Sunteți pe pagina 1din 50

Prin dreptul civil intelegem acea ramura a sistemului de drept

romanesc alcatuita dintr un ansamblu de norme juridice care


reglementeaza raporturi patrimoniale si nepatrimoniale stabilite intre
persoane fizice si persoane juridice aflate pe pozitie de egalitate
juridica , aceasta definitie curine urm elemente sau trasaturi cum ar
fii:
* apartenenta a ramurii de drept civil la sist de drept romanesc
* Continutul ramurii de drept civil este format sin ansamblul normelor
juridice (izvoare de drept civil cum ar fii legile) care reglementeaza
anumite relatii sociale
* Obiectul dreptului civil constituit din 2 mari categorii de raporturi
respectiv raporturi patrimoniale si raporturi nepatrimoniale cu
subdiviziunile lor
* Sunt subiectele sau partile raporturilor juridice de drept civil
* In raporturile juridice ce constituie obiecul dreptului civil adica
raporturile patrimoniale si nepatrimoniale , subiectele sau partile
acestor raporturi se afla pe pozitie de egalitate juridica , acest ultim
element pozitia de egalitate juridica pt dreptul civil este si o metoda
de reglementare
* *analiza acestor 5 elemente este necesara pt a intelege cu ce se
ocupa dreptul civil in general

Apartenenta dreptului civil la sistemul romanesc


-dreptul civil prezinta aceleasi trasaturi esentiale pe care le are
intregul din care face parte

Continutul dreptului civil


-are in cedere ansamblul de norme juridice ce stau la baza
reglementarii institutiilor de drept civil
-aceste norme de drept civil le vom regasii in institutiile dreptului
civil ce urmeaza a fii parcurse in toti cei 4 ani de studiu precum
* actul juridic civil
* Prescriptia extintiva
* Subiectele sau persoanele dreptului civil
* Drepturile reale principale
* Obligatiile civile
* Contractele civile
* Succesiunile sau mostenirile
* Proprietatea inelectuala

Obiectiul dreptului civil


-contine 2 mari categorii de raporturi juridice si sibdiviziunile lor
respectiv raporturile patrimoniale si raporturile nepatrimoniale

Rport juridic civil : o relatie sociala patrimoniala ori nepatrimoniala


reglementata de norma de drept civil

Pentru raporturile patrimoniale avem urm subdiviziuni


* raporturile reale sunt acele relatii sociale care au in continutul lor:
* -dreptul de proprietate imobiliara sau mobiliara prcum si alte
drepturi reale ce deriva din dreptul de proprietate cum ar fii : dreptul
de uz , de servitute , de abitatie de superficie , drptul de administrare ,
de folosinta , de concesiune
* Raporturile obigationale
* - sunt acele relatii sociale care au in continutul lor : dreptul de
creanta , adica acele drepturi in care subiectul activ care are o
denumire distincta de creditor , poate pretinde subiectului pasiv care
are si el o denumire distincta de debitor sa efectueze o anumita
prestatie ce consta intr-o indatorire de a face , a da sau a nu face ceva;
intra in aceasta categorie toate raporturile obligationale cum ar fii cele
ce se nasc din contractul de vanzare , din raportul de inchiriere ,
raportul de imprumut sau raportul nascut dintr-un delict civil(fapt
ilicit savarsit fara intentie de a produce efecte juridice fiind cauzator
de prejudicii ex:accident de circulatie prin care se cauzeaza unei
persoane o dauna materiala sau fizica)

Raportul juridic nepatrimoniale cuprinde irm subcategorii


* raporturile care au in continutul lor dreptul patrimoniale care se
subiectele de drept care intra in raporurile juridice de drept civil cum
ar fii pt pers fizica dreptul la nume , prenume , domiciliu sau pt
persoana juridica dreptul la denumire , la sediu
* Raporturile care au in continutul lor drepturi nepatrimoniale care
privesc existenta si integritatea subiectelor de drept , drepturile omului
la viata , la sanatate , la reputatie , onoare
* Raporturile care au in continutul lor drepturile nepatrimoniale
izvorate din creatia intelectuala cum ar fii raporul in care intra dreptul
la paternitatea operei stiintifice etc. , ori dreptul de autor al unei
inventii sau inovatii ; de retinut ca raporturile care au in continutul lor
drepturi nepatrimoniale izvorate din creatia intelectuala pot avea si o
latura patrimoniala , latura nepatrimoniala vuprinde numai dreptul la
paternitate , nasterea operei , sau paternitatea unei inventii sau inovatii
; in momentul in care opera , inventia sau inovatia este afusa la
vinostinta publica , ptiin tiparire cum este la opera sau punere in
aplicatie a inventiei ssuntem in relatie patrimoniala
* Aceste categorii de raporturi juridice pot fii impartite in 3 categorii ,
in ceea ce priveste sensul calitatii subiectului de drept :
* - avem raporturi civile numai intre persoane fizice ex: contractul de
vanzare cumparare
* -raporuri juridice care se incheie atat intre persoane fizice cat si
juridice
* -potrivit codului civil exista 2 categorii de subiecte de drept ;
persoana fizica(omul individual) , persoana juridica( grupare sau o
enetitate de persoane care intrunind conditiile prevazute de lege ,
organizare de sine statatoare , un petrimonio propriu si distinct )
* Pozitia de egalitate juridica a subiectelor raportului juridic civil care
este de egalitate juridica , una din partile raportului juridic civil se afla
pe aceeasi pozitie cu cealalta parte , partile raportului civil nu se afla
pe pozitie de subordonare

Rolul dreptului civil


-dreptul civil se caracterizeaza prin rolul jucat ca drept comun fata de
alte ramuri de drept , ceea ce inseamna ca ori de cate ori pentru
celelalte ramuri de drept nu exista reglementari proprii ori sunt
insuficiente , acestea vor face apel , adica se pot imprumuta la normle
corespunzatoare din dreptul civil , din acest pct de vedere codul civil
stabileste ca prezentul cod este alcatuit dintr-un ansamblu de reguli
care constituie dreptul comun pt toate domeniile la care se refera litera
sau spiritul dispozitiilor sale , acest lucru se intampla si datorita
faptului ca , cosul civil reglementand mare parte din raporturile
patrimoniale cu precadere dreptul de proprietate precum si alte
institutii ale dreptului civil , celelate ramuri se pot imprumuta de la
codul civil sau alte legi pt rezolvarea cazurilor concrete pe care le
gestioneaza ; ex: dreptul muncii

Dreptul civil contribuie prin normlelor sale este chemat sa contribuie


la garantare valorilor omului patrimoniale sau nepatrimoniale.
Dreptul civil prin normelor sale contribuie la intarirea ordinii de drept
si la formarea unei morale sanatoase precum si la influentarea
comportamentului social al oamenilor cu prilejul sanctionarii de ordin
civil al celor care incalca normele de drept in favoarea celor care isi
exercita drepturile si isi indeplinesc obligatiile cu buna credinta

Dreptul civil are un rol deosebit in aplicarea corecta a legii precum si


la continua perfectionare a legii civile
Principiile dreptului civil Sunt elemmentle de baza pe care se
fundamenteaza o teorie stiintifica in speta dreptul
-sunt reguli de drept ce traseaza linii corectoare pt intreaga legislatie
civila precum si reguli de baza care se aplica uneia sau mai multor
institutii ce formeaza ramura de drept civil
-aceste principii se refera intotdeauna la ceea ce este esential si
hotarator in dreptul civil
-in dreptul civil ca ramura de drept sunt 3 categorii de principii
* principii fundamentale ale dreptului romanesc si formeaza obiect de
studiu pt tgd cum ar fii principiul democratiei , separatiei puterilor in
stat , egalitatii in fata legii ; aceste principii sunt prevazute in
constitutie
* Principii generale ale dreptului civil sunt idei calauzitoare sau
drepturi de baza avand aplicabilitate in toate institutiile dreptului civil
si fac parte in principiile generale
* -proprietatiile
* -egalitatii
* -imbinarii intereselor personale cu cele generale
* -principiul ocorotirii si garantarii drepturilor civile
* -principiul unei credinte

Principiul dreptului de proprietate este elementul gotarator al


raporturilor in societate ai este eleement principal sau fundamental al
dreptului civil , cu toate ca principiul proprietatii este consacrat de
constitutie , codul civil ramura a codului de drept , dispozitiile codului
civil defineste proprietatea evidentiindui continutul ce consta in 3
elemente , respectiv posesia , adica dreptul de a se servii de un lucru
cunoscul iusutendi , cel de al 2 lea elem este folosinta ce consta in
dreptul de a culege fructele si veniturile acestuia cunoscut ca sub
iusiudendi , al 3 lea elem este dispozitia cel mai imp elem. Care
confera titularului sau de a dispune cum doreste de un lucru iar
instrainandul , deasemenra dispozitia din codul civil evidentiaza si
mijloacele specifice prin care este aparat dreptul de proprietate , este
vorba de actiunile reale din care un loc principal il ocupa actiunea in
revendicare , potrivit dispozitiilor legale , dreptul de proprietate este
de 2 categorii: publica care apartie statului si unitatilor administrativ
teritoriale asupra bunurilor care prin natura lor sau prin lege sunt de
uz ori interes public cu o singura conditie de a fii dobandite prin unul
din modurile prevazute de lege
Dreptul de proprietate privata este acela ce apartine persoanelor
fizice , juridice , inclusiv statului si unitatilor administrativ teritoriale (
primarii , consilii locate , judetene) asupra bunurilor care sunt de uz
sau interes privat .
Potrivit legilor amintite ( constitutie , cod civil) bunurile proprietate
publica prezinta urm trasaturi
* sunt ilanienabile ( nu pot fi instrainate) , in schimb pot fi date in
folosinta , administrare sau pot fi concesionate , inchiriate
* Dreptul de proprietate este insesizabil , nu pot fii supuse executarii
silite si asupra lor nu se pot constitui garantii reale
* Actiunile ce apara , bunurile proprietate publica sunt inprescriptibile
, adica nu pot fii dobandite de catre alte persoane prin prin efectul
posesiei de buna credinta asupra bunurilor comune

Dreptul de proprietate privata are urm caracteristici


* in principiu sunt alienabile , pot fii instrainate prin act juridic in
conditiile legii , inclusiv drept de proprietate privata ce apartine
statului
* Sunt sesizabile adica pot fi supuse executarii silite si asupra lor se
pot constitui garantii reale
* Sunt imprescriptibile distinctiv , ceea ce inseamna ca protectia
dreptului de proprietate privata prin actiune in justitie nu este limitata
in timp
* Principiul legalitatii , acest principii este aplicabil diferit , in fct de
pers fizice sau juridice ;
* -pt persoane juridice , acest principiu trebuie inteles in sensul ca
toate pers juridice , dintr-o anumita categorie se supun in mod egal
legilor civile adoptate pt reglementarea acelei categorii ; ex: partidele
politice
* Principiu imbinarii intereselor personale cu cele generale;
* Principiul garantarii dreptului de proprietate

Delimitatrea dreptului civil


-se folosesc mai multe criterii de delimitare
* Obiectul de reglementare ( fundamental)
* Metoda de reglementare , caracterul normelor juridice aplicabile ,
calitatea subiectelor , specificul sanctiuniilor , principiile proprii
fiecare ramuri de drept (auxiliare)

Pt dreptul civil metoda de reglementare este egalitatea juridica a


partilor unui astfel de raport.

