Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
2010
PROBA ORALĂ
MAPĂ DE LUCRU
,, Liceu, - cimitir
Al tinereţii mele –
Pedanţi profesori
Şi examene grele…
Şi azi mă-nfiori
Liceu, - cimitir
Al tinereţii mele!
Liceu, - cimitir
Cu lungi coridoare –
Azi nu mai sunt eu
Şi mintea mă doare…
Nimic nu mai vreau –
Liceu, -cimitir
Cu lungi coridoare…
Liceu, - cimitir
Al tinereţii mele –
În lume m-ai dat
În vâltorile grele, atât de blazat…
Liceu, - cimitir
Al tinereţii mele !
(G.Bacovia, Liceu)
Autoportretul
Îmi reuşise de minune.
Asemănarea era atât de perfectă,
Încât, uitând să mă iscălesc,
Oamenii au scris ei singuri
Numele meu
Pe o piatră.”
(Marin Sorescu, Portretul artistului)
MODELUL 3
,,Anca: Acu, ce stai? Trebuie să te găteşti de plecare.
Dragomir: De plecare…
Anca: Fireşte.
Dragomir: De ce să mai plec?
Anca: Ca să scapi şi tu şi să mă scapi şi pe mine. Dacă se află că eşti tot aici, şi eu am
tăcut, se cheamă că amândoi l-am omorât…Eu…sunt nevinovată şi nu vreau să cază vina
pe mine. Dacă vrei să stai, eu caut să mă duc în sat şi să spui tot, tot, tot… Dacă pleci, mă
fac că găsesc pe Ion în puţ şi dau de ştire…N-ai grije; îţi las eu vreme destulă s-ajungi
departe…Tu eşti fugarul, tu vinovatul…ş-am scăpat amândoi…
Dragomir: Vino şi tu.
Anca: Dacă fug şi eu, cade vina şi pe mine: nu poci asta…(Suie; după o pauză mare,
coborând la el cu braţele încrucişte.) Nu ţi-e ruşine! Nu ţi-a fost milă şi păcat de
Dumnezeu!...Creştin eşti tu?... Om eşti tu?...Vine un biet păcătos în casa ta, îţi cere o
bucăţică de pâine la masa ta, e obosit şi te roagă de adăpost sub acoperişul tău, îţi spune
taina lui, şi tu, fiară fără-de-lege, pui mâna pe cuţit şi spinteci omul! (Dragomir face nişte
ochi foarte miraţi.) Cu ce-ţi greşise bietul nebun?... Ce piedică ţi-era în lumea asta largă,
unde e loc pentru toţi? (Cu toată energia.) De ce ai omorât pe Ion?
Dragomir: Eu…pe Ion!...
Anca: Pe Ion.
Dragomir: Eu… Am omorât… pe Ion! (Râde febril.)
Anca: Râzi? Nu tu, da cine? (El se uită la ea lung; ea îi înfruntă căutătura; merge la el
şi-l apucă de pieptul cămăşii.) Asta ce e? Sângele acesta al cui e? Nu-i sângele lui Ion?...
Dragomir: (Îşi încheie repede minteanul la piept): Fugi d-aici!
Anca: Nu te-ncheia, Dragomire pe cămaşă e puţin; în odaie dincolo e mult; uite, ici e
plin… Du-te în curte, e stropit peste tot; mergi de scoate o găleată din puţ, să vezi apa
roşie…Tu, ucigaşule, tu! O să te gunoieşti de viu între pereţii de sare umezi până o socoti
Dumnezeu c-a venit ceasul să te cheme ca să te judece el mai bine…
Dragomir: Pentru ce?
Anca: Pentru că ai ridicat viaţa altuia…”
(Ion Luca Caragiale, Năpasta)
MODELUL 4
,,Deveneam un adolescent dificil, cu bizarerii şi idei absurde. Citeam toată ziua şi
o mare parte din noapte, descoperind, din aproape în aproape, întregi familii de poeţi
(căci citeam în primul rând poezie), pe care îi exploram apoi individual, împrumutând
cărţi de la vreo patru biblioteci la care eram abonat. Tot ce-mi plăcea reţineam foarte uşor
şi, în pauze, pe când colegii mei jucau ping-pong pe catedră, eu umpleam tabla cu versuri
din Verlaine sau Eluard.
II.6. TEXTE INFORMATIVE
MODELUL 1
,,În ceea ce priveşte armonia, regula cu tradiţia seculară este media de aur. În
forma ei simplificată, mai uşor de sesizat şi aplicat, ea recomandă observarea împărţirii
liniilor şi suprafeţelor în proporţia de 1/3 faţă de 2/3. Fără a măsura cu exactitate
matematică aceste dimensiuni, se va căuta ca în operaţia de cadrare să se plaseze
subiectul principal vertical pe una din verticalele care înpoart cadrul în trei părţi egale,
iar cealaltă linie importantă din cadru, linia orizontului, pe una din orizontalele care
impart cadrul în trei părţi egale. Se obţine astfel o punere în pagină armonioasă a
subiectului – nici simetric rigidă, nici dezechilibrată asimetric.”
(Eugen Cristea, Eugen Iarivici, Munţii şi fotografia)
[Citeşte textul cu voce tare.]
A. Descrierea situaţiei de comunicare / Ce poţi deduce despre autorul textului şi
despre situaţia de comunicare.
Cui se adresează textul?
Ce tip de text este acesta?
Care este opinia autorului despre armonie?
B. Exprimarea argumentată a propriei opinii
Care este opinia ta despre rolul fotografiei în viaţa noastră? Susţine cu
argumente opinia formulată, valorificând şi afirmaţiile formulate în
fragmentul citat.
MODELUL 2
,,Caporalul îşi răsucea mustăţile şi se uita mereu împrejur, cercetător şi cu dispreţ.
Priveliştea îl supăra, deşi căuta să nu-şi dea pe faţă nemulţumirea. În dreapta era cimitirul
militar, înconjurat cu sârmă ghimpată, cu mormintele aşezate ca la paradă, cu crucile
albe, proaspete, uniforme. În stânga, la câţiva paşi, începea cimitirul satului, îngrădit cu
spini, cu cruci rupte, putrezite, rare, fără poartă, ca şi cum de multă vreme niciun mort n-
ar mai fi intrat acolo şi nici n-ar mai vrea să intre. Satul Zirin, cartierul diviziei de
infanterie, se ascundea sub o pânză de fum şi de pâclă, din care de-abia scoteau capetele,
sfioase şi răsfirate, vârfuri de pomi desfrunziţi, câteva coperişe ţuguiate de paie şi turnul
bisericii, spintecat de un obuz. Spre miazănoapte se vedeau ruinele gării şi linia ferată ce
închidea zarea ca un dig fără început şi fără sfârşit. Şoseaua, însemnată cu o dungă
dreaptă pe câmpul mohorât, venea din apus, trecea prin sat şi se ducea tocmai pe front.
