Elena Chiaburu Carte I Tipar in Ara Mo

Elena Chiaburu
CARTE ªI TIPAR
ÎN ÞARA MOLDOVEI
Colecþia Historica este coordonatã de prof.univ.dr. Alexandru-Florin Platon
Redactor: Mariana Pricop

Coperta: Manuela Oboroceanu
ISBN 978-973-703-570-7
© Editura Universitãþii „Alexandru Ioan Cuza”, 2010

700109 – Iaºi, str. Pinului, nr. 1A, tel./fax: (0232) 314947
http:// www.editura.uaic.ro e-mail: editura@uaic.ro
Elena Chiaburu
CARTE ªI TIPAR
ÎN ÞARA MOLDOVEI
Ediþia a doua revãzutã

ºi adãugitã
2010
Descrierea CIP a Bibliotecii Naþionale a României
CHIABURU, ELENA
Carte ºi tipar în Þara Moldovei /
Elena Chiaburu. - Ed. a 2-a - Iaºi : Editura Universitãþii „Al. I. Cuza”, 2010
Bibliogr.
ISBN 978-973-703-570-7
002(498.3)
655(498.3)
INTRODUCERE
Cartea românească veche este intens cercetată de istorici, filologi şi

teologi, iar realizările istoriografice sînt pe măsură. Este dincolo de îndoială că,
dintotdeauna, cărţile s-au numărat printre bunurile scumpe ale societăţii şi că erau
asimilate cu obiectele de cult. Ele aveau o valoare mare în comparaţie cu multe
produse, o arie de circulaţie foarte largă în timp şi în spaţiu, au întrunit calităţile
unui etalon de schimb general-acceptat, au constituit obiect de tezaurizare şi au fost
lăsate moştenire de la o generaţie la alta. Cărţile puteau fi vîndute, schimbate cu
altele care aveau o valoare egală ori lăsate zălog. Preţurile se achitau în bani sau în
compensaţie cu produse agricole, cu animale, prin efectuarea unor munci agricole
ori servicii religioase. Însemnările făcute pe cărţi atestă nenumărate cazuri în care,
pentru a cumpăra o tipăritură se făceau mari eforturi financiare, de multe ori fiind
necesare strădanii colective pentru a se putea plăti. Şi din punct de vedere simbolic,
cărţile aveau o valoare considerabilă, fiind socotite obiecte durabile, motiv pentru
care menţiunile despre calamităţi naturale, epidemii, evenimente politice, sociale
sau personale din viaţa deţinătorilor se făceau pe cartea care asigura ajungerea
ştirilor la urmaşi.
Activitatea tipografică în Ţările Române a fost studiată atît în ansamblu, cît
şi sub diferitele ei aspecte. Cele dintîi lucrări în domeniu au apărut încă de la
începutul secolului al XIX-lea şi se refereau la istoricul tipăriturilor româneşti ori la
identificarea şi prezentarea lor. Cel dintîi cărturar care s-a ocupat de astfel de
chestiuni a fost Vasilie Popp, dar primul cercetător al tiparului românesc, în
adevăratul sens al cuvîntului, a fost N. Iorga. Marele istoric a surprins
caracteristicile generale ale domeniului şi a trasat direcţiile viitoare de investigaţie,
atît în studii speciale, cît şi în paginile unor lucrări de referinţă pentru istoria
românilor, a bisericii, a literaturii române, a învăţămîntului, a comerţului etc.
N. Iorga a reliefat componenta culturală a tipografiei, conjugată cu cea
politică, provenienţa tipografilor atît din rîndul clericilor, cît şi al mirenilor,
caracterul familial pe care l-a avut, uneori, meşteşugul începînd din secolul al
XVIII-lea şi lipsa de organizare profesională a tipografilor. Ulterior, istoria cărţii
româneşti vechi a constituit subiectul multor studii dedicate unor tipărituri
reprezentative şi marilor personalităţi ale culturii româneşti implicate în activitatea
editorială.
Circulaţia tipografilor dintr-o zonă în alta şi chiar în afara spaţiului
românesc este un subiect bine cunoscut, la fel ca şi modul de transmitere al
meşteşugului tipografic din generaţie în generaţie, prin lucrul direct în atelier sub
supravegherea unui meşter. Arta grafică, modelele şi sursele de inspiraţie ale unor
6 CARTE ŞI TIPAR ÎN ŢARA MOLDOVEI
gravori, viaţa şi activitatea lor sînt astăzi bine cunoscute. Întrepătrunderea cărţii
tipărite cu a celei manuscrise fiind un fenomen care a durat pînă tîrziu, în secolul al
XIX-lea, copiştii au beneficiat şi ei de o cercetare ştiinţifică (pînă la anul 1800).
Meşteşugul tipografic a fost înfăţişat în contextul meşteşugurilor medievale
româneşti, dar au fost lămurite şi unele elemente de detaliu ale tehnicii tipografice.
Pînă la începutul secolului al XIX-lea, cenzura manifestată în tipografiile româneşti
şi în comerţul cu cartea a fost menită să protejeze interesele statului şi preceptele
religiei creştin-ortodoxe, deoarece tipografia s-a aflat sub patronajul Domniei şi al
Bisericii. Chiar dacă în legătură cu acest subiect există unele opinii ce merită a fi
discute, instrucţiunile scrise au apărut abia odată cu Regulamentul Organic.
Deciziile de imprimare a cărţilor aparţineau Domniei şi Bisericii, care îşi realizau
prin intermediul tiparului anumite programe politice şi culturale. În cadrul acestor
programe, rolul îndeplinit de Ţara Românească şi Moldova în susţinerea credinţei
ortodoxe în secolul al XVII-lea şi în prima jumătate a secolului al XVIII-lea prin
exportul de carte scoasă de atelierele tipografice în limba greacă şi arabă ce au
lucrat în primul rînd în beneficiul comunităţilor ortodoxe vorbitoare ale acestor
limbi din Imperiul Otoman, este recunoscut şi de istoricii străini. Mentalitatea în
virtutea căreia s-a acordat ajutorul este caracteristică aşa-numitei epoci a
„Bizanţului după Bizanţ“, în care domnii români se considerau succesori ai
împăraţilor bizantini, asumîndu-şi misiunea de protectori ai creştinătăţii ortodoxe.
Ţările Române au fost continuatoarele tradiţiilor culturale bizantine şi protectoare
ale creştinismului din această zonă, protecţia avînd şi importante substraturi
politice: rezistenţa antiotomană, antireformată şi anticatolică.
Pe plan intern, semnificaţia politică şi culturală a daniilor domneşti şi
mitropolitane de carte este bine stabilită, s-au publicat şi cîteva documente graţie
cărora, chestiuni privitoare la contextul introducerii tiparului, înfiinţarea atelierelor
tipografice din Ţările Române, provenienţa şi componenţa instalaţiilor tipografice
etc., au fost lămurite încă de la sfîrşitul secolului al XIX-lea. Referindu-ne la Ţara
Moldovei, au fost elaborate studii asupra atelierelor tipografice de la mănăstirile
Trei Ierarhi (din vremea lui Vasile Lupu şi cea grecească de la începutul secolului
XIX), Sf. Sava şi Cetăţuia (în limbile greacă şi arabă) şi de la Mitropolia din Iaşi,
de la Episcopia de Rădăuţi, mănăstirea Neamţ şi Chişinău.
Este acceptat astăzi faptul că de modul de desfacere a producţiei
tipografice s-a îngrijit factorul care a investit banii necesari imprimării cărţilor. Se
admite şi că negustorul specializat care să preia cartea din atelierul tipografic şi să
o desfacă la piaţă nu a existat pînă spre începutul secolului al XIX-lea şi că, de
regulă, cărţile se distribuiau direct din tipografii sau din cămara domnească. Se ştie
şi că din secolul al XVIII-lea cărţile se vindeau în dughenele negustorilor, laolaltă
cu alte mărfuri. Legat de aceste aspecte este şi fenomenul cultural tradiţional al
colportajului cărţilor, care a beneficiat de o masivă studiere. S-au făcut şi cîteva
încercări de studiere a comerţului cu cartea în Ţările Române, precum şi a
INTRODUCERE 7
fenomenului de prenumeraţie la cărţile greceşti, care constituie o formă particulară

de distribuţie contra-cost a cărţilor, practicată la sfîrşitul secolului al XVIII-lea şi
începutul celui următor.
Unul din aspectele cele mai semnificative ale funcţiei sociale a cărţilor
vechi româneşti atît pe teritoriul României, cît şi în afara acestuia, în întreg spaţiul
ortodox, l-a reprezentat circulaţia lor, motiv pentru care este unul din cele mai
studiate capitole ale culturii noastre medievale. Prin amploarea manifestării şi
finalitatea spirituală, circulaţia cărţilor româneşti a exprimat cu prisosinţă
împlinirea menirii pentru care au fost realizate, contribuţia lor la unitatea culturală
şi de neam a tuturor românilor fiind recunoscută de multă vreme.
Un alt domeniul privilegiat de cercetare este cel al însemnărilor pe cartea
veche, existînd o multitudine de culegeri, un Corpus al celor din Ţara Moldovei
fiind alcătuit de noi, împreună cu profesorul Ioan Caproşu. Mulţumită acestora se
cunosc căile prin care o carte a circulat: vînzarea, donaţia, împrumutul, copierea.
Privitor la cartea în limba greacă imprimată în Ţările Române, au fost
analizate difuzarea în sud-estul Europei, mecenatul colectiv prin prenumerare la
începutul secolului al XIX-lea, categoriile de posesori de cărţi şi semnificaţiile
avute de ajutorul cultural oferit de Ţările Române creştinătăţii ortodoxe prin tiparul
în limba greacă.
Celelalte produse tipografice, reprezentate de actele şi foile volante
imprimate, au constituit, ocazional, subiectul unor lucrări, prezentarea făcîndu-se
fie sub formă de repertorii de tipărituri vechi, limitate uneori la o anumită perioadă
de timp, limbă sau zonă geografică, fie din punctul de vedere al conţinutului, ca
izvoare istorice pentru anumite domenii.
Inevitabil, cercetările sînt inegale ca valoare, literatura consacrată
domeniului cuprinzînd, pe lîngă lucrări valoroase, mult balast istoriografic, clişee şi
afirmaţii stereotipe sau patriotarde.
Problemele cărţii şi ale tiparului românesc vechi constituie preocuparea
noastră de mai bine de un deceniu şi s-a concretizat în elaborarea unor studii cu
dimensiuni variabile, în care au fost înfăţişate probleme referitoare la tehnica
tipografică şi legătoria de carte, influenţa artei caligrafice moldoveneşti asupra
tiparului chirilic, modalităţile de analiză şi datare a cărţii vechi, distribuţia cărţii,
tipografia arabă de la mănăstirea Sf. Sava din Iaşi, contribuţia tipografiei din Ţara
Moldovei la susţinerea lumii ortodoxe în secolul al XVII-lea, tipăriturile
ocazionale, meşterii tipografi, însemnările de carte cu blestem ş.a. Rezultatul
acestor cercetări l-a constituit prima ediţie a acestei lucrări, intitulată Carte şi tipar
în Ţara Moldovei pînă la 1829, apărută la Editura Univ. „Al. I. Cuza” din Iaşi în
anul 2005.
Anii care au urmat au fost consacraţi aprofundării domeniului şi realizării
unui instrument de lucru fundamental, enunţat ca necesar în prefaţa primei noastre
cărţi: împreună cu profesorul Ioan Caproşu am întocmit un Corpus de Însemnări de
pe manuscrise şi cărţi vechi din Ţara Moldovei, pînă la 1859, în patru volume (Iaşi,
Editura „Demiurg”, 2008 – 2009. Vechile însemnări de pe cărţi, manuscrise şi
tipărite, reprezintă un izvor de importanţă covîrşitoare pentru istoria culturii şi cea
politică, economică şi socială, relevînd aspecte esenţiale pentru cunoaşterea istoriei
româneşti pînă la mijlocul secolului al XIX-lea. Ele oferă informaţii cu privire la
viaţa culturală, stăpînirea funciară, producţia agricolă, categorii sociale, dări,
monedă, preţuri, circulaţie monetară, metrologie istorică, politica economică a unor
domni, meşteşuguri, organizarea muncii, căi de comunicaţie, mijloace de transport
etc. Mentalul colectiv, psihologia de masă şi cea individuală, comportamentul
uman, aflate în strînsă legătură cu sistemul socio-economic şi nivelul dezvoltării
culturale, îşi găsesc şi ele reflectarea în însemnările de pe vechile cărţi. Provenite
de la mii de persoane de pe întreg cuprinsul ţării, însemnările au o încărcătură
emoţională mai pronunţată decît multe alte categorii de izvoare. Autorii
însemnărilor devin observatori care semnalează fapte şi consemnează date ce nu
surprind poate, fenomenul istoric în ansamblu, dar mijlocesc, ceea ce alte izvoare
istorice oferă cu zgîrcenie şi de obicei indirect, contactul cu viaţa cotidiană, cu
receptarea diferitelor evenimente de către contemporani, cu mentalitatea acestora.
Fără însemnări, nici istoria cărţii şi a tiparului nu poate fi elaborată în mod veridic.
Însumarea anilor de cercetare asiduă a impus concluzia că încercarea de a
creiona destinul cărţii vechi începînd din momentul în care a fost scrisă şi pînă cînd
ea a ajuns în mîinile cititorilor presupune o muncă de proporţii uriaşe şi că pentru
conturarea complexităţii fenomenului şi determinarea locului cărţii şi a tiparului în
societatea românească a secolelor XVII-XIX, ansamblul documentelor care ar
trebui cercetate este atît de mare, încît nici o minte organizată nu l-ar putea
cuprinde. De fapt, scrierea istoriei cărţii nici nu poate fi opera unei singure
persoane. Întreprinderea nu poate reuşi decît dacă subiectul este redus la unele
dintre faţetele sale, care să fie investigate sistematic şi din conjugarea eforturilor
mai multor cercetători să se obţină imaginea cît mai completă şi corectă a locului şi
rolului cărţii într-o societate. De aceea, am considerat necesară reluarea chestiunii
de pe o bază documentară mult mai solidă, rezultată în urma dobîndirilor
documentare şi informaţionale a anilor scurşi de la prima ediţie a lucrării. Modul de
abordare va fi acelaşi, pornind de la producerea imprimatelor, dar atunci cînd noile
informaţii documentare o impun, vom nuanţa şi chiar vom corija anumite ipoteze
enunţate în prima ediţie a cărţii noastre. La fel ca în prima ediţie, studiul va urmări
cu precădere situaţia din Ţara Moldovei, dar, avînd în vedere faptul că organizarea
meşteşugurilor şi dezvoltarea tehnicii era unitară în spaţiul românesc medieval şi în
cel înconjurător, de care cel moldovean nu poate fi despărţit, referirile la întregul
spaţiu românesc vor fi mai numeroase. Perioada cercetată va fi extinsă de la
introducerea tiparului aici pînă la mijlocul secolului al XIX-lea, folosind, în plus, şi
trimiteri documentare anterioare atunci cînd nevoile de argumentare o impun.
Procedăm astfel, din cauză că suportul documentar folosit este mult mai amplu:
INTRODUCERE 9
dacă în prima ediţie au fost folosite pentru argumentare doar cărţile tipărite în Ţara
Moldovei pînă la 1829, de această dată, pe lîngă acestea vom folosi şi cărţile
tipărite în afara Ţării Moldovei, precum şi manuscrisele care s-au aflat pe teritoriul
său în perioada cercetată, indiferent de locul în care au ajuns ulterior.
Lucrarea este concepută astfel încît să ilustreze atît etapele parcurse de un
manuscris pentru a deveni imprimat şi de aici mai departe, pentru a ajunge la
cititori, cît şi organizarea şi funcţionarea unei tipografii medievale. În ceea ce
priveşte cartea, acesta va fi considerată în primul rînd din punct de vedere
economic, ca un produs tipografic, pentru obţinerea căruia sînt necesare anumite
cheltuieli, are un preţ şi nişte destinatari şi abia în al doilea rînd ca purtător al unor
idei. O astfel de cercetare în care să se acorde întîietate tipografiei ca întreprindere
aflată în slujba celor două instituţii bogate şi puternice ale ţării, Domnia şi Biserica,
este necesară din cauză că multe aspecte ale ei sînt încă puţin cunoscute. Pînă în
pragul epocii moderne, istoria cărţii este şi mai mult legată de istoria tiparului decît
pentru perioadele mai noi, deoarece cunoaşterea procesului de producere a cărţii, a
tehnicii tipografice, a funcţionării propriu-zise a unui atelier şi a caracteristicilor
avute de tipografia medievală ca întreprindere în slujba Domniei şi a Bisericii, pot
ajuta la surprinderea mai nuanţată a influenţelor pe care cartea le-a avut asupra
societăţii. Dar tiparul nu producea doar cărţi, ci şi alte imprimate, numite generic
foi volante. De aceea, pentru obţinerea imaginii complete asupra modului în care
tipografia a participat la viaţa cultural-politică şi economico-socială a unei epoci şi
a unei ţări, este necesară studierea şi a acestui gen de tipărituri.
Investigaţia nu poate fi întreagă fără cunoaşterea caracteristicilor
meşteşugului tipografic, a ceea ce îl apropia sau îl distanţa de alte meşteşuguri
medievale. În plus, studiul cărţii vechi trebuie să cuprindă şi aspecte referitoare la
funcţia ei socială, generată de valoarea pe care a avut-o în comunităţile unde a
circulat şi de conţinutul de idei.
Chestiunile care vor fi abordate în această nouă ediţie a cărţii sînt aceleaşi
ca şi în prima ediţie: tehnica tipografică şi legătoria de carte; organizarea producţiei
tipografice; preţul şi valoarea cărţilor; acte şi foi volante imprimate; patronajul
asupra tipăriturilor şi distribuţia cărţilor; aria de răspîndire a cărţii tipărite în Ţara
Moldovei; meşterii şi meşteşugul tipografic; relaţiile dintre tipar, biserică şi şcoală.
Privitor la problemele tehnicii tipografice şi ale legătoriei de cărţi vor fi
prezentate părţile ce alcătuiesc o instalaţie tipografică, tehnica de obţinere a
ilustraţiilor, cerneala tipografică, teascul, imprimarea propriu-zisă şi corectura,
precum şi ipotezele privitoare la influenţa artei caligrafice moldoveneşti asupra
formei grafice a tiparului chirilic.
Legătoria de carte este tratată ca un subiect distinct deoarece, de regulă,
cărţile părăseau atelierul tipografic nelegate, iar legătura s-a practicat în afara
tipografiei, de persoane a căror ocupaţie principală era alta. În Ţara Moldovei,
atelierele de legătorie propriu-zisă au apărut pe lîngă tipografii abia la începutul

secolului al XIX-lea.
Vor fi înfăţişate actele legislative de înfiinţare ale tipografiilor, costurile şi
regulile de funcţionare şi vor fi descrise meseriile din atelierul tipografic,
organizarea muncii şi a lucrătorilor, modalităţile de remuneraţie a tipografilor,
cenzura, tirajele şi aprovizionarea cu hîrtie. Preţurile mari ale cărţii îşi au explicaţia
în investiţiile considerabile cerute de înfiinţarea şi funcţionarea unei tipografii, iar
organizarea muncii şi tirajul în care a fost realizată o tipăritură lămuresc într-o
măsură însemnată traseul urmat de aceasta. De aceea, cercetarea va urmări atît
noţiunea de preţ, cît şi pe cea de valoare. Din cauză că, înainte de a fi bunuri
culturale, produsele tipografice erau mărfuri, vom examina preţul imprimatelor din
Ţara Moldovei din două puncte de vedere: al costului lor în tipografie şi al
preţurilor de vînzare. În plus, vom face o inventariere a preţului lucrărilor de legare
a cărţilor tipărite şi manuscrise din Ţara Moldovei, indiferent de locul în care au
ajuns de-a lungul perioadei cercetate, şi a celor provenite din afara spaţiului
moldovean care, potrivit însemnărilor, s-au aflat aici. Pentru a evidenţia cît mai
bine problema discutată, vom înfăţişa cîteva modalităţi de apreciere financiară a
cărţilor aflate dincolo de sfera comercială propriu-zisă: schimburile între diferiţi
posesori, amanetarea, confiscarea lor de autorităţile statului în scopul recuperării
contravalorii unor obligaţii fiscale neonorate, şi furtul. În scopul plasării corecte a
cărţii din punct de vedere economico-financiar în societatea românească a vremii,
vom compara preţurile unor cărţi cu cele ale unor mărfuri şi servicii dintr-un
anumit loc, într-o anumită perioadă. Din cauză că preţurile cărţilor au fost
exprimate de-a lungul perioadei cercetate în monede diferite, pentru surprinderea
corectă a dimensiunilor problemei, vor fi explicate şi cîteva chestiuni de istorie
monetară.
Valoarea simbolică pe care o aveau cărţile în societatea românească este
dată de transmiterea lor prin moştenire, ca zestre, asimilarea cu odoarele bisericeşti
şi practica protejării prin măsuri de natură spirituală. Ultimul aspect va fi înfăţişat
pe baza ex-libris-urilor cu blestem ce îi vizau pe toţi cei care ar fi putut schimba,
într-un fel sau altul destinul cărţii manuscrise şi tipărite. Însemnările de carte cu
blestem sînt un important izvor documentar pentru istoria dreptului civil şi canonic,
motiv pentru care, în acel loc vom relua problema furtului de cărţi, studiind luarea
cu forţa, prin tîlhărie ori pradă în timpul năvălirilor străine, dar şi schimbarea
locului iniţial stabilit de către donator.
Imprimatele economice, mai ales cele de impunere fiscală şi administrativ-
religioase, au atras foarte puţin atenţia cercetătorilor, în ciuda faptului că au fost
tipărite cu regularitate şi în tiraje considerabile începînd de la mijlocul secolului al
XVIII-lea şi au ocupat un loc însemnat în economia atelierului tipografic din
capitala ţării. Aspectele legate de producerea şi distribuirea imprimatelor
ocazionale şi care ţin de istoria propriu-zisă a tiparului fiind un subiect arid, care
INTRODUCERE 11
presupune investigaţii de migală şi lipsite de spectaculozitate, sînt ignorate de

cvasi-totalitatea cercetătorilor. Din aceste motive, vom întreprinde un studiu
cuprinzător asupra tipăriturilor realizate sub altă formă decît cea de carte, pe întreg
teritoriul Ţării Moldovei, din perspectiva istoriei tiparului. Vor fi analizate actele
oficiale, imprimatele civile şi religioase cu caracter oficial care au avut un rol
informativ, şi pe cele ale unor emitenţi particulari. Legat de toate acestea, vom
aborda probleme referitoare la tiraje, preţuri, aprovizionarea cu materiale
tipografice, modalităţi de distribuţie şi cenzură, furnizînd şi informaţii despre
emitenţi, conţinutul şi limba tipăriturilor.
Problema distribuţiei cărţilor va fi cercetată pornind tot de la accepţiunea
economică a termenului, din cauză că atelierul tipografic a fost organizat şi a
funcţionat în mod similar oricărui atelier meşteşugăresc medieval, iar produsele
sale au fost destinate, în primul rînd, vînzării. Vom urmări cele două forme de
distribuţie: contra cost, adică vînzarea şi distribuţia gratuită, evidenţiind structurile
de distribuţie şi transportul cărţilor la destinaţie.
Va fi înfăţişată succint circulaţia cărţilor, începînd din momentul în care
deţinătorul iniţial le înstrăinează, prin vînzare, cumpărare şi donaţie. Examinarea
însemnărilor de pe cărţi arată că operaţiunile de cumpărare şi donaţie nu pot fi
delimitate foarte precis, deoarece cumpărătorul dona imediat cartea unei biserici
sau doar se îngrijea de procurarea ei în numele unei comunităţi ori a unei biserici
care deservea o comunitate. Din această cauză, concluziile generalizatoare
privitoare la posesorii de cărţi particulari sau colectivi trebuie formulate cu
prudenţă. Referitor la vînzare şi la cumpărare, va fi exemplificată fiecare
operaţiune, precum şi cele două mari categorii de vînzători-cumpărători: persoanele
particulare şi colectivităţile. Privitor la daniile de carte, dată fiind semnificaţia lor
pentru istoria culturii româneşti, a consolidării ortodoxiei şi a conştiinţei de neam,
analiza va fi extinsă şi asupra motivelor care le-au determinat şi chiar a
răscumpărării lor, atunci cînd a fost cazul.
Prezentarea problemelor legate de meşteşugul tipografic şi de meşterii
tipografi va fi făcută în două direcţii. Pe de o parte, vor fi înfăţişate ipotezele
cronologice şi locale privitoare la existenţa meşteşugului tipografic în Ţara
Moldovei, anterior domnului Vasile Lupu, după care vor fi analizate elementele
principale privitoare la însuşirea meseriei şi vor fi prezentaţi meşterii înrudiţi cu
tipografii care au colaborat la apariţia unor cărţi. Pe de altă parte, vor fi schiţate
profilul cultural, situaţia economico-socială a meşterilor tipografi şi legăturile lor
cu societatea înaltă a epocii în care au trăit.
Tiparul s-a aflat dintotdeauna în simbioză cu principalele instituţii de
cultură ale oricărei ţări, Biserica şi Şcoala, pe care le-a alimentat cu produsele sale
şi care, la rîndul lor, i-au condiţionat dezvoltarea. De multe ori, oamenii care le
asigurau funcţionarea erau, simultan, feţe bisericeşti, dascăli şi tipografi, iar sediul
tipografiei era, de regulă, într-o instituţie eclesiastică (biserică sau mănăstire),
laolaltă cu şcoala. Prin urmare, o cercetare a oricăreia dintre cele trei instituţii
amintite, nu ar fi completă fără abordarea, fie şi sintetică, a celorlalte două. De
aceea, vom reliefa rolul deţinut de tipografia din Ţara Moldovei în opera de
cultivare şi susţinere a ortodoxiei medievale româneşti şi a celei sud-est europene şi
orientale în acelaşi timp, ţinînd seama de factorii social-politici care au concurat la
editarea cărţilor, iar apoi vom creiona raporturile dintre tipar şi şcoală. Vom aborda
doar segmentul editorial al cărui conţinut depăşeşte domeniul strict teologic sugerat
de titlurile cărţilor tipărite, pentru a se încadra în ceea ce am putea numi
ortodoxism militant. Încercarea este posibilă, deoarece tipăriturile cele mai
reprezentative apărute la Iaşi în secolul al XVII-lea şi în prima jumătate a secolului
al XVIII-lea constituiau replici date de ortodoxie valurilor de cărţi pe care Reforma
le răspîndea în Transilvania, iar prozelitismul catolic în Peninsula Balcanică şi în
Orient. Mai întîi, vom analiza procesul de susţinere a ortodoxiei româneşti, cu
precădere a celei din Transilvania, în faţa religiilor reformate şi catolice, implicit a
conştiinţei de neam româneşti. Este vorba de o direcţie internă în care vom înfăţişa
activitatea editorială a mitropoliţilor Varlaam şi Dosoftei, în timpul cărora s-au
stabilit ariile de acţiune ale tipografiei din Ţara Moldovei şi s-a consolidat
ortodoxia românească prin introducerea limbii române în cult. Vom sintetiza şi
contribuţia tiparului din Ţara Moldovei de la mijlocul secolului al XVIII-lea şi
primele decenii ale celui următor la dezvoltarea Bisericii Ortodoxe, prin şcoală şi
prin participarea la activităţi administrative, generatoare de înnoire.
Cercetarea se va încheia cu urmărirea sprijinului acordat ortodoxiei sud-est
europene şi orientale prin aprovizionarea cu cărţi religioase. Este important de
subliniat faptul că pentru asigurarea acestui sprijin, în Ţara Moldovei au existat
tipografii care au lucrat exclusiv în beneficiul comunităţiilor ortodoxe externe
ameninţate de erezii. Este vorba de tipografiile în limba greacă şi arabă de la
mănăstirile ieşene Cetăţuia şi Sf. Sava. Vom analiza rolul jucat de tiparul din Ţara
Moldovei în diferitele sale forme lingvistice la susţinerea ortodoxiei medievale,
apreciind indirect contribuţia lui la cristalizarea conştiinţei de neam a popoarelor
amintite. Cercetarea noastră în această din urmă direcţie se va concentra asupra
secolului al XVII-lea şi a primei jumătăţi a secolului al XVIII-lea, care a fost
perioada marilor confruntări religioase în care a fost antrenată şi Ţara Moldovei.
Ulterior, disputele interconfesionale şi-au pierdut amploarea în aria europeană şi
orientală, determinînd renunţarea, din partea Ţării Moldovei, la programele
orientate spre lumea ortodoxă răsăriteană şi concentrarea lor în spaţiul românesc.
Chiar dacă s-au mai tipărit uneori lucrări dogmatice şi de polemică religioasă care
au avut un puternic impact asupra cititorilor contemporani, epoca programelor
editoriale militante de anvergură se opreşte la mijlocul secolului al XVIII-lea. Din
timpul mitropolitului Iacob I Putneanul, activitatea tipografică din Ţara Moldovei a
început să fie influenţată de concepţiile luministe europene. Deşi tipografia era
subordonată instituţiilor oficiale, iar tipăriturile au, în marea lor majoritate un
INTRODUCERE 13
caracter religios, semnificaţia ideologică a activităţii editoriale se schimbă,