Caracterul normelor juridice aplicabile


* imperative
* -onerative , cele care prevad expres obligatia pt parti de a avea o
anumita conduita asa cum o prescrie legea ex: contract de donatie
* -prohibitive , acestea interzic o anumita conduita a partilor
* dispozitive , partile se pot abate fara nici o consescinta juridica de la
normele respective
* -permisivie , care permit partilor sa aleaga conduita pe care o doresc
, dar din mai multe prevazute de lege

Principiile proprii

Teoria legii civile


-izvoarele sau sursele dreptului civil roman
-aplicarea legii civile
-interpretarea legii civile

Categori sau surse ale dreptului civil


1- legile: sunt adoptate de parlamentul Romaniei, parlament investit
de catre legea fundamental a statului roman iar potriviti constitutiei
cele doua camera ale parlamentului adopta legi hotarari si motiuni in
prezenta majoritatii deputatilor si senatorilor. De interes de drept civil
din actele normative adoptate de parlament sunt legile. Exemplu:
Contistutia Romaniei(legea fundamental a statului) Codul civil(legea
fundamental a acestei ramnuri de drtept)
2-Ordonantele si hotararile adoptate de Guvernul Romaniei.
Ordonantele se emit de catre guvern in temeiul unei legi speciale de a
abilitare data de catre parlamentul Romaniei in limitele si conditiile
prevazute de legea fundamentala. Ordononta este expresia unei
competente legislative delegate. Hotararile se emit pentru origanizarea
executarii legilor adoptate de catre parlamentul Romaniei, tot
character de izvor al dreptului civil alea si adoptata de catre un
ministru sau seful al unui alt organ al administratiei de stat cum ar fi
ordin al ministrului instructiune si chiaar regumanent. De retinut ca nu
toate ordonantele hotarile sau oridinele ale ministrilotr sunt inzvoare
ale dreptului civil. In sensul ca acestea reglementeaza raporturi
patrimoniale si nepatrimoniale specific dreptului civil .
Dispozitiile dreptului civil regementeaza ierahia dispozitiilor dr civil
caz in care acoperea toate actele normative indifferent de organul de
stat de la care emana. ------------- se aplica uzantele iar in lipsa
acestora vor fi aplicabile dizpozitiile legale privitoare la situatii
asemanatoare. In situatia in care nu exista astfel de dispozitii se vor
aplica principiile generale ale dreptului. In categoria izvoarelor directe
ale dreptului civil trebuie incadrate si normele dreptului U.E. care la
fel ca legile adoptate de parlament au aplicatibilitate directa si in cele
mai multe cazuri au effect prioritar fata de legile statului.
---------emise de catre conducatori organelor centrale ale
administratiei de stat si actele normative adoptate de organele
administratiei publice locale. Aceasta ultima categ de acte normative
prezinta sursa sau izvor al dreptului civil numai in masura inca care
reglementeaza relatii sau acorduri patrimoniale si nepatrimoniale care
intra in sfera obictului dreptului civil. Actele adoptate de catre aceste
organe sunt : Consiliile Locale si cele judetene adopta hotarari si emit
dispozitii iar prefectii emit ordine, primarii pot emite decizii.
Uzantele prin aceastea se intelege obiceiul si uzurile personale.
Cutuma este o regula de conduita stabilita si respectata timp
indelungat de catre o anumita comunitate iar pentru a fi recunoscute
ca izvoare a dreptului civil trebuie sa fie conforme cu ordinea publica
si bunele moravuri. Uzurile profesionale au fost si ele incluse in
categoria izvoarelor de drept civil pentru ca intr-o masura destul de
importanta aceste uzuri profesionale au legatura si chiar se aplica in
anumite raporturi dintre profesionisti precum si dintre acestia si orice
alte subiecte de drept.
In sistemmul nostru de drept jurisprundenta nu reprezinta izvor al
dreptului civil pe considerentul ca organul de judecata este abilitat sa
solutioneze cazul concret cu care a fost sesizat prin aplicare normelor
de drept la situatia defapt pe care a fixat-o cu ajutorul probelor de
administrare in cauza si nu are atributia de a emite norme juridice.
In prezent constitutia Romaniei stabileste ca judecotorii sunt
independenti si se supun numai legii iar codul civil in dispozitiile sale
stabileste ca interpretarea legii de catre instanta se face numai in
scopul aplicarii ei in cazul dedus judecatii.
In practica nimeni nu se opune procedeului ca un judecator sa ia in
considerare in cazul pe care il judeca o solutie data de aceiasi istanta
printr-o alta hotarare judecatoreasca intr-un proces analog, insa
aceasta solutie ar influenta mai multe procesee nu se transforma intr-o
norma obligatorie intrucat nu este creatoare de drept. Totusi in prezent
pentru aplicarea unitara a legii este avuta in vedere jurisprudenta curtii
constitutionale si a inaltei curti de casatie si justitie.

APLICARE LEGII CIVILE

Actele normative enumerate si care constituie izvoare ale dreptlui


civil actioneaza simultan sub 3 aspecte :
1- pe un anumit interval de timp
2-aplicare legii civile pe un anumit terioriu intrucat exista atatea legi
nationale cate statate suverane exista si suntem in prezenta aplicarii
legi civile in spatiu
3-orice act normativ se adeseza anumitor destinatari deoarece nu
avem o singura lege care sa se aplice tututor subiectelor de drept si
suntem in prezenta aplicarii legii civile asupra persoanelor.

Aplicarea legii civile in timp: orice act normativ adoptat de catre


organele statului abilitate cu prerogativa legiferarii are un moment
initial ( de iceput)intrarea acestia in vigoare iar ca moment final
iesirea legii civile din vigoare. Atat intrarea cat si iesirea din vigoare
se raporteaza la elementul timp iar atat intrare si iesirea din vigoare a
unui act normativ se refrang asupra celor 3 aspect e : timp spatiu si
destinatar. Normele juridice de drept civil fiind norme de conduita se
adreseaza oamenilor ca subiecti ai raporturilor de drept civil fie priviti
individuali ca persoane fizice fie ca entitati iar pentru ca acesti
subiecti sa se poata conforma nu este suficienta numai adoptarea
actelor normative ci este necesara si aducerea acestora la cunostinta
subiectelor de drept prin publicare. Potrivit legislatiei in vigoare
princippiul sau regula in privinta intrarii in vigoare a unui act
normativ civil cat si ordonantele emise de guvern in temeiul unei legi
speciale de abilitare intra in vigoare la 3 zile de la data publicarii lor
in monitorul oficial al Romaniei partea intaia intrucat aici este adusa
la cunostinta subiectelor de drept .Exceptia de la acest principiu sau
regula o constituie faptul ca o lege sau o ordonanta emisa de guvern in
temeiul unei legi de abilitare intra in vigoare la o data ulterioara
prevazuta in textul ei. Ordonantele de urgenta alea guvernului intra in
vigoare la data publicarii lor in monitorul oficial al Romaniei partea
inataia cu conditia supunerii lor prealabila la camera parlamentara
competenta a fi sesizata cu execptia cazului in care in cuprinsul lor
este prevazuta o data ulterioara. Clelalte acte normative intra in
vigoare la data publicarii lor in monitorul oficial al Romaniei Partea
inaintia cu exceptia cazului in care in textul lor este stabilita o data
ulterioara. De retinuit este faptul ca la momentul intrari in vigoare
orice act normativ incluvi cel care reglementeaza raporturi de drept
civvil devine oblicatorie si prin publicare se presupune ca este
cunoscuta de toti cei carora norma respectiva li-se adreseaza. Punctul
final al actiunii unei legi civile este momentul iesirii din vigoare.
Procedeul tehnico juridic de iesire din vigoare al unei legi poarta
denumirea de abrogare. Abrogarea unei legi poate fi expresa sau
implicita(tacita) .
Abrogarea este expresa atunci cand se precizeaza in mod formal in
continutul unui act normativ ca se abroga.
Abrogarea implicita (tacita) este vazuta atunci cand noua
reglementare contine dispozitii incompatibile cu cele ale vechii
relgementari fara a se vedea expres ca se abroga anumite dispozitii
dintr-o norma juridica anterioara.
In doctrina mai exista si un alt mod de iesire din vigoare al unui act
normativ si poarta denumirea de desuietudine sau iesire din uz.
Aceasta modalitate intervine in acele situatii in care datorita ratiunilor
pentru care a fost adoptat un anumit act normativ acesta nu se mai
aplica fara insa a fi abrogat.
Asa cum ati observat un act normativ odata adoptat se aplica pe o
perioada cuprinsa intre data intrarii in vigoare si data iesiri sale din
vigoare . Dar avand in vedere ca raporturile civile juridica se nasc se
modifica sau se sting nu numai in perioada in care este aplicabila o
singura lege ci in intervale de timp in care pot actiona legi diferite se
pune problema aplicarii unor reguli sau principii pentru a cunoaste ce
act normativ trebuie sa aplicam diferitelor situatii nascute prin diferite
raporturi juridice care exista si ele in acelasi interval de timp. Pentru
ca ati observat ca legile in timp se succed unele cu altele.

Pentur rezolvarea acestei probleme se face apel la anumite principii


sau reguli de drept si bineinteles in dreptul civil oridecate ori avem
asfel de principii sau reguli exista si exceptii.
In privinta aplicarii legii civile in timp sunt 2 si anume:
-principiul neretroactivitatii legii civile noi
-principiul aplicarii imediate a legii civile noi.

Principiul neretroactivitatii legii civile noi este acea regula de drept


potrivit careia o lege civila se aplica numai situatiilor care se ivesc in
practica dupa momentul intrarii ei in vigoarte fara a se putea aplica
faptelor sau actelor juridice petrecute anterior. Acest principiu este
prevazut atat de constitutia Romaniei cat si de dispozitiile codului
civil. Principiul neretroactivitatii legii civile este expres consacrat de
dispozitiile codului civil potrivit caruia legea civila este aplicabila cat
timp este in vigoare. Aceasta nu are putere retroactiva. In schimb
dipozitia constitutionala stabileste ca legea dispune doar pentru viitor.
Cu exceptia legii penale sau contraventionale mai favorabil. Acest
principiu stabilit atat de constitutie cat sin de prevederile codului
civile este foarte rational si este justifica prin faptul ca nici un subiect
de drept nu isi poate degaja acttivita prin acte normative care nu
exista. In concluzie al neretoroactivitatii legii civile noi reprezinta o
regula de drept cu caracter imperativ care se impune nu numai
organului judiciar care aplica legea sau partilor ci ea se aplica si
legiuitorului . Pentru instanta acest princpiu este obligatoru deoarece
nu se poate aplia legea noua unei situati juridice nascute sub imperiul
legii vechi. De asemenea acest princpiu este obligatoriu si pentru parti
in sensul ca ele nu ar putea prin vointa lor sa supuna raportul juridic
pe care l-au nascut legii vechi. In prezent avand in vedere textul
constitutional nici legiuitorul nu poate adopta in mod expres legi cu
caracter retroactiv cu exceptia legii penale sau contraventionale mai
favorabile.
Principiul aplicarii imediate al legii civile noi: aceste princpiu este
regula de drept portrivita caruia de inadta ce a fost adoptata legea
civila noua acesta se aplica tuturor situatiilor aparute dupa intrarea ei
in vigoare deoarece tot ce se petrece sub imperiul acestei legi trebuie
sa i-se supuna intrucat prin aplicare acestui principiu se exclude
aplicare legii civile vechi si acest principiu este prevazut de
dispozitiile codului civil protrivit caruia dispozitiile legii noi se aplica
tuturor actelor si faptelor juridice incheiate sau dupa caz produse ori
savarsite dupa intrarea ei in vigoare de la aceasta regula sau principiu
exista si exceptii. Exceptia de la acest principiu poarta numele de
ultractivitatea sau supravietuirea legii civile vechi. Ultractivitatea sau
supravieturia legii civile vechi consta intr-o limitare vremelnica a
aplicarii legii noi iar legea veche urmeaza sa fie aplicata cu titlu
tranzitoriu situatiilor juridice in curs la momentul intrarii in vigoare a
legii civile noi . Exceptia ultractivitatii legii vechi in situatii
individuale este aplicabila numai in cazurile in care discuta de norme
dizpozitive supletive. Aceasta exceptie nu poate fi aplicata si
situatiilor care sunt guvernate de norme imperative pentru ca acestea
au un caracter prohibitiv.

APLICAREA LEGII CIVILE IN SPATIU: presupune cunoasterea


limitelor teritoriale carora se aplica o lege civila.

Aplicarea legii civile in spatiu comporta 2 aspecte:


-un aspect national intern care vizeaza situatia raporturilor juridice
civile stabilite intre subiectele de drept civil de cetatenie ori
nationalitate romana pe teritoriul statului roman
-un aspect international care vizeaza situatia raporturilor juridice
civile cu un element de extranietate adica alta centatenie(fizice) alta
nationalitate(juridice) locul incheierii sau executarii unui contract,
locul producerii unui delict civil ori consumarea efectelor sale.
In ceea ce priveste primul aspect national intern acesta se rezolva
tinandu-se cont de principiul teriotalitatii. In sensul ca actele
normative de natura civila care reglementeaza raporturi din cele doua
categorii cum sunt actele normative civile adoptate de organele
centrale de stat au aplicabilitate pe intreg teritoriul statului roman. Tot
in principiul teriotalitatii intra si reglementarile adica actele normative
emise de organele administratiei publice legale care au aplicabilitate
pe teritoriul unitatii administrativ teritoriale respective (comuna oraj
judet municipiu).
Cel de al doilea aspecty respectiv cel international problema actiunii
legii civile in spatiu se rezolva prin intermediu normelor conflictuale
care fac parte din dreptul international privat care presupun asa zisul
conflic de legi in spartiu. In cazul conflictelor de legi in spatiu nu este
exclusa si situatia aplicarii legii straine dar nu in virtutea supunerii
legii romane celei straine ci in baza normei conflictuale adoptate de
legiuitorul roamn.
Ceea ce inseamna ca judecatorul roman poate aplica o lege civila
straina pe terityoriul statului roman doar daca sunt indeplinite
urmatoarele conditii:
-legea straina sa nu incalce ordinea publica de drept international
privat roman
-legea straina sa nu devina competenta prin frauda.

