Clasificarea cariilor dentare.

Instrumentar utilizat în tratamentul cariei dentare.

Caria dentara este considerata ca fiind cea mai răspândita maladie, care
afectează populaţia mondiala in procentaj de 90%.
Principala cauza a producerii cariei este placa bacteriana.
Caria dentara - o boala infectioasa provocata de bacterii din cavitatea bucala (in
special Str. Mutans si lactobacili) si produsele acestora care ajuta la formarea placii
dentare microbiene si actioneaza demineralizand si distrugand suprafata externa a dintelui
- smaltul.
Definitie: Caria dentară este un proces patologic dinamic, reversibil, episodic şi
asincron, care în stadiile necavitare (în smalţ şi chiar în dentină) are capacitatea de a se
vindeca cu ajutorul măsurilor preventiv-terapeutice.
Definitii:
 J.R Elderton. consideră că procesele carioase reprezintă în mod fundamental o
manifestare a unui dezechilibru dintre ionii de calciu şi fosfat în ţesuturile dentare
şi salivă, mediat de microorganismele plăcii bacteriene şi influenţat de unii factori
numiţi determinanţi ecologici.
 Th. Lundeen o defineşte ca o boală infecţioasă a dinţilor care provoacă disoluţia
şi distrucţia localizată a ţesuturilor calcificate.
 A Thylstrup o consideră o boală ce afectează sedii specifice, provocată de
activităţi bacteriene localizate.
 W.H Bowen. susţine că leziunea carioasă nu apare în absenţa plăcii bacteriene
sau a carbohidraţilor fermentabili, astfel încât el o consideră o boală
dietobacteriană.
 S. Reisine a conceptualizat caria dentară ca rezultatul interacţiunii dintre factorii
genetici şi cei de mediu în care componentele biologice, sociale, comportamentale
şi psihologice au un mod complex de manifestare.

1
 Caria dentară este un proces dinamic, în care disoluţia şi reprecipitarea sărurilor
minerale din ţesuturile dentare, placa bacteriană şi salivă au loc alternativ în funcţie
de pH-ul de pe suprafaţa dentară în relaţie cu metabolismul ecosistemului reprezentat
de placa bacteriană.
Modificarea brutală sau îndelungată a unor condiţii de mediu în jurul unei plăci
bacteriene nepatogene face ca microflora rezidentă să-şi schimbe compoziţia, cu
predominanţa speciilor acidogene şi acidurice. Prin glicoliza anaerobă a substratului
nutritiv glucidic, se vor produce cantităţi relativ mari de acizi organici, care vor scădea
pH-ul la nivelul interfeţei dinte/placă bacteriană până în jur de 5,5 (pH critic), moment în
care sunt iniţiate procesele de demineralizare. Dacă condiţiile defavorabile de mediu sunt
depăşite, vor predomina fenomenele de remineralizare şi vindecare a leziunii respective

Clasificarea cariilor dentare

Clasificarea leziunilor carioase

Criterii de clasificare:
I. Din punctul de vedere al aspectului clinic, leziunile pot fi:
 Necavitare – leziune carioasă reversibilă prin remineralizare;
 Cavitare – ireversibile-tratament restaurativ.
LEZIUNI NECAVITARE
 este prezenta o leziune de subsuprafata, acoperita de un strat de smalţ;
pseudointact aproximativ integru, aspru la suprafata. Este considerat stadiu
reversibil al leziunii carioase prin procese de remineralizare (terapeutice
sau naturale);
LEZIUNI CAVITARE
 caracterizate de o solutie de continuitate la suprafata smaltului, cu prabusirea
prismelor si instalarea unei cavitati. Este considerat stadiu ireversibil, el
beneficiind numai de tratament restaurativ.
2.Din punctul de vedere al tipului lezional:
 Primare, iniţiale sau incipiente;
 Secundare (recurente);

2
LEZIUNI CARIOASE INITIALE, PRIMARE SAU INCIPIENTE
• descriu primul atac asupra unei suprafete a dintelui;
LEZIUNI CARIOASE SECUNDARE SAU RECURENTE
• sunt cele observate sub sau in jurul marginilor sau peretilor ǐncorjurători ai unei
obturatii existente. Sediile cele mai obisnuite pentru aceste carii sunt:
— marginile aproximale, vestibulare si linguale ale unei obturatii
aproximale, in zona punctului de contact;
— şanturi şi fosete care nu au fost inglobate in cavitate;
—- suprafetele de langa zonele fracturate;
3.. Din punctul de vedere al evoluţiei clinice:
 Cu evoluţie rapid-progresivă (acute);
 Cu evoluţie lent-progresivă (cronice);
 Oprite în evoluţie, staţionare sau cu evoluţie întreruptă;
 Vindecate.

