p, C ) ⇒ y = A( p )ϕ ( p, C ) + B ( p), C ∈ R .

Ecuaţia Clairaut

Forma generală y = xy ′ + B( y ′) , se obţine din ecuaţia Lagrange pentru A( y ′) = y ′ .


dp dp
y ′ = p ⇒ y = xp + B ( p) pe care o derivăm în raport cu x, obţinem: p = p + x + B ′( p )
dx dx
  x = − B ′( p )
 x + B ′( p) = 0 ⇒ 

dp 
( x + B ′( p)) = 0 ⇒   y = − pB ′( p ) + B ( p ) soluţie singulară
dx  dp
 dx = 0 ⇒ p = C
Deci y = Cx + B(C ), C ∈ R soluţie generală.

Aplicaţii:

1. Să se rezolve ecuaţia: y = xy ′ 2 + y ′ 2 .

Rezolvare:
Ecuaţia este de tip Lagrange.
Notăm y ′ = p ( x) ⇒ y = xp 2 + p 2 . Derivând în raport cu x , obţinem:
dp
p = p 2 + (2 xp + 2 p )
dx

4
Analiză matematică II – Curs şi aplicaţii
Ecuaţii diferenţiale de ordinulI

dx
( p − p2 )= 2 px + 2 p
dp
dx 2 2
+ x=
dp p − 1 1− p
C Cp 2
x= − 1 şi y =
( p − 1) 2 ( p − 1) 2

2. Să se rezolve ecuaţia: y = xy ′ + y ′ 2 .

Rezolvare:
Ecuaţia este de tip Clairaut.
dp dp
y ′ = p( x) ⇒ y = xp + p 2 ⇒ p = p + ( x + 2 p) ⇔ ( x + 2 p) = 0 .
dx dx
x2
Soluţia generală este: y = Cx + C , iar soluţia singulară este: x = −2 p , y = − p sau y = −
2 2

Test de autoevaluare 16.2


 y′ 2 
1. Să se rezolve ecuaţia: y = x +  .
 2 y′ 
2. Să se rezolve ecuaţia: y = xy ′ + 1 + y ′ 2

De reţinut!
• Metoda de rezolvare a ecuaţiilor Bernoulli

• Metode de rezolvare a ecuaţiilor Ricatti

• Metoda de rezolvare a ecuaţiilor Lagrange

• Metoda de rezolvare a ecuaţiilor Clairaut

5
Analiză matematică II – Curs şi aplicaţii
Ecuaţii diferenţiale de ordinul I

Lucrare de verificare la Unitatea de învăţare nr. 16


4
1. Să se rezolve ecuaţia diferenţială de tip Bernoulli: y ′ − y=x y .
x
x
2. Să se rezolve ecuaţia Lagrange: y = −
y′ − 2

Răspunsuri şi comentarii la întrebările din testele


de autoevaluare

Test de autoevaluare 16.1


1 2
1 −3
1. α = −2 ⇒ z = y 3 . Deci y = z 3 şi y ′ = z z′
3
3 3
Înlocuind în ecuaţie obţinem ecuaţia liniară z ′ + z= 2
x x
1
∫ x dx  3 ∫ x dx  1 
3 3
− 3  1 3 3
z=e C + ∫ x2 e dx  = 3  C + x 2  ⇒ y =  C + x 2 
2  x 2 
  x 

2. y = x + z −1 ⇒ y ′ = 1 − z −2 z ′ astfel că ecuaţia devine: z ′ − 2 xz = 1 .


Soluţia acestei ecuaţii liniare este: z ( x) = e x (C + ∫ e − x dx) .
2 2

Deci soluţia generală a ecuaţiei este: y = x + e − x (C + ∫ e − x dx) −1


2 2

Test de autoevaluare 16.2


1. Ecuaţia este de tip Lagrange.
 p 2
Notăm y ′ = p ( x) ⇒ y = x +  .
 2 p
p 2 dp  1 2 
p= + + x  − 2 
2 p dx  2 p 
dp dx
=
p x
1 2 2
p = xC ⇒ y = Cx +
2 C