APLICAREA LEGII CIVILE ASUPRA PERSOANELOR:principiul


care guverneaza actiunea legii civile asupra pesoanelor este principiul
sau regula de drept ce are in vedere egalitatea juridica a subiectelor de
drept civil in fata subiectelor de legi civile dublate de prioncipiul
generalitatii aplicarii legii civile in toate raporturile de drept civil.
De aici rezulta ca in sistemul de drept romanesc exista 3 categ de legi
ce se adeseaza persoanelor de drept civil dupa cum urmeaza:
-legi civile cu vocatie de aplicare generala ce au ca destinatar atat
persoanele fizice cat si persoanele juridice.
-legi civile care se aplica doar persoanelor fizice
-legi civile care se aplica sau au ca destinatar doar persoanele juridice

INTERPRETAREA LEGII CIVILE: este o operatiune logico


rationala de lamurire si explicare acontinutului si sensului normelor
de drept civil in scopul justei lor aplicari prin corecta aplicare a
diferitelor situatii ivite in viata practica la ipotezele pe care le contine.
Din aceasta definitie data intrerpretareii legii civile sunt aplicabile
doua etape:
-prima etapa apartine legiuitorului, odata cu procesul de adoptare a
normelor juridice caz in care sunt avute in vedere raporturi juridice
generale si ipotetice
-etapa a doua apartine interpretului cu ocazia apararii normelor
juridice unor raporturi particulare si concrete.
Continutul interpretarii normelor de drept civil este dat de faptul ca
interpretarea este o operatiune de ratiune si chiar de logica prin care se
lamureste si se explica sensul normelor de drept sau altfel spus sensul
vointei legiuitorului cu ce a dorit el sa exprime prin norma de drept
respectiva si nu in ultimul rand interpretarea legii civile are un scop.
Scop care consta in a incadra in mod concret diversele situatii
concrete deci ivite in practica care prezinta interes pentru dreptul civil
a caror norme se incadreaza in ramura dreptului civil si bineinteles are
rezultat justa aplicare a legii civile. Interpretarea normelor de drept
civil prezinta o impotanta deosebita din punct de vedere a mai multor
imprejurari:
-in primul rand oricat de perfecta ar fi o lege la momentul adoptarii ei,
dupa intrarea acesteia in vigoare norma de drept respectiva este
depasita de dinamica vietii sociale. Aceasta se datoreaza faptului ca
legiuitorul nu poate sa prevada in norma juridica respectiva toate
cazurile la care aceasta urmeaza a se aplica datorita varietatii si
complexitatii situatiilor practice ce pot cadea sub incidenta actului
normativ respectiv.
De asemenea interpretarea legii civile este impusa in anumite situatii
si datorita faptului ca in actul normativ suspus interpretarii termenii
utilizati sau folositi de catre legiuitor nu sunt clari astfel incat se pot
crea confuzii.
Si nu in ultimul rand interpretarea legii civile este necesara si
importanta si datorita faptului ca unele cuvinte sau expresii utilizate
de legiuitor au un alt inteles decat cel din vorbitrea obisnuita.

CLASIFICAREA INTERPRETARII LEGII CIVILE:


-In functie de organul sau persoana de la care provine si fata de care
deosebim intre interpretarea oficiala si interpretarea neoficiala.
Interpretarea oficiala este facuta in exercitarea atributiunilor ce revin
legii de catre un organ de stat care a adoptat actul normativ respectiv
concretizandu-se in norme civile. Cle care a adoptat norma civila este
competent sa faca si interpretarea ei oficiala. Forma pe care o ia
interpretarea in aceasta situatie poarta denumirea de norma
interpretativa.
Norma interpretativa este adoptata de organul legislativ cu scopul de a
clarifica sau a lamurii continutul anumitor dispozitii dintr-un act
normativ in vigoare pentru incetarea controverselor din practica in
legatura cu aplicarea acestora dandu-le un caracter unitare.
Dispozitiile codului civil cand interpreteaza anumite dispozitii legale
acea norma interpretativa produce efecte numai pentru viitor nu si
pentru trecut.
-Interpretarea jurisdictionala, aceasta interpretare este facuta de catre
instantele judecatoresti cu prilejul aplicarii normelor de drept civilm
la raporturi juridice concrete atunci cand solutioneaza litigii supuse
competentei lor sau de un alt organ care potrivit legii are si atributii
jurisdictionale. Aceste organe sunt in primul rand Curtea
Constitutioaala si bine inteles organele arbitrajului de stat.
-Interpretarea neoficiala: se da legii civile in doctrina(cursuri articole)
ori de catre avocat cu ocazia pledoariilor in fata instantelor
judecatoresti.
+ Daca interpretarea oficiale si cea juridisctionala au o forta
obligatorie care este numai la speta prin hotararea judecatoreasca,
interpretarea neoficiala nu are forta obligatorie proprie dar poate fi
insotita de organul jurisdictional datorita carateruklui ei stiintific si
datorita rationameltelor pe care se bazeaza atunci cand este facuta de
avocat

Un al doilea criteriu in functie de rezultatul interpretarii deosebim


intre interpretarea literala , interpretarea extensiva si interpretarea
restrictiva.
Interpretarea literara este facuta atunci cand interpretarea texutului
littera interpretat si sitatiiile practice se intcadreaza in ipoteza sa
existand cocordanta nefind necesar nici de a se extine nici de a se
restrange aplicare textului respectiv. In practica aceasta interpretare se
intalneste foarte frecvent intrucat este impusa de texte clare sunt
preecis redactate si de asemenea mai este utilizata cat se fac
enumerari. Aceasta interpretarea literala nu trebuie confundata cu o
metoda de interpretare respectiv interpretarea gramaticala.
Interpretarea extensiva este facuta atunci cand interpretul ca urmare a
analizei unui text legal si a situatiilor ce s-ar incadra in formularea
respectiva ajunge la concluzia ca textul respectiv nu acopera unele
raporturi juridice care in intentia legiuitorului trebuia sa fie acoperite
intotdeauna interpretarea extensiva este facuta in cazul formularii prea
restrictive a unui text legal fata de intentia reala a legiuitorului astfel
incat textul legal interpretat trebuie extins sau aplicat si la alte situatii
in care s-ar incadra litera si spiritul sau.
Interpretarea restrictiva este opusul interpretarii extensive sens in care
din compararea formularii unui text legal si a situatiilor concrete
carora trebuie sa se aplice interpretul ajunge la concluzia ca legea are
o formulare prea cuprinzatoare fata de intentia legiuitorului.

Un al criteriu este in functie de metoda de interpretare deosebim intre


interpretarea gramatica, sitematica, istorico-teleologica, logica, si prin
analogie. Avand in vedere ca interpretarea normelor de drept civil este
o operatie de determinare si de intelegelere a continutului unei norme
juridice normal ca aceasta operatiune presupune utilizare anumitor
mijloace sau procedee. Din acesta cauza ele sunt numite metode de
interpretare
Interpretarea gramatica consta in interpretarea continutului unei
norme juridice pe baza unur norme gramaticale ceea ce presupune
folosirea procedeelor de analiza morfologica si sintactice a textului
legal supus interpretarii tinandu-se cont de intelesul termenilor
uitilizati de legiuitor in textul resprectic de legatura dintre acesti
termeni precum si de constructia propozitiei sau a frazei de particulele
intrebuintate prcum si de semnele de punctuatie. In ceea ce priveste
interpretarea gramatica deosebim intre 3 categ. de cuvinte analizate
din acest punct de vedere: o prima cateogire are in vedere cuvintele cu
inteles obisnuit folosit in vorbirea curenta. In aceasta cateogrie intra
cea mai mare parte a cuvintelor ce sunt folosite de leguitor in
formularea textelor legale.
A doua categorie de cuvinte folosite intr-un sens mai restrans sunt
folosite si in vorbirea obisnuita.
O a treia cateogire este cea a termenilor sa a cateogriilor specifice
dreptului civil si intra in aceasta cateogire termeni consacrati de
dreptul civil cum ar fi ipotecta privilegiul amanetul etc.

O a doua interpretare este cea sistematica si consta in lamurirea


interesului unei dispozitii legale tinandu-0se cont de legaturile sale cu
alte dispozitii fie din acelasi act normativ fie din dintr-un alt act
normativ.
In al treilea rand avem interpretarea istorico-teleologic, aceasta consta
in stabilirea sensului unei dispozitii legale tinandu-se cont de
finalitatea urmarita de legiuitor la adoptarea actului normativ din care
face parte acea dispozitie . Pentru aceasta interpretare prezinta interes
lucrarile premergatoare ale actului normativ precum si expunerea de
motive din preambulul actului normativ respectiv.
Interpretarea logica consta in lamurirea sensului unei norme juridice
pe baza legilor logicii formale si a sistemului de argumente pe care se
sprijina pentru deslusirea intelesului unei norme de drept civil.
Aceasta metoda de interpretare se bazeaza de regula pe rationamente
inductive sau deductive numite si silogisme. Aceasta metoda de
interpretare logica a fost utilizata din cele mai vechi timpuri si este
utilizata si in prezent prin folosirea unor reguli de interpretare logica
si a unor argumente de interpretare logica exprimate prin adagii in
latina. Atat din punct de vedere legislativ cat si din practica dreptului
metoda de interpretare logica are la baza 3 reguli mai cunoscute si
cateva argumente. Ca reguli de interpretare logica avem :
- Exceptia este de stricta interpretare si aplicare potrivit acestei reguli
exceptia trebuie sa isi gaseasca aplicatie numai la ipotezele la care se
refera neputand fi extinse si la alte cazuri sau ipoteze concrete
-Unde legea nu distinge nici interpretul nu trebuie sa distinga aceasta
regula consta in faptul ca formularii generale in care este redactat un
text legal ii corespunde o aplicare de asemenea generala. Ceea ce
inseamna ca interpretuln nu poate introduce distinctii pe care legea nu
le contine
-Norma juridica trebuie interpretata in sensul aplicarii ei iar nu in
sensul neaplicarii este regula care ne arata faptul ca normele juridice
de drept civil ca orice norma sunt adoptate pentru a fi aplicate din
acest punct de vedere condul civil stabileste faptul ca in contracte
clauzele acestora se interpreteaza in sensul in care ar produce efecte
iar nu in acelea in care nu ar putea sa produca nici unul.
Pe langa aceste drepturi de interpretare logica in viata practica sunt
utilizate si anumite argumente de interpretasre logica:
-argumentul per a contrario( ca atunci cand se afirma ceva se neaga
contrariul)
-argumentul a portiori( cu atat mai mult) are la baza idea ca se poate
extinde aplicare unei norme juridice la o situatie concreta neprevazuta
de aceasta daca ratiunile care au fost avute in vedere la adoptarea
normei respective se regaseste cu mai multe priviri . Si acest argument
are o aplicabilitate mai restransa din punct de vedere legal.

Metoda de interpretare prin analogie foloseste argumentul care induce


sau deduce o solutie pentru o anumita situatie de fapt printr-o
similitudine fundamentata din acea situatie concreta si cea pe care o
reglementeaza legea. Fundamentul acestei metode consta in faptul ca
aceiasi cauza trebuie sa produca acelasi efect. Aceasta metoda a
analogiei conduce la completarea anumitor lacune a legii aflate in
vigoare.

RAPORTUL JURIDIC CIVIL: este o relatie sociala patrimoniala sau


nepatrimoniala reglementata de norma de drept civil. Din aceasta
definitie se desprind doua idei esentiale:
In primul rand pentru a fi raport juridic civil o relatie sociala trebuie
sa fie reglementata prevazuta de o norma juridica de drept civil . Ceea
ce inseamnca ca relatia sociala devine raport juridic civil respectiv
patrunde in ordinea de drept numai in masura in care a facut obiect de
preocupare a organului de stat investit cu prerogativa legiferarii. Pera
contrario inseamna ca daca orice raport juridic este o relatie sociala nu
orice relatie sociala prin ea insasi este un raport juridic de drept civil.
De aici rezulta ca pentru a avea aceasta calitate este necesar ca relatia
sociala sa fie introdusa in drept prin reglementarea ei de catre norma
de drept civil.
In al doilea rand prin reglementarea relatiei sociale de catre norma de
drept civil relatia sociala nu isi pierde calitatea de a fi o legatura intra
umana.
Raportul juridic civil prezinta urmatoarele caractere juridice:
In primul rand are un caracter social, consta de fapt in reglementarea
sa de catre norma de drept civil. Iar norma de drept civil nu se poate
adresa decat conduitei oamenilor in calitatea lor de finte sociale dotate
cu ratiune.
Al doilea caracter este cel volutional. Acest caracter se exprima prin
accea ca in primul rand este intotdeauna rezultatul unei reglementari a
relatiei sociale printr-o norma juridica. Norma juridica care defapt
exprima vointa legiuitorului care infatiseaza electrolatul. In al doilea
rand nasterea anumitor raporturi civile de natrura civila presupune si
vointa exprimata in conditiile legii de catre participantii la aceste
raporturi. Din aceste doua situatii expuse rezulta ca marea majoritate a
raporturilor juridice sunt raporturi simple in sensul ca au in vedere
numai vointa exprimata de legiuitor in norma juridica ce
reglementeaza o relatie sociala. In raporturile juridice de drept civil pe
langa caracterul simplu volutional in materia actiunilor omenesti
savarsite cu intentie (ACTELOR JURIDICE) vorbim de un caracter
dublu vluptional. Pe langa vointa legiuitorului in reglementarea
realtiei sociale patrimoniale sau nepatrimoniale in domeniul actelor
juridice civile intervine si vointa partilor sau participantilor la
incheierea unui act juridic civil. Pentru ca acesta este o manifestare de
vointa savarsita cu intentia de a produce efecte juridice

3-Pozitia de egalitate juridica in raportul juridic civil idiferent ca este


actiune juridica umana cu intentie sau fara intentie sau eveniment. In
raportul de egalitate juridic o parte nu este subordonata celelilalte. De
retinut ca acest caracter de egalitate juridica a partilor ca si metoda de
reglementare a dreptului civil nu trebuie confundanta cu egalitatea
partilor in fata legii civile. Intrucat egalitatea in fata legii civile este
un principiu pe de o parte iar pe de-a alta parte priveste ambele aprti
in momentul in care au intrat intr-un litigiu iar cel care aplica legea ii
priveste pe amandoi in aceiasi masura.

