Roberta Nagy

ITA, anul III

Tapiseria la mijlocul secolului XX

Jean Lurçat

Cu un portofoliu imens de lucrări de tapiserie, poate cel mai bogat portofoliu lăsat în
urmă de vreun tapiser, Jean Lurçat (1892-1966) a rămas cunoscut în istorie pentru revitalizarea
artei tapiseriei din Franța de la mijlocul secolului al XX-lea, o artă care a fost mult timp
considerată pierdută. Prin intermediul lucrările sale eterice, nelimitate de vreo școală sau doctrină
specifică, el a îmbogățit mediul cu un spirit avangardist și, făcând acest lucru, a inspirat zeci de
artiști francezi să lucreze în cadrul tapiserie, un meșteșug cândva atât de apreciat în Europa de
Nord, care și-a pierdut caracteristicile distinctive (deoarece nu mai era nevoie de a încălzi pereții
groși ai castelelor sau de a servi drept cadouri în acțiunile diplomatice ), o dată cu acestea s-a
pierdut și din inspirația creativă a acesteia. Opera lui Lurçat a fost într-un dialog strâns cu
cubismul lui Pablo Picasso și Georges Braque având ca și subiecte recurente natura, animalele și
cosmosul, în timp devenind din ce în ce mai ambițioase și detaliate . Deși Lurçat a fost puternic
inspirat de cubism, operele sale sunt deosebit de diferite în concept, reflectând diversitatea
mișcărilor artistice de la începutul și mijlocul secolului al XX-lea și combinând elemente de
suprarealism, cubism, modernism și clasicism. Provenind dintr-o generație de mari artiști,
precum Picasso, Braque și Fernand Léger , care au trăit și lucrat în timpul Primului Război
Mondial, trauma acelei catastrofe i-a provocat nu numai Lurçat, ci și multor dintre colegii săi
moderniști (în special dadaiști și suprarealiști) să pună la îndoială însuși statutul artei și al
practicii artistice1.
Lurçat s-a născut în Bruyères, Franța, și a studiat medicina înainte de a se înscrie sub
tutela artistului Victor Prouvé. În 1912 a plecat la Paris, unde a pus în practică ideile lui Prouvé
la Școala de Arte Frumoase și mai târziu la faimoasa Academie Colarossi. În 1915, a participat la
prima sa expoziție la Zürich (alături de pictorii cubiști), iar în 1917, a expus primele sale tapiserii
semnificative, Filles Vertes (Fete verzi) și Soirée dans Grenade (Seară în Grenada). Deși și-a

1
William S. Lieberman, „Modern French Tapestrie”, în The Metropolitan Museum of Art Bulletin
New Series, Vol. 6, Nr. 5,p.143.
început cariera de pictor, Lurçat fusese mereu interesat de arta textilă, iar după Primul Război
Mondial, stilul lui Lurçat a început să se maturizeze și a început o perioadă de productivitate
maximă. Lucrările sale au alăturat teme preluate din istoria omenirii cu reprezentări fantastice ale
lumii animaliere, reușind să reconcilieze stilizările tapiseriei religioase medievale cu modurile
moderne de abstractizare. Până la sfârșitul anilor 1930, Lurçat renunțase în totalitate la pictură și
s-a dedicat repunerii în funcțiune a companiilor textile franceze venerate precum Aubusson și
Manufacture Gobelins. În 1937, Lurçat și-a transformat pasiunea pentru tapiserie într-o afacere
după ce a semnat contracte cu fabricile de țesut Beauvais. În timpul ocupației germane a Franței,
Lurçat a rămas în zona rurală (o zonă ne afectată de război până la sfârșitul anului 1942) având
întotdeauna o sensibilitate pentru zona rurală2.
Subiectele cele mai abordate de Lurçat se bazează pe simbolism sau mitologie, creând o
legătură directă cu tradițiile clasice și renascentiste, în timp ce elementele stilistice sunt adesea
împrumutate din culturile mediteraneene și nord-africane. Creaturi preluate din cartea
Apocalipsei și din zodiac demonstrează dragostea lui Lurçat față de dimensiunea simbolică și
poetică, care a ajuns să formeze nucleul expresiei sale artistice. În aprecierea sa de neegalat
pentru toate lucrurile din mediul rural, Lurçat era în mod special atașat de animale precum
cocoșul și bufnița, sinonime fiind cu răsăritul soarelui și cu înțelepciunea, ambele simbolizând
trezirea spiritului. Lucrările lui Lurçat sunt unice prin faptul că reflectă marea varietate de
curente de la începutul și mijlocul secolului al XX-lea, combinând elemente de suprarealism,
cubism și clasicism și în același timp rămânând distinct față de ele, creându-și propriul limbaj
artistic.
De-a lungul carierei sale, Lurçat a avut grijă să nu se asocieze prea strâns cu nicio școală
anume și, prin urmare, este greu să identificăm surse precise de influență. Deși a fost un aliat al
suprarealiștilor, el a afirmat că munca sa se bazează pe rațiune, spre deosebire de principiile
aleatorii și onirice care au circulat în cadrul mișcării suprarealiste. Totuși, dacă ne uităm la
întregul corpus al operei sale, acesta include, fără îndoială, unele dintre „peisajele devastate,
lugubre și sinistre, a căror natură de vis se potrivește perfect cu estetica suprarealistă” 3.Efectul
reverberator al celui de-al Doilea Război Mondial, la fel ca în cazul multor artiști din generația
sa, poate fi văzut persistând în opera lui Lurçat. Munții, orizonturile, peisajele deșertice, norii

