Principalele particularitati de reproductie la ovine -9

Reproductia constituie principala functie si parghie de

care depinde sporirea efectivelor si indirect productiile ovinelor.
Aceasta datorita faptului ca funcţia de reproductie dispune de o serie de particularitati biologice
care printr-o eficienta valorificare a lor contribuie direct la satisfacerea imediata a cerintelor
economice, respectiv ale pietei.
In conditiile actuale ale tendintei de generalizare a sistemului de exploatare intensiva a ovinelor,
in scopul mai sus amintit, unul din obiectivele bio-economice deosebit de importante, il
reprezinta transformarea caracterului de policiclicitate sezoniera in policiclicitate anuala, pentru
a putea organiza fatari, comasate pe tot parcursul anului calendaristic. Al doilea obiectiv
principal consta in sporirea fecunditatii si prolificitatii, folosind cele mal eficiente metode si
tehnologii de intensivizare a acestei functii, care, in final, sa determine marirea asa-numitei "rate
de reproductie", indicele cel mai sintetic de apreciere a eficientei oricarei ferme de oi. Sub acest
aspect, practic, se cere ca pana la varsta de 5 ani fiecare oaie sa produca 4 fatari cu 9 miei, din
care 8 sa ajunga la intarcare.
Principalele particularitati de reproductie se refera la: maturitatea sexuala, durata ciclului si a
vietii sexuale, policiclicitatea sezoniera, sincronizarea estrului. Maturitatea sexuala la ovine
survine inaintea celei corporale, aceasta fiind conditionata de precocitatea rasei, individualitatea
si conditiile de mediu intern si extern. Dupa varsta de 5-6 luni de viata, celulele sexuale ale
tineretului femel sunt apte pentru fecundare, iar la masculi cu 1-2 luni mai devreme. De regula
tineretul femei din rasele precoce se repartizea la monta la 8-10 luni, iar a celor tardive la 18 luni.
Totusi, in conditii stimulative de hranire, tineretul femel chiar din rase tardive poate sa intre in
circuitul economic cu un an mai devreme sub raport reproductiv, mai ales daca provine din fatari
extratimpurii, dacă dezvoltarea lui corporala a inregistrat 2/3 din cea a animalului adult. De
altfel, aceasta practica s-a aplicat cu bune rezultate in ultimii ani si in unele ferme din tara
noastra la Merinosul de Palas si la Spanca. Realizarea unui spor zilnic de 120-150 g in conditii
bune de hranire poate asigura inregistrarea unei greutati suplimentare de 38-40 kg la varsta de 10
luni si doci posibilitatea repartizarii tineretului femei la reproductie.
 Durata ciclului sexual este de 17-18 zile cu limite
cuprinse intre 16 si 21 zile, in functie de varsta si starea de intretinere. Fierare ciclu sexual
parcurge cele 4 etape specifice: proestru (2-3 zile) in care mucoasa vaginala este usor
congestionata, iar ovarul detine unul sau mai multi foliculi care sunt pe cale de maturare;
estrul (1-2 zile), in care caldurile si dehiscenta foliculului are loc brusc; metestrul (8-10
zile) cand pe ovar se dezvolta corpul galben; diestrul (3 zile) in care corpul galben se atrofiaza,
iar uterul involueaza in caz de nefecundare si anestrul, care poate fi sezonier sau de lactatie.
Estrul dureaza 24-36 ore, iar dehiscenta are loc spontan cu 12-14 ore inainte de incetarea
caldurilor sau la 24-36 ore de la inceputul acestuia. In acest interval de timp, se impune
efectuarea insamantarii naturale sau artificiale, deoarece dupa 7-8 ore de la ovulatie, estrul
inceteaza. Depistarea oilor in calduri se face cu ajutorul berbecilor incercatori (1 la 60 oi).
In vederea reducerii sterilitatii si maririi fecunditatii si policiclicitatii, este necesara
reinsamantarea oilor la un interval de 8-10 ore dat fiind ca viabilitatea ovulei este de numaicea 4
ore, iar capacitatea optima de fecundare a spermatozoidului 7-8 ore.
Repetarea ciclului sexual are loc in caz de nefecundare la cea 3 saptamani, iar dupa fatare mai
devreme sau mai tarziu in functie de rasa, individualitate, stare de intretinere si nivelul de
hranire. Astfel, la unele rase, un nou ciclu poate sa apara la 5-6 saptamani, iar la altele la 4-7 luni
dupa fatare - bineinteles dupa involutia uterina. Acest fapt, permite organizarea unui nou ciclu
reproductiv in cazul exploatarii ovinelor pentru productia de carne si a practicarii intarcarii
timpurii a mieilor.
Practica a demonstrat ca in conditiile de stabulatie permanenta sau de intretinere
mixta (obisnuita), lactatia nu se repercuteaza negativ si deci nici mulgerea oilor in continuare
asupra activitatii reproductive daca hrana de bază a oilor o formeaza masa verde suficienta si de
buna calitate.
Durata economica a vietii sexuale a oilor este de pana la varsta de 6-7 ani, fiind conditionata de
starea de sanatate, de intretinere si in masura apreciabila de gradul de uzura al dentitiei. In cazul
unor masculi valorosi din cadrul anumitor rase, ca de exemplu Karakul etc, durata poate fi
prelungita peste limita mentionata daca reproducatorul inca isi transmite dominant insusirile lui
valoroase (tipul de bucla, modelarea, luciului, uniformitatea buclajului etc).
Tehnologia transferului de embrioni la oaie -10
Din punct de vedere stiintific transferul de embrioni a fost si ramane in continuare, o metoda
eficienta si valoroasa pentru studierea proceselor legate de fecunditatea, determinarea influentei
materne si paterne asupra produsului de conceptie studierea dezvoltarii embrionare, a stabilirii
cauzelor care determina abateri de la dezvoltarea normala ca si a factorilor care genereaza
mortalitatea embrionara.

