Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
1
PASTORALA DIRECTĂ SAU SPECIALĂ
a. Precizări terminologice
1
Vezi Dictionnaire grec-français, editat de M. A. Bailly, Paris, 1897, p. 1492.
2Vezi, de exemplu, Canonul 9 Antiohia (338-341), unde sunt folosiți ambii termeni
(Canoanele Bisericii Ortodoxe, vol. II, trad. de Răzvan Perșa, Ed. Basilica, București, 2018,
p. 69).
2
Protopopiatul, ca formă de organizare administrativ-bisericească,
însumând mai multe parohii, a apărut mult mai târziu. Protopopii, cei care
conduc, din încredințarea Chiriahului, un protopopiat, sunt considerați de
multe ori urmașii horepiscopilor din primele veacuri sau ai clericilor
periodepți, care supravegheau activitatea din parohiile situate în afara
orașelor3.
b. Definiția parohiei
c. Componența parohiei
3
Sunt pomeniți în Canonul 8 de la Antiohia (Canoanele…, p. 68).
4
Statutul pentru organizarea şi funcţionarea Bisericii Ortodoxe Române, aprobat de Sfântul
Sinod, prin Hotărârea nr. 4678 /28 noiembrie 2007, recunoscut de către Guvernul
României prin H.G. nr. 53/16 ianuarie 2008 şi publicat în „Monitorul Oficial”, nr. 50,
22 ianuarie 2008, p. 13.
3
aşa şi Hristos. Pentru că într-un Duh ne-am botezat toți, ca să fim un
singur trup” (1 Corinteni 12, 12-13).
În fruntea acestui trup eclezial se află preotul, hirotonit de episcopul
locului și mandatat de el. Orice membru al clerului este legat de un sfânt
altar prin hirotonie, potrivit canonului 6 al Sinodului IV de la Calcedon
(451):
Nimeni să nu fie hirotonit fără specificare, nici preot, nici diacon și nici
orice altceva din tagma bisericească, dacă cel hirotonit nu va fi rânduit în
chip special într-o biserică de oraș sau de sat, sau pentru altarul unui
martir, ori pentru o mănăstire. Iar cei care sunt hirotoniți fără destinație,
Sfântul Sinod a hotărât ca o astfel de hirotesire să nu aibă valoare și să nu
o poată exercita nicăieri, spre rușinea celui hirotonit5.
Dintotdeauna, la slujba de hirotonire, se indică și locul unde cel
hirotonit va sluji. Din acel moment, îi este încredințată de către episcop
răspunderea de a săvârși orice lucrare sfințitoare, în afara celor rezervate
prin excelență arhiereilor, și de a organiza și conduce activitatea pastoral-
misionară în parohia respectivă. El îndeplinește în parohie misiunea
întreitei slujiri de învățător al credincioșilor, de sfințitor al vieții acestora
și de îndrumător sau conducător pe calea mântuirii. Principalul său scop
devine, într-un cuvânt, mântuirea credincioșilor încredințați spre
păstorire.
5
Canoanele Bisericii Ortodoxe…. p. 220.
4
Parohiile, în Biserica Ortodoxă Română, în funcţie de condiţiile
pastoral-misionare şi de numărul credincioşilor, sunt de trei categorii
(clasificarea pe categorii se aprobă de către Permanenţa Consiliului
Eparhial).
5
II.2. INSTALAREA PREOTULUI ÎN PAROHIE
6
încredinţarea preotului obştii credincioşilor pentru a-l
primi cu respect şi dragoste fiască şi a asculta de el ca de
slujitorul lui Dumnezeu.
pe credincioşi, fii şi fiice duhovniceşti, îi încredinţează
preotului ca unui părinte spiritual.
va arăta bucuria şi sfinţenia momentului.
7
Familia preotului trebuie, pe cât posibil, să fie prezentă la Sfânta
Liturghie şi la ceremonia de instalare. Doamna preoteasă, copiii şi
părinţii vor fi îmbrăcaţi în ţinută solemnă şi cuviincioasă.
De asemenea, e recomandabil ca la sfârşitul acestor cuvântări să se
ofere celor prezenţi iconiţe cu sfântul ocrotitor al bisericii parohiale.
b. Agapa frăţească
Este recomandat ca, după instalare, preotul să-i viziteze pe toţi enoriaşii
săi, dacă e posibil cu ocazia vizitelor pastorale îndătinate (Nașterea
Domnului, Bobotează, sfințirea caselor ș.a.)
9
Bibliografie orientativă
BELEA, Prot., Nicodim, Gânduri despre rolul conştiinţei în chivernisirea bunurilor Bisericii, în „Mi-
tropolia Ardealului", X(1965), nr. 7-8, pp. 580-584;
BODOGAE, Pr. Prof. Dr. Teodor, Cuvânt la instalarea unui preot , în „Îndrumător Bisericesc”, Sibiu,
1978, p. 132-135.
BRIA, Pr. prof., Ion, Aspecte ale pastoraţiei misionare în situaţia prezentă, în „Glasul Bisericii",
XLVI(1987), nr. 1, pp. 58-65;
BRIA, Pr. prof., Ion, Eclesiologia pastorală, în „Studii Teologie", XXXI(1979), nr. 1-4, pp. 316-323;
BRIA, Pr. prof., Ion, Orientarea misionară a parohiei, în „Glasul Bisericii", XLVI(1987)/ nr. 1, pp. 56-
58;
BRIA, Pr. prof., Ion, Pastoraţie şi pietate liturgică, în „Telegraful Român", 130(1982), nr. 19-20, pp.
1-2; nr. 21-22, pp. 1-2;
BURCUŞ, T., Îngrijirea bisericii, îndatorire de seamă a preotului şi credincioşilor, în „îndrumător
Bisericesc", Sibiu, 1974, pp. 198-201;
BUTA, Prot., I., Demnitatea preotului în parohie, în „Mitropolia Ardealului", XV(1970), nr. 7-8, pp.
467-471;
BUZESCU, Pr. prof., N.C., Îndatoriri ale preotului, în „Biserica Ortodoxă Română", LXX-VIII(1959),
nr. 2, pp. 194-210;
CÂNDEA, Pr. prof. dr., Mijloace pastorale în faţa acţiunilor eterodoxe, în „Mitropolia Moldovei şi
Sucevei", XXXIV(1958), nr. 3-4, pp. 273-282;
CÂNDEA, Pr. prof. dr., Parohia ca teren de activitate pastorală a preotului, în „Mitropolia Olteniei",
XII(1960), nr. 5-6, pp. 283-290;
CHERCIU, Hramul bisericii sau topografia sacrului, în „Altarul Banatului", VII(XLVI)(1996), nr. 4-
6, pp. 57-64;
COMAN, P.S. Episcop dr., Vasile, Viaţa parohiei, în „Mitropolia Ardealului", 111(1958), nr. 1-2,
pp. 122-126;
DANIEL, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Să aducem lumină și bucurie într-o lume confuză –
Misiunea parohiei și a mănăstirii azi, în vol. Misiunea parohiei și a mănăstirii azi. Lucrarea Bisericii în
societate în anul 2015, Editura Basilica a Patriarhiei Române, Bucureşti, 2015, pp. 379-386;
DANIEL, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Cooperarea dintre parohie și școală în contextul
misiunii Bisericii și al responsabilității față de generațiile viitoare , în vol. Misiunea parohiei și a
mănăstirii azi. Lucrarea Bisericii în societate în anul 2015, Editura Basilica a Patriarhiei Române,
Bucureşti, 2015, pp. 409-411;
DEHELEANU, Prot. dr., Petru, Unitatea parohiei în unitatea Bisericii, în „Mitropolia Banatului",
XXII(1972), nr. 10-12, pp. 525-529;
DRĂGOI, Pr. Eugen, Metode şi mijloace pastorale pentru întărirea şi păstrarea dreptei credinţe în rândul
credincioşilor, în „Îndrumător Bisericesc", Galaţi, 1985, pp. 40-46;
DRĂGULIN, Pr. I. Gheorghe, Chipul preotului ortodox contemporan slujitor evanghelic al lui
Dumnezeu şi oamenilor, în „Ortodoxia", XXV(1973), nr. 3, pp. 419-424;
MOLDOVAN, Pr. prof. Ilie, Parohia, cadrul firesc al vieţii duhovniceşti a credincioşilor Bisericii
noastre, în „îndrumător Bisericesc", Sibiu, 1988, pp. 106-108;
MOLDOVAN, Pr. prof. Ilie, Rolul preotului în promovarea şi cultivarea vieţii religios-morale în
parohie, în „Biserica Ortodoxă Română", XCVIII(1980), nr. 11-12, pp. 1144-1158;
MOŞOIU, Zenovie, Cuvânt al preotului la intrarea în parohie, în „îndrumător Bisericesc", Sibiu,
1978, pp. 136-140;
MUNTEANU, Pr. Gheorghe, Despre legământul preotului, în „Mitropolia Ardealului", XXIII(1978),
nr. 1-3, p. 164;
NECULA, Pr. Prof. Dr. Nicolae, Parohia – spaţiu de activitate pastoral-misionară a preotului, în
„Glasul Bisericii”, an LVII (2001), nr. 1-4, p. 60-77 şi în „Anuarul Facultăţii de Teologie Ortodoxă
Patriarhul Justinian”, Editura Universităţii din Bucureşti,, 2001, p. 499-515.