Un vânt tomnatec, umed şi trist, începu să bată dinspre satul ameţit de ceaţă,
aducând pe aripi zvonuri de gemete înăbuşite. Din văzduhul cenuşiu picura atâta
pustietate, că, simţindu-şi sufletul împovărat, caporalul încremeni cu faţa spre turnul
bisericii, cu privirea pierdută, fără să bage de seamă că pe cărarea cimitirului se apropia
un ofţer. Îşi veni în fire de-abia când auzi paşii.”
(L.Rebreanu, Pădurea spânzuraţilor)
[Citeşte textul cu voce tare.]
A. Descrierea situaţiei de comunicare / Ce poţi deduce despre autorul textului şi
despre situaţia de comunicare.
Cine este autorul textului?
Care sunt procedeele descriptive utilizate în textul citat?
Care este punctual tău de vedere referitor la obiectivitatea –subiectivitatea
pesrspectivei descriptive în fragmentul dat?
B. Exprimarea argumentată a propriei opinii
Care este opinia ta despre rolul descrierii inserate în opera epică? Susţine cu
argumente, opinia prezentată.
MODELUL 3
6 nov…
Bruges – unul dintre cele mai splendite orăşele pe care le-am văzut vreodată.
Totul artiZanal, ferestruit, în cărămidă, curat şi flamboyant. Din loc în loc turnuri
megalitice, monstruoase, în mijlocul unui oraş de jucărie. Incinte şi colonade încărcate de
iederă roşie, donjonuri rotunde şi pavilioane clădite peste câte-un canal, poduri ogivale
sub care apa-verde în general – se face neagră. Şi geranium uşor ofilit de toamnă
scuturându-se peste canale. Fabrici de bere şi manufacturi de dantelă şi pieţe pătrate
înconjurate de cafenele. Florării cu mari geamuri de sticlă în clădiri care fuseseră tot
florării şi acum 500 de ani. Case ascuţite, rugoase, uşoare ca hârtia. Dar la parter
boutiquri luminate puternic, de mare rafinament: ciocolaterii şi bombonerii, porţelanuri.
Şi târgurile de vechituri pline de pompe, râşniţe, fiare de călcat şi ceasornice de buzunar,
în miros de lemn străvechi şi rugină. O plimbare cu şalupa pe sub zidurile luminate
spectral speriind porumbeii adormiţi prin nişele şi ieşindurile faţadelor. Curentul apei,
stropii de ploaie la sfârşit, când căzuse noaptea şi oraşul părea o veştedă hologramă.”
(Mircea Cărtărescu, Jurnal I)
[Citeşte textul cu voce tare.]
A. Descrierea situaţiei de comunicare / Ce poţi deduce despre autorul textului şi
despre situaţia de comunicare.
MODELUL 5
,,N-am fost grav niciodată, şi, mai ales în conduită, n-am reuşit niciodată să am
,,l’esprit de mon age”. Aşadar: la vârsta de treizeci şi cinci de ani, şi încă de pe atunci cu
părul sur, construiam prinzători pentru păsări (Adela avea colivii, seminţe, cunoştea
obiceiurile şi gusturile tuturor zburătoartelor); făceam zmee mari că abia le putea ţine,
cărora le trimiteam pe sfoară inele cu ,,scrisori” sau batiste şi, noaptea, lampioane
veneţiene confecţionate de ea; mă urcam în copaci să-i aduc fructele cele mai frumoase,
retrase parcă anume, ca-n poveste, pe vârful crengilor greu de ajuns; ne plimbam cu barca
pe iaz, ,,ancorând” pe la adâncuri, în umbra verde a sălciilor pletoase, ca în nişte
chioşcuri vii, care ne izolau de lume, ca să cetim, să conversăm şi să ne admirăm mutrele
în oglinda apei, ori ca să prindem peşte cu undiţa, aşteptând în zadar ceasuri întregi să ne
mişte pluta, în hazul peştilor sceptici la ispite; făceam praştii ca să vânăm vrăbii şi piţigoi,
şi uneori reuşeam! Ne duceam la mure, unde Adela întâlnea adesea prietene din copilărie.
Buzele ei, înroşite de sucul rubiniu, dădeau o expresie provocantă frumuseţii ei blonde. În
sfârşit, căzând, din treaptă în treaptă, în cel mai autentic rousseauism şi contribuind şi
influenţa lui Fenimore Cooper, ne-am fabricat, în ascuns, arcuri de răchită şi săgeţi de
corn şi ne-am dus în pădure la vânat! Bineînţeles că niciodată n-am vânat nimic.
Dar fata blondă cu arcul întins, cu corpul încordat ca şi arcul, mi-a rămas în
amintire ca o splendidă viziune de artă sau de vis.”
(Garabet Ibrăileanu, Adela)
[Citeşte textul cu voce tare.]
MODELUL 1
,,Lumea ştiinţifică şi publicul american trec în această perioadă printr-un
adevărat ,,şoc cultural”: pentru prima dată au ocazia să descopere, pe viu, o pagină
aproape necunoscută a istoriei mondiale – culturile neolitice din ţara noastră şi din
Peninsula Balcanică. Acest ,,emisar” al preistoriei, ajuns în premieră pe meleagurile,,
Lumii Noi”, a luat chipul expoziţiei ,,Lumea pierdută a vechii Europe: Valea Dunării
între anii 5000 şi 3500 înainte de Hristos” deschisă în noiembrie la Institutul de studii ale
lumii vechi, la Universitatea New York. Una dintre marile surprise pe care această
expoziţie le oferă americanilor este contactul cu una dintre cele mai rafinate culturi
preistorice europene şi poate chiar din lumea întreagă: Cultura Cucuteni, deja celebră
datorită superbei sale ceramici pictate.
Într-un articol publicat la 1 decembrie 2009, chiar de ziua noastră naţională,
cotidianul American The New York Times vorbeşte, pe larg, despre această pagină
aproape necunoscută a preistoriei europene şi, de ce nu, chiar mondiale. În vitrinele
acestei expoziţii unice sunt adăpostite peste 250 de artefacte, aduse acolo din muzee din
România, Bulgaria şi Republica Moldova şi prezentate pentru prima dată în Statele Unite.
Deschisă la 10 noiembrie 2009, expoziţia va rămâne la dispoziţia publicului
american până la 25 aprilie 2010.”