STRUCTURA RAPORTULUI JURIDIC CIVIL: intra 3 elemente


-partile raportului juridic civil-persoanele fizice-persoanele juridice-
(in caitate de drepturi subiective sau obligatii civile)
-Continutul raportului juridic civil este alcatuit din totalitatea
drepturilor subiective civile si a oblitgatiilor civile pe care le au partile
RJC.
-Obiectul raportului juridic civil care consta in conduita partilor sau
altfel spus consta in actiunile sau inanctiunile la care sunt indreptatite
sau de care sunt tinute partile raportului juridic civil.

Primul element de structura al RJC: partile sau subiectele RJC:


1- persoana fizica adica omul privit individual, privit ca titular de
drepturi subiective si obligatii civile
2-persoana juridica adica o grupare entinatate sau orice forma de
organizare care intrunind conditiile cerute de lege (organizare de sine
statatoare patrimoniu propriu si distinct scop licit) este privit tot ca
titular de drepturi subiective si obliatii civile
Atat persoanele fizice cat si cele juridice se clasifica astfel:
-Persoanele fizice: in raport cu capacitatea de exercitiu distingem intre
:In primulr rand persoane fizice lipsite de capacitatea de exercitiu
(minorii sub 14 ani si persoanele puse sub interdictie judecatoreasca)
aceste doua categorii de persoane fizice in raporturi juridice de drept
civil prin reprezentare in cadrul minorilor prin parinti, ei sunt
reprezentantii legali ai acestori minori iar in lipsa acestora tutotrele.
Pentru persoana pusa sub interdictie judecatoreasca reprezentant legal
este tutotrele.
In a doua categorie intra persoanele fizice cu capacitate de exercitiu
restransa ( minorii intre 14-18 ani) aceste persoane pot participa la
raporturi juridice de drept civil prin incuvintare din partea
ocrotitorilor legali care pot fi de regula parintii iar in lipsa acestora de
catre tutore.
In a treia categorie intra persoanele fizice cu capacitate de exercitiu
majora ( persoanele peste 18 ani cu o singura conditie sa nu fie puse
sub interdictie judecatoreasca)
Un alt raport intre persoane fizice avem persoane care au cetatenie si
persoanele care nu au cetatenie romana. In aceasta categ intra apartrizi
sau persoanele cu dubla cetatenie din care nici una nu e romana.
Persoana juridice se casifica:-
-In legatura cu natura lor : particulare sau private si Pesoane juridice
de stat sau de drept public, persoane juridice mixte
-Dupa criteriul natinalitatii- de nationalitate romana ( toate persoanele
juridice care sunt infintate in baza legii romane) si straine
-Dupa scopul lor : cu scop patrimonial sau lucrativ ( societatiile
comerciale si publice si de drep privat cu scop profitul) si parsoane
fara scop lucrativ (ONG, partidele politice etc)

DETERMINAREA ( cunoasterea)- prin determinarea subiectelor de


drept civil intelegem activitatea de stabilirea si indentificare a partilor
intre care ia nastere un raport juridica civil. In categ acordurilor
patrimoniale reale subiectul activ este recunoscut indentificat
determinat .
Subiectul pasiv al unui raport patrimonial real nu este cunoscut
determinat. In schimb este format din totalitatea celorlalte subiecte de
drept care intotdeuna le revine o obligatie/indatorire generala de a nu
aduce o atingere dreptului subiectiv ce apartine titularului.
In raporturile patrimoniale obligatioonale sau de creanta atat subiectul
activ cat si cel pasiv este cunoscut din chiar momentul nasteri unui
raport judic civil concret.
In raporturile nepatrimoniale din toate cele 3 categ subiectul activ
titularul dreptului este cunoscut in schimb subiectul pasiv nu este
cunoscut si este format din totalitatea celorlalte subiecte de drep.
Carora le revine obligatia de a nu aduce atingere dreptului subiectiv
ce apartine titularului.

PLURARITATEA: inteleg numarul persoanelor care sunt parti ale


raportului juridic civil in marea majoritatea a situatiilor din punct de
vedere al pluralitatii se stabilesc intre o persoana ca subiect activ, si o
persoana ca subiect pasiv. Sunt insa si raporturi juridice civile care se
nasc intre mai multe persoane ca parti ale raportului adica mai multe
persoane au calitatea de subiect activ sau pe cea de subiect pasiv. Si in
aceasta situatie ne aflam in pluralitatea de subiecte.
In raporturile reale care au in continutul lor dreptul de proprietate in
toate cazurile subiectul pasiv este nedeterminat necunoscut dar fiind
constitutit din totalitatea celorlalte subiecte de drept suntem in
prezenta pluralitatii de subiecte pasive. In ceea ce priveste dreptul de
proprietate avem doua situatii total distincte:
1- cand titular al dreptului de proprietate ca subiect activ poate fi o
singura persoana fizica sau juridica, caz in care suntem in prezenta
proprietatii exclusive. Sunt inssa si cazuri cand titular al dreptului de
prorprietate in calitate de subiect activ sunt mai multe persoane
determinate in aceasta situatie suntem in prezenta prop comune. De
aici rezulta ca in domeniul raporturilor de proprietate ca raporturi
reale exista pluraritae activa in sitita in care sunt mai multi titulari ai
dreptului de proprietate asupra unui bun sau al unei mase de bunuri.
Potrivit dispozitiilor codului civil proprietatea are mai multe forme.
Co proprietate numita si proprietate pe cote parti. Avem proprietatea
in devalmasire care este o forma a prop comune. Avem co
proprietatea obisnuita sau fortata.

SCHIMBAREA SUBIECTELOR RJC-


Nu se pune problema schimbarii subiectului activ care este titular al
dreptului. Drepturile sunt inalienabile iar subiectele pasive ----
Trebuie facuta diferenta intre rap reale cele ce au in raporturile lor
drepturi materiale si inte cele ce au drepturi de creanta.
In raporturile dr reale poate interveni o schimbare a subiectului pasiv
prin
Dreptul de proprietate se poate dobandi :
In cazul bunurilor mobile si al fructelor prin ocupatiune si prin
hotarare judecatoreasca in raporturile patrimoniale sau de creanta atat
a subiectului activ creditorul cat si a subiectului pasiv debitorul.
Creditorul poate fi schimbat prin succesiunea de creanta care este o
conventie prin care creditorul cedent transmite celelilalte parti numite
cesionar o creanta impotriva unui tert. De asemenea subiectul activ
poiate fi schimbat prin subrogata personala, este un mijloc de
transmitere a unui drept de creanta catre un tert care a platit pe
creditorul initial in locul debitorului. Ceea ce inseamna ca drepturile
creditorului vor trece asupra celui care plateste datoria debitorului el
devenind creditor si in cadrul acestui raport poarta denumire de
solvance . De asemenea creditorul poate fi schimbat pin solvatia prin
schimbatre de creditor. Este tot o ..prin care partile unui contract civil
obligational stinge o … existenta inlocuindo cu …. Subiectul pasiv
debitorulul p[oate fi schimbat prin: novatia prin schimbare de debitor
care este o conventie prin care o terta persoana se angajeaza fata de
creditor sa plateasca datoria. O astfel de operatie se poate infaptuii
atat cu consintamantul cat si fara consintamantul debitorului initial
sau primal. Preloarea datoriei inseamna : ori de a execita o alta con….
Si poate fi transmisa de debitor altei persoane fie prin contract
incheiat intre debitorul initial si noul debitor fie printr-o conventie sau
contract incheiat intre creditor si noul debitor care in felul acesta isi
asuma obligatia. De asemenea subiectul pasiv poate fi schimbat prin
oprire. Oprirea este o forma de execuatre silita indirecta prin care
creditortul urmareste sumele sau defectele pe care debitorulul sau le
are de primit de la o terta persoana.

Continut RJC: intelegem totalitatea …… si obligatiilor civile ce revin


partilor unui astfel de raport drepturile subiective formeaza latura
activa a continutului unui raport iar obilgatiile alcatuiesc latura pasiva
a unui astfel de raport cele doua laturi ale continutului RJC nu sunt
independente ci din potriva ele se afla intr-o stransa corelatie deoarece
nu exista drept subiectiv civil fara obligatie careia sa ii corespunda
Aceasta corelatie este valabila pentru orice raport patrimonial sau
nepatrimonial. Raportul juridic real este intotdeauna un raport simplu
din punct de vedere al continutului. In sensul ca subiectul activ are in
principal numai drepturi. Iar subiectul pasiv are obligatia generala si
negativa de a nu aduce atingere sub nici o forma dreptului subiectiv ce
apartine titularului. In raporturile nepatrimoniale situatia este
indentica cu cea de la raporturile reale. In schimb in raportul
obligational cel ce are in continutul sau dreptul de creanta poate fi atat
un raport simplu cat si un raport complex intrucat ambele subiecte ale
unui astfel de raport au atat drepturi cat si obligatii.