NEGULESCU, Pr. Marin, Către tinerii preoţi, în „Îndrumător Bisericesc", Buzău, 1983, pp. 74-75;
10
NICHIFOR, Teodor, Gânduri pentru început de pastoraţie, în „îndrumător Bisericesc", Sibiu, 1982,
pp. 167-172;
PETRICA, Prof. dr. Vasile, Preotul - factor de permanenţă în parohie, în „Mitropolia Banatului",
XXXVI(1986), nr. 2, pp. 74-76;
PETRICA, Prof. dr. Vasile, Primii paşi în parohie, în „Mitropolia Banatului", XXVII(1977), nr. 7-9,
pp. 528-537;
POPESCU, Prof. M. Teodor, Preotul văzut de credincioşi, în „Biserica Ortodoxă Română", LXXIII
(1955), nr. 10, pp. 893-909;
RĂDUCĂ, Pr. lect. dr. Vasile, Parohia - spaţiu misionar, în „Ortodoxia", XLVIII(1996), nr. 3-4, pp.
86-96;
RĂŢULEA, Pr. Gh., Comuniunea cu Biserica şi cu obştea parohială, trăsătură de seamă a credinciosului
ortodox, în „Mitropolia Ardealului", XXXI(1988), nr. 3, pp. 48-51;
SFÂNTUL VASILE CEL MARE, Cuvânt pentru instalarea preoţilor, trad. de Pr. Prof. D. Fecioru, în
„Mitropolia Banatului", XXIX(1979), nr. 4-6, pp. 320-326; „Mitropolia Olteniei", XIX(1987), nr. 5-
6, pp. 468-469, trad. de Pr. Prof. N. Petrescu;
STĂNILOAE, Pr. Prof. Dr. D., Preotul, factor de unitate în parohie şi în Biserică, în „Îndrumător
Bisericesc", Buzău, 1987, pp. 49-50;
TIMIADIS, Mitrop. Emilianos, Preot, parohie, înnoire, traducere de Paul Brusanowski, Editura
Sophia, Bucureşti, 2001, 283 p.
11
II.3. CUNOAŞTEREA ŞI ORGANIZAREA PAROHIEI
6
O cercetare sistematică și temeinică a istoriei și vieții parohiilor românești din țară și
străinătate, pe eparhii și mitropolii sau provincii, ar putea contribui mult la
acumularea de informații, astfel încât ea să se concretizeze în o Istorie a vieții parohiilor
românești.
12
pastoraţiei, de îndrumare pe calea mântuirii, rămâne acelaşi. Rolul
preotului este să înţeleagă necazurile prin care trec credincioşii, să fie
solidar cu ei, să-i consoleze şi să-i îndrume în speranţă.
Trebuie cunoscută realitatea concretă, deoarece nu pornim de la
omul ideal şi contextul ideal, ci de la omul real şi contextul real, iar o
pastoraţie cu adevărat misionară este cea care face legătura între textul
Scripturii şi contextul real în care trăiesc credincioşii.
De o importanţă deosebită sunt cercurile pastorale tematice,
desfăşurate în protoierii, care oferă posibilitatea de cunoaştere a parohiei
şi a zonei. Aceste cercuri tematice confirmă şi completează informaţiile din
zonă. Se impune apoi şi o analiză cu alţi factori de răspundere: primarul,
medicul, cadrele didactice. Se recomandă ca preotul să ţină legătura cu toate
persoanele şi instituţiile care îl pot ajuta în activitatea sa.
În ce priveşte mijloacele pentru cunoaşterea parohiei, acestea
sunt:
vizite pastorale
slujbe religioase
convorbiri cu unele persoane mai reprezentative din parohie
contribuţia serviciului de evidenţă a populaţiei
evidenţa tuturor credincioşilor (fişa pastorală)
Taina Pocăinței
pelerinajele cu membrii parohiei
şedinţele de consiliu şi comitet parohial
convorbirile cu preoţii din parohiile vecine.
Preotul trebuie să cunoască bine parohia şi să o organizeze în aşa fel
încât viaţa creştină şi activitatea misionară să se desfăşoare corect şi
complet din punct de vedere: liturgic, administrativ, filantropic şi
cultural-misionar.
Scopul principal şi permanent al activităţii preotului este mântuirea
credincioşilor, în baza legăturii veşnice a lui Hristos cu Biserica Sa. Din această
perspectivă, cea mai mare bogăţie a vieţii este prezenţa Mântuitorului
Hristos în fiecare creştin.
Activităţile care servesc acestui deziderat sunt:
1. Participarea la Sfânta Liturghie şi la celelalte slujbe.
2. Înnoirea vieţii creştinilor prin spovedanie şi vieţuire curată şi sfântă.
13
3. Stabilitatea familiei creştine.
4. Participarea tinerilor la viaţa Bisericii.
5. Grija permanentă pentru cei vârstnici.
6. Antrenarea parohiei în activităţi de ajutorare a altor parohii mai
sărace sau a unor persoane singure şi neajutorate.
7
Pr. Prof. Spiridon Cândea, Parohia ca teren de activitate pastorală a preotului, în
„Mitropolia Olteniei”, XII (1960), nr. 5-6, p. 284.
14
Parohia este bine organizată în momentul în care viziunea liturgică
din duminici şi sărbători pe care credinciosul o întâlneşte în locaşul de cult
se extinde peste săptămână în afara locaşului de cult.
Parohia poartă chipul preotului care o conduce. De vrednicia lui
depinde în mare măsură ca acolo să fie o biserică vie.
Modelul de organizare a parohiei se va vedea în viaţa credincioşilor,
în organizarea şi gospodărirea familiilor credincioşilor. În acest sens,
preotul va pune la dispoziţie:
o bibliotecă bine organizată (cărţile cele mai importante să fie în
casele credincioşilor, iar în biblioteca parohiei 5-10 exemplare,
pentru împrumut);
o arhivă electronică de filme și documentare creştine;
video-proiector, cu panou pentru proiectare;
staţie de amplificare;
sală de întruniri (care poate fi şi sală de prăznuiri).
