Sunteți pe pagina 1din 6

Abordări contemporane ale pieții muncii:

esență și forme de manifestare

Veronica GARBUZ, drd.,


Institutul Național de Cercetări Economice, Chișinău, Republica Moldova

ABSTRACT:

Together with the notion of market economy, an important role has to identify the essence and content
of the labor market, its constitutive elements and forms of expression.
This article presents the situation on the labor market from Moldova, in the context of national
economic development. It describes the main participants of labor market management and some of their major
competences.
Market relations, including relations on the labor market are regulated through national and regional
policy strategies. To achieve a higher employment population it is necessary to make a rigorous analysis of the
current situation, to identify gaps and removing their calculations and forecasts of demand for labor, areas of
interest, creating jobs and creating conditions for work, etc. At the end of the article there are described some
measures to improve the functioning of the labor market from Moldova in conditions of the accession to the
European Union.

Cuvinte cheie: economie de piață, piața muncii, parteneriat social, salariu, economie tenebră.

Introducere

La rînd cu noțiunea de economie de piață, un rol deosebit îl deține identificarea esenței


și conținutului pieței muncii, elementele sale constitutive și formelor de manifestare. În mare
parte, definiția acestei categorii economice a fost dată de oameni de știință începînd încă din
sec. XVIII. În present, există diverse abordări ale acestei noțiuni care cuprind aspecte comune,
dar și divergente. Majoritatea definițiilor aflate astăzi în circulație omit o serie de aspecte
foarte importante. Pe lîngă subiecții care participă pe piața muncii (angajat și angajator), un
rol important îl are statul, ca instituție care reglementează relațiile de muncă. Mai mult decît
atît, acțiunile subiecților pe piața muncii sunt benevole, iar relațiile formate între ei trebuie să
fie bazate pe încredere reciprocă.
În comparație cu alte piețe, pentru piața muncii sunt caracteristici o serie de factori
non-financiari precum: condițiile de muncă, garanțiile sociale, asistența și protecția socială
etc. În acest context, piața muncii se prezintă drept un sistem de legături juridice, social-
economice și de muncă, care iau naștere în condiții benevole, sunt relațiile reciproce dintre
angajat și angajator, cu participarea instituțiilor publice și de stat pentru medierea lor.
Ținem să menționăm că relațiile de pe piața muncii nu se limitează doar la actul de
vînzare-cumpărare, ele se referă la tot ceea ce vizează sistemul parteneriatului social și
protecției sociale, învățămînt, formare profesională și perfecționare continuă. Elementele de
bază ale pieței muncii sunt: subiecții de pe piața muncii, actele normative, regulamentele,
instrucțiunile care reglementează relațiile pe piața muncii, conjunctura pieței, cererea și oferta
de muncă, concurența, mobilitatea forței de muncă, infrastructura etc.
Deosebit de importantă este, atît din punct de vedere teoretic, cît și practic,
identificarea și caracterizarea diferitor forme pe care le poate avea piața muncii, care pot fi
clasificate după mai multe criterii. Analiza cererii și ofertei de muncă se descrie prin
intermediul următoarelor modele: modelul concurenței, modelul monopsonic, modelul
sindical, modelul monopolului dual.
Relațiile de piață, inclusiv și relațiile pe piața muncii sunt reglate prin intermediul
strategiilor de țară și politicilor regionale. Pentru a realiza o ocupare cît mai mare a populației
este nevoie de o analiză minuțioasă a situației prezente, identificarea lacunelor și înlăturarea
lor, efectuarea calculelor și prognozelor privind necesarul de forță de muncă, domeniile care
prezintă interes, crearea locurilor de muncă și crearea condițiilor de muncă, etc.