( Anca Aldea, Cultura Cucuteni cucereşte America”, în Jurnalul naţional, 22
decembrie 2009)
[Citeşte textul cu voce tare.]
A. Descrierea situaţiei de comunicare / Ce poţi deduce despre autorul textului şi
despre situaţia de comunicare.
Care sunt elementele situaţiei de comunicare ilustrate prin textul repreodus?
Cărui stil funcţional îî aparţine textul?
Care sunt tema şi scopul comunicării?
Cum apreciezi eficienţa/ lipsa de eficienţă a organizării unei astfel de expoziţii pentru
promovarea culturii române?
MODELUL 3
,, S-a născut la 19 februarie 1936 în comuna Bulzeşti di judeţul Dolj şi a absolvit, în
1960, Facultatea de Filologie la Iaşi, realizând, în plan biografic, o combinaţie între
mobilitatea spiritului oltenesc şi sentimentalismul specific moldovenilor. A debutat cu
volumul de parodii Singur printre poeţi, în 1964. Constatând că G.Călinescu l-a citat
într-un articol de vacanţă despre textele de muzică uşoară, poetul, flatat şi întreprinzător,
i-a trimis marelui critic şi istoric literar un plic cu 21 de poeme decupate din presă,
însoţite de rugămintea, diplomatic formulată, de a-i fi comentate. G.Călinescu a publicat
imediat, entuziast , tableta Un tânăr, în revista Contemporanul din 23 octombrie 1964 şi
astfel talentul lui Marin Sorescu a primit de la început o ştampilă augustă, de care nimeni
nu va mai putea face abstracţie.
Ulterior, o lungă serie de volume de versuri, de culegeri de poezii pentru copii şi
militari, reeditări, antologii etc, a impus în conştiinţa publică marca Marin Sorescu.
Numeroase traduceri au diseminat această marcă pe (aproape)toată planeta, aducându-i
autorului premii internaţionale, aprecieri elogioase în revistele din diferite ţări şi mai ales
acele faimoase invitaţii în străinătate care l-au transformat într-un Ilie Năstase al poeziei
româneşti.”
(Alex. Ştefănescu, articolul Marin Sorescu, cuceritorul, în România literară
MODELUL 4
,, La 150 de kilometri de Braşov, în satul Aluniş, într-un loc pe care parcă
Dumnezeu l-a ascuns ca să-l păstreze neschimbat, ies la iveală, ca nişte semne de
întrebare, vechi bisericuţe scobite în stânci. Înşirate pe culmile muntoase ale Zboiului,
Martiriei şi Crucii Spătarului, găoacele din piatră au fost în urmă cu multe secole lăcăşuri
de cult sau chilii ale unor călugări. Fiecare dintre ele ascunde câte o legendă, pe care
sătenii abia aşteaptă să le povestească trecătorului curios.”
(Monitorul)
[Citeşte textul cu voce tare.]
A. Descrierea situaţiei de comunicare / Ce poţi deduce despre autorul textului şi
despre situaţia de comunicare.
Cui se adreseaza textul?
Carui stil funcţional îi aparţine textul?
Care sunt elementele obiective şi cele subiective din text?
B. Exprimarea argumentată a propriei opinii
Care este opinia ta despre satul tradiţional? Susţine, cu argumente, opinia formulată.
MODELUL 5
,,Mulţi dintre cei care au fugit în străinătate sau au rămas ,,dincolo”, înainte de
1990, nu s-au pus de acord cu familiile şi rudele apropiate asupra urmărilor. ,,Rămaşii” au
plătit, indiferent de opinia şi de voinţa lor, deciziile ,,transfugilor”. Uneori şi cu cariera.
De părerea acestor ,,rămaşi”, care aveau tot atâtea drepturi de a-şi hotărî drumul în viaţă
ca şi plecaţii, nu ţine seamă nimeni. Ba chiar sunt sancţionaţi cu articole şi dezbateri
incriminatoare de unele ONG-uri, care ne apară democraţia, ca şi cum doar decizia celor
care ,,au ales libertatea” contează, nu şi vrerea familiilor, rudelor şi ale colegilor, care le
girau revenirea în ţară.
Aceste ONG-uri, conduse de oameni care nici ei n-au părăsit ţara (!) şi care, la
urma urmei, au fost la fel de laşi – dacă despre laşitate e vorba- ca şi ceilalţi 24 de
milioane de ,,rămasi”, se substituie unor instanţe familiale şi uneori i se substituie şi lui
Dumnezeu. Apartenenţa sau slujba la un astfel de ONG, care nu-i o chestiune de
necesitate, ci de opţiune, de întâmplare şi în multe cazuri de oportunitate, îi determină pe
cei mai vocali dintre membri şi şefi să se exprime public odios despre ,,rămaşii” care au,
în sfârşit, curajul să spună că ,,plecaţii” le-au stricat viaţa. Sau era cât pe aci să le-o strice
pe termen lung. Cei care înainte de 1989 au îndrăznit să nu fie de acord cu decizia unuia
din familie şi au procedat în consecinţă, aparându-şi rostul în profesie şi societate, sunt
culpabilizaţi adeseori cu mare tămbălău mediatic.”
(Tudor Octavian, Plecaţi şi rămăşi, în Jurnalul naţional, 22
decembrie 2009)
MODELUL 6
,,Dragi prieteni,
Lectura e o ocupaţie hrănitoare. Limba română o ştie de mult, de vreme ce vorbeşte depre
unii care ,,mănâncă cartea”, sau care ,,se pun cu burta pe carte”.Încercaţi să luaţi în serios
aceste vorbe şi mintea voastră va deveni mai simplă şi mai viguroasă.
Se spune tot mai des că lumea nu ami citeşte. Eu unul nu cred! Ajutaţi-mă să am
dreptate! Fiţi partenerii mei în campania pentru carte pe care DILEMA VECHE şi
DILEMATICA o poartă săptămână de săptămână, lună de lună. E destul un abonament şi
veţi pregăti, pentru copiii şi nepoţii voştri, o lume mai înţeleapţă şi mai mai veselă.
Cu cele mai bune gânduri şi cu toată încrederea,
Andrei Pleşu
(în Dilema Veche, anul III, numărul 126, 23-29 iunie)
[Citeşte textul cu voce tare.]
A. Descrierea situaţiei de comunicare / Ce poţi deduce despre autorul textului şi
despre situaţia de comunicare.
Care sunt elementele situaţiei de comunicare în textul reprodus?
Ce elemente de structură şi de compoziţie (particularităţi ale organizării
textuale, convenţii specifice, paragrafe etc.) pot fi identificate în text?
Care sunt strategiile persuasive utilizate?