15
II. 4. COLABORATORII PREOTULUI ÎN ACTIVITATEA
PASTORALĂ
17
Activitatea Comitetului parohial se desfășoară în cadrul a cinci
servicii, fiecare fiind condus de un coordonator, cu următoarele atribuții:
a. Serviciul social:
1. cooperează permanent cu asistenţii sociali ai parohiei,
protopopiatului şi Centrului eparhial;
2. cooptează în Comitetul parohial, pentru colaborare, pe asistentul
social sau lucrătorul social de la primăria locală, sau, după caz, îl invită la
şedinţele Comitetului parohial;
3. colaborează cu unităţile medicale şi sprijină diferite programe de
sănătate;
4. se ocupă cu ajutorarea săracilor, orfanilor, văduvelor şi a
vârstnicilor;
5. sprijină integrarea socială a deţinuţilor eliberaţi din penitenciare;
6. sprijină reinserţia socială a tinerilor instituţionalizaţi care, după
împlinirea vârstei de 18 ani, au părăsit centrele de plasament;
7. cooperează cu organizaţii neguvernamentale în condiţiile
legislaţiei bisericeşti în vigoare;
8. sprijină programul de asistenţă maternală şi adopţiile naţionale;
9. promovează şi susţine programe social-filantropice ale parohiei;
sprijină şi întreţine cantina socială a parohiei;
10 . cooperează în permanenţă cu preoţii misionari din sistemul de
sănătate, penitenciare şi armată, azile, orfelinate etc.;
11. cu acordul autorităţii bisericeşti superioare, colectează ajutoare în
situaţii de urgenţă şi sprijină constituirea unui fond financiar pentru astfel
de situaţii;
12. sprijină programele de prevenire şi eradicare a violenţei în familie,
de combatere a traficului de fiinţe umane, a drogurilor şi altele, precum şi
acordarea asistenţei spirituale şi materiale familiilor din care părinţii au
plecat la muncă sau studii în străinătate ori au emigrat definitiv.
b. Serviciul misionar:
1. cooperează cu alte parohii, cu mânăstiri şi cu duhovnici din zonă;
2. promovează difuzarea şi citirea Sfintei Scripturi şi a cărţilor
duhovniceşti, cu recomandarea preotului paroh;
3. îl sprijină pe preotul paroh în organizarea unor activităţi misionare,
pentru o mai bună cunoaştere, păstrare şi consolidare a credinţei
ortodoxe;
18
4. ajută la organizarea hramului bisericii, a întrunirilor duhovniceşti
şi a altor manifestări religioase şi sprijină achiziţionarea de material audio-
vizual cu caracter religios;
5. organizează vizite misionare în spitale, în penitenciare, în centre
pentru ocrotirea copiilor şi a vârstnicilor şi în familii aflate în dificultate;
6. menţine, în permanenţă, legătura cu asociaţiile bisericeşti ortodoxe
de pe teritoriul parohiei şi al eparhiei;
7. identifică şi sprijină persoanele indecise şi oscilante din punct de
vedere religios, pentru întărirea lor în credinţă şi participarea la viaţa
Bisericii;
8. ajută Consiliul parohial la colectarea Fondului central misionar,
Fondului Filantropia şi a unor fonduri speciale în situaţii de urgenţă.
c. Serviciul cultural:
1. iniţiază şi sprijină achiziţionarea şi distribuirea cărţilor de cult,
icoane, cruciuliţe şi cărţi de zidire sufletească pentru credincioşi şi pentru
biblioteca parohială;
2. încurajează în comunitate citirea cărţilor şi a revistelor din
biblioteca parohială, audierea programelor radiofonice ortodoxe şi
vizionarea programelor ortodoxe de televiziune;
3. împreună cu profesorii de religie, încurajează participarea elevilor
la Sfânta Liturghie şi la alte slujbe bisericeşti, precum şi la activităţi
cultural-educative care promovează credinţa creştină ortodoxă;
4. sprijină înfiinţarea de capele sau paraclise în şcolile din cuprinsul
parohiei;
5. organizează festivităţi legate de marile sărbători bisericeşti şi
naţionale menţionate în calendarul bisericesc anual;
6. susţine cântarea omofonă şi a corului bisericii;
7. organizează acţiuni privind păstrarea şi promovarea tradiţiilor, a
folclorului şi a specificului cultural local şi naţional;
8. înfiinţează şi acordă burse de studiu şi ajutoare pentru elevii
merituoşi şi pentru cei din familii cu posibilităţi materiale modeste;
9. organizează, cu sprijinul profesorilor şi donatorilor, meditaţii
gratuite pentru elevii săraci din parohie;
19
10. antrenează intelectualii din parohie în activităţi de promovare a
credinţei ortodoxe şi a culturii româneşti.
d. Serviciul pentru tineret:
1. promovează cartea religioasă în rândul tinerilor şi încurajează
publicarea unei foi parohiale;
2. invită personalităţi culturale pentru conferinţe adresate tinerilor;
3. organizează întâlniri cu tineri, la care sunt invitaţi ierarhi, preoţi,
profesori de teologie;
4. acordă premii în cărţi elevilor merituoşi din comunitate proveniţi
din instituţii de ocrotire socială sau din familii şi medii sociale
defavorizate;
5. sprijină preotul paroh în ducerea la îndeplinire a deciziilor
Sfântului Sinod sau ale chiriarhului locului în probleme de educaţie a
tineretului şcolar de toate vârstele;
6. organizează pelerinaje, excursii şi tabere de tineret cu caracter
creştin.
e. Serviciul administrativ-gospodăresc:
1. se îngrijeşte de înzestrarea şi înfrumuseţarea bisericii, precum şi de
cimitirul parohial;
2. se îngrijeşte de întreţinerea monumentelor eroilor şi a troiţelor de
pe teritoriul parohiei;
3. are grijă de întreţinerea curţii bisericii, a spaţiilor verzi şi a incintei
(casă parohială, casa de prăznuire, clopotniţă, capelă, muzeu etc.).
Art. 68 - Parohiile pot colabora cu filiale ale asociaţiilor şi fundaţiilor
bisericeşti constituite cu aprobarea Sfântului Sinod sau cu binecuvântarea
chiriarhului.
20
II. 5. COLABORAREA PREOTULUI CU AUTORITĂŢILE
CIVILE ȘI BISERICEŞTI
22
roditoare a Duhului Sfânt, care creează comuniunea darurilor şi
răspunderilor în Biserică.
Principiul ierarhic presupune răspunderea personală şi comunitară,
în baza celor spuse de Tertulian: Unus christianus, nullus christianus (Un
creştin singur (izolat) nu este creştin).
„Parohia nu este o nouă (altă) Biserică, astfel încât în fiecare
episcopie să fie mai multe Biserici (particulare). Parohiile n-au fost înţelese
niciodată ca unităţi euharistice independente în interiorul episcopiei, ci
numai ca ramuri organice ale ei (mitropolitul Ioannis Zizioulas al
Pergamului). Prezenţa episcopului în dumnezeiasca euharistie locală nu
va înceta niciodată să fie considerată indispensabilă în sinaxa euharistică
a fiecărei parohii. De aceea la dumnezeiasca Euharistie episcopul e
pomenit îndată după sfinţirea Cinstitelor Daruri (Întâi pomeneşte,
Doamne…), ca şi cum ar fi prezent cu trupul la sinaxă. De altfel, orice preot
săvârşeşte Liturghia împreună cu întreaga sinaxă a credincioşilor în locul
episcopului”8.
8
Prot. prof. dr. Gheorghios D. Metallinos, Parohia – Hristos în mijlocul nostru, trad. de
pr. prof. Ioan I. Ică, Editura Deisis, 2004, p. 15.