comparativ cu epoca anterioară. Sub influenţa luminismului, finalitatea
imprimatelor din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea şi de la începutul
secolului al XIX-lea urmărea scopuri politice şi sociale evidente: afirmarea
conştiinţei naţionale şi înlăturarea dominaţiei otomane sau creşterea nivelului de
instrucţie şi de modernizare al societăţii.
La începutul secolului al XIX-lea a reînviat tiparul grecesc de la Iaşi, dar
ca un instrument pregătitor al mişcării revoluţionare eteriste. Sprijinul românesc
pentru popoarele balcanice, în secolul al XVIII-lea şi începutul celui următor a
căpătat forme noi, adaptate cerinţelor vremii. Una dintre aceste modalităţi de
sprijin a reprezentat-o şcoala, în primul rînd Academiile domneşti din Bucureşti şi
Iaşi, dar şi şcolile ortodoxe din Imperiul Otoman, care au fost în permanenţă
subvenţionate de români. Din secolul al XIX-lea, Principatele Române au adăpostit
activitatea politică a patrioţilor balcanici. Prin urmare, în partea a doua a ultimului
capitol va fi analizată succint activitatea de tipărire a cărţilor religioase folosite în
şcolile propriu-zise, în biserici pentru lămurirea credincioşilor asupra unor
chestiuni de dogme, cît şi de particulari, pentru lecturile proprii. Vor fi descrise
cărţile cu un pronunţat conţinut laic şi manualele şcolare imprimate de la sfîrşitul
secolului al XVIII-lea şi începutul secolului XIX. Din cauză că istoria şcolilor şi a
învăţămîntului din Ţara Moldovei este un subiect de cercetare amplu, care ar
merita o abordare separată, vom schiţa doar aspectele principale ale raporturilor
dintre şcoală şi tipar, atît cît cercetarea să dobîndească rotunjimea necesară.
Abordarea acestor probleme se face sincronic şi diacronic pentru a
demonstra identitatea situaţiei din Ţara Moldovei cu cea din Ţara Românească, dar
şi cu cea europeană. Scopul investigaţiei este valorificarea informaţiilor utile
pentru istoria tiparului din Ţara Moldovei în perioada cuprinsă între apariţia acestui
meşteşug şi pînă la mijlocul secolului XIX, cînd, în urma unirii de la 24 ianuarie
1859, entitatea statală numită Ţara Moldovei a dispărut prin înglobarea în
Principatele Române Unite. Precizăm însă că în cazul foilor volante şi al actelor
imprimate limita cronologică este anul 1829. Acest an nu reprezintă un moment de
hiatus în producţia tipografică românească, fiind fixat ca limită a cercetării doar
pentru că atunci au apărut în Ţările Române publicaţiile periodice (Alăuta
românească, în Ţara Românească şi Albina Românească, în Ţara Moldovei), care
marchează începutul unei etape noi, moderne, în producţia tipografică, ce ar
necesita o abordare de sine stătătoare.
Lucrarea este întregită cu o serie de Anexe care conţin documente de
arhivă inedite depistate în timpul cercetărilor, liste ce ilustrează evoluţia
cronologică a preţurilor de vînzare-cumpărare a unor cărţi tipărite şi manuscrise din
Ţara Moldovei şi a legăturii lor, actele şi foile volante imprimate, locurile în care
acestea s-au aflat de-a lungul timpului, lucrătorii tipografi de aici şi cărţile
imprimate de fiecare dintre ei, legătorii care au legat atît cărţile imprimate în Ţara
Moldovei, indiferent în ce zonă au ajuns ulterior, cît şi cărţile tipărite şi manuscrise

aflate la un moment dat în spaţiul geografic moldovenesc. Cartea se încheie cu un
Indice general, menit să faciliteze consultarea ei de specialişti.
Documentele de arhivă au fost transcrise potrivit normelor ştiinţifice
stabilite de autorii lucrării Monumenta linguae dacoromanorum Biblia 1688, Pars
I-V, Iaşi, 1988-1997, în Nota asupra ediţiei. Anexa referitoare la preţurile cărţilor
din Ţara Moldovei cuprinde: titlul cărţii, data tranzacţiei, localitatea în care a fost
depistat exemplarul sau posesorul în funcţie de care se face identificarea lui, preţul
şi sursa bibliografică necesară regăsirii informaţiei. Anexa referitoare la actele şi
foile volante cuprinde emitentul, titlul, locul şi data imprimării, limba textului şi
referinţele bibliografice. Lista locurilor în care au ajuns cărţile conţine titlul,
localitatea, judeţul şi ţinutul în cazul celor de peste Prut sau ţara în care au fost
descoperite şi sursa de informare; cea privitoare la lucrătorii tipografi conţine
numele acestora, titlul imprimatului, locul şi data tipăririi şi sursa bibliografică.
Pentru economia de spaţiu şi uşurinţa lecturii au fost folosite unele abrevieri şi
sigle ce sînt explicate la sfîrşitul lucrării.
Valorificînd cadrul istoriografic existent şi evidenţiind realizările
anterioare, am urmărit reunirea informaţiilor documentare într-un instrument de
lucru menit să ofere privirea de ansamblu asupra istoriei cărţii în Ţara Moldovei şi
să faciliteze cercetările viitoare.
TEHNICA TIPOGRAFICĂ ŞI LEGĂTORIA DE CARTE
Vechile noastre tipărituri au fost relativ puţin studiate din punctul de

vedere al tehnicii tipografice, deşi pot rivaliza cu imprimatele contemporane din
centrul şi apusul Europei. Cunoaşterea problemelor tehnicii tipografice, a etapelor
parcurse de un manuscris pentru a deveni carte tipărită şi funcţionarea propriu-zisă
a unui atelier tipografic medieval, pot ajuta la surprinderea mai bună a felului în
care tipografia s-a integrat în societatea vremii. Inevitabil, în cadrul schimburilor
comerciale, obţinerea materiilor prime folosite în atelierul tipografic pretindea
dezvoltarea unor relaţii economice pe spaţii geografice ample. În domeniul
prelucrării metalelor au apărut specializări noi, cum ar fi turnătoria de litere. Într-o
anumită măsură, acestea au contribuit la dezvoltarea unor laturi economice şi, în
consecinţă, la practicarea unor meserii noi, legate de procesul de producţie al cărţii.
Din cauză că informaţiile sînt sumare, iar succesul cercetării presupune, în
mod obligatoriu, îmbinarea studiului exemplarelor imprimate într-o anumită
perioadă cu studiul documentelor de arhivă, problemele tehnicii tipografice şi ale
legătoriei de cărţi sînt astăzi insuficient cunoscute. Primul care s-a aplecat asupra
meseriei de tipograf a fost N. Iorga, care a surprins caracteristicile generale ale
acesteia şi a trasat direcţiile de studiu1. Ulterior, marile personalităţi ale culturii
româneşti implicate în activatea editorială au constituit subiectul cîtorva studii
valoroase în care s-au creionat şi unele aspecte de tehnică tipografică2.
Meşteşugul tipografic a fost tratat în contextul meşteşugurilor medievale
româneşti de Ştefan Olteanu şi Constantin Şerban, iar studiile întocmite de Const.
N. Tomescu, Virgil Molin, Tit Simedrea şi Gabriela Mircea conţin ştiri valoroase
referitoare la tipografiile de la Chişinău, Bucureşti, Rîmnicu Vîlcea, Blaj şi prezintă
în anexe o serie de documente3 folositoare. Au fost elucidate unele elemente de
detaliu ale tehnicii tipografice, precum: terminologia, stema tipografului, cerneala
tipografică, materialele şi materii prime folosite în atelier etc.4. Forma grafică,
1
Iorga, Vechiul meşter de tipar; idem, Tipografia la români.
2
Bianu, Mitrofan Episcopul Huşilor şi al Buzăului; Mihăescu, Mitrofan episcopul de Huşi;
Şerbănescu, Antim Ivireanul tipograf; Picot, Notice bibliographique; Dan, Mihail
Strelbiţchi; Chiaburu, Mihail Strelbiţchi; Stoide, Duca Sotiriovici.
3
Olteanu, Şerban, Meşteşugurile din Ţara Românească şi Moldova; Tomescu, Tipografia
duhovnicească; Simedrea, Tiparul bucureştean; Mircea, Tipografia de la Blaj.
4
Molin, Dezvoltarea tehnică; idem, Stema tipografului; idem, Cerneala în trecut; Vîrtosu,
Terminologia tipografică.
ilustraţiile, autorii şi legătura de carte se regăsesc într-o serie de studii care,

aproape în totalitate, au urmărit sursele de inspiraţie, modelele şi motivele folosite,
semnificaţia ideologică a acestora5, şi mai puţin tehnicile de realizare.
A. D. Xenopol, I. Tanoviceanu, N. Iorga, Silviu Dragomir, Const. N.
Tomescu, Paul Mihail, au publicat documente privitoare la funcţionarea unor
ateliere tipografice6, graţie cărora chestiuni privitoare la înfiinţarea tipografiilor din
Ţara Moldovei, cum ar fi: contextul introducerii tiparului, primele instalaţii
tipografice etc. au fost elucidate încă de la sfîrşitul secolului al XIX-lea şi începutul
secolului al XX-lea. Au fost elaborate cîteva studii asupra centrelor tipografice din
Ţara Moldovei (de la mănăstirile Trei Ierarhi - din vremea lui Vasile Lupu şi de la
începutul secolului al XIX-lea7, Sf. Sava şi Cetăţuia, în limbile greacă şi arabă şi de
la Mitropolia din Iaşi, de la Rădăuţi, de la mănăstirea Neamţ şi de la Chişinău8, în
care se regăsesc informaţii referitoare la tehnica tipografică şi legătoria de carte.
În cele ce urmează, vom sintetiza problemele privitoare la părţile care
alcătuiesc o instalaţie tipografică: materialul de cules, respectiv litera mobilă şi
materialul alb (elemente componente, turnare şi terminologie), ilustraţiile, cerneala
tipografică şi teascul. Vor mai fi descrise traseul pe care îl parcurge un manuscris
pentru a deveni carte tipărită, imprimarea propriu-zisă şi corectura. Deoarece, în
1829, Gheorghe Asachi a înfiinţat la Iaşi o litografie despre care documentele de
arhivă oferă destule ştiri, vom prezenta elementele asenţiale ale acestei tehnici de
imprimare prin comparaţie cu tiparul. Vor fi reluate şi cîteva ipoteze privitoare la
influenţa artei caligrafice moldoveneşti asupra formei grafice a tiparului chirilic.
Legătoria de carte trebuie inclusă în acest capitol ca un subiect distinct
deoarece, de regulă, cărţile părăseau atelierul tipografic nelegate, iar legarea lor se
5
Oprescu, Grafica românească; Bunescu, Tehnica grafică; Tomescu, Forma grafică a
cărţii rom.; idem, Arta tiparului rom.; Molin, Ilustraţia în vechea carte bisericească;
Carmazin-Cacovschi, Gravuri în lemn; Vornicescu, O xilogravură din anul 1661;
Morărescu, Xilografii epocii brîncoveneşti; Sabados, Ursul - un zugrav moldovean;
Vornicescu, Identificarea unui xilogravor; Tatai-Baltă, Gravorii de la Blaj; Molin,
Xilografiul Petru Papavici - Rîmniceanu; Bacâru, Vechi legături de cărţi.
6
Xenopol, O scrisoare; Tanoviceanu, Tocmala tipografilor; Dragomir, Relaţiile bis. rom.
cu Rusia; Bogdan, O scrisoare din 1679; Iorga, Scrisori şi zapise de meşteri; Mihail,
Contribuţii la BRV, I-II.
7
Turcu, Cărţi, tipografi şi tipografii; Porcescu, Tiparniţa de la Trei Ierarhi; Bulat,
„Tiparniţele” moldoveneşti; idem, Tipografiile moldoveneşti; Grigoraş, Primele cărţi
tipărite la Trei Ierarhi; Tomescu, Tipografia grecească.
8
Simonescu, Mucarade, Tipar românesc pentru arabi; idem, Le monastere de Cetătzuia;
idem, Cărţi arabe; idem, Impression de livres arabes; Gheorghiţă, Tipografia arabă din m-
rea Sf. Sava; Băltuţă, Tipografia greacă de la Cetăţuia; Norocel, Mitropolitul Veniamin
Costachi; Lemny, Tipografia de la Rădăuţi; Ivan, Tipografia de la m-rea Neamţ; idem,
Istoricul tiparniţei de la M-rea Neamţ; Berechet, Vieaţa unei tipografii basarabene;
Tomescu, loc. cit.
TEHNICA TIPOGRAFICĂ ŞI LEGĂTORIA DE CARTE 17
făcea în afara tipografiei, de persoane a căror ocupaţie principală era alta. În Ţara
Moldovei, atelierele de legătorie au apărut pe lîngă tipografii abia la începutul
secolului al XIX-lea. Prin urmare, nu se poate vorbi de legătură de editor, ci doar
de legături de amator şi de legături de lux, potrivite dorinţei posesorilor.
Abordarea acestor probleme se face sincronic şi diacronic pentru a
demonstra identitatea situaţiei existente în Ţara Moldovei atît cu cea din Ţara
Românească, cît şi cu cea europeană, scopul investigaţiei fiind valorificarea
informaţiilor utile pentru cercetarea istoriei tiparului din Ţara Moldovei pînă la
mijlocul secolului XIX.
Cercetarea se întemeiază, în primul rînd, pe studiul documentelor de
arhivă, prin care au fost depistate inventare, contracte tipografice şi acte de
cancelarie privitoare la producţia tipografică. Obligatorii pentru cunoaşterea
corectă a problemelor sînt culegerile de documente9, corespondenţa unor
personalităţi istorice implicate în activitatea tipografică10, precum şi numeroasele
însemnări de pe cărţile tipărite în Ţara Moldovei sau aflate pe teritoriul acesteia în
perioada cercetată11. În scopul obţinerii coerenţei necesare analizei, au fost
consultate lucrări referitoare la istoria cărţii, a tiparului şi la tehnica tipografică în
general12, a literaturii13 şi a bisericii româneşti14. Pentru a detalia unele aspecte
tehnice ale instalaţiei tipografice şi a evidenţia uniformitatea tehnicii medievale în
spaţiul european, vom folosi şi informaţii cuprinse în monumentala operă de
sinteză a secolului XVIII, Enciclopedie ou dictionnaire raisonne des sciences, des
arts et des metieres, tome II-XV, Paris, 1751-1772.
Chiar dacă unele documente se referă la ateliere din Ţara Românească sau
Transilvania, au fost folosite deoarece tehnica tipografică a evoluat destul de puţin
pînă la mijlocul secolului al XIX-lea, iar uniformitatea tehnică şi relaţiile cultural-
economice permanente dintre Ţările Române fac ca informaţiile să fie valabile şi pentru
Ţara Moldovei, acele documente contribuind la susţinerea unor ipoteze.
9
Hurmuzachi, Iorga, Studii şi doc., Supl. II, vol. I-III; Codrescu, Uricariul, vol. III;
Antonovici, Doc. bîrlădene, vol. I-IV; Caproşu, Doc. Iaşi, vol. III-V.
10
Xenopol, op. cit.; Bogdan, op. cit.; Dragomir, op. cit.; Bănescu, Stareţul Neonil.
11
Marian, Inscripţiuni; Filip, Cartea rom. veche în Bibl. Kirileanu; Bodinger, Cartea rom.
veche în BCU Iaşi; Corfus, Insemnări de demult; Dudaş, Cazania lui Varlaam; Mureşianu,
Cartea veche din Banat; Mitric, Cartea rom. veche în j. Suceava, Ed. II; Dreghiciu, Mârza,
Cartea veche rom. în j. Alba; Braicu, Bunea, Cartea veche rom. în Sibiu.
12
Popp, Disertaţie despre tipografiile româneşti; Simonescu, Buluţă, Pagini din istoria
cărţii; Buluţă, Scurtă istorie a editurii; Olteanu, Din istoria şi arta cărţii; Ştrempel, Relaţii
româno-ruse; Romanescu, Istoria unei cărţi; colecţiile publicaţiilor periodice: „Arhiva
grafică”, Bucureşti, 1920-1921, „Anuarul graficei române”, Bucureşti, 1924-1931; „Artă şi
tehnică grafică“, Bucureşti, 1932-1939.
13
Iorga, Istoria lit. religioase; idem, Istoria lit. rom..
14
Erbiceanu, Istoria Mitropoliei Moldovei; Iorga, Istoria bis., I; idem, Istoria lit. rom.;
Tomescu, Scurtă povestire istorică; Porcescu, M-rea Neamţ.
TEHNICA TIPOGRAFICĂ
Se compunea din trei elemente: materialul de cules, ce includea literele
mobile şi materialul alb, obţinute prin turnarea unui metal topit într-o matriţă,
cerneala grasă şi teascul sau presa tipografică. Primele ateliere tipografice din Ţara
Moldovei erau dotate în mod similar celor existente în Europa, deoarece
meşteşugul a fost adus din străinătate. Odată cu importarea meşteşugului s-au
adoptat şi numele uneltelor şi deprinderile de lucru ale meşterilor străini.
Documentele indică faptul că termenii de bază folosiţi în domeniul tipografic au
rămas aceiaşi în întreaga perioadă analizată: „tipografie”, „tiparniţă“, „a tipări”
(germ, drucken); „istrument” (lat. instrument), „şruv” (germ. schraube, saxon inf.
schruve), „litere” sau „slove” (lat. litera, v. slav. slova), „teasc” (v. slav. pritisk).
Materialul de cules se împărţea în două grupe mari: caracterele de tipar şi
materialul alb. Caracterele de tipar se compun din literele alfabetului, semnele şi
accentele gramaticale, notaţiile matematice, din semnele convenţionale din
geometrie, astronomie, fizică etc., precum şi din linii de diferite dimensiuni, iniţiale
ornate, vignete şi alte ornamente tipografice. Ornamentele de dimensiuni mari,
precum şi figurile alegorice sau mitologice se numeau clişee. Materialul alb
consta din fîşii sau bucăţi din plumb, aramă, alamă sau aliaj tipografic ori chiar din
lemn, cu o înălţime mai mică decît caracterele, fără nici un desen sau relief, care
serveau numai pentru spaţiere şi umplerea golurilor dintre litere, cuvinte, rînduri şi
coloane. Prin urmare, orice formă tipografică se compunea dintr-un număr de
caractere, care se imprimau, şi material alb, care nu se imprima, fiind folosit doar la
aranjarea şi potrivirea exactă a formei15.
Litera. Figura imprimată pe hîrtie, care poate fi o literă, o cifră sau un
semn ortografic, se numeşte tip. Blocul decupat şi conţinînd în planul iniţial copia
unui tip se numeşte literă. Litera este clişeul unui tip. În perioada cercetată, pînă
tîrziu, literele s-au turnat manual, una cîte una. Cea dintîi maşină de turnat litere
(maşină de mînă) a fost inventată abia în 1820 de Wiliam M. Johnson la Londra şi
construită efectiv în 1840 la New-York. În Europa, asemenea maşină a fost folosită
pentru prima dată la Berlin, abia în 184516.
Teorii privitoare la influenţa manuscriselor moldoveneşti asupra
tiparului chirilic.
În literatura de specialitate există unele teorii cu privire la influenţa
exercitată de caligrafia moldovenească în procesul dezvoltării tiparului chirilic, în
sensul că aceasta a determinat factura grafică a incunabulelor chirilice. În
continuare, vom prezenta pe scurt aceste teorii, care au mai fost examinate de noi
cu altă ocazie17.
15
„Arhiva grafică”, anul I (1920), nr. 7, p. 4.
16
Bunescu, Tehnica grafică, p. 91; AGR, 1924, p. 55.
17
Chiaburu, Influenţa artei caligrafice moldoveneşti, p. 122-123.
I.C. Chiţimia şi Virgil Molin vorbeau despre o influenţă exercitată de arta

caligrafică din Ţara Moldovei asupra literei chirilice de tipar în mod direct, încă din
faza de apariţie a acesteia. Argumentaţia se bazează pe examinarea comparată a
cărţilor lui Sweipold Fiol, creatorul tiparului chirilic (1491) şi a unor manuscrise
miniate moldoveneşti. Pentru a reuşi înfiinţarea unei tiparniţe cu litere chirilice
trebuia să se pornească de la un alfabet desenat. Prin urmare, Fiol trebuia să-şi
procure manuscrise slavone cu semne specifice scrierii chirilice, care are un număr
mare de ligaturi şi litere „etajate”, toate cu ductus-ul propriu, ce trebuiau să
corespundă unor viitoare matriţe. Dar ca să se toarne „şriftul”, adică litera chirilică
pentru un singur caracter tipografic era nevoie de mai multe matriţe la un semn,
pentru a se putea realiza ligaturi, semne diacritice, etajări etc., precum şi variante
de forme grafice.
În secolul al XV-lea, zona de cultură slavonă cea mai înfloritoare o
reprezenta Ţara Moldovei. Între anii 1424 şi 1450, centrul de caligrafie şi de
miniatură de la mănăstirea Neamţ era o veritabilă şcoală de copişti, caligrafi,
miniaturişti şi legători de carte, dintre care s-a ridicat şi a excelat monahul Gavriil
Uric. Autorii menţionaţi consideră că Schweipold Fiol a lucrat litera pentru cărţile
sale după scrisul chirilic din Ţara Moldovei. Un examen comparativ dovedeşte
asemănări indubitabile în conformaţia literelor, în special a unui caracteristic „M cu
poale”, literă inexistentă cu acest profil în paleografia popoarelor vecine, dar cu
apariţie regulată în scrisul chirilic moldovean. Modelul literei chirilice moldovene
era posibil de urmat, date fiind legăturile politice şi diplomatice strînse existente la
sfîrşitul secolului al XV-lea între Ţara Moldovei şi Polonia. De la curtea lui Ştefan
cel Mare se trimiteau numeroase acte în limba slavonă în Polonia şi chiar
manuscrise religioase pentru ortodocşii din zonă. Examenul comparativ arată că
„M cu poale” de la mănăstirea Neamţ apare la Cracovia, în cea dintîi literă chirilică
ce s-a gravat vreodată18.
La începuturile tiparului chirilic, la Cracovia s-a produs carte pentru slavii
de răsărit; într-o fază ulterioară, la Veneţia, cartea era destinată sud-slavilor, dar
ceea ce s-a tipărit în diferite părţi ale lumii reflectă o singură sursă de concepţie
artistică: izvoadele moldoveneşti. Datorită faptului că Sweiplod Fiol a adoptat
litera chirilică de la Neamţ, manuscrisul moldovenesc din secolul al XV-lea poate
fi considerat prototipul literei chirilice de tipar.
Altă teorie se referă la influenţa artei miniaturale moldoveneşti asupra
tiparului chirilic românesc. Lajos şi Lidia A. Demeny arată că, încă înaintea
apariţiei tiparniţei lui Macarie, cartea manuscrisă munteană reflecta receptarea
modelului moldovean. Astfel, Tetraevanghelul slavon din 1471, scris de popa
Dobromir la comanda clucerului Furcă, reflectă din plin pătrunderea tradiţiei cărţii
18
Chiţimia, Primele tipărituri sl.-rom., p. 1027-1031; Molin, Tiparniţa de de la Cracovia,
p. 756-758.
moldovene în domeniul copierii cărţilor de ritual din Ţara Românească. Elementele

care susţin acest lucru sînt: paginile de titlu la cele patru evanghelii, unde părţile
ornamentale (frontispiciul, rîndul de litere mari şi iniţialele) sînt identice sau foarte
apropiate de tetraevanghelele moldoveneşti (Tetraevanghelul din 1429 al lui Gavril
Uric, păstrat la Biblioteca Bodleiană din Oxford, Tetraevanghelul din 1493, păstrat
la München etc.).
În ordine cronologică, tiparniţa chirilică a lui Macarie din Ţara
Românească este a treia în Europa, după Cracovia (1491), Cetinie (1493-1494) şi
înaintea celor din Praga (1517) şi Veneţia (1519).
În Ţara Românească, în momentul înfiinţării tiparniţei s-a urmărit
realizarea nu numai a unei cărţi-produs tipografic oarecare, ci a unei cărţi ce, pe
lîngă funcţionalitatea avută în desfăşurarea cultului, să fie expresia unei
îndeletniciri de artă. Lajos Demeny şi Lidia A. Demeny consideră că originalele de
care s-a servit Macarie în lucrările sale au fost manuscrise din sursă şi şcoală
moldovenească şi anume, din cele realizate în centrul de miniatură de la mănăstirea
Neamţului (1424-1450) sau, în orice caz, din cele lucrate mai tîrziu în Ţara
Moldovei, la Neamţ, Putna, Humor sau Voroneţ, toate purtînd pecetea şcolii
monahului Gavriil Uric. Între manuscrisele din toate centrele moldoveneşti, fie că
sînt operele unor realizatori cunoscuţi, fie că aparţin unor copişti anonimi, nu există
deosebiri esenţiale nici ca stil şi nici ca tehnică19.
Încă din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, cărturarii români au
remarcat vădita asemănare dintre Tetraevanghelul lui Macarie din 1512 şi
Tetraevanghelele din perioada lui Ştefan cel Mare. Semiunciala moldoveană,
întregul complex de ornamentare a cărţii manuscrise moldoveneşti (iniţiale ornate,
vignete şi frontispicii) au constituit modelul din care s-a inspirat Macarie atunci
cînd a turnat slovele de rînd, iniţialele, vignetele şi frontispiciile sale. Bogdan
Petriceicu Haşdeu arăta că „desenul primitiv era românesc, luat de pe
manuscriptele muntene şi moldovene din secolul precedent”. Nicolae Iorga ducea
mai departe ideea enunţată de Haşdeu, justificînd acest fapt: „cel dintîi tipograf pe
pămîntul românesc trebuia să caute, apoi, a da lucrări care să se apropie ca podoabe
de manuscrisele ce se obişnuiau pînă atuncea şi cu care erau deprinşi ochii
cititorilor. El nu puse, deci, nici o foaie de titlu, iar deasupra foii dintîi, ca şi în
fruntea tuturor celor care deschid capitolele, a imitat vechile frontispicii din cărţile
scrise cu mîna ale veacului al XV-lea”20.
Barbu Theodorescu susţinea şi el că tradiţia cărţilor manuscrise
moldoveneşti, avîndu-şi originea în Evangheliarul lui Gavril Uric din 1429, s-a
transmis tiparului muntean: „prin acest manuscris s-a creat tipul de carte
19
Demeny, Carte, tipar şi societate, p. 25, 132-134.
20
Bogdan Petriceicu Haşdeu, Un tezaur de tipo-xilografie română de pe la 1550, „Traian”,
I (1869), nr. 27, p. 107, Iorga, Istoria românilor în chipuri şi icoane, p. 35.
românească pe care caligrafii-artişti din timpul domniei lui Ştefan cel Mare îl duc
mai departe, perfecţionîndu-l. După aceea, tipograful Macarie(1508) îl ia ca model
pentru tipăriturile sale, utilizîndu-l prin toate elementele componente în
Liturghierul tipărit în 1508“21.
Virgil Molin aduce alte argumente în favoarea teoriei influenţei
moldoveneşti asupra tiparului chirilic al lui Macarie, bazîndu-se pe examinarea
comparativă a reproducerilor realizate după Tetraevanghelul monahului Gavriil,
scris în 1429 în mănăstirea Neamţ şi a Tetraevanghelului lui Macarie, tipărit la
1512. Ductul literelor are particularităţile manuscriselor moldoveneşti (predilecţia
pentru decorativ, caracteristică fiind litera „M cu poale”) care sînt comune şi
cărţilor lui Macarie. Autorul combate ipoteza că Macarie, lucrînd în Ţara
Românească, manuscrisele primite de el drept originale ar fi munteneşti, din cauză
că în Ţara Românească, în acea perioadă, doar mănăstirea Bistriţa era producătoare
de manuscrise împodobite. Dar aşezarea monahală ctitorită de boierii Craioveşti a
fost întemeiată abia la 1497 şi a fost dărîmată de Mihnea cel Rău în 1509.
Refacerea mănăstirii Bistriţa a avut loc după un deceniu, astfel încît acolo s-ar fi
putut organiza un atelier de copişti la o dată ulterioară activităţii tipografice a lui
Macarie. Chiar şi aşa, manuscrisele cunoscute ca fiind realizate la mănăstirea
Bistriţa preiau aproape identic stilul şi tehnica practicată cu o sută de ani înainte în
Ţara Moldovei, astfel încît direct sau indirect, originalul lui Macarie poartă pecetea
creaţiei specifice formelor de miniatură moldovenească22. Dacă Macarie a imitat
prin tipar cartea manuscrisă de tradiţie moldoveană şi, la rîndul lui, a avut o
înrîurire puternică asupra tiparului chirilic din Transilvania, atunci se poate
considera că tradiţia manuscrisului moldovenesc, preluată de Macarie şi adaptată la
condiţiile multiplicării mecanice, a pătruns în toată aria geografică locuită de
români. Din acest punct de vedere, tiparul lui Macarie este o remarcabilă legătură
şi continuitate între tradiţia culturală moldovenească şi creaţia munteană.
Obţinerea propriu-zisă a literei
Se făcea prin sistemul „poanson-matriţă-literă“. Pentru fiecare semn
tipografic se realiza un poanson din metal dur în vîrful căruia se săpa după desen
un semn tipografic. Lovind cu poansonul alt metal mai puţin dur (aramă, alamă), se
obţinea o matriţă reprezentînd „floarea” unei litere întipărită în acel metal. Matriţa
se aşeza apoi într-un „calup” şi se turna peste ea, cu o linguriţă de fier, un metal
moale sau un aliaj tipografic format din 70% plumb, 25 % antimoniu şi 5% cositor,
topit la o temperatură joasă. Astfel, litera putea fi obţinută în numărul de bucăţi
necesare pentru imprimarea unei cărţi. În matriţă, semnul tipografic apare în relief,
la fel ca pe poanson. Primul metal folosit la obţinerea literelor a fost plumbul, un
21
Theodorescu, Prima tipografie a Ţării Româneşti, p. 985-1003; idem, postfaţă la: Flocon,
Universul cărţilor, p. 406.
22
Molin, Tradiţia artistică a Moldovei, p. 309-310.
metal ieftin, cu punct de topire coborît (337˙C) şi foarte plastic. În timp, s-a
observat că el este maleabil şi puţin rezistent la uzură şi compresiune şi i s-a
adăugat un procent de cositor, metal ce are proprietatea de a mări aderenţa la
cerneală a suprafeţei aliajului rezultat. În continuare, un aliaj superior s-a obţinut
prin adăugarea antimoniului, metal care măreşte duritatea şi rezistenţa produsului
(dar şi fragilitatea, antimoniul fiind casant). Noul aliaj are şi proprietatea că la
răcire se dilată uşor, umplînd foarte exact forma în care este turnat, eliminînd astfel
eventualele sufluri şi porozităţi. La Chişinău, aliajul tipografic se numea gart23.
După ce se scotea din matriţă, litera se prindea într-o menghină, se decupa
cu fierăstrăul şi se finisa cu pile de mărimi diferite, de pilitorii şi curăţitorii de
slovă. În tipografia de la Bucureşti a mitropolitului Neofit Criteanul, la 1
decembrie 1742, existau următoarele unelte folosite la finisarea literelor: „o
menghină mare, un cleşte mare, un cleşte mai mic, patru ciocane: două mai mari şi
două mai mici, patru dălţi, două fierăstraie, două spitelnice, două sule, un perghel
<compas> mic, <…> un topor, o pilă mare, şase pile mici, trei pile mai mici, 24
pile mititele, o pilă oablă“24. În Lista de teascurile, literile, instrumentele i alte
mobile ale tipografiei luate de Gheorghe Asachi de la Mitropolia Moldovei în anul
1829 şi pe care „urmează după zece ani a da ocîrmuirei spre a forma o tipografie
oficială”, apar „ciocane, cleşti, pile“25, folosite şi la finisarea materialului turnat.
Elementele tehnice ale literei tipografice s-au constituit încă din secolul
al XV-lea şi documentele de arhivă dovedesc faptul că tipografii români le
cunoşteau în perioada analizată. Pentru dimensionarea literei şi a accesoriilor se
folosea un sistem de măsură bazat pe punctul tipografic, valabil pînă azi. Potrivit
acestuia, mărimea unei litere este determinată de mărimea corpului său, exprimată
în puncte. Un punct tipografic este egal cu 0,376 mm, 12 puncte constituie un
multiplu numit cicero, iar 48 puncte un alt multiplu, egal cu patru cicero, numit
quadrat. De pildă, o literă al cărei corp este de 10 puncte se numeşte corp 1026.
Elementele principale ale literei tipografice sînt: floarea literei, adică
trunchiul de con care rezultă din racordarea suprafeţei active (copia tipului) cu
suprafaţa neutră ce are ca bază conturul clişeului; linia literei, adică latura de la
baza imaginii imprimate; înălţimea florii, adică distanţa dintre planul imprimabil şi
cel neimprimabil deci, înălţimea trunchiului de con; piciorul literei sau baza
paralelipipedului opusă planului superior; grosimea literei, care este dată de
dimensiunea bazei paralelă cu linia literei. Grosimea variază la acelaşi corp după
felul literei: cea mai mică la i şi cea mai mare la M; corpul literei sau lungimea
23
Simedrea, Tiparul bucureştean, p. 877-878. Bunescu, Tehnica grafică, p. 93 ; Mihail,
Contribuţii la BRV, II, p 764-766.
24
Simedrea, op. cit., p. 921.
25
Arh. St. Iaşi, Fond Primăria Iaşi, Dosar 29/1847, p. 9.
26
Bunescu, op. cit., p. 92; Vezi şi „Arhiva grafică”, anul I (1920), nr. 7, p. 4.
bazei perpendiculară pe grosimea literei. Excesul corpului faţă de floare se