Dreptul subiectiv civil este o posibilitate recunoscuta de lege


subiectului activ dintr-un raport juridic civil persoana fizica sau
persoana juridica in virtutea careia aceasta poate in limitele dreptului
si moralei sa aibă o anumita conduita si putand pretinde subiectului
pasiv o conduita corespunzatoare sa ceara procesul fortei corecitive al
statului.
Criterii:
1- in functie de opozabilitatea lor drepturile sub civile se impart in:
dreturi absolute si relative. Dreptul relativ absolut este cel in virtutea
caruia titularul sau poate avea o anumita cconduita fara a face apel la
altcineva pentru as-i execita dreptul subiectiv relativ este acela in
virtutea caruia titularul sau (creditorul) poate pretinde subiectului
pasiv debitorul , o conduita determinanta fara de care dreptul sau nu
se poate realiza. In categoria drepturilor absolute intra drepturile reale
si nepatrimoniale. In categoria dreptului relativ intra drepturile de
creanta.
2- in functie de natura continutului lor drepturile subiective civile se
impart in : drepturi subiective patrimoniale si nepatrimoniale. Dreptul
sub patrimonial este acela al carui continut poate fi evaluabil in bani.
Totalitatea drepturilor patrimoniale si a obligatiilor ce pot fi evaluate
in bani si apartin unui subiect de drept persoana fizica sau juridica
alcatuiesc patrimoniul acesteia. Drepturile patrimoniale se impart la
randul lor in drepturi reale si drepturi de creanta. Drepturi real este
acela in virtutea caruia titularul sau isi poate exercita perogativele sau
atributele (posesie folosinta|) asupra unui bun in mod direct si
nemijlocit fara concursul altei persoane. Aceste drepturi se numesc
reale pentru ca ele se refera intotdeauna la un lucru. Acestea prezinta
urmatoarele caracteristici: iau nastere din RJC stabilite intre titularul
dreptului ca subiect activ si celelalte subiecte de drept ca subiecte
pasive nedeterminate In al doilea rand confera titutlarului sau puterea
de a-si execita atributele direct fara concursul altei persoane. In al
treilea rand drepturile reale sunt absolute si se spune in practica sunt
opozabile tuturor sau erga hommes ceea ce insemanca ca toate
subiectele de drept ca subiecte pasive le revine obligatia de a nu aduce
atingere exercitiunul unuii astfel de drept. Drepturile reale confera
titularilkor lor pe langa cele 3 atribute posesie folosinta , atat un drept
de urmatrile cat si drept de preferinta. Drepturl de urmarile este
posibilitatea recunoscuta de lege titularului unui drept real de a urmari
bunul si de aputea cere restituirea lui din mana oricarui s-ar afla in
mod nelegitim. Dreptul de preferinta este tot o posibilitate conferita
de lege titularului unui drept real de a-si satisface cu prioritate creanta
garantata cu acel drept real…..care nu dispun de o garantie reala .
Dreptul subiectiv de creanta este acel drept patrimonial in temeiul
caruia subiectul activ numit creditor poate pretinde ca acesta sa dea sa
faca sau sa nu faca ceva prin executarea caria se realizeaza dreptul
creditorului sau. Drepturile de creanta prezinta urmatoarele trasaturi:
aceste drepturi se stabilesc intre oi persoana ca raport simplu sau intre
mai multe persoane ca subiect activ. In al doilea rand confera
titualrului lor posibilitatea de a cere subiectului pasiv care este
determinat si numit debitor ca acesta sa indeplineasca o obligatie
respectiv de a da a face sau de abtinere. In al doilea rand drepturile
sunt relative si sunt opozabile numai subiectului pasiv cunoscut. Ceea
ce inbseamna ca drepturile de creanta nu este necesar sa fie respectate
de catre alte persoane sau terte sau cum se mai spune sau doar
executarea relatiei corlative nu poate fi ceruta de creditor decat
debitorului sau. Drepturile de creanta sunt nelimitate ca numar
intrucat nu sunt prevazute expres de lege iar partil;e unui RJC pot
conveni a crea orice drept subiectiv de creanta in raporturile dintre
ele. Drepturile de creanta au ca izvor acte juridice respectiv contracte
sau acte juridice unilaterale precum si fapte juridice.
3- dupa corelatia dintre ele drepturi subiective principale si drepturi
subiective accesorii. Dreptul principal este dreptul subiectiv care are o
existenta de sine statatoare iar soarta sa nu poate depinde de un alt
drept. Dreptul subiectiv accesoriu este dreptul subiectiv a carui soarta
juridica depinde de existenta altui drept subiectiv cu rol de drept
principal intrucat drepturile subiective nepatrimoniale nu depind de
alte drepturi inseamna ca ele sunt drepturi principale si trebuie
clasificat dupa acest criteriu nu este posibila . Totusi sfera de aplicare
al acestui criteriu in principale si acceoriu are in vedere drepturile
patrimonoale. Marea majoritate a drepturilor patrimoniale de creanta
sunt principale. Dar exista si drepturi de creanta acesori care deprind
de drepturi de creanta principale. Sunt drepturi de creanta accesori:
a) dreptul creditorului de a pretinde de la debitor dobanda dintr-un
contract de impumut cu dobanda pentru ca dreptul principal consta in
restitutirea sumei imprumutate iar accesoriu este plata dobanzii. In
privinta dreoturilor reale avenm ca drepturi principale : dreptul de
proprietate cuu cele dooua forme ale sale : propriateta publica si
privata:. Acest drept subiectiv civil este principalul drept real; care
confera titularului sau toate cele 3 prerogative sau atribute (posesie
folosinta dispozitie) Dreptul de proprietate publica are ca titulari statul
si administratiile teritoriale. Dreptul de prop privata are ca titular per
fizice pers juridice inclusiv statul si unitatile administrativ teritoriale .
De asemenea drepturile reale principale corespunzatoare dreptului de
proprietate de data aceasta privata care au si o denumire distinca de
dezmembraminte ale dreptului de proprietate sunt prevazute de codul
civil (nu titularul lor nu dispune de cele 3 prerogative poate dispunde
posesie sau folosinta sau amandoua dar niciodata dispoitia) sunt astfel
de drepturi principale: dreptul de superficie este cel care rezulta din
dreptul de prorprietate si il are o persoana numit superificial de a avea
sau de a edifica o constructie pe teritoriul altuia. Dreptul de uzufruct
esteb dreptul de a folosi bunul altei persoane si de a culege fructele
acestuia intocmai ca proprietarul insa ii revine indatorirea adica
obligatia de a consuma subsatanta. Dreptul de uz este o rep restransa a
dreptului de uzufruct si ofera titularului sau dreptul de a poseda si a
folosi un lucru prorpietatea altuia si de a ii culege fructele numai
naturale si industriale in afara celor civile si numai pentru nevoile lui
si ale familiei sale. Dreptul de habitatie si este dreptul unei persoane
de a beneficia de locuinta altei persoane impreuna cu sotul si copii sai
chiar daca nu a fost casatorit sau nu avea copii la data constituirii
habitatiei. Dreptul de habitatie se constituie in temeiul unui act juridic
civil. Dreptul de servitute si consta in psobilitatea titularului dreptului
de proprietatea asupra unui imobil de a pretide grevarea cu o sarcina
asupra unui alt imobil avand alt proprietar pentru uzul sau utilitatea
propriului sau imobil. Dreptul de administrare este un drept real
principal corespunzator proprietatii publice si are ca titular statul si
unit admin teritoriale si anumite situati institutii publice etc. Dreptul
de concesiune este un alt drept real principal si consta in dreptul si
acelasi timp obligatia unei persoane numite concesionar de a expoalta
un bun proprietate publica sau privata a statulului in schimbul unei
redevente pe o perioada de timp determinata. Dreptul de folosinta in
temeiul caruia titularul dreptului de folosinta poate intrebuinta bunul
in interesul sau percepandui fructele. Fructele civile produse deun
astfel de bun pot fi percepute numai daca exista mentiune sau clauza
in actul de constituire. Drepturile de folosinta asupra dbunurilor
proprietate fizica se constituie bunurilor cu termen limitat in favoarea
inst cu publice. Ca drepturi accesorii drepturilor reale avem dreptul de
ipoteca si reprezinta o garantie imobliliara sau mobiliara. Dreptul de
gaj sau amanetul prin care debitorul emite creditorului sau un bun
mobil pentru garantarea datoriei. Privilegiul care este tot o garantie
prevazuta de lege si ii confera unui creditor in baza creantei sale
garantia indeplinirii acesteia cu prioritate fata de alti creditori.
Dreptul de retentie este tot o garantie reala imperfecta si consta in
posibilitatea dispunatorului unui bun al altuia de a refuza inapoiera
sau remiterea acelui bun atata timp cat creditorului nu isi xecerutia
obligatia pe care o are si nascuta din acelasi raport de drept nu il
dezpagubeste pentru cheltuielile necesaresi uitile pe care le-a facut
sau pentru eventualele prejudicii pe care bunul le-=a cauzat. In functie
de gradul de … deosebim intre drepturi pure si simple si drepturi
subiective afectate de modalitati. Drepturile pure si simple suunt cele
ce oferao anumita certitudine titulariel iintru cat nici existensat nici
exercoitara lor nu depuinde …..Dreptul subiectiv puri si simplu poate
fi exxercitat prin nastera sa in mod definitiv si irevocabil. Majoritatea
drepturilor subiective sunt pure si simple. Dreptul subiectiv afectat de
modalitatyi este acela a carui activitati sau execitare depinde de o
imprejurare viitoare certa sau incerta. Sunt astfel de imprejurari certe
cum este termenul iar incerte cum este conditia si in anumite situatii
sarcina. De retinuit ca aceste modalitati termenul conditia si saricina
sunt moidalitati ale actului juridic civil. Iar partile prin vointa lor la
momentul incheierii actului pot afecta actul cu una din astfel de
activitati sens in care va fi afectat si dreptul. Drepturile subiective
civile sunt recunoscute pentru ambele categorii de subiecte de drept.
Atat constitutia ca lege fundamentala precum si codul civil garanteaza
si ocrotesc drepturile subiective aparinand subiectelor de drept. In
momentul in care un drept subiectiv civil este dobandit printr-un mod
legal titularul sau este indreptatit sa si-l exercite. Din definitia data
dreptului subiectiv civil a rezultat ca acesta este o posibiliate juridica.,
In schimb exercitiul unui drept subiectiv civil este tot o posibilitate
juridica dar materializata. Ceea ce inseamna ca dreptul material civil
nu trebuia confundat cu exercitarea lui care este posibilitatea
materializata. Regula exercitarii drpturilor civile consta inb faptul ca
ele trebuie sa fie exercitate asa incat sa nu afecteleze drepturile sau
intereslee legitime ale celorlalte subiecte de drept. In acest sens
constitutia dispune ca cetatenii romani centatenii straini si apatrizi
trebuie sa isi exercite drepturile cu buna credinta fara sa incalce
drepturile si libertatiile celorlalti. Exercitarea drepturilor subiectiv
civile are la baz urmatoarle prioncipii sau reguli de drept.
In primul rand dreptul subiectiv civil trebuie exercitat cu
respectarea legii si a regulilor de morala.
Dreptul subioectiv trebuie exercitat in limitele sale externe adica
numai cu scopul lor economic si social asa cum este recunoscut
de lege iar nu cu scopul de a vatama sau pagubii.
Drept sub civil trb exercitat cu buna credinta.

EXERCITAREA DREPTURILOR CIVILE SUBIECTIVE:


fereste pe titularii lor de pericolul vatamarii altora astfel incat sa
incalce oridinea de drept. In momentul in care exercitarea unui
drept subiectiv civil nu se face potrivit acestor reguluis au
principii suntem in prezenta abuzului de drept. Iar prin abuz de
drept intlegem exercitarea unui drept sub civil ciu incalcarea
erxercitarii sale. Reprimarea abuzului de drtept in domeniul
dreptului civil se poate face fie pe cale pasiva a refuzului
ocrotirii unui drept exercitat abuziv fie pe calea ofensiva a unei
actiuni in raspundere civila formulata de persoana vatamata.

Obligatia civila se intelege indatorirea ce revine subiectului


pasiv al raportului juridic civil de a avea o anumita conduita
corespunzatoare dreptului subiectiv corelativ conduita ce poate
consta in a da, a face, ori a nu face ceva si care la nevoie poate fi
impusa prin forta coercitiva a statului. De aici rezulta ca
obligatia civila itotdeauna consta intr-o indatorire ce revine
suviectului pasiv. Iar in cazul in care obligatia nu este executata
de buna voi indatorirea poate fi impusa prin frota de
constrangere a statului. Iar obligatia civila se clasifica la fel in
functie de anumite criterii: 1 in functie de obiectul lor acestea se
impartt in 3 categ: obligatii de a da, obligatii de a face si
obligatii de a nu face.
Obligatia de a nu da in dreptul civil are un inteles special diferita
de intelesul obisnuit si inseamna a trannsmite un drept real
principal.
Obligatia de a face este inadatorirea ce revine subiectului pasiv
de a efectua o lucrare, a presta un seriviciu ori de a preda un
lucru. Obligatia de a nu face consta intotdeauna intr-o abtionere
in care este indatorat debitorul de la ceva ce ar fi putut sa faca in
lipsa obligatiei asumate. Obligatia de a nu face corelativa a unui
sdrept absolut consta in indaotirea generala sau negeativa ce
revine tuturor celorlalte subiecte de drept decat titularul
dreptului de a nu face nimic de natura a aduce atingere altui
drept.
In al doilea rand avem obligatii pozitive si negative. Cele
pozitive sunt obligatiile care costa in a da si a face. Cle negatice
sunt cele care constau in a nu fdace. Aceasta categ de obligatii
negative si poziticve prezinta practiva inpunere in intarzire a
debitorului,.
Imparte obligatiil;e in obligatii de rezultat numite si determinate
si obligatii de prudenta si diligenta numite si obligatii de
mijloace.
Obligatiile de rezultat sunt acele indatoriri care revin debitorului
fata de creditotrul unui raport juridic opozitional de a defasuta o
anumita activitate cu scopul de a obtine un rezultat bine stabilit.
Obligatiile de rezultyat au precizat atat obiectul cat si scopul
astfel incat debitorulu se obliga ca prin actiune sau inactiunea sa
obtina un anumit rezultat in favoarea creditorului sau. Obligatia
se considera executata numai daca rezultatul la care s-a obligat
debitorula fost obtinut. Intotdeuna obligatiile de a da si de a nu
face intra in categ obligatiilor de rezultat. Obligatiile de prudenta
sau diligenta sau mijloace sunt acele i ndatoriri ce revin
debitorului fata de creditorulul unui raport obligational de a
depunde toate mijloacele necesare pentru atingere rezultatului
promis fara a se obliga la atingere rezultatului propus. In aceasta
categorie intra de regula unele obligatii de a face.
Un al treilea criteriu de clasificare a obligatiilor dupa
opozabilitatea lor deosebim intre obligatii obisnuite , obligatii
opozabile tertilor si olbigatii reale.
Obligatia obisnuita care intotdeauna au loc intre partile
raportului juridic civil si este indatorirea ce revine debotorului
fata de care s-a nascut. In aceasta categoria intra obligatiile ce se
nasc din dreptul de creanta, Obligatiile opozabiile tertilor se
caracterizeaza prin aceea ca sunt atat de strans legate de posesia
lucrului incat creditorul nu poate obtine satisfacere dreptului sau
decat daca posesorul actual al lucrurului va fi obligat sa respecte
acest drept desi nu a patrticipat diresct si persoanl la formarea
raportului de obligatie.
Obligatiile reale si consta in indatorirea ce revine portrivit legii
celui ce detine un bun in consideraarea importantei deosebite a
bunui respectiv pentru societate. Intras in aceasta categ obligatia
detinatorilor de terenuri agricole de a conserva calitatile solului
de a folosit rational terenurile de a efectua anumite imbunatatiri
a administra ingraseminte. Obligatia detinatorilor de paduri de a
nu le taia de a le mentine in stare buna de sanatate a arborilor.
In functie de sanctiunea ce asigura repsectarea obligatiilor
deosebim intre obliagatii perfecte si obligatii
imperfecte(naturale). Obligatiile perfecte sunt acele indatoriri a
caror executare este asigurata in cazul in care debitorul nu le
aduce la indeplinire de buna voie printr-o actiune in justitie si
obtinerea unui titlu executoriu ce poate fi pus in executare silita.
Majoritatea obligatiilor civile intra in aceasta categorie.
Obligatia imperfecta este acea obligatie a carei executare nu se
poate obtine pe cale silita dar odata executata de buna voie
debitorul nu mai are posibilitatea sa ceara restituirea ei.
Prin obiect al RJC intelegem actiunile la care este indreptatit sau
de care este tinut subiectul pasiv. De aici rezulta ca mereu
obiectul raportului rjc il reprezinta conduita partilor . Problema
dificila al RJC este aceea ca daca in situatia in care conduita
partilor se refera la lucruri sau bunuri sau daca acestea intra sau
nu in notiunea de obiect al RJC.
De vreme ce RJC este un raport social stabilita intre oameni este
evident ca acest caracter social al acestui raport se opune la
includerea lucrurilor in notiunea de raport al rjc dar nu se poate
face abstractie nici in drept si cu atat mai putin in fapt de la
faptul ca actiunile oamenilor se indreapta in astfel de situatii
asupra lucrurilor. Si pentru a pastra evidenta faptelor trebuie sa
acceptam formula de compromis in sensul ca lucrul sau bunul nu
este obiect al RJC pentru ca raportul este o relatie sociala
stabilita intre oameni iar obiectul actiunii umane il constituie
chiar lucrurl. Face parte din raportul juridic civil din Rjc dar ca
obiect al actiunilor umane iar aceasta se mai desemneaza si prin
formula de obiect derivat in felul acesta se pastreaza sollutia
data caracterului social al RJC si nici nu neglijam lucrurile sau
bunurile. Pentru ca in raporturile patrimoniale indiferent ca sunt
de creanta…Nu putem sa facem abstractie de aceste bunuri.
Ceea ce inseamnca ca din cercetarea RJC ajungem la aceasta
notiune esentiala in dreptul civil respectiv notiunea de bun. Iar
in dr civil cand spunem bun desemnam ceva in mod precis in
sens juridic si nu tot ceea ce este bun in sens obisnuit este bun si
in dreptul civil.Ceea ce inseamnca ca prin bun in sens juridic
intelegem o valoare economica patrimoniala care este evaluabila
in bani succeptibila de a face trebuinta omului de ordin material
sau spiritual dar si susceptibila sub forma de drept patrimonial.
Dupa cum observati din aceasta definitie rezulta 3 conditii pe
care un bun trebuie sa le indeplineasca pentru a fi consideratn
bun in sens juridic:
-bunul este o valoare economic
-este susceptibila de a face trebuinta omului
-aceasta valoare economica este susceptibila de apropiere sub
forma de drept patrimonial.
Aceasta ultima conditie sa fie susceptibila trebuie indeplinita
pentru ca altfel nu suntem in prezenta notiunii de bun in sens
juridic.