Produsii obtinuti prin transfer de embrioni ofera posibilitatea studierii influentei factorilor
genetici si de alimentatie asupra lor si asupra ereditatii unor markeri genetici.

Principalele aplicatii de natura zoo-economica a transferului de embrioni ar fi:

a.       Cresterea numarului de produsi de conceptie obtinuti de la femelele deosebit de valoroase

din punct de vedere al productiilor zootehnice;

b. Obtinerea de produsi de la femelele valoroase economic dar care, din diferite motive, au
dobandit o stare de infertilitate care nu le permite reproducerea pe cale fiziologica, naturala;

c.       Simplificarea operatiunilor de import/export a animalelor;

d. Accelerarea semnificativa a procesului de selectie/ameliorare a efectivelor de animale;

e.       Depistarea eficienta a unor maladii ereditare;

f.        Introducerea de gene noi in populatiile inchise din punct de vedere reproductiv;

g. Cresterea numarului de indivizi din populatia matca in cazul unor specii sau rase reduse
numeric sau aflate pe cale de disparitie.

In Romania cercetarile s-au extins initial in mai multe centre, scopul final fiind aplicarea acestei
tehnici in ferme si gospodarii private in scopul ameliorarii efectivelor crescute in ferme de elita
sau pur si simplu, in multiplicarea rapida a efectivelor importante reduse numeric.

Ameliorarea rapida a efectivelor de ovine este limitata de numarul redus de produsi ce se obtin
de la o femela in cursul vietii sexuale si de intervalul relativ mare intre generatii. Prin aplicarea
transferului de embrioni, acesti factori vor fi eliminati. Animalele care prezinta valoare zoo-
economica sunt supuse programelor de ovulatie multipla si transfer de embrioni, in consecinta
acestea vor contribui la cresterea de 8 - 10 ori a numarului de produsi, iar presiunea de selectie
va creste prin utilizarea intensiva a mamelor de berbeci.