23
Bibliografie orientativă
ANDREI, Pr. Constantin, Responsabilitatea în slujire – cler şi credincioşi, în „Teologie şi viaţă”,
X(LXXVI)(2000), nr. 7-12, p. 183-191.
BĂNESCU, Prot. Dr. Marcu, Tangenţe la vizitele pastorale, în „Mitropolia Banatului”,
XXXIV(1984), nr. 3-4, p. 175-179.
BRANIŞTE, Pr. prof., Ene, Legăturile preotului cu credincioşii, în „Biserica Ortodoxă Română",
C(1972), nr. 3-4, pp. 349-357;
BRANIŞTE, Pr. prof., Ene, Mijloace şi metode de lucru în activitatea pastorală şi misionară a preoţimii
de azi, în „Biserica Ortodoxă Română", XCIX(1981), nr. 1-2, pp. 47-58;
BURCUŞ, T., Îngrijirea bisericii, îndatorire de seamă a preotului şi credincioşilor, în „îndrumător
Bisericesc", Sibiu, 1974, pp. 198-201;
CÂNDEA, Pr. prof. dr., Organele ajutătoare ale preotului în activitatea pastorală din parohie, în
„Mitropolia Ardealului", 111(1958), nr. 5-6, pp. 423-427;
CĂLUGĂR, Pr. prof. dr., Dumitru, Răspunderea preotului în administrarea bunurilor parohiale,
expresie a grijii faţă de bunurile colectivităţii, în „Mitropolia Ardealului", XVIII(1973), nr. 1-2, pp.
45-53;
CĂLUGĂR, Pr. prof. dr., Dumitru, Metode şi forme pentru prezentarea învăţăturii creştine ortodoxe,
în „Mitropolia Ardealului", XVII(1972), nr. 5-6, pp. 398-412;
CĂTA, Dr., Petru, Creştinul şi comportamentul antisocial, în „Mitropolia Banatului", 1-40(1990),
nr. 7-8;
DAVIDEANU, Pr., Constantin, Vizitele pastorale individuale, în „Îndrumător Bisericesc", Galaţi,
1985, pp. 51-54;
IORDĂCHESCU, Pr. magistr. Gh., Auxiliare ale preotului în pastoraţie, în „Biserica Ortodoxă
Română", LXXVII(1959), nr. 11-12, pp. 1100-1105;
NECULA, Pr. Prof. Dr. Nicolae, Vizitele pastorale – metodă de pastoraţie şi cale de cunoaştere a
parohiei, în „Glasul adevărului”, publicaţie religioasă a Episcopiei Buzăului, anul XII (2001), p.
13-23.
NECULA, Pr. Prof. Dr. D. Nicolae, Ce sunt vizitele pastorale, când se fac şi ce rol au ele în activitatea
preotului? (I), în „Vestitorul Ortodoxiei", nr. 273-274, p. 15;
NECULA, Pr. Prof. Dr. D. Nicolae, Ce sunt vizitele pastorale, când se fac şi ce rol au ele în activitatea
preotului? (II), în „Vestitorul Ortodoxiei", XIII(2001), nr. 275-276, p. 15;
PETRICA, Prof. dr. Vasile, Cântăreţii bisericeşti în viaţa parohială, în „Mitropolia Banatului",
XXXIV(1984), nr. 9-10, pp. 591-594;
PETRICA, Prof. dr. Vasile, Preotul - factor de permanenţă în parohie, în „Mitropolia Banatului",
XXXVI(1986), nr. 2, pp. 74-76;
POPESCU, Prof. M. Teodor, Colaboratorii preotului, în „Biserica Ortodoxă Română",
LXXIII(1955), nr. 3, pp. 627-641;
STREZA, Pr. Nicolae, Vizitele pastorale. Metode de pastoraţie individuală, în „Altarul Banatului",
XIII(LII)(2002), nr. 7-9, pp. 146-153;
VĂRĂDEAN, Prof., Vasile, Cântăreţii, ajutoarele de nădejde ale preoţilor, în „îndrumător
Bisericesc", Timişoara, 1980, pp. 138-141;
24
II. 7. Pastoraţia familiei
26
familii în activităţile parohiei poate fi un imbold şi un exemplu
pentru familiile care se confruntă cu unele dificultăţi.
organizarea de cateheze liturgice practice, care să vizeze pe toţi
membrii familiei, tineri şi vârstnici deopotrivă. Cateheza copiilor
trebuie gândită ca un proiect complementar orei de religie, cu
menirea de a-i obişnui pe aceştia cu frecventarea bisericii, de a-i
încuraja să pună întrebări şi să deprindă elementele practice,
liturgice ale vieţii creştine (în acest sens, programul „Hristos
împărtăşit copiilor”, implementat în Patriarhia Română,
reprezintă o oportunitate pentru dinamizarea vieţii parohiale).
ajutorarea materială (se face fie pe cale directă, fie prin
mobilizarea parohiei în favoarea unei familii).
depistarea unor daruri deosebite ale unor copii din familii sărace
şi susţinerea acestora în cultivarea lor.
Bibliografie orientativă
BUSUIOC, Pr. prof., Gh., Din învăţăturile Sfântului Ioan Gură de Aur în legătură cu familia
creştină, în „Mitropolia Moldovei şi Sucevei", XLVI(1970), nr. 1-2, p. 37-42;
CÂNDEA, Pr. prof. dr., Familia şi viaţa modernă, în „Mitropolia Moldovei şi Sucevei",
XII(1967), nr. 10-12, pp. 843-858;
DANIEL, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Sfântul Botez și Sfânta Cununie în viața
Bisericii – Nevoia de teologie profundă, slujbă corectă și pastorație eficientă, în vol. Lumina
Botezului și bucuria Familiei. Lucrarea Bisericii în societate în anul 2011, Editura Basilica a
Patriarhiei Române, Bucureşti, 2012, pp. 259-262;
27
DANIEL, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Familia creștină între sfințenie, suferință și
speranță, în vol. Lumina Botezului și bucuria Familiei. Lucrarea Bisericii în societate în anul 2011,
Editura Basilica a Patriarhiei Române, Bucureşti, 2012, pp. 263-276;
DASCĂL, Pr., Cornel, Aspecte negative care pot interveni în viaţa tinerei familii creştine, în
„Revista Teologică", 1-73(1991), nr. 4, pp. 24-39;
DASCĂL, Pr. Cornel, Pregătirea mirilor pentru Sfânta Taină a Cununiei şi pentru familie, în
„Mitropolia Ardealului", XXIX(1984), nr. 3-4, pp. 186-195;
EVDOKIMOV, Paul, Taina Iubirii. Sfinţenia unirii conjugale în lumina tradiţiei ortodoxei,
traducere de Gabriela Moldoveanu, Editura Christiana, Bucureşti, 1994;
FORD, David şi Mary, Căsătoria, calea spre sfinţenie. Viaţa sfinţilor căsătoriţi, traducere de
Constantin Făgeţan, Editura Sophia, Bucureşti, 2001;
FORD, David, Bărbatul şi femeia în viziunea Sfântului Ioan Gură de Aur, traducere de Luminiţa
Irina Niculescu, Editura Sophia, Bucureşti, 2004;
IVAN, Prof. dr. Iorgu, Întărirea familiei, datorie patriotică şi poruncă divină, în „Mitropolia
Moldovei şi Sucevei", LII(1967), nr. 6-7, pp. 516-532;
MEYENDEORFF, John, Căsătoria. Perspectiva ortodoxă, traducere de Cezar Login, Editura
Patmos, Cluj-Napoca, 2007.
