Program master: Managementul proietelor

de dezvoltare ruală și regională

Anul II, Grupa 1346

Proiect: FUNDAMENTAREA UNUI PROIECT DE INVESTIŢII PENTRU ÎNFIINŢAREA DE

ACTIVITĂŢI NEAGRICOLE ÎN ZONE RURALE. STUDIU DE CAZ

Nume Student:
Vasile Stefan-Alexandru

2021
Rezumat:
Scopul general al acestei lucrări este de fundamentare unui proiect de investiţii în regiunea de
Sud-Est a României, prin care se urmăreşte crearea unor noi locuri de muncă pentru a putea veni în
sprijinul incluziunii sociale şi a dezvoltării economice prin diversificarea activităţilor, urmarindu-se
activităţile economice sustenabile şi a factorilor de mediu prin ecologizarea zonelor, orcotesc mediul
înconjurător şi a biodiversitatea speciilor deja existente.
În prima parte a lucrării am relizat prezentarea aspectelor economice ale dezvoltării rurale
pentru a putea identifica principali indicatori de influentă asupra economiei şi a conceptelor de
dezvoltare integreată a sectorului rural. Elementele ce aparţin ruralului trebuie conservate şi protejate
de factorii schimbarilor survenite atât în economie, cât şi în mediul înconjurător.
Obiectivele dezvoltării rurale urmăresc îmbunătăţirea mediului rural prin abordarea unei
economii inteligente, sustenabile şi în folosul incluziunii sociale. Din punct de vedere al
antreprenoriatului din mediul rural, pentru dezvoltarea micilor antreprenori şi diversificarea activităţilor
şi a modelelor de evaluare a dezvoltării rurale pentru observarea mult mai vigilentă a elementelor ce
contribuie la identificarea riscurilor şi oportunităţilor, cât şi a nevoilor acestora în implementarea de
proiecte pentru investiţii.
În ceea de a doua parte a lucrării am prezentat cadrul macroeconomic al regiunii de Sud-Est din
punct de vedere demografic, social, economic pentru a putea identifica principalele probleme ale zonei
şi am realizat o analiza pe o perioadă de 10 ani asupra principalelor activitati economice întâlnite în
cadrul regiunii anchetate, ce contribuie la formarea Produsului Intern Brut şi a gradului de ocupare pe
sectoarele cele mai întâlnite în zonele macroregiunii. În urma rezultatelor, am interpretat şi oferit o
alternativă pentru îmbunătăţirea deficienţelor reflectate asupra PIB-ului şi a incluziunii sociale.
În ultimul capitolul destinat concluziilor acestei lucrări, am discutat despre modul prin care
dezvoltarea economică din mediul rural este esenţială pentru dezvoltarea societăţii. Cu ajutorul
proiectelor de investiţii contribuie atât la formarea PIB-ului cât şi la nivelul de trai şi al mediului.

Cuvinte cheie: dezvoltare, economie inteligentă, inovaţie, incluziune socială, sustenabilitate,

antreprenoriat, mediul rural, implementare de proiecte, competivitate, investiţii, promovare.
Introducere

Această lucrare are la baza fundamentarea proiectelor de investiţii în mediul rural, pentru
crearea unei societăţi sustenabile din punct de vedere economico-social prin diversificarea activităţilor
şi crearea unor noi locuri de muncă, cât şi a ocrotirii mediului înconjurător şi protecţia sa de factori
externi ce ar putea duce la degradarea biodiversităţii solurilor.
Regiunea de Sud-Est a Romaniei a înregistrat în decursul timpului numeroase realizari
importante în domeniile industrializării şi agriculturii, dar rapotate perioadei actuale au ajung la
saturaţie, datorată forţei de muncă în crescut şi de aceea este nevoie ca activităţile din aceste zone să se
diversifice. Majoritatea
Din punct de vedere al potenţialului economic crescut al regiunii, se poate permite
diversificarea activităţilor cu ajutorul programelor operaţionale pentru proiectele din mediul rural,
având ca şi rezultate pozitive atât economic, cât şi social. Prin urmare, implementarea de proiecte din
mediul rural este lucrul ce ar aduce multe beneficii regiunii şi populaţiei, de la formarea PIB-ului la
crşterea incluziunii sociale din mediile rurale.
Capitolul 1. DEZVOLTARE RURALĂ ȘI ANTREPRENORIAT. CADRUL CONCEPTUAL