2
Gérard Denizeau, Jean Lurçat (1892-1966), ed. Lienart Editions, 2013,p.6.
3
Xavier Hermel, Jean Lurçat: donation Simone Lurçat : tapisseries, peintures, céramiques, livres illustrés. Institut de
France, Académie des beaux-arts, 2004, p.28.
amenințători și zidurile fragmentate, au caracterizat picturile artistului, făcând ecou stării de
„absurditate, sentimentul de revoltă și renunțarea amară” care s-a proliferat în toată Europa și a
continuat până în ani de după război4.
În acest context, Lurçat a găsit principiile de bază ale cubismului nepotrivite pentru a
răspunde nevoile spirituale ale omului, iar prin tapiserie a reușit să-și combine pasiunea pentru
ilustrație cu dragostea sa pentru literatură și poezie. Acest lucru poate fi văzut în lucrarea
Libertate (Liberté) din 1952, unde a alăturat textul poemului lui Paul Éluard din 1942, o odă a
libertății sub ocupația germană, cu imagini ale doi sori suprapuși, simbolizând o nouă speranță.
Lângă acestea se afla și un cocoș care prezida în orizont, un semn de naționalitate, mândrie și
simbol al încrederii.5 Privind multiplicitatea inspirației sale și natura puternic poetică a operei
sale, ne dăm seama cât de important a fost pentru artist abilitatea de a-și crea propriul univers
intelectual, o formă de escapism în care nu mai exista nici o asociere cu lumea exterioară, în
special în anii postbelici în care traumele celor două războaie erau încă prezente în conștiința
colectivă a societății. Pe lângă acest fapt se află desigur și felul în care a reușit să readucă la viață
tapiseria, fiind o inspirație și deschizând calea pentru generații numeroase de artiști, reminiscențe
ale influenței lui Jean Lurçat putând vedea și în opera artistei Elena Stoinescu.

Bibliografie

Lieberman S.William, „Modern French Tapestrie”, în The Metropolitan Museum of Art

Bulletin New Series, Vol. 6, Nr. 5

Denizeau Gérard, Jean Lurçat (1892-1966), ed. Lienart Editions, 2013,p.6.

Hermel, Xavier, „Jean Lurçat: donation Simone Lurçat : tapisseries, peintures,

céramiques, livres illustrés”. Institut de France, Académie des beaux-arts, 2004, p.28.

Birot Albert, Cocteau Jean și Pierre Jean Lurçat: peintures, céramiques, livres illustrés et
tapisseries récentes, 1925-1952, ed.Maison de la pensée française, Paris

4
Albert-Birot, Pierre și Jean Cocteau, Jean Lurçat: peintures, céramiques, livres illustrés et tapisseries récentes,
1925-1952, ed.Maison de la pensée française, Paris, p.50.
5
Gérard Denizeau, op.cit, p.7.