B. Exprimarea argumentată a propriei opinii
Care este opinia ta cu privire la actul de lectură în lumea contemporană? Susţine
cu argumente, opinia prezentată.
MODELUL 7
Reporter: Spuneţi într-unul dintre eseurile recent publicate în cartea Despre bucurie în
Est şi în Vest, că ,,o foarte consistentă sursă de toleranţă, insuficient însă luată în seamă,
este umorul”. Este umorul un dat natural sau poate fie educat?
Andrei Pleşu: Mă tem că, într-o foarte mare parte, umorul ţine de firea omului. Unii, pur
şi simplu, nu au umor. În măsura în care se poate spune despre mine că am umor, cred că
acesta este o trăsătură a naturii mele. Dar exercitarea umorului, este, în cazul meu cel
puţin, o strictă formă de politeţe. Îmi place să binedispun oamenii şi mi se pare esenţială,
pentru dialog şi bună convieţuire, o anumită formă de bună dispoziţie. Într-o atmosferă de
bună dispoziţie – nu de veselie isterică sau de chicoteală infantilă – omul este şi tolerant
şi creativ. De aceea, cred că umorul este una dintre cele mai preţioase stări lăuntrice pe
care poţi să le ai. Din păcate, nu reuşesc asta tocmai cu cei apropiaţi. Când ies din lume,
tind să devin morocănos. Fie din epuizare, fie dintr-o insuficienţă interioară…Regret
asta. E una din înfrângerile vieţii mele private…
Reporter: Afirmaţi undeva că e important ,,să ştii să pierzi timpul”, că momentele de
destindere au produs multă cultură în istoria omenirii. Se poate învăţa cum să-ţi pierzi
timpul?
Andrei Pleşu: Da, se poate învăţa. Noi pierdem timpul, dar într-un fel foarte ,,dinamic”.
Felul modern de a pierde timpul e de a nu avea timp de pierdut. Omul recent e un om
ocupat, stăpânit de lăcomia de a valorifica, de un fel de delir al productivităţii, al livrării
continue. Însă ocupaţiile noastre obişnuite sunt o uriaşă pierdere de timp dacă le raportăm
la anexele esenţiale ale unui destin…
Reporter: Dumneavoastră, când pierdeţi timpul, ce faceţi?
Andrei Pleşu: Îmi place să stau…, să mă destind complet, să nu mi se ceară nimic… Şi
îmi place să stau de vorbă. Taclaua este o bucurie privată care mă face să mă simt foarte
bine.”
(Interviu cu Andrei Pleşu, în Dilematica)
MODELUL 8
Reporter: În 1999 aţi fost nominalizată din partea Germaniei la Premiul Nobel pentru
literatură şi sunteţi permanent cu o cotă la bursa acestor premii literare. Ce înseamnă mai
exact această candidatură? Credeţi că acordarea distincţiei, în ultimul deceniu, scriitorilor
Elfriede Jelinek şi Gunter Grass restrânge şansele, în viitorul apropiat, pentru un alt
scriitor/ scriitoare de expresie germană?
Herta Muller: Nu ştiu cine m-a propus, nici ce caut pe acele liste. Acum câţiva ani mi s-
a spus, în ziua anunţării premiilor, să stau acasă, lângă telefon, dar nici acest lucru nu l-
am făcut. M-aş simţi caraghios dacă aş aştepta aşa ceva, nu mă preocupa Premiul Nobel;
nu pentru asta scriu. Eu cred în neutralitatea omului, de aceea nici cu un simplu critic
literar nu vreau să fiu prea prietenă, pentru a nu-l influenţa în meserie. Nu fac nimic
pentru Premiul Nobel, m-aş compromite în propriii mei ochi.”
MODELUL 9
Reporter: Aţi scris două minunate cărţi de istorie literară, una despre interbelic
(Întoarcerea în Bucureştiul interbelic), alta despre secolul 19 (În intimitatea secolului
19). În ce relaţii suntem cu trecutul nostru literar? Îl idealizăm, îl cunoaştem superficial, îl
ignorăm?
Ioana Pârvulescu: Fiecare, după posibilităţi. Toate cele trei variante sunt valabile. În ce
mă priveşte, am avut întotdeauna o imensă, bucuroasă curiozitate să-l trăiesc, să-l cunosc
dincolo de etichete, muzeee, clişee şi mumii.
Reporter: Dar cei care se ocupă cu asta, nu riscă să piardă aderenţa la realitate, să
trăiască ,,livresc”? Trăiţi înconjurată de cărţi, nu v-a speriat niciodată?
Ioana Pârvulescu: Clişeul ăsta trebuie că e de pe vremea romanelor cavalereşti sau, ceva
mai recent, de pe vreme când copiii aveau voie să citească numai basme din Colecţia
,,Bibliotheque rose”, Contesa de Segur, cărţi care ocoleau anumite zone ale realităţii. Nu
numai că n-am pierdut, prin cărţi, aderenţa la realitate, dar s-a întâmplat exact pe dos: am
învăţat să înţeleg realitatea, de fapt realităţile, până în cele mai neaşteptate detalii, tocmai
din cărţi. Cărţile m-au pregătit pentru toate feţele realiăţii (zâmbeşte), pentru toate feţele
omului, cum n-ar fi putut s-o facă nimeni şi nimic. A fost un antrenament deosebit de util,
mai ales pentru momentele dure ale vieţii mele…
Reporter: Bine, dar Don Quijote? Imaginaţia stârnită de cărţi nu comportă un risc?
Ioana Pârvulescu: Fără risc nu se poate, toate lucrurile frumoase din viaţă presupun un
risc. Mă bucur să-mi confirmi că e la fel şi cu cărţile.
Reporter: Aveţi aura unui scriitor şi a unui cititr rafinat. Mai are literatura secrete faţă de
noi, ne mai poate fermeca, cărţile ne mai pot păcăli? E ceva ce am pierdut iremediaabil în
relaţia noastră cu literatura?
Ioana Pârvulescu: Norocul e că la fiecare vârstă citeşti altfel. Aceeaşi carte e la fiecare
vârstă alta.
(Interviu cu Ioana Pârvulescu în Dilema)
MODELUL 10
,,O legendă spune că acum 800 de ani fondatorii oraşului au trasat locul viitoarei
aşezări cu două săbii. Aceste arme se pot vedea astăzi doar în stema istorică a oraşului.
Săbiile din Evul Mediu au dispărut de mult şi oraşul şi-a deschis larg porţile spre
lume şi a devenit adăpost pentru oameni de culturi diferite, care vorbeau limbi felurite şi
împărtăşeau credinţe diferite. Secolele în care au trăit paşnic laolaltă pe aceste meleaguri
au adus tot mai aproape diversele comunităţi etnice, până la modelul de convieţuire din
ziua de azi.