numeşte carne sau spinare; înălţimea literei este distanţa dintre suprafaţa activă şi
piciorul literei, reprezentînd grosimea plăcii din care s-a tăiat litera; signatura este
un şanţ paralel cu linia literei făcut pe faţa paralelipipedului care corespunde laturii
mici a bazei. Signatura uşurează aflarea poziţiei florii literei prin pipăit, atunci cînd
se aşează alături de celelalte litere ale unui text; canalul literei este o scobitură la
baza plăcii din care s-a tăiat litera27. În funcţie de varietatea tăieturii florii şi a
liniei, odată cu evoluţia tehnicii tipografice, s-au obţinut literele folosite şi astăzi în
industria poligrafică (aldina, anticva, gotica sau fractur, didot, elzevir, garamond).
Clişeul alcătuit din totalul literelor unei pagini a lucrării, cînd se aşeza în
presă trebuia să fie compact şi să aibă o anumită rigiditate. De aceea, între litere,
între cuvinte şi între rînduri se aşezau bucăţi de metal de acelaşi corp cu litera, dar
de o înălţime mai mică pentru a nu primi cerneală. Aceste piese metalice erau
denumite generic material alb sau albitură. Ca mărime, albiturile erau
confecţionate după corpul literelor, iar ca grosime erau divizate în unităţi mai mici
decît literele. Unitatea de măsură a albiturilor era gheviertul, bazat pe grosimea
corpului literelor. Albitura cea mai mică, de o grosime de 1-1,5 puncte care se
aşează între litere pentru a le rări se numea spaţiu. Cînd grosimea era mai mare,
spaţiile se numeau sfert de pătrişor, semipătrişor şi pătrişor, înţelegînd prin
pătrişor albitura la care grosimea este egală cu corpul; cînd grosimea era cuprinsă
între 24 şi 48 puncte, albitura se numea quadrat. Albitura cu o grosime mai mare
decît un quadrat, avînd corpul cu dimensiuni între unu şi patru cicero se numea
reglet. Albitura care se aşeza între rînduri se numea interlinie. Aceste elemente
tipografice, existînd de la apariţia meşteşugului, au avut denumiri aproape identice
în spaţiul european28.
27
Olteanu, Din istoria şi arta cărţii, p. 230-232, sub voce.
28
Bunescu, op. cit., p. 94-95. Iată cum erau definite quadratul şi regletul în Enciclopedia
franceză: „Quadrat, piece de fonte de caractere de l'imprimerie, dont chaque forte de
fonte, ou corps de caractere est assorti. Ces pieces, qui sont plus basses de quatre lignes que
la lettre et de differente grandeur pour la justification des lignes, remplissent celles dont les
mots n'en contiennent qu' une partie et dont le restatant paroit vide à l' impression, elles
forment de même des alinea, le blanc de titres et ceux qu' occasionnement assez
frequemment les ouvrages en vers” (Enciclopedie ou dictionnaire raisonne, tome treizieme,
1765, p. 637, sub voce. „Reglettes: les imprimeurs nomment aisi certaines petites tringles
de bois, de la largeur de sept à huit lignes et réduites au rabot à l' epaisseur des differens
corps de caracteres de l' imprimerie; on appelle regletts celles qui se comprennent depuis le
feuillet jusqu' au petit canon: on dit une reglette de petit-romain, de cicero, c' est à dire que
la reglette considerée par la force de son épaisseur, appartenant pour cette raison à une
sorte de caractere, on la nomme reglette de tel caractere, comme il est dit dans l' exemple ci
dessus: on se sert des reglettes pour blanchir les titres dans differens ouvrages, mais il est
toujour mieux d' employer des cadrants autant que l' on le peu de justesse du bois, si bien
Tipuri de litere. Pentru a tipări o carte, un atelier era dotat cu mai multe
tipuri de litere şi de albitură, care se stabileau în funcţie de manuscris. Mai întîi, se
controla dacă manuscrisul avea grafia uniformă, apoi se numărau literele de pe un
rînd şi rîndurile de pe o pagină. Prin înmulţirea acestor elemente se afla numărul de
litere de pe o pagină, care se înmulţea cu numărul paginilor manuscrisului şi se
obţinea numărul total de litere al întregului manuscris29.
Cercetînd una din marile reuşite ale artei tipografice moldoveneşti din
întreaga perioadă analizată, şi anume Cartea românească de învăţătură (Iaşi,
1643), Florian Dudaş a identificat nu mai puţin de 79 de tipuri de litere iniţiale care
se repetă frecvent. La sfîrşitul capitolelor, în spaţiul rămas liber au fost imprimate
vignete de diferite mărimi, la rîndul lor de şapte tipuri. Cartea s-a tipărit cu cerneală
roşie şi neagră, cu literă mare şi mică. Partea I, cu Triodul şi Penticostarul este
tipărită numai cu literă mare, care, probabil că nu a fost suficientă, astfel încît
partea a II-a, a Duminecilor de peste an este tipărită cu două tipuri de caractere: cel
mare din prima parte, folosit pentru textul Evangheliilor şi unul mai mic şi nu atît
de frumos tăiat. Acesta din urmă este folosit în exclusivitate în partea a III-a, care
cuprinde sărbătorile fixe ale Sinaxarului. Nemaiavînd literă mare, în această parte
nu se mai reproduc textele evanghelice, dar, în schimb, aproape fiecare sărbătoare
are o gravură ilustrînd Cazania praznicului30.
În a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, în Ţara Moldovei, sub
influenţa rusă, s-a produs separarea literelor destinate tipăriturilor civile de cele
bisericeşti. În anul 1785, mitropolitul Iacob Stamati refăcînd atelierul Mitropoliei,
l-a dotat cu „litere politiceşti”. Astfel de litere, numite de Martin Bodinger
caractere „laice” s-au folosit pentru imprimarea unei serii a Octoihului (Iaşi, 1786).
Exemplarul aflat la BCU „M. Eminescu” Iaşi conţine caractere mici folosite la titlu
şi text deosebite de cele folosite la „învăţături”, iar caracterele cu care s-a tipărit
textul „învăţăturilor” sînt cursive în unele exemplare şi drepte în altele31.
Menţiunea întrebuinţării unor litere diferite pentru tipăriturile bisericeşti şi
pentru cele civile există în actul de înfiinţare a tipografiei de la Chişinău din anul
1814, potrivit căruia: „tipografia duhovnicească din Basarabia va avea atît litere
bisericeşti cît şi civile”. Cu caractere bisericeşti urmau să se imprime „acele cărţi
necesare pentru slujba bisericească şi care aparţin ciclului bisericesc, ca Biblia,
Ceasloavele, Mineele şi diferite învăţături bisericeşti”. Cu caractere civile trebuiau
imprimate „gramaticile trebuincioase pentru seminar şi alte cărţi şcolare”.
travaille qu' il soit, qui quand on le supposeroit de la derniere perfection, est sujet à l' user, à
des incidens continuels et de toute nature” (Ibidem, tome quatorzieme, p. 31).
29
Romanescu, Istoria unei cărţi, p. 43-45.
30
Dudaş, Cazania lui Varlaam, p. 51; Popa, Cazania lui Varlaam, p. 77.
31
Popp, Disertaţie despre tipografiile româneşti, p. 76; Bodinger, Cartea rom. veche în
BCU Iaşi, p. 176.
Socotelile tipografice făcute în atelierul mitropolitan din Chişinău arată că aici se

turnau cantităţi însemnate de litere. Spre exemplu, doar pentru imprimarea Tablelor
de învăţătură reciprocă, în 600 de exemplare, în anul 1822 „s-au turnat diferite
sorturi de litere, cifre, spaţii, capitale, în greutate de 884 oca”32.
Tipografia mănăstirii Colţea din Bucureşti avea spre mijlocul secolului al
XVIII-lea următoarele piese de albitură: „o pecete domnească de lemn; cinci flori
de lemn; 12 coneţuri de lemn; 49 glavizne de lemn; <…> patru Evanghelişti; patru
flori mari; patru sfîrşituri; trei glavizne; un iaco; două miliţ <şi> un naş; o slovă;
trei glavizne”33.
Bine înzestrate din punctul de vedere care ne interesează aici au fost
atelierele lui Gheorghe Asachi. În anul 1829, tipografia sa avea „şese cantare litere
româneşti (ţiţero, ţirilice) pentru Buletin şi Foaia sătească; trei cantare idem,
româneşti noue Garmond; un cantar idem, noue petit; trei cantare litere mari
româneşti pentru titluri; trei cantare garmond franţuzesc; giumătate cantar litere
franţuzeşti pentru titluri; un cantar litere greceşti cicero, petit şi <de> titluri; un
cantar ornamente, semne matematice etc.; chinaruri, armele Prinţipatului etc.; trei
cantare cvadrante, linii etc.”. În acel an, Institutul Tipo-litografic al Albinei
Române mai avea „44 cantare 76 funţi litere române numite ţiţero, borghios,
garmond, non-pareille, aduse din Germania de la Hase Benllo; 36 cantare 30 funţi
litere române vărsate la Institutul Albinei; 51 cantare 54/2 funţi alti litere franţeză
compacte, cursive, ornamente de 10 feliuri; 4 cantare 92 funţi elenice, germane
litere; 5 cantare 19 funţi caractere române şi franceze de la Petersburgu; 2 cantare
29 funţi litere armene; 3 cantare litere comisionate acuma la Benche“34. Ştiut fiind
că un cîntar avea 44 de ocale, adică 56,80 Kg, ocaua avea 1,271 Kg, iar fontul era o
subdiviune a ei35, se observă faptul că în acea perioadă cantităţile de literă necesare
într-un atelier erau însemnate, ele trebuind fie suficiente pentru cel puţin două
echipe de tipografi care lucrau simultan.
Turnarea literelor.
În Ţara Moldovei s-au turnat litere încă de la începutul producţiei
tipografice, chiar dacă în prima jumătate a secolului al XVII-lea matriţele s-au adus
din import. Pe baza corespondenţei legate de această chestiune a lui Vasile Lupu şi
Sofronie Pociaţki, conducătorul tipografiei de la Iaşi, cu Frăţia ortodoxă din Liov,
în literatura de specialitate s-a încetăţenit ideea că primele litere de tipar au fost
aduse în Ţara Moldovei din străinătate, în speţă de la Liov36. Într-o scrisoare din 12
ianuarie 1641, domnul mulţumea breslei Stavropighiei din Liov pentru că i-a turnat
32
Tomescu, Tipografia duhovnicească, p. 267-268.; Mihail, Contribuţii la BRV, II, p. 765.
33
Simedrea, Tiparul bucureştean, p. 935.
34
Arh. St. Iaşi, Doc., Fond Primăria Iaşi, Dosar 29/1947, f. 4 şi 9.
35
Stoicescu, Cum măsurau strămoşii, p. 271, 278 şi urm.
36
Iorga, Istoria lit. religioase, p. 148; idem, Istoria bis. rom., vol. I, p. 309.
litere în tipografia de acolo şi făgăduia să facă donaţii materiale bisericii37. Vasile

Lupu l-a trimis pe Sofronie Pociaţchi, fost conducător al tipografiei din Lavră,
ajuns egumen al mănăstirii Trei Ierarhi, să aducă materialele de la Liov. Deşi după
cum rezultă din scrisoare, Frăţia acceptase comanda domnului Ţării Moldovei, l-a
primit foarte rece pe Sofronie Poceaţki, probabil din cauza neînţelegerilor care
existau între Frăţia din Liov şi şcoala din Kiev. Mitropolitul Petru Movilă voia să
stabilească autoritatea sa absolută şi peste Frăţie, care pretindea, dimpotrivă, o
organizare autonomă. Mai exista şi un conflict de principiu: teologii din Liov nu
aprobau reformele latine ale lui Petru Movilă. Sofronie Pociaţki s-a adresat din nou
Frăţiei la 17 februarie 1642 cerîndu-i „şriftul grecesc” pe care îl plătise Vasile
Lupu38. Alte două scrisori, trimise de Frăţie domnului şi lui Vasile Leonovici,
emisarul Lavrei în Ţara Moldovei, la 29 martie, respectiv 27 aprilie 1642,
sugerează că termenul francez caracteres din scrisoare trebuie tradus prin matriţe.
Probabil că matriţele au ajuns la Iaşi defecte ori s-au stricat aici. La 27
aprilie 1642, lui Vasile Leonovici i se scria că „toate literele sau matriţele trebuie
să fie în număr de 254”39. Prin urmare, interpretarea termenului caracteres în
37
„Basile, voïvode, par la grâde Dieu, hospodar hereditaire des Pays Moldaves. Nous
souhaitons à tous nos frères bourgeois de Lemberg, nos tre-grâcieux Seigneurs, bonne santé
et toute benediction divine. On nous a remis la lettre de Vos Graces, dans laquelle Vos
grâces daignent declarer ne pas defensre de foudre des caractéres pour notre imprimerie et
ne refuser rien de l'imprimerie de Vos Grâces qui puisse nous être necessaire. En l'
acceptant de la part de Vos Grâces avec reconnaissance, nous sommes disposé à
reconnaître, a l' ocassion, ce service, et, en suivant les traces de nos predecesseurs de faire
des largesses pour l' eglise de Vos Graces et pour d' autres, des que Vos Graces nous auront
envoyé le registre des objets necessaires. Envoyant maintenant dans l' affaire de ces
caracterés, nous prions que Vos Grâces venillent donner leur concours au prêtre et a notre
douanier qui s' y rendent et leur avancer meme de l' argent, s' ils en avaient besoin, bien que
nous leur ayons donné deux cents ecus; nous assurons Vos Grâces que nous tacherons de
vous montrere reconnaissant de ce service. Nous recommandons nos services à Vos Grâces.
Donné a Iassy, le 12 janvier 1641. De Vos Grâces, me gracieux Seigneurs, l' ami et voisin,
Basile, voïvode. A nos tres- gracieux Seigneurs, voisins et frères, les bourgeois de
Lemberg, à l' eglise de la Sainte Immaculée, près la confrérie de la ville” (Hurmuzachi-
Iorga, Documente privitoare la istoria românilor, Supl., II, vol. III: 1641-1703, p. 1).
38
Panaitescu, Petru Movilă, p. 54 ; Iorga, Istoria lit. religioase, p. 148 ; Xenopol. O
scrisoare, p. 326.
39
La 29 martie 1642, Frăţia îi scria lui Vasile Lupu: „după cererea Măriei Tale, îţi trimitem
prin fratele nostru Vasile Krasovski matriţele (literele) scrisului grecesc din tezaurul
Bisericii, deosebit de frumos reparate <subl. ns>. Le-am fi trimis încă de mult; vinovat de
întîrziere este părintele Berejanski. Deşi nu a avut scrisoare de la Măria Ta pentru acest
lucru, i-am arătat încredere, dar nu am voit să încredinţăm mîinilor sale acest tezaur al
Bisericii, preferind să ţi-l aducă trimisul nostru. El s-a supărat şi ne-a poruncit să nu mai
trimitem nimic, spunînd o să mai găsim noi şi în altă parte. Aşa că am oprit trimiterea. Dar
acum, în urma scrisorii părintelui Poceţki egumenul, scrisă în numele Măriei Tale, le-am
sensul de matriţe este corectă, fie şi numai dacă ţinem seama de faptul că, cu 254
de litere nu se putea imprima nici o carte, indiferent de dimensiunile ei, şi cu atît
mai puţin nu se putea susţine o activitate tipografică de cîţiva ani, în care două
dintre cărţile imprimate au avut dimensiuni monumentale (Cazania lui Varlaam şi
Pravila lui Vasile Lupu). Faptul că atelierul de la Trei Ierarhi a primit matriţe după
care s-au turnat litere la Iaşi oferă în bună măsură explicaţia faptului că imprimarea
Cărţii româneşti de învăţătură a durat din anul 1641 şi pînă în primele luni ale
anului 1643. Aşa cum se va vedea în continuare, în epocă, litera de tipar se uza
relativ repede, motiv pentru care s-au turnat mai multe rînduri de litere, iar textul
s-a cules şi s-a imprimat de mai multe ori. Astfel se pot explica şi diferenţele
grafice ale unor pagini din exemplare diferite.
Vasile Leonovici a fost trimis ca să îi înveţe pe localnici meşteşugul
turnării literelor. Confirmarea că la Iaşi s-au trimis matriţe şi nu litere este oferită
de alt pasaj al scrisorii către Leonovici: „ne spui că lipsesc douăzeci de accente. E
cu neputinţă. Accentele sînt aceleaşi pentru literele ruseşti şi pentru cele greceşti
<…>. Vă trimitem, deci, o probă executată înaintea trimiterii matriţelor”40.
Se pare, însă, că meşterii de la Iaşi nu au reuşit să toarne litere bune şi a
apărut suspiciunea că matriţele nu ar fi fost noi: „cît despre spusa lor, că literele
<recte matriţele> sînt vechi şi uzate, aveţi acolo <ca dovadă a contrariului>
Gramatica greacă tipărită cu aceleaşi litere, pe care v-a dat-o Procopovici. Arătaţi-
o, dacă e nevoie, Măriei Sale domnului <…>. Dacă noi am fi trimis literele
tipografiei înainte să se fi trimis de la Kiev, n-ar mai fi fost atîta vorbă. Dar de
partea cui e greşeala? De partea noastră, care am amînat mereu”41. Rezultă că
meşterii lioveni au adus cu dînşii o carte imprimată cu litere turnate în matriţele
trimise pentru a fi fosite ca model. Ţinînd seama de nivelul tehnicii tipografice, aşa
cum vom demonstra în alt loc, în prima jumătate a secolului al XVII-lea nu era
posibilă imprimarea mai multor cărţi cu aceleaşi litere, din cauză că se uzau destul
de repede.
Faptul că la Liov s-au turnat litere / matriţe pentru atelierul de la Iaşi este
consemnat în Letopiseţul Frăţiei stavropighiene, scris de Dionisie Zubryki: „la
dorinţa domnului Moldovei Vasile, Frăţia a turnat pentru el, în tipografia ei, litere
de tipar cu caracter slav. După litere a trimis pe un preot şi un funcţionar. Domnul,
în scrisoarea din 12 ianuarie <1641>, a rugat să i se ceară ajutor cînd ar avea lipsă
de bani şi să i se trimeată o însemnare a lucrurilor de care biserica are nevoie”42.
trimis numaidecît prin fratele nostru, căci dorinţa noastră este ca Domnul să fie slăvit prin
cărţile publicate în tipografia Măriei Voastre, nu numai în slavonă, ci şi în greacă”
(Panaitescu, Petru Movilă, p. 69-70).
40
Ibidem.
41
Ibidem.
42
Pop, Viaţa mitropolitului Varlaam, p. 758; Rusu, Tipografia în Moldova, p. 259.
În următoarea etapă a activităţii tipografice din Ţara Moldovei, şi anume în

vremea mitropolitului Dosoftei, matriţele au fost procurate mai întîi de la Liov şi
apoi de la Moscova, de unde, la începutul lunii ianuarie 1680, a venit şi instalaţia
tipografică. În Molitvenicul imprimat în 1681, Dosoftei spune că materialul
tipografic de la Moscova a fost adus de emisarul politic al lui Duca vodă pe lîngă
curtea ţarului, Ionaşco Bilevici, care în documentele din 1679 este numit căpitan şi
polcovnic, iar mai tîrziu, în vremea lui Constantin Cantemir, a ajuns stolnic43.
În a doua jumătate a secolului al XVII-lea, pentru tipografia de la Cetăţuia,
litera grecească a fost adusă de la Veneţia, probabil din atelierul fraţilor Glykys, în
care, în anul 1677, patriarhul Dosithei a imprimat Prescurtarea de istorie sacră a
patriarhului Nectarie şi a păstrat legăturile de colaborare44.
Studiul cărţilor imprimate în Ţara Moldovei de mitropolitul Dosoftei,
îmbinat cu cel al bibliografiei consacrate istoriei cărţii româneşti vechi, sugerează
faptul că în vremea lui Dosoftei s-au turnat litere în Ţara Moldovei, în matriţe
confecţionate de meşterii locali. N. Grigoraş presupune că în prima parte a anului
1679, mitropolitul Dosoftei a adunat materialele tipografice rămase la mănăstirea
Trei Ierarhi încă din vremea lui Varlaam, după care i-a cerut lui Stancu faurul să-i
toarne cîteva garnituri de litere. Rezultatul nu a fost mulţumitor, literele Liturghiei
româneşti din 1679 şi ale Psaltirii slavo-române din 1680 fiind neuniforme. I. D.
Lăudat afirmă că Dosoftei a adus matriţe de la tipografia din Uniev şi, o dată cu
ele, pe Vasile Stadniţcki, ruda lui Simion Stadniţki, şeful tipografiei din Uniev.
Nefiind mulţumit cu literele turnate de Stancu, căruia nu i-au reuşit matriţele, şi
nici cu ce puteau oferi centrele ortodoxe din Polonia care aveau tipografii, la 23
martie 1679, l-a rugat pe Nicolae Milescu să intervină pe lîngă Ioachim patriarhul
Moscovei să-i trimită „un teasc de tipografie şi cîteva slove cu care se tipăresc
cărţile”, dar şi „forme în care se varsă literele” şi „tipare” pentru litere mici, care
lipseau din Ţara Moldovei. La 15 august, mitropolitul Dosoftei i-a scris şi el
patriarhului Ioachim, rugîndu-l să îi trimită o tipografie în care să poată imprima
cărţile traduse de el. Patriarhul i-a răspuns la 16 decembrie 1679, înştiinţîndu-l că a
trimis „lucrurile” tipografice necesare45.
Pornind de la scrisoarea anterioară şi de la comparaţia între literele
Psaltirii slavo-române şi cele ale Molitvenicului din 1681, care sînt diferite, s-a
afirmat că Dosoftei i-a cerut patriarhului de la Moscova matriţe. S-a crezut că
„tiparele” menţionate în Molitvenic şi în Parimiile preste an (Iaşi, 1683), cu
precizarea că au fost trimise de la Moscova, ar însemna „matriţe” şi s-a spus că
mitropolitul Dosoftei a primit matriţe de la Moscova. Cu toate acestea, cercetarea
43
Bogdan, O scrisoare din 1679, p. 489-490.
44
Iorga, Istoria lit. religioase, p. 200; idem Istoria lit. rom., p. 29.
45
Grigoraş, Contextul, p. 765; Lăudat, 350 de ani de la naşterea lui Dosoftei, p. 52;
Ciobanu, Dosoftei, p. 85.
inventarului obiectelor tipografice trimise de la Moscova nu arată existenţa