Conservarea embrionilor a lunga perioada de timp in azot lichid a deschis mari perspective
importului de material genetic conservat. Acesta condice la scaderea costurilor, ca urmare a
reducerii costurilor de transport, eliminarea perioadei de carantina si a restrictiilor sanitar-
veterinare, ce se impunea animalelor vii.
Din punct de vedere tehnic realizarea transferului de embrioni se efectueaza printr-o succesiune
de etape, care in ordinea efectuarii lor sunt:

alegerea donatoarelor si receptoarelor;

provocarea poliovulatiei la femelele donatoare;

recoltarea embrionilor, controlul calitatii lor si transferul;

conservarea embrionilor;

transferul propriu-zis de embrioni la femelele receptoare;

ingrijirile femelelor donatoare si receptoare dupa transfer;

Biotehnica transferului de embrioni presupune existenta obligatorie a unui cuplu, donator -

receptor. Pentru formarea acestor cupluri trebuie sa se aiba in vedere unele criterii si anume:
superioritatea genetica a femelelor donatoare, aptitudini de reproducere normala si valoare
economica recunoscuta. Rolul femelelor receptoare la ovine consta in sustinerea dezvoltarii
embrionilor transferati pe durata fiziologica a gestatiei.

Reusita transferului de embrioni este conditionata de sincronia in evolutie a aparatelor genitale

ale femelelor donatoare si receptoare, astfel ca, embrionul transferat, trebuie sa gaseasca in
aparatul genital al receptoarei, aceleasi conditii fiziologice de mediu, in care s-a aflat in
momentul colectarii.

Astfel se realizeaza legaturile cu mama adoptiva, prin care se continua dezvoltarea embrionului
in cursul gestatiei pana la fatare.

Cel mai simplu procedeu este urmarirea in lotul de animale alese ca receptoare a femelelor care
prezinta estrul in aceeasi zi spontan cu donatoarele. Aceasta metoda este foarte eficace, din
punctul de vedere al rezultatelor transferului embrionar, prin aceea ca se actioneaza pe organisme
care manifesta natural ciclul estral.

Singurul dezavantaj este acela ca, este nevoie de un numar mai mare de oi receptoare in
asteptare, cu care se cheltuiesc bani si materiale pentru intretinere si furajare, ceea ce conduce la
cresterea considerabila a pretului de cost a embrionilor produsi. De aceea, pentru obtinerea de
femele receptoare se realizeaza tratamente pe cale medicamentoasa, sincronizand estrul cu acela
al donatoarelor.

Realizarea superovulatiilor la oile donatoare, colectarea embrionilor si transferul lor la receptoare

formeaza un ansamblu de activitati, denumite generic MOET (multiple ovulation and embryo
transfer), constituind o metoda de reproducere asistata si de crestere a animalelor. Scopul MOET
este realizarea de produse de calitate superioara. Intre acestea, se numara atat produsii cat si
sperma sau embrionii destinati pentru comercializare. Costul este insa foarte ridicat, variind de la
100 EU pana la 1.200 EU per embrion. In unele tari, la toate speciile animalelor de ferma,
MOET se aplica in scopul reducerii intervalului intre generatii.

Potentialul de utilizare a transferului de embrioni dupa ovulatie multipla MOET pentru

programele de selectie a fost estimat pentru diferite specii. Astfel, in 1986 Smith a elaborat
programe MOET pentru oi.

Aprecierea corecta a metodei MOET se face prin evaluarea progresului genetic adus in cresterea
animalelor si nu numai prin aprecierea performantelor tehnice imediate (rata de gestatie,
fecunditate, prolificitate, supravietuire de embrioni). Rezultatele acestui program, care a folosit
metoda MOET, au fost prezentate la conferinta Societatii Britanice a Crescatorilor de Animale in
anul 1983.

Ca urmare, s-a scurtat intervalul intre generatii, dar au fost influentati pozitiv si alti factori.
Aceasta metoda a trecut din stadiu de cercetare intr-o metoda practica utilizata pentru sporirea
productiei de miei.