1.1 Aspecte economice ale dezvoltării rurale

“Ruralul” în spațiul Uniunii Europene nu prezintă o definiție universală, în ceea ce privește

determinarea acestui termen. Mediul rural este caracterizat de populaţia scăzută şi de activităţile
agricole, acestea enumerându-se printre cele mai întâlnite ocupaţii ale oamenilor.
Spaţiul rural reprezintă o ramură importantă a economiei româneşti, din punctul de vedere al
legăturilor cu întregul căruia îi aparţine şi al dimensiunilor cantitative ale acestuia. Acest spaţiu, este
deopotrivă cel mai sărac din punct de vedere financiar raportat la celelalte zone ale ţării, dar şi cel mai
extins şi bogat din punct de vedere al materiilor prime, al agriculturii şi în domeniul turismului. Având
în vedere toate aceste caracteristici, se evidenţiază importanţa strategică pe care o deţine şi a
programelor de dezvoltare a economiei rurale.
Mediul rural, din punct de vedere al calităţii vieţii se confruntă cu numeroase probleme
economico-sociale. Precaritatea calităţii vieţii se datorează modului de gândire şi inadaptării oamenilor
la tehnologizare, deoarece aceștia în continuare prefera viaţa simplă în defavoarea dezvoltării.
Dezvoltarea rurală este strâns legată de economia rurală, având în vedere legăturile acesteia cu
agricultura și economia mediului. Ca un spațiu rural să se dezvolte are nevoie de exploatarea tuturor
resurselor mediului înconjurător, întrucât acest spațiu, în defavoarea densității mici a populației, deține
vaste posibilități de prelucrare a resurselor naturale și în domeniul agrar. Dezvoltarea economică se
face posibilă prin intermediul agriculturii, aceasta fiind activitatea de bază a omului de la sat, precum și
prin exploatarea altor resurse prin diverse ocupații cum ar fi mineritul și silvicultura.

Putem sublinia importanța dezvoltării spațiului rural și prin afirmarea faptului că acesta ocupă
cea mai mare proporție a teritoriului unei țări, iar plasarea acestor spații facilitează accesul la resurse și
teren arabil, spre deosebire de spațiil.e urbane. Pe lângă exploatarea resurselor naturale, putem adăuga
și atracțiile turistice valoroase din punct de vedere economic, zonele rurale fiind păstrătoare de tradiții
și bogate în cultură, atrag un număr mare de turiști interni și internaționali deopotrivă.

Așadar putem rezuma dezvoltarea rurală la o definiție cât se poate de simplă: îmbunătățirea
calității vieții populației, asigurând însă menținerea mediului înconjurător și păstrarea intactă a culturii
specifice acestor zone, valorificându-le pe cât posibil. Dezvoltarea rurală are la bază trei funcții:
economică, socio-culturală și ecologică.

1.2. Conceptualizarea dezvoltării integrate a sectorului rural

Una dintre preocupările FAO (Organizația pentru Alimentație și Agricultură) a fost definirea
conceptului de dezvoltare integrată rurală, printre termenii cheie care au definit acest concept se
enumeră extinderea si accesibilizarea noilor tehnologii moderne în spațiile rurale în curs de evoluție și
dezvoltare având ca rezultate urmărite: productivitatea, producția și creșterea veniturilor locuitorilor, a
bunăstării acestora și a nivelului de trai în zonele sărace toate acestea în armonie cu protejarea mediului
înconjurător. (Mirela-Adriana RUSALI, 2013, p. 20)
 Analiza dezvoltării durabile a fost realizată de către numeroși analiști din întreaga lume a fost
realizată din perspectiva a trei abordări diferite: economică, socială și a mediului. Abordarea din punct
de vedere economic a dezvoltării durabile face referire la producerea beneficiilor prin menținerea unui
flux de capital, resurse umane și bunuri materiale constant. Această abordare se bazează pe două
noțiuni: eficiența și optimizarea resurselor limitate, așadar exploatarea acestora în mod eficient și
alocarea lor în funcție de necesități. Materiile prime ce trebuie avute în vedere pentru a fi menținute
sunt resursele naturale, bunurile produse și capitalul uman. Problemele adiționale pe care le pune în
temă această abordare sunt legate de dificultatea de evaluare a acestor bunuri deoarece intervin
incertitudinile, problema ireversibilității și a posibilității catastrofelor naturale ce ar putea interveni în
menținerea acestora la nivelurile necesitate. (Mirela-Adriana RUSALI, 2013, p. 22)

Abordarea socială se referă în principal la resursele umane și menținerea nivelului de bunăstare

printre oameni pentru a participa la dezvoltarea durabilă. Aceasta pune în vedere menținerea unei
societăți stabile și diminuarea conflictelor interumane ce ar putea pune în pericol sau încetini progresul
dezvoltării durabile. Din punct de vedere social, dezvoltarea durabilă trebuie să încorporeze înțelegerea
culturală și capacitatea de muncă în echipă la nivel atât fizic cât și psihic. Așadar, dezvoltarea socială
durabilă presupune acceptarea diversității culturale și valorificarea eficientă a acesteia prin punerea în
balanță a mai multor puncte de vedere diferite și combinarea ideilor pentru a efectua un plan de
dezvoltare stabil. Cu cât mediul social este mai armonizat și mai deschis la idei moderne și
tehnologizare, cu atât se facilitează implementarea dezvoltării durabile.