2. Ecuaţia este de tip Clairaut.

6
Analiză matematică II – Curs şi aplicaţii
Ecuaţii diferenţiale de ordinulI

  dp
y ′ = p ( x) ⇒ y = xp + 1 + p 2 ⇒ p = p +  x +
p  sau
 1+ p2  dx
 

x+ p  dp
= 0.
 2  dx
 1 + p 
Deci soluţia generală este: y = xC + 1 + C 2 iar soluţia singulară este:
p 1
x=− , y= sau x 2 + y 2 = 1
1+ p 2
1+ p 2

Recapitulare

• Ecuaţia Bernoulli are forma generală: y ′ + P( x) y + Q( x) y α = 0 , unde


α ∈ R \ {0,1} . Prin schimbarea de funcţie z = y 1−α se obţine o ecuaţie
liniară de ordinul I.
• Ecuaţia Lagrange are forma generală: y = xA( y ′) + B( y ′), cu A( y ′) ≠ y ′
Ecuaţia se reduce la o ecuaţie diferenţială liniară de ordinul I punând
y ′ = p ⇒ y = xA( p ) + B ( p ) .
• Ecuaţia Clairaut are forma generală y = xy ′ + B( y ′) , se obţine din
ecuaţia Lagrange pentru A( y ′) = y ′ .

Bibliografie
1. Constantinescu E, Deleanu D, I.M. Popovici, Analiză matematică II.
Note de seminar, Editura Crizon, Constanţa, 2007
2. Chiriţă S., Probleme de matematici superioare, Editura didactică şi
pedagogică, Bucureşti, 1994.
3. Roşculeţ N.M., Culegere de probleme de analiză matematică, Editura
didactică şi pedagogică, Bucureşti, 1988.
4. Roşculeţ N.M., Analiză matematică, vol I, II, Editura didactică şi
pedagogică, Bucureşti, 1996.

7
Analiză matematică II – Curs şi aplicaţii
Ecuaţii diferenţiale de ordinuln

Unitatea de învăţare nr. 17


Ecuaţii diferenţiale de ordinul n

Cuprins Pagina

Obiectivele unităţii de învăţare nr. 17 2


17.1 Ecuaţii diferenţiale de ordinul n, liniare şi omogene; ecuaţii diferenţiale de 2
ordinul n liniare şi neomogene
17.2 Ecuaţii diferenţiale de ordinul n, liniare, cu coeficienţi constanţi 5
Lucrare de verificare – unitatea de învăţare nr.17 7
Răspunsuri şi comentarii la întrebările din testele de autoevaluare 7
Bibliografie – unitatea de învăţare nr. 17 8

1
Analiză matematică II – Curs şi aplicaţii
Ecuaţii diferenţiale de ordinul n

OBIECTIVELE unităţii de învăţare nr. 17

Principalele obiective ale Unităţii de învăţare nr. 17 sunt:


• Înţelegerea noţiunii de ecuaţie diferenţială de ordinul n
• Integrarea ecuaţiilor diferenţiale liniare de ordinul n

17.1 Ecuaţii diferenţiale de ordinul n, liniare şi omogene; ecuaţii


difernţiale de ordinul n liniare şi neomogene
Ecuaţii diferenţiale de ordinul n, liniare şi omogene

Definiţia 17.1: Ecuaţia a 0 ( x) y ( n ) + a1 ( x) y ( n −1) + ... + a n −1 ( x) y ′ + a n ( x) y = f ( x) se numeşte


ecuaţie diferenţială de ordinul n, liniară şi neomogenă.
a 0 , a1 ,..., a n , f ∈ C[a, b] şi a 0 ( x) ≠ 0, (∀) x ∈ [a, b].
Dacă f ( x) ≡ 0 , atunci ecuaţia se numeşte ecuaţie diferenţială de ordinul n, liniară şi
omogenă.
Ln [ y ] = 0 , unde Ln este operatorul liniar
dn d n −1 d
a 0 ( x) n + a1 ( x) n −1 + ... + a n −1 ( x) + a n ( x)
dx dx dx
Ln [ y ] = 0 . Observăm că dacă y1 , y 2 sunt soluţii ale ecuaţiei Ln [ y ] = 0 , atunci c1 y1 + c2 y 2 , unde
c1 , c 2 ∈ R ( sau C ) sunt soluţiile ecuaţiei omogene.
Deci se pune problema determinării soluţiilor y1 , y 2 ,..., y n şi a condiţiilor pe care acestea
trebuie să le îndeplinească astfel încât y = c1 y1 + c 2 y 2 + ... + c n y n să fie soluţia generală a
ecuaţiei liniare omogene pe [a,b].

