REZONANȚA MAGNETICĂ NUCLEARĂ

1.Introducere. Descriere. Proprietăți.

Rezonanța magnetică nucleară  este una dintre cele mai moderne
tehnici imagistice folosite în prezent în spitale. Este o tehnică neinvazivă
şi neiradiantă, cu ajutorul căreia se pot obţine imagini de rezoluţie şi
claritate superioare ale interiorului organismului uman, de multe ori mai
eficienta decât tomografia computerizată.
Rezonanţa magnetică nucleară (RMN), titulatură înlocuită în ultimii
ani cu cea de imagistică prin rezonanţă magnetică (IRM), din cauza
conotaţiei negative a cuvântului "nuclear" (procedura nu implică
folosirea de substanţe radioactive), este o procedură de a obţine imagini
ale diferitelor părţi ale organismului fără utilizarea razelor X, aşa cum se
întâmplă în cazul radiografiei tradiţionale şi a tomografiei computerizate.
Este vorba de o tehnica de imagistica sectionala multiplanara care
prezinta capacitatea de a achizitiona imagini 2D in oricare din cele trei
planuri fundamentale (axial, sagital, coronal), oblice sau imagini
tridimensionale 3D, cu un contrast optim intertisular. 
RMN-ul este o un aparat mare, cilindric care creeaza un câmp
magnetic puternic în jurul pacientului. Campul magnetic, impreuna cu un
radiofrecventa, modifică alinierea naturală a atomilor de hidrogen din
organism. Un câmp magnetic este creat si unde radio sunt trimise de la
un scanner. Undele radio ajung la nucleul atomilor din corpul uman și le
modifică pozitia normală. Timpul de revenire la direcția inițială diferă de
la un țesut la altul, astfel putând să se deosebească structurile anatomice
între ele. Când aceștia se realiniază în pozitia corectă, trimit semnale
radio. Aceste semnale sunt primite de un computer care le analizeaza și
le converteste într-o imagine bidimensională (2D) sau 3D a unui organ
cu ajutorul unei formule matematice. Aceasta imagine apare pe un
monitor.
Atomii de apă sau de hidrogen sunt abundenți in corpul uman
și constituie aproximativ 66% din greutatea corpului uman. Acest
conținut mare de apă este responsabil pentru aplicabilitatea RMN în
medicină. Deoarece conținutul de apă variază în diferite țesuturi și
organe, multe boli au ca rezultat schimbări în conținutul de apă, care sunt
reflectate de investigație. Imagistica prin rezonanța magnetica (IRM)
poate fi utilizată în locul tomografiei computerizată (CT) în situațiile în
care organele sau țesuturile moi sunt studiate, deoarece oasele nu ascund
imaginile organelor si țesuturilor moi, așa cum se întamplă in CT.
Deoarece nu este utilizată radiația, nu există nici un risc de expunere la
radiații în timpul unei proceduri de RMN.
O scanare IRM (Imagistica prin Rezonanta Magnetica) este o tehnica
nedureroasa care are avantajul de a evita folosirea razelor X, expunerea
la radiatii. Nu exista efecte secundare cunoscute ale unei scanari RMN.
Beneficiile unei scanari RMN se refera la exactitatea in detectarea
anomalii structurale, de compozitie si de functionare ale corpului si la
faptul ca poate fi repetata de oricate ori este nevoie fara contraindicatii.
Trebuie specificat faptul că în RMN experimentele se realizează
pe nucleele atomilor și nu pe electronii acestora, deci informația
furnizată se referă la poziționarea spațială a acestor nuclee în compusul
chimic studiat. Aceste nuclee au o proprietate intrinsecă numită spin, dar
pentru a explica fenomenologia care se ascunde în spatele acestei tehnici
trebuie ținut cont de următoarele considerente fizice:
 Orice sarcină electrică în mișcare generează în jurul său un câmp
magnetic H (unitatea de masura in SI: A/m - amper pe metru),.
Același lucru se întâmplă și în cazul nucleelor (sarcini electrice
pozitive) când, datorită rotației în jurul propriilor axe, se generează
un câmp magnetic caracterizat printr-un moment magnetic μ
(unitatea de masura in SI: joule / tesla=J/T) proporțional și de
sens opus cu spinul nucleului I. În RMN nucleele de interes sunt
acele nuclee care au valoarea I=1/2 .
 Dacă se așează un nucleu atomic într-un câmp magnetic extern Bo,
atunci vectorul moment magnetic va putea fi paralel (I=+1/2) sau
 antiparalel (I=-1/2) cu direcția acestui câmp. Trebuie specificat
faptul că energia sistemului antiparalel este mai mare decât energia
sistemului paralel, iar această diferență este direct proporțională cu
valoarea câmpului Bo (ΔE=μB/I).
 Dacă se iradiază nucleul cu un camp de radiofrecvențe RF pe o
direcție transversală câmpului constant Bo, acest câmp transportând
o energie egală cu ΔE (unitatea de masura in SI: J- Jouli), atunci
nucleul (spinul) se va excita trecând din starea de energie +1/2 în
starea de energie –1/2 caracterizată prin energie mai mare.
 Deoarece în condiții naturale orice sistem fizic tinde spre o stare de
energie cât mai mică, acest nucleu se va relaxa revenind la starea
+1/2 și emițând un alt câmp de radiofrecvențe din ai cărui
parametri (frecvență) se obțin informații despre natura nucleului
(poziția în moleculă, respectiv tipul).
Puterea campului magnetic este cheia pentru claritatea imaginii. Cu cat
este mai puternic magnetul, cu atat mai clara este imaginea. De exemplu,
magnetii care ridica masinile blocate au o putere de aproximativ 1.5T, iar
un aparat RMN 3T functioneaza la o putere de 60 000 de ori mai
mare decat forta de atractie a Pamantului.