Stabilitatea biologică a mediului a ecosistemelor este aspectul principal al dezvoltării durabile a

mediului înconjurător. Această stabilitate se referă la menținerea capacității subsistemelor naturale de a
se adapta la schimbările propuse de dezvoltarea mediului rural, deoarece cu cât avansează dezvoltarea
cu atât se poate pune în pericol ecosistemul, fiind atacat de factori cum ar fi poluarea, degradarea
resurselor naturale și pierderea biodiversității. Păstrarea la un nivel minim a acestor pericole s-a dovedit
a fi cea mai mare provocare în contextul dezvoltării durabile a ruralului, deoarece dezvoltarea implică
schimbare și modernizare, iar acestea trebuie adaptate pentru a se menține în armonie cu ecosistemul și,
mai mult, pentru a-l ajuta să se adapteze noului mediu, aparent ostil.

Astfel, pentru a implementa dezvoltarea durabilă, trebuie luate în considerare toate abordările
menționate anterior, și valorificate în mod echilibrat pentru a se susține reciproc. Elementele economice
si sociale se valorifică reciproc pentru a implementa distribuția veniturilor având ca rezultat diminuarea
sărăciei în zonele defavorizate, precum și legătura dintre economie și mediu (Mirela-Adriana RUSALI,
2013, p. 23).

1.3. Obiective de dezvoltare a zonelor rurale

Dezvoltarea rurală reprezintă un fenomen al cărei scop este urmărirea îmbunătăţirii mediului
rural prin abordarea unei economii inteligente, sustenabile şi în folosul incluziunii sociale. Aceasta
abordează diferite strategii pentru dezvoltare în domeniul educaţiei, inovaţiei, a energiei şi a mediului,
a forţei de muncă, incluziunii sociale şi îmbunătăţirii competitivităţii pe piaţă.
 Programul Naţional de Dezvoltare Rurală (PNDR) susţine şi promovează cooperarea dintre
instituţiile de cercetare şi fermieri precum şi ale altor entitaţi economice din rural, creşterile inteligente
prin formarea profesională, dobâdirea de competenţe şi transmisiunea informaţiilor. Acesta contribuie
la creşteri durabile punând accentul pe diminuarea emisiilor de carbon din atmosferă şi ocrotirea
mediului înconjurător. Sprijinul acordat cu scopul obţinerii de profit în infrastructură şi a economiei
rurale conduce la scăderea ratei de săracie din mediul rural şi crearea de noi locuri de muncă, ajutând
astfel la creşterea favorabilă a incluziunii sociale.
Acest instrument urmăreşte strategia propusă pentru a rezolva principalele obiective ale Politicii
Agricole Comune cu privire la siguranţa alimetară, gestionarea viabilă şi echilibrată a resurselor
teritoriale, acestea dezvoltându-se just proporţional una faţă de celelaltă. Asadar, prin utilizarea PNDR-
ului, îndeplinim cele şase priorităţi referitoare la dezvoltarea rurală şi sprijinim de asemenea
sustenabilitatea şi dezvoltarea economico-socială a mediilor rurale.
Din punct de vedere al diferenţelor dintre mediile de habitat, nivelul satesc este cu mult în urma
mediului orăşenesc,din punct de vedere al deficienţelor sociale din mediului rural, ce sunt caraterizate
prin îmbatranirea populaţiei, ocuparea forţei de muncă majoră în agricultură şi creşterea expluataţiilor
de subzistenţă. Şi din punct de vedere economic, se identifică un randament scăzut cu privire la
productivitatea muncii, lipsa spiritului antreprenorial, investirea insuficientă în cercetare şi dezvoltare,
o valoare ridicată a riscului de sărăcie, de ameninţare a oamenilor şi a mediului înconjurător şi
administraţii publice ineficiente ce conduc la infrastucturi superficiale.
În prezent, România se află în faţa unei situaţii problematice legată de atingerea potenţialului
său economic, deoarece principalul indicator de analiză al veniturilor, PIB pe cap de locuitor, nu
depăşeste valoarea de 50% din media Uniunii Europene, această valoare fiind semnificativ mai mică în
mediul rural şi pe sectoarele sale de activitate.
Afacerile din mediul rural au dezvoltat un interes deosebit pentru accesarea de fonduri europene
pentru proiecte de dezvoltare rurală, în ciuda lipsurilor de resurse proprii, singura alternativă a multor
agricultori pentru realizarea cofinanţării a fost dependent legată de sistemele bancare. Pentru a evita
acest lucru, Guvernul României a elaborat în anul 2005 o serie de acte normative pentru sprijinirea
liniilor de creditare , în principal pentru a asigura cofinanţării proiectelor.
1.4. Perspective de dezvoltare rurală: antreprenoriatul rural