Definiţia 17.2: Sistemul de funcţii y1 , y 2 ,..., y n este liniar dependent pe [a,b] dacă există
constantele c1 ,..., c n , nu toate nule, astfel încât c1 y1 + c 2 y 2 + ... + c n y n = 0, (∀) x ∈ [a, b] .
Altfel, sistemul y1 , y 2 ,..., y n este liniar independent.

Definiţia 17.3: Fie funcţiile y1 , y 2 ,..., y n ∈ C ( n −1) [a, b] . Determinantul


y1 y2 ... yn
y1′ y 2′ ... y n′
W ( y1 ,..., y n ) = se numeşte determinantul lui Wronski (wronskianul
... ... ... ...
y1( n −1) y 2( n −1) ... y n( n −1)
funcţiilor y 1 , y 2 ,..., y n ).

2
Analiză matematică II – Curs şi aplicaţii
Ecuaţii diferenţiale de ordinuln

Teorema 17.1:
Dacă y1 , y 2 ,..., y n sunt liniar dependente pe [a,b], atunci W ( y1 ,..., y n ) ≡ 0, (∀) x ∈ [a, b] .
Demonstraţie:
(∃) c1 ,..., c n ∈ R nu toate nule, astfel încât c1 y1 + c 2 y 2 + ... + c n y n = 0 . Derivând succesiv de (n-1)
ori, obţinem un sistem liniar omogen care admite şi soluţii nebanale, deci are det=0, ceea ce
duce la W ( y1 ,..., y n ) = 0, (∀) x ∈ [a, b] .

Consecinţă: Dacă y1 , y 2 ,..., y n sunt soluţii liniar independente ale ecuaţiei Ln [ y ] = 0 , atunci
W ( y1 ,..., y n ) ≠ 0, (∀) x ∈ [a, b] .

Definiţia 17.4: n soluţii particulare ale ecuaţiei Ln [ y ] = 0 care sunt liniar independente
formează un sistem fundamental de soluţii.

Teorema 17.2 Soluţia generală a ecuaţiei diferenţiale de ordinul n, liniară şi omogenă,


Ln [ y ] = 0 , este de forma y GO = c1 y1 +c 2 y 2 + ... + c n y n , unde c1 ,..., c n ∈ R şi { y1 ,..., y n } sunt
(soluţii) sistem fundamental de soluţii ( y1 , y 2 ,..., y n soluţii particulare ale ecuaţiei Ln [ y ] = 0 şi
W ( y1 ,..., y n ) nu este identic nul pe [a,b]).

Observaţii:
x
a1 ( x )
− ∫ a0 ( x ) dx
i) W ( x) = W ( x 0 )e x0
formula lui Ostrogradski-Liouville.
ii) Ştiind { y1 ,..., y n } sistem fundamental de soluţii, se poate construi ecuaţia diferenţială de
y y ′ ... y ( n )
y1 y1′ ... y1( n )
ordinul n prin dezvoltarea determinantului =0
... ... ... ...
yn y n′ ... y n( n )

Teorema 17.3 Dacă y1 este o soluţie particulară a ecuaţiei diferenţiale Ln [ y ] = 0 , atunci prin
schimbarea de funcţie y = y1 z se reduce ordinul ecuaţiei cu o unitate.

Observaţia iii): Dacă se ştiu k soluţii particulare ale ecuaţiei diferenţiale Ln [ y ] = 0 , atunci
ordinul ecuaţiei se poate reduce cu k unităţi.

Teorema 17.4 (soluţia problemei Cauchy)


Fie ecuaţia Ln [ y ] = 0 şi { y1 ,..., y n } sistem fundamental de soluţii pe [a,b]. Atunci există o unică
soluţie y(x) care în punctul x0 ∈ [a, b] satisface condiţiile iniţiale
y ( x0 ) = y 0 , y ′( x0 ) = y 0′ ,..., y ( n −1) ( x0 ) = y 0( n −1) , unde y 0 , y 0′ ,..., y 0( n −1) ∈ R .

