CRUCIADELE

I. Cruciadele. Definiţia
Cruciadele = expediții militare organizate de papi, cu participarea monarhilor
Europei apusene, în secolele XI-XIII, cu scopul de a elibera ”Locurile Sfinte”
de sub dominația musulmanilor.
Termenul de cruciat-cruciadă este ulterior evenimentului şi derivă de la semnul
crucii cusut pe vesmintele luptătorilor.
II. Cauzele cruciadelor
1.politice
- afirmarea începând cu anul 1000 a turcilor selgiucizi şi campaniile acestora de
cucerire
- pierderile teritoriale ale imperiului Bizantin şi dorinţa împăratului de a-şi
recâştiga teritoriile pierdute.
2. economice
- - normanzii dar şi negustorii bogatelor oraşe italiene erau interesaţi de
stăpânirea marilor drumuri comerciale care legau Asia de Europa şi obţinerea
de noi pieţe de desfacere şi aprovizionare
3. religioase
- eliberarea Locurilor Sfinte de sub dominația musulmană.
- realizarea în siguranţă a pelerinajelor.
- Papa spera să dobândească stăpânirea spirituală asupra întregii lumi.

III. Forțe participante

La cruciade au participat nobili, ţărani, orăşeni atraşi de bogăţiile Orientului.

IV. Numărul cruciadelor şi desfăşurarea acestora

Între secolele XI-XIII (1096-1270) s-au desfăşurat 8 cruciade.

Cruciada I ( 1096-1099)
Este organizată de Papa Urban II .
S-a desfăşurat în două etape :
1.- “ cruciada săracilor ( 1096), la care au participat săraci prost echipaţi , ce
au fost masacraţi de turci în Asia Mică.
2. - “ cruciada cavalerilor”, cavalerii reuşind să elibereze Ierusalimul.
Teritoriile cucerite au fost organizate în statele “Orientului Latin”. Au fost
create principatele Antiohia, Edessa , Tripoli şi regatul Ierusalimului.
Cucerirea Ţării Sfinte a dus la formarea mai multor state cruciate în Siria şi
Palestina.
Cel mai important era Regatul Ierusalimului, pentru a cărui apărare au fost
create ordinele militaro-călugăreşti: templierii, ospitalierii, teutonii.

1
Templierii
Ordin creat în 1129.
Recunoscuţi după hainele albe şi crucea roşie.
Cei mai bine echipaţi, disciplinaţi şi antrenaţi războinici din perioada
cruciadelor.

Cavalerii ioaniți (ospitalierii)

Cunoscuţi şi sub numele de cavalerii de Rodos sau Malta au avut ca misiune
principală – protecţia pelerinilor în Ţara Sfântă.

Cavalerii teutoni
Ordin militar germanic creat în Palestina în 1099.
Simbol crucea neagră.
Din secolul al XIII lea rătăcesc prin Europa –Ţara Bârsei (1211-1225 ) şi apoi
Prusia Orientală.

Cruciada a-II-a ( 1147-1148)

În ciuda numărului de participanți și a celor două armate bine organizate,
cruciaţii au fost înfrânţi şi au pierdut Ierusalimul.

Cruciada a-III-a ( 1189-1192), organizată de Papa Clement al III-lea la care au

participat regii Franţei ( Filip al II-lea August ) şi Angliei ( Richard Inimă de
Leu ) şi împăratul german Frederic Barbarossa s-a încheiat fără nici un rezultat.
Singura victorie este cea a lui Richard Inimă de Leu, care recucereşte cetatea
Akra.

Cruciada a-IV-a ( 1202-1204), organizată de Papa Inocenţiu al III-lea s-a

sfârşit cu cucerirea Constantinopolului şi crearea Imperiului Latin de Răsărit
( 1204-1261) condus de împăratul Baldwin de Flandra.
Un episod jalnic a fost acela al “ cruciadei copiilor”, mişcare populară pornită în
1212 din Franţa, Italia de nord şi regiunea Rinului, la care au luat parte
numeroşi adolescenţi care au pierit pe drum sau au ajuns să fie vânduţi pe
pieţele de sclavi din Egipt.

2
Cruciada a-V-a ( 1217-1221)
Cruciada a V-a a fost o încercare de recucerire a Ierusalimului și a restului Țării
Sfinte prin cucerirea mai întâi a sultanatului Egiptean ayyubid.
Papa Honorius al III-lea a organizat armatele cruciate conduse de Leopold al
VI-lea al Austriei și Andrei al II-lea al Ungariei și o incursiune militară care
a lăsat până în cele din urmă Orașului Sfânt în mâinile musulmanilor.
Mai târziu, în 1218, o armată germană condusă de Oliver al Kölnului și o
armată mixtă de olandezi, flamanzi și frizieni condusă de William I al Olandei
s-au alăturat expediției.
Pentru a cuceri orașul Damietta din Egipt, ei s-au aliat cu turcii selgiucizi din
Sultanatul de Rum din Anatolia, care i-au atacat pe ayyubizi în Siria pentru a
ușura sarcina creștinilor.
După ocuparea portului Damietta, cruciații s-au îndreptat spre Cairo în iulie
1221, dar au fost obligați să-și întrerupă înaintarea din cauza epuizării stocurilor
de hrană. Egiptenii au executat un atac de noapte, care a dus la moartea a
numeroși cruciați și în cele din urmă, la capitularea întregii armate.
Sultanul egiptean Al-Kamil a căzut de acord asupra unui armistițiu de opt ani
cu europenii.

Cruciada a-VI-a ( 1228-1229)

Ierusalimul este cucerit de către împăratul Frederic al II-lea.
Cruciada a-VII-a ( 1248-1254), organizată de regele Franţei , Ludovic al IX-
lea cel Sfânt , a fost un eşec.
Cruciada a-VIII-a ( 1270) condusă tot de Ludovic al IX-lea cel Sfânt , care
viza cucerirea Tunisului , s-a încheiat cu un nou eşec al regelui Franţei.

V. Urmările cruciadelor
- Nobilimea sărăcită şi decimată în războaie, a pierdut teren, în vreme ce
oraşele, cunosc un mare avânt
- Întărirea puterii monarhilor
- Apariția statelor centralizate
- A accentuat ruptura dintre ortodocşi şi catolici
- Stoparea expansiunii turce în Orient
- Europenii monopolizează căile comerciale din Marea Mediterană
- Intensificarea schimburilor cu Orientul

VI.Vocabular
Cruciadă=expediţie militară creştină împotriva statelor musulmane sau a
ereticilor.
Turcii selgiucizi =nomazi din Asia Centrală care acceptă islamismul în secolul
al X-lea);
Pelerinaj =călătorie făcută de credincioşi spre un loc considerat sfânt);
Locuri sfinte =locurile în care s-a născut şi a trăit Isus Hristos.