Dezvoltarea rurală reprezinta un fenomen dinamic, prin care se urmareşte îmbunătăţirea vieţii
oamenilor, dorindu-se o dezvoltare sustenabila, extensivă sau integrată şi multisectoriala. De aceea
există anumiţi antreprenori ce urmăresc să îşi dezvolte afacerile în mediul rural, acest spaţiu
reprezentând aproximativ 90% din suprafaţa unei aşezări raportate ţărilor din Uniunea Europeană, fiind
văzut de către aceştia ca zone cu un potenţial ridicat de dezvoltare, aducând contribuţii economice
substanţiale unei ţări Produsului Intren Brut, dar şi contribuţii sociale referitoare la nivelul de trai din
mediul rural.
Antreprenoriatul rural reprezintă un factor ce contribuie la creşterea economică, a inovaţiei, a
competivităţii, a ocuparii forţei de muncă si a integrării sociale. Acestea sunt sprijinite la nivel
european deoarece prin activităţile enumerate sunt generatoare de profitabilitate şi cu adaptibilitate
economică. Strategia Europenă 2020, urmareşte promovarea şi dezvoltarea antreprenoriatului
reprezentând una din principalele direcţii ale programului pentru următorii sapte ani, iar în această
perioadă se intenţioneayă crearea mai multor locuri de muncă şi crearea unui nivel de trai mai bun
pentru populaţia din UE.
Reţeaua Europeană de Dezvoltare Rurală (REDR), alături de Reţelele Naţionale Rurale (RNR)
au contribuit, în decembrie 2009, la dezvoltarea antreprenoriatului rural , iar prin această colaborare s-a
realizat Grupul de Iniţiativă Tematică Comună (GITC). Scopul acestora este pentru sprijinirea
fermierilor în identificarea şi promovarea pentru a se putea adapta schimbărilor survenite economice în
spatiile rurale şi pentru nevoiele sociale din rural.
Principalele aspecte privind analiza contextuală asupra antreprenorilor din mediul rural sunt
următoarea:
1. Prezentarea trăsăturilor antreprenorilor din mediul rural;
2. Descrierea principalelor provocările cu care se confruntă aceştia;
3. Prezentarea nevoilor antreprenorilor rurali;
4. Prezentarea metodelor şi activităţilor antreprenoriale în diferite state membre ale UE.
Un antreprenor este definit ca şi o persoană ce deţine anumite competenţe: abilităţi de
conducere a unei afaceri, este creativă şi este dispusă să îşi asume riscuri. Raportat la populaţia din
mediul rural, ei sunt actori ai activitătilor agricole şi neagricole din acest sector, nu toţi posedă abilităţi
de conducere, creativitate sau de a-şi asuma ruscuri deoarece majoritatea acestora “duc o viată simpla”,
în care prin activităţile lor diverse produc hrană necesară nevoilor sale.
Pornind de la identificarea principalelor provocări cu care se confruntă aceştia, s-au dezvoltat
intrumente/programe destinate sprijinirii antreprenorii existenţi, cât şi a celor potenţiali pentru formarea
profesională şi pentru acoperirea nevoilor pentru demersurile unei afaceri.
Pentru a putea acoperi nevoile antreprenorilor potentiali şi celor existenţi, trebuie ca acestora să
se furnizez cursuri de formare cu privire la managentul afacerilor, riscului dezvoltarii creative şi
inovatiei pentru dezvoltarea spiritului antreprenorial,a transferului de cunoaştere pentru bune practici
şi a tehnicilor ce constau în iniţiative de implementare a proiecte din sectoarele agriculrurii, industriei
alimentare, turismului şi a serviciilor de bază şi a activităţilor recreative.
Din punct de vedere metodologic, pentru a uşura şi sustine actorii din mediul rural, ar trebui
întocmirea unor noi proceduri, prin care sistemul birocratic cu privire la accesarea fondurilor europene
ar fi necesară adoptarea unei forme simplificate în ceea ce priveşte procedurile deja existente şi crearea
unei linii de finanţare ce să acopere eforturile financiare pe care tineri fermieri îl susţin din fondurile
europene şi naţionale.
Conform modelului din Bucovina şi Munţii Apuseni, anul 1990, în zona Bran, s-au dezvoltat
activităţile turistice şi a ramurilor economice ce au legătură cu turismul. Creşterea ppotenţialului
turistic din această zonă s-a manifestat timid la începutul perioadei, dar în prezent există o multime de
pensiuni ce oferă pe întreg parcursul anului servicii turistice susţinute prin activităţi agricole, cât şi
economice. Datorită depăşirii barierelor referitoare la infrastuctura slab dezvoltată şi lipsa de iniţiativă,
totuşi această zonă a dezvoltat un spirit de întreprindere pentru a putea susţine locuitorii şi mediul
înconjurător (Claudiu Doltu, 2011, pp. 61-62).
Având in vedere cele mentionate anterior, perspectivele de dezvoltare rurală din cadrul
antreprenoriatului rural trebuie să sprijine actorii acestui plan de activitate, deoarece prin dezvoltarea
spiritului antreprenorial într-o zonă cu potenţial de dezvoltare este cheia unei extinderi în domeniul
agriculturii şi la nivelul Uniunii Europene, iar prin cadrul acesta vom atrage mai mult interes din partea
investitorilor, lucru ce ar aduce României foarte multe avantaje pe plan economic şi pe plan social.