CLASIFICAREA BUNURILOR
Primul criteriu este in functie de natura lor si calificarea data de
lege unde deosebim intre bunuri mobile si imobile.
Bunurile mobile se impart la randul lor in urmatoarele
subcategorii:
1) bunuri mobile din natura lor, cele se ce pot deplasa dintr-un
loc in altul fie prin forta proprie fie printr-o forta exterioara cum
sunt lucrurile neinsufletite
2)bunuri mobile prin determinarea legii, este formata din bunuri
in realitate incorporale
3) bunuri mobile prin anticipatie sunt imobile prin natura lor dar
sunt vazxute de partile unui act juridic civil ca fiind mobile in
considerarea a ceea ce vor deveni in viitor
Bunurile imobile se subclasifica in 3 cateogri
1) imobile prin natura lor, terenurile si constructiile si potrivit
legii tot ce tine prin radacini de pamant inclusiv fructele
neculese inca
2) bunuri imobile prin destinatie in aceasta categorie intra bunuri
mobile prin natura lor dar carora proprietarul le da o anumita
destinatie princ are dobandesc regim juridic de imobil.
3) Imobile prin determinarea legii, intra tot bunuri incorporale.
Importanta juridica a acestei clasificari consta in regimul juridic
diferit al bunurilor mobile sau imobile.
In primul rand cu privire la dobandirea dreptului de prop pt
bunurile imobile posesia poate conduce la dobandire
proprioetatii prin uzucapiune. Pentru bunurile mobile prezumtia
valoareaza o valoare absuluta de prop sau poate conduce la
dobandirea proprietatii prin uzucapiune. In situatia garantiilor
reale bunurile mobile pot forma obiectul unui gaj/amanet daca
sunt corporale. Bunurile imobile pot forma obiectul unei ipoteci.
In al treilea rand publicitatea instrainarilor sde asigura de regula
in materia bunurilor imobile si doar intr-o mica masuan asupra
celor mobile.
In al patrulea rand in dreptul international privat un bun imobil
este suspus legii statului pe teritoriul caruia se afla, iar un bun
mobil i-se aplica legea proprietarului. In al cicincilea rand din
punct de vedere al dreptului familiei regimul bunurilor comune
ale sotilor se face dupa distinctia intre bune comune mobile si
imobile. In cazul bunurilor comune mobile functioneaza functia
de mandat tacit reciproc. In situatia bunurilor comune imobile
instrainare sau grevarea acestora nu se poate realiza decat cu
consintamantul expres al celor doi soti, se exemplu. In al sasele
rand in dreptul procesual civil din punct de vedere al
competentei teriotirale in rezolvarea unui litigiu privin un bun
imobil legea da comepetenta teriotoriala instantei pe raza careia
se afla situat bunul imobil. Pe cand pentru rezolvarea unui litigiu
pentru un bun mobil legea da competenta teritoriala instantei de
la domiciliul paratului ca regula. Din punct de vedere al
prescriptiei instinctive legea da verdict juridic diferit actiunii in
revendicare cum este cea imobiliara sau mobiliara.

2\) Al doilea criterie este din punct de vedere al circulatiei lor


-bunuri aflate in circuitul civil si pot forma obiect al RJC
-bunuri scoase din circuitul civil si nu pot forma obiect al RJC
Sunt in circuitul civil acele bunuri care pot forma obiect al
actelor juridice civile respectiv acele bunuri care poti fi
dobandite ori instrainate prin act juridic civil.
Din aceasta categorie a bunurilor aparute in circuitul civil
prezinta doua subdiviziuni. In primulr and bunuri care pot
circula liber neingradit . In aceasta categorie intra bunurile care
circula si pot forma obiectul unei prestatii contractuale.
Priveste bunurile care pot fi dobandite/detinute ori instrainate
conditional sau in conditii restrictive. Aceste bunuri pentru a
forma obiect al unui act juridic civil deci a circula liber trb sa
indeplineasca o condtite principala respectiv eleiberarea unei
autorizatii administrative. Sunt astfel de bunuri care circula in
conditii restrictive : armele de foc si munitiile, materiile
explozive, plantele substantele si preparatele stupefiante si
pshiotrope, deseurile toxice si obiectele de cult.
Sunt scoase din circuitul civil al RJC intrucat prin lege au
stabilit caracterul de inalietabilitate : Teriotirul Romaniei,
trenurile care fac part din domeniul public al statul;ui si
unitatilor adiministrati teriotirale, ele nu pot fi introduse in
circuitul civil doar daca potrivit legii sunt dezafectat din
domeniul statului sau a unitatilor administrative.
Importanta juridica a acestei clasificari rezida pe planul
valabilitatii actelor juridice civile sub aspectul valabilitatii lor in
sensul ca daca bunul este prevazut de lefe a circula in conditi
restrictive. Actul nu va fi valabil. Daca un domeniu aflat in
domeniul public al statului sau al unitatilor publice administrativ
teriotirale , actul respectiv nu va fi valabil.
Dupa modul in care sunt determinate distingem intre bunuri
individual determinate numite si res certa si bunuri determinate
prin caractere proprii si respectiv bunuri determinate si prin
caractere generice numite si res genera. Sunt bunuri individual
determinate cele care potrivit naturii lor sau vointei exprimate de
parti in actul juridic civil se individualizeaza prin insusiri proprii
sau specifice cum este spre exemplu o casa. Se individualizeaza
prin strada numar…Bunurile res genera sunt bunuri…..iar
individualizarea se face prin cantarire numarare masurare.
Importanta acestei clasificare este pentru ase cunoaste dreptul de
proprietate si a cunoasterii partii dintr-un raport juridic care risca
riscul pieiriii bunului. Daca un bun res certa formeaza obiect al
unui AJC translativ de proprietate cumparatorul dobandeste de
regula sau in principiu proprietatea chiar din momentul realizarii
acordului de vointa chiar daca bunul nu a fost predat. Potrivit
dispozitiilor codului civil, daca prin vointa partilor nu intervine
contrariul in cazul bunurilor res certa proprietatea bunurilor se
transmite cumparatorului din momnentul incheieriii contractului
chiart daca bunul nu a fost predat ori pretul nu a fost platit inca.
Daca obiectul contractului il formeaza un bun res genera.
Dreptul de proprietate se transfera cumparatorului la data
individualizarii acestora prin predare numarare cantarire
masurare ori alt mod convenit de catre parti sau impus de natura
bunului in cazul in care bunul datorat de catre debitor
creditorului sau este res certa si piere in caz de forta majora
inainte de predare riscul este suportat de debitorul imposibil de
executat care nu estye altul decat vanzatorul care in cazul
bunurilor res centera daca pieri inainte de predarea lor debitorul
obligatiei de predare nu este exonerat de executarea obligatiei
adica vanzatorul. Dat fiind faptul ca bunul res genera poate fi
inlocuit prin altul de acelasi gen de acelasi gen. In cazul bunului
res certa acesta trebuie predat la locul unde se gasea la
momentul incheierii actului juridic pe cand predarea unui bun
res genera trebuie facuta la domiciliul debitorului adica al
vanzatorului, potrivit principiului de drept ca plata este cherabila
si nu portabila.

Dupa cum pot fi impartite sau nu fara sa li-se schimbe destinatia


deosebim intre bunuri divizibile si bnuri indivizibile. Sun
divizibile bunurile care pot fi fractionate fara sa li-se schimbe
situatia economica anterioara intrucat partile rezultate in urma
fractionarii au destinatia si utilitatea economica pe care a avut-o
intregul. Potrivit dispozitiilor codului civil prin AJC un bun
divizibil prin natura lui poate fi considerat indivizibil iar acest
lucru este o conditionare materiala dar si conventionala. Sunt
bunuri indivizibile cele care nu pot fi fractionate sau daca le
fractionezi li-se schimba destinatia.

Importanta acestei clasificari este utilizata in functie de partaj si


obligatii cu pluraritate de subiecte. Partajul sau imparteala se
aplica iin cazul proprietatii comune respectiv co proprietate pe
cote parti sau devalmasie. In caz de partaj sau imparteala cand
bunul este indivizibil fie se atribuie unuia dintre proprietari cu
obligarea acestuia la sulta de bani fie va fi scos la vanzare prin
licitatie si se va impartii pretul. Un alt criteriu dupa cum pot fi
sau nu inlocuite in executarea unei obligatii deosebim intre
bunuri fungibile si nefungibile. Bunurile determinate dupa
numar masura sau greutate astfel incat pot fi inlocuite unele cu
altele in executarea unei obligatii sunt bunuri fungibile, bunurile
care nu poti fi inlocuite cu altele in executarea unei obligatii a.i
debitorul nu este liberat decat prin predarea bunului datorat sunt
bunuri nefungibile. De retinut ca:”
1- caracterul fungibil sau nefungibil al unui bun este dat nu
numai de natura bunului ci poate fi dat si de vointa partilor unui
act juridic ceea ce inseamnca ca partile pot conveni ca un bun
fungibil prin natura sa fie considerat nefungibil
2- bunurile fungibile sunt bunuri determinate generic cele ce se
individualizeaza prin insusirle speciei sau categoriei din care fac
parte respectiv prin indicareanumarului greutatii masurarii
3-bunurile nefungibile sunt bunuri individual determinate res
certa.

Importanta acestei clasificari are in vedere mai multe


posibilitatii
1-in ceea ce priveste aprecierea valabilitatii platii:
a\) in cazuul bunurilor nefungibile debitorul face o plata valabila
numai daca preda bunul nefungibil obiect al actului juridic
incheiat cu creditorul
b)in cazul bunurilor fungibile debitorul se poate libera de
obligatia asumata daca preda creditorului un bun acelasi gen si
aceiasi calitate
2-in ceea ce priveste transimiterea sau constituirea unui drep real
a)in cazul bunurilor res certa dreptul real se transmite prin
acordul de vointa al partilor chiar daca bunul nu a fost predat
b) in cazul bunurilor funginbile res genera dreptul se transimite
din moentul individualizari lor
3- in privinta locului de executare al obligatiei, respectiv cea de
a preda bunului
a\) un bun res certa sae preda la locul unde se gaseste bunul in
momentul incheierii cotractului
b) un bun fingibil res genera plata se face la domiciliul sau
sediul debitorului de la momentul incheierii actului sau
contractului.
c) in cauzul sumelor de bani care sunt bunuri res genera care
trebuie predate, obligatiile banesti trebuie executate la domiciliul
sau dupa caz la sediul creditorului de la data platii.
4- in ceea ce priveste riscul contractului pieirii fortuite al
bunului inainte de executarea obligatiei de predare.
a) bunurile nefungibile res certa riscul este suportat de catre
debitorul obligatiei de predare chiar daca proprietatea a fost
transefarata dobanditorului in sesul ca debitorul obligatiei de
predare pierde dreptul la contra prestatie iar in cazul in care a
primit-o este obligat sa o restituie.
b) in cazul bunurilor fungibile res genera riscul este suportat tot
de debitorul obligatiei de predare in sensul ca acesta va trebuii
sa remita bunuri de aceiasi valoare si in aceiasi cantitate si
calitate fara a avea dreptul sa ceara de 2x contra prestatia din
partea creditorului.