2. Utilizare non-medicală
RMN este utilizat industrial în principal pentru analiza de rutină a
substanțelor chimice. Tehnica de rezonanță magnetică nucleară este, de
asemenea, utilizată, de exemplu, pentru a măsura raportul dintre apă și
grăsime din alimente, monitorizarea fluxului de fluide corozive în țevi
sau pentru a studia structurile moleculare, cum ar fi catalizatorii.

Diagnostic
· Utilizare pentru diagnosticul unor organe sau sisteme
IRM are o gamă largă de aplicații în diagnosticul medical și se
estimează că mai mult de 25.000 de scanere se utilizează în întreaga
lume . RMN afectează diagnosticul și tratamentul în multe specialități,
deși efectul asupra rezultatelor îmbunătățite ale sănătății este incert .
RMN este investigarea alegerii în stadializarea preoperatorie a cancerului
rectal și a prostatei și are un rol în diagnosticarea, stadializarea și
urmărirea altor tumori.
RMN-ul are o gama larga de aplicații în diagnosticul medical și peste
25,000 de scanere sunt estimate a fi în utilizare în întreaga lume.RMN-ul
are un impact asupra diagnosticului si tratamentului în mai multe
specialități, deși efectul asupra rezultatelor de sănătate îmbunatatite este
incert.Din moment ce RMN-ul nu utilizează radiații ionizante, utilizarea
sa este, în general, favorizată în defavoarea CT-ului, chiar dacă ambele
modalități ar putea aduce aceeași informație. (În anumite cazuri, RMN-ul
nu este preferat deoarece poate fi mai scump, s-ar pierde mai mult timp,
și s-ar produce exacerbarea claustrofobica).
RMN-ul este, în general, o tehnica sigură, dar numărul de incidente care
provoacă daune pacientului a crescut. Contraindicațiile RMN-ului includ
majoritatea implanturilor cohleare și stimulatoare cardiace, schije și
corpuri metalice străine în ochi. Siguranța RMN-ului în timpul primului
trimestru de sarcină este incert, dar ar putea fi de preferat în locul altor
opțiuni. Creșterea crescută a cererii pentru RMN-uri în cadrul industriei
de asistență medicală a dus la preocupări legate de eficiența costurilor și
supradiagnosticare.