1.5. Modele de evaluare a dezvoltării rurale

Modelele de evaluare a dezvoltării rurale au ca şi obiective generale îmbunatăţirea mediului

înconjurator, dar acestea se manifestă în mod indirect şi pe plan economic, social si politic prin
cresterea PIB-ului pe cap de locuitor, raportat la fiecare regiune din mediul rural, crearea de noi locuri
de muncă ce servesc la majorarea ratei de ocupare, respectiv diminuarea ratei somajului, sprijinirea
fermierilor privind desfăşurarea activităţilor economice în mediul rural, aducând venituri la bugetul
statului.
Pentru ca aceste metode de evaluare să fie reprezentativ, trebuie să obtinem validare în funcţie
de două criterii, al transferului de cunoastere şi al modului de analiză şi de colectare a
datelor.Transferul cunoaşterii reprezintă modul de gestionare a surselor de informare pe care le putem
accesa, deoarece prin acest proces trecem print-un filtru al cunoasterii informaţiile ce ne pot fi de folos
pentru a putea realiza ceea ce ne propunem.
Pentru a putea realiza transferul cunoasterii, trebuie sa avem disponibilitatea la urmatoarele
elemente:
1. datele – ce fac referinţă la realizări a faptelor ce pot fi măsurate din punct de vedere
cantitativ;
2. informaţia – ce are la bază un fenomen, pe urma căruia s-au putut realiza interpretări;
3. cunoaşterea – ce se diferenţiază de informaţie prin capacitatea de învăţare şi de primire a
cunoaşterii.
Din punct de vedere al momentului actual, orice persoană are acces la informaţie şi la module
de învăţare pentru a putea dezvolta o afacere în orice domeniu, dacă are capacitatea de filtrare a
informaţiei.
Analiza datelor reprezentă culegerea de informaţii şi alegerea variabilelor ce dorim sa le
cercetăm pe baza unor evenimente trecute. În acest caz am putea clasifica variabilele ce sunt necesare
unei analize, astfel:
1. Dupa tipul variabilei:
–numerice(cantitative);
–discretă, ce sunt reprezentate prin numere intregi (exemplu: 0, 1; 2; 34; 100);
–continuă, ce pot lua orice valoare din scala de variaţie (exemplu: 1,32; -0,74);
–nenumerice (calitative);
–nominală, ce pot fi clasificate sau grupate (exemplu: tânăr; adult; vârsnic);
–ordinală, ce trebuie să fie definite de o regula (exemplu: team-ledear, manager,
director).

2. Dupa modul de obţinere a variabilelor:

– variabile dependente (acestea sunt variabilele influenţate de modificările celorlalte
variabile independente ce vin în componenţă sa şi ajută la identificarea evoluţiei unui eveniment);
 – variabile independente (acestea nu sunt influenţate de modificarea celorlalte variabile
şi vin în alcătuirea variabilei dependente).
După identificarea tipurilor variabilelor, urmează analiza descriptivă a variabilelor pentru a
putea avea o imagine mult mai clară a evenimentelor întamplate şi pentru a putea observa evoluţia
dezvoltarea rurală şi pentru a putea găsi o soluţie pentru a împiedica ca evenimentele să ne afecteze
domeniul de activitate.

Modelele de evaluare a dezvoltării rurale pot fi exprimate şi prin intermediul altor variabile,
evoluţia nivelului de trai pe care populaţia o resimte, în mod indirect este conectată cu dezvoltarea
mediului rural, deoarece nivelul de dezvoltare a mediilor rurale este legată şi de factori externi, cum ar
fi orasele din împrejurimi, ce contribuie la evolutia ruralului.

Avand în vedere cele mentionate mai sus, modelele de evaluare a dezvoltării rurale au ca
obiectiv analizarea evenimentelor trecute şi sprijinirea tinerilor fermieri pentru a putea identifica
riscurile şi oportunităţile prin implementarea unui tip de proiect de investiţii şi modul prin care aceştia
ar trebui să soluţioneze un eventual fenomen ce ar putea să le afecteze domeniul de activitatea.

Capitolul 2. DEZVOLTAREA RURALĂ ÎN ROMÂNIA LA NIVELUL REGIUNII

DE SUD-EST

2.1. Cadrul macroeconomic al dezvoltării rurale în România la nivelul Regiunii de Sud-Est a

României în perioada 2010-2019.

Cadrul macroeconomic este foarte important din punct de vedere al dezvoltarii mediilor de
habitat a populaţiei, deoarece gradul de dezvoltare a mediul urban se reflectă în mod indirect asupra
mediile din împrejurimile sale. Totuşi, dezvoltarea rurală este influenţată în mod direct de factorii
demografici, economici şi sociali.