Cercetatorii Smith si Nicholas in 1980 au recunoscut greutatile aparute la superovulatie, insa

metodele s-au imbunatatit pe parcurs. In primul rand, congelarea embrionilor a devenit o tehnica
foarte dezvoltata, iar rata de conceptie care se obtine dupa transferul de embrioni este de
aproximativ 60% atat in cazul utitlizarii embrionilor proaspeti, cat si a celor congelati.

Programul Nicholas – Smith are la baza aprecierea valorii de ameliorare a masculilor in functie
de valoarea productiilor surorilor si semisurorilor comparata cu a fiicelor lor. In medie pe an,
programul trebuie sa produca surori si frati adevarati, cate 24 – 26 la ovine. Aceste animale vor
constitui turmele nucleu de multiplicare prin transfer de embrioni, care dupa 2 – 3 ani, 50% din
numarul lor va cuprinde grupa de fiice obtinute prin transfer de embrioni de la cele mai bune
animale, care vor fi supuse controlului productiilor.

La ovine tehnologia de reproducere MOET se poate utiliza pentru cresterea ratei de ovulatie a
nucleelor de elita. Cu toate acestea, succesele programelor MOET aplicate la oi au fost mai mici
decat la taurine. Costul MOET la ovine este mai mare fiind determinat de valorile individuale ale
animalelor care pot sa depaseasca beneficiile rezultate din sporul genetic obtinut. Se aplica si in
prezent la oile specializate pentru productiile de carne si lapte.
CAUZELE INFERTILITĂȚII (EȘECUL DE A CONCEPE) -11