matriţelor, ci doar „patru puduri litere de Evanghelie, cuvinte, cvadrate şi spaţe;
două puduri litere mărunte, cuvinte, cvadrate şi spaţe, peste tot în trei rînduri de
litere de cositoriu, cumpănind 10 puduri”46.
Iniţiativa turnării literelor i se datorează mitropolitului Dosoftei, dar
meşterul care a gravat primele matriţe reuşite şi a turnat efectiv litere în Ţara
Moldovei a fost ieromonahul Mitrofan. Acesta a gravat matriţele necesare
înlocuirii literelor trimise de la Moscova, care între timp se uzaseră, astfel încît
primele două volume din Vieţile Sfinţilor s-au tipărit cu litere noi, turnate Mitrofan
după propriile matriţe47. Intervalul mare de timp în care s-au tipărit Vieţile sfinţilor
(1682-1686) se poate explica şi prin pauza necesară turnării literelor noi. Aliajul
tipografic fiind alcătuit numai din plumb şi cositor, avea o durabilitate redusă. Din
acest motiv, cu cîteva decenii înainte, tipograful Paul Manucci de la Roma, nepotul
vestitului Aldo Manucci, cerea să i se toarne cîte o garnitură nouă de litere de
fiecare dată cînd începea o carte, deoarece literele sale se uzau într-un interval de
patru luni, exista riscul să nu îşi poată termina în condiţii bune lucrările48. Mai
tîrziu, în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, tipografii din Ţara Românească
recunoşteau faptul că litera „nu rabdă mult la tipar”49, adică se uza repede. Cu cît
tirajul în care se trăgea o carte era mai mare, cu atît uzura era mai rapidă.
Faptul că Mitrofan a fost săpător de stampe este dovedit de cîteva gravuri în
lemn semnate „M.E.” (Mitrofan Episcopul). El a gravat şi a turnat litere şi în Ţara
Românească, unul din seturile de litere folosite la imprimarea Bibliei (Bucureşti,
1688) fiind lucrată după matriţele sale50.
O dată dobîndit de Mitrofan, procedeul turnării literelor s-a transmis
tipografilor care l-au succedat. Argumentele sînt furnizate de documente şi de
însăşi activitatea editorială desfăşurată în Ţara Moldovei. În condiţiile în care o
garnitură de litere se uza după cîteva luni de folosire, un ritm susţinut de tipărire a
cărţilor nu se putea menţine prin intermediul importului de literă.
Samuil Micu, în Istoria şi lucrurile şi întîmplările românilor, relatînd
despre reluarea producţiei tipografice la Blaj în anul 1747, spunea că „au venit din
Moldova un tipograf, meşter bun, anume Sandu, carele au făcut slove noao şi au
întemeiat tipografia”51. Or, se ştie că Sandu provenea dintr-o familie de tipografi,
46
Bogdan, O scrisoare din 1679, p. 490; Dragomir, Contribuţii la relaţiile bis. rom. cu
Rusia, p. 1190-1191;
Codrescu, Uricariul, III, p. 102-104.
47
Ionescu, Tipografia mitropolitană, p. 104; Bianu, Mitrofan episcopul Huşilor şi al
Buzăului, p. 44-45 şi 48.
48
49
Iorga, Scrisori şi zapise de meşteri, p. 46.
50
Buluţă, Scurtă istorie a editurii, p. 33.
51
Apud Şchiau, Cărturari şi cărţi, p. 54-55.
tatăl său Ieremia lucrînd în atelierul Mitropoliei din Iaşi în deceniul trei al secolului
al XVIII-lea, unde, desigur, turna litere şi l-a învăţat pe fiul său meşteşugul.
Menţiunea documentară directă a unui tipograf din Ţara Moldovei care îşi
turna singur literele datează din vremea lui Constantin Racoviţă, de la 30 martie
1750. Este un document prin care se confirmă altul mai vechi, emis de Constantin
Mavrocordat la începutul deceniului patru al secolului al XVIII-lea şi anume,
privilegiul acordat lui Duca Sotiriovici. Actul respectiv menţionează că tipograful
urma să importe plumb şi antimoniu (germ. „spiessglanz”), elemente componente
ale aliajului tipografic: „pentru cît plumb, stiglos şi hîrtie va aduce pentru treaba
tipografiei nici un ban vamă să nu dea”52.
Deşi apare menţionat la 8 decembrie 1740 în Condica de casă a
mitropolitului Neofit Criteanul unde, la „cheltuiala ce se face pentru tipografie”
apare „o tigaie de topitul plumbului, una <pentru> antimoniu“, mitropolitul Tit
Simedrea afirma că meşterii români nu cunoşteau antimoniul la mijlocul secolului
XVIII şi că nu se ştie cînd a intrat acest element în componenţa aliajului tipografic
la noi53. Cu toate acestea, Duca Sotiriovici cunoştea antimoniul, obţinînd un aliaj
tipografic superior, documentul citat probînd faptul că tipografii români erau la
nivelul tehnicii moderne a epocii. În deceniul patru al secolului al XVIII-lea în
Ţara Moldovei lucrau cîţiva tipografi munteni şi ardeleni: Barbu bucureşteanul,
Grigore Stan braşoveanul şi Cosma ieromonah vlahul. Aceştia au lucrat în
tipografia Episcopiei de la Rădăuţi (1744-1747), contemporană cu cea a lui Duca
Sotiriovici şi în cea a mitropoliei din Iaşi. Cosma ieromonah a lucrat şi în atelierul
lui Duca Sotiriovici. Pe la 1750, toţi s-au întors la Bucureşti, unde apar menţionaţi
în acte relative la tipografie. Grigore Stan braşoveanul şi Barbul bucureşteanul
turnau litere, deoarece, cu siguranţă că în atelierul de la Bucureşti au lucrat în
condiţii similare celor din Ţara Moldovei. Lipsa menţiunii clare a antimoniului în
documentele analizate se poate explica prin folosirea simultană a aliajelor care
conţineau antimoniu cu aliaje formate numai din plumb şi cositor, atunci cînd
acesta nu se putea procura. Este posibil ca menţiunile referitoare la antimoniu să fie
indirecte. În 1789, din Ţara Românească i se cerea tipografului sibian Hochmeister
o „mostră de plumb întărit pentru trebuinţa de a se face slova de tipar, aici în Ţara
Românească“, deoarece „noi o avem făcută numai din plumb moale şi din
cositor”54. Plumbul respectiv ar putea fi întărit cu antimoniu, pe care tipografii
germani l-au utilizat primii.
La sfîrşitul secolului al XVIII-lea, în tipografia de la Iaşi a lui Iacob II
Stamati lucra Pavel clopotarul adus special de la Episcopia Huşilor tocmai pentru
meşteşugul său de turnător de metale. În anul 1804, în atelierul mitropolitului
Veniamin Costachi erau doi turnători de litere. Ştim că în atelierele de la
52
Caproşu, Doc. Iaşi, vol. V, p. 393.
53
Simedrea, op. cit., p. 879-879 şi 921.
54
Iorga, Scrisori şi zapise de meşteri, p. 45-46.
mănăstirea Neamţ şi de la Chişinău, la începutul secolului al XIX-lea se turnau

litere. De fapt, înfiinţarea tipografiei de la Chişinău s-a făcut cu literă primită de la
Neamţ. Ulterior, tehnica a fost învăţată şi la Chişinău, în 1814 acolo existînd un
meşter turnător şef, care avea două ajutoare. În anul 1829, se turnau litere şi la
Institutul Tipo-litografic al Albinei Româneşti, potrivit unui inventar tipografic în
care apar „36 cantare şi 30 funţi litere române vărsate la Institutul Albinei 55.
Literele se aduceau, uneori şi din străinătate. A fost cazul la caracterelor
latine pe care Mihail Strelbiţchi le-a folosit pentru a imprima primul ziar din Ţara
Moldovei, Courrier de Moldavie, şi care au fost aduse de la Liov, la sfîrşitul
secolului al XVIII-lea. Literele greceşti ale tipografiei lui Emanuel Vernardos au
fost cumpărate de la Lipsca, duse la Viena şi transportate în mod clandestin la Iaşi,
în anul 1812. Cel care s-a ocupat de procurarea literelor a fost Petros Vasilis, care
locuia în Viena şi a comandat 4 cutii de caractere greceşti pe care le-a expediat
societăţii comerciale Dioghenidis şi Comp. din Iaşi. Relaţiile cu Lipsca, din acest
punct de vedere, au început cu aproape un secol în urmă, în timpul lui Nicolae
Mavrocodat, care şi-a tipărit în acest mare centru editorial lucrările sale Despre
datorii şi Teatrul politic. Literele cu care s-au imprimat în anul 1820, la Iaşi,
Tablele pedagogice, au fost aduse de la Paris, de aga N. Rosetti - Rosnovanu56.
Tehnologia turnării literelor.
În însemnările medievale româneşti, procedeul turnării literelor era numit
vărsarea slovelor, iar turnătorul se numea ghiser. Topirea metalelor necesare
obţinerii literelor se făcea în cuptoare de redus minereul, încălzite cu lemne şi
avînd un sistem de ventilaţie. Conform unei socoteli tipografice, la Bucureşti, în
anul 1748 s-au cumpărat „36 care de lemne în patru luni”, iar în 1750 „s-au
cumpărat zece care de lemne în 10 săptămîni, pă săptămînă car unul”. La Chişinău,
la începutul secolului al XIX-lea, lemnele pentru turnatul literelor se dădeau gratuit
din Economia Casei duhovniceşti.
Cantităţile de metal se aşezau în tigăi de diferite dimensiuni. În inventarul
din 1 decembrie 1742, al tipografiei mitropolitane din Bucureşti se menţionează
„un hier de la uşa cuptorului unde <se> varsă slovă“, „un ventil mare“, „una tigaie
mare de fier pentru vărsatul slovei şi <…> mititele şi 184 mătrăci <matriţe> de
aramă“57, corespunzătoare numărului dorit de semne tipografice.
Pentru imprimarea unei cărţi se confecţiona cîte o matriţă pentru fiecare tip
de literă folosită. Potrivit unei socoteli tipografice, în 1822, pentru tipărirea
Tablelor lancasteriene, la Chişinău s-au confecţionat „şase table de litere de calibru
55
Erbiceanu, Istoria Mitropoliei Moldovei, p. 44-45; Tomescu, Tipografia duhovnicească,
p. 259 şi 264; Arh. St. Iaşi, Doc., Fond Primăria Iaşi, Dosar 29/1847/f. 4.
56
Ciuchindeal, Începuturile presei româneşti, p. 352; Papacostea-Danielopolu, Carte şi
tipar, p. 184-185; Giurescu, Istoria românilor, vol. 3, partea a 2-a, p. 911.
57
Iorga, Vechiul meşter de tipar, nr. 158; idem, Scrisori şi zapise de meşteri, p. 26;
Simedrea, Tiparul bucureştean, p. 921 şi 938; Mihail, Contribuţii la BRV, p. 764-766.
întîi <…>; trei sorturi de stampe, fiecare cîte 45, pentru matriţe necesare la turnatul
literelor pentru table, adunări şi cuvinte pentru clasele a 2-a, a 3-a, a 4-a, a 5-a şi a
6-a, de asemenea şi pentru table de citire; <…> trei sorturi de stampe pentru
matriţe necesare la turnatul cifrelor: mari, mijlocii şi mici, cîte 9, în total 27. <În
total> s-au turnat diferite sorturi de litere, cifre, spaţii, capitale, în greutate de 884
oca“. În anul 1829, tipografia lui Gheorghe Asachi avea nu mai puţin de „2000
deosăbite matrice şi stampe a deosăbitelor caractere menite a vărsa litere”58.
Turnarea literelor era operaţiunea cu durata cea mai mare din atelierul
tipografic medieval. La tipografia mănăstirii Colţea din Bucureşti, în anul 1748,
„doi tipografi <…> păn-au făcut slova grecească <…> au lucrat de la fevruarie 20
dni pîn-la iulie 20”, împreună cu „patru feciori ce au vărsat slovă şi au pilit în patru
luni ce au lucrat” şi „opt liuzi ce au curăţit slova <…> patru luni”59.
Operaţiunea de turnare a literelor era şi costisitoare. După cum rezultă
dintr-un document referitor la tipografia Mitropoliei din Bucureşti, „cheltuiala ce
s-au făcut la vărsatul slovei <…la> octomvrie 23, anul 7258 <1749> a fost
următoarea: <din> 250 ocă slovă veche i 10 ocă cositor i şapte ocă plumbu au ieşit
slovă noao ocă 233 i zgură ocă 18 i scăzămînt oca 1460; 40 taleri s-au dat plată la
doi dascăli, Barbului i lui Grigorie; pol taleri bani 48 mîncarea lor la 79 zile, cîte
bani şase pe zi de om; şapte pol taleri bani 48 li s-au dat vin, pe zi de om cîte ocă
una, ocaoa po bani şase; şapte pol taleri bani 48 li s-au dat iar lor de om pe zi o oca
de făină, oca po bani şase, tot pe acestea 79 de zile; 15 taleri s-au dat simbrie la trei
feciori, pă luni doi pol de om po lună taleri doi pol; opt pol taleri bani 16 pol61 li s-
au dat iar la aceştia trei pentru bucate, de om bani patru pol de zi; 11 pol taleri bani
46 pol, li s-au dat lor făină, de om ocă una pe zi, la zile 79, ocă po bani şase; cinci
pol taleri bani 51 li s-au dat pe zi de om vin oca pol po bani trei, la zile 79; 36 bani
li s-au dat sare oca 12 pe luni doi pol62; trei pol taleri bani 30 s-au cumpărat zece
care de lemne în 10 săptămîni, pe săptămînă cîte care unu, po bani 4563; 80 bani s-
au cumpărat mîncarea la patru inşi ce au curăţăt slova; patru taleri s-au dat vin la
doi <inşi> pe zi cîte ocă pol po bani trei; 13 taleri bani 90 s-au cumpărat 10 oca
cositor64; doi taleri s-au cumpărat şase oca plumbu. Total taleri 137 pol bani 18”65.
58
Mihail, Contribuţii la BRV, II, p. 764-766; Arh. St. Iaşi, Doc., Fond Primăria Iaşi, Dosar
29/1847, f. 4.
59
Documentul a fost editat de Iorga, Scrisori şi zapise de meşteri, p. 25, şi de Simedrea, op.
cit., p. 936, cu deosebiri. Neavînd acces la original, doar vom semnala acele deosebiri.
Astfel, la Simedrea s-a lucrat „pîn-la iunie 20 dni”.
60
La Iorga, op. cit., p. 22, pasajul este neclar: „4.250. O slovă 100 ocă cositor 1: la ocă
plumb a ieşit slove nouă ocă 233, zgură ocă 18, 1 lipsă, scăzămînt ocă 14”.
61
Ibidem: „bani 6”.
62
Ibidem, p. 22: „sare oca pe luna 2 pol”.
63
Ibidem, urmează: „bani 45 pol bani s-au cumpărat lumînări pol”.
64
Iorga, loc. cit.: „15 taleri 90 s-au cumpărat 1 ocă cositor“.
La începutul secolului al XIX-lea, meşterul care a turnat literele şi a săpat

stampele necesare imprimării Tablelor lancasteriene la Chişinău, în 1822, a primit
cîte 31 lei, 26 parale timp de 5 luni, adică în total 158 lei, 13 2/3 parale. La
realizarea tipăriturii au mai participat Gheorghie fierarul, care a fost plătit cu 116
lei 6 2/3 parale, şi monahul Iosif, care a lucrat stampele pentru 45 lei. Aceştia au
turnat diferite tipuri de litere, cifre, spaţii, capitale, în greutate de 884 oca. Pentru
ele s-au întrebuinţat 1057 oca de plumb, în valoare de 1700 lei 13 ¾ parale; 81 oca
antimoniu, în valoare de 282 lei 30 parale; 40 ¾ oca tăieturi de fier, care au costat
15 lei 27 ½ parale. Pentru aceste metale, cumpărate în Odesa, s-a plătit vama 7 lei
şi 4 parale, întreţinerea celor plecaţi la Odesa a fost 7 lei 32 parale, iar transportul
13 lei 22 parale. Pentru lucrul matriţelor s-au mai luat „27 coase cîte 2 lei <în
total> 54 lei; s-au cumpărat pile pentru lucru şi prujini de oţel <de> 33 lei 20
parale; s-a cumpărat aramă pentru matriţe 7 oca a cîte 7 lei <care fac> 49 lei; s-a
cumpărat aramă pentru două nouă instrumente în care se turnau literele mari şi
cifre, 3 oca <adică> 21 lei; s-au turnat 2 fundamente de aramă, la care s-au
întrebuinţat 49 ocă aramă cîte 7 lei <în total> 343 lei; s-au turnat 2 labe de aramă în
greutate de 22 oca, s-a plătit 129 lei 3 parale <…>; pentru 6 table de aramă, în
greutate 2 puduri, 8 funduri <s-au dat> 85 lei; pentru lucratul şi netezitul acestor
şase table de aramă <s-au dat> 60 lei; pentru gravatul a 6 tăbliţe de aramă şi alte
materiale <s-au dat> 895 lei”66.
Dintr-o serie de documente din secolul al XVIII-lea reiese că din cauza
rarităţii metalelor folosite în tipografie şi a cheltuielilor mari presupuse de
cumpărarea lor, se practica frecvent retopirea literelor uzate: „din 230 ocă de slovă
veche <…> şi alte 30 ocă ce am cumpărat, vărsîndu-se al doilea, au ieşit slovă
grecească ocă 136. Au mai rămas şi slovă nevărsată ocă 50. S-au scos şi zăcămîntul
ocă 21 şi zgură ocă 25”67.
Deşi obţinerea unui poanson şi a unei matriţe pentru fiecare literă era o
operaţiune costisitoare şi pretenţioasă, era totuşi preferată confecţionarea sau
achiziţionarea lor decît a literelor gata fabricate. Se proceda astfel deoarece
permiteau turnarea literelor la faţa locului, oricînd era nevoie. Evident, în timp, şi
matriţele se uzau, deformîndu-se. Faptul este atestat de o scrisoare a stareţului
Neonil de la mănăstirea Neamţ adresată mitropolitului Andrei Şaguna în anul 1850,
în care Neonil se plîngea că matriţele sale erau „vechi şi foarte arse de multa
65
Ibidem, p. 22-23; Simedrea, op. cit., p. 938-939.
66
Mihail, Contribuţii la BRV, p. 764-766.
67
Şi acest act a fost editat de Iorga, op. cit, p. 25, şi de Simedrea, op. cit., p. 936, cu
deosebiri: la Simedrea „au ieşit slovă grecească ocă 36”, faţă de 136 ocă la Iorga, ultima
cifră fiind reală; la Simedrea, cantitatea de zgură este de 26 ocă, în timp ce la Iorga sînt
numai 25. Mai departe, Iorga precizează: „au adus şi Ghinea şi Ionică ocă 26”, în timp ce la
Simedrea: „au adus şi Ghinea şi Iordache ocă 27 pilitură“.
turnare, din cinci-şase litere turnate, abia iese una sau două bună, după cum se
cade, şi stampe nu avem, ca să batem alte matriţe“68.
Pînă la începutul secolului al XIX-lea, alături de literele de metal, în
tipografii au existat şi litere din lemn. În inventarul cu obiectele pe care Mihail
Strelbiţchi le-a dăruit mănăstirii Neamţ în anul 1800 figurează atît litere de plumb,
cît şi de lemn69. În acest caz, este vorba probabil de litere majuscule şi iniţiale
ornate folosite în primul rînd la ilustraţiile cărţilor.
Păstrarea literei se făcea în zeţărie, în case de litere, numite în
terminologia epocii căşti de litere. Acestea erau nişte cutii dreptunghiulare din
scînduri, cu despărţituri al căror număr corespundea cu cel al literelor alfabetului
(chirilic, grec) şi al albiturilor. Alfabetul chirilic are 42 de slove, plus semnele
diacritice sau prosodiile: spiritele lin şi aspru, accentele (ascuţit şi grav, chendima,
isonul), vrahia, iericul şi paiericul, titla şi trema. Acestora li se mai adaugă
semnele de punctuaţie şi de ortografie: punct, două puncte etc., precum şi cîteva
elemente de albitură, astfel încît o casă de litere trebuia să aibă aproximativ 50 de
despărţituri pentru o garnitură de litere70.
Într-un atelier lucrau simultan cel puţin două echipe de tipografi; prin
urmare, era nevoie de mai multe garnituri de litere şi, implicit, de mai multe case
de litere. În inventarul tipografiei de la mănăstirea Colţea din Bucureşti figurau
„patru căşti de lemn întru care stă slova” şi „opt căşti de litere”. Comparativ cu
acesta, atelierul preluat de Gheorghe Asachi de la Mitropolie în anul 1828, era mult
68
Bănescu, Stareţul Neonil, p. 87-88.
69
Dan, Mihail Strelbiţchi, p. 5.
70
Arh. St. Iaşi, Fond Secretariatul de Stat al Moldovei, Dosar 650/1839-1853, f. 10-13.
Pentru comparaţie, iată descrierea casei de litere din Enciclopedia franceză: „case ou casse
est une espece de table en deux parties, formant ensemble un quarré de deux piés neuf à dix
pouces de long sur deux piés cinq a fix pouces de large. Chaque partie est entourée et
traversée dans sa largeur de tringles de bois de dix á douze lignes de large, sur un pouce et
derni de hauteur, qui fontentailles a certaines distances pour recevoir les extremités de
petites reglettes de bois environ de deux lignes d'epaisser, et un peu moins hautes que le
tringles; lesquelles en se traversant, forment sur le fond de la table nombre de cassetins ou
compartiments, qui servent à placer les differentes lettres dont une fonte doit être assortie.
La partie inferieure, appellée bas de casse, est partagée en cinquante-quatre cassetins de
differente grandeur, destinés pour les voyelles et consonnes minuscules, les espaces, les
quadrats, les quadratins etc. La partie superieure, qu'on applle haut de casse est divisée en
98 cassetins toux egaux, 49 de chaque côté, destines pour les capitales ou majuscules, les
petites capitales, les letres accentuées, quelques lettres doubles etc. Quand on dresse une
casse pour y travailles, ou la pose sur deux treteaux, beaucoup plus élevés sur leur piés de
derriere que sur ceux de devant; ce qui fait que la partie la plus basse, qui contient les lettres
les plus courantes, est la plus proche du compositeur et la partie la plus éloignée est la plus
haute et est celle qui renferme dans le discours, comme les capitales, les lettres accentuées
et lettre double” (Enciclopedie ou dictionnaire raisonne, Tome second, 1751, p. 740-741).
mai bine înzestrat, avînd „20 caste pentru zeţari şi păstrarea literii <în valoare de>
700 lei şi 6 ucpuri (vincheler) pentru zeţari”71.
Casa de litere stătea pe regală şi avea dedesupt alte patru case, unde se
păstrau fundamentele sau şifurile cu table (formă, compoziţie, zeţuire) încă
neîmpărţite şi galioanele cu table nepuse în pagină. Fundamentele sau şifurile
serveau pentru păstrarea şi transportul zaţului şi îmbinarea zaţului cules. Iniţial, ele
au fost confecţionate din scînduri de esenţă tare şi aveau dimensiuni minime de 50
x 70 cm. Avînd stinghii de lemn ceva mai late decît înălţimea literelor în marginile
lăţimii, permiteau suprapunerea mai multor table cu zaţ, fără atingerea zaţului de
fundamentul anterior sau posterior. Mai tîrziu, au început să fie confecţionate din
bucăţi de tablă de fier de mărimi diferite, închise în trei laturi de un chenar de fier
de 3 cicero înălţime72.
Instalaţia tipografică pe care Gheorghe Asachi trebuia să o înapoieze
Mitropoliei Ţării Moldovei după zece ani de folosinţă urma să includă „şase regale
pentru caste, <ce costau> 400 lei; doă regale pentru forme <care costau> 120 lei”73.
Aspectul grafic al cărţii şi ilustraţiile.
La început, cartea tipărită imita arta caligrafică atît prin tăietura literei, cît
şi prin ilustrare, frontispicii, iniţiale, vignete. Arta lui Gavril Uric de la mănăstirea
Neamţ, din secolul al XV-lea a constituit modelul cărţilor celui dintîi tipograf
român, Macarie, pentru ca, mai tîrziu, cartea tipărită să îi influenţeze, la rîndul său,
pe caligrafii secolelor XVII şi XVIII.
În secolul al XVII-lea s-au stabilit forma grafică şi elementele ornamentale
şi ilustrative care vor predomina în cartea românească şi în secolul al XVIII-lea:
cartea tipărită în Ţara Moldovei are foaie de titlu, spre deosebire de cea tipărită în
secolul anterior în Ţara Românească şi Transilvania care, la fel ca incunabulele, nu
avea acest element. Tot atunci s-a introdus numerotarea foilor şi apoi a paginilor,
aşa încît cartea tipărită se apropie ca formă de prezentare de cea din zilele noastre.
Paginile de titlu ale tipăriturilor din secolul al XVII-lea sînt fastuos
ornamentate: în părţile laterale se află fie medalioane de sfinţi, fie colonade unite
uneori printr-o arcadă; în părţile de jos şi de sus există scene cu subiecte religioase,
influenţate în unele cazuri de elemente realiste. De pildă, pagina de titlu a Psaltirii
(Iaşi, 1680) are în partea de jos o scenă războinică. Ideea cadrului paginilor de titlu
vine de la tipăriturile liovene şi kievene aduse de meşterii tipografi chemaţi de
Vasile Lupu. Treptat, paginile de titlu ale cărţilor româneşti încep să se
deosebească de ale celor ucrainiene prin bogăţia ornamentelor folosite cu gust.
Colonadele sînt decorate cu elemente specifice Renaşterii, întîlnite şi în Occident:
motive botanice, figuri omeneşti, delfini, lei, totul armonios îmbinat.
71
Simedrea, op. cit., p. 935; Arh. St. Iaşi, Doc., Fond Primăria Iaşi, Dosar 29/1847, f. 9.
72
Simedrea, op. cit., p. 878; „Arhiva grafică”, anul II (1921), nr. 5, p. 6.
73
Arh. St. Iaşi, Doc., Fond Primăria Iaşi, Dosar 29/1847, f. 9.
În tipăriturile din prima jumătate a secolului al XVIII-lea se mai întîlnesc

încă litere care amintesc caligrafia manuscriselor, dar în a doua jumătate a acelui
secol devin obişnuite caracterele tipografice mărunte. Imprimată în negru şi roşu,
cartea este împodobită cu iniţiale ornate, frontispicii şi ilustraţii gravate în lemn şi
imprimate pe pagini întregi sau intercalate în text. Iniţialele ornate sînt de mai
multe mărimi. Cele mai numeroase au înălţimea a două rînduri de text şi sînt
alcătuite din linii albe pe un fond negru împodobit cu frunze stilizate. Iniţialele mai
mari, cu înălţimea a 4-5 rînduri, au ca motive decorative centauri, căprioare, păsări,
monahi şi chiar scene biblice, mitologice sau profane. Iniţiala Q din Cartea
românească de învăţătură (Iaşi, 1643) este alcătuită din capul unui înger, o femeie,
un cap de dragon şi ramuri de frunze stilizate. În aceeaşi tipăritură, un A este flancat
de doi cîntăreţi: unul cu flautul, altul cu mandolina. În a doua jumătate a secolului
al XVII-lea, iniţialele ornate mari sînt mai puţin obişnuite. Acum se folosesc mai
mult „iniţiale tipografice”, mai simple şi mai mici.
Frontispiciile care împodobesc tipăriturile din secolul al XVII-lea sînt
alcătuite, de obicei, din motive florale, deosebindu-se de cele formate din figuri
geometrice din cărţile secolului anterior. Frontispiciile din cărţile româneşti apărute
în prima jumătate a secolului al XVII-lea se aseamănă cu cele din tipăriturile
liovene şi kievene. În a doua jumătate a secolului, motivele florale se menţin ca
elemente decorative, dar frontispiciile au o factură nouă, originală.
Un element ornamental nou, comparativ cu tipăriturile secolului al XVI-
lea, întîlnit în toate cărţile româneşti din secolul XVII, este stema ţării, care era în
acelaşi timp şi a voievodului, imprimată pe a doua pagină de titlu. În unele cazuri,
în locul stemei voievodale este tipărită stema mitropolitului care a suportat
cheltuiala editării cărţii. Stema, aşezată într-un scut oval, este încadrată de motive
botanice combinate cu capete de îngeri, arhangheli, trîmbiţaşi, busturi de femei sau
de amoraşi care răsar din mijlocul petalelor.
Un element cunoscut numai întîmplător cărţii româneşti din secolul
anterior şi care în secolul XVII devine obişnuit este ilustraţia de carte. Ilustraţia
reprezintă fie chipurile apostolilor, fie scene inspirate din text. În cartea
românească din secolul al XVII-lea întîlnim gravuri compuse din mai multe scene,
cu efecte de perspectivă cu personaje şi clădiri în mai multe planuri. Deşi gravurile
ilustrează scene religioase, ele au în componenţă elemente luate din realitate.
Una din cărţile cele mai artistic ilustrate este Cartea românească de
învăţătură (Iaşi, 1643). Gravorul Ilia înfăţişa scene din istoria bisericii Ţării
Moldovei (Sf. Ioan cel Nou de la Suceava) şi folosea elemente inspirate din
realitatea locală. Cei doi ciobani din scena Naşterea lui Isus Hristos sînt îmbrăcaţi
în costume moldoveneşti, călăul din scena Tăierea capului Sf. Ioan este îmbrăcat
cu cămaşă, cu iţari şi este încins cu bete ca ţăranii vremii, iar Salomeea, Irod şi
Irodiada par nişte domni şi domniţe coborîţi din pictura moldovenească.
Cercetînd această lucrare, Atanasie Popa a împărţit gravurile în felul