La nivel demografic, Regiunea de Sud-Est a României reprezintă una din cele opt regiuni ale
ţării, cu un potenţial de dezvoltare rurală ridicat, cu o suprafaţă de 35.762 km 2 (15% din suprafaţa
totală) şi o populaţie de 2.846.379 locuitori şi cu o densitate a populaţiei de 80 locuitori/km 2, fiind
alcătuită din şase judeţe ( Brăila, Buzău, Constanţa, Galaţi, Tulcea, Vrancea) şi având sediul Agenţiei
de Dezvoltare Reginală Sud-Est în municipiul Braila (Figura 1).
Figura 1. Prezentarea demografică a Regiunii Sud-Est

Sursă:Asociaţia Noul Val, https://www.startup-se.ro/despre/, accesată 25.05.2021

Datorită evenimentelor istorice şi a industrializării, populaţia din zonele Braila, Galaţi şi

Constanţa au fost concentrate şi supuse tendinţei de diminuare a populaţiei. Conform, strategiei de
dezvoltare rurală a Romaniei 2014-2020, Regiunea de Sud-Est este caracterizată ca fiind zone cu
potenţial agricol ridicat din punct de vedere al solului, dar datorită factorilor climatici şi a practicilor de
managemnt agricol inadecvate, au degenerat degradarea solului prin eroziuni cauzate de apă şi vânt,
compactare, salinizare, scădere biodiversităţii solului şi a materiilor organice.

La nivel economic, majoritatea veniturilor regionale provin din activităţile agricole, industriale
de prelucrare a materialelor şi a întreprinderi mici şi mijlocii. Raportându-ne la indicatorii ce urmăresc
forţa de muncă, s-au costatat o reducere cu privire la populaţiei ocupate civilă, ramurile de activitate
afectate fiind cele din agricultură. silvicultură şi pescuit, industria prelucrătoare şi servicii financiare şi
asigurari, având cele mai scăzute valori înregistrate pe parcursul perioadei 2015-2019 (Tabel 1).

Tabel 1:Evoluţia populaţiei ocupată civilă raportată la activităţile economiei nationale

Ani
Anul 2015 Anul 2016 Anul 2017 Anul 2018 Anul 2019
Activitati ale economiei nationale)
UM: Mii persoane
Mii persoane Mii persoane Mii persoane Mii persoane Mii persoane
AGRICULTURA, SILVICULTURA SI PESCUIT 274,3 237,1 238,9 241,5 239,5
INDUSTRIA PRELUCRATOARE 163,9 168,4 169,9 167,6 164,2
INTERMEDIERI FINANCIARE SI ASIGURARI 7,6 7,3 7 6,9 6,5
Sursă: INS, TEMPO Online, http://statistici.insse.ro:8077/tempo-online/#/pages/tables/insse-table,
accesat 25.05.2021
 Între economia rurală şi economia naţională există o legatură strânsă, deoarece contribuţiile din
segmentul rural sunt de o importanţă majoră atât pentru populaţie, cât şi pentru teritoriu. Conform,
recensămantul din anul 2002, în spaţiul rural, din punct de vedere demografic, trăiesc peste 47% din
populaţia totală, iar din punct de vedere teritorial, acesta reprezintă 89% din teritoriul întregii ţări.
Întrucât, legaturile dintre economia rurală şi economia naţională dezvoltă o relaţie de condiţionare
mutuală, este esenţial să încorporăm dezvoltarea rurală în cadrul macroeconomic, având în vedere
impactul pe care îl manifestă dezvoltarea economică asupra ruralului.( Mirela- Adriana Rusali, 2013, p.
92).

La nivel social, prezintă deficienţe cu privire la infrastructura drumuilor, educaţiei şi sănătăţii,

fiind un dezavantaj major al acestei zone, ce îndepărtează potenţiali investitori de a contribui la
dezvoltarea mediului rural. Aceasta zonă înregistrează un grad ridicat al ratei şomajului, al mortalităţii
infantile şi a abandonului scolar, rezultatele direcţionându-se către o societate cu nevoi extreme,
deoarece sistemele economice, sanitare şi educaţionale nu mai pot face faţă din cauza locurilor de
muncă insuficiente din cadrul activităţilor primare, a aparaturii inadecvate şi lipsei de pregatire
profesională.

Având în vedere cele mentionate anterior, cadrul macro-economic al regiunii de Sud-Est al

României are nevoie de o dezvoltare regională, deoarece sistemele şi practicile folosite până în acest
moment nu mai oferă sustenabilitate viitoarelor generaţii şi periclitează mediul înconjurător.

2.1. Evoluția PIB regional la nivelul Regiunii de Sud-Est și a județului Vrancea.

Produsul Intern Brut (PIB) reprezintă un indicator economic , care evaluează rezultatele finale
înregistrate de către producatori de bunuri şi produse pe toate sectoarele de activitate. Acesta mai este
folosit ca şi criteriu de selecţie de către Fondurile Structurale ale Uniunii Europene ( Daniela
Antonescu, 2003, p. 114).

Evoluţia PIB-ului la nivelul regional reprezintă totalitatea rezultatelor provenite din producţia
de bunuri şi produse, contribuind la bugetul statului. Lucru ce ar putea evidenţia la nivel
macroeconomic regiunile şi ar furniza factori de îmbunătăţire a zonelor, ce sunt privite de investitori ca
zone cu potenţial de dezvoltare, deoarece cu cât o regiune atrage mai mulţi investitori, cu atât mai mult
aceasta va evolua atât la nivel economic şi ar atrage la rândul ei alţi investitori.