NECULA, Pr. Prof. Dr. D. Nicolae, Ce probleme ridică pastoraţia familiei în vremea noastră? (I),
în „Vestitorul Ortodoxiei", XIV(2002), nr. 294, p. 7;
NECULA, Pr. Prof. Dr. D. Nicolae, Implicaţiile pastorale şi ecumenice ale căsătoriilor mixte (I),
în „Vestitorul Ortodoxiei", XIII(2001), nr. 277, p. 7;
NECULA, Pr. Prof. Dr. D. Nicolae, Implicaţiile pastorale şi ecumenice ale căsătoriilor mixte (II),
în „Vestitorul Ortodoxiei", XIII(2001), nr. 278-279, p. 15;
NECULA, Pr. Prof. Dr. D. Nicolae, Preotul ortodox şi cerinţele pastoraţiei contemporane, în
„îndrumător Bisericesc", Buzău, 1985, pp. 53-57;
PASCHIA, Pr. dr. Gh., Familia şi raporturile dintre membrii ei, în „Biserica Ortodoxă Română",
CIII(1985), nr. 1-2, pp. 100-109;
PETRICA, Prof. dr. Vasile, Grija pastorală pentru numele tradiţionale, în „Mitropolia
Banatului", XXX(1980), nr. 1-3, pp. 100-102;
Pentru o familie creştină, în „Altarul Banatului", V-XLIV(1994), nr. 4-6. X(LXXVI)(2000), nr.
7-12, pp. 277-283;
SFÂNTUL TEOFAN ZĂVORÂTUL, Mântuirea în viaţa de familie, traducere de Adrian şi
Xenia Tănăsescu-Vlas, Editura Sophia, Bucureşti, 2004.
TUDOSE, Pr. Asist. Dr. Silviu, NECULA, Pr. Prof. Dr. Nicolae, MIHAI, Pr. Lect. Dr. Marian,
Sfântul Botez şi Sfânta Cununie azi. Îndrumător teologic, liturgic şi pastoral, Editura Cuvântul
Vieţii a Mitropoliei Munteniei şi Dobrogei, Bucureşti, 2011.
28
II. 7. Pastorația copiilor și a tinerilor
30
împlinească vocația lor de-a crește spiritual în iubire faţă de Dumnezeu şi
de oameni.
Desigur, destul de repede, copiii ajung la vârsta adolescenței,
devenind tineri. De aceea, cunoașterea situației reale a copiilor și a
tineretului creștin din zilele noastre, precum şi înțelegerea mai
profundă a formării lor spirituale se impun ca priorități ale lucrării
misionare a Bisericii în lume.
Deoarece copilăria și tinerețea sunt, în lumea aceasta trecătoare,
simbol al frumuseții vieții veșnice netrecătoare, Dumnezeu a sădit în oameni,
încă de la această vârstă fragedă, dorința de a cultiva un ideal, dorința de
iubire sinceră sau sfântă şi de viață eternă, precum vedem în
viața tânărului bogat din Evanghelie, care a constatat că fericirea deplină nu
este dată omului de bunuri materiale trecătoare, ci de iubirea veșnică a lui
Dumnezeu (cf. Marcu 10, 17-21; Luca 18, 18).
Sfintele Evanghelii ne arată că Domnul nostru Iisus Hristos a
prețuit mult copiii și tinerii. Celor care credeau că îl deranjează prezența
copiilor, Mântuitorul le spune: „Lăsați copiii sa vină la Mine și nu-i opriți, că
a unora ca aceștia este împărăția lui Dumnezeu” (Marcu 10, 14), avertizând că
„cel ce nu va primi împărăția lui Dumnezeu ca un copil, nu va intra în ea” (cf.
Marcu 10, 15), subliniind astfel importanța nevinovăției, sincerității și
smereniei pentru comuniunea cu Dumnezeu.
Cele trei învieri din morți, pe care le-a săvârșit Mântuitorul în timpul
vieții Sale pe pământ, au fost învieri ale unor tineri: a înviat pe fiul văduvei
din Nain, pe fiica lui Iair şi pe Lazăr din Betania, fratele Martei și al Mariei. El
i-a înviat pe aceşti tineri şi deoarece a voit să arate că tinereţea este simbol al
frumuseţii vieţii veşnice din Împărăţia cerurilor (cf. Matei 22, 30).
Semnificativ este şi faptul că mulţi dintre ucenicii care L-au urmat pe
Domnul Iisus Hristos erau tineri. De asemenea, unii dintre ucenicii Sfântului
Apostol Pavel erau tineri. Ei se numeau: Tihic, Trofim, Terţiu, Timotei şi Tit.
Ultimii doi au devenit episcopi în Efes şi respectiv în Creta. Ucenicului său
Timotei, Sfântul Apostol Pavel îi spunea: „Nimeni să nu dispreţuiască
tinereţile tale, ci fă-te pildă credincioşilor prin cuvânt, prin purtare, prin dragoste,
prin duh, prin credinţă, prin curăţie” (1 Timotei 4, 12).
Sfântul Apostol şi Evanghelist Ioan, cel mai tânăr Apostol al lui
Iisus, se adresează tinerilor cu aceste sfaturi sau îndemnuri: „Vă scriu vouă,
tinerilor, pentru că sunteţi tari şi cuvântul lui Dumnezeu rămâne întru voi şi aţi
31
biruit pe cel viclean (…) Şi lumea trece şi pofta ei, dar cel ce face voia lui
Dumnezeu rămâne în veac” (1 Ioan 2, 14 şi 17).
Cu adevărat, când lumea aceasta materială, limitată şi trecătoare este
folosită în mod egoist şi idolatru, ca şi când ar fi singura realitate şi singura
sursă de fericire a omului, atunci se produce în societate o profundă criză
spirituală, iar tinerii sunt, de cele mai multe ori, cei mai afectaţi de această
criză. Este o criză de ideal și o criză de armonie în familie, între generații,
un individualism exacerbat, care duce la un deficit de solidaritate și de
umanitate (omenie).
În societatea europeană secularizată şi individualistă de azi, tot mai
mulţi tineri bărbaţi nu se căsătoresc, iar tot mai multe femei tinere nu
doresc să dea naştere la copii! De aceea, Europa este astăzi singurul
continent care îmbătrâneşte. Într-o societate secularizată în care credinţa
şi valorile spirituale sunt marginalizate, iar libertatea nu mai este asociată
cu responsabilitatea, mulţi tineri sunt debusolaţi, fără ideal. La unii tineri
se constată o abordare superficială a informaţiilor care privesc activitatea
Bisericii sau viaţa spirituală a oamenilor. De asemenea, sunt tineri a căror
principală preocupare intelectuală sau culturală se reduce la navigarea pe
internet. Din acest motiv, mulţi tineri devin victime ale manipulării de tot
felul, induse de o anumită media, care promovează senzaţionalul şi
nonvalorile.
În acelaşi timp, însă, există astăzi mulţi tineri credincioşi şi harnici, care
participă intens la viaţa şi activităţile misionare ale Bisericii, în plan spiritual,
educaţional, cultural şi social-filantropic, fie individual, fie prin organizaţii de
tineret. Toţi aceştia sunt o mare bucurie şi un mare sprijin pentru Biserică!
Criza de ideal şi de orientare spirituală a vieţii umane, care
străbate în mod dramatic societatea europeană secularizată, reprezintă
pentru Biserică o provocare şi o mobilizare spre a se ocupa mai mult de
problemele şi aspiraţiile tinerilor de astăzi.
Astfel, în mod practic, este absolut necesară o lucrare pastoral-
misionară a Bisericii mai intensă şi mai vastă de îndrumare şi susţinere
a copiilor, a tinerilor elevi, studenţi, a tinerilor căsătoriţi, a tinerilor care
lucrează mult deşi primesc bani puţini, a tinerilor şomeri, care nu au un
loc de muncă, oferindu-le asistenţă spirituală, pastorală şi social-
caritabilă, atât celor din România, cât şi celor din afara graniţelor
acesteia.