Sibienii sunt oameni calzi şi ospitalieri. Ei îşi primesc vizitatorii cu braţele
deschise, fie că aceştia vin să-şi stabilească o afacere aici sau vin ca turişti dornici să
cunoască mai bine moştenirea noastră culturală şi să petreacă clipe de destindere.
Ocazia oferită Sibiului de a deveni Capitală Culturală Europeană este o şansă
pentru noi de a ne prezenta oraşul, modul nostru de viaţă şi realizările noastre, într-un
program complex şi atractiv.
Vă invităm să hoinăriţi pe străzile şi pieţele oraşului istoric, cu arcadele lui gotice,
casele în stil renascentist şi elegantele biserici baroce, la care se adaugă clădirile în stil
Art Nouveau.”
(Invitaţie la Sibiu – cuvântul primarului Klaus Johannis)
[Citeşte textul cu voce tare.]
A. Descrierea situaţiei de comunicare / Ce poţi deduce despre autorul textului şi
despre situaţia de comunicare.
Cui se adresează textul?
Ce tip de text este acesta?
Ce funcţii îndeplineşte mesajul?
Care ar putea fi un posibil portret al autorului acestui fragment?
B. Exprimarea argumentată a propriei opinii
Care este opinia ta despre ospitalitate/ susţine cu argumente, opinia formulată.
MODELUL 1
Art. 5
Statul recunoaşte tuturor persoanelor dreptul la un mediu sănătos, garantând în acest
scop:
1. accesul la informaţiile privind calitatea mediului;
2. dreptul de a se asocia în organizaţii de apărare a calităţii mediului;
3. dreptul de consultare în vederea luării deciziilor privind dezvoltarea politicilor,
legislaţiei şi a normenlor de mediu, eliberarea acordurilor şi a autorizaţiilor de
mediu, inclusiv pentru planurile de amenajare a teritoriului şi de urbanism;
4. dreptul de a se adresa, direct sau prin intermediul unor asociaţii, autorităţilor
administrative sau judecătoreşti în vederea prevenirii sau în cazul producerii unui
prejudiciu direct sau indirect;
5. dreptul la despăgubire pentru prejudicial suferit.
(Legea protecţiei mediului, Monitorul oficial nr. 304 din 12/30/1995)
[Citeşte textul cu voce tare.]
A. Descrierea situaţiei de comunicare / Ce poţi deduce despre autorul textului şi
despre situaţia de comunicare.
Care este scopul comunicării?
Care este specificul relaţiei de comunicare?
Care sunt convenţiile specifice textului dat?
MODELUL 3
,,Cultura se află în inima dezvoltării umane şi a civilizaţiei. Cultura este aceea
care îi face pe oameni să spere şi să viseze, stimulându-şi simţurile şi oferind noi
modalităţi de a privi realitatea. Este ceea ce aduce oamenii împreună, stimulând dialogul
şi stârnind pasiuni, într-un fel care uneşte mai degrabă decât dezbină. Cultura ar trebui
privită ca un set de caracteristici spirituale şi materiale distinctive, specifice unei societăţi
şi unui grup social. Cultura reuneşte atât literatura şi artele, cât şi stiluri de viaţă, sisteme
de valori, tradiţii şi credinţe. După cum spunea Dario Fo, ,,cultura a adus laolaltă toate
statele europene chiar dinainte ca Europa să fie unită la nivel economic sau chiar să fie
gândită la nivelul intereselor economice sau comerciale. Artele, literatura, muzica
constituie liantul Europei”
Într-adevăr, Europa împărtăşeşte un patrimoniu cultural comun, rezultat al
secolelor de creativitate, al fluxurilor migratorii şi schimburilor corespunzătoare acestora.
Este deja pe drept recunoscut pe scară largă că Uniunea Europeană reprezintă un proiect
social şi cultural de succes, primul de acest gen. UE este şi trebuie să aspire a fi într-o şi
mai mare măsură un exemplu de ,,putere soft”, putere care are la bază reguli şi valori cum
ar fi demnitatea umană, solidaritatea, toleranţa, libertatea de exprimare, respectul pentru
diversitate şi dialog intercultural, valori care, poresupunând că sunt susţinute şi
promovate, pot fi o sursă de inspiraţie pentru lumea de mâine. Bogăţia culturală a Europei
se bazează pe diversitatea acesteia şi reprezintă un bun de preţ într-o societate a
cunoaşterii, în care bunurile imateriale sunt primordiale.”
(Comunicatul Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul
European Economic şi Social şi Comitetul Regiunilor, cu privire la o agendă europeană
pentru cultură într-o societate în continuu process de globalozare, www. eurocult. ro)
MODELUL 1
,,Problema esenţială pentru Grigore Ureche este neîndoielnic aceea de a-şi scrie
cronica în româneşte. În secolul XVII, româna se află faţă de slavonă în acelaşi raport
în care s-au aflat faţă de latină romana rustica, adică italiana comună, în duecento,
theodiscus sau germana populară cu începere din secolul VIII sau le roman, franceza
populară, în secolul IX. A scrie în limba vulgară şi nu în aceea cultă nu reprezintă
pentru cronicar doar o inovaţie, cu imense consecinţe de ordin practic, ci o mare
dificultate în sine.
A scrie cel dintâi în limba în care vorbesc de când lumea ai tăi şi tu însuţi
înseamnă a trece un prag important. Trebuiau create o sintaxă şi o topică specific
scripturale, precum şi reglat un vocabular care nu se poate rezuma la acela religios
(singurul având, după Coresi, tradiţie scrisă), pretinzând termeni administrativi, juridici,
militari care nu sunt prezenţi neapărat în vorbire, dar existau incipient în actele de
cancelarie şi în scrisorile oficiale.
În sfârşit, procedeele înseşi cerute de stilul istoriografic nu au precedente
româneşti la jumătatea secolului XVII. Aşezând alături portretul lui Hanibal din Titus
Livius şi acela al lui Ştefan cel Mare din Ureche, Pompiliu Constantinescu a atras
atenţia asupra împrumutării de către cronicar atât a ,,canoanelor retorice” clasice, cât şi
a unor elemente concrete de psihologie (vărsător de sânge nevinovat, neleneş, la
războaie meşter).”
( Nicolae Manolescu, Istoria critica a literaturii române, I)
[Citeşte textul cu voce tare.]
A. Descrierea situaţiei de comunicare / Ce poţi deduce despre autorul textului şi
despre situaţia de comunicare.