Formarea PIB-ului este alcătuită din contribuţiile următoarelor elemente: a variaţiei stocurilor,
al exporturilor nete realizate, a capitalurilor fixe în formă brută, a consumului final colectiv raportat
administraţiilor publice şi al consumului individual pe gospodarii (Constantin Anghelache, p. 89).

Figura 2. Evoluţia PIB raportat asupra Regiunii de Sud Est la nivelul României, 2010-2019
 Evoluţia PIB raportat asupra Regiunea de Sud-Est la nivelul României
11.4
11.2
11
10.8
10.6
Procent

10.4
10.2
10
9.8
9.6
2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017 2018 2019
Ani

Sursă: prelucări proprii pe baza datelor EUROSTAT,https://appsso.eurostat.ec.europa.eu/nui/show.do?

dataset=nama_10r_2gdp&lang=en, accesat pe data de 25.05.2021

Rapoartele economice regionale, arată că Regiunea de Sud-Est a României a obţinut o valoare

maximă de 11,3% în anul 2014 a Produsului Intern Brut din economia ţării, considerându-se un an în
care toate sectoarele economice au prosperat în această perioadă, dar în anul 2019 s-a înregistrat cea
mai mică valoare raportată perioade, valoarea acestuia fiind de 10.2%, acest lucru datorându-se
evenimentelor cu privire la schimbarea climatica, s-a resimţit acestă schimbăre majore asupra PIB
regional, deoarece majoritarea activităţilor din această regiune provinind din activităţi agricole şi
industriale. Activităţile cele mai intâlnite în Regiunea de Sud-Est sunt reprezentate de cele industriale şi
terţiale în zona Brăila-Galaţi şi Constanţa-Năvodari.

Aceastea generează o contribuţie considerabilă asupra PIB regional, dar activităţile ar trebui
diversificate din punct de vedere economic, fiind considerată o regiune cu potenţial de dezvoltare,
trebuie să accesăm şi alte ramuri de activitate economică, ce ajută creşterile PIB-ului, cum ar fi cele din
domeniile turismului, inovaţiei şi îmbunătăţirea vieţii.

Vrancea este unul din judeţele Regiunii de Sud-Est a României, situată în vestul acesteia, cu o
suprafaţă de 4.854 km2, reprezentând 2% din suprafaţa ţării şi întâlnindu-se mai multe tipuri de relief
stabilite din vest la est, cum ar fi cel montan, vizatând Munţiilor Vrancei, al dealurilor Subcarpatice şi
de câmpie, respectiv Câmpiei Siretului Inferior şi Câmpiei Râmnicului (Figura 3).
Figura 3. Prezentarea zonelor şi a tipurilor de relief din Judeţul Vrancea

Sursă:INS, Tempo Online, https://vrancea.insse.ro/despre-noi/despre-judetul-vrancea/, accesată

25.06.2021

Poziţionarea acestei judeţ, cum am menţionat anterior, oferă posibilitatea de dezvoltare aţât din
punct de vedere industrial şi agricol, cât si din punct de vedere al turismului, deoarece zonele rurale au
un impact major din punct de vedere istoric şi al tradiţiilor, fiind transmise prin viu grai din generaţie în
generaţie, dar al peisajelor pitoreşti specifice reliefului montan.

2.1. Ponderea industriei și a agriculturii la formarea PIB la nivelul Regiunii Sud-Est.

Activităţile economice din cadrul Regiunii de Sud-Est sunt definite de manifestările cu

precădere în domeniile industriei uşoare şi agricole, astfel principalele mijloace de contribuţie asupra
PIB-ului regional, provenind din operaţiunile înregistrate de actorii acestor sectoare.

Din punct de vedere industrial, acestă regiune are în componetă sa 6 tipuri de industii, pe
întreaga sa suprafaţă: industria petrochimică (Năvodari); industria metalurgică, (Galaţi şi Tecuci);
industria construcţiilor navale (Brăila, Constanţa, Galaţi, Mangalia, Tulcea); industria materialelor de
construcţii (Medgidia); industria confecţiilor (Brăila, Buzău, Constanţă, Focşani, Tulcea); industria
alimentară ce se regăseşte în toate judeţele regiunii de Sud-Est (Planul de dezvoltare Regională Sud-Est
2014-2020, 2014, p. 379).

Din punct de vedere agricol, acestă regiune se clasează pe primul loc la producţia de struguri, a
cereale (porumb, orz, orzoaică),a culturilor de leguminoase pentru boabe şi alte tipuri de culturi.
Suprafaţa cultivată fiind de 15,86% din teritoriul cu specific agricol al ţării. Pescuitul se practică în
toate zonele apelor interioare ale regiunilor, doar în această regiune se poate practica pescuitul marin,
fiind sigura cu ieşire la Marea Neagră (Planul de dezvoltare Regională Sud-Est 2014-2020, 2014, p.
380-381).
 Evoluţia ponderată a industriei şi agriculturii, a fost în continuă scadere, începând din anul 2010
până în anul 2019, cu privire la contribuţiile sale la formarea PIB-ului, deoarece aceste sectoare de
activitate au încetat să se mai investească şi să se dezvolte, lucru care a dus la desfiinţarea principalelor
fabricilor industriale şi la renunţarea cultivării terenurilor agricole în scop de comercial, evoluţiile
acestea fiind prezentate în figura de mai jos (Figura 4).