· Neuroimagistica
RMN-ul este instrumentul de investigare ales pentru cancere
neurologice, deoarece are o rezoluție mai bună decât CT-ul și oferă o
vizualizare mai bună a fosei posterioare. Contrastul dintre substanta
gri/cenușie și substanta alba  face ca RMN-ul sa fie cea mai bună alegere
pentru multe condiții ale sistemului nervos central, cum ar fi bolile
demielinizante, demența, boli cerebrovasculare, boli infecțioase și
epilepsie. Deoarece multe imagini sunt luate la intervale de milisecunde
între ele, se arată cum creierul răspunde la diferiți stimuli; cercetătorii
pot studia apoi ambele anomalii ale creierului(funcționale și structurale)
din tulburările psihologice.RMN-ul este, de asemenea, utilizat în
chirurgia RMN-ghidata stereotactic și chirurgia radio pentru tratamentul
tumorilor intracraniene,marformații arterio-venoase și alte condiții
chirurgicale tratabile utilizând un dispozitiv cunoscut ca N-localizer.

· Cardiovascular
RMN-ul cardiac este complementar altor tehnici imagistice, cum ar fi
ecocardiografia, CT-ul cardiac și medicina nucleară. Aplicațiile sale
includ evaluarea ischemiei miocardice și viabilitatea, cardiomiopatii,
miocardite, supraîncarcarea/supradozarea cu fier, boli vasculare și boli
cardiace congenitale.

· Musculo-scheletice
Aplicațiile din sistemul musculo-scheletic includ imagistica măduvei
spinării, evaluarea bolilor articulare și tumori ale țesuturilor moi.
 · RMN la nivelul ficatului și la nivelul gastro-
intestinal
RMN-ul hepatobiliar este folosit pentru a detecta și caracteriza leziuni
ale canalelor hepatice,pancreatice și biliare. Tulburările focale sau difuze
pot fi evaluate utilizând difuzia-ponderata, imagistica fazelor-opuse și
secventele dinamice cu contrast înbunătățit. Agenții de contrast
extracelulari sunt utilizați pe scară largă în RMN-ul ficatului și agenții
hepatobiliari de contrast mai noi de asemenea dau posibilitatea de a
efectua imagistica biliară functională. Imagisitica anatomică a canalelor
hepatobiliare este realizată utilizând o secvență T2-concentrată
semnificativ în rezonanța magnetică colangiopancreatografică (MRCP).
Imagistica funcțională a pancreasului este realizată urmărind
administrarea secretinei. Enterografia-RMN oferă o evaluare non-
invazivă a bolilor inflamatorii intestinale și a tumorilor intestinului
subțire. Colonografia-RMN poate juca un rol în detectarea de polipi mari
la pacienții cu risc crescut de cancer colorectal.

· RMN funcțional
RMN funcțional (fRMN) este folosit pentru a înțelege cum diferite părți
ale creierului răspund la stimuli exteriori sau la activități pasive într-o
stare de repaus. Nivelul dependent de oxigenare a sângelui (BOLD) -
RMN măsoară răspunsul hemodinamic la activitatea neuronală
tranzitorie care rezultă dintr-o schimbare a raportului dintre
oxihemoglobină și deoxihemoglobină. Metodele statistice sunt utilizate
pentru a construi o hartă parametrică 3D a creierului indicând regiunile
cortexului care demonstrează o schimbare semnificativă a activității, ca
răspuns la sarcină. fRMN are aplicații în domeniul cercetării
comportamentului uman și in cel cognitiv, precum și în planificarea
neurochirurgiei din zone elocvente ale creierului.
 · Angiografie
Rezonantele magnetice (MRA) generează imagini ale arterelor pentru a
le evalua pentru stenoză (îngustare anormală) sau anevrisme (dilatări ale
peretelui vascular, expuse riscului ruperii). MRA este adesea folosit
pentru a evalua arterele gâtului și creierului, aorta toracică și abdominală,
arterele renale și picioarele (numită "run-off"). O varietate de tehnici pot
fi utilizate pentru generarea imaginilor, cum ar fi administrarea unui
agent de contrast paramagnetic (gadoliniu) sau folosind o tehnică
cunoscută sub denumirea de "îmbunătățire în legătură cu fluxul" (de
exemplu, secvențe 2D și 3D de timp de zbor) cea mai mare parte a
semnalului de pe o imagine se datorează sângelui care sa mutat recent în
acel avion (vezi, de asemenea, RMN FLASH). Tehnicile care implică
acumularea de faze (cunoscute sub numele de angiografie cu contrast de
fază) pot fi, de asemenea, folosite pentru a genera hărți ale vitezei de
curgere cu ușurință și cu precizie. Rezonanța cu rezonanță magnetică
(MRV) este o procedură similară utilizată pentru a imagina vene. În
această metodă, țesutul este acum excitat inferior, în timp ce semnalul
este adunat în planul imediat superior celui de excitație - imaginând
astfel sângele venos care sa mutat recent de pe planul excitat.

3.Utilizarea in medicina de terapie

 Examenul RMN / IRM desi se foleste preponderent in diagnosticul
si depistarea patologiilor, este un instrument essential in evaluarea
evoluarii bolii si a pacientului. De exemplu, pentru formele de neoplazie
diagnosticate pentru care se recomanda chimioterapie, RMN-ul se
recomanda inainte de chimioterapie, la mijlocul curei si la final, pentru a
vedea rezistenta la tratamentul chimioterapic si raspunsul la tratament;
RMN-ul poate face aceasta evaluare.
Este foarte dificil sa analizezi recidiva unui cancer operat, iar
RMN-ul este singura metoda care evalueaza corect, care face un
diagnostic corect intre stadiul preoperator si postoperator.

4.MRI interventional

Lipsa de efecte dăunătoare asupra pacientului și a operatorului fac

RMN bine adaptate pentru radiologia intervențională, în cazul în care
imaginile produse de un scanner IRM ghidează proceduri minim
invazive. Astfel de proceduri trebuie să se facă fără instrumentele
feromagnetice.
Un subgrup specializat de creștere a RMN-ului intervențional este
IRM intraoperator, în care medicii folosesc un RMN în chirurgie. Unele
sisteme MRI specializate permit imagistica concomitentă cu procedura
chirurgicală. Mai tipic, totuși, este ca procedura chirurgicală sa fie
întreruptă temporar, astfel încât RMN poate verifica succesul procedurii
sau poate ghida operația chirurgicală ulterioară.
5.Alte utilizari in medicina

RMN este utilizat industrial în principal pentru analiza de rutină a

substanțelor chimice. Tehnica de rezonanță magnetică nucleară este, de
asemenea, utilizată, de exemplu, pentru a măsura raportul dintre apă și
grăsime din alimente, monitorizarea fluxului de fluide corozive în țevi sau
pentru a studia structurile moleculare, cum ar fi catalizatorii.
Magnetul
Magnetul este componenta cea mai mare și mai scumpă a scanerului, iar
restul scanerului este construit în jurul acestuia. Rezistența magnetului
este măsurată în tesla (T). Magneții clinici au în general o intensitate a
câmpului în intervalul 0,1-3,0 T, cu sisteme de cercetare disponibile până
la 9,4 T pentru uz uman , cel mai puternic fiind de 11.5T.

La fel de important ca și puterea magnetului principal este precizia sa.

Lungimea liniilor magnetice din centrul magnetului trebuie să fie
aproape perfecte, omogenitate. Fluctuațiile (neomogenitatea intensității
câmpului) în regiunea de scanare trebuie să fie mai mici de trei părți per
milion (3 ppm).
Au fost utilizate trei tipuri de magneți:

Magnet permanent: Magneții convenționali fabricați din materiale

feromagnetice (de exemplu, aliajele de oțel care conțin elemente de
pământuri rare, cum ar fi neodimul) pot fi utilizate pentru a asigura
câmpul magnetic static. Un magnet permanent care este suficient de
puternic pentru a fi utilizat într-un RMN va fi extrem de mare și
voluminos; acestea pot cântări peste 100 de tone. RMN-urile cu magnet
permanent au costuri de intretinere mai mici; există dezavantaje
semnificative în utilizarea magneților permanenți. Ele sunt capabile să
obțină puteri slabe în comparație cu alte magneți RMN (de obicei mai
puțin de 0,4 T) și au o precizie și o stabilitate redusă. Magneții
permanenți prezintă de asemenea probleme de siguranță speciale;
deoarece câmpurile lor magnetice nu pot fi "oprite", obiectele
feromagnetice sunt practic imposibil de îndepărtat de la acestea odată ce
acestea intră în contact direct.
Electromagnetul rezistiv: O componenta solenoidală din sârmă de
cupru este o alternativă la un magnet permanent. Un avantaj este costul
inițial scăzut, dar puterea și stabilitatea câmpului sunt limitate.
Electromagnetul necesită o energie electrică considerabilă în timpul
funcționării, ceea ce îl poate face costisitor. Acest design este în esență
depășit.
Electromagnet supraconductor: Când un aliaj de niobiu-titan sau
niobiu-staniu este răcit de heliu lichid la 4 K (-269 ° C, -452 ° F), el
devine un superconductor, pierzând rezistența la curentul electric. Un
electromagnet construit cu supraconductori poate avea rezistențe extrem
de ridicate ale câmpului, cu stabilitate foarte mare. Construcția unor
astfel de magneți este extrem de costisitoare, iar heliul criogenic este
scump și dificil de manevrat. Cu toate acestea, în ciuda costurilor ridicate
sunt cel mai des folositi.
Majoritatea magneților supracondutori au bobinele de sârmă
superconductoare scufundate în heliu lichid, în interiorul unui vas numit
criostat. În ciuda izolației termice, uneori inclusiv a unui al doilea
criostat care conține azot lichid, căldura ambientală determină ca heliul
să se fierba încet. Astfel de magneți necesită o suprapunere regulată cu
heliu lichid. În general, un criocooler, este utilizat pentru recondensarea
unor vapori de heliu înapoi în baia de heliu lichid. Mai mulți producători
oferă acum scanere "fără cromat", unde în loc să fie scufundate în heliu
lichid, firul de magnet este răcit direct de un criocooler.
Garnituri de reglare
Când scanerul MR este plasat în spital sau clinică, câmpul său magnetic
principal este departe de a fi suficient de omogen pentru a fi utilizat
pentru scanare. Din acest motiv, înainte de a face o reglare fină a
câmpului utilizând o mostră, câmpul magnetic al magnetului trebuie
măsurat și reglat.
După ce un eșantion este plasat în scaner, câmpul magnetic principal este
distorsionat de limitele de sensibilitate din acea probă, provocând
abandonarea semnalului (zone care nu prezintă semnal) și distorsiuni
spațiale în imaginile achiziționate. Pentru a restabili omogenitatea
câmpului, în scaner este inclus un set de bobine. Acestea sunt bobine
rezistive, de obicei la temperatura camerei, capabile să producă corecții.
După introducerea eșantionului în scaner, câmpul B0 este "șlefuit" prin
ajustarea curenților în bobinele de ștanțare. Omogenitatea câmpului este
măsurată prin examinarea unui semnal FID în absența gradientelor de
câmp. FID-ul dintr-un eșantion slab etalat va arăta un plic complex de
dezintegrare, adesea cu multe umflături. Curenții de ștanțare sunt apoi
ajustați pentru a produce o amplitudine cu intensitate redusă exponențial,
indicând un câmp omogen. Procesul este de obicei automatizat.

Sistemele de gradient
Gradient bobinele sunt folosite pentru a codifica spațial pozițiile de
protoni prin variația câmpului magnetic liniar peste volumul imaginilor.
Gradient bobinele sunt, de obicei, electromagneți rezistive alimentate de
amplificatoare sofisticate, care permit ajustări rapide și precise ale
intensității și direcției câmpului. Sistemele tipice de gradient sunt
capabile să producă gradienți de la 20-100 mT / m (adică într-un magnet
1,5 T, când se aplică un gradient maxim al axei z, puterea câmpului
poate fi 1,45 T la un capăt al unei găuri lungi de 1 m și 1,55 T la celălalt
[45]). Gradienții magnetici determină planul imaginii - deoarece
gradientele ortogonale pot fi combinate în mod liber, orice plan poate fi
selectat pentru imagistică.
Viteza de scanare depinde de performanța sistemului de gradienți.
Gradienții mai puternici permit imagistica mai rapidă sau rezoluție mai
mare; în mod similar, sistemele de gradient capabile de comutare mai
rapidă pot permite, de asemenea, o scanare mai rapidă. Cu toate acestea,
performanța gradientului este limitată de preocupările privind siguranța
în ceea ce privește stimularea nervului.
Unele caracteristici importante ale amplificatoarelor de gradient și
bobinelor de gradient sunt viteza de zgomot și puterea de gradient. După
cum am menționat mai devreme, o bobină de gradient va crea un câmp
magnetic suplimentar, variabil liniar, care adaugă sau scade din câmpul
magnetic principal. Acest câmp magnetic suplimentar va avea
componente în toate cele trei direcții, x, y și z; totuși, numai componenta
de-a lungul câmpului magnetic (denumită de obicei axa z, denumită de
aici Gz) este utilă pentru imagistică. Pe orice axă dată, gradientul se va
adăuga la câmpul magnetic dintr-o parte a poziției zero și se va scadea de
pe cealaltă parte. Deoarece câmpul suplimentar este un gradient, acesta
are unități de gauss pe centimetru sau millitesla pe metru (mT / m).
Bobinele de gradient de înaltă performanță utilizate în RMN sunt de
obicei capabile să producă un câmp magnetic gradient de aproximativ 30
mT / m sau mai mare pentru un RMN de 1,5 T. Rata de zgomot a unui
sistem de gradient este o măsură a cât de repede pot fi inclinate sau
decupate gradienții. Gradienții tipici de performanță mai înalți au o rată
de umplere de până la 100-200 T · m-1 · s-1. Rata de zgomot depinde
atât de bobina de gradient (este nevoie de mai mult timp pentru a rampa
în sus sau în jos o bobină mare decât o bobină mică), cât și pe
performanța amplificatorului de gradient (necesită multă tensiune pentru
a depăși inductanța bobinei) și are o influență semnificativă asupra
calității imaginii.

Sistemul de generare impulsuri radio

Sistemul de transmisie cu frecvență radio (RF) constă dintr-un
sintetizator RF, un amplificator de putere și o bobină de transmisie.
Bobina este de obicei încorporată în corpul scanerului. Puterea
emițătorului este variabilă, dar scanerele de înaltă tensiune pot avea o
putere maximă de ieșire de până la 35 kW și pot susține puterea medie
de 1 kW. Câmpul electromagnetic de mare putere produs în bobina
transmițătorului MRI nu produce multă radiație electromagnetică la
frecvența sa, iar puterea este limitată la spațiul bobinei și nu este radiată
ca "unde radio". Astfel, bobina de transmisie este un emițător de câmp
EM bun la frecvența radio, dar un emițător slab de radiație EM la
frecvența radio.
Receptorul constă in bobină, preamplificator și sistemul de procesare a
semnalului. Radiația electromagnetică RF produsă de relaxarea nucleară
în interiorul subiectului este o radiație EM reală (undele radio), iar
acestea lasă subiectul ca radiație RF, dar sunt de o putere atât de mică
încât să nu producă nici o interferență RF semnificativă care poate fi
preluată de tunerele radio învecinate (în plus, scanerele RMN sunt în
general situate în camere cu căptușeală metalică care acționează ca niște
cuști Faraday).
În timp ce este posibilă scanarea utilizând bobină integrată pentru
transmisia RF și recepția semnalului MR, dacă se înregistrează o regiune
mică, o calitate mai bună a imaginii (adică un raport semnal-zgomot mai
mare) este obținută prin utilizarea unei conexiuni mai mici bobina.
6.Concluzie:
Aparatul de rezonanță magnetică nucleară reprezintă deocamdată cea
mai bună metodă de imagistică, deoarece această tehnică este non-
invazivă, nedureroasă și neiradiantă, evitând utilizarea razelor X, spre
deosebire de radiografia clasică și tomografie. Oferă o mai bună
perspectivă asupra organelor și țesuturilor, deoarece oasele nu împiedecă
formarea imaginilor, la fel cum se intâmplă în cazul CT. Scanarea RMN
detectează anomalii structurale, de compoziție și de funcționare ale
organismului.
Cel mai important avantaj al acestei metode de scanare imagistică este că
POATE FI FOLOSIT ORI DE CÂTE ORI ESTE NECESAR fiind
neiradiant!
Principalele beneficii ale RMN-ului sunt:
-evalueaza atat structura, cat si functiile organelor interne;
-imaginile tesuturilor moi identifica si caracterizeaza anomalii si leziuni
focale mai eficient decat alte metode imagistice;
-excelent in diagosticarea cancerului, a bolilor cardiovasculare,
musculare si anomalii osoase;
-e posibila identificarea anomaliilor care sunt obturate de oase sau
formatiuni tumorale;
-permite evaluarea neinvaziva a sistemului biliar si fara a injecta
substanta de contrast;
-substantele de contrast utilizate pot sa produca rareori reactii alergice
comparativ cu cele utilizate pentru examenele radiologice clasice sau
tomografie computerizata;
-se poate pune un diagnostic de Alzhemier prin difuzie;
-poate sa faca o tractografie care permite neurochirurgului sa-si planifice
operatia in asa fel incat sa indeparteze cat mai putin din tesutul sanatos;
-la nivelul maduvei spinale poate sa faca lucruri care scapa multor altor
aparate;
-se pot detecta formatiuni tumorale la nivelul tractului digestiv, lucru
care nu se poate face cu celelelalte aparate;
-se pot descoperi formatiuni tumorale restante si se poate stabili gradul
lor de evolutie oncologica;
-evaluari ale tesutului in pericol de a face un infarct.
 7.Bibliografie:
1.Lăncrănjan Antonius:
 https://ro.m.wikipedia.org/wiki/Imagistic
%C4%83_prin_rezonan%C8%9B%C4%83_magnetic
%C4%83
 https://en.m.wikipedia.org/wiki/Magnetic_resonance_im
aging
 https://www.nibib.nih.gov/science-education/science-
topics/magnetic-resonance-imaging-mri
 https://ehealthromania.com/rmn-ghid-pacienti/amp/
2.Mihalache Dina:
 OpenLearn
 http://www.sfatulmedicului.ro/dictionar-medical/rezonanta-
magnetica-nucleara-rmn_4820
  http://www.scientia.ro/tehnologie/cum-functioneaza-
lucrurile/932-imagistica-prin-rezonanta-magnetica-rmn-cum-
functioneaza.html
 Remus Răduleț și colab. Lexiconul Tehnic Român, București:
Editura Tehnică, 1957-1966
 Al. Anghel Magnetismul metalelor - metode si modele Editura
Dacia, 1986
 https://ro.wikipedia.org/wiki/Lungime_de_und%C4%83
 http://www.eva.ro/sanatate/medicina-generala/ce-este-rmn-ul-
sau-imagistica-prin-rezonanta-magnetica-articol-30268.html
 http://www.cdt-babes.ro/articole/rezonanta-magnetica-nucleara-
rmn.php
3.Mariș Denisa:
 https://ro.wikipedia.org/wiki/Imagistic
%C4%83_prin_rezonan%C8%9B%C4%83_magnetic
%C4%83
4.Lung Andrei:
 http://www.eva.ro/sanatate/medicina-generala/ce-este-rmn-
ul-sau-imagistica-prin-rezonanta-magnetica-articol-
30268.html

Contribuția fiecăruia din echipă a fost în felul următor:

1.Mihalache Dina:
 Introducere.
 Definitie. Descriere. Proprietati.
 Marimi fizice de interes pentru tema aleasa si unitati de
masura
2.Mariș Denisa:
 Utilizarea in natura si in alte domenii
 Utilizarea in medicina de diagnostic
3.Lancranjan Antonius:
 Utilizarea in medicina de terapie
 Alte utilizari in medicina
 Principii generale de construire a aparatelor amintite la punctele
6, 7, 8. Exemple.
4.Lung Andrei:
 Perspective de viitor
 Concluzii
 Imbinarea tuturor partilor realizate de ceilalti membrii si
asezarea in pagina