Care sunt elementele situaţiei de comunicare în textul dat?
Ce tip de text este acesta?
Cum este structurat textul /mesajul?
Care este perspectiva autorului asupra contribuţiei lui Grigore Ureche la
dezvoltarea stilului istoriografic?
B. Exprimarea argumentată a propriei opinii
Care este opinia ta despre rolul cronicarilor în dezvoltarea culturii româneşti?
Susţine cu argumente, opinia prezentată.
MODELUL 2
,,Ceea ce izbuteşte în chip uimitor Negruzzi în Alexandru Lăpuşneanul este
desăvârşita eliminare a propriei sale imagini din povestirea pe care o întreprinde. Faptele
povestite, iar nu povestitorul faptelor apar în primul plan, încât dacă din toată opera lui
Negruzzi n-ar fi rămas decât nuvela Alexandru Lăpuşneanul, nimeni n-ar fi putut aduce
vreo precizare despre particularităţile morale ale omului care a scris-o. Autorul acestei
nuvele a realizat cu plinătate norma impersonalităţii din primul moment în care a dorit să
scrie o nuvelă şi nu o amintire. Este indiferent a şti dacă, pentru a atinge acest rezultat,
Negruzzi a avut unele modele literare. Modelele n-ar fi putut lucra cu succes decât
întâmpinate de predispoziţia autorului, de caracterul său estetic şi moral. Cine vrea să
explice, aşadar, cum a apărut Alexandru Lăpuşneanul trebuie să-şi spună că aici a lucrat
alcătuirea firească a autorului, darul său de a privi direct oamenii şi evenimentele şi
virtutea de a-şi stăpâni afectele, despre care stă mărturie întreaga operă.”
(Tudor Vianu, Arta prozatorilor români)
[Citeşte textul cu voce tare.]
A. Descrierea situaţiei de comunicare / Ce poţi deduce despre autorul textului şi
despre situaţia de comunicare.
Ce tip de text este ilustrat prin fragmentul dat?
Cum se realizează comunicarea la nivelul textului?
Care ar fi un posibil context în care ai putea utiliza informaţiile din textul dat?
Care este opinia autorului despre calităţile de scriitor ale lui C.Negruzi şi despre
contribuţia acestuia la dezvlotarea literaturii moderne?
MODELUL 1
23 aprilie 1936
,, Sunt un om, ceva foarte ciudat. Viaţa este şi ea ceva foarte curios. Am senzaţia acută
că-mi pierd viaţa în mod inutil. Ca şi cum ai putea s-o petreci în chip util. Numai că eu
simt asta, asta-i sigur. Mi-e teamă că pierd astfel cei mai buni ai vieţii mele. Mi-e teamă
că nu-i pun suficient în valoare. Mi-e teamă că va veni o zi când voi regreta cei 19 ani ai
mei şi că va veni o zi când voi privi cu nostalgie la vârsta pe care o am astăzi în timp ce
acum îmi irosesc timpul degeaba. Îmi petrec zilele între cărţi şi alte lucruri încă şi mai
inutile. În fond nu ştiu cu claritate ce înţeleg când spun că aşa vreau să-mi valorific anii
aceştia de juneţe. Nu ştiu clar ce m-ar putea satisface. Nu ştiu precis ce vreau, dar ştiu că
nu voi mai avea curând vârsta pe care o am şi constat că cei 19 ani ai mei sunt o vastă
plictiseală. În fond cred că toate astea derivă dintr-o prejudecată. E ceea ce ni se spune
din toate părţile şi anume că tinereţea între 18 şi 25 are ceva feeric şi frumos, de bucurie
şi de fericire. Mai toţi aceşti bătrâni şi bătrâne privesc tinereţea noastră cu invidie şi
regret. De aceea e cazul să vezi de ce această tinereţe e atât de mult râvnită. Te-aştepţi ca
ea să fie Dumnezeu ştie ce… Şi…iată că eu una constat că nu e chiar ştie ce. Sunt
singură, singură…”
MODELUL 2
,,Cea mai veche fotografie e din 1876, anul căsătoriei bunicilor mei materni, şi-i
înfăţişează în picioare, braţ la braţ, ca mire şi mireasă. Sunt de aceeaşi înălţime, el în
negru, pus la redingotă, ea în alb, cu vălul lung măturând parchetul şi cu rochia până la
pământ. N-am suficiente cunoştinţe de modă ca să amănunţesc stilul costumului nupţial
feminin, dar sper că cititorii îşi vor face ideea cea mai justă. Remarc talia înaltă a
,,goangei”, aşa cum singură îşi spunea, în momentele ei de umor. Fireşte, pe atunci
corsetul era nelipsit şi rectifica în bună măsură natura, mai ales că era foarte înalt şi făcut
din lame flexibile de balenă (sau din imitaţie). Mâna dreaptă a bunicii e lăsată în jos cu
indexul şi el lăsat, ca şi cum s-ar pregăti de poruncă. Fizionomia bunicii nu e surâzătoare.
Se vede că poza de mireasă trebuia să fie ,,pansivă”, iar nu expansivă. Ea priveşte parcă
rumegând gânduri de dominaţie.”
(Şerban Cioculescu, Amintiri)
[Citeşte textul cu voce tare.]
A. Descrierea situaţiei de comunicare / Ce poţi deduce despre autorul textului şi
despre situaţia de comunicare.
Ce tip de text este acesta?
Care sunt mijloacele expresive utilizate?
Care este opinia autorului despre atitudineas bunicii surprinsa de vechea fotografie
de familie?
Ce funcţii îndeplineşte mesajul?
B. Exprimarea argumentată a propriei opinii
Care este opinia ta despre păstrarea vechilor fotografii de familie? Susţine cu
argumente, opinia prezentată.
MODELUL 3
,,În 1980 am terminat facultatea şi mi-am luat repartiţia guvernamentală. Mă
aşteptasem să fiu trimis undeva, la ţară, speram să prind o comună de pe lângă Bucureşti,
dar, în mod miraculos, în acel an au apărut treizeci de posturi chiar în oraş, e drept, toate
la periferii. Aşa că am luat atunci şcoala care mi s-a părut cea mai apropiată de casă.,
pentru că era în sectorul 2, unde locuiam şi eu încă, în casa părinţilor mei.