Un alt criteriul dupa cum folosirea lor implica ori nu


consumarea ori instrainarea lor deosebim intre bunurile
consumtibile si necomsumtibile. Bunurile mobile a caror
intrebuintare obisnuita implica instrainarea sau consumarea
substantei lor sunt bunuri comsumtibile. Combustibilii, bani
altimente.
Iar bunurile care pot fi folosite in mod repetat fara sa fie
necesara pentru aceasta consumarea substantei sau intrainarea
lor sunt neconsumtibile. Calitatea de bun comsumtibil sau
necomsumtibil este data si de vointa partilor intr-un act juridic
civil in cazul in care se schimba intrebuintarea unui bun prin
natura sa acesta putand deveni necumsumtibil. In majoritatea
cazurilor bunurile comsumtibile sunt si fungibile. Iar cele
necumsumtibile sunt nefungibile insa cele doua categorii nu se
suprapun. Respectiv consumtibilitatea nu trebuie confundata cu
fungibilitatea. Ultima sticla de vin dintr-o prod celebra este un
bun consumtibil dar nu este si fungibil.

Importanta acestei clasificari consta in:


|1- in materia contractului de imprumut: daca imprumutul are ca
obiect bunuri comsumtibile ne aflam in prezednta unui
imprumut de cosmumatie iar daca imprumutul are ca obiect
bunuri necomsumtibile vom fi in prezenta unui imprumut de
folosinta numit si comodat.
2-in materia dreptului de uzufruct, ca regulula uzufrctul are ca si
obiect bunuri necumsumtibile care trebuie restituite la momentul
incetarii dreptului.

Un alt criteriu dupa cum sunt sau nu producatoare de bunuri


deosebim intre bunuri frugiifere si bunuri nefrugiifere. Bunurile
care in mod periodic si fara consumarea substantei lor dau
nastere altor bunuri numite fructe sunt bunuri frugiifere. Bunul
este nefrugifer atunci cand are insusirea de a da nastere periodic
la produse fara consumarea substantei lor. Ca regula orice bun
care poate forma obiectul unui contract de locatiune (inchiriere)
este susceptibil de a adeveni bun frugifer. Avand in vedere ca
partile unui raport juridic civil urmaresc ca dupa un bun sa
culeaga si fructe care defapt sunt produse a fructelor obtinute din
folosirea acestora fara cosumarea ori diminurarea substantei lor
in legislatia civila deosebim intre 3 categorii de fructe:
1- cele naturale intra in aceasta categorie produsele directe si
periodice ale unui bun obtinute fara interventia omului cum ar fi
de regula acele fructe care sunt produse de pamant de la sine
2- fructele industriale sunt produsele directe si periodice ale unui
bun obtinute ca rezultat al interventiei omului cum ar fi recoltele
de orice fel dar omul depunde o contributie asupra productiei lor

3- fructe civile in aceasta categorie intra veniturile rezultate din


folositrea unui bun chiar si de catre o alta persoana in virtutea
unui act juridic civil cum sunt chiriile arenzile dobanzile
dividentele etc.

Importanta acestui criteriu :


1- din punct de vedere al modului de dobandire
a) dreptul de propritateta asupra fructelor naturale si industriale
se dobandeste la data separarii de bunul care le-a produs
b) dreptul de prorietate asupra fructelor civile se dobandeste zi
cu zi
2- in materie de uzufruct
a) fructele naturale si industriale percepute dupa constituirea
uzufructului apartin uzufructuarului iar cele percepute dupa
stringerea uzufructului revin proprietarului fara a putea pretinde
unul altuia despagubiri pentru cheltuielile ocazionate de
producerea lor.
b) fructele civile se cuvin uzufructuarului cu durata uzufructului
si dreptul de a le pretinde se dobandeste zi cu zi.
3-in materia posesiei: posesorul de buna credinta al unui bun
frugifer dobandeste dreptul de proprietate asupra fructelor si
trebuie sa fie de buna credinta la data perceperii fructelor
b) posesorul de rea credinta trebuie sa restituie fructele
percepute precum si contra valoarea si a celor pe care a omis sa
le perceapa.
Inafara de bunuri de frugifere pe cele 3 categorii naturale
industriale si civile in legislatia civila sunt reglemntate si
productele. Sutn produse obtinute dintr-un bun cu cosumarea
sau diminuarea substantei bunului respectic. Intra in actegoria
unui prosuct copacii ueni padurti piatra unei carieri.
Dispozitiile legii civile fac si diferenta intre fructe si producte.
In prmul rand fructele si productele se cuvin proprietarului.
In al doilea rand posesorul de buna credinta dobandeste doar
fructele nu su productele .
In al treilea rand uzufructuarul are drept numai la fructe nu si la
producte.

Un alt criteriu dupa corelatia dintre ele deosebim dintre bunuri


principale si bunuri accesorii. Este principal acel bun care poate
fi folosit independent de alt bun si este accesoriu bunul care a
fost destinat in mod stabil si exclusiv intrebuintarii economice a
altui bun si ramane accesoriu cat timp satisface aceasta utilizare.
Caracterul de bun principal sau acesoriu rezulta nu numai din
insusirile fizice ale bunului cat mai ales de vointa partilor
exprimata intr-un act juridic civil.
Caracterul de bun principal sau acesoriu rezultata atat din
insuririle fizice ale bunului si de vointa omului intrucaty numai
proprietarul acelor bunuri poate stabilii destinatia comuna a
acestora.
Aceasta clasificare prezinta importanta juridica pentru ca soarta
bunului acesoriu este determinata de soarta bunului principal.
Un alt criteriu dupa modul lor de percepere deosebim intre
bunuri corporale si bunuri incorporale.
Bunurile care au o existenta materiala fiind usor perceptibile
prin simturile omului sunt bunuri corporale.
Bunurile incorpoprale sunt valorile economice ale bunurilor care
au o existenta indelaa abstracta. In aceasta categorie intra
drepturile subiective asupra bunurilor patrimoniale cum ar fi :
1) drepturile reale altele decat drepturile de proprietate
2) proprietatile incorporale cum ar fi drepturile de proprietate
industriala sau intelectuala
3)titulurile de valoare cum ar fi valorile mobiliare obligatiouni
actiuni intrumente financiare
4|) drepturile de creanta

Importanta acestei clasificari:


a) dobandirea dreptului de proprietate asupra bunurilor mobile
ca efect al posesiei de buna credinta vizeaza numai bunurile
mobile corpporale si numai in mod excepetional si anumite
bunuri mobile incorporabile cum susnt titlurile la purtator.
b) dobandirea proprietatii prin simpla tradityiune se aplica
numai in privinta bunurilor mobile corporabile si prin exectie
titlurilor la purtator
c) in dreptul international privat regimul bunurilor corporale si
incorporale se face dupa distinctiileprevazute in dispozitiile
codului civil ultima carta care regelementeaza raporturile de
drept civil intternational.
Un alt criteriu dupa cum sunt supuse sau nu urmaririi sau
executarii silite pentru plata unei datorii deosebim intre bunuri
sesizabile si insesizabile.
Bunurile care sunt susceptibile de a forma obiectul urmaririi
silite a debitorului sunt bunuri sesizabile. Bunurile care potrivit
legii nu pot fi urmarite silit pentru realizarea unei creante banesti
sunt bunuri insesizabile. Aceasta clasificare prezinta importanta
in special pentru dreptul procesual civil. De asemenea in materia
dreptului de ipoteca sens in care bunurile inalienabile sau
insesizabile nu pot fi ipotecabile. In cazul in care un bun este
delcarat pe cale conventionala inalienabil atunci el va fi si
insesizabil pentru aceiasi perioada daca legea nu prevede altfel.

Un alt criteriu din punct de vedere al dreptului familiei deosebim


intre bunuri proprii ale sotilor respectiv cele dobandite inainte de
incheierea casatoriei si bunuri comune ale sotilor respectiv cele
dobandite de ambii soti in timpul casatoriei.

Un ultim criteriu in fucntie formei de proprietate deosebim intre


bunuri din domeniul public si bunuri din domeniul privat.
Acest criteriu de clasificare priveste in primul rand bunurile ce
apartin statului si unitatilor administrativ teritoriale. De retinut
ca statul si unitatile administrativ teritoriale detin :
1-bunuri din domeniul public a caror regim juridic consta in
aceea ca sunt alienabile actiunile ce le apara sunt
imprescriptibile si sunt insensizabile. Tot statul si unitatile
administrativ teritoriale detin bunuri in domeniul lor privat.
Acestea au urmatoarele trasaturie: suynt alienable sunt
presciptibiler actiunile si pot frma obiect al unei eecutari silite.
Proprietatea asupra bunurilor din domeniul public nu se stinge
prin neuz si nu poate fi dobandita de terti prin uzucapiune sau
prescripotie achjizitiva.

Izvoarele RJC concret: din definitia data RJC a rezultat ca asceta


este o relatie sociala patrimoniala sau nepatrimoniala
reglementata de norma de drept civil. De aici rezulta ca norma
civila reglementeaza raporturi juridice tip adica abstracte si
stabileste doar ipotetic conditiile in care se pot forma aceste
raporturi intre subiectele de drept civil. Pentru existenta
raportului juridic abstract sunt necesare 2 premise:
1) existenta subiectilor de drept civil persoane fizice sau juridice
intre care se stabileste relatia sociala reglementata de norma de
drept civil
2) norma juridica de natura civila care reglementeaza relatia
sociala respectiva. Insa pentru existenta unui raport juridic civil
concret este necesar ca pe langa cele doua premise subiectele si
respectiv norma de drept si producerea unei imprejurari de care
legea leaga nasterea unui astfel de raport juridic aceste
imprejurari numite fapte juridice sunt izvoare ale raportului
juridic concret. Prin RJC concret intelegem acele fapte respectiv
evenimente sau actiuni de care legea civila sau norma civila
leaga nasterea modificarea ori stingerea unor astfel de raporturi.
In legatura cu notiunea de izvor al RJC concret sunmt necesare 2
precizari :
In priimul rand un fapt social; prin el insusi nu este producator
de efecte juridice. Pentru a produce asemenea efecte este necesar
ca norma civila sa ii confere valoare de fapt juridic
In al doilea rand faptul juridic fiind izvor al raportului juridic
concret si prin aceasta izvor al drepturilor si obligatiilor care
intra in continutul RJC concret respectiv.
Izvoarele RJC concret se clasifica in functie de anumite criterii:
1- dupa legatura lor cu vointa umana izvoarele RJC concrete se
impart in actiuni omenesti care depind de vointa omului si
respectiv fapte naturale numite si evenimente care se produc
independent de vointa omului. Actiunile omenesti sunt fapte ale
omului savarsite cu sau fara intentia de a produce efecte juridice
prevazute de legea civila cu aceasta semnificatie ceea ce
inseamnca ca aceasta prima categorie de izvoare reuneste atat
actiunile voluntare dorite de catre subiectele de drept cat si cele
involuntare ale acestor subiecte si nedorite.

Impotanta juridica a clasificarii se manifesta sub mai multe


astepcte:
1- reguliele sunt in cele doua sitatii ijn principiu diferite duipa
cum este vorba de acte juridice sau fapte juridice
2- reprezentarea juridica functioneaza doar in materia actelor
juridic3e civile nu si cea a faptelor juridice civile.
3- regulile privin excriptia sunt diferite in ceea ce privete
momentul de inceput al prescriptiei
Dupa sfera lor deosebim intre fapt juridic civil ion inteles larg
dau latsosensu sau fapt juridic in sens restrans.
In inteles larg sunt desemnate actiounile omenesti savarsite cu
sau fara intentia de a produce efecte juridice cat si evenimentele
acest prim inteles al faptului juridic este sinonim cu cel de izvor
al RJC concret. Prin fapt juridc prin inteles restrans se
desemneaza evenimentele adica faptele naturale catm si
actiunile oemeneste savarsite fara intentia de a produce efecte
juridice, efecte care se produc totusi in puterea legii. De aici
rezulta ca din sfera notiunii de izvor al RJC concret inteles in
sens restrans sunt exculse actele juridice.