1. Situația social-economică a Republicii Moldova

După destrămarea URSS și declararea independenței la 27 august 1991, Republica


Moldova a traversat o etapă complexă de tranziție la economia de piața, înfruntînd un declin
economic de proporții.
Criza economică a durat 10 ani, perioadă în care PIB s-a redus practic de trei ori.
Începînd cu anul 2000 economia a înregistrat o oarecare stabilitate, normalizîndu-se volumul
de producție, ceea ce a influențat parțial și reducerea sărăciei.
În anul 2013, economia Republicii Moldova a înregistrat o creştere record de 8,9%,
care s-a datorat sectorului agricol, dar şi creşterii consumului populaţiei. Această creştere nu a
fost decît o revenire în salt după criza din 2012 şi nu o reală ascensiune economică.
Pe parcursul anului 2014 dezvoltarea economiei a fost influenţată de recolta înaltă din
anul precedent, creşterea cererii pentru producţia moldovenească în ţările UE şi restricţionarea
exportului pe piaţa Federaţiei Ruse.
Rezultatele bune obținute în diferite ramuri ale economiei au influențat pozitiv și
indicatorii din sfera socială. Astfel, cîștigul salarial mediu nominal brut al unui salariat din
economia națională în anul 2014 a constituit circa 230 EUR și s-a majorat cu 11,6% față de
anul 2013 în termeni nominali, iar în termeni reali - cu 6,2%. În același timp, prețurile de
consum au crescut moderat din cauza majorării preţurilor la mărfurile nealimentare, în
special, combustibil, autoturisme, medicamente și confecții [4].
Pe parcursul anului 2014, leul moldovenesc (MDL) a marcat o depreciere de 34% faţă
de dolarul SUA în termeni nominali (de la 13,06 MDL pentru 1 dolar american la 01.01.2014
pînă la 17,50 MDL în decembrie 2014).
Autorităţile susţin că potenţialul de creştere a economiei Republicii Moldova este de
5-6% anual, dar aceasta doar în condiţiile în care sunt evitate şocurile externe. Pentru anii
2015-2017, Banca Mondială estimează o creştere a PIB de 4-4,5%.
Cu regret constatăm că, economia naţională continuă să se bazeze pe consum, care, în
mare parte e susţinut de remiteri, iar pe termen mediu acest model de dezvoltare se va păstra.
Actualul model, cu toate că permite ţării să se dezvolte şi nu implică eforturi sporite pentru
menţinerea sa, reprezintă o provocare pe termen lung, pentru economia naţională. Este
improbabil ca creşterea remiterilor să poată fi menţinută pe un termen lung. Odată cu
absorbţia migranţilor de către ţările gazdă şi reuniunea peste hotare cu familiile sale, volumul
remiterilor direcţionate spre Republica Moldova se va reduce mult. În acest context, conform
unei analize făcute de Institutul Național de Cercetări Economice din Republica Moldova, se
impune schimbarea”modelului” de funcţionare a economiei naţionale. Sursele ce ar putea
asigura dezvoltarea economică durabilă rămîn a fi investiţiile şi exportul. În acelaşi timp,
remodelarea economiei naţionale impune realizarea unor schimbări structurale profunde,
inclusiv și ceea ce privește piața muncii [3].
2. Principalele caracteristici ale pieței muncii din Republica Moldova

Pe baza analizelor întreprinse, modelul pieței muncii din Republica Moldova ni se


prezintă ca un sistem complex, definit prin următoarele caracteristici principale:
1. statul este implicat în funcționarea pieței muncii prin sisteme de reglementări legislative;
2. sindicatele nu prea au forță, mai ales dupa explozia întreprinderilor mici și mijlocii care
n-au recurs la crearea de sindicate;
3. o data cu slăbirea rolului sindicatelor statul realizează un transfer al aplicării măsurilor
active (de protecție socială) în favoarea firmei. Persoanele care pierd locul de muncă
beneficiază după părăsirea firmei, de măsuri de protecție socială, promovate de stat, atît ca
măsuri pasive, cît și ca, măsuri active;
4. se atestă forme atipice de ocupare, de calitate mai slabă, mai nesigure pentru foța de
muncă, dar care asigură o mai mare mobilitate a acesteia;
5. este o piață deschisă provocărilor europene: mobilitate sporită, flexibilizare a
competențelor profesionale ale angajaților, prin asigurarea și dezvoltarea pregătirii continue
de-a lungul întregii vieți, prin formare profesională și dezvoltarea carierei individuale;
6. indexarea anuală a salariului minim garantat compensează reducerea puterii de cumpărare
a salariilor minime, precum şi asigură venituri mai mari pentru forţa de muncă puţin
calificată, vulnerabilă la efectele sărăciei.
Potrivit datelor Anchetei Forţei de Muncă în trimestrul al III lea al anului 2014,
populaţia activă a Republicii Moldova a constituit peste 1328 mii persoane. Repartiţia pe sexe
relevă că ponderea bărbaţilor în total populaţie ocupate (50,8%) a fost practic egală cu cea a
femeilor (49,2%). Mediului rural i-au revenit 55,5% şi celui urban – 44,5%. Numărul
şomerilor conform definiţiei Biroului Internaţional al Muncii (BIM) a fost de peste 51 mii
persoane. Rata şomajului (proporţia şomerilor BIM în populaţia activă) a înregistrat la nivel
de ţară valoarea de 3,9%. La bărbaţi ea a atins valoarea de 4,1% şi la femei de 3,6%. Continuă
să se menţină disparităţi semnificative între rata şomajului în mediul urban (5,3%) şi cel rural
(2,7%).
Începînd cu 1 mai 2014 a întrat în vigoare decizia Guvernului Republicii Moldova
privind majorarea salariului minim garantat în sectorul real al economiei. Menționăm că
salariul minim garantează puterea de cumpărare a lucrătorilor care primesc cele mai joase
salarii. Astfel, valoarea acestuia este de 1650 de MDL (88,46 EUR), stabilit în funcție de
dinamica indicelui de prețuri de consum și a productivității muncii la nivelul economiei
naționale [2].
În Franța de exemplu, salariul minim este indexat în funcție de rata inflației măsurată
pentru 20% din gospodăriile care au cele mai mici venituri. Acesta se aplică atît salariaților
din sectorul privat, cît și celor din sectorul public, nerespectarea acestei legi de către angajator
este pedepsită cu o amendă de 1500 EUR pentru fiecare salariat remunerat în condiții ilegale. 