Cauzele infertilității includ factori de berbec și oaie. Problemele selectate sunt discutate mai jos.
Factori de ram
Infecția cu Brucella ovis are ca rezultat epididiimita și reducerea producției de spermă
Prevenire: Producătorii ar trebui să cumpere berbeci numai de la turme acreditate de B. ovis și să
conducă berbeci tineri separat de berbeci mai în vârstă sau suspecti în afara sezonului. Păstrați
garduri de graniță bune pentru a păstra rătăcirile. Verificați toți berbecii pentru orice semn de
boală testiculară și epididimală înainte de a vă alătura și de a elimina animalele suspecte.
Inflamația testiculară:
Mai multe infecții, inclusiv Corynebacterium pseudotuberculosis (glandă brânză), Actinobacillus
seminis și Histophilus somni pot provoca abcese sau inflamații care scad producția de spermă.
Prevenire: berbecii trebuie vaccinați împotriva glandei brânzeturi și trebuie verificați dacă există
boli testiculare (vezi B. ovis de mai sus).
Febra/creșterea temperaturii corpului
Orice afecțiune care provoacă febră sau creșterea temperaturii corpului poate afecta sperma.
Deoarece producția de spermă durează cel puțin șase săptămâni, infertilitatea va continua până la
maturizarea spermei noi și sănătoși. Infertilitatea temporară poate rezulta din:
1. Forfecare - susceptibilitate crescută la stresul de căldură în timpul verii, precum și
infectarea tăieturilor de forfecare
2. Scufundarea - în afară de infecție, scufundările pot produce febră pentru o perioadă scurtă
3. Droving - deplasarea rapidă pe timp cald poate provoca o creștere semnificativă a
temperaturii corpului. Mulți crescători preferă să livreze berbecii în padocul de îmbinare
cu camionul
4. Flystrike - flystrike este invariabil asociat cu febră. Este o bună practică să scoateți
sondajele berbecilor înainte de a vă alătura
5. Berbeci supra-grași - berbecii supracondiționați sunt mai susceptibili de a fi afectați de
vreme caldă și de deplasare și pot obține o temperatură ridicată atunci când intră direct la
muncă
6. Unele medicamente pot suprima producția de spermă. Verificați întotdeauna la un
veterinar înainte de a administra medicamente.
Prevenire: Toate procedurile de gestionare, cum ar fi forfecarea și scufundarea, trebuie făcute cu
mult înainte de îmbinare. Perioada de șase săptămâni de producție a spermei ar trebui luată în
considerare și în alte aspecte ale managementului berbecului înainte de aderare, inclusiv pentru
hrănirea și examinarea suplimentară.
Factori de oaie
Brucella ovis
Oile infectate cu B. ovis la împerechere de obicei avortează într-un stadiu foarte timpuriu și se
întorc la estru. Acestea sunt o sursă de infecție pentru berbeci în acest timp. Majoritatea oilor nu
vor rămâne infectate mai mult de două cicluri de est, dar acest lucru poate provoca o perioadă
prelungită de miel. Pentru cei care utilizează o perioadă foarte scurtă de aderare, poate rezulta
rate de sarcină foarte mici. Consultați Bruceloză ovină pentru mai multe informații.
Boala trifoiului:
Pășunile de pășunat de ovine cu mai mult de 30% din trifoiul speciilor Trifolium la începutul
sezonului de creștere pot prezenta rate de concepție reduse. Pășunile mature sunt mai puțin
riscante.
Starea ovinelor:
Starea ovinelor la aderare este puternic legată de fertilitatea turmelor, starea ovinelor la miel și
supraviețuirea mielului și a barajului. Mai mult de 85% din turma de ovine ar trebui să aibă un
scor de 3 sau mai mare la starea corpului la aderare pentru a maximiza fertilitatea turmei.
Pentru mai multe detalii despre procesele de management și gestionarea bolilor în perioada de
aderare, consultați Alăturarea - stabilirea potențialului turmei de ovine.
Intrerupere de sarcina
Avortul este definit ca întreruperea unei sarcini. Este normal ca 1,5-2% dintre oi să avorteze într-
un an, dar „furtunile” avortului cu rate de peste 5% ar trebui investigate de către un veterinar.
Acestea pot apărea în orice stadiu al sarcinii, dar avorturile la termen sunt mai des observate.
Chiar și în avorturile ulterioare, eliminatorii vor îndepărta adesea fătul și după naștere înainte ca
producătorii să observe acest lucru, astfel încât o problemă cu avorturile poate fi diagnosticată
numai retrospectiv, atunci când se observă procentaje mici de marcare. Monitorizarea efectivului
pentru evidența avortului permite detectarea timpurie și cele mai mari șanse de a obține probe de
diagnostic. Un diagnostic confirmat permite o intervenție rentabilă și cele mai bune sfaturi pentru
evitarea problemei în sezoanele următoare.
Cauze infecțioase ale avortului
Boli raportabile (boli exotice pentru Australia)
Este important pentru piețele de export ale ovinelor australiene să poată demonstra libertatea