32
Păstorii de suflete sunt chemați să-i ajute pe tinerii săraci, care sunt în
situaţia de a abandona studiile; să-i ajute pe tinerii care sunt nevoiţi să migreze
în alte ţări pentru aflarea unui loc de muncă şi a unui trai mai bun; să lucreze
pentru intensificarea iubirii părinţilor faţă de copii şi a copiilor faţă de părinţi,
precum şi a prieteniei, a iubirii curate şi a respectului între tineri, păstrând
dreapta credinţă şi dreapta vieţuire.
Astăzi, Biserica, Școala şi Familia trebuie să conlucreze mai mult
în vederea realizării unei educaţii integrale, ştiinţifice şi spirituale,
profesionale şi morale, în special pentru creşterea copiilor şi a tinerilor
noştri în dreapta credinţă, în iubire de aproapele şi în sfinţenie. Să-i
învăţăm pe tineri să afle în rugăciune izvorul iubirii curate şi să trăiască viaţa lor
pe pământ în lumina binecuvântării Părintelui ceresc şi a Bisericii Fiului Său,
Domnul nostru Iisus Hristos, pentru a simţi intens lumina, pacea şi bucuria
Duhului Sfânt.
Părinții copiilor și tinerilor înțeleg necesitatea intensificării cooperării
dintre Familie, Biserică şi Şcoală, astfel încât educația religioasă primită acasă să
fie consolidată în mod complementar prin educația copiilor şi a tinerilor în Şcoală
şi în viaţa Bisericii. În această perspectivă, poate fi valorificat şi materializat
cadrul oferit de parteneriatul dintre parohie şi școală, pentru ajutorarea
elevilor din familiile sărace şi pentru desfăşurarea de activităţi
educaționale artistice, social-culturale şi social-filantropice, mai ales în
timpul vacanțelor şi al unor evenimente solemne cu semnificație națională sau
patriotică.
În completarea orei de Religie, Patriarhia Română, prin proiectele
Hristos împărtăşit copiilor şi Alege Școala!, doreşte să cultive legătura
copiilor cu o comunitate vie, rugătoare, mărturisitoare şi solidară cu
oamenii aflați în dificultate. Prin aceste proiecte ea se străduieşte să cultive
în copii şi tineri duhul prieteniei și al comuniunii, să prevină abandonul şcolar în
familiile sărace şi în cele în care părinţii sunt plecaţi la muncă în străinătate. Prin
birourile de cateheză parohială, prin taberele de copii pe care le
organizează în cadrul acestor proiecte, Biserica doreşte să suplinească lipsa de
afecţiune părintească, lipsa atmosferei de familie, descoperă copii talentaţi şi-i
încurajează să-şi cultive talantul în folosul Bisericii și al societății9.
publicate ghiduri de cateheză biblică (pentru copiii cu vârste cuprinse între 6 – 17 ani) şi
ghiduri ale catehetului. Aceste instrumente catehetice au fost distribuite parohiilor din
toate eparhiile, iar preoţii şi profesorii/cateheţii au fost formați pentru folosirea lor şi
pentru organizarea activităţii catehetice la nivel parohial.
Pentru dinamizarea activităților și pentru identificarea celor mai bune soluții de
implementare a Programului Național Hristos împărtășit copiilor, se organizează, anual
(începând cu anul 2008) un Congres Național, la care participă inspectori
eparhiali,responsabili cu activitatea catehetică la nivel regional şi specialiști în ştiinţele
educaţiei.
Deoarece o parte dintre copiii participanţi la programul menţionat sunt expuşi
pericolului abandonului şcolar, a apărut necesitatea dezvoltării unui proiect care să aibă
ca scop prevenirea și corectarea fenomenului de părăsire timpurie a școlii. Astfel,
începând cu anul 2009, Patriarhia Română, în parteneriat cu Fundația World Vision
România și cu Mitropolia Moldovei și Bucovinei, a desfășurat în patru etape proiectul
educațional Alege Școala!.
Proiectul Alege Şcoala!, finanţat de Uniunea Europeană, prin Programul Operațional
Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane, are ca obiectiv oferirea de șanse egale la
educație pentru elevi şi dezvoltarea de acțiuni remedial-corective pentru un număr mulți copii
și tineri care au abandonat școala. Proiectul a fost implementat în peste 3.000 de parohii.
În cadrul proiectului, au fost înființate peste 100 de centre educaţionale Alege Şcoala!, dotate
cu aparatură, birotică şi materiale necesare desfăşurării activităţilor educative cu copiii
şi tinerii din zonele defavorizate ale ţării. A fost elaborat un curriculum educaţional,
constituit din 7 module adaptate nevoilor de instruire ale sistemului educațional și
nevoilor pieței muncii. Pe baza acestuia au fost dezvoltate acţiuni/lecţii de tip şcoală
după şcoală, în cadrul cărora au fost organizate grupe pentru citire și calcul matematic.
Au fost organizate sesiuni de formare pentru preoţi şi profesori, au fost oferite servicii de
consiliere şi informare pentru părinţi/tutori ai elevilor aflaţi sub risc de părăsire
timpurie a şcolii, cu scopul conştientizării acestora asupra importanţei educaţiei. S-au
organizat mai multe concursuri cu premii pentru toți copiii înscriși în proiect şi s-au
desfășurat tabere gratuite pentru aceștia.
Totodată, s-au realizat două platforme educaționale virtuale www.alegescoala.ro și
www.alegscoala.ro, care cuprind informații despre activitățile desfășurate în proiect la
nivel general și în fiecare centru în parte, o hartă interactivă și un forum de discuții on-line.
34
3. Oferirea unui cadru propice dezvoltării personale a copiilor și
tinerilor, ca membri ai Bisericii, în care aceștia să învețe să comunice,
să interacționeze și să se dezvolte armonios.
4. Oferirea unor alternative de petrecere a timpului liber promovate de
societatea contemporană.
5. Promovarea responsabilității sociale în rândul tinerilor, prin
implicarea lor în coordonarea activităților de voluntariat.
6. Organizarea de schimburi de experienţă cu alţi preoţi sau teologi în
privinţa pastoraţiei copiilor şi a tinerilor.
7. Biserica trebuie prezentată în aşa fel încât copii şi tinerii să se simtă
ca într-o familie spirituală.
35
pornografie, alcoolismul, drogurile, violenţa, delicvenţa) şi luarea
măsurilor pentru evitarea acestora.
9. Inițierea și implementarea unor parteneriate educaționale cu școlile din
parohie.
10.Cultivarea simţului filantropic şi misionar. Tinerii pot fi implicaţi în
diferite acţiuni filantropice de ajutorare a altor tineri, dar și a bătrânilor,
bolnavilor sau orfanilor.
11.Promovarea și încurajarea activităților educaționale, culturale și social-
filantropice, inclusiv în timpul vacanțelor și al unor evenimente solemne,
cu semnificație locală sau națională (hramul bisericii parohiale,
sărbătoarea Nașterii Domnului sau a Sfintelor Paști, Duminica Părinților
și a Copiilor - prima duminică după data de 1 iunie a fiecărui an,
Înălțarea Domnului - Ziua Eroilor, Ziua Națională – 1 decembrie sau zilele
sărbătorilor naționale - 30 noiembrie, 24 ianuarie).
12. Organizarea de tabere de tineret la diferite mănăstiri sau centre social-
pastorale.
13. Organizarea de pelerinaje la locurile sfinte din ţară şi din alte ţări.
14. Elaborarea de programe care să cultive aptitudinile şi talentele practice
(participarea la diferite şantiere, cursuri etc.). Pot fi identificate și
puse în valoare diferite daruri personale (talente) ale copiilor sau
tinerilor.