EVOLUŢIIA CLINICĂ
I. CARII CU EVOLUŢIE ACUT PROGRESIVĂ (CARII EXPLOZIVE SAU
RAMPANT CARIES)
• procese cu evolutie rapida invadante care afecteaza de obicei mai multi dinti. Dentina
lezionala este moale şi de culoare galbuie. Sunt frecvent insoţite de reactii pulpare severe.
II. CARII CU EVOLUŢIE LENT PROGRESIVA (CRONICE).
• evolutia lor se intinde pe o perioada mai lunga de timp, sunt de diferite profunzimi, si
au tendina de a evolua ǐn numar redus. Dentina lezionala este de consistentă dură şi de
culoare inchisa. De obicei diferenţa intre caria acută şi cea cronica se face pe baza
coloraţiei, consistenţei, mirosului, vârstei, duratei evolutiei şi posibilei reacţii pulpare.
III. CARII CU EVOLUŢIE ÎNTRERUPTĂ (STAŢIONARE SAU OPRITE ÎN
EVOLUŢIE)
• apar in situaţiile clinice cand fie prin prabuşirea prismelor de smalţ sau prin absenţa
dintelui vecin sunt create condiţiile propice curaţirii, autocuratirii şi contactului direct cu
saliva. In aceste cazuri, apare un strat de dentina scleros (hipermineralizat), bine
reprezentat care se opune unui atac cariogen ulterior.

3
IV. CARII VINDECATE
• reprezintă leziuni carioase iniţiale, remineralizate datorită accesului direct al
factorilor favorizanţi remineralizanţi. De obicei sunt localizate la nivelul coletului,
urmărind orientarea festonului gingival şi apar cand leziunile incipiente beneficiază prin
eruptia pasivă a dintelui de expunerea directă la fluxul salivar şi la mijloacele de curatire
si autocuraţire.
4. Dupa tesutul afectat:
I.Carii de smalt
 Corespund leziunilor carioase incipiente sau initiale.
II. Carii de dentina
 Corespund cariilor cavitare ce afecteaza smaltul si dentina.
III.Carii de cement (suprafata radiculara)
 Sunt localizate pe suprafetele radiculare afectand cementul si dentina.Sunt
asociatevprocesului fiziologic de imbatraniresi fenomenului de recesiune
gingivala.
5. D.p.d.v. IATROGENIC
CARIILE REZIDUALE(RECIDIVA DE CARIE)
Sunt reprezentate de tesutul patologic care nu a fost indepartat in timpul unei
proceduri restaurative, fie accidental, din neglijenta sau intentionat.
6. Dupa numarul de fete afectate:
I.Leziuni carioase simple
 Afecteaza o singura suprafata a dintelui,
II. Leziuni carioase compuse
 Afecteaza doua suprafete ale dintelui,
III. Leziuni carioase complexe
 Afecteaza trei sau mai multe fete ale dintelui.
7. Dupa tipul de cavitate ce necesita a fi preparata (G.V.Black)
Clasa I
 Cu debut la nivelul defectelor structurale ale dintilor cum sunt fosetele si
fisurile.De obicei au trei localizari:
- Suprafetele ocluzale ale molarilor si premolarilor,