următor: gravuri, cu teme iconografice, portrete de sfinţi sau teme de praznice;
frontispicii de dimensiuni diferite, despre care autorul crede că au fost lucrate de
cel puţin doi gravori; vignete de titlu, de şapte tipuri; vignete marginale, pentru
indicarea numărului duminical, tot de şapte tipuri; vignete terminale, de sfîrşit de
capitol cu motive vegetale florale, cu elemente liniare şi figurale; 79 de tipuri de
iniţiale mari şi mici. Toate gravurile sînt lucrate în lemn, cu clişeele de bună
calitate, desigur noi. Cele datate au anii 1641 şi 1642, fiind lucrate special pentru
carte. Împodobirea foilor cu gravuri nu avea doar un scop decorativ, ci şi unul
practic: gravura arată cuprinsul, iar frontispiciul înlocuieşte gravura şi arată locul.
Cum de acestea sînt multe asemănătoare, vigneta marginală şi iniţiala fixa mai bine
locul Cazaniei. Scopul gravurii era de memorare a paginii, care nu este numerotată,
ci numai foaia. Din acest motiv nu există două pagini împodobite în mod identic74.
Ilustraţiile cărţilor se obţineau prin reproducerea unui clişeu care, pînă la
obţinerea celui fotozincografic în secolul al XIX-lea, era o gravură în lemn de păr,
buxus (cel gălbui) sau chiparos. Lemnul de buxus se aducea din munţii Caucaz,
fiind foarte scump şi relativ rar. Clişeul din astfel de esenţe avea o rezistenţă mare,
permiţînd un număr de impresiuni cuprins între 25000 şi 3000075. Astfel se explică
folosirea aceleiaşi gravuri în cărţi diferite imprimate în acelaşi atelier. Examinarea
primelor tipărituri realizate în atelierul de la mănăstirea Trei Ierarhi din Iaşi arată
că practica a existat chiar de la începutul producţiei tipografice.
Unele materiale folosite la imprimarea Cărţii româneşti de învăţătură între
anii 1641 şi 1643, s-au întrebuinţat în 1644, la Şapte taine (litera de mărimea a
doua şi unele iniţiale) şi în 1646, la Pravilă (frontispiciile de la prima Cazanie, de
la Dumineca Vameşului şi a Fariseului). În Paraclisul Născătoarei de Dumnezeu s-
a folosit în anul 1645 iniţiala majusculă înflorată xilogravată de la p. 45 ce fusese
folosită şi la Şapte taine. Mitropolitul Dosoftei a folosit în Molitvenicul din 1681
gravuri din Liturghia din 1679 şi gravura foii de titlu şi stema Moldovei a Psaltirii
din 1680. Ultima a fost folosită şi în atelierul de la mănăstirea Cetăţuia în
Întîmpinarea contra primatului papal din 1682. Alte gravuri ale Molitvenicului au
fost folosite în Paremiile şi Liturghia din 1683 şi în Vieţile Sfinţilor imprimate între
anii 1682 şi 168476.
Cercetarea cărţilor imprimate în Ţara Moldovei confirmă folosirea
îndelungată a unor xilogravuri: Triodul (Iaşi, 1747) conţine un frontispiciu aflat şi
74
Popa, Cazania lui Varlaam, p. 21, 28, 70, 72, 74 şi 76; Tomescu, Arta tiparului
românesc, p. 29-32; idem, Forma grafică a cărţii româneşti, p. 31-36.
75
Molin, Xilograful Petru Papavici-Rîmniceanu, p. 200; idem, Ilustraţia în vechea carte
bisericească, p. 687-689; Vornicescu, O xilogravură din 1661, p. 302; Bunescu, Tehnica
grafică, p. 63.
76
Mureşanu, Cazania lui Varlaam, p. 23 şi 25; Simonescu, Contribuţii la BRV, p. 247;
Mihail, Molitvenicul mitropolitului Dosoftei, p. 318-319.
în Liturghia apărută tot în acel an; Liturghia (Chişinău, 1815) are titlul încadrat de
un frontispiciu format din împletituri de flori şi frunze identic cu cele din Ceaslovul
(Chişinău, 1817) şi din Mineiul de obşte (Chişinău, 1819). Plăcile gravate puteau fi
folosite chiar mai mult de un secol. A fost cazul gravurilor făcute de Sandu, fiul lui
Irimia la Blaj între anii 1765 şi 1767, care au fost folosite între anii 1802 şi 1814.
La tipografia mănăstirii Neamţ, înfiinţată în primul deceniu al secolului XIX, s-au
folosit clişee care au fost săpate de Ionichie (Ioan) Bacov, între anii 1678 şi 170077.
Uneori plăcile gravate se mai şi deteriorau, crăpînd sub presiunea teascului.
Tehnica xilografică. Blocul (placa) de lemn pe care se grava, se tăia în
lungul lemnului. Xilograful avea în faţă bucata de lemn aşezată pe o perniţă
învelită în piele de antilopă şi garnitura de cuţitaşe, rulete, ace şi dăltiţe cu care
săpa sub o lupă, desenul în lemn. Cu un cuţitaş se scobeau spaţiile albe, pînă
rămîneau în relief numai liniile (trăsăturile) imaginii. Gravura se săpa în lemn cu o
grosime egală cu înălţimea literelor, iar la capete rămînea o parte nesculptată, în
lungime, care se fixa în presa tipografică. Lemnul este un material potrivit pentru
gravură şi dacă i se aplică un strat de cerneală, imaginea se poate reproduce pe
hîrtie prin apăsare în teasc. Pentru a reda întreaga imagine, se imprima întîi o parte
a xilogravurii, apoi se întorcea pe cealaltă, subiectul fiind desfăşurat pe ambele
părţi. În timp, xilogravura a devenit o artă auxiliară celei tipografice, iar muncitorul
care făcea operaţiunea se mai numea halcograf.
Arta gravurii în lemn a avut o mare înflorire la începutul secolului al XIX-
lea la tipografia mănăstirii Neamţ. Pentru a învăţa meşteşugul, monahii Ghervasie
şi Nectarie au fost trimişi la Kiev. Gravori renumiţi au mai fost: ierei Simion, care
a sculptat între 1809 şi 1829, clişeele sale fiind împrumutate chiar şi tipografiei de
la mitropolia Bucureştilor; monahii Ghervasie (1817-1844), Teodosie (1821-1856),
Atanasie rabotnic, care a lucrat în timpul stareţului Ioan, pe la 1810; Neculai;
Simion fratele ş.a. La mănăstirea Neamţ s-a imprimat o lucrare de mare importanţă
grafică, Evanghelia din 1821. Rod al colaborării celor mai buni gravori, Ghervasie
monahul şi Simeon ierei, cu cei mai buni tipografi ai vremii din Ţara Moldovei,
această carte fost prima Evanghelie ilustrată tipărită în Ţările Române.
După 1860, gravura în lemn încetează, „poate şi pentru că au început să
pătrundă în lumea noastră cărţi cu literă nouă, latină, care nu iubeşte atîta decoraţie
ca litera chirilică a mănăstirii”78.
77
Bodinger, Cartea rom. veche în BCU Iaşi, p. 76; David, Tipărituri rom. în Basarabia, p.
23; Tomescu, Arta tiparului românesc, p. 29-32; idem, Forma grafică a cărţii româneşti, p.
31-36; Tatai-Baltă, Gravorii de la Blaj, p. 175-177; Mureşianu, Cartea veche din Banat, p.
75; Porcescu, M-rea Neamţ, p. 195.
78
Molin, Xilograful Petru Papavici-Rîmniceanu, p. 199-210; idem, Ilustraţia în vechea
carte bisericească, p. 689-690; Ivan, Cărţi de ritual, p. 263; idem, „Ascultări călugăreşti”,
p. 435; Tomescu, Scurtă povestire despre m-rea Neamţ, p. 38-39.
Din Enciclopedia franceză rezultă că esenţele cele mai potrivite pentru

gravură erau cele de păr, măr pădureţ, scoruş, merişor, „en un mot, tuts les bois qui' ne
sont pas poreux <…> mai le buis est a preférer”79. Potrivit aceleiaşi surse, nu sînt
bune pentru gravură lemnele albe şi moi.
Cerneala tipografică
Chiar dacă există opinii potrivit cărora cerneala s-a importat odată cu
instalaţia tipografică pînă şi în secolul al XVIII-lea80, plauzibilă este presupunerea
că cerneala se producea în atelierul tipografic, fiind o îndeletnicire a pilcarului.
Abia la mijlocul secolului al XIX-lea, cerneala tipografică s-a produs prin procedee
industriale, ca urmare a sintetizării unor coloranţi. Compoziţia cernelii de tipar
medievale este la fel cu cea de azi, în sensul că elementele constitutive au rămas
aceleaşi: un colorant şi firnis. Coloranţii sau „boielele” erau: negru, obţinut din
negrul de fum (funingine) şi roşu, obţinut pe bază de cinabru (sulfură de mercur
naturală, numită chinovar). Chinovarul se folosea pentru scrierea titlurilor de
capitole, a iniţialelor, majusculelor, numelor proprii, a unor note sau semne de
punctuaţie, a unor fragmente de text care trebuiau evidenţiate în mod special.
Atelierele tipografice erau dotate cu „o piatră mare de marmură de pisat
chinovar pe dînsa” sau cu „o piatră de frecat chinovariu”. Alt tip de cerneală
folosită în tipografiile din Ţara Moldovei a fost cerneala ferogalică, obţinută din
acid galic, extras din nuci galice (gogoşi de ristic) şi o sare de fier81.
Firnisul asigura un grad mare de vîscozitate pentru ca cerneala să nu se
scurgă de pe suprafaţa formei de tipar şi se obţinea din ulei de in, fiert la foc
potrivit, în căldări sau ceaune de aramă aşezate pe pirostrii, fie în aer liber, fie pe
„o sobă pentru cerneală“. Instalaţia litografică a lui Gheorghe Asachi avea o „o
sobă în care se arde sota pentru negreală“82. Fierberea firnisului dura cîteva zile şi
cerea multă atenţie, deoarece uleiul de in îşi măreşte volumul de aproape două ori
79
Enciclopedie ou dictionnaire raisonne, tome septieme, 1757, p. 892. Uneltele folosite la
gravură erau: „la pointe à graver, les fermoirs et gouges, les trusquin l'entaille, le maillet, le
racloir, l'equerre, les regles simples et paralleles, la sauffe regle, le compas simple et à plusieurs
pointes, les porte-crayons, un marteau leger, le garde-vue, la mentonniere, la petit brosse, la
presse à tremper le papier, une petite balle, une pierre à huile, une pierre douce, une meule
de grais montée, un petit broyon, un marbre, un rouleau garni de drap, un etau, des scies à
main, une varlope, un rabot, un valet et un établi solide. La pointe a graver se fait avec un
ressort de pendule, d'un tiers de ligne ou environ d'epaisseur, ou le fait détremper au feu, ou
le coupe par bouts de la longe sur de la fente du mache” (Ibidem, p. 890-891).
80
Şerban, Olteanu, Meşteşugurile în Ţara Românească şi Moldova, p. 286.
81
Simedrea, Tiparul bucureştean, p. 921, 940-941. In socotelile tipografiei de la Chişinău din
1822, pentru imprimarea Tablelor lancasteriene apar şi „3 ½ ocă nuci de cerneală, cîte 11
lei şi 16 para(le) <în total> 38 lei” (Mihail, Contribuţii la BRV, p. 764-766).
82
Simedrea, op. cit., p. 935; Arh. St. Iaşi, Doc., Fond Primăria Iaşi, Dosar 29/1847, f. 5.
prin încălzire. Spre a elimina apa din ulei, în căldări se punea ceapă sau felii de
pîine care se rumeneau de la căldura uleiului83.
Cerneala litografică era de mai multe feluri, în funcţie de consistenţa care
trebuia obţinută şi de aceea avea o compoziţie diferită faţă de cea folosită la tipărit.
În primul rînd, trebuie să conţină substanţe grase hidrofobe care să permită fixarea
ei pe suprafaţa activă a formei şi respingerea sa de pe suprafaţa neutră umezită în
prealabil. În lista cu „utenzilii pentru o litografie“ pe care a înfiinţat-o Gheorghe
Asachi la Institutul Albinei Româneşti în deceniul trei al secolului al XIX-lea, sînt
menţionate „şese cutii de teneche, una pentru pocost tare, una pentru supţire, una
pentru negreală de conversaţie, una pentru negreală supţire au moale”84.
Cerneala se păstra în „bliduri pentru cerneală“, făcute din lemn sau în
căldări. La tipografia de la mănăstirea Colţea din Bucureşti existau şi „două pietri
pre care stă cerneala“. Litografia lui Gheorghe Asachi avea „două căldări de aramă,
una pentru pocost şi una pentru cridă şi tuş; o formă pentru turnatul cridei şi alta
pentru tuş; un vas mic pentru tuş“85.
Teascul tipografic.
Era o cioplit din lemn de stejar sau de păr. Pentru prima tipografie din Ţara
Moldovei, teascul, uneltele şi cîţiva meşteri au fost aduşi de la Kiev şi Liov.
Provenienţa străină a acestora oferă o explicaţie pentru întreruperea producţiei
tipografice în Ţara Moldovei între anii 1646 şi 1679. Instalaţia tipografică a lui
Vasile Lupu a fost în mare parte distrusă în urma incendiului provocat de cazaci în
anul 1650, iar după înlăturarea din scaun a domnului, meşterii tipografi ucrainieni
au părăsit ţara. Prin urmare, au dispărut atît prototipul, cît şi persoanele capabile să
îl reconstruiască. Din acest motiv, mitropolitul Dosoftei a fost nevoit să ceară o
tipografie completă de la Moscova.
Pe măsură ce producţia tipografică s-a extins şi a căpătat stabilitate,
tipografii au învăţat să construiască şi ei teascuri tipografice. Primul meşter
moldovean despre care ştim că şi-a lucrat singur teascul a fost Mitrofan, pe vremea
cînd lucra în atelierul de la mănăstirea Cetăţuia. Argumentul este oferit de prefeţele
cărţilor pe care el le-a tipărit acolo, în care este numit „meşterul tiparelor” şi
făcătorul tiparelor”86.
Tipuri de teascuri. Teascurile de lemn au existat în atelierele tipografice
româneşti pînă în secolul al XIX-lea. În anul 1799, mitropolitul Iacob II Stamati a
reînnoit tipografia Mitropoliei din Iaşi dotînd-o cu patru teascuri din lemn, iar la
1807, tipografia mănăstirii Neamţ începea să funcţioneze tot cu teascuri din lemn.
83
Simedrea, op. cit., p. 940; Molin, Cerneala în trecut, p. 6.
84
Arh. St. Iaşi, Doc., Fond Primăria Iaşi, Dosar 29/1847, f. 9.
85
Simedrea, op. cit., p. 940-941; Arh. St. Iaşi, Doc., Fond Primăria Iaşi, Dosar 29/1847, f. 9.
86
BRV, I, p. 239 şi 245.
Tocmai în anul 1847, pentru acest din urmă atelier s-a achiziţionat de la Viena o
maşină de tipărit cilindrică, unică în Ţările Române la acea dată87. Tipul presei
tipografice inventate de Johannes Gutenberg s-a menţinut şi în Europa pînă la
începutul secolului XIX, suferind doar modificări neînsemnate. Astfel, după presa
construită din lemn a urmat cea ferecată în fier, apoi cea construită în întregime din
fier, dar principiul fundamental a rămas acelaşi: presiunea unei plăci de lemn sau
de fier asupra formei înnegrită manual, cu ajutorul unor tampoane. Abia în anul
1800, lordul Charles Stanhope a inventat presa tipografică din fier, iar în 1814 a
fost inventată prima maşină tipografică cu aburi, cel dintîi produs al acesteia fiind
ziarul Times din Londra, care, la 20 noiembrie 1814, a fost imprimat mecanic88.
Cercetînd corespondenţa mitropolitului Dosoftei cu patriarhul Ioachim al
Moscovei pentru obţinerea unei tipografii, aflăm că mitropolitul solicita în anul
1679 „un şirof <şurub> cu teascul care apasă hîrtia pe litere şi litere”89. Urmare a
cererii, „în anul de acum <1679> decembrie în 16 <…> s-au slobozit din casa
tipografiei, în Ţara Moldovei, cătră Dositei mitropolitul aceleiaşi ţări, prin trimisul
Ivan Bilevici, o maşină tipografică cu toate uneltele ei, pentru tipărirea cărţilor, iară
ce anume unelte şi de ce preţ, se însamnă aicea: una maşină tipografică de lemn, pe
alocuri fericată cu fieru <…>. Şi cătră ea de toate uneltile: un teasc şi un urehu,
greutatea în ele 4 puduri de aramă <…>; un torel cumpănind 2 puduri 21 griveni şi
giumătate grivenu aramă <…>; un piamu în cumpănă de un pud fără un pătrariu
<…>; unelte de aramă în cumpănă 7 puduri, 11 griveni şi giumătate de grivenu
<…>; o ladă de lemn cu şuruburi de fieru, iară în ea nişte cadrurele de fieru cu
şuruburi şi două marzane de fier şi trei marzane de lemn, două fraşchete de fier şi
un tiupari de lemn încleit cu piele de viţăl; în ea două conţuri de hîrtie, două
postavuri porumbii <…> şi unelte de fier: manivelă, colvreţ patru ferecat cu fieru;
la manivelă încuietoare în ştocoldă, patru stele de fier şi în ele patru cuie întărite,
patru veriţi la stele, două chiotori sub colovreţu şi o cheie tot de fier“90.
Tipografia domnească de la mănăstirea Colţea din Bucureşti era formată
din: „două teascuri de lemn, bune, cu toate lemnile lor; două fundamenturi de
acioaie vărsate; două călcători, iar de acioaie vărsate, cu opt cîrlige de fier şi cu opt
şuruburi iar de fier şi cu patru cercuri, iar de fier; patru druguri mari de fier; 12
şuruburi mari de fier; 12 sucale de fier91; două tobe căptuşite pă muche, cu
87
Ionescu, Tipografia mitropolitană, p. 106; Ivan, Tipografia m-rii Neamţ, p. 419; idem,
Istoricul tiparniţei de la m-rea Neamţ, p. 318.
88
AGR, 1924, p. 54; Molin, Maşina de tipar, p. 5-6.
89
Bogdan, O scrisoare din 1679, p. 492; Dragomir, Relaţiile bis. rom. cu Rusia, p. 1192.
90
Codrescu, Uricariul, vol. III, p. 102-104.
91
Document editat de Iorga, Scrisori şi zapise de meşteri, p. 20-21 şi de Simedrea, Tiparul
bucureştean, p. 940-941, cu deosebiri. La Iorga, p. 20, după cele „patru cercuri iar de fier”
urmează: „patru şuruburi mai măricele iar de fier, două druguri mari de fier, două şuruburi
mari de fier, două sucale de fier”.
ferestrile iar de fier şi cu toate şurupurile lor de fier, deplin; două ramce de fier,
ramca cu cîte 17 şuruburi iar de fier92; un ciocănel de fier; două pietri pe care stă
cerneala; o piatră mare care stă deasupra hîrtiei; un vintile de fier; patru căşti de
lemn întru care stă slova; o tingire de leşie, ocă 1 pol93; o sobă pentru cerneală; patru
şoflege cu pănăchiţele lor; o tingire pentru pocor ocă trei litre94“. Teascul tipografic
din ţările europene era asemănător95.
În prima jumătate a secolului XIX, Gh. Asachi a avut instalaţii tipografice
moderne construite preponderent din metal. În 1829, „lista de teascurile, literile,
instrumentele i alte mobile ce dumnealui postelnic Gheorghie Asachi urmează după
zece ani a da ocîrmuirei spre a forma o tipografie oficială“ conţinea „trei teascuri
de fier vărsate Stanhope sau Dingler <…> cu trei rame de fier cu fereşti <şi>
reghistruri trebuincioase, un teasc mai mic iarăşi de fier, numit Handpresse, iarăşi
cu ramă, reghistruri etc.”. Asachi a folosit şi prima instalaţie litografică din
Moldova, la puţin timp după inventarea ei. Litografia sau tiparul chimic a fost
descoperită de Alois Senefelder, în 1796. În anul 1800, ea a fost folosită în Franţa,
în 1805 în Germania şi Italia, iar în 1828 în SUA. Pentru litografie, Asachi a
cumpărat în 1829 „o presă de fier bine construită, care să aibă cumpene, curele
trebuincioasă, cum şi un privaz cu piele întinsă; cinci pietre, dintre care două mari
pentru rubrici, registruri, hrisoave, tablouri etc.; patru valuri, unul pentru lucruri
săpate, unul pentru lucruri scrise sau desinate cu tuş, unul pentru colorul roş şi unul
pentru albastru precum şi un tablou; trei diamante“. Institutul Tipo-litografic al
Albinei Româneşti avea o „prese repede-tipă care tipăreşte de 24 ori 40000 coale, 4
presse stampe de fieru vărsat, 1 presă comisională, 2 presse mici de fieru de mînă
purtătoare, 3 prese de lemnu, 1 presse litograficu cu 87 pietre. <În total> 12 prese
cu toate aczesorii, în valoare de 10291 florini de argint, 24 creiţari“96. Se observă că
atelierul lui Gheorghe Asachi căpăta atributele unei mici întreprinderi capitaliste.
92
La Iorga, op. cit., p. 21: „două ranice de fier, ranice cu cîte trei şuruburi iar de fier”.
93
Ibidem: „ocă 18”.
94
Ibidem: „o tingire pentru pocor 1 trei litre”. La Simedrea, op. cit.: „o tingire pentru
pocos”. Termenul corect este pocor, păcură.
95
Pentru comparaţie, prezentăm teascul tipografic descris în Enciclopedia franceză:
„presse d' imprimerie <…> c'est une machine trés composée; ses pieces principales de
menuiserie sont les deux jumelles, les deux sommiers, la tablette, le berceau, les petit
poutres ou bandes, le rouleau, le coffre, la table, le chevalet, les patins, le train de derriere et
les etançors. Les principales pieces de serrurerie sont: la vis, l' arbre de la vis, le pivot, la
platine, la grenouille, le barreau, les contonierres ou cornieres, les pattes ou crampons, la
broche du rouleau, la clé de la vis, les clavettes et les pitons. Les presse ne sont pas
egalement construites dans toutes les imprimeries ou de France, ou des pays etrangeres,
mais les parties, quoique de configuration un peu differente, ont toutes le même objet et
même effet” (Enciclopedie ou dictionnaire raisonne, tome treizieme, 1765, p. 320-321).
96
Mărăcine, Imprimarea planografică, p. 70-72; Arh. St. Iaşi, Doc., Fond Primăria Iaşi,
Dosar 29/1847, f. 4-6; Ibidem, Dosar 29/1849, f. 9
Imprimarea propriu-zisă.
După încheierea pregătirilor, începea etapa de imprimare. Aceasta consta
din două operaţiuni principale: cules textul, adică facerea compoziţiei, asamblarea
caracterelor sau zeţuirea şi tipărirea caracterelor pe hîrtie. Zeţuirea era
îndeletnicirea de bază a zeţarului, numit într-o însemnare de la începutul secolului
al XIX-lea alcătuitor de slove.
Zeţarul culegea din căsuţa de litere aşezată înclinat pe regală, într-un
culegar, vingălac (vimpălău, ucpuri sau vincheler), stînd în picioare înaintea
regalului. Culegarul a fost confecţionat la început dintr-o bucată de lemn de fag şi
cuprindea doar un rînd, dar cu timpul a devenit mai încăpător. S-a păstrat o
descriere din 1683 a unui culegar din metal, cu 6 rînduri. În anul 1829, tipografia
lui Gheorghe Asachi avea „şese ucpuri (vinchelere) pentru zeţari”97. La
începuturile imprimeriei, regalul era un simplu raft fără case. Descrierea cîtorva
tipuri de culegare este oferită de Enciclopedia franceză98. În timpul culesului,
meşterul tipograf mai folosea: linia de cules sau zeţ-linia (numită dreptariu de
alamă); galionul (şiful) şi sula tipografică; tenaclul (port-manuscrisul) cu
divizoriul, fundamentul şi lada cu material reformat99.
Cînd textul şi ilustraţiile erau culese în formatul stabilit, rezulta o tablă,
formă sau compoziţie, care se bătea cu un bătător sau o călfuţă pentru a elimina
spaţiile dintre litere, cuvinte şi albitură, aliniind perfect textul. Forma se lega strîns
97
Ştrempel, Catalogul, IV, p. 366; Simedrea, Tiparul bucureştean, p. 940-941; Arh. St.
Iaşi, Doc., Fond Primăria Iaşi, Dosar 29/1847, f. 9.
98
„Composteur = instrument d' imprimerie si particulier a l'ouvrier compositeur. C' est un
morceau de fer ou de cuivre, plat, poli, de neuf à dix pouces de long, sur cinq à six ligne de large,
et portant un reîn d de deux a trois lignes de haut dans toute sa longueur; il est terminé à son
extremite anterieure en forme d' equerre; l' autre extremite en est arrondie: le corps est une espece
de lame percée de plusieurs trous, de distance en distance pour recevoir par-dessous une vis et par
-dessus l' ecrou de cette vis. Cet écrou est echancré par des deux côtés et destiné a serres ou
dessere deux petites coulisses de trois ou quatre ponces de long posées l'une sur l'autre et sur la
lame, dout ele n'excedent par la largeur, maintenues entre la vis et l'ecrou et appuyées contre le
reîn d, avec ecquel leur extremités anterieures forment une autre equerre: ces coullises, ou plus ou
moins avancée sur la lame, determinent la longueur des lignes d'une page. C'est dans l'espace qui
laissent entr' elles les deux équerres, que le compositeur tient de la main gauche, qu' il pose le pié
de la lettre qu'il leve de la main droite jusqu'a ce qu'il ait rempli sa ligne. Il y a une autre sorte de
composteur qui sert à composer de la note, des vignettes, de l'algebre; il ne differe du premier, qu'
en ce que celui ci porte un reîn d de douze a quatorze lignes geometriques, ce qui donne la faculté
de pouvoir y faire entre cinq a six lignes de composition les unes sur les autres. Il z a aussi un
composteur de bois de prés de deux piés de longueur, fait pour composer des grosses lettres ou
caracteres des affiches (Enciclopedie ou dictionnaire raisonne, tome treizieme, 1765, p. 774).
99
Simedrea, loc. cit.; Molin, Dezvoltarea tehnică la începuturile tiparului, p. 168-169.
Succesiunea mişcărilor şi a operaţiunilor zeţarului în timpul culesului sînt prezentate
detaliat în Enciclopedie ou dictionnaire raisonne, tome septieme, p. 608-620.
cu sfoară ca literele şi gravurile să nu se mişte, se aşeza în faţa teascului pe un