Salariul minim în Franța Suma


Salariul minim/h 9,53 EUR
Salariul minim brut/lună 1 445,38 EUR
Salariul minim brut/an 17 344,60 EUR
Tabelul 1. Mărimea salariului minim în Franța la data de 1 ianuarie 2014

În Luxemburg, țara europeană cu cel mai ridicat salariu minim, acesta depinde de
calificarea profesională și de vîrsta angajatului. Doar după ce salariatul demonstrează nivelul
său de calificare (diplome și experiență concretă), poate beneficia de salariul minim social.
Astfel, începînd cu 1 ianuarie 2014, acesta este de:
 Salariul minim în Luxemburg % Salariul brut/h (EUR) Salariul brut/lună (EUR)
 >18 ani - lucrător necalificat 100% 11,1042 1921,03
17 - 18 ani 80% 8,8834 1536,82
15 - 17 ani 75% 8,3282 1440,77
 >18 ani - calificat 120% 13,3250 2305,23
Tabelul 2. Mărimea salariului minim în Luxemburg la data de 1 ianuarie 2014

În Bulgaria, salariul minim pentru anul 2014 a fost de 340 leve sau 173,84 EUR, fiind
cel mai scăzut din întreaga Uniune Europeană. 

Belgia 1 501,82 EUR


Bulgaria 173,84 EUR
Croația 405,08 EUR
Spania 752,85 EUR
Estonia 355,00 EUR
Franța 1 445,38 EUR
Grecia 683,76 EUR
Ungaria 344,24 EUR
Irlanda 1 461,85 EUR
Letonia 320,00 EUR
Lituania 289,62 EUR
Luxemburg 1 921,03 EUR
Malta 717,95 EUR
Olanda 1 485,60 EUR
Polonia 387,31 EUR
Portugalia 565,83 EUR
Cehia 327,57 EUR
România 190,57 EUR
Marea Britanie 1 216,75 EUR
Slovacia 352,00 EUR
Slovenia 783,66 EUR
Tabelul 3. Salariul minim în statele membre ale Uniunii Europene la data de
1 ianuarie 2014
Sursa: Eurostat

3. Principalii participanți ai managementului pieței muncii

Managementul pieței muncii în Republica Moldova este realizat de trinomul stat -


patronate - sindicate.
În continuare vom prezenta principalele competențe ale fiecărei din instituțiile pieței
muncii.
1) Instituțiile statului:
- Ministerul Muncii, Protecției Sociale și Familiei
- Inspecția Muncii
Primele două instituții își asumă un rol sporit de a asigura transparența pieței muncii
prin construirea și dezvoltarea sistemului său infomațional. Aceasta presupune informarea
perfectă a tuturor agenților pieței, asigurarea respectării drepturilor omului privitor la
informație și ocupare.
Inspecția muncii are un rol integrator și de absorbție a progresului tehnic materializat
prin integrarea și selecția celor mai bune tehnologii și produse conform cerințelor impuse de
dezvoltarea durabilă. Deasemenea, stabilește și actualizează fundamentul specific fiecărei
activități economice în condiții de sănătate și securitate a muncii.
2) Patronatele exprimă interesele sectorului real al economiei, adică protejează
interesele businessului în contextul dezvoltării durabile a economiei şi ţării în general.
3) Sindicatele joacă rolul purtatorului de cuvînt al muncitorilor şi apără drepturile
sociale ale acestora.
Principiile de bază ale parteneriatului social sînt: a) legalitatea; b) egalitatea părţilor; c)
paritatea reprezentării părţilor; d) împuternicirile reprezentanţilor părţilor; e) cointeresarea
părţilor pentru participarea la raporturile contractuale; f) respectarea de către părţi a normelor
legislaţiei în vigoare; g) încrederea mutuală între părţi; h) evaluarea posibilităţilor reale de
îndeplinire a angajamentelor asumate de părţi; i) prioritatea metodelor şi procedurilor de
conciliere şi efectuarea obligatorie de consultări ale părţilor în probleme ce ţin de domeniul
muncii şi al politicilor sociale, etc.