Timp de aproape zece ani am predat acolo gramatică şi bucăţi literare, mai toate
despre morţi violente: ,,Puiul”, ,,Fefeleaga”, ,,La Vulturi”, ,,Privighetoarea”… I-am
cunoscut pe nebunii mahalalei, pe golanii mahalalei, pe cântăreţii mahalalei (le-am avut
eleve pe surorile lui Vali Vijelie şi chiar, pentru scurtă vreme, pe Adrian Copilul
Minune), pe sfinţii mahalalei: o familie de baptişti cu opt copii: Moise Isac, Emanuel,
Moise Rebeca, Moise Melhisedec etc. , plecaţi toţi, la un moment dat, în California…
Mi s-au furat sau mi s-au dăruit acei ani? N-aş putea spune. A fost viaţa mea, pur
şi simplu. Am scris în acea perioadă câteva cărţi, nici nu ştiu când, între drumurile
nesfârşite cu tramvaiul, orele lungi de predare, serile şi nopţile de singurătate…”
(Mircea Cărtărescu, O amintire, în Evenimentul Zilei, 28.09.2009)
MODELUL 4
,,În primăvara aceea, Liceul,,Spiru Haret” a organizat o călătorie de trei
săptămână în Italia, la care puteau participa şi foştii elevi. Costa 20000 de lei, sumă
considerabilă în 1927, dar mama n-a şovăit să mi-o dea. Nu mai fusese în Italia din 1909
şi era fericită că măcar unul din copiii ei o va descoperi. Pentru mine era mai mult decât
ce putea însemna Italia pentru orice tânăr de 20 de ani. Era şi prilejul de a întâlni câţiva
din scriitorii cu care eram în corespondenţă:Papini, Buonaiuti, Macchiaro. A.Panzini şi
alţii. În afară de oraşele cu nume fabuloase, erau şi aventurile în care ştiam că voi găsi
cărţi inaccesibile la Bucureşti.”
(Mircea Eliade,Memorii 1907-1960)
[Citeşte textul cu voce tare.]
A. Descrierea situaţiei de comunicare / Ce poţi deduce despre autorul textului şi
despre situaţia de comunicare.
Care sunt tema şi scopul comunicării în textul dat?
Ce funcţie a comunicării domină la nivelul textului?
Care sunt elementele situaţiei de comunicare din textul dat?
Care este registrul stilistic propriu acestui text? Motivează-ţi opţiunea.
Cum comentezi afirmaţia lui Mircea Eliade: ,, Pentru mine era mai mult decât ce
putea însemna Italia pentru orice tânăr de 20 de ani. „
B. Exprimarea argumentată a propriei opinii
Care este opinia ta despre rolul calatoriilor în existenţa umană? Susţine cu argumente,
opinia formulată.
MODELUL 1
,,După opinia mea, în societatea contemporană rolul literaturii este la fel de
important ca şi rolul ştiinţei. Literatura (şi aici am în vedere evident numai literatura
majoră, valoroasă) reprezintă specificitatea umană în cel mai înalt grad, impulsionează
sensibilitatea şi educă prin forţa exemplului particular latura generală de nobleţe şi de
sublim a sentimentelor ca act de conştiinţă.
Fenomenul literar trebuie înţeles profund diferenţiat, tendinţa literaturii fiind nu
aceea de a descoperi legi, ci aceea de a opta şi a acorda tensiune emoţională legilor, de
a reprezenta legile prin sentimente. Aceasta nu înseamnă că literatura nu poate
descoperi legi. Ea poate descoperi şi legi noi, şi nu o dată scriitorii au fost precursorii
unor descoperiri ştiinţifice, dar sensul principal al literaturii este de a transmite prin
sentimente (ca act de conştiinţă) legile naturii şi mai cu seamă legile naturii umane…
Atâta timp cât oamenii vor comunica prin vorbire, va exista şi literatură.
Cu cât mijloacele tehnice de comunicare se vor perfecţiona (tiparul, discul,
magnetofonul, radioul, cinematografia, televiziunea), şansele de circulaţoie ale
literaturii sunt sporite. Literatura, în esenţa ei, nu ţine neapărat de cuvântul scris.”
( Nichita Stănescu, Rolul literaturii)
[Citeşte textul cu voce tare.]
A. Descrierea situaţiei de comunicare / Ce poţi deduce despre autorul textului şi
despre situaţia de comunicare.
Cine este autorul ?
Cui se adresează textul?
Ce elemente de structură şi de compoziţie se pot identifica în textul
citat( particularităţi ale organizarii textuale, convenţii textuale specifice, tehnici şi
structure argumentative, dispunerea ideilor etc.)
Care este semnificaţia enunţului Literatura, în esenţa ei, nu ţine neapărta de
cuvântul scris ?
C. Exprimarea argumentată a propriei opinii
Care este opinia ta privind rolul şi locul literaturii în societatea contemporană? Susţine,
cu argumente, opinia formulată.
MODELUL 2
,,Există însă un subînţeles al toleranţei, care face parte din zestrea comportamentală a
speciei…Aş pomeni, în primul rând, toleranţa faţă de sine, care, are, cred, tradiţii
străvechi. Faţă de sine însuşi, omul se comportă creştineşte cu mult înainte, probabil, de
apariţia creştinismului. Ne ştim bine păcatele, ştim despre noi lucruri inavuabile, suntem,
nu o dată, în dezacord cu ceea ce facem, dar, una peste alta, ne privim cu destulă
simpatie: ne înţelegem, ne suportăm, ne iertăm. Prevalează sentimentul că suntem, în
fond, oameni cumsecade, ,,good guys”, figuri onorabile. În orice caz, nu suntem atât de
răi pe cât s-ar părea şi, mai ales, atât de răi pe cât sunt alţii. Înclin să spun, de aceea, că
,,iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi!” înseamnă nu atât,,iubeşte-i pe ceilalţi la fel de
mult cât te iubeşti pe tine,” ci, mai degrabă, ,,iubeşte-i pe ceilalţi cu aceeaşi îngăduinţă cu
care te iubeşti pe tine”, ,,fii la fel de tolerant cu slăbiciunile celorlalţi, pe cât eşti de
tolerant cu propriile tale slăbiciuni”. O ilustrare minoră, dar semnificativă a toleranţei faţă
de sine e complezenţa pe care o avem îndeobşte faţă de tabieturile noastre. Oricât de
ridicole, oricât de maniacale, ele sunt în asemenea măsură parte din noi, încât nu luăm
niciodată în calcul eventuala lor reformă. Toleranţa apare ca perfect naturală şi atunci
când e practicată faţă de cei apropiaţi.”
(Andrei Pleşu, Toleranţa şi intolerabilul)
[Citeşte textul cu voce tare.]
A. Descrierea situaţiei de comunicare / Ce poţi deduce despre autorul textului şi
despre situaţia de comunicare.
Care este perspectiva din care autorul emite mesajul?
Care sunt tema şi scopul mesajului?
Cui se adresează autorul?