4
 - Doua treimi ocluzale ale fetelor vestibulare si orale ale molarilor,
- Fetele palatinale ale dintilor frontali.
Clasa II
 Leziuni care evoluiaza la nivelul fetelor aproximale ale premolarilor si molarilor.
Clasa III
 Leziuni care evoluiaza la nivelul fetelor aproximale ale dintilor anteriori fara a
afecta sau a necesita indepartarea unghiului incizal.
Clasa IV
 Leziuni ce evoluiaza la nivelul fetelor aproximale ale dintilor anteriori care
afecteaza sau necesita indepartarea si restaurarea unghiului incizal.
Clasa V
 Leziuni ce evoluiaza in treimea cervicala pe fetele vestibulare si orale ale tuturor
dintilor.
Clasa VI
 Leziuni care initial nu au fost incluse in clasificarea lui Black. Se intalnesc la
nivelul marginilor incizale si virfurile cuspidiene sau orice suprafata expusa la
maxim curatirii si autocuratirii. De obicei debuteaza la nivelul unui defect de
formare sau de origine traumatica.
8. Din punctul de vedere al profunzimii şi al ţesuturilor afectate, OMS a propus
următoarea clasificare:
 D1: leziune în smalţ detectabilă clinic cu suprafeţe intacte (necavitare);
 D2: leziune în smalţ detectabilă clinic cu suprafaţa cavitară;
 D3: leziune în dentină detectabilă clinic (cu sau fără cavitaţie);
 D4: leziune cu afectare pulpară.
9. Combinând criteriul ce priveşte integritatea suprafeţei leziunilor cât şi stadiul lor de
evoluţie, Academia Americană de Stomatologie Restaurativă împreună cu unii autori (B.
Nzvad, V. Machiuiskien şi V. Baielum, 1999) au propus următoarea clasificare:
 O – sănătos clinic. Smalţul este sănătos, cu transluciditate şi textură normală (în
fisurile cu acest tip de smalţ este permisă o uşoară modificare de culoare);
 1 – carii active cu suprafaţa smalţului intactă.
 suprafaţa smalţului este alb-gălbuie, opacă, fără strălucire;

5
  la palparea blândă cu sonda suprafaţa este aspră şi rugoasă;
 pe suprafeţele netede leziunea carioasă este localizată tipic aproape de marginea
liberă a gingiei;
 în şanţuri şi fosete morfologia este intactă şi leziunea se întinde numai de-a lungul
pereţilor verticali ai şanţurilor;
2 – carii active cu apariţia unei discontinuităţi în smalţ:
 aceleaşi criterii ca la indicele 1, concomitent cu apariţia unei pierderi minore
(microcavitaţie) localizată strict în smalţ;
 la palpare nu se percepe reducerea durităţii smalţului sau pereţi subminaţi.
3 – carii active cu leziune cavitară:
 la inspecţia cu ochiul liber se observă pierderea de ţesut dentar dur (atât smalţ, cât
şi dentină);
 la palparea uşoară, consistenţa este moale sau asemănătoare cu aceea a pielii, şi cu
o interesare pulpară facultativă.
4 – Carii inactive cu suprafaţa smalţului intactă:
 la inspecţie, smalţul este lucios, strălucitor, dar cu o culoare ce variază între alb-
cretos, maron sau negru;
 la palparea foarte uşoară cu sonda, pe suprafaţa leziunii smalţul este dur şi neted;
 pe suprafeţele netede, leziunea carioasă este localizată tipic la oarecare distanţă de
marginea liberă a gingiei;
 în şanţuri şi fosete, morfologia fisurală este intactă şi leziunea se extinde numai pe
pereţii laterali ai şanţului.
5 – carii inactive cu apariţia unei discontinuităţi în smalţ
 se întâlnesc criteriile indicelui 4, concomitent cu o pierdere minoră localizată
strict în smalţ (microcavitaţie);
 palparea nu decelează modificări în duritatea smalţului şi nici pereţi subminaţi.
6 – carii inactive cu leziune cavitară
 la inspecţie se observă pierderea de ţesut dentar dur, atât în smalţ, cât şi în
dentină;
 suprafaţa cavităţii poate fi lucioasă, iar la palpare dentină este dură. Nu există
interesare pulpară.

