Studiu de caz: Probleme comportamentale

 DE RODICA-CRINA LUNTRARU  9 FEBRUARIE 2020

Profesor pentru învățământ primar, absolventă a Facultății de Litere și Științe, specializarea Română Engleză și a
masterului în același domeniu. Deși nu a profesat în învățământ încă de la absolvirea Liceului Pedagogic, s-a
reîntors cu drag la această meserie, iar acum încearcă să valorifice potențialul elevilor prin participarea la cât mai
multe concursuri județene și naționale.

 Școala Gimnazială Cândești, comuna Vernești (Buzău)

Am realizat acest studiu de caz pornind de la problemele pe care le-am semnalat la comportamentul unui elev de
clasa I din mediul rural. Astfel, am realizat un plan de intervenție pentru a ameliora, pe cât posibil, problemele
semnalate. Având în vedere situația de față am încercat să determin și să elimin cauza, precum și să elaborez un plan
pe termen lung pentru a remedia comportamentul elevului, pentru a-l pregăti suplimentar, ceea ce ar preveni
abandonul școlar. De precizat este faptul că familia nu a dorit să contribuie activ în restabilirea emoțională a elevului
și la îndreptarea sa comportamentală, fiind de părere că ceilalți sunt vinovați pentru manifestările copilului lor.
Descrierea cazului
Copilul este introvertit, nu pare să se adapteze grupului și refuză să accepte regulile unui grup, ale clasei, ale școlii.
Dacă i se încalcă perimetrul, devine agresiv, chiar dacă ceilalți copii nu interacționează în mod direct cu el. Acest
fapt se datorează mediului dificil din care provine, un tată agresiv verbal și o mama care nu se implică în educația
copiilor. Subiectul prezintă o întârziere intelectuală față de nivelul normal, având nevoie de un program special de
studio pentru a putea recupera material și a se integra clasei. Singurele ore unde pare a se implica activ sunt cele de
educație fizică, dar impunând o limită. Ceilalți nu se pot apropia de el prea mult, iar el este cel care trebuie să
impună regulile. Cu toate acestea, nu prezintă aptitudinile necesare pentru a participa la un joc, nu prezintă
dexteritate de a mânui obiectele și nu dorește să facă parte dintr-o echipă.

Strategii de intervenție a cadrului didactic

1. Identificarea situației problemă
 Introvertit, retras față de colegi, dorință de izolare
 Incapacitatea de a rezolva sarcinile școlare
 Tendință spre abandon școlar

2. Diagnoză și prognoză
Informațiile despre elev au fost colectate vizitând familia copilului. De asemenea, s-au cerut informații și
educatoarei, pentru a determina dacă acest comportament a existat și înainte de a veni la școală. S-au analizat
acțiunile copilului și rezultatele acestora: desene, modul în care scrie, lucrările etc. S-a observat comportamentul
școlar față de ceilalți elevi și profesori. Aici putem menționa următoarele: are întotdeauna un comportament
impulsiv față de ceilalți, adresează cu lejeritate injurii celorlalți, nu dă posibilitate nimănui de a se apropia, dorește
să fie singur, respingându-i pe ceilalți prin comportamentul său, câteodată pare agitat, nervos, nu pare să
conștientizeze importanța orelor de curs, le tratează cu superficialitate.

3. Variabile socio-familiale
 Părinții trăiesc în concubinaj, nu pot asigura financiar o creștere și dezvoltare solidă a copiilor;
 Elevul mai are o soră, care este, de, asemenea, introvertită, în schimb nu prezintă un comportament agresiv.
 Tatăl nu se implică deloc în creșterea și educarea copiilor și devine agresiv destul de repede;
 Mama pare indiferentă dacă elevul asimilează sau nu cunoștințe și nu pare să o deranjeze eșecul băiatului.
 Ambii părinți sunt fără un loc de muncă stabil, tatăl muncește în sat, acolo unde este chemat. Primesc ajutor social.
  Atmosfera familială este una tensionată, cauzată, parțial, de lipsa unui venit sigur.

4. Fișă individuală de examinare psiho-pedagogică

Antecedente fiziologice:

 copilul nu suferă și nu a suferit de nicio boală gravă.

Achiziții școlare:

 minime;
 a frecventat grădiniță, dar nu de ajuns pentru achizițiile elementare;
 memorie, motivație și voință slabă;
 imposibilitatea de a rămâne concentrat mult timp pe o anumită sarcină de lucru;
 nu se implică în activitățile extrașcolare
 neatenția  generează acumularea unor lacune în învățare.
 sarcinile curente le consideră inutile, având întotdeauna tendința de a închide caietul și de a face orice altă activitate;

Petrecerea timpului liber:

 participă la activitățile gospodărești;

 se joacă cu sora lui;
 pare a avea un singur prieten: câinele din curtea familiei.

5. Observarea comportamentului școlar

Conduită:

 Comportament inadecvat față de restul colegilor, refuzul de a coopera cu aceștia;

 Lipsă de interes pentru a înțelege cele explicate în clasă;
 Nu dorește să respecte regulile specific mediului solar;
 Reacții verbale inadecvate.

6. Programul de intervenție al cadrului didactic

Intervenția a constat în:

 Dezvoltarea relațiilor de colegialitate, explicarea celorlalți colegi a faptului că el trebuie ajutat, încurajat în permanent,
trebui găsit un mod de a ne apropia de el;
 Aprecierea și lăudarea fiecărui succes școlar și al fiecărui pas înainte;
 Antrenarea în activități interesante, transformarea sa într-un membru indispensabil clasei.
 Ore de remediere pentru acoperirea “golurilor” pe care le avea din grădiniță.
 Includerea elevului în activități care îi stimulează interesul și motivația pentru a întârzia comportamentul de care a dat
dovadă;
 Motivația pozitivă (formulări de tipul: „dacă vei realiza … vei obține ….”)
 Consultarea unui psiholog, terapie psihologică cu implicarea tuturor factorilor educaționali (familie, cadre didactice);
 Integrarea în programe de psihoterapie pentru tulburări emoționale și de comportament.
 Terapie prin muzică, desen etc.

Concluziile intervenției
Părinții nu s-au arătat interesați să vadă schimbările care au avut loc în comportamentul copilului. Printre
schimbările care au avut loc în comportamentul său, enumerăm:

 Conformarea regulilor grupului;

 Respectarea persoanelor din grup și a profesorilor;
 Creșterea încrederii în sine și o atitudine pozitivă față de activitățile întreprinse;
 Conștientizarea importanței pe care fiecare oră o are asupra dezvoltării sale.

Deși au fost înregistrate progrese în activitatea didactică, elevul are foarte mult de muncă pentru a recupera
cunoștințele și capacitățile celorlalți colegi. Pe viitor se întrevede o adaptare mai bună la cerințele școlii și un copil
care să își dorească să vină la școală cu drag.