fundament de lemn, iar pilcarii o încărcau cu cerneală folosind două pilcuri (valuri,
cilindri îmbibaţi cu cerneală, din polon. pilka), „şoflege cu pănăchiţele lor” sau
„şofleţe”. Pilcurile se făceau din piele şi erau umplute cu păr de cal. Mai întîi, erau
trecute peste culoare, frecate unul de altul pentru egalizare şi trase peste compoziţie
pentru ungere. Era nevoie de îndemînare spre a întinde uniform cerneala pe toată
faţa tablei şi literele să nu se lipească de pilc, stricînd alinierea textului. După
aplicarea cernelii, tabla se fixa bine în nişte rame de fier obţinute din îmbinarea a
patru vergele ale căror dimensiuni se puteau ajusta în funcţie de formatul cărţii.
Ramele se aşezau apoi, pe fundamentul de acioaie (tuci, fontă) al teascului100.
Altă operaţiune, care influenţa într-o măsură însemnată calitatea
imprimării, era pregătirea hîrtiei pentru imprimat. Pentru a obţine o descărcare
completă a cernelii pe hîrtie, aceasta era umezită, în prealabil, cu un burete pentru a
se frăgezi. Înmuierea hîrtiei se făcea în funcţie de calitatea ei, de formatul cărţii şi
de mărimea caracterelor folosite. În cazul în care formatul era mare, iar caracterele
folosite erau mici, se făceau mai multe înmuieri, deoarece imprimarea dura mai
mult iar hîrtia se putea usca mai repede. Dacă formatul cărţii era mic, iar
caracterele folosite erau mari, hîrtia se umezea mai puţin. Astfel se explică relieful,
apăsarea care se observă la cărţile vechi, precum şi petele de culoare ruginie,
constatate mai ales la imprimatele pe hîrtie de calitate inferioară. În cazul unor
tipărituri de dimensiuni mici, cum erau foile volante, imprimarea se putea face
chiar pe hîrtie uscată. Trebuia ţinut seama şi de faptul că hîrtia cu mult clei
absorbea mai multă apă decît una mai puţin încleiată. Pentru umezirea hîrtiei,
atelierele tipografice erau dotate cu bazine confecţionate din metal, lemn sau piatră,
care erau umplute cu apă curată adusă din fîntîni sau dintr-o apă curgătoare.
Imprimarea începea cu verificarea funcţionării teascului, prin imprimarea
de probă a unor bucăţi de hîrtie nefolositoare, aşa numita maculatură. Hîrtia stătea
pe toba căptuşită cu fier, iar după umezire se aşeza pe tablă. De aici intervenea
drugarul, care învîrtea prin puterea braţelor şi cu ajutorul unui drug mare de fier un
şurub mare de fier la al cărui capăt de jos era o călcătoare de acioaie atîrnînd
deasupra tablei din ramă. Şurubul mare de fier învîrtindu-se, cobora călcătoarea
care, apăsînd pe tablă, urmele semnelor tipografice rămîneau pe hîrtie. La oarecare
intervale de timp, formele cu zaţ se spălau cu atenţie, pentru a evita umplerea lor cu
cerneală uscată sau îngroşată101.
După imprimare, coala de hîrtie se întindea pe o sfoară în atelier să se
usuce. Operaţiunile se repetau cînd coala intra din nou în teasc să fie imprimată şi
cealaltă parte. După o tablă culeasă se imprimau colile tipografice necesare întregii
100
Iorga, Vechiul meşter de tipar, nr. 158; Simedrea, loc. cit.; Arh. St. Iaşi, Doc., Fond
Primăria Iaşi, Dosar 29/1847, f. 9; Enciclopedie ou dictionnaire raisonne, tome troisieme, p. 232.
101
Ibidem, tome huitieme, p. 615-620, pentru modul cum se acţiona teascul tipografic.
ediţii. La sfîrşit, tabla se desfăcea, slovele se spălau cu leşie, cu ajutorul unor perii
sau bureţi, se ungeau cu untură sau grăsime de porc şi se împărţeau în case,
aşteptînd zeţuirea altei coli102.
O dată imprimată şi uscată, coala tipografică se fălţuia (îndoia) şi se cosea
împreună cu altele în trataje sau caiete tipografice, obţinîndu-se o carte dezlegată
sau broşată. La operaţiune se foloseau sfoara, săpunul şi cleiul amintite în
documente103. Numărul de îndoituri ale hîrtiei pentru alcătuirea „colilor” sau
„caietelor” unei cărţi constituie formatul tipografic, o standardizare unitară în evul
mediu european care constituie astăzi un element care permite datarea tipăriturilor.
Foile cărţii se mai numeau frunze. Preotul Apostol Şerban din Novaci
mărturisea cum a întregit un Tetraevanghel din anul 1579: „a scris cît trebuia <…>,
lipsind cîteva frundze <şi> a legat-o pe cum i-a fost putinţa”. Un catalog de cărţi şi
manuscrise din biblioteca mănăstirii Neamţ dintre anii 1800 şi 1825, avea o rubrică
privitoare la „cîte frunze”, adică foi, are cartea104.
Corectura tipografică.
Editarea unei cărţi începea cu imprimarea unei coli de probă, numite prubă,
care era verificată de probar. Acesta citea textul imprimat, căutînd greşelile făcute
de zeţar în timpul culesului, şi eventualele caracterere căzute sau deplasate în
timpul imprimării. Cel care se îngrijea de corectitudinea imprimării se numea
diorthositor sau „îndreptătoriul tiparelor” şi spre deosebire de prubar, îndrepta şi
textul manuscris, nu doar greşelile de cules. Nu întîmplător, diorthositorii erau
persoane foarte culte. Mitrofan Gregoras mărturisea într-o scrisoare către patriarhul
Dositei Notara la 27 decembrie 1718, cît de mult lucra la o carte: „în cartea ce este
la noi, a sinoadelor ecumenice şi locale, îndreptăm numeroase greşeli ale
canoanelor, dar în tipar ne folosim de toate canoanele din carte, pentru că în acea
carte <trebuie> sigur să se ştie adevăratul număr, care <este>: al cincilea sau al
treizecilea, şi pe urmă celelalte, număr care în şirul şi rînduiala canoanelor ce avem
nu e acelaşi. Dar şi lipsa de sintaxă şi în cele aşezate chiar toate fiind mare, adesea
ne scapă şi ne sileşte a o lua de la capăt. Ba chiar şi unele rubrice ale capitolelor sînt
greşite şi chiar în tabla din această carte <…> şi, ca să spun adevărul, <şi> stilul
evlaviei e de îndreptat <…> şi astfel a se apuca de corectură. Cît rămîne la mine şi
rîvna mea pentru carte, cu nădejdea lui Dumnezeu sper <a da> o aşezare bună a
cărţii şi să se vadă tabla mult muncită a lui potrivită în toate privinţele pentru ochii
iubirii Tale părinteşti; iar cele mai de nevoie, care acum nu se pot însemna în foi, se
vor face în tipar. Apare de multe feluri virtutea cărţii, mai ales înţelepciunea cu
102
Simedrea, op. cit., p. 878-881 şi 940; Flocon, Universul cărţilor, p. 149.
103
Simedrea, op. cit., p. 896, 936-937; Tanoviceanu, Tocmala tipografilor, p. 707-708;
Iorga, Vechiul meşter de tipar, nr. 158; idem, Scrisori şi zapise de meşteri, p. 21 şi 24,
cleiul este numit „ruşină“.
104
Bacâru, Vechi legături de cărţi, p. 53 ; Fecioru, Un catalog vechi al bibl. m-rii Neamţ, p. 416.
privire la cele dumnezeieşti şi omeneşti a autorului. Pentru aceea răbdăm cît putem
judecăţile care sînt grozave şi laborioase, dar nu întrec plăcerea sufletească ce ni
vine de la acea carte, pentru care şi nădăjduim a pune capăt bun cărţii”105.
La începutul secolului al XIX-lea a apărut aşa-numitul exemplar-semnal,
tipărit pe hîrtie mai ieftină, pe care se făcea corectura, într-un document al lui
Gheorghe Asachi fiind menţionată „hîrtia pentru prube”106.
Acurateţea tipăririi. Simpla cercetare a cărţilor româneşti surprinde prin
corectitudinea imprimării. Preocuparea pentru calitatea tipăririi se vădeşte încă de
la început, la 27 aprilie 1642, conducătorul tipografiei de la mănăstirea Trei Ierarhi
din Iaşi reproşînd Frăţiei stavropighiene din Liov, furnizoarea literelor, că „lipsesc
douăzeci de accente“. Prima tipăritură de la Iaşi, Cartea românească de învăţătură
(1643), are numerotate doar foile, nu şi paginile, iar coalele tipografice au sigle de
numerotare. Există şi greşeli de numerotare a foilor. Punctuaţia este puţin logică, în
sensul că s-a pus punct şi unde nu era nevoie, acesta avînd rolul, la fel ca în actele
şi manuscrisele vremii, doar de respiraţie. Litera mare după punct apare foarte rar,
virgulele fiind şi ele puţine, dar particularităţile grafice ale Cărţii româneşti de
învăţătură (Iaşi, 1643) arată că a fost supusă corecturii. Pe un exemplar făcînd
parte din seria A, în rîndul 14 din prima pagină, cuvîntul ateri a fost corectat în a
doua pagină, în forma a trei. În numeroase exemplare, la fila 107 recto, s-au
strecurat două greşeli de tipar. În rîndul 13, expresia „cruce au biruit Satana“ fiind
greşită, în urma corecturii, peste primele două cuvinte s-a aplicat o bandă de hîrtie
cu textul imprimat corect: „cu ce au”. Mai jos, în rîndul 17, greşeala „cu lemnul
cucei birui” a fost corectată în mod identic: „cu lemnul crucei birui”. Metoda
corectării erorilor de tipar prin aplicarea unei benzi de hîrtie deasupra a fost folosită
la distanţă de peste un veac şi de Evloghie monahul în prefaţa Adunării de multe
învăţături (Iaşi, 1757), unde propoziţia „tălmăcirii de pre altă limbă am scos-o”, a
fost acoperită cu o fîşie de hîrtie pe care scrie: „alcătuită din multe scripturi”107.
Cea dintîi tipăritură moldovenească în care s-a introdus errata este
Psaltirea slavo-română imprimată de tipograful Mitrofan în 1680108. Preocuparea
acestuia pentru corectitudinea exprimării se regăseşte şi în rugămintea formulată
pentru iertarea greşelilor în Mineiul pe luna Septembrie, imprimat la Buzău în anul
1698, f. 132: „iar noi, cu umilinţă, fraţilor, vă rugăm, ştiinţă făcîndu-vă, că la acest
dumnezeiesc lucru fiind noi ostenitori cu meşteşugul tipografiei, multe lunecături
vom fi făcut, unele pentru asemănările slovelor, care nu prea fac osebire unele de
către altele, cum Л de cătră A, Б de cătră В, И de cătră Н, Є de către С şi altele,
105
Hurmuzachi-Iorga, Documente, XIV, 3 p. 138-139, LXXXIX.
106
Arh. St. Iaşi, Fond Secretariatul de Stat, Dosar 650/1839-1853, f. 11.
107
Panaitescu, Petru Movilă, p. 70; Popa, Cazania lui Varlaam, p. 21; Dudaş, Cazania lui
Varlaam, p. 81 şi 86; BRV, II, p. 139-140.
108
BRV, I, p. 226.
carele unele pentru graba citirii la prube (căci acest lucru s-au lucrat cu mare
sîrguire), altele pentru supărarea nopţii, că şi noaptea o am făcutu-o în unele vremi în
loc de zi, altele pentru multa osteneală, fiindu-ne firea îngreuiată, nu le vom fi prins
de veste, ce le vom fi trecut”109.
Lipsa greşelilor de tipar din cărţile vechi se explică prin nivelul înalt de
cultură al tipografilor români. În plus, în atelierele tipografice mănăstireşti, pe lîngă
munca diorthositorului, se mai făcea o corectură colectivă. La mănăstirea Neamţ,
după masă, şpalturile erau aduse în trapeză şi fiecare călugăr verifica textul110.
Un anumit rol în controlul formei grafice a cărţilor îl aveau domnul şi
mitropolitul sub auspiciile căruia se tipăreau. La 25 septembrie 1703, mitropolitul
Theodosie al Ţării Româneşti trimitea episcopului Damaschin de la Buzău, care se
pregătea să tipărească un Apostol, o scrisoare în care, după ce îl informează că îi
trimite două tocuri de hîrtie pentru a i se tipări şi lui 25 de exemplare, adaugă: „şi
să nu le tipăreşti şi <pe> acestea cum sînt celelalte Apostoale, de iaste tabla
îngustă, de au rămas atîta cîmp fără treabă. Ci cît ţin liniile cele de pe margine să
fie tot slovă şi să mai adăogaţi şi din jos vreun rînd, ca să vă mai sporească şi
pentru hîrtie, că vezi Frăţiia ta că să face cheltuială multă“111. Noţiunea de „tablă
îngustă“ nu se referă la „tabla cuprinsului”, aşa cum consideră Emil Vîrtosu, ci la
forma culeasă, zaţul, care în însemnările de epocă este denumită „tablă“.
Domnul Scarlat Callimachi a intervenit în schimbarea aspectului grafic al
Codului Donici (Iaşi, 1814). Manuscrisul era gata la 3 decembrie 1813 şi avea titlul
Adunare din pravilele împărăteşti sau alegire cuprinzătoare foarte în scurt de cele
mai trebuincioase pravile alcătuite cu mare lesnire spre înţelegerea şi ştiinţa tuturor.
Alcătuită de dumnealui boier A(lecu) D(onici), s-au scris la anul de la Hristos
1813”. Imprimarea a început în 1814 în tipografia Mitropoliei din Iaşi, iar după ce
s-a imprimat un număr de file au fost arătate domnului care a fost nemulţumit de
aspectul lor grafic. De aceea, la 25 mai 1814, i-a scris mitropolitului că titlul cărţii
nu este potrivit cu conţinutul şi a hotărît că toate filele tipărite pînă atunci să se dea
„dumisale biv vel agăi Mihalachi Sturzăi şi în locul acestora să si puie această de
mai jos epigrafi: „<<Adunare cuprinzătoare în scurt de pravilele cărţilor
împărăteşti spre înlesnire celor ce se îndeletnicesc întru învăţătura lor, cu trimitere
către cărţi, titlu şi capul împărăteştilor pravili>>. Într-acest chip dar, să dă voie a se
tipări acia carte”. O notiţă tipărită la errata cărţii dă de ştire că: „tabloul al treilea,
pomenit la sfîrşitul paragrafului 56 nu a fost pus în carte, din pricina săpăturii
neregulate şi urîte a halcografului, care, deşi a luat plată foarte bună, a săpat urît
109
Ibidem, p. 368. Ilustrînd foarte bine dificultăţile întîmpinate în tipărirea unei cărţi, textul
lui Mitrofan a fost reluat, cu mici modificări şi de alţi tipografi (Antologhionul, 1737 şi
Penticostarul, 1743, ambele imprimate la Rîmnic; Ibidem, p. 53 şi 76).
110
Tomescu, Scurtă povestire despre m-rea Neamţu, p. 38; Porcescu, M-rea Nemţ, p. 195.
111
Vîrtosu, Terminologia tipografică, p. 449.
chipul Domnului, care pentru aceasta a fost din nou săpat la Viena“112. Desigur, era
vorba de o lucrare a gravorului grec Dimitrie Kondoleo, care mai semnează unele
gravuri în cărţile greceşti ale vremii.
Durabilitatea instalaţiilor tipografice. Teascurile tipografice se
distrugeau uşor, deoarece piesele erau din lemn şi ardeau foarte des. Aşa s-a
întîmplat, probabil, în anul 1650, cînd Iaşii au fost atacaţi de cazacii lui Timuş
Hmelniţchi şi în 1687, cînd tătarii au incendiat şi ei oraşul. Tipografia mitropoliei a
ars şi în anul 1753, Iacob I Putneanu fiind nevoit să construiască un imobil nou.
Este posibil ca atelierul din Iaşi să fi fost devastat şi în 1788 de armata rusă de
ocupaţie. În 1821, pentru a evita distrugerea din cauza Eteriei, materialul tipografic
de la mănăstirea Neamţ a fost strîns în lăzi şi ascuns de tipografii Gherontie şi
Gherasim „de n-au ştiut nici servitorii”, iar litera şi „colile trase din Evanghelia cea
mare au fost îngropate”. Despre acest fapt a fost informat şi mitropolitul Veniamin
Costachi: „cu cuviinţă am socotit a înştiinţa pe preosfinţia voastră şi în scris, că
sfintele Evanghelii ale Preosfinţiilor Voastre lipindu-le bine şi gătindu-le, gata de a
se coasă, aşa teslim făcîndu-le, le-am pus prin oarecare ascunzătoare locuri şi pînă
acum sînt păzite, cu darul lui Dumnezeu, deplin”. Gherontie ar fi vrut să treacă
Evanghelia în Bucovina, să o pună la adăpost în „magazinul împărătesc” din
Cernăuţi, dar stareţul mănăstirii Neamţ, Ilarie, cu care tipograful nu era în relaţii
prea bune, s-a opus, motivînd că din astfel de încercare „va pătimi toată mănăstirea,
va pătimi şi tipografia cu ale sale”113. Dintre piesele tipografice, rezistenţa cea mai
mare o aveau plăcile gravate, care foloseau la imprimarea mai multor cărţi, uneori
chiar decenii la rînd şi în mai multe centre tipografice din Ţările Române.
LEGĂTORIA DE CARTE.
Forma finală a cărţii se obţinea prin legare. Subiectul este important
deoarece, alăturată altor elemente de datare şi localizare, legătura poate confirma
sau infirma unele ipoteze asupra locului şi timpului imprimării unei cărţi. În plus,
legătura poate oferi informaţii care, de obicei, nu se găsesc în textul cărţii: posesori,
circulaţie, legăturile culturale dintre cărturarii unei epoci etc. Examinarea motivelor
decorative ale legăturilor, inspirate de multe ori din ilustraţia textului,
demonstrează relaţiile cărţii cu diferite arte decorative. Aceste relaţii au unit într-un
cerc cultural cuprinzător tipografi, gravori, legători de carte, sculptori în lemn sau
piatră, zugravi şi chiar pe cei (cele) care brodau.
Locul în care se legau cărţile. În ciuda unor opinii cu caracter
generalizator conform cărora „cartea veche la români, ca şi în alte ţări, se lega în
112
Rădulescu, Juristul Andronachi Donici, p. 23 şi urm.; Molin, Cărţi şcolare tipărite în
Ţările Române, p. 40.
113
Erbiceanu, Istoria Mitropoliei Moldaviei, p. 228; Pop, Viaţa mitropolitului Varlaam;
Ionescu, Tipografia mitropolitană, p. 106; Ivan, Tipografia de la m-rea Neamţ, p. 318.
atelierul tipografic sau al mănăstirii de călugări”114, dovezi că la 1643 şi în anii

următori, cărţile apărute la mănăstirea Trei Ierarhi au fost legate în atelier, nu
avem. Din cuprinsul mai multor însemnări păstrate pe cărţi rezultă că ele erau
nelegate. În însemnările pe Cartea românească de învăţătură (Iaşi, 1643), există
cîteva referitoare la legarea lor la scurtă vreme după apariţie în diferite locuri din
Ţara Moldovei sau Transilvania115. În plus, nu se cunosc exemplare cu legături
identice datînd de la jumătatea veacului al XVII-lea, care să permită ipoteza că ar fi
fost făcute în acelaşi loc, adică în atelierul tipografic. Mai mult chiar, în Ţara
Moldovei, pînă la începutul secolului XIX, tipografiile nu au avut legătorii proprii,
primele care şi-au anexat astfel de ateliere fiind cele de la mănăstirea Neamţ şi de
la Chişinău116. Dar chiar şi acestea vindeau cărţi nelegate. La mănăstirea Neamţ,
tîrziu, în anul 1850, se vindeau nelegate: 12 Mineie, cu 10 galbeni; Triodul, cu 70
de lei; Apostolul se vindea cu 30 de lei; Octoihul mare, cu 60 de lei; Psaltire mare,
cu 28 de lei; Evanghelia, cu 50 de lei; Liturghia, cu 30 de lei; Penticostarul, cu 35
de lei; Molitvenicul, cu 24 de lei; Pravila cea mare, cu 60 de lei; Minunile Maicii
Domnului, cu 10 lei. Alături de acestea, Ceaslovul (legat) costa 24 de lei. Sarcina
legării cărţilor revenea cumpărătorilor, iar imprimatul pleca din tipografie în stare
semifinită: avea colile colaţionate şi banderolate pe volume, dar fără legătura
(“compactoria”) care urma să se facă la locul de cumpărare. În acest fel, se uşura
greutatea şi se micşora volumul mărfii transportate şi apoi, legătura era o problemă
de gust, de stil decorativ, în funcţie de preferinţa cumpărătorului117.
Menţiunea vinderii cărţilor nelegate direct din atelierul tipografic datează
din 1777, cînd Ioan legător de cărţi a fost trimis de episcopul Chezarie al
Rîmnicului să vîndă cărţi în Ţara Moldovei118. Ioan legătorul avea cu el cărţi
nelegate, adică numai coli adunate în volume, urmînd a le lega la locul de vînzare,
după dorinţa cumpărătorului, mai mult sau mai puţin somptuos.
Confirmarea aserţiunii o fac şi documentele din arhiva magistratului
Sibiului referitoare la legătorii de cărţi de aici. În 1792, legătorii s-au plîns
magistratului împotriva „nemaipomenitelor asupriri” ale tipografilor Barth şi
Hochmeister care, pe lîngă imprimare, au monopolizat şi comerţul cu cărţi şi
114
Simonescu, Buluţă, Scurtă istorie a cărţii, p. 54.
115
„ Această svîntă carte ce să chiamă Evanghelie de învăţătură <…> o amu cumpărat eu <…>
Anastasie episcopul de Rădăuţi şi am cheltuit de o am înfrumşiat pre den afară cu ce au trebuit şi
am dat la svînta mănăstire la Moldoviţa <…>. În zilele <…> domnului nostru Ion Vasilie
voievod <…> în anul 7152 <1644> luna martie 20 dzile” (Marian, Inscripţiuni, p. 457).
116
Porcescu, M-rea Neamţ, p. 196. Potrivit socotelilor tipografice, în anul 1821, Sfîntul
Efrem Sirul „un tom <…> iaste 14 lei legat cu meşină“ (Ivan, Cărţi de ritual, p. 266). Din
socotelile făcute la imprimarea Bucoavnei din 1822 aflăm că s-au legat în meşină 1200 de
bucăţi (Mihail, Contribuţii la BRV, p. 770-771).
117
Bănescu, Stareţul Neonil, p. 78; Geck, Gutenberg şi arta tiparului, p. 88.
118
Molin, O legătorie de carte, p. 421-423.
impuneau legarea cărţilor tipărite în atelierele lor. Legătorii arătau că tipografii

contravin vechiului obicei meşteşugăresc conform căruia o persoană nu poate
exercita două sau mai multe meserii diferite. Tipografii sibieni dictau samavolnic
preţurile cărţilor tipărite şi legate în atelierele lor atunci cînd le vindeau la tîrg,
subminînd existenţa compactorilor, care erau nevoiţi să cumpere cărţile nelegate
aproape cu acelaşi preţ cu care le vindeau legate. Magistratul Sibiului a dat dreptate
legătorilor, obligîndu-i pe cei doi tipografi să renunţe la legarea cărţilor tipărite în
atelierul lor. Confirmarea expedierii cărţilor nelegate din tipografie o face Gavril
Ilisăi la 4 decembrie 1811 pe un Strastnic (Blaj, 1804): „această carte s-au
cumpărat prin Gavril Ilisăi, la anul 1807, de la tipografu Petru Ecard din Cernăuţi,
la casa lui, cu 14 lei, şi fiindcă nu era încă legată nu s-au luat la mîna
cumpărătorilor îndată, pînă să va lega. Iare tipograful Ecard (a) vrut a tăgădui
primire banilor, n-au vrut să dea carte aceasta nicecum şi s-au prilujit vremea de la
1807 an pînă 1811 deche(m)v(rie) 4 şi apoi cu mare greutate o au scos Gavriil Ilisăi
de la acel vînzător. Iar macar ca banii au fost strînşi de la mai mulţi seteni <…>. S-
au scos carte aceasta şi s-au dat bisericii Sfinţilor Arhangheli în Brăieştii Gorii”119.
Însemnările despre vînzarea sau cumpărarea cărţilor arată uneori dacă erau
legate sau nu. Menţiunea unei cărţi nelegate înseamnă că ea a circulat fără să fi fost
legată vreodată; spre deosebire de aceasta, o carte dezlegată a avut o legătură mai
veche ce s-a distrus în timp120. Dacă pentru o carte cumpărată la distanţă
cronologică mică faţă de apariţie se arată preţul şi pentru legătură, este evident că
ea s-a vîndut nelegată, iar noul proprietar a legat-o. De multe ori, se preciza şi a
cîta oară se lega tipăritura în cauză121.
119
Bielz, Istoricul legătoriei de cărţi din Transilvania, p. 6-7; Mitric, Cartea rom. veche în
j. Suceava, Ed. II, p. 208.
120
Vezi Cartea românească de învăţătură vîndută în 8 iunie 1760 la Surduc cu 15 florini,
cea din Budacu, vîndută „dezlegată toată, răsipită“ şi cea cumpărată la Corlata, în 26
decembrie 1785, cu 5 lei (Dudaş, Cazania lui Varlaam, p. 268, 308; Mitric, Cartea rom.
veche în j. Suceava, vol. I, p. 58).
121
Psaltirea (m-rea Neamţ, 1816) s-a cumpărat în 5 iulie 1818 la Botoşani cu „3600 bani
cumpărătura şi 1800 legătura” (Corfus, Insemnări de demult, p. 217). Exemple referitoare
la legarea Cărţii româneşti de învăţătură: „în ştiinţă să fie că s-a stricat această sfîntă carte,
anume Ucitelnă şi a plătit de o au legat <…> 1767 dechembrie 4 zile”. „Această carte,
anume Ucitelnă, s-a înnoit cu cheltuiala popii Ion din Budurlău <…> anul 1674 ghenarie
15”. „Dezlegîndu-se această sfîntă Păucenie s-au sculat sătenii <din Idicel, MM> de au legat-o
<…> anii Domnului 1759”. „Legatu-s-au aciastă Cazanie acum a doa oară cu chieltuiala
dumnealui Ştefan Sâmbotin şi jup(înesii) dum(nealui) Dumitra <…> de la satul Budila <…>;
1774 avgust 23, Braşov”. „Această Cazanie s-a legat a doua oară prin osteneala dumnealor
creştinilor celor milostivi <din Mărcuşa CV> la anul 1802 iunie 29”. „La anul 1841 iulie 6, Ion
<a> lui Tudor Sfătul <din Pianu de Sus> a plătit de a legat această Cazanie a doua oară“.
„Această sfîntă carte am legat-o a treia oară <în Borşa, MM>, 1790 februarie 15” (Dudaş, op. cit.,
p. 207, 216, 298, 321, 338, 340; Iorga, Studii şi doc., vol. XIII, p. 71).
La faţa locului, legătorul lucra pe lîngă biserică, în casa preotului sau a