6
7 – obturaţie pe o suprafaţă sănătoasă de smalţ
8 – carie secundară activă:
 leziunea carioasă poate fi cavitară sau necavitară.
9 – carie secundară inactivă:
 leziunea carioasă poate fi cavitară sau necavitară.
10. Din punctul de vedere al gradului de severitate al leziunii, Şcoala Scandinavă
defineşte patru zone distincte
 Zona I – carii în fisuri sau gropiţe la dinţii laterali;
 Zona II – carii proximale la dinţii laterali;
 Zona III – carii proximale la incisivi;
 Zona IV – carii pe suprafeţele netede ale dinţilor.
11. Clasificarea leziunilor carioase după sediu şi mărime (Mount):
 Clasa l, dimensiunea 1: defecte în şanţuri şi fosete. Se combină deseori cu
sigilarea restului fisurii;
 Clasa l, dimensiunea 2: leziune de dimensiuni reduse sau înlocuirea unei
restaurări Black de clasa I-a;
 Clasa l, dimensiunea 3: leziune extinsă care necesită protecţia unuia sau mai
multor cuspizi;
 Clasa l, dimensiunea 4: leziune extinsă cu unul sau mai mulţi cuspizi afectaţi.
 Clasa II, dimensiunea 1: implicare dentinară minimă, lipsa posibilităţii de
remineralizare, detectabilă pe Rx sau prin transiluminare;
 Clasa II, dimensiunea 2: afectare dentinară mai extinsă, creasta marginală afectată
sau distrusă, înlocuirea unei restaurări Black limitate;
 Clasa II, dimensiunea 3: dinte lateral cu implicare dentinară substanţială, fractură
cuspidiană veritabilă sau potenţială; necesită protecţie cuspidiană. La dinţii
frontali este pierdut suportul pentru unghiul incizal;
 Clasa II, dimensiunea 4: pierderea cel puţin a unui cuspid la dinţii laterali sau a
unei porţiuni din muchia incizală a frontalilor.

7
 Sediu Minimă Medie Largă Extinsă
Fisurale (1) 11 12 13 14
Aproximale (2) 21 22 23 24
Cervicale (3) 31 32 33 34
12. Clasificarea radiologică a cariilor aproximate (Espelid şi Tweit, 1984)
D1 Leziune în jumătatea externă a smalţului
D2 Leziune în jumătatea internă a smalţului, dar nu şi în dentină
D3 Leziune în treimea externă a dentinei
D4 Leziune în treimea medie a dentinei
D5 Leziune în treimea internă a dentinei
13. Clasificarea clinică şi radiologică a cariilor fisurale (Espelid şi Tweit, 1994)
Gradul 1
 White spot necavitar sau leziune carioasă uşor modificată de culoare în smalţ şi
nici o leziune detectabillă pe RX.
Gradul 2
 Cavitaţie superficială la intrarea în fisură, o oarecare pierdere de substanţe
minerale în suprafaţa smalţului ce înconjoară fisura şi/sau o leziune carioasă în
smalţ detectabilă pe Rx.
Gradul 3
 Pierdere moderată de minerale cu o cavitaţie limitată la intrarea în fisură şi/sau o
leziune în treimea externă a dentinei detectabilă pe Rx.
Gradul 4
 Pierdere considerabilă de minerale cu cavitaţie şi/sau o leziune în treimea medie a
dentinei, detectabilă pe Rx.
Gradul 5
 Cavitaţie avansată şi/sau o leziune în treimea internă a dentinei, detectabilă pe
Rx.

8
 Instrumentar utilizat în tratamentul cariei dentare

Clasificare:
1. INSTRUMENTAR DE EXAMINAT.
2. INSTRUMENTAR PENTRU PREPARAREA CAVITATILOR.
3. INSTRUMENTAR PENTRU RESTAURAREA DINTILOR.
1. Instrumentar utilizat la examenul clinic:
 1. OGLINDA DENTARA
 2. SONDA DENTARA
 3. PENSA DENTARA
Întrebuinţările oglinzilor:
 Asigură vizibilitatea câmpului operator
 .Asigură protecţie operatorului şi pacientului
Sonde dentare flexibile
- acele Miller se găsesc în două lungimi: lungi (50mm) şi scurte (40mm) şi în şase
grosimi (superextrafine,extraextrafine, extrafine,fine, mijlocii,groase)
Întrebuinţările pensei dentare
 Manipularea unor instrumente mici,sterile: ace, freze, conuri de hârtie sau
gutapercă, pene, inele, benzi de contur
 Aplicarea şi îndepărtarea unor pansamente medicamentoase şi introducerea prin
capilaritate a unor soluţii medicamentoase în camera pulpară

Pentru mărirea imaginii:

- ataşarea de ochelari a unor lentile sau a unui telescop uni sau binocular
- lentile de mărire din sticlă ce se aplică cu o bandă pe capul pacientului
- fibre optice ataşate de capul turbinei
II. INSTRUMENTAR PENTRU PREPARAREA CAVITATILOR:
1. Instrumentar de mana
2. Instrumentar rotativ
3. Instrumentar ultrasonic