continuă de avortul enzootic și de bruceloză și salmoneloză exotică. Investigarea furtunilor de
avort la ovine poate furniza aceste dovezi și crește încrederea partenerilor comerciali în
revendicările noastre de a nu se elibera de aceste boli semnificative ale ovinelor.
Chlamydophilia abortus
Avortul enzootic al oilor, cauzat de Chlamydophilia abortus, este exotic pentru Australia.
Această infecție provoacă avorturi în ultimele două săptămâni de sarcină, nașteri mortale, miei
slabi și o descărcare vaginală persistentă. De asemenea, este o zoonoză (poate infecta oamenii).
Brucella melitensis
Brucella melitensis este exotică pentru Australia. Provoacă furtuni de avort în a doua jumătate a
sarcinii când a fost introdusă pentru prima dată într-o turmă. Avorturile sunt în general urmate de
o descărcare vaginală. B. melintensis este zoonotic.
Salmonella abortus
Samonella abortus este, de asemenea, exotică pentru Australia. Provoacă avorturi la mijlocul
sarcinii până la sfârșitul sarcinii, nașteri mortale, miei slabi și febră asociată cu metrită și
peritonită la oi.
Bolile zoonotice
Toate următoarele boli apar în Australia și sunt zoonotice.
Toxoplasmoza
 Provoacă avorturi tardive și nașteri mortale. Sursa infecției este furajul sau pășunile
contaminate de chisturi vărsate în fecalele pisicilor infectate. Nu există un tratament
eficient.
Listerioza
 Provoacă avorturi cu 5-6 săptămâni înainte de data preconizată a mielului. De asemenea,
poate provoca nașteri mortale și creșterea ratei de deces în primele câteva zile după
naștere. Ratele de avort pot fi de până la 20%. Unele animale aparent sănătoase transportă
Listeria și o excretă în fecale, dar cea mai comună sursă a infecției este furajul umed sau
alterat, în special fânul sau silozul slab pregătit.
Leptospiroza
 Provoacă focare de boli acute caracterizate prin sânge în urină, icter și moarte (de obicei
la miei) și avorturi. Poate provoca, de asemenea, nașteri moarte și miei slabi.
Febra Q
 Provoacă avorturi. Puține alte semne clinice sunt observate la oile infectate.
Întrucât o serie de boli care provoacă avorturi la oi sunt zoonoze, toți producătorii care se ocupă
de miel și avort ar trebui să respecte precauțiile de igienă. Spălați întotdeauna mâinile cu săpun
sau detergent după manipularea materialului avortat și a oilor afectate. Producătorii care lucrează
cu oi ar trebui să discute cu medicul lor despre vaccinarea împotriva febrei Q și a leptospirozei.
Toxoplasmoza și listerioza sunt o preocupare deosebită pentru femeile însărcinate. Femeile
însărcinate ar trebui să evite manipularea ovinelor avortante acolo unde este posibil, până la
stabilirea diagnosticului.
Alte infecții endemice
Campylobacter
Infecția provoacă avorturi târzii și miei slabi sau născuți. Campylobacter supraviețuiește în
sistemul digestiv al unor oi și bovine și este vărsat pe pășune. Odată ce un efectiv este infectat,
majoritatea efectivului dezvoltă imunitate. Există un vaccin pentru Campylobacter disponibil în
Australia.
Salmonella typhimurium
Salmonella typhimurium provoacă avort din cauza febrei mari asociate cu infecția. În timpul
unui focar, alte semne clinice includ diaree cu sânge și decese de oaie. Infecțiile cu Salmonella
sunt mai frecvente în densitatea limitată a stocurilor, cum ar fi parcurile de hrănire sau când
stocul bea de la baraje contaminate de fecale de oaie după ploi abundente.
Boala de frontieră (pestivirus) cunoscută și sub numele de boală a shakerului păros
Infecția provoacă avorturi atunci când oaia este infectată la începutul sarcinii. În sarcina
ulterioară poate provoca miei subdimensionați, nașteri moarte și lână anormală, anomalii
scheletice și semne nervoase la miei supraviețuitori. Semnele clinice ale bolii de graniță vor fi
observate numai atunci când virusul este introdus pentru prima dată în turmă, în mod normal de
o oaie introdusă care este infectată persistent.
Neospora caninum
Infecția provoacă avorturi pe termen mediu sau târziu. Poate provoca, de asemenea, miei slabi pe
termen lung și semne nervoase. Avorturile cauzate de Neospora sunt mai frecvente la bovine
decât la oi. Neospora caninum poate fi introdusă într-o turmă prin contaminarea fecală a câinilor
cu surse de hrană.
Cauzele neinfecțioase ale avortului pot include:
 deficiențe de oligoelemente: cupru, seleniu
 toxine, inclusiv toxicitatea anuală a raigrassului (ARGT).
Producătorii cu probleme de infertilitate sau avort ar trebui:
 sunați la un veterinar pentru a efectua o investigație - consultați mai jos pentru informații
despre testarea subvenționată
 luați în considerare alte recomandări pentru maximizarea procentului de miel prin nutriție
și gestionare (Lână/carne și animale din întreaga durată de viață Australia - dimensiunea
turmelor, starea de miel, nutriție, adăpost).