3
Analiză matematică II – Curs şi aplicaţii
Ecuaţii diferenţiale de ordinul n

Ecuaţii diferentiale de ordinul n, liniare si neomogene

Teorema 17.5 Soluţia generală a ecuaţiei liniare neomogenă Ln [ y ] = f ( x) este suma dintre
soluţia generală a ecuaţiei liniare omogene Ln [ y ] = 0 şi o soluţie particularî (oarecare) a
ecuaţiei neomogenă ( y GN = y GO + y PN ) .

Demonstraţie: Fie y PN o soluţie particulară a ecuaţiei neomogene.


Facem schimbarea de funcţie y = y PN + z
Ln [ y PN + z ] = Ln [ y PN ] + Ln [ z ] = f ( x)
 ⇒ Ln [ z ] = 0
Dar Ln [ y PN ] = f ( x) 
⇒ y GN = c1 y1 + ... + c n y n + y PN , unde c1 ,..., c n ∈ R şi { y1 ,..., y n } sistem fundamental de soluţii
pentru ecuaţia Ln [ y ] = 0 .
- O soluţie particulară a ecuaţiei liniare neomogene se determină prin metoda variaţiei
constantelor (Lagrange):
y PN = c1 ( x) y1 + ... + c n ( x) y n , unde c1′ ( x),..., c n′ ( x) sunt soluţiile sistemului:

c ′ y + ... + c ′ y = 0
 1 1 n n

c1′ y1′ + ... + c n′ y n′ = 0



.............................. ,
c ′ y ( n − 2 ) + ... + c ′ y ( n − 2 ) = 0
 1 1 n n

 ( n −1) f ( x)
c1′ y1 + ... + c n′ y n( n −1) =
 a 0 ( x)
iar { y1 ,..., y n } este sistem fundamental de soluţii pentru ecuaţia L n [ y] = 0 .

Aplicaţii:
1. Să se rezolve ecuaţia: x 2 y ′′ − 5 xy ′ + 8 y = x

Rezolvare:
x 2 y ′′ − 5 xy ′ + 8 y = 0 ; y1 = x 2 şi y 2 = x 4 sunt soluţii ale ecuaţiei omogene şi
x2 x4
W ( y1 , y 2 ) = = 3x 5 ≠ 0 (∀) x ∈ R * ,
2x 4x 3
⇒ y GO = c1 x 2 + c 2 x 4 pe orice interval A ⊂ R * .
Determinăm y PN = c1 ( x) x 2 + c 2 ( x) x 4 prin metoda variaţiei constantelor
c1′ x 2 + c 2′ x 4 = 0
 1 1 1 1
 x ⇒ c1′ = − 2 şi c 2′ = 4 ⇒ c1 = , c2 = − 3 .
c1′ 2 x + c 2′ 4 x = 2
3
2x 2x 2x 6x
 x

4
Analiză matematică II – Curs şi aplicaţii
Ecuaţii diferenţiale de ordinuln

 1 1  1
y GN = y GO + y PN = c1 x 2 + c 2 x 4 +  x 2 − 3 x 4  = c1 x 2 + c 2 x 4 + x, x ∈ R *
 2x 6x  3

Test de autoevaluare 17.1


1. Să se rezolve ecuaţia: xy ′′ + y ′ = x, x > 0
2. Ce metodă se aplică pentru aflarea soluţiei particulare a ecuaţiei
liniare neomogene?

17.2 Ecuaţii diferenţiale de ordinul n, liniare, cu coeficienţi


constanţi

Definiţia 17.5: L[ y ] = a 0 y ( n ) + a1 y ( n −1) + ... + a n −1 y ′ + a n y = f ( x) ecuaţie diferenţială de ordinul n,