9
 4. Instrumentar laser
5. Instrumentar aero-abraziv
II.1. Instrumentar de mana in prepararea cavitatilor:
 1. INSTRUMENTAR CU ACTIUNE IN SMALT:
 Dalti:- dreapta;
- curba;
- dublu angulata.
 Toporisti de smalt
 Bizotatoare de prag gingival.
 2. INSTRUMENTAR CU ACTIUNE IN DENTINA
 Toporisti de dentina;
 Sapaliga de dentina;
 Instrument de precizat unghiuri dentinare;
 Linguri Black.
Mânerul
- are diferite forme şi mărimi
- poate prezenta zimţi sau convexităţi anatoforme pt îmbunătăţirea prizei instrumentului
Tija (gâtul instrumentului)
-este neted, rotund sau conic
- cu una sau mai multe curburi pt a evita tendinţa de rotire a acestuia în timpul lucrului
Partea activă
- pot avea o singură terminaţie sau cu dublă terminaţie
- Poate avea forme şi mărimi diferite în funcţie de scopul pt care au fost create
Instrumentar cu actiune in smalt: - Dalti de smalt
Instrumentar cu actiune in smalt: - Toporisca de smalt
Instrumentar cu actiune in smalt: - Bizotatoare de prag gingival
- Bizotatoarele de prag gingival sunt instrumente care prin forma pe care o au
permit efectuarea unui bizou corect la marginile de smalţ ale pragului gingival
într-o preparaţie proximoocluzală
- Sunt instrumente perechi dr/stg, mezial/distal

10
 - Partea lamei ce priveşte spre mâner se numeşte bizotatoare iar cea departe de
mâner contrabizotatoare
 INSTRUMENTAR CU ACTIUNE IN DENTINA
 Toporisti de dentina;
 Sapaliga de dentina;
 Instrument de precizat unghiuri dentinare;
 Linguri Black.
II. INSTRUMENTAR PENTRU PREPARAREA CAVITATILOR:
II.2. Instrumentar rotativ
1. Piese de mana:
 Piesa dreapta
 Piesa contraunghi
 Turbina
2. Instrumentar rotativ propriu-zis:
- freze
- pietre
Piese de mana:
 Piesa dreapta(utilizata pentru cavitatilor pe dintii frontali, F.vestibulara a
incisivilor mandibulari si fata ocluzala a PM.,M.
Dezvolta viteze mici= 5.000-10.000 rpm. Foloseste freze cu lungimi de 40 mm.
diametru 2,35mm.
 Piesa contraunghi(indicata in prepararea tituror dintilor, cu actiune in special in
dentina. Utilizeaza freze medii 22mm lungime,2,35mm diametru, manerul carora
este prevazut cu un gat special ce asigura prinderea.Viteze conventionale=5.000-
10.000 rpm.
 Turbina, dezvolta viteze mari=45.000-100.000 sau foarte mari=100.000-
500.000.Freze 19 mm lungime, fixate prin frictiune. Are actiune in principal in
smalt.

11
TURBINA
• In funcţie de iluminarea câmpului operator: Cu fibră optică, Clasice
• In funcţie de materialul din care sunt confecţionate: titan ( sunt mai usor de
manipulat, iar piesele netede asigura o mai buna igienizare a lor), otel (au un
pret de cost mai scazut)
• In functie de modul de fixare a instrumentarului : push-botton, strangerea si
rasucirea unui buton, frictiune.

Frezele dentare:- clasificare

1. Dupa piesa la care pot fi  Freze scurte ptr. cap miniaturizat
adaptate: – 16mm.
 ptr. piesa dreapta;  Fr. pentru contraunghi-22mm.
 ptr. piesa contraunghi;  Fr. cu gat lung pentru
 ptr. turbina. contraunghi-26mm.
2. Dupa material si modul de  Fr.pentru piesa dreapta-44mm.
fabricare: 4. Dupa forma partii active:
 Freze din otel (pentru viteze  Sferice
conventionale 6.000-  Cilindrice(fissiure)
10.000rpm.);  Con-invers
 Freze din carbura de tungsten (cu  Roata
actiune in smalt si in dentina,  Para(eliptice)-330
viteze conventionale si inalte.  Conice cu lame longitudinale
3. Dupa lunimea frezelor:  Conice cu lame sectionate
 Pentru turbina-19, 21, 25mm. transversal.
Forma părţii active:
- freza sferică
- freza con invers
- freza cilindrică
- freza cilindro-conică
- freza pară