Figura 4. Evoluţiei ponderată a PIB-ul pentru sectoarele industriale şi agricole pentru regiunea de Sud-
Est a României, 2010-2019.

Sursă: https://appsso.eurostat.ec.europa.eu/nui/show.do?dataset=nama_10r_2gdp&lang=en

Conform, Organizaţiei Natiunilor Unite (ONU), datele ce reflectă nivelul de dezvoltare

economică a tărilor sau regiunilor analizate, se împart în două categorii: regiunii mai dezvoltate
economic şi regiuni mai puţin dezvoltate economic (Dănuţ-Vasile Jemna, 2017, p. 116).

Din punct de vedere al nivelului de dezvoltare economică industrială şi agricolă, regiunea de

Sud-Est a înregistat din anul 2010 până în anul 2019 o serie de descreşteri semnificative asupra
contribuţiilor sale la formarea PIB-ului, lucru ce atestă faptul că sectoarele acestea nu mai au
randamentul de a putea susţine din punct de vedere economic regiunea. Activităţile sectoarelor vizate
trebuie să se adapteze noilor tehnologii pentru a-şi putea continua activitatea, în caz contrar aceste
activităţi din urma rezultatelor obţinute vor fi utilizate în scop propriu sau vor disparea, lucru ce ar
defavoriza atât economic, cât şi social, crescând rata şomajului.
Conculzie:

În concluzia am putea spune că, dezvoltarea rurală la o definiție cât se poate de simplă:
reprezintă îmbunătățirea calității vieții populației, asigurând însă menținerea mediului înconjurător și
păstrarea intactă a culturii specifice acestor zone, valorificându-le pe cât posibil. Dezvoltarea rurală are
la bază trei funcții: economică, socio-culturală și ecologică.

Perspectivele de dezvoltare rurală din cadrul antreprenoriatului rural trebuie să sprijine actorii
acestui plan de activitate, deoarece prin dezvoltarea spiritului antreprenorial într-o zonă cu potenţial de
dezvoltare este cheia unei extinderi în domeniul agriculturii şi la nivelul Uniunii Europene, iar prin
cadrul acesta vom atrage mai mult interes din partea investitorilor, lucru ce ar aduce României foarte
multe avantaje pe plan economic şi pe plan social. Sprijinirea tinerilor fermieri pentru a putea identifica
riscurile şi oportunităţile prin implementarea unui tip de proiect de investiţii şi modul prin care aceştia
ar trebui să soluţioneze un eventual fenomen ce ar putea să le afecteze domeniul de activitatea.

Rapoartele economice regionale, arată că Regiunea de Sud-Est a României a obţinut o valoare

maximă de 11,3% în anul 2014 a Produsului Intern Brut din economia ţării, considerându-se un an în
care toate sectoarele economice au prosperat în această perioadă, dar în anul 2019 s-a înregistrat cea
mai mică valoare raportată perioade, valoarea acestuia fiind de 10.2%, acest lucru datorându-se
evenimentelor cu privire la schimbarea climatica, s-a resimţit acestă schimbăre majore asupra PIB
regional. Activităţile sectoarelor vizate trebuie să se adapteze noilor tehnologii pentru a-şi putea
continua activitatea, în caz contrar aceste activităţi din urma rezultatelor obţinute vor fi utilizate în scop
propriu sau vor disparea.

În urma rezultatelor obţinute, stiudiul efectuat asupra fundamentării proiectelor de investiţii în

activităţi neagricole, ar avea efecte pozitive asupra activităţii sale şi a societăţii, având posibilitatea de
dezvoltare concomitentă a sa cu regiunea. Rezultatele obţinute de acesta fiind reflectate în mod indirect
mediului societăţii în care trăieşte.
Bibliografie:

-Surse online:

https://appsso.eurostat.ec.europa.eu/nui/show.do?dataset=nama_10r_2gdp&lang=en

https://vrancea.insse.ro/despre-noi/despre-judetul-vrancea/, accesată 25.06.2021

https://appsso.eurostat.ec.europa.eu/nui/show.do?dataset=nama_10r_2gdp&lang=en, accesat pe data de

25.05.2021

http://statistici.insse.ro:8077/tempo-online/#/pages/tables/insse-table, accesat 25.05.2021

https://www.startup-se.ro/despre/, accesată 25.05.2021

-Cărți:

Constantin Anghelache, p. 89

Daniela Antonescu, 2003, p. 114

Claudiu Doltu, 2011, pp. 61-62

Dănuţ-Vasile Jemna, 2017, p. 116

Mirela-Adriana RUSALI, 2013, p. 20

Mirela-Adriana RUSALI, 2013, p. 22

Mirela-Adriana RUSALI, 2013, p. 23

Mirela- Adriana Rusali, 2013, p. 92

-Articole:

Planul de dezvoltare Regională Sud-Est 2014-2020, 2014, p. 380-381