4. Forme atipice ale pieței muncii

Piaţa naţională a factorului muncă este de o importanţă deosebită, întrucît munca este
factorul de producţie determinat. De nivelul cererii şi ofertei de muncă, precum şi de structura
acestora depinde în mare măsură calitatea procesului productiv şi nivelul rezultatelor acestuia.
În Republica Moldova a fost interzisă munca nedeclarată și munca forțată.
Amendamente în acest sens au fost incluse în Codul Muncii cu scopul combaterii economiei
tenebre.
Datele statistice arată că în sectorul informal lucrează circa 15 la sută din totalul
persoanelor ocupate în economie, iar circa 34% au un loc de muncă informal.
Munca nedeclarată afectează buna funcționare a activităților productive și calitatea
forței de muncă, împiedicînd politicile economice, sociale și bugetare orientate spre creștere și
punînd sub semnul întrebării eforturile în vederea atingerii ambițioaselor obiective economice
și ocupaționale urmărite de structurile de stat. Efectele negative sunt agravate de consecințele
crizei economice asupra situației sociale și asupra ocupării forței de muncă, îngrădind
posibilitățile de a găsi un loc de muncă și punînd în pericol perspectivele de a înregistra
beneficii și venituri pentru întreprinderi și lucrători. Necesitatea de a combate în mod serios
economia subterană și munca nedeclarată decurge din multiplele efecte ale acestora atît
asupra întreprinderilor și lucrătorilor, cît și asupra bugetelor publice:
- competiția dintre întreprinderi este denaturată din cauza concurenței neloiale dintre
cele care respectă regulile și cele care nu o fac. În plus, se creează ineficiență dinamică din
cauză că întreprinderile nu se dezvoltă, rămînînd în economia subterană și nu dispun de
posiblitatea accesării creditelor;
- lucrătorii au de suferit din cauza condițiilor de insecuritate fizică, în planul
veniturilor și în cel al securității sociale, cu consecințe nu doar etice în ceea ce privește
demnitatea lor, ci și din punct de vedere productiv, fiind lipsiți de posibilități de formare
permanentă, de reciclare profesională, de evoluție a sarcinilor, a proceselor de producție și a
produselor;
- finanțele publice sunt afectate prin pierderea unor resurse, ceea ce implică scăderea
veniturilor fiscale și a contribuțiilor sociale (așa-numitul tax gap) și o contribuție inechitabilă
la costul serviciilor publice și la statul social (parazitism) [5, p.12-15].

Concluzii
Analiza indicatorilor economici, precum și a indicatorilor pieței muncii din Republica
Moldova ne permite cunoașterea nivelului economic la care ne aflăm la moment și formularea
politicilor și strategiilor care să permită reducerea decalajelor țării noastre față de alte țări
europene.
Este foarte imporant să se ia în considerare efectele procesului de extindere a
principiilor europene asupra pieței muncii din Republica Moldova, cum ar fi: creșterea
migrației spre țările UE, nevoia creării unei forțe de muncă mai flexibile, care să participe la
formarea profesională continuă, utilizarea pe scară largă a tehnologiilor informaționale, etc.
Trebuie să se acorde o atenție sporită sistemului educațional, precum și elaborării unor politici
ale ocupării care să vizeze ocuparea deplină și eficientă a forței de muncă, în vederea alinierii
la cerințele UE.
Politica ocupării depline pentru Republica Moldova presupune măsuri active
întreprinse pe linia ofertei de forță de muncă, care să țină cont de următoarele aspecte
demografice și sociale: plecarea temporară la muncă în străinătate, îmbătrînirea populației.
Un alt aspect care nu trebuie omis este stimularea cererii de forță de muncă prin
măsuri active, orientate spre categorii-țintă a forței de muncă: tineri, femei, persoane în etate,
grupuri cu nevoi speciale, etc [1, p. 78].

Bibliografie:

1. Frunzaru V., Ocuparea forței de muncă, Editura Tritonic, București, 2012.


2. http://agora.md/stiri/2742/In-moldova-salariul-minim-garantat-distorsioneaza-piata--cum-
stau-lucrurile-in-tarile-europene.
3. Institutul Național de Cercetări Economice. Economia Republicii Moldova – între
provocări și soluții, Chișinău, 2011 (disponibil la:
http://www.asm.md/administrator/fisiere/cadru/f242.pdf).
4. Ministerul Economiei și Comerțului al Republicii Moldova. Informație operativă cu privire
la evoluţia social - economică a Republicii Moldova (conform datelor disponibile la
31.10.2014) (disponibil la: http://www.mec.gov.md/ro/documents-terms/situatia-
macroeconomica-note-informative-privind-evolutia-social-economica).
5. Statistical definition of informal employment: Guidelines endorsed by the Seventeenth
International Conference of Labour Statisticians, 2003.