12
Celelalte forme sunt rezultatul modificărilor acestor 5 forme
- freza cilindrică cu cap rotunjit, cu striuri transversale, cu striuri transversale şi
cu cap rotunjit)
- freze con invers (cu cap rotunjit, cu striuri transversale)
- freze flacară
- freze roată
- freze de înfundat pragul
- freze trepan
- freze lance
- freze pentru bonturi radiculare
 Diametrul părţii active - diametrul părţii active este variabil 0,5 mm-30mm

Freza sferică
- este cea mai folosită
- are diametre diferite 0,5-30mm
- are 8 lame tăietoare care pot fi sau nu tăiate de striuri transversale
- este activă în smalţ, dentină sănătoasă, dentină alterată
- Freza sferică obişnuită acţionează mai ales pt îndepărtarea dentinei alterate şi
lărgirea cavităţilor
- Freza sferică cu striuri transversale acţionează în profunzime (pt perforarea
dentinei şi îndepărtarea prismelor de smalţ dislocate
- Freza sferică pt finisat obturaţiile din amalgam are lamele tăietoare paralele
nesecţionate transversal, dispuse longitudinal în continuarea axului mânerului
( spre deosebire de freza obişnuita, lamele sunt mai puţin pronunţate şi mult mai
pronunţate)
- Freza sferică pt lustruit obturaţiile din amalgam are suprafaţa perfect netedă şi
lucioasă
Frezele cilindrice
- freza cilindrică plată (fără vârf), cu lamele tăietoare paralele, dispuse în axul
mânerului, nu prezintă secţionări transversale.
- freza cilindrică plată cu tăietură tranversală,

13
 - freza cilindrică plată cu tăietură transversală şi lamele helicoidale -lamelele
tăietoare sunt dispuse oblic pe partea activă a frezei
- Freza de înfundat,este activă numai frontal, părţile laterale fiind perfect netede,
Frezele con invers
- partea activă este un trunchi de con cu baza mare superior
- Este activă pe toate suprafeţele sale cât şi pe muchiile sale
- Există 2 tipuri: freza con invers fără striuri tranversale şi freza con invers cu
striuri tranversale (capacitatea abrazivă este mai mare)

Pietrele dentare: descriere

Cu actiune in smalt si dentina.
Descriere:
Sunt formate din trei parti importante:
• Substratul metalic;
• Pulberea de diamant abraziva;
• liantul
Instrumentar pentru preparare ultrasonica
Ultrasunetele sunt vibratii mecanice cu o frecventa de 25.000-30.000Hz. Sistemul
este compus din:
-generator de ultrasunete;
- Piesa de mana;
- Inserturi(parti active)
Preparare cu LASER
Erbium YAG-Laser (WDL 2940)
WDL 2940 este un sistem laser tip Er-YAG pentru uz stomatologic, aplicabil in
prepararea tesuturilor dure dentare. Se utilizeaza la indepartarea selectiva a smaltului
si a dentinei, indepartarea cariei si prepararea cavitatii, indepartarea leziunilor orale
superficiale - herpes, afte, ulceratii fara tendinta de vindecare, inflamatii cronice, etc.
Actioneaza fara durere si cu o reducere marcanta a sangerarii.  Are efect analgetic,
antiinflamator si de biostimulare.

14
3. INSTRUMENTAR PENTRU RESTAURAREA DINTILOR.
 I. Instrumente de preparare a materialelor.
 II. Spatule bucale
 III. Instrumente de condensare.
 IV. Instrumente pentru netezire.
 V. Instrumente pentru modelare.
 VI. Instrumente de finisat si lustruit:
1. Freze de finisat
2. Discuri si benzi(strips-uri)abrazive
3. Perii
4. Gume de lustruit, cupe de cauciuc.

Periuţele montate
- formă de cupă (pâlnie) se adaptează la piesa de mână contraunghi
- Forma de roată se aplica la piesa de mână dreaptă sau contraunghi
- Sunt instrumente agresive datorită durităţii perilor
- Se folosesc împreună cu o pastă de lustruit
Gume de lustruit polipant, cupe de cauciuc : - sunt instrumente rotative
folosite la lustruirea direct în cavitatea orală a lucrărilor protetice din metale nobile,
seminobile şi acrilat; obturaţiilor de amalgam, suprafeţelor de smalţ după ce a fost
efectuat detartrajul

15