15. Desfășurarea, cu ajutorul specialiștilor în domeniu, a unor ateliere
educaționale de artă creştină: pictură, desen, muzică, sculptură etc.
16. Încurajarea tinerilor pentru a participa la acțiunile organizațiilor creștine
de tineret, bine organizate10.
10
Cu binecuvântarea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, în țara noastră își
desfășoară activitatea Asociația Studenților Creștini Ortodocși din România (ASCOR) și
Liga Tinerilor Creștini Ortodocși Români (LTCOR). De asemenea, în unele eparhii există
organizații de tineret bine structurate, ca de pildă Asociaţia Tinerilor Ortodocşi prezentă
mai ales în Transilvania şi Moldova. La nivelul eparhiilor sunt implementate și
desfășurate multiple activități de tineret, existând parteneriate specifice în acest sens. Un
rol deosebit îl au taberele de tineret organizate la unele mănăstiri din România (Mănăstirile
Caraiman, Tismana, Buciumeni, Durău, Neamţ, Putna, Sâmbăta de Sus, Oaşa, Nicula,
Rohia etc.).
36
Desigur, toate aceste metode și mijloace de pastorație a copiilor și
a tinerilor necesită continuitate, completare şi perfecţionare.
Participarea tinerilor în viaţa liturgică a Bisericii şi antrenarea lor în
activităţi misionare şi culturale sunt cheia pastoraţiei tineretului.
În pastoraţia copiilor și a tinerilor trebuie ţinut cont de problemele
reale cu care se confruntă tinerii. Împreună cu ei, vor fi puse în practică
metodele pastorale recomandate, având permanent ca deziderat principal
creşterea lor spirituală, formarea lor pentru viaţă, învăţându-i să unească
libertatea cu responsabilitatea, acumularea de bunuri materiale şi spirituale cu
dărnicia (oferirea unor bunuri sau ajutor celor săraci).
În calitate de părinți sufletești, preoții trebuie să poarte o grijă mai mare
pentru creșterea spirituală a copiilor și tinerilor, întrucât fiecare tânăr are o
dorință puternică în a se dărui și, în același timp, a primi iubirea altora pentru a
da astfel sens vieții sale proprii. Adeseori, sunt tineri care trăiesc temeri,
dezamăgiri, lipsa afecțiunii şi a încrederii în semenii lor, ceea ce face
comunicarea dificilă cu părinții, cu îndrumătorii şi chiar cu ei înşişi. Dar,
ceea ce este mai important este faptul că tinerii sunt însetați de
autenticitate și de esențial, fiind în căutarea unei îndrumări spirituale care
să-i poată învăța să trăiască în comuniune de iubire și să dea un sens vieţii
lor prezente şi viitoare, pentru că ei reprezintă nu doar viitorul Bisericii,
ci şi prezentul dinamic şi creativ la nivel local şi mondial (cf. Mesajului
Sfântului şi Marelui Sinod al Bisericii Ortodoxe, Creta, 16-26 iunie 2016,& 11).
În concluzie, scopul pastoraţiei cu tineretul este de a ajuta pe
tineri să trăiască realitatea Bisericii ca o familie spirituală, să iubească
Biserica şi să o ajute, participând cu bucurie la activităţile ei liturgice,
culturale, sociale.
Bibliografie orientativă
Pentru o familie creştină, în „Altarul Banatului", V-XLIV(1994), nr. 4-6. X(LXXVI)(2000),
nr. 7-12, pp. 277-283;
DANIEL, Educația copiilor și a tinerilor – cea mai valoroasă investiție, în vol. Bucuria
comuniunii și dinamica misiunii creștine. Lucrarea Bisericii în societate în anul 2016, Editura
Basilica a Patriarhiei Române, Bucureşti, 2017, pp. 365-372;
DANIEL, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Copiii – chipuri de lumină cultivate prin
credință și iubire, în vol. Bucuria comuniunii și dinamica misiunii creștine. Lucrarea Bisericii
în societate în anul 2016, Editura Basilica a Patriarhiei Române, Bucureşti, 2017, pp.
433-436;
DANIEL, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Educația religioasă – formarea tinerilor
pentru viață, în vol. Bucuria comuniunii și dinamica misiunii creștine. Lucrarea Bisericii în
societate în anul 2016, Editura Basilica a Patriarhiei Române, Bucureşti, 2017, pp. 379-389;
37
DANIEL, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Tinerii credincioși – luptători pentru
mântuire, în vol. Semne de speranță în vreme de suferință. Lucrarea Bisericii în societate în
anul 2012, Editura Basilica a Patriarhiei Române, Bucureşti, 2013, pp. 271-277;
BOLOGA, L., Iubirea lui Dumnezeu în educaţia religioasă a copilăriei, în „Revista
Teologică”, XXIV(1934), nr. 7-8, p. 234-240.
NECULA, Pr. Constantin, Preotul şi tragedia contemporanilor tineri - unele aspecte pastorale
privind prevenirea delincventei juvenile, în „Telegraful Român", 147(1999), nr. 5-8, p. 7;
NECULA, Pr. Prof. Dr. D. Nicolae, Ce probleme ridică pastoraţia familiei în vremea noastră?
(I), în „Vestitorul Ortodoxiei", XIV(2002), nr. 294, p. 7;
POPAS, Prof.dr., Athanasie, mitropolit de Heliopolis şi Theira, Educaţia şi noile probleme
ale tinerilor, trad. de Pr. Prof. D. Abrudan, în „Telegraful Român", 147(1999), nr. 3-4, pp.
1-2;
POPESCU, Prof. M. Teodor, Părinţii creştini ca educatori, în „Glasul Bisericii", în
VIII(1949), nr. 1-2, pp. 58-92;
RADU, Pr. Dr. Simion, Mântuitorul Hristos şi copiii, în „Mitropolia Banatului", III-XLII
(1992), nr. 4-6;
TEOFAN, Arhiepiscop şi Mitropolit, Tinerii, prioritate misionară a Bisericii, în „Mitropolia
Olteniei", LIII(2001), nr. 1-2, pp. 22-31;
TIMIADIS, Mitrop. Emilianos, Preot, parohie, înnoire, traducere de Paul Brusanowski,
Editura Sophia, Bucureşti, 2001, 283 p.
TUDOSE, Pr. Asist. Dr. Silviu, NECULA, Pr. Prof. Dr. Nicolae, MIHAI, Pr. Lect. Dr.
Marian, Sfântul Botez şi Sfânta Cununie azi. Îndrumător teologic, liturgic şi pastoral, Editura
Cuvântul Vieţii a Mitropoliei Munteniei şi Dobrogei, Bucureşti, 2011.
38
II.8 Pastoraţia bolnavilor
39
parohie. Indiferenţa sau delăsarea în pastoraţia bolnavilor este un mare
păcat şi o contra-mărturie misionară.
41
asupra păcatului. Din acest motiv, în ispitele durerii, care sunt cele ale
suferinţelor răstignirii, Mântuitorul Iisus Hristos rămâne statornic în
răbdare, cu nădejdea în Dumnezeu, ca om – El fiind Fiul lui Dumnezeu
Tatăl –, iar prin această răbdare El biruieşte suferinţa, dându-i sens ca
ascultare până la capăt, dându-i sensul fidelităţii desăvârşite faţă de
Dumnezeu şi al unirii cu Dumnezeu. Dar pentru că S-a smerit pe Sine în
suferinţă, Dumnezeu i-a dat Lui un nume mai presus de orice nume: „ca
în numele lui Iisus tot genunchiul să se plece, al celor cereşti şi al celor
pământeşti şi al celor de dedesubt“ (Filipeni 2, 10).