posesorului cărţii, de regulă contra cost. În afară de bani, legătorului i se asigura şi
hrana necesară în zilele cît lucra. Trăind în plină epocă modernă, legătorul
Gherman Iacovici nota la 27 octombrie 1829 pe un Tipicon (Iaşi, 1816) „cvitanţie
asupra şepte lei şi 30 de creiţari care eu, gios iscălitul, am primit din mîna sf(inţiei)
sale d(omnul) protoierei Filip Ieremievici pentru legatul Tipiconului acestui”122 .
Operaţiunea de legare era numită, uneori, îmbrăcare123 şi se făcea
manual, fiind astăzi de interes bibliofil. Coperţile sau scoarţele cărţilor se numeau
table şi se lucrau din lemn de tei (esenţă moale şi uşoară), după care se acopereau
cu pergament, catifea, piele, mucava, pînză, hîrtie şagren etc. Învelişul acesta se
împodobea uneori la colţuri şi în mijloc cu argint, aur, pietre preţioase ori
semipreţioase. Cusătura coalelor se făcea cu sforicică de cînepă, întărite de-a
lungul cotorului cu o pînză tare. Legăturile pe cotor la distanţe egale, simetrice,
ieşeau în relief, dînd învelişului cărţii un aspect frumos. Astfel de cotor se numeşte
cotor în bindere. Dacă ornamentul nu era metalic, pielea putea fi împodobită cu
desene presate „în sec” (presajul orb) sau pe foiţe de aur, în urma presării metalul
preţios rămînînd în adîncitura desenului. În acest scop, uneltele se încălzeau pe
cărbuni, iar pielea se înmuia în prealabil.
Treptat, tablele se subţiază şi devin mai elegante prin înlocuirea lemnului
cu un carton gros. Pentru soliditatea legăturii şi frumuseţe, între carton şi carte se
adăugau una sau două foi (forzaţ). Atunci cînd cartonul nu era suficient de tare,
pentru rezistenţă se lipea peste el o hîrtie groasă (maculatură). Examinarea cărţilor
legate dovedeşte că s-au folosit drept maculatură foi rupte din cărţi mai vechi,
tipărite sau manuscrise şi chiar documente. Cercetarea Cărţii româneşti de
învăţătură (Iaşi, 1643) a prilejuit descoperirea multor exemplare a căror legătură a
fost făcută în acest fel. De pildă, în forzaţul exemplarului de la Leaut (HD) legat în
anul 1654, s-au folosit benzi de hîrtie imprimată în limba română, cu cerneală roşie
şi neagră, care au aparţinut unei cărţi neidentificate şi fragmente ale unui act oficial
scris în limba română în prima jumătate a secolului al XVII-lea. Exemplarele de la
Cîmpanii de Pomezău (BH) şi de la Şugag (AB) au în legătură cîte o filă din Noul
Testament (Alba Iulia, 1648); pe învelitorile 2-3 ale exemplarului de la Peţelca
(AB) fost al copistului Vasile Sturze Moldoveanul, s-au lipit benzi cu fragmente
din Tîlcul Evangheliilor tipărit de Coresi la Braşov (1567-1568); pentru coperţile
exemplarului de la Satu Mare, legătorul a folosit trei file din Voroavă de întrebări
şi răspunsuri (Bucureşti, 1765); în legătura celui provenit din Săcăluşani (BH) s-a
descoperit un document din anul 1689; în scoarţele cărţii de la Voievozi (BH) s-au
găsit foi manuscrise, copii ale Octoihului slavon tipărit de diaconul Coresi în anul
122
Vezi în Anexă, legătorii de cărţi; Mitric, Cartea rom. veche în j. Suceava, Ed. II, p. 264.
123
În sec. XVIII, Cartea românească de învăţătură „îmbrăcatu-o-au diacul <…>“ (Dudaş,
op. cit., p. 400).
1578; pe coperţile 2-3 ale exemplarului de la Prislop (BN) s-au lipit 4 file de text
dintr-un manuscris de Molitvenic din secolul al XVIII-lea, dintre care una are
frontispiciu, iar alta este numerotată 18; la fel, exemparul de la Reciu (AB) are
lipite pe coperţile 2-3, file dintr-un Molitvenic românesc din secolul XVIII, iar în
legătură fragmente de manuscris slavon; pe coperta exemplarului de la Pogăceaua
(MS) s-au lipit fragmente manuscrise slavo-române din secolele XVI-XVII. În
coperţile interioare ale unui Triodion (Bucureşti, 1726) s-a găsit un fragment dintr-
o Carte românească de învăţătură, şi invers, la copertarea unui manuscris al
Rînduielii tîrnosaniei de la sfîrşitul secolului al XVII-lea s-a introdus la f. 1
liminară o pagină din Liturghierul tipărit la Iaşi în 1697124. Cercetarea legăturilor
păstrate din perioada cercetată relevă faptul că exemplarele aparţinînd marilor
comunităţi monastice erau împodobite mai pretenţios, comparativ cu cele ale unor
biserici sau persoane particulare.
Uneltele de legătorie erau simple şi se transmiteau din generaţie în
generaţie: ştampile de diferite forme (plate, ovale, cilindrice, linii drepte etc.)
confecţionate din metal (aramă sau fier), dălţi, cuţite şi pile de mărimi variate.
Catagrafia instrumentelor pentru legatul cărţilor aflată în biblioteca Episcopiei de
Argeş în anul 1862 cuprindea: „cinci bucăţi de aramă pe care se află sculptate
Învierea Domnului <Isus> Hristos şi cei patru Evanghelişti; un gherghef de cusut
cărţile, cu patru cutii în şuruburi; un teasc cu scripet; unul idem cu drugi de fier; o
maşină pentru teascuri în două bucăţi; un vîrtej pentru custura care taie hîrtia, fără
custură; o custură care taie prin metodu vîrtejului hîrtia; un scripete <pe> care-l
întrebuinţează la facerea de flori pe cărţi; unul idem fără scripeţi; cinci peceţi
pentru colţuri; două pile: una gogoneaţă şi una lată; un ciocan mic de fier; două
dalte; un boldu; o pecetie mică pătrată cu mîner de lemn; un hierăstrău; o rîndea
mare, două idem mai mici; două şurupelniţe cu şapte cuie; un dinte de porc; 50
table puse pe mucava pentru învăţătura copiilor”, toate acestea încăpînd „într-un
coş de nuiele curăţate”. Alături de asemenea unelte, documentele indică folosirea
în legătorie şi a unor materiale precum sfoara, săpunul, cleiul şi mucavaua125.
Fiind create de călugări, uneltele de legat se numeau fiare mănăstireşti, iar
prin extindere, unele tipuri de legături se numeau legături mănăstireşti. Copistul şi
legătorul de cărţi Ioniţă Voiţa suceveanul numea fiarele de legătorie peceţi. Mulţi
călugări aveau uneltele lor proprii de legătorie. Potrivit însemnărilor de pe cărţi,
spre mijlocul secolului XIX, legătoria mănăstirii Neamţ s-a îmbogăţit prin donaţiile
124
Dudaş, op. cit., p. 39-63; 241, 248, 309, 328, 337, 341, 351, 358, 386; Simonescu,
Scurtă istorie a cărţii, p. 54; Buluţă, Scurtă istorie a editurii, p. 54-55; Ştrempel, Cat. ms.
rom. BAR, vol. I, p. 325.
125
Vîrtosu, Terminologia tipografică, p. 450; Simedrea, Tiparul bucureştean, p. 936-937;
Tanoviceanu, Tocmala tipografilor, p. 707-708; Iorga, Vechiul meşter de tipar, nr. 158;
idem, Scrisori şi zapise de meşteri, p. 21 şi 24.
de unelte făcute de cîţiva monahi legători. Însemnări identice făcute în două ms.
româneşti din biblioteca mănăstirii Neamţ: Nr. 190, f. 41, 67 şi 69 şi Nr. 172, f. 24
v., arată că „sfinţia sa ieromonahul Serafim Suceveanul au dat instrumenturi la
legătoria de cărţi, care fac preţul 20 galbeni, la anul 1842”. Ms. nr. 190, f. 84 v.,
pomeneşte de schimonahul Lavrentie care, pe lîngă alte donaţii „au mai dat toate
strumenturile legătoriei de cărţi, la 1850”, iar Ms. nr. 172, f. 29 v., arată că
Lavrentie a fost el însuşi legător. În fine, în Ms. nr. 190, f. 126 v. şi Nr. 172, f. 50,
s-a însemnat că „ierei Grigorie“ sau „iconomul Grigorie ot Iaşi au dat 55 stemuri de
tipariu Psaltichiei la tipografie“126. Desigur, aceşti monahi au fost şi legători de cărţi.
Valoarea legăturii de carte. Legătoria de carte a fost o operaţiune
scumpă127, sumele plătite variind în funcţie de materialul folosit, de mărimea cărţii
etc. Preţul legăturilor fiind mare, uneori, la fel ca în cazul cumpărăturii cărţii, şi
pentru legarea ei era nevoie ca sătenii dintr-o localitate să se asocieze pentru a
putea plăti. Spre exemplu, în anul 1779 august 8, pentru reînnoirea legăturii Cărţii
româneşti de învăţătură (Iaşi, 1643) în satul Vama (SV) „au datu 1 leu Mihalachi
Tămpăscu, dă bani pentru legarea Cărţii româneşti de învăţătură (Iaşi, 1643); 1 leu
Toader Bosancu; 1 leu Vasile Bosancu; 10 părale Grigore Bădale; 10 părale
Păntelei Rele; 5 părale Chiruţu Paşcan; 5 părale Mihai Homoranu; 10 părale Petre
Rele; 7 părale Ştefan Lipan; 4 parale Ursu Balmuş; 1 pătrare mălai Nechita
Botezatu, să fie pomeniţi la sfînta biserică“128. Ceaslovul (Rădăuţi, 1745) „au cumpărat
aceşti oameni: preot Vasili Corciovă au dat patru lei, 9 potroni a dat baba Safta
cămăraşa, 3 pot(ronici) Gheorghe Negrul, 3 pot(ronici) Apostol Necula, 3 pot(ronici)
preotu <…> Costache <…>, iar la legat Lupu Corciovă <…>, că acum am legat”129.
O mărturie interesantă privitoare la legătura unei cărţi ne-a rămas de la
copistul şi legătorul Ioniţă Voiţă Moldoveanul. În 1766 noiembrie 16, se afla în
satul Susani (MM), unde locuitorii cumpăraseră mai demult un Ceaslov (Iaşi,
1750) „drept cinci vonaşi şi un mărieşi“ şi „au mai datu la unu ovrei unu zlot de l-
au legat cu piroane, pogîneşte”. Cartea era uzată şi „fiind lipsă patru hîrtii, le-am
scris eu. Deci pîntru acee scrisoare ce-au fost lipsă şi în locul piroanelor am pus
peceţi cum să cade, creştineşte, mi-au dat doi mărieşi. Iară peste tot, şapte vonaşi şi
şapte potori şi o găină la poganu”130 a costat legătura acelei cărţi. Uneori, legătorii
lucrau gratuit, caz în care ţineau să-şi consemneze fapta.
Consecinţa firească a înmulţirii tipăriturilor şi a scăderii nivelului artistic al
acestora în secolul al XVIII-lea în domeniul legătoriei a fost ieftinirea şi
standardizarea lucrărilor şi apariţia cărţilor broşate.
126
Bacâru, Vechi legături de cărţi, p. 46 şi 64 ; Ivan, Istoricul tiparniţei de la Neamţ, p. 510.
127
Vezi în Anexă evoluţia preţurilor pentru care s-au legat unele cărţi din Ţara Moldovei.
128
Marian, Inscripţiuni, p. 28.
129
Mosora, Hanga, Cat. cărţii vechi rom. din BCU Cluj, p. 58.
130
Bîrlea, Insemnări din Maramureş, p. 70.
***
Informaţiile necesare studiului tehnicii tipografice din atelierele Ţării
Moldovei se găsesc în inventare şi socoteli tipografice şi relevă unitatea
românească şi europeană în acest domeniu. Elementele unei instalaţii tipografice
erau literele mobile, obţinute prin turnarea unui metal topit într-o matriţă, cerneala
grasă şi teascul sau presa tipografică. Forma grafică a tiparului chirilic a fost
influenţată de la apariţie de litera manuscriselor miniate moldoveneşti rezultate ale
şcolii de copişti de la mănăstirea Neamţ, al cărei reprezentant de seamă a fost
Gavriil Uric. Se pare că atît întemeietorul celei dintîi tipografii chirilice, Sweipold
Fiol (Cracovia, 1491), cît şi cel dintîi tipograf de pe pămîntul românesc, Macarie
(1508-1512), au folosit ca modele pentru gravarea literelor manuscrise provenite
din Ţara Moldovei. Iniţial, literele au fost obţinute prin importul matriţelor
necesare, o dată cu instalaţiile tipografice. Deşi turnarea literelor era o operaţiune
costisitoare şi de durată, în a doua jumătate a secolului al XVII-lea s-a reuşit
confecţionarea matriţelor şi turnarea literelor în tipografiile ieşene. Ieromonahul
Mitrofan a fost primul tipograf care a gravat matriţe reuşite şi a turnat efectiv litere
în Ţara Moldovei. Pe măsură ce tehnica tipografică s-a dezvoltat, tipografii au
întrebuinţat şi ei varietăţile de litere existente pe plan european.
Cerneala tipografică era produsă în fiecare atelier de pilcar, iar ilustraţiile
cărţilor tipărite se obţineau prin producerea unui clişeu. Pînă la introducerea
clişeului fotozincografic în secolul al XIX-lea, acesta consta dintr-o gravură în
lemn de păr, buxus sau chiparos, esenţe care aveau o rezistenţă mare, permiţînd un
număr considerabil de impresiuni, între 25000 şi 30000.
Teascurile de lemn au existat în atelierele tipografice româneşti pînă la
mijlocul secolului al XIX-lea. Lemnul fiind puţin durabil, de multe ori instalaţiile
tipografice au fost distruse în incendii sau năvăliri străine. Forma grafică a
tipăriturilor moldoveneşti se remarcă prin acurateţe şi estetică aparte, datorate în
primul rînd gradului ridicat de cultură al meşterilor tipografi şi colaborării lor cu
cărturarii epocii.
Legarea cărţilor în secolele XVII-XIX se făcea manual, de obicei după ce
imprimatul părăsea atelierul tipografic, şi era relativ scumpă. Legătoria se
încadrează între artele minore şi a urmat, în linii marii, curentele de dezvotare ale
domeniilor de artă înrudite. Repertoriul ornamental era influenţat de sculptura în
lemn şi în piatră, de miniaturistică, de broderie şi de gravura de carte. Pe măsură ce
producţia tipografică s-a dezvoltat, s-a ajuns la o analogie între elementele
decorative tipărite în cărţi şi cele de pe coperţi, întemeiată pe apropierea
meşteşugurilor şi, de multe ori, pe identitatea celor care executau gravurile pentru
ilustraţii şi cele pentru legături. Legătorii de cărţi proveneau atît din rîndul
clericilor cît şi al mirenilor şi practicau legătoria ca pe o ocupaţie auxiliară alteia de
bază, din cauză că obiceiul medieval nu admitea ca o persoană să practice simultan
două meşteşuguri diferite.
ORGANIZAREA ACTIVITĂŢII TIPOGRAFICE
Surprinderea dimensiunilor reale ale tipografiei în societatea românească

medievală nu este posibilă fără cunoaşterea costurilor înfiinţării unui atelier, a
regulilor de funcţionare, a organizării muncii, aprovizionării cu materiile prime
necesare, a tirajelor şi a cenzurii. Cercetătorii mai vechi au atins unele aspecte ale
subiectului, astăzi fiind cunoscute meseriile, modul de desfăşurare zilnică a muncii
din atelier şi formele de plată ale lucrătorilor1, deşi unele lucrări conţin clişee
istoriografice şi interpretări stereotipe, contradictorii sau chiar greşite, aşa cum vom
demonstra la locul potrivit. S-au publicat şi documente referitoare la funcţionarea
unor tipografii şi la cenzură2, dar problemele privitoare la măsurile legislative de
înfiinţare a unei tipografii, tirajele cărţilor şi aprovizionarea cu hîrtie nu au fost
suficient studiate. Greutăţile generate de raritatea ştirilor documentare privitoare la
ipostazele social-organizatorice ale tipografiei fac ca un studiu de sinteză care să
reconstituie elementele de bază presupuse de înfiinţarea şi de funcţionarea unui
atelier tipografic să nu se realizeze încă. De aceea, vom înfăţişa înfiinţarea unei
tipografii (acte legislative, costuri, cine erau „investitorii” şi implicit,
„proprietarii”, amplasarea atelierelor), vom descrie meseriile, organizarea muncii şi
a lucrătorilor tipografi şi legători de carte, modalităţile de plată a tipografilor,
cenzura, tirajele şi aprovizionarea cu hîrtie. Caracteristicile meşteşugului (însuşire,
apartenenţa socială a lucrătorilor, nivelul lor de cultură şi starea economică etc.)
vor fi analizate într-un capitol distinct, Meşteri şi meşteşug, iar problema tirajului
va fi limitată doar la cărţi, tipăriturile ocazionale (acte oficiale, foi volante etc.)
fiind examinate în capitolul Acte şi foi volante imprimate.
Cercetarea este importantă atît pentru perceperea mai bună a influenţelor
pe care tipografia le-a avut în viaţa cultural-politică şi economico-socială a unei
epoci şi a unei ţări, cît şi pentru a înţelege corect unele aspecte legate de cartea
tipărită. Un atelier tipografic se înfiinţa prin hrisov domnesc şi funcţiona potrivit
regulilor ce se aplicau oricăror ateliere meşteşugăreşti, dar existau şi reguli
specifice, derivate din monopolul autorităţii statale şi eclesiastice asupra
imprimeriei, care influenţau acceptarea comenzilor, plata lucrătorilor şi modul de
1
Iorga, Vechiul meşter de tipar, nr. 150-160; idem, Tipografia la români; idem, Scrisori şi
zapise de meşteri; Simedrea, Tiparul bucureştean, p. 845-943; Tomescu, Tipografia
duhovnicească, p. 267-268; Simonescu, Din activitatea tipografică a Bucureştilor, p. 118-
135; Tomescu, Arta tiparului românesc, p. 368 ş. a.
2
Tanoviceanu, Tocmala tipografilor, p. 707-708; Mihail, Contribuţii la BRV; Rosetti,
Cenzura în Moldova.
desfacere a tipăriturilor. În ce priveşte a doua latură, ne referim la preţurile mari ale

cărţii tipărite, ce au explicaţia în investiţiile considerabile cerute de înfiinţarea şi
funcţionarea unui atelier, şi la tirajul în care a fost realizată o tipăritură şi care
lămureşte în mare măsură traseul urmat de aceasta.
Investigaţia se bazează pe documente de arhivă, izvoare narative3, colecţii
de documente4 şi operele unor personalităţi implicate în producţia editorială5.
Obligatorie a fost examinarea prefeţelor cărţilor imprimate, făcută pe baza
Bibliografiei româneşti vechi, vol. I-IV şi a numeroaselor Contribuţii la aceasta.
Au fost cercetate lucrări de istorie a cărţii6, a circulaţiei sale7, a unor tipărituri
reprezentative8, a bisericii şi a arhitecturii româneşti9, s-au sintetizat informaţiile
utile din numeroase studii consacrate unui aspect sau altul al istoriei cărţii şi
tiparului publicate în diverse periodice şi au fost examinate exemplarele unor cărţi
păstrate la BCU „Mihai Eminescu” şi la Direcţia Jud. a Arh. Naţionale din Iaşi.
Acte legiuitoare de înfiinţare a tipografiilor.
Înfiinţarea oricărui aşezămînt important se făcea printr-un hrisov domnesc,
iar funcţionarea tipografiei nu putea face excepţie de la regulă. Desigur că Vasile
Lupu, înfiinţînd şcoala şi tipografia de la mănăstirea Trei Ierarhi din Iaşi, a dat un
hrisov pentru fiecare dintre ele, chiar dacă azi nu este cunoscut decît cel pentru
şcoală. Cu siguranţă, la fel au procedat domnii următori care au înfiinţat ori au
reorganizat tipografia (Gh. Duca, Nicolae Mavrocordat, Constantin Mavrocordat).
Documente privitoare la înfiinţarea unei tipografii în Ţara Moldovei avem
abia de la începutul secolului al XIX-lea (tipografia grecească din Iaşi (1812), cea
duhovnicească din Chişinău (1813), tipo-litografia lui Gheorghe Asachi şi
tipografia lui Mihail Kogălniceanu, reorganizarea atelierului mitropoliei din Iaşi de
către mitropolitul Veniamin Costachi în anul 1804.) Acele documente sînt analizate
3
Cronica Ghiculeştilor; Axintie Uricariul.
4
Codrescu, Uricariul, vol. X; Hurmuzachi, Doc. privitoare la istoria românilor, Supl. II,
vol. I-II ; Hurmuxachi-Iorga, Doc., vol. XIV, partea I şi a III-a (Doc. greceşti) şi vol. XV,
supl. 2; Iorga, Studii şi doc., vol. VI-VII; Tomescu, Catagrafia Basarabiei; Cat. doc. Ţării
Româneşti, vol. IV; Caproşu, Ungureanu, Doc. statistice Iaşi; Caproşu, Doc. Iaşi, vol. V.
5
Cantemir, Divanul; Antim Ivireanul, Opere; Gheorghiţă, Un veac de la moartea lui
Veniamin Costachi.
6
Tomescu, Istoria cărţii româneşti; Simonescu, Buluţă, Pagini din istoria cărţii; Cartea
Moldovei; Buluţă, Scurtă istorie a cărţii româneşti; Olteanu, Din istoria şi arta cărţii;
Flocon, Universul cărţii.
7
David, Tipărituri rom. în Basarabia; Balaur, Biserici; Ciobanu, Cultura românească în
Basarabia; Păcurariu, Legături bisericeşti.
8
Dudaş, Cazania lui Varlaam; Mureşan, Cazania lui Varlaam; Popa, Cazania lui Varlaam;
Cantemir, Divanul.
9
Erbiceanu, Istoria Mitropoliei Moldovei; Dan, Putna; Frăţiman, Proilavia; Bodogae,
Ajutoarele româneşti la Athos; Ionescu, Istoria arhitecturii, vol. II; Grigoraş, Curtea şi bis.
domnească din Iaşi; Bădărău, Caproşu, Iaşii vechilor zidiri.
ORGANIZAREA ACTIVITĂŢII TIPOGRAFICE 57
în alte locuri din cuprinsul cărţii şi reproduse în Anexă şi de aceia, în continuare,

prezentăm doar un document privitor la o cerere de înfiinţare a unei tipografii de un
grup de moldoveni colonizaţi în Ucraina, în a doua jumătate a secolului al XVIII-
lea, deoarece reflectă condiţiile de înfiinţare şi funcţionare a unei tipografii în Ţara
Moldovei, locul de unde veneau coloniştii.
Iustin Frăţiman, prezentînd mitropolia de Proilavia (Brăila), înfiinţată la
mijlocul secolului al XVIII-lea de autorităţile ruse, în dreapta Prutului, atunci cînd
vorbeşte despre administraţia bisericească la românii din Rusia, înfăţişează un
extras din Complecta colecţiune de legi al Imperiului Rusesc începînd cu anul
1649, vol. XVIII, anii 1767-1769, în care documentul nr. 12.836, din 28 februarie
1766, conţine condiţiile de colonizare a „străinilor ce se aduc de colonelul
Filipovici şi care trec cu el prin Kiev <şi> dispoziţii pentru cei care doresc a se
coloniza cu anumite privilegii. Petiţia acelor ce au venit aici anul trecut, 1765 iunie
13 zile, moldovenii Cuca cu tovarăşii lui, care neamul lor, în genere, îl numesc
românesc şi trăiesc în trei Principate, şi anume: Valahia, Moldavia şi Transilvania,
cuprinde următoarele: ei doresc a se aşeza în locuri pustii şi slobode, şi pentru
aceasta au ales ei în Kiev, între oraşul Pecersk şi Kievul vechi, peste drum de
palatul Împăratului, locul care se cheamă Clov, cu cîmpurile, pădurile şi apele ce-i
aparţin, şi acest loc ne rugăm ca să fie dat nouă pentru colonizarea celor ce vin din
arătatele Principate, locuitori băştinaşi de acolo. Asemenea, pentru construirea unei
biserici, clopotniţe şi case pentru locuinţa preoţilor, diaconilor şi dascălilor şi
pentru construirea unei şcoale, a unei tipografii şi unui magistrat (prin magistrat se
înţelegea în Rusia clădirea în care sînt instalate toate autorităţile la un loc: primărie,
casierie, prefectură, poliţie, tribunal etc.), care loc să se numească în viitor cea
dintîi slobozie a Valahilor”10. Dosarul include un proiect de confirmare a Petiţiei,
întocmit în mod provizoriu de Cancelaria tutorilor pentru străini. Punctul 5 al
proiectului reproduce mai întîi cererea moldovenilor colonizaţi, după care pune
rezoluţia favorabilă. Moldovenii cereau „să ni se dezlege nouă, pe socoteala
noastră obştească într-acea slobozie pentru a învăţa copiii noştri în ruseşte şi în
limba noastră, a face o şcoală şi a ţine învăţători. Asemenea, a face o tipografie şi
în ea a tipări diferite cărţi dumnezeieşti-bisericeşti şi cărţi de ştiinţe naturale în
limba noastră, pentru învăţătura copiilor şi pentru vînzarea lor în lăuntru şi afară de
stat, fără nici o plată de vamă, iară pînă cînd va fi întemeiată acea tipografie, să se
poruncească ca cărţile amintite să se tipărească în limba noastră la tipografia
mănăstirii Pecerska din Kiev şi tipografia aceasta să aştepte plata de la obştia
noastră pînă ce acele cărţi vor fi vîndute”. Rezoluţia autorităţilor a fost următoarea:
„în unul din satele lor principale şcoala poate fi zidită şi întreţinută în cei dintîi doi
ani prin îngrijiré visteriei, pe cheltuiala întregii obştii, iar în privinţa tipografiei,
apoi ei, de bună voie, vor putea lua înţelegerea cu tipografia Pecerska, încheind
10
Frăţiman, op. cit., p. 147-154.
zapis cu ea, care va fi înfăţişat Cancelariei tutorilor pentru străini şi vor putea
atunci să ceară ajutor bănesc şi cercetîndu-se afacerea, cu bună seamă că nu li se va
refuza”. Punctul 6 reproduce doleanţa formulată de petenţi, după care urmează
rezoluţia. Moldovenii spuneau că „avem noi din neamul nostru în Iaşi, pe un
oarecare Emanoil Constantinov, elevul traducătorului Miroliub şi fratele drept al
împuternicitului în toate afacerile noastre, Mihail Constantinov, om învăţat în
limba elină apla, în limba greacă, limba românească şi cea latină, care ne va fi nouă
de trebuinţă din primele începuturi, nu numai ca corector în viitoarea tipografie a
noastră şi învăţător copiilor noştri, ci şi ca secretar al întregii noastre obştii. Pentru
aceasta, cerem ca să fie dată poruncă să i se deie lui plată în fiecare an din
cancelaria gubernială a guberniei Kiev şi să avem voie a-i face ştiut despre aceasta,
căci dînsul aceasta aşteaptă de la noi”. Rezoluţia a fost: „în cei dintîi doi ani după
colonizare se poate, însă nu mai mult de 120 ruble pe an, după Manifest, iar după
aceia ei singuri vor fi datori a căuta mijloace pentru a se plăti pe socoteala obştii
întregi, atît cît ei vor hotărî, întreţinerea lor şi a altora din veniturile obşteşti”11. Din
documente nu rezultă că vreo tipografie românească a funcţionat în zonă, dar actul
este important pentru că a fost inspirat de realităţile româneşti.
Localuri tipografice. Instalarea unei tipografii începe cu amenajarea unui
local. De regulă, atelierul tipografic era instalat în incinta unei mănăstiri, într-o
clădire proprie, împreună cu chiliile tipografilor. În Ţara Moldovei au funcţionat
tipografii la Iaşi, Rădăuţi, Movilău, Dubăsari, mănăstirea Neamţ, la Chişinău şi la
Cernăuţi, Cetăţuia, Sf. Sava). La Iaşi, au existat ateliere tipografice la mănăstirile
Trei Ierarhi, Cetăţuia, Sf. Sava şi la Mitropolie, acesta din urmă avînd mai multe
sedii de-a lungul timpului, dintre care amintim biserica Sf. Nicolae Domnesc şi Sf.
Gheorghe. Cel dintîi atelier tipografic din Iaşi a fost instalat pe Uliţa Ciubotărească,
alături de feredeu şi de colegiul de la Trei Ierarhi. În vremea lui Dosoftei, tipografia
a fost mutată la Mitropolie. Duca Sotiriovici, primul tipograf mirean proprietar de
atelier, avea şi el casa în mahalaua Feredeielor12. Aceasta a fost zona în care a
funcţionat tipografia din Iaşi în întreaga perioadă analizată, deoarece se ştie că în
evul mediu, obiceiul era ca meşterul să îşi aibă casa împreună cu atelierul.
Afirmaţia că tipografia mitropolitului Dosoftei a funcţionat casa cu arcade
din Iaşi (aşa-numita „casă Dosoftei”) este fără temei documentar, neexistînd nici o
menţiune în izvoare13. Clădirea a fost atribuită, după caracteristicile sale
arhitectonice, vremii lui Alexandru Lăpuşneanu sau, potrivit unei interpretări
curioase a unui hrisov al ui Antonie Ruset din 1677, domniei acestuia, care ar fi
construit-o ca reşedinţă a mitropolitului Dosoftei, devenind astfel, „primul palat
mitropolitan din Iaşi”. Rezultatele cercetărilor arheologice efectuate în 1966 la
11
Frăţiman op. cit., p. 155.
12
Cartea Moldovei, p. 20.
13
Ionescu, Istoria arhitecturii, vol. II, p. 68; Grigoraş, Curtea şi bis. domnească din Iaşi, p. 26.
zidul de incintă al bisericii Sf. Nicolae domnesc şi la clădirea adăugată acestuia mai
tîrziu, au înlăturat definitiv aceste opinii. Imobilul din strada Anastasie Panu, nr.
69, din Iaşi este o casă negustorească din secolul al XVIII-lea, făcînd parte dintre
acele case „cu portice către stradă” care impuneau un caracter specific oraşelor
moldoveneşti. După incendiul din anul 1753, tipografia Mitropoliei a fost instalată
pe Uliţa Mare, lîngă actuala biserică Sf. Gheorghe, denumită Mitropolia Veche,
construită, la rîndul ei, pe ruinele unei biserici mai vechi, numită Biserica Albă,
într-un imobil construit în acel scop. Tipografia Mitropoliei a mai fost reorganizată
în timpul mitropolitului Iacov II Stamati. Andreas Wolf, medicul mitropolitului
între anii 1792 şi 1798, bun cunoscător al oraşului Iaşi, spune că Mitropolia era o
mică biserică lîngă Uliţa Mare cuprinsă într-un zid de incintă. În curte, în stînga,
era locuinţa Mitropolitului, reparată de Iacov II în 1797 fiindcă arsese. În incintă
mai erau cîteva încăperi mici pentru secretari, diaconi şi slujitorime, precum şi
tipografia refăcută tot de mitropolitul Iacov. Atelierul lui Gheorghe Asachi a
funcţionat mai întîi în nişte case închiriate de la vornicul Iordache Drăghici, iar în
anul 1834 s-a mutat într-o clădire nouă, proprietatea lui Asachi14.
La mănăstirea Neamţ, tipografia a fost instalată iniţial în casa „de peste
Magherniţa“, unde era o legătorie de cărţi, probabil lîngă spălatoria care exista la
sfîrşitul anilor '60 ai secolului trecut. Veniamin Costachi a construit în 1809 un
corp de chilii cu etaj, pînă la Pirg, iar tipografia a fost mutată, motiv pentru care
acele chilii s-au numit multă vreme „stăreţia“ şi „tipografia veche”. Acolo a
funcţionat tipografia nemţeană pînă în vremea stareţului Neonil, care mutat-o în
localul vechii bolniţe Sf. Pantelimon, pe care a prefăcut-o în tipografie, „făcînd
bolte în casele acelea a tiparului şi alte siguranţii”. În 1843, Neonil a început
construcţia unui corp de chilii „mai din jos de odaie”, „într-un etaj”, pe trei laturi,
cu „largi cerdacuri împrejur”, şi a mutat tipografia, care a rămas acolo pînă la
secularizare. La Chişinău, a fost amenajată o construcţie „din piatră tare, cu toate
pentru a aşeza înlăuntru ei atelierul tipografic şi chilii pentru tipograf şi lucrător”15.
Investiţiile necesare instalării şi funcţionării unei tipografii
Erau considerabile şi nu au putut fi făcute de meşterii tipografi, pînă tîrziu,
la mijlocul secolului XVIII şi chiar după această dată. Este sugestiv că la 9 august
1636, mănăstirea Govora a primit 1000 de galbeni din partea domnului Matei
Basarab pentru a aduce dascăli şi tipografi care să tipărească şi să copieze cărţi16.
Tot în prima jumătate a secolului XVII, domnul Ţării Moldovei Vasile Lupu, prin
scrisoarea din 12 ianuarie 1641, adresată Frăţiei stavropighiale din Liov mulţumea
pentru turnarea matriţelor, anunţînd că a trimis 200 de taleri pentru a achita
14
Bădărău, Caproşu, Iaşii vechilor zidiri, p. 96, 99, 269, 372-374; Iorga, Gheorghe Asachi
ca tipograf şi editor, p. 2; Codrescu, Uricariul, vol. X, p. 114.
15
Ivan, Tipografia de la Neamţu, p. 324; Tomescu, Tipografia duhovnicească, p. 259-261.
16
Arh. St. Bucureşti, M-rea Govora, XXVI/1 (cf. Cat. doc. Ţării Româneşti, vol. IV, doc. 821).
comanda17. În plus, domnului i s-a cerut de Frăţie să-i acopere biserica cu plumb18.
Tiparniţa primită de mitropolitul Dosoftei de la Moscova în anul 1670 a fost la fel
de scumpă, deşi suma plătită este redată diferit de cercetători: Theodor Codrescu
spune că a costat 135 ruble, 44 altine şi 6 bani şi că lui Ivan Bilevici, care a adus-o,
i s-a făcut „un dar de 159 ruble”, în timp ce N. Grigoraş aprecia că mitropolitul a
plătit 241 de ruble19. Ştirile infirmă părerea lui Gabriel Ştrempel că „tipografia i-a
fost dăruită lui Dosoftei, n-a fost cumpărată”20. În 1680, înfiinţarea tipografiei
greceşti de la mănăstirea Cetăţuia a costat 600 de lei. Şi această sumă a fost
menţionată diferit: patriarhul Dositei Notaras a consemnat că i-a dat ieromonahului
Mitrofan 60 de lei; N. Iorga, indică 100 de lei, într-un loc şi 600 de lei în altul.
Credem că suma reală trebuie să fi fost 600 de lei21.
Corespondenţa mitropolitului Dosoftei cu patriarhul Moscovei conţinînd
inventarul tipografiei primite în decembrie 1679, şi amintitul text al patriarhului
Dositei Notara în care spune că i-a dat ieromonahului Mitrofan 60 de lei pentru
construcţia tipografiei de la mănăstirea Cetăţuia l-au făcut pe Doru Bădără să
afirme, după ce, printr-o metodă proprie face echivalenţe monetare imaginare, că
„în structura cheltuielilor legate de producţia de carte, înfiinţarea unei tipografii nu
pare să fi atins valori foarte ridicate”. Afirmaţia este tributară necunoaşterii
mecanismelor societăţii medievale, deoarece sumele indicate de documente, în
contextul epocii, sînt apreciabile. Din alt punct de vedere, echivalarea unor monede
care circulau în 1679 în Rusia, cu altele din anul 1711 din Ţara Românească, cu o
aproximare de 199-24022, este inacceptabilă într-o lucrare de nivel ştiinţific. Lăsînd
la o parte metoda de calcul, admitem că „aceste sume <necesare pentru instalarea
unei tipografii> erau accesibile lui Constantin Brîncoveanul“, dar nu putem accepta
că erau la îndemîna oricărui tipograf şi nici că la mănăstirea Snagov au funcţionat
succesiv o tipografie domnească şi una particulară (a lui Antim Ivireanul, care ar fi
fost „proprietar” de tipografie).
În altă parte a lucrării, autorul amintit opinează că tipografia condusă de
Antim Ivireanul la mănăstirea Snagov din Bucureşti ar fi fost „prima tipografie
înfiinţată din iniţiativă privată” în Ţările Române, „proprietatea particulară” asupra
acesteia fiind certă. Afirmaţiile trădează lipsa unor cunoştinţe elementare de istorie
medie. Antim Ivireanul nu a putut fi proprietar de tipografie stricto sensu,
deoarece, cleric fiind, se supunea unor reguli diferite de cele laice, condiţia de
17
Hurmuzachi, Doc. privitoare la istoria românilor, Supl. II, vol. III, p. 1.
18
Panaitescu, Petru Movilă, p. 70.
19
Codrescu, Uricariul, vol. III, p. 102-104; Ionescu, Tipografia mitropolitană, p. 102-104;
Grigoraş, Contextul, p. 765.
20
Ştrempel, Relaţii româno-ruse, p. 18.
21
Iorga, Istoria bis., vol. I, p. 40; idem, Istoria lit. rom. vol. I, p. 32; Erbiceanu,
Bibliografia greacă, p. 821-842.
22
Bădără, Tiparul românesc, p. 55, 57.
cleric nepermiţîndu-i să deţină avere şi cu atît mai puţin să practice un meşteşug în