Ce elemente de structură şi de compoziţie se pot identifica în textul citat
(particularităţi ale organizarii textuale, convenţii textuale specifice, tehnici şi
structure argumentative, dispunerea ideilor etc.)
Ce înţelege autorul despre toleranţa faţă de sine şi toleranţ faţă de alţii?
B. Exprimarea argumentată a propriei opinii
Care este opinia ta despre toleranţă? Susţine cu argumente, opinia formulată, valorificând
şi informaţiile din text.
II.6. TEXTE DESCRIPTIVE
MODELUL 1
,,Caporalul îşi răsucea mustăţile şi se uita mereu împrejur, cercetător şi cu dispreţ.
Priveliştea îl supăra, deşi căuta să nu-şi dea pe faţă nemulţumirea. În dreapta era cimitirul
militar, înconjurat de sârmă ghimpată, cu mormintele asezate ca la paradă, cu crucile
albe, proaspete, uniforme. În stânga, la câţiva paşi , începea cimitirul satului, îngrădit cu
spini, cu cruci rupte, putrezite, rare, fără poartă, ca şi cum de multă vreme niciun mort n-
ar mai fi intrat acolo şi nici n-ar mai vrea să intre nimeni. Satul Zirin, cartierul diviziei de
infanterie, se ascundea sub o pânză de fum şi de pâclă, din care de-abia scoteau capetele,
sfioase şi răsfirate, vârfuri de pomi desfrunziţi, câteva coperişe ţuguiate de paie şi turnul
bisericii, spintecat de un obuz. Spre miazănoapte se vedeau ruinele gării şi linia ferată ce
închidea zarea ca un dig fără început şi fără sfârşit. Şoseaua, însemnată cu o dungă
dreaptă pe câmpul mohorât, venea din apus, trecea prin sat şi se ducea tocmai pe front..
Un vânt tomnatec, umed şi trist, începu sa bată dinspre satul ameţit de ceaţă,
aducând pe aripi zvonuri de gemete înăbuşite. Din văzduhul cenuşiu picura atâta
pustietate, că, simţindu-şi sufletul împovărat, caporalul încremeni cu faţa spre turnul
bisericii, cu privirea pierdută, fără să bage de seamă că pe cărarea cimitirului se apropia
un ofiţer. Îşi veni în fire de-abia când auzi paşii.”
(L.Rebreanu, Pădurea spânzuraţilor)
MODELUL 2
,,Ea era frumoasă ca umbra unei idei,-
a piele de copil mirosea spinarea ei,
a piatră proaspat spartă
a strigăt dintr-o limbă moartă.
Ea nu avea greutate, ca respirarea.
Râzândă şi plângândă cu lacrimi mari
era sărată ca sarea
slăvită la ospeţe de barbari.
Ea era frumoasa ca umbra unui gând.
Între ape, numai ea era pământ.”
(Nichita Stănescu, Evocare)
[Citeşte textul cu voce tare.]
A. Descrierea situaţiei de comunicare / Ce poţi deduce despre autorul textului şi
despre situaţia de comunicare.
Care este referntul textului citat?
Ce tip de text este acesta?
Care sunt particularităţile sale lexico – semantice şi /sai stilistico-textuale?
B. Exprimarea argumentată a propriei opinii
Care este opinia ta despre mesajul acestei poezii? Sustine cu argumente, opinia
prezentată.
MODELUL 3
,,Bruges – unul dintre cele mai splendide orăşele pe care le-am văzut vreodată.
Totul artizanal, ferestruit în cărămidă, curat şi flamboyant. Din loc în loc turnuri
megalitice, monstruoase, în mijlocul unui oraş de jucărie. Incinte şi colonnade încărcate
de iederă rosie, donjonuri rotunde şi pavilioane clădite peste câte-un canal, poduri ogivale
sub care apa - verde în general – se face neagră. Şi geranium uşor ofilit de toamnă
scuturându-se peste canale. Fabrici de bere şi manufacturi de dantelă şi pieţe pătrate
înconjurate de cafenele. Florării cu mari geamuri de sticlă în clădiri care fuseseră tot
florării şi acum 5oo de ani. Case ascuţite, rugoase, uşoare ca hârtia. Dar la parter
boutiquri luminate puternic, de mare rafinament: ciocolaterii şi bombonerii, porţelanuri.
Şi târgurile de vechituri pline de pompe, râşniţe, fiare de călcat şi ceasornice de buzunar,
în miros de lemn străvechi şi rugină. O plimbare cu şalupa pe sub zidurile luminate
spectral speriind porumbeii adormiţi prin nişele şi ieşindurile faţadelor. Curentul apei,
stropii de ploaie la sfârşit, când căzuse noaptea şi oraşul părea o veştedă hologramă.”
(M.Cărtărescu, Jural I)
[Citeşte textul cu voce tare.]
A. Descrierea situaţiei de comunicare / Ce poţi deduce despre autorul textului şi
despre situaţia de comunicare.
Care sunt obiectul şi scopul comunicării în fragmentul citat?
Selecteaza trei caracteristici care fac din Bruges o permanentă atracţie
pentru turişti.
Care sunt particularităţile descrierii în textul citat?
B. Exprimarea argumentată a propriei opinii
Motivează faptul că oraşul Bruges merită să fie vizitat, pornind de la informaţiile
din text. Susţine cu argumente, opinia prezentată.
MODELUL 2
,,În cea ce poriveşte armonia, regula cu tradiţia seculară este media de aur. În
forma ei simplificată, mai uşor de sesizat şi aplicat, ea recomandă observarea împărţirii
liniilor şi suprafeţelor în proporţia de 1/3 faţă de 2/3. Fără a măsura cu exactitate
matematică aceste dimensiuni, se va căuta ca în operţia de cadrare să se plaseze subiectul
principal vertical pe una din verticalele care împart cadrul în trei părţi egale, iar cealaltă
linie importantă din cadru, linia orizontului, pe una din orizontalele care împart cadrul în
trei părţi egale. Se obţine astfel o punere în pagină armonioasă a subiectului – nici
simetric rigidă, nici dezechilibrată asimetric.”
(Emilian Cristea, Eugen Iarovici, Munţii şi fotografia)
[Citeşte textul cu voce tare.]
A. Descrierea situaţiei de comunicare / Ce poţi deduce despre autorul textului şi
despre situaţia de comunicare.
Cui se adresează textul?
Ce tip de text este acesta?
Care este atitudinea autorului faţă de armonie?
B. Exprimarea argumentată a propriei opinii
Care este opinia ta despre rolul fotografiei în viaţa noastră? Susţine cu
argumente opinia, valorificând şi afirmaţiile formulate în fragmentul citat.