42
Aşadar, în toată călăuzirea pe care o dăm credincioşilor, în toată
îndrumarea duhovnicească, noi trebuie să avem drept călăuză această
lumină a Mântuitorului Iisus Hristos. Se constată însă în pastoraţie că,
atunci când suferinţa este însoţită de sărăcie multă, când bolnavul nu are nici
bani pentru medicamente, nici bani pentru lucrurile strict necesare şi când mai
nimereşte şi într-un spital dotat necorespunzător, suferinţa lui se amplifică. Ca
atare, este nevoie, pe lângă rugăciune, pe lângă sfatul duhovnicesc bun, pe lângă
Spovedanie şi Împărtăşanie, de multă solidaritate cu cei suferinzi şi săraci, de
ajutorare a lor cu medicamente şi tratament.
44
Vizitarea bolnavilor este, de asemenea, foarte importantă, iar Domnul
Iisus Hristos ne spune că vom fi judecaţi după cât am iubit pe semenii noştri cu
iubire milostivă, iar El devine Mântuitorul-pacient. „Am fost bolnav şi nu M-aţi
cercetat“, spune El (cf. Matei 25, 43). Nu spune: nu M-aţi vindecat, pentru că
nu stă în putinţa noastră să vindecăm, dar stă în putinţa noastră să vizităm
pe cei bolnavi. Deci, Iisus Hristos este când Doctorul sufletelor şi al
trupurilor noastre, când pacientul care așteaptă vindecare. El este tainic
prezent și în medicul înțelept și în pacientul smerit.
45
Este foarte important să reţinem de ce, în rugăciunile Bisericii,
cererea cea mai frecventă este: ne rugăm pentru sănătatea şi mântuirea sa/lor.
Ne rugăm pentru sănătatea şi mântuirea oamenilor, ele fiind două valori
esenţiale pentru viaţa persoanei umane.
46
că este Om şi Dumnezeu în acelaşi timp. Ca Dumnezeu l-a înviat pe Lazăr,
după ce ca Om a plâns pentru el, arătând că moartea nu este fenomen
natural. Moartea este un accident, este urmarea păcatului strămoşilor
Adam şi Eva, fiind provizorie (cf. Romani 6, 23).
47
4. La nivel parohial, acolo unde nu există, preoții vor iniția și sprijini
înființarea unor dispensare medicale sau a unor puncte farmaceutice. Vom
încuraja pe credincioși să participe la programele Patriarhiei Române: „Donează
sânge, salvează o viață!”, „Sănătate pentru sate” și altele.
5. Bolile nu sunt doar urmări ale păcatelor individuale, ci, foarte adesea,
sunt și urmări ale păcatelor colective care au cauzat degradări materiale și
funcționale în societate și în natură, și anume: degradarea serviciilor medicale și
sociale, sărăcia și subnutriția cauzate de lăcomia unora dornici de îmbogățire cu
orice preț, poluarea mediului înconjurător: a apei, aerului și solului, chimizarea
excesivă a alimentelor și altele.
48
Bibliografie orientativă ANDREI, Mitropolitul Clujului, Albei, Crişanei şi
Maramureşului, Păstorul şi turma, Editura Reîntregirea, Cluj-Napoca, 2012, 55 p.
BĂDIŢĂ, Diac. Dumitru Bogdan, Pastoraţia bolnavilor, Editura Cuvântul Vieţii a Mitropoliei
Munteniei şi Dobrogei, Bucureşti, 2012.
BUCHIU, Pr. prof. dr. Ştefan şi PESTROIU, Pr. Lect. Dr. David (coordonatori), vol. Taina
Sfântului Maslu şi îngrijirea bolnavilor,Editura Cuvântul Vieţii a Mitropoliei Munteniei şi
Dobrogei, Bucureşti, 2012 (conţine comunicările ştiinţifice susţinute la Simpozionul
Internaţional de Teologie desfăşurat la Facultatea de Teologie Ortodoxă a Universităţii din
Bucureşti în perioada 15-16 mai 2012).
CÂNDEA, Pr. prof. dr. Spiridon, Îngrijirea pastorală a credincioşilor bolnavi, în „Mitropolia
Ardealului", 11(1957), nr. 1-2, pp. 87-100;
CORNEANU, Diac. conf. Nicolae, Preoţie şi bătrâneţe, în „Mitropolia Olteniei", XII(1960), nr.
3-4, pp. 199-202.
DANIEL, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Să biruim suferinţa din interiorul ei, cuvânt
rostit la întâlnirea cu preoţii misionari din spitalele din Arhiepiscopia Bucureştilor,
Bucureşti, Palatul Patriarhiei, 4 august 2008, în vol. Misiune pentru mântuire. Lucrarea Bisericii
în societate, Editura Basilica a Patriarhiei Române, Bucureşti, 2009, p. 488-493.
DANIEL, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Îngrijirea medicală și spirituală a persoanelor
vârstnice, în vol. Semne de speranță în vreme de suferință. Lucrarea Bisericii în societate în anul
2012, Editura Basilica a Patriarhiei Române, Bucureşti, 2013, pp. 133-138;
DANIEL, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Preoții se roagă, medicii tratează, însă
Dumnezeu dăruiește vindecarea, în vol. Semne de speranță în vreme de suferință. Lucrarea Bisericii
în societate în anul 2012, Editura Basilica a Patriarhiei Române, Bucureşti, 2013, pp. 283-287.
DANIEL, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Sfântul Maslu – Taina însănătoșirii trupești
și sufletești, în vol. Semne de speranță în vreme de suferință. Lucrarea Bisericii în societate în anul
2012, Editura Basilica a Patriarhiei Române, Bucureşti, 2013, pp. 288-290;
DANIEL, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Îngrijirea bolnavilor – o datorie spirituală și o
necesitate socială, în vol. Semne de speranță în vreme de suferință. Lucrarea Bisericii în societate în
anul 2012, Editura Basilica a Patriarhiei Române, Bucureşti, 2013, pp. 333-337;
LARCHET, Jean-Claude, Dumnezeu nu vrea suferinţa omului, traducere de Marinela Bojin,
Editura Sophia, Bucureşti, 2006.
LARCHET, Jean-Claude, Creştinul în faţa bolii, suferinţei şi a morţii, traducere de Marinela
Bojin, Editura Sophia, Bucureşti, 2008.
PETRICA, Prof. dr. Vasile, Pastoraţia credincioşilor bolnavi, în „Mitropolia Banatului",
XXVI(1976), nr. 9-12, pp. 685-692;
PETRICA, Prof. dr. Vasile, Pregătirea credincioşilor în vederea primirii sfintelor taine, în
„Mitropolia Banatului", XXVIII(1978), nr. 7-9, pp. 425-437;
STREZA, Pr. Prof. Dr. Liviu, Cu privire la pastoraţia bolnavilor, în „îndrumător Bisericesc",
Sibiu, 1987, pp. 77-80;
STREZA, Pr. Prof. Dr. Liviu, Preotul şi îndatorirea sa pastorală faţă de credincioşii bolnavi, în
„Mitropolia Olteniei", XXXIX(1987), nr. 1, pp. 78-86;
TIMIADIS, Mitrop. Emilianos, Preot, parohie, înnoire, traducere de Paul Brusanowski,
Editura Sophia, Bucureşti, 2001, 283 p.
TUDOSE, Pr. Asist. Dr. Silviu, NECULA, Pr. Prof. Dr. Nicolae, MIHAI, Pr. Lect.
Dr. Marian, Taina Sfântului Maslu. Îndrumător teologic, liturgic şi pastoral, Editura Cuvântul
Vieţii a Mitropoliei Munteniei şi Dobrogei, Bucureşti, 2012.
49