mod similar unui laic; el nu a făcut investiţii în nume propriu, ci ca reprezentant al
instituţiei eclesiastice. Interpretarea corectă este aceea că Antim Ivireanul a
înfiinţat şi a dispus de ateliere aparţinînd aşezămintelor eclesiastice în care a trăit,
fiind absurdă afirmaţia că tipografia de la mănăstirea Snagov „devenise, din
domnească, proprietate a tipografului, fie el chiar egumen”. Necunoscînd nici
subiectul abordat şi nici structurile medievale, Doru Bădără face şi alte greşeli
grosolane, cum ar fi aceea că „o investiţie semnificativă în vechea tipografie” putea
„să-i confere investitorului drepturi depline de proprietate”. Simplul fapt că Antim
Ivireanul a reparat o instalaţie tipografică nu i-a conferit şi titlul de proprietate
asupra ei. Presupunerea unui „proces invers <care> se va produce în cazul
tipografiei fondate de mitropolitul Varlaam, care, după 9 ani de existenţă, în 1687,
va deveni tipografie domnească”23, este tot ruptă de realitate (uzura materialului ar
fi determinat intervenţia domnului Şerban Cantacuzino, care devine astfel
proprietar!). Pînă tîrziu, în secolul XIX, în Ţările Române proprietatea a avut un
regim bine reglementat, care contrazice astfel de plăsmuiri.
Spre mijlocul secolului al XVIII-lea, din cauza instabilităţii politice şi a
situaţiei economice dificile, participarea financiară a Domniei în domeniul
tipografic devine mai mult onorifică. Contribuţia bănească a Domnului este
înlocuită în primul rînd de cea a mitropolitului, dar încep să se implice în susţinerea
bănească a activităţii tipografice şi particulari din afara sferei clericale.
Împrejurările au favorizat impunerea măsurilor reformatoare ale lui Constantin
Mavrocordat care au constituit premisele dezvoltării tipografiei prin mijloace
proprii: sistemul salarizării tipografilor şi lucrul la comandă. Tocmai pentru că
instalarea unei tipografii presupunea investiţii financiare mari, iar participarea
statului la activitatea tipografică la începutul secolului al XIX-lea era redusă,
mănăstirea Neamţ şi-a constituit propriul atelier tipografic, în mare măsură printr-o
iniţiativă particulară. Iniţial, s-a apelat la tipograful Mihail Strelbiţchi, aflat la
sfîrşitul agitatei sale vieţi. În anul 1800, la cererea egumenului Dosoftei Calmuţchi,
acesta a donat mănăstirii Neamţ părţile principale ale tipografiei de la Dubăsari: un
teasc din inimă de lemn de păr, cîteva garnituri de litere de metal şi de lemn, alte
instrumente şi obiecte tipografice, gravuri. Transportul, instalarea şi pregătirea
personalului au durat pînă în anul 1805. Ms. rom. nr. 190 din biblioteca mănăstirii
Neamţ, la filele 17, 64 şi 125 v. înscrie donaţia lui „ierei Mihail, protopopul din
Dubăsari“ care „au dat danie monastirii tipografia sa cu toate obiectele ei, cu care
au început a să tipări cărţi bisericeşti”. Într-o altă formulă, acţiunea lui Mihail
Strilbiţchi este însemnată astfel: „au dat instrumenturile pentru tipografie”24.
23
Bădără, Tiparul românesc, p. 56, 58-59, 63 şi 115. In timp ce cartea de faţă era la editură,
într-un articol violent şi agramat: Ceva despre monopolul asupra tiparului din Ţările
Române, 1508- 1714, publicat în „Analele Brăilei”, Serie nouă, An X, nr. 10, 2010, p. 381 -
386, Doru Bădără atacă cu vulgaritate opiniile noastre din prima ediţie. Dată fiind
importanţa subiectului, îl vom clarifica într-un studiu separat publicat cît de curînd.
24
Chiaburu, Mihail Strelbiţchi, p. 87.
Donaţia a constituit actul de naştere al unui puternic centru tipografic la începutul

secolului XIX.
Iniţiativa particulară de organizare a tipografiei nemţene a găsit sprijin şi la
alte persoane şi, treptat, inventarul ei s-a îmbogăţit. Însemnările din pomelnicele
sinodice ale mănăstirii Neamţ cuprind notaţii despre persoane care au donat diferite
piese tipografiei. Teodosie a făcut „stambe aicea în mănăstire” pe care le-a lucrat
fără bani, ba chiar a mai dat şi suma de 1858 lei. Probabil că din acest motiv, în Ms.
nr. 139, f. 76, se arată ca Teodosie, care a murit la 10 octombrie 1857, a fost „artist
mare în zilele lui”. Donatori de obiecte tipografice au mai fost ieromonahul
Serafim Suceveanul şi schimonahul Lavrentie care au donat unelte pentru legătorie
şi iconomul Grigorie din Iaşi25.
Tipografia a rămas o instalaţie scumpă şi la începutul secolului al XIX-lea.
Dacă pentru litografia Institutului Albinei Româneşti, Gheorghe Asachi a plătit
„cinci sute noă zeci şi şesă florini şi doaăzăci şi cinci creiţari“, tipografia aceluiaşi
Institut costa 28312 florini de argint, 34 creiţari şi 6063 galbeni. Alături de aceste
două instalaţii, tipografia proprie a lui Gheorghe Asachi a costat „24620, adecă doăzeci
şi patru mii şese sute doăzeci lei <…>, socotindu-să în atîta somă şi cheltuielile
transportului şi aşezarea tipografiei”. Din această sumă, „900 de galbeni <a costat>
aşezarea tipografiei”26. Tot atît urma să coste şi înfiinţarea tipografiei lui Mihail
Kogălniceanu, în anul 1839, dar cu trei teascuri în loc de două:
“Galbini:
- 300 - pe trii teascuri nouă;
- 400 - pe 30 cantare slove româneşti, franţuzeşti şi ceva greceşti i rusăşti;
- 200 - pentru fundamenturi, ramce, caşte, venghice, linii, chinaruri, ţifre, sămnuri,
ştampile;
<În total> 900”27.
Suma necesară instalării unei tipografii a rămas constantă în jurul a 1000
de galbeni, fapt recunoscut de Mihail Kogălniceanu şi Gh. Asachi pe la 1840.
Solicitînd aprobarea domnului ca să deschidă tipografia Daciei Literare, într-o
perioadă în care încă era în vigoare privilegiul de exclusivitate în domeniul
imprimeriei primit de Gheorghe Asachi pentru zece ani, Kogălniceanu arăta „că la
statornicirea tipografiei pe lîngă Departamentul Din lăuntru s-ar ceri înainte o somă
mai mult de o mie de galbini, cari după strîmtorirè băneştilor mijlociri a Visteriii
nu ar ave închipuire a-i număra”. Aflîndu-se în zorii epocii capitaliste, petentul
atrăgea atenţia „că esti de luat aminte că ispita au dovedit că mai toate
întreprinderile făcute pe sama ocîrmuirei au costisit mai mult decît cînd eli sînt
25
Ivan, Istoricul tiparniţei de la M-rea Neamţ, p. 510.
26
Arh. St. Iaşi, Doc., Fond Primăria Iaşi, Dosar 29/1847, f. 4-5 şi 9; idem, Fond
Secretariatul de Stat, Dosar 650/1839-1853, f. 4.
27
Arh. St. Iaşi, Doc., Fond Primăria Iaşi, Dosar 29/1847,f. 12.
contractuite la particularnici”28. Ştiri documentare directe privitoare la cheltuielile

cerute de funcţionarea curentă a unui atelier tipografic nu se cunosc pînă la
începutul secolului XIX. Analogia care trebuie făcută cu investiţiile pentru
instalare, preţul ridicat al hîrtiei şi al metalelor necesare turnării literelor şi preţurile
mari ale cărţilor, impune concluzia că şi aceste cheltuieli au fost mari în întreaga
perioadă analizată.
De la începutul secolului al XIX-lea s-au păstrat cîteva socoteli tipografice
privitoare la pregătirile necesare pentru imprimarea unei cărţi şi la funcţionarea a
unui atelier timp de un an. Problema aprovizionării cu hîrtie fiind discutată şi în
capitolele privitoare la Preţul şi valoarea cărţilor şi Acte şi foi volante imprimate,
pentru evitarea repetiţiei, costurile generate de acea activitate vor fi analizate acolo.
Iată care au fost pregătirile şi cheltuielile aferente impuse de imprimarea
Tablelor lancasteriene la Chişinău, în anul 1822, într-un tiraj de 600 de bucăţi.
„Primul: pentru tipărirea aceasta sînt necesare litere de aşa mărime cu care sînt
tipărite Tablele ruseşti trimise din Sanct Petersburg, după chipul cărora se cuvine a
tipări şi Tablele moldoveneşti, de care litere în tipografia aceasta nu se află, dar sînt
numai literele a trei sorturi de calibru mic, din care numai cele mijlocii pot fi
întrebuinţate la tipărirea Tablelor a celor patru operaţiuni de aritmetică, şi nu sînt
cifre, şi a treia: pentru şase Bucoavne clasa 1-a cu litere moldoveneşti nu pot fi
altfel editate, decît după gravarea lor pe aramă, după care chip au fost editate în
Rusia, în Sanct Petersburg”29.
Arhiepiscopul Dimitrie Sulima al Chişinăului le-a poruncit egumenului
Ioanichie şi tipografului Ignatie „de îndată a se ocupa cu următoarele:
- pentru şase Table de litere de calibru întîi, a se cumpăra şase table de aramă de
cuvenită măsură;
- de făcut trei sorturi de stampe, fiecare cîte 45, pentru matriţe necesare la turnatul
literelor pentru Table, Adunări şi Cuvinte pentru clasele a 2-a, <a> 3-a, <a> 4-a,
<a> 5-a, şi <a> 6-a; de asemenea şi pentru Table de cetire;
- de făcut trei sorturi de stampe pentru matriţe necesare la turnatul cifrelor: mari,
mijlocii şi mici, cîte 9, în total 27, şi pentru aceasta a se cumpăra aramă pentru
matriţe, atîta cît va fi necesar, fără de prisos;
- pentru turnatul literelor şi cifrelor a se cumpăra, de asemenea, cantitatea necesară
de plumb;
- pentru gart, antimonii, cantitatea proporţională; fier de tablă pentru gart, după
proporţia cantităţii; în tipografie, la două teascuri a se preface fundamentele de
aramă, barabanele de fier, ramele şi săniile cu labe după măsura hîrtiei formatului
mare, pe care se vor tipări amintitele Table. În afară de cele mai sus, a se cumpăra
cantitatea necesară a măruntelor materiale, ca: smoală, pocost, oloi şi a măruntelor
28
Ibidem, f. 7, 9.
29
Mihail, Contribuţii la BRV, p. 764.
aparate, leică, perii, lînă, lumînări“30. O dată întocmit planul de lucru şi de

aprovizionare, cheltuielile efective pentru materiale au fost:
„- s-au turnat diferite sorturi de litere, cifre, spaţii, capitale, în greutate de 884 oca,
pentru care s-au întrebuinţat plumb în 1057 oca, din care:
- 520 ¾ oca cîte 1 leu şi 35 para............... ... 976….. 76 ¼
- 536 ¼ oca cîte 1 leu şi 14 para…………….723….. 37 ½
Total = 1700….. 13 ¾
- Antimonii……………………… 81 oca…………..……….. ………282…30
- Tăieturi de fier………………… 40 ¾ oca……………………………15….27 ½
- Pentru plumb şi antimonii cumpărat în Odesa s-a plătit vama ……….7… 4
- Pentru întreţinere, la plecarea în Odesa…………………….... .............7… 32
- Pentru transport s-a plătit……………………………………………....13… 22
- Pentru lucratul ştampelor, 27 coase cîte 2 lei…………………………..54
- S-au cumpărat pile pentru lucru şi prujini de oţel………………………33….20
- S-a cumpărat aramă pentru matriţe 7 ocă a cîte 7 lei………………… 49 lei
- S-a cumpărat aramă pentru două nouă instrumente în care se turnau literele mari
şi cifre, 3 ocă… …………………...………21 lei
- S-au turnat 2 fundamente de aramă, la care s-au
întrebuinţat 49 ocă aramă cîte 7 lei……………………………….....…...343 lei
- S-au turnat 2 labe de aramă, în greutate de 22 oca, s-au plătit…...129 lei…..3 para
- Pentru două rame s-a întrebuinţat fier pentru……………..…........29 lei…15 para
- Pentru 18 ocă lumînări la iluminatul tipografiei……………….. ..25 lei… 32 para
- Pentru 4 ½ ocă oloi…………………………………………….. ..15 lei…15 para
- Pentru 50 ocă pocost cîte 58 para oca……………………………..72 lei
- Pentru 93 ½ ocă smoală pentru sajă cîte 16 para………………….37 lei…16 para
- Pentru 3 ½ ocă nuci de cerneală, cîte 11 lei 16 para………………38 lei
- Pentru 6 table de aramă, în greutate 2 puduri, 8 funduri…………. 85 lei
- Pentru lucratul şi netezitul acestor şase table de aramă…………… 60 lei
- Pentru gravatul a 6 tăbliţe de aramă şi alte materiale……………...895 lei
În total general = 3367 lei 23 ¼ para”.
Acestor cheltuieli li s-au adăugat cele pentru lucrători, 2441 lei şi 5 parale. În total,
cheltuielile pentru imprimarea unei singure publicaţii au fost 5808 lei 28 ¼ parale.
La 31 decembrie 1822, arhimandritul Ioanichie raporta că a tipărit 1200 de
bucăţi din Bucoavna ruso-moldovenească, pentru care s-au cheltuit:
„- hîrtie s-a întrebuinţat 18 stope = 270 lei 25 para(le);
- bibulă s-a întrebuinţat ½ stopă = 1 leu 30 para(le);
- lumînări s-au întrebuinţat 3 oca = 3 lei 24 para(le);
- smoală s-a întrebuinţat 10 oca = 4 lei 10 para(le);
- oloi s-a întrebuinţat ½ oca = 1 leu 30 parale;
30
Ibidem, p. 765-766.
- sfoară s-a întrebuinţat <de> 30 para(le);

- leafa tipografilor = 274 lei 20 para(le);
- pentru lemne <s-au cheltuit> 17 lei 11 para(le);
- pentru legatul a 1200 exemplare în meşină <s-au cheltuit> 210 lei;
- pentru litere, maşini şi instrumente <s-au cheltuit> 78 lei ;
Total = 862 lei 20 para(le).
Prin urmare, fiecare Bucoavnă costă 28 ¾ para(le) tipografia”31.
Pentru tipărirea Rînduielii Proscomidiei, care a durat doar 3 zile, între 9-11
decembrie 1822, au fost necesare următoarele cheltuieli:
„ - hîrtie s-au întrebuinţat 960 foi = 22 lei 8 para(le);
- pocost s-a întrebuinţat o ocă = 3 lei;
- boia chinovar <s-au întrebuinţat> 250 drahme = 22 lei;
- lemne şi lumînări = 4 lei 8 para(le);
- leafa slujitorilor tipografi pentru 3 zile = 25 lei;
- pentru literă, maşini şi instrumente <s-au cheltuit> 7 lei 24 para(le) ; Total = 84 lei”32.
Alte socoteli tipografice din anul 1839 se referă la cheltuielile tipografiei
lui Gheorghe Asachi, prezentate atît de proprietar, cît şi de rivalul Mihail
Kogălniceanu, care dorea să obţină anularea monopolului asupra imprimeriei
deţinut de cel dintîi încă din 1829. Potrivit lui Gh. Asachi, în anul 1829, a avut
nevoie de următorii bani:
„ Galbini
200 - 360 topuri hîrtie, cîte 19 4/9 lei topul, însă:
245 topuri pentru Foaia Sătească
25 = pentru Buletin
90 = pentru celelalte hîrtii
360 topuri
200 - chiria casei, lemne, lumînări, cerneală, îndreptări la slove şi alte cheltuieli
tipograficeşti de piste an;
120 - leafa unui director;
90 - leafa a doi scriitori;
240 - leafa a 10 lucrători, cîte 2 galbeni pe lună;
850 galbini, totalul cheltuielilor piste an”.
Acestei sume i se adăugau banii plătiţi pentru imprimarea diferitelor lucrări
contractate de Asachi cu autorităţile, astfel încît Mihail Kogălniceanu cerea într-un
memoriu înaintat Domnului „să mi se deie voie acum să arăt prin ţiffre adevărate
ce costiseşte în tot anul pre Visterie şi pre ţară tipărirea hîrtiilor ocîrmuirei de cătră
d(umnealui) aga Asachi şi ce economie mare s-ar puté face aşăzînd guvernul o
deosebită tipografie a sa.
31
Mihail, Contribuţii la BRV, p. 765-766 şi 770-771.
32
Ibidem, p. 768.
Sumele primite de aga Asachi pe anul 1839

Lei Bani
- 15750 ----- în 500 #33, cursul Vistieriei pentru Buletin;
- 250 ----- pentru 500 Pasaporturi pe an, cîte 20 parale Pasaportul
- 2266 45 somă aprocsimativă pe anul acesta pentru tipărirea celorlalte
hîrtii, precum Ofisuri, Otnoşenii ş.a. nfiind încă anul sfîrşit, nu se poate şti pînă
acum cît d(umnealui) aga Asachi are să ieie drept pentru acest condei, însă în anul
1838 s-au plătit 958 lei, 105 bani şi în anul 1837, 3573 lei, carii împreună pentru
doi ani fac 4531 lei 105 bani, în cursul Visteriei. Aşadar, pentru un an se poate lua
jumătate din arătata sumă, care face 2266 lei, 45 bani.
- 30735 --- pentru Foaia Sătească de la 1815 sate (1 aprilie 1839 pîn' la 1 aprilie 1840).
Însă 20632 ---- 60 de la 917 sate ce au peste 50 lăcuitori, cîte 10 sorocoveţi
10102 60 de la 898 sate ce au mai puţin de 50 lăcuitori, cîte 5sorocoveţi
49001 45
Lei Bani
49001 45 soma din urmă
4500 ----- agiutor pentru Foaia Sătească în urma tînguirei d(umisale) aga
Asachi că acei 30735 lei ce primeşte din cutiile săteşti n-ar ajunge pentru tipărire.
3215 ---- analogon pe un an, din 23505 lei ce primeşte d(umnealui) aga Asachi la
fiecare examenie pentru tipărirea hîrtielor trebuitoare prescrierii norodului.
56716 45 în cursul Visteriei sau 1800 ½ galbini”34.
Deşi între cei doi exista o concurenţă tipografică, costurile erau identice.
La fel ca în cazul lui Gheorghe Asachi, şi pentru Mihail Kogălniceanu „cheltuiala
de piste an a tipăririi tuturor hîrtiilor cîrmuirii n-ar costisi decît 850 #:
- 200 pe 360 topuri hîrtii, cîte 19 4/9 pol, pentru Foaia Sătească, Buletin şi
celelalte;
- 200 - chirie casei, lemne, lumînări, îndreptări la slove şi alte cheltuieli tipograficeşti
de peste an;
- 120 - leafa unui derector;
- 90 - leafa a doi scriitori;
- 240 leafa a 10 lucrători; <în total> 850”35. Însemnările dovedesc că preţurile din
domeniul tipografic erau unitare în spaţiul românesc.
Revenind la Gheorghe Asachi, într-un memoriu adresat Domnului ca să se
plîngă de concurenţa pe care încerca să i-o facă Mihail Kogălniceanu, el arăta care
erau nevoile tipografiei Institutului Albinei Româneşti: „o mică tipografie, atîta ca
să poată întîmpina trebuinţa Statului va ţînea:
- 2 teascuri a 150 # cu toate ale lor …………. 300 #
33
Aici, cu sensul de galbeni.
34
Arh. St. Iaşi, Fond Secretariatul de Stat, Dosar 650/1839-1853, f. 4, 8-9 şi 12-13.
35
Ibidem, f. 12-13.
- 20 cîntare litere &……………………………560

- fundamende, instrumente &………….…. .250
- castii, mobile ………………………..……100
1210 # 42350 lei.
Ţînerea acestei tipografii de peste an
- dobînda capitalului…………………………4200 lei
- chiria casei………………………………….5000…
- luminarea, încălzirea, cărbuni………………2500…
11700 11700
Personalul
- 4 zeţari, 2 prubari, 2 tescari
- 2 pelcari a 100 lei pe lună
- unul cu altul…………………………….12000 lei
- un vărsătoriu……………………………..2000…
- directorul…………………………………6000---
- un secretariu……………………………..4800…
- -- arhivariu……………………………..2400… }
- -- scriitoriu……………………………..1200… } canţilerie.
- curierul şi trăsura………………………..1000…
- un rîndaşu………………………………..600
30000 30000
41700
Materiale
- Pentru Buletin, Foaia Sătească trebuiesc 500 topuri <de hîrtie>, a 20 lei topul
1000 lei
- hîrtie pentru prube, macava, de corespondenţie, preţul chiriei &…………..3000
- negreală, pocost…………………………………………………………….3000
- materia vărsătoriei……………………… .......…………………………….2500
- reparaţii, undelemn, şvară……..…………….……………………………..3000
- hîrtie Olanda pentru alte tipăriri precum ofisuri, otnoşenii
&……………….2000… 64700 lei“36.
Spre a-şi menţine privilegiul ameninţat de Kogălniceanu, Gheorghe Asachi
propunea reducerea cheltuielilor la 50000 de lei pe an, adică mai puţin cu 23 %. În
acel scop, face „Însemnarea lucrului tipografiei, socotindu-se dupre coale tipărite:
- Foaia Sătească a 2200 ecs(emplare) pă săptămînă,
cu 2 Suplementuri pe lună:………………. 13200 coale
- Buletinul Ofiţial a 250 ecs(emplare) pe lună ………………………..…2000…..
- două Suplemente 500 ecs(emplare)…………….………500……… 2500
pe lună 15700 coale
36
pe an fac……………188400……
adăogîndu-se ecstraordinare tipăriri 11600
coale 200000….
a 8 par(ale) coala, fac pe an …………..40000 lei.
Cătră acestea se adaoge ţinerea canţeleriei, secretar, arhivar, scriitor, ţinerea
corespondenţei cu toate Instanţiile Prinţipatului, şi anume:
- secretariul ……………..4800
- arhivar………………….2400
- scriitor………………….1200
- curier…………………….600
- cheltuiala canţeleriei ……1000
10000 10000
pe an 50000 lei”37.
Se observă că sumele erau mari, neputînd fi alocate de meşterul individual
fără o susţinere financiară suplimentară. Din această cauză, pînă la mijlocul
secolului al XVIII-lea, cheltuielile presupuse de imprimarea cărţilor erau suportate
de Stat. Indicaţii în acest sens oferă prefeţele cărţilor. Toate cărţile imprimate în
timpul lui Vasile Lupu au fost susţinute băneşte de dînsul. Cărţi scoase cu finanţare
domnească au fost şi: Psaltirea în versuri (Uniev, 1673); Psaltirea sl.-rom. (Iaşi,
1680); Molitvenicul de-nţeles (Iaşi, 1681); Liturghia (Iaşi, 1715); Ioan Damaschin,
Arătarea credinţei ortodoxe (Iaşi, 1715); Condacul (Iaşi, 1745).
Multe cărţi au fost scoase cu cheltuiala mitropolitului: Psaltirea (Iaşi,
1731); Adunarea celor şapte taine (Iaşi, 1751); Tîrnosania (Iaşi, 1752);
Penticostarul (Iaşi, 1753); Molitvenicul (Iaşi, 1754); Antologhion; Alfavita
sufletească (Iaşi, 1755); Apostolul (Iaşi, 1756); Sinopsis (Iaşi, 1757); Psaltire (Iaşi,
1757); Liturghia (Iaşi, 1759); Ceaslovul (Iaşi, 1763); Molitvenicul (Iaşi, 1764);
Psaltirea (Iaşi, 1766); Îndreptarea păcătosului (Iaşi, 1768). Participarea financiară
a mitropoliţilor la producţia tipografică a sporit din a doua jumătate a secolului al
XVIII-lea. Mare susţinător al producţiei tipografice a fost Veniamin Costachi: între
cheltuielile Mitropoliei ieşene din 1 mai 1815 - 1 aprilie 1816, figurează „6562 lei
daţi în trebuinţa tipografiei“38. Multe cărţi au apărut cu cheltuiala episcopilor39.
Informaţii concrete privitoare la susţinerea financiară de stat a producţiei
tipografice conţine contractul încheiat de Gheorghe Asachi la 1 aprilie 1839. Pentru
evitarea arbitrariului şi a nemulţumirilor generate de declararea şi decontarea
banilor „se statorniceşte o tarifă de acele hîrtii cari au a se tipări cu tot materialul şi
ostineala dumisali proprietariului tipografiei spre a sluji de regulă, adică:
37
38
Turcu, Cheltuielile unui mitropolit, p. 40.
39
BRV, I, p. 139, 209, 226, 237, 497, 501; Ibidem, II, p. 71-72, 79, 87, 112, 119, 121, 123,
126, 130-132, 137, 139, 141-142, 145, 160, 197, 221 240-241; Ibidem, IV, p. 65, 71-72.
- 10 par(ale): cîte zăci parali coala la Tăbliţele pentru preţurile curente, hîrtie vînătă;
- 10, cîte zăci parali coala la Cuvintele preînălţatului Domn în prilejul dischiderii
Adunării Obşteşti, hîrtie tricapelo;
- 5, cîte cinci parale eczemplariul de Povolenie, pe giumătate coală hîrtie leonă,
împreună cu cămeşa ei;
- 10, cîte zăci parale eczemplariul de Bileturi pentru alegire la Obşteasca
Obicinuita Adunari, pe hîrtie velină grasă de Paris litografisită cu stemă;
- 40, cîte patruzăci parale pentru Titlurile adeveritoare alegerii de mădulari la
Obşteasca Obicinuita Adunari, pe hîrtie bună velină;
- 200, cîte dousute parale pentru Tabla la Obşteasca Adunari, hîrtie velină mari;
- 20, cîte douzăci parale coala pe eczemplariul de Pasaporturi moldovineşti şi
greceşti, pe hîrtie velină;
- 2 ½ cîte dou parale pol pe eczemplariul de Bileturi pentru întoarcirea supuşilor
streini la urma lor, pe giumătati coală, hîrtie leon;
- 10, cîte zăci parali eczemplariul pentru Scutirea cinurilor de gios a Miliţiii, pe o
coală hîrtie tricapelă;
- 10, cîte zăci parali eczemplariul pentru Bileturile neguţătorilor turci, pe hîrtie tricapelă;
- 10, cîte zăci parali pentru litografiia Poroncilor domneşti, împreună cu hîrtiia;