ACTUL JURIDIC CIVIL: este o manifestare de vointa facuta cu


intentia de a produce efecte juridice respectiv de a naste,
modifica si a stinge un raport juridic civil. Din acesta definite se
desprind urmatoarele caracteristici in primul rand este vorba de
prezenta unei manifestari de prezenta sau unuor manifestari de
vointe care sunt concordante cu denumirea de acord de vointe
din partea uneia sau mai multor persoane fizice ori juridice.
Manifestarea de vointa trebuie sa fie exprimata cu intentia de a
produce efecte juridice. Acest element sau caracteristica
definitiveaza actul juridic civil care este o manifestare de vointa
de faptul juridic civil ilicit care este savarsit fara intentia de a
produce efecte juridice efecte care se produc totusi dar in
virtutea legii.
3- efectele juridice urmarite prin manifestarea vointei constau in
a da nastere a modifica sau stinge un RJC concret. Acest
element deosebeste actul juridic civil de a actele juridice din
celelalte ramuri ale sistemulkui de drept cum este spre exemplu
actul administrativ. Expresia act juridic civil poate avea doua
intelesuri sau sensuri. Intr-un prim sens prin act juridic
intelegem o operatiune juridica. Sau simpla operatiune juridca
pentru acest sens se utilizeaza forma negotium.
Prin act juridic civil inteleg inscrisul constatator al inscrisului de
vointa. Pentru acest sens se utilizeaza instrumentul
probationems.

Clasificarea actelor juridice civile:


1- dupa numarul partilor actele juridice se impart in acte
unilaterale acte bi laterale si acte multi laterale.
Actele juridice unilaterale reprezinta rezultatul vointei exprimat
de o singura parte sau o singura persoana(testamentul acceptarea
mostenirii renuntarea la mostenire , oferta de a contracta,
promisiunea publica de recompensa, recunoasterea unui copil
din afara casatoriei, marturisirea si altele) Actele juridice
unilaterale dupa cum formarea sau producerea efectelor impune
sau nu comunicarea catre destinatarul direct al actului in:
a) acte juridice unilaterale supuse comunicariii in situatia cand
se constituie se modifica sau se stinge un drept al destinatarului
ori de cate ori informarea destinatarului este necesara potrivit
naturii actului. Intra in aceasta categorie denuntarea unilaterala a
unui contract etc.
b) acte juridice unilaterale nesupuse comunicarii

Actele juridice care reprezinta manifestarea de vointa ce provine


de la doua parti(acordul de vointe).
Actele juridice bilaterale se subclasifica in urmatoarele
categorii:
a) dupa continut contractele unilaterale respectiv cele care dau
nasterele la obligatii numai pentru una dintre parti iar cealalta
parte avand numai calitatea de creditor. De exemplu contractul
de donatie , de impumut de folositnta
b) contracte bilaterale numite si contracte simanlatice ce se
caracterizeaza prin reprocitatea obligatiilor ce revin partilor si
prin interdemendenta obligatiilor reciproce. Adica fiecare parte
are atat calitatea de creditor cat si calitatea de debitor.
Actele juridice plurilaterale sunt cele ce rep[rezinta…. Din
partea nau mai multor persoane: contractele de societate

Importanta acestei clasificari din punct de vedere al formarii


valabile al actelor juridice deosebim intre:
a) actele juridice unilaterale cercetarea valabilitatii cerintei
unicei este nu numai necesara.
b) actele bilaterale sau multilaterale trb sa se caerceteze fiecare
din manifestarile de vointa ale partilor. Regimul juridic al
viciilor de consintamant (eroare dol violenta leziune) este
diferentiat. De asemenea actele bi si multi laterale pot fi
revocate de comun acord de catre parti in schimb asupra actelor
juridice unilaterale nu se poate reveni prin manifestare de vointa
contrara din partea autorului actului cu execptia cazurilor
prevazute de catre lege

Un alt criteriu: dupa scopul urmarit de parti la momentul


incheierii lor deosebim intre acte juridice cu titulu oneros si
gratuit. Actele juridice prin care fiecare parte urmareste sa isi
procure un avantaj in schimbul obligatiilor asumate sunt acte
juridice cu titlu oneros. Actele juridice cu titlu oneros se
subclasifica in 2 subcategorii:
1- acte juridice cu titlul oneros comutative sunt cele care la
momentul incheierii lor existenta drepturilor si obligatiilor ce
revin partilor este certa iar intinderea acestora este determinata
sau determinabila deci de cunoscut in viitor( contractul de
vanzare de antepriza)
2-m actele juridice cu titlu oneros aleatorii sunt cele care prin
natura lor sau prin vointa partilor ofera cel putin uneia din parti
sansa unui castig si o expune tot odata la riscul unei pierderi ce
depinde de un eveniment viitor si incert.

Importanta acestei subclasificari:


Importanta poate exista numai in cazul actelor cu titlu oneros
comutative nu si in cazul celor aleatorii. Actele juridice cu titlu
gratuit sunt cele prin care una din parti urmareste sa procure
celeilalte parti un beneficiu fara a abotine in schimb un avantaj.
Actele juridice cu titlu gratiunit numite liberalitari sunt acele
acte juridice prin care o persoana dispune cu titlu gratuit de
bunurile sale de tot sua in parte in favoarea altei persoane.
Actele dezinteresate sunt acele acte cu titlul gratuit prin care
dispunatorul procura un beneficiu altei persoane fara sa isi
micsoreze patrimoniul (mandatul gratuit depozitul neremunerat,
impumutul de folosinta sau comodatul)
Importanta acestei sublasificari:
Conditiile de forma sunt mai restrictive in cazul…. Deoare sunt
acte soleme… partea sau partile trebuie sa isi manifeste puterea
in favoarea unei parti…. Ceea ce nu este cazul atelor juridice
dezinteresate.
Importanta juridica a acestui criteriu :
1-regim juridic diferit din punct de vedere al capacitatii legea
este in general mai exigenta atunci cand este vorba de acte
juridice cu titlu gratuit
2- in unele cazuri regimurile juridice al regim,ului de
cosminstaman difera dupa cum este vorba de un act cu titlu
oneros sau un act cu titlu gratuit.
3- in cazul actelor cu titlu oneros obligatiile partilor sunt
reglementate cu mai mare serveritate intrucat prezinta
importanta garantia acestora raspundere si asa mai departe.
4- in materie succesorala exiosta o serie de regului distincte
pentru anumite acte cu titlu gratuit
Un alt criteriu dupa efectele produse de catre actele juridice
deosebim intre acte constitutive acte translative si acte
declarative. Actele juridice care dau nastere unui drept subiectiv
civil ce nu a existat anterior sunt acte juridice constitutive.
Actele juridice care stramuta un drept subiectiv din patrimoniul
unei persoane in patrimoniul altei persoane sunt acte juridice
translative.

Actele juridice care consolideaza sau deifinitiveaza un drept


subiectiv pre existent sunt acte juridice declarative.
Importanta acestui criteriu de clasificare rezidua din mai multe
puncte: actele juridice constitutive si .. isi produc efectele doar
pentru viitor iar actele juridicce declarative si pentru trecut.
In al doilea rand o are numai dobanditorul unui drepot printr-una
ct juridic translatriv sau constitutiv nu si dintr-un act juridic
declarativ.
in al treilea rand in principiu sau de regula numaia actele
juridice constututive si translative sunt supuse publicitatii
imobiliare.
In al patrulea rand numai actele juridice constitutive sau
translative sunt supuse unor sanctiuni precum rezolutiunioi sau
rezilieri actelor juridice declartative nu se intampla.
Dupa importanta lor in raport cu un bun sau patrimoniku
de0osebim intre acte de conservare acte de administrare si acte
de dispozitie .
Actele juridice prin incheierea carora se urmareste pastrarea
unui drept subiectiv civil sau preintampinarea unui drept
subiectiv civil se numeste act de conservare. Actul de conservare
este iontotdeauna un act avantajos pentru autorul sau intrucat
presupune cheltuieli de o valoare mult mai mica decat valoarea
dreptului ce se pretinde a fi pastrat ori salvat. Sunt acte de
conservare somatia intreruperea unei prescriptii sau inscrierea
unei ipoteci.
Actul juridic prin care urmareste a se pune o normala valoare a
unui bun sau patrioniu se numeste act de administrare. De
exemplun culegerea fructelor asigurarea unui bun de lactriune.
Trebuie facuta distinctia intre actul de administrare al unui bun
izolat de alte bunuri ssi actul de aministrare al unui patrimoniu.
In schimb actul de administrare al unui patrimoniu include si
acte care raportate la un anumit bnun reprezinta acte de
instrainare dar raportate la un patrimoniu reprezinta masuri de
normala folosire. Instrainarea unor bunuri perisabile din
patrimoiu reprezinta un act de dispozitie.
Actul juridic de dispozitie este acela care are ca scop iesirea din
patrimoniu al unui drept sau grevarea cu sarcini reale a unui bun.

Sunt anumite situatii cand prin norme juridice speciale anumite


acte juridice sunt asimilate actelor de dispozitie doar sub
anumite aspecte cum ar fi din perspectiva a capacitatii civile cu
cele doua elemente locatiuniile incheiate pe o durata mai mare
de 5 ani sunt asimilate actelor juridice de dispozitie.
Actul juridic de conservare poate fi incheiat singur chiar si de
catre persoana lipsita de capacitatea de exercitiu.
B) actele de administrare in masura in care nu sunt lezionare pot
fi incheiate si de catre minorul cu capacitate de exercitiu
restransa fara a fi nevoie de incuvintarea prealabila a
ocrotitorului legal. Pentru cel lipsit de capactitaea de eercitiu se
incheie de rep sau legal.
C) actele de dispozitie pot fi incheiate de persoana cu capacitate
de exercitiu deplina de persoana juridica de minorul cu
capacitate de exercitiu restransa dar numai cu incuvintarea
prealabila a ocrotitorului legal precum si cu autorizarea instantei
de tutela. De tetinut ca potrivit dispozitiilor codului civil exista o
categorie de acte de dispozitie care pot fi incheiate fara nici o
incuvintare sau autorizare atat de persoanele lipsite de capacitate
cat si de cele cu capacitate de exercitiu restransa da rnumai daca
acestea sunt acte de mica valoare cu caracter curent si se executa
la data sau la momentul incheierii lor.
Al cincile criteriu dupa modul lor de formare deosebim intre
actele consensuale, solemne, si reale.
1) actele juridice care iau nastere in mod valabil prin simpla
manifestare de vointa a partii sau partilor neinsotite de nici un
fel de forma(in scris) sunt acte juridice consensuale regula sau
principiul in materia incheierii actelor juridice o reprezinta
consensualitatea chiar daca partile inteleg sa insoteasca
manfestarea lor de vointa in redactarea unui inscris ele o fac nu
pentru valabilitatea actului si pentru a-si asigura un mijloc de
proba privin incheierea si continutul acestui act.
2 actele juridice a caror validitate este supusa indepliniri unor
formalitati prevazute de catre legea civila sunt acte solemne sau
fromale. Aceasta forma cunoscuta ca si froma autentica pentru
anumite acte juridice prevazute de lege reprezinta o conditie
pentru insasi valabilitatea actului juridic respectiv.
3) Actele juridice reale sunt acele acte pentru a caroor validitate
este necesara reemiterea bunului in cazul acestor acte juridice
predarea nu tine de executarea actului ci chiar de incheierea lui
valabila sens in care un asemenea act neluand nastere intr-un
mod valabil decat in momentul predarii bunului care face obiect
al prestatiei debitorului spre exemplu imprumutul atat cel de
folosinta comodatul cat si cel de consumatie.

Importanta:
Actele juridice solemne daca nu se respecta legea din punct de
vedere al formaie atrag actiunea nulitati aboslute .
In al doilea rand incheierea unui act juridic abolut prin altcineva
aplicandu-se principiul simetriei de forma este necesar ca
aceasta sa imbrace si ea forma solemna.
In al treilea rand modificarea actului hjuridic solemn nu poate fi
facut decat tot prin froma solemna.
Regimul probelor pentru actele juridice consensuale, solemne si
reale este diferit pentru fiecare in parte.
Dupa continutul lor deosebim intre acte patrimoniale si acte
nepatrimoniale.
Actele juridice care au un continut evaluabil in bani sunt acte
patrimoniale. In principiu sunt astfel de actele cele care privesc
drepturile reale si drepturile de creanta.
2) actele juridice care au un continut care nu poate fi evaluabil in
bani sunt acte nepatrimoniale.
Dupa modul lor de executare deosebim intre acte cu executare
imediat si acte cu executare succesiva
Actele juridice a caror executare presupune una sau mai multe
prestatii din partea debitorului si care se executa instantaneu
sunt acte cu executare dintr-o data.
Actele juridice a caror executare presupune mai multe prestatii
esalonate in timp sunt acte juridice cu executare continua .
Importanta:
Sanctiunea pentru neexecutarea imputabila sau pentru
executarea necorespunzatoare sau cu intarziere este rezolutiunea
in cazul contractelor cu executare dintr-o data sens in care un
astfel de contract se desfinteaza si cu efect retroactiv. Iar in
cazul contractelor cu executare succesiva sau continua va
intervenii rezilierea care are ca efect desfacerea contractului
numai pentru viitor insa efectele nulitatii opereaza atat pentru
trecut cat si pentru viitor indiferent de felul actului daca este
dintr-o data sau succesiv.