omogena (f ≡ 0)
liniară, cu coeficienţi constanţi  , a 0 , a1 ,..., a n ∈ R, a 0 ≠ 0
 neomogena
Pentru aceste ecuaţii se poate determina întotdeauna un sistem fundamental de soluţii.
Astfel, căutând soluţia y = Ae rx , A ≠ 0 , obţinem ecuaţia caracteristică ataşată ecuaţiei
diferenţiale L[ y ] = 0 : a 0 r n + a1 r n −1 + ... + a n = 0 . Rezolvarea ecuaţiei caracteristice furnizează
sistemul fundamental de soluţii pentru ecuaţia liniar omogenă L[ y ] = 0 , astfel:
a) ecuaţia caracteristică are toate rădăcinile reale distincte r1 ,..., rn ⇒
⇒ y1 = e r1x ,..., y n = e rn x sistem fundamental de soluţii.
b) r = α ± iβ rădăcini simple ale ecuaţiei caracteristice ⇒ y1 = e αx cos βx şi y 2 = eαx sin βx
soluţii liniar independente.
c) r rădăcină reală multiplă având ordinul de multiplicitate p ⇒ y1 = e rx , y 2 = xe rx ,... y p = x p −1e rx
sunt p soluţii liniar independente
d) r = α ± iβ rădăcină multiplă de ordin p ⇒ îi corespund 2p soluţii liniar independente:
y1 = e αx cos βx, y 2 = xeαx cos βx , ..., y p = x p −1e αx cos βx,
y p +1 = e αx sin βx, y p + 2 = xeαx sin βx , ..., y 2 p = x p −1e αx sin βx.

Teorema 17.6 Soluţia generală a ecuaţiei diferenţiale liniare neomogene de ordin n, cu


coeficienţi constanţi; L[ y ] = f ( x) , este y GN = y GO + y PN , unde yGO este soluţia generală a
ecuaţiei diferenţiale liniare omogene, y PN se poate determina prin metoda variaţiei
constantelor sau prin metoda coeficienţilor nedeterminaţi (ţinând seama de forma lui f(x)).
Astfel:
i) f ( x) = Pm ( x) polinom de grad m în x
5
Analiză matematică II – Curs şi aplicaţii
Ecuaţii diferenţiale de ordinul n

▪ y PN = Qm (x) dacă r=0 nu e rădăcină a ecuaţiei caracteristice.


▪ y PN = x k Qm (x) dacă r=0 este rădăcină de ordinul k a ecuaţiei caracteristice.
ii) f ( x) = e αx Pm ( x)
Dacă r = α este rădăcină de ordinul k a ecuaţiei caracteristice, atunci căutăm
y PN = x k e αx Qm (x) .
iii) f ( x) = e αx [ Pm1 ( x) cos β x + Qm2 ( x) sin βx]
Fie m = max(m1 , m2 )
- Dacă r = α + iβ nu este rădăcină a ecuaţiei caracteristice, atunci căutăm
y PN = e αx [ P m* ( x) cos βx + Qm* ( x) sin βx]
- Dacă r = α + iβ este rădăcină de ordinul k a ecuaţiei caracteristice, atunci
y PN = x k e αx [ P m* ( x) cos βx + Qm* ( x) sin βx]
iv) f ( x) = f 1 ( x) + ... + f p ( x) , unde f i (x) este de tipul (i), (ii) sau (iii), (∀) i = 1, p .
Atunci y PN = y 1 + ... + y p , y i corespunzând lui f i (x) , conform cu primele 3 situaţii.

Aplicaţii:
1. Să se rezolve ecuaţia: y ′′ + 2 y ′ + 2 y = xe − x + e − x cos x

Rezolvare:
y ′′ + 2 y ′ + 2 y = 0 ⇒ r 2 + 2r + 2 = 0 ⇒ r1, 2 = −1 ± i
y GO = c1e − x cos x + c 2 e − x sin x , unde c1 , c 2 ∈ R .
f ( x) = f 1 ( x) + f 2 ( x) = xe − x + e − x cos x . Căutăm y PN de forma:
y PN = y 1 + y 2 = e − x (ax + b) + xe − x (c cos x + d sin x)
Introducem în ecuaţia liniară neomogenă şi apoi identificăm coeficienţii
1 1
⇒ a = 1, b = 0, c = 0, d = , deci y PN = e − x x + xe − x sin x
2 2
1
Rezultă y GN = e − x (c1 cos x + c 2 sin x + x + x sin x), c1 , c 2 ∈ R
2

Test de autoevaluare 17.2

1. Să se integreze ecuaţia: y ( 4 ) − 5 y ′′ + 4 y = 0
2. Să se rezolve ecuaţia: y ( 4 ) − y (3) − y ′ + y = e x

6
Analiză matematică II – Curs şi aplicaţii
Ecuaţii diferenţiale de ordinuln

De reţinut!

• Determinarea soluţiei generale a unei ecuaţii diferenţiale de ordinul n,


liniară şi neomogenă

• Metoda coeficienţilor nedeterminaţi pentru integrarea ecuaţiilor


diferenţiale de ordinul n liniare cu coeficienţi constanţi

Lucrare de verificare la Unitatea de învăţare nr. 17

1. Să se rezolve ecuaţia: x 2 y ′′ + 4 xy ′ + 2 y = ln(1 + x)


2. Să se rezolve ecuaţia: y ′′ − 5 y ′ + 6 y = 6 x 2 − 10 x + 2

Răspunsuri şi comentarii la întrebările din testele


de autoevaluare

Test de autoevaluare 17.1

1. Ecuaţia omogenă xy ′′ + y ′ = 0 are soluţiile y1 = ln x şi y 2 = 1 .


C1′ ( x) ln x + C 2′ = 0 C1′ ( x) = x 2

 1 cu soluţiile 
C1′ ( x) x + C 2′ ⋅ 0 = x C 2′ ( x) = − x 2 ln x

 x3
 1
C ( x ) = +A
3
 3 3
C ( x) = − x ln x + x + B
 2 3 9
x3
Soluţia generală a ecuaţiei este: y = + A ln x + B
3

2. Metoda variaţiei constantelor (Lagrange)

Test de autoevaluare 17.2


1. Ecuaţia caracteristică r 4 − 5r 2 + 4 = 0 are rădăcinile reale distincte
r1 = −2 , r2 = −1 , r3 = 1 , r4 = 2 . Soluţia generală a ecuaţiei diferenţiale

7
Analiză matematică II – Curs şi aplicaţii
Ecuaţii diferenţiale de ordinul n

este: y = C1e −2 x + C 2 e − x + C 3 e x + C 4 e 2 x

2. Ecuaţia caracteristică este: r 4 − r 3 − r + 1 = 0


x
− 3 3
⇒ yGO = C1e + C 2 xe + e (C3 cos
x x 2
x + C 4 sin x)
2 2
Deoarece r = 1 este rădăcină dublă a ecuaţiei caracteristice, soluţia
1 1
particulară va avea forma: y PN = Ax 2 e x ⇒ A = şi y PN = x 2 e x , iar
6 6
soluţia generală a ecuaţiei neomogene este:
x
− 3 3 1
y GN = C1e x + C 2 xe x + e 2 (C 3 cos x + C 4 sin x) + x 2 e x
2 2 6

Recapitulare

• Ecuaţia a 0 ( x) y ( n ) + a1 ( x) y ( n −1) + ... + a n −1 ( x) y ′ + a n ( x) y = f ( x) se numeşte


ecuaţie diferenţială de ordinul n, liniară şi neomogenă.
a 0 , a1 ,..., a n , f ∈ C[a, b] şi a 0 ( x) ≠ 0, (∀) x ∈ [a, b].
• Soluţia generală a ecuaţiei diferenţiale de ordinul n, liniară şi
omogenă, Ln [ y ] = 0 , este de forma y GO = c1 y1 +c 2 y 2 + ... + c n y n , unde
c1 ,..., c n ∈ R şi { y1 ,..., y n } sunt (soluţii) sistem fundamental de soluţii
( y1 , y 2 ,..., y n soluţii particulare ale ecuaţiei Ln [ y ] = 0 şi W ( y1 ,..., y n ) nu
este identic nul pe [a,b]).

Bibliografie
1. Constantinescu E, Deleanu D, I.M. Popovici, Analiză matematică II.
Note de seminar, Editura Crizon, Constanţa, 2007
2. Chiriţă S., Probleme de matematici superioare, Editura didactică şi
pedagogică, Bucureşti, 1994.
3. Roşculeţ N.M., Culegere de probleme de analiză matematică, Editura
didactică şi pedagogică, Bucureşti, 1988.
4. Roşculeţ N.M., Analiză matematică, vol I, II, Editura didactică şi
pedagogică, Bucureşti, 1996.

8
Analiză matematică II – Curs şi aplicaţii

S-ar putea să vă placă și