Tolciu Andreea. Comunicare culturală şi internaţională. An III.

Grupa 6

Emoţia. Teorii.

Ca şi fenomen, emoţia poate fi definită ca fiind ceva complex, dar simplu de recunoscut, greu
de explicat, dar uşor de controlat. Când ne gândim la emoţii, ne vin în minte acele senzaţii constante pe
care le simţim în viaţa de zi cu zi, indiferent că este vorba de bucurie infernală sau plâns îngrozitor.
Însă, emoţiile sunt mult mai mult decât atât. Sunt mulţi oameni cărora le este frică să aibă parte de
emoţii, fie ele pozitive sau negative, deoarece ar putea avea un impact puternic asupra corpului, din
punct de vedere medical. Sunt boli care contraindică emoţiile puternice, sunt organe care nu rezistă la
astfel de senzaţii. Autori din domeniul psihologie dau sensuri diferite conceptului de emoţie, astfel voi
încerca să trec cu vedere câteva dintre aceste definiţii. Există, de altfel, şi teorii care confirmă sau
infirmă anumite sensuri ale emoţie, ce se manifestă prin stări de bucurie, tristesţe, frică, etc. De
menţionat este faptul că fiecare individ se naşte cu anumite emoţii, cum ar fi frica, spre exemplu.
Important este ca aceste emoţii să fie controlate şi asociate cu acele obiecte, spaţii, entităţi, care
provoacă sentimentul respectiv.
„Pentru Darwin emoţiile sunt conduite adaptative proprii unui stadiu mult depăşit pe traiectul
evoluţiei omului”1. Acesta consideră simpla existenţă umană este strict legată de emoţii. Omul poate fi
definit prin conceptul de emoţie, tocmai pentru că sunt indispensabile, necontrolabile în ceea ce-l
priveşte pe om şi reacţiile acestuia la diferiţi stimuli. Tot ceea ce ţine de cultură ar fi de izbelişte, în
lipsa unor emoţii. Simpla tresărire la auzirea unei melodii este emoţie. Ce ar însemna dacă omul nu ar
mai simţi acest lucru? Nimic nu l-ar face fericit, nimic nu l-ar intrista, nimic nu i-ar creea frică; ar fi pur
şi simplu un corp gol. John Broadus Watson (1878 - 1958), psiholog behaviorist american, este
fondator al şcolii de psihologie behavioristă, aducând contribuţii importante la dezvoltarea ştiinţei
creşterii copiilor.2 Acesta clasifică anumite emoţii ca fiind emoţii primare. În opinia sa, frica, furia şi
iubirea reprezintă aceste emoţii primare, cea dintâi manifestându-se prin ţipete, stoparea respiraţiei,
mişcări diferite ale corpului; iubirea este emoţia răspuns la plăcerile umane. Am putea lua simplul
exemplu al individului căruia îi este frică de un păianjen, şi care în momentul întâlnirii cu acesta,
manifestă frica prin sunete ciudate, salt şi schimbarea mimicii. Cu toate acestea, alţi autori îl contrazic
pe Watson, spunând că aceste emoţii sunt ereditare şi se produc automat la anumiţi stimuli.

1
Jean-Paul Sartre, Psihologia emoţiei, Editura Iri, Bucureşti, 1997,p. 10
2
http://www.psychologies.ro/Dictionar-de-psihologie/W/WATSON-JOHN-BROADUS-1309417
Tolciu Andreea. Comunicare culturală şi internaţională. An III. Grupa 6
Robert Plutchik clasifică emoţiile în opt categorii de bază, sau emoţii primare. Astfel, vorbim despre
furie, frică, tristeţe, bucurie, dezgust, surpriză, curiozitate, acceptare. 3 La fel ca şi Watson, cele trei
emoţii sunt trecute la ceea ce şi Plutchik numeşte emoţii primare.
Psihologul american Paul Ekman, de la Universitatea California (expert în studiul emoţiilor,
manifestărilor acestora şi în studiul mecanismului minciunii), pe baza rezultatelor unor îndelungate
cercetări pe toate continentele, arată că există 4 expresii faciale care pot fi recunoscute de orice
persoană aparţinând oricărei culturi de pe planetă: frica, mânia, tristeţea şi bucuria.
În ceea ce-l priveşte pe Sartre, acesta face parte din teoreticienii existenţialişti. Astfel, pentru el, emoţia
este un “mod de existenţă al conştiinţei”.4 În definirea emoţiei, Sarte vede ceva magic.
W. James distinge în emoţie două tipuri de fenomene, precum un grup de fenomene fiziologice şi un
altul de fenomene psihologice. “Esenţialul tezei sale este că starea de conştiinţă zisă bucurie, furie,
etc, nu este nimic altceva decât conştiinţa acelor manisfestări fiziologice, proiecţia lor în
conştiinţă…”5 James face o legătură între emoţie şi instinct, spunând că orice incită un instint, o va face
şi asupra unei emoţii. Diferenţa dintre cele două este că emoţia se exercită în corp, pe când instinctul în
afara acestuia.
Foarte importantă este recunoaşterea oricărei stări pe care o simţim. Emoţiile sunt legate de
eliberarea de neurotransmiţători, respectiv dopamină, noradrenalină, serotonină, etc. Însă, aceasta ţine
de o altă explicaţie biologică. Emoţiile sunt provocate de stări puternice care se petrec în corpul nostru,
toate teoriile plecând de la conştientizarea acestor stări. Odată cu maturizarea corpului nostru şi a
tuturor funcţiilor acestuia, emoţiile se maturizează şi ele, în sensul că dezvoltăm o anumită emoţie la un
anumit stimul, o anumită stare. Plecând de la emoţii, se poate vorbi despre fobii, acestea reprezentând
emoţia negativă, precum frica. Spuneam la început că există oameni care ar trebui să fie imuni la
anumite emoţii, tocmai pentru că există posibilitatea unui atac de cord, spre exemplu. O trăire
emoţională prea puternică poate urgent să ducă la astfel de probleme.
Viaţa de zi cu zi ne este controlată de emoţii. Pozitive sau negative, exteriorizarea noastră se
face prin emoţii. Fie că ne este frică sau că ne place ceva foarte tare, starea noastra fizică şi psihică se
schimbă în funcţie de amploarea pe care emoţiile o iau asupra noastră. Sartre, prin cartea sa, Psihologia
emoţiei, încearcă să transpună diferite idei, aparţinând diferitor psihologi. În ideea sa, totul pleacă de la
conştientizarea acestor stări ce provoacă emoţiile. Totul este ereditar, iar undeva la mijloc chiar şi
magic. În concluzie, emoţiile sunt definite prin chiar existenţa noastră. Modul în care putem controla
aceste emoţii ţine de fiecare om în parte. Cu cât mai bine controlăm, cu atât mai bine.
3
http://www.psihoterapia.eu/index.php?option=com_content&task=view&id=481&Itemid=341
4
Idem 1, p. 12
5
Jean-Paul Sartre, Psihologia emoţiei, Editura Iri, Bucureşti, 1997,p. 38
Tolciu Andreea. Comunicare culturală şi internaţională. An III. Grupa 6
BIBLIOGRAFIE

Satre Jean Paul, Psihologia emoţiei, Editura Iri, Bucureşti, 1997

www.psihoterapia.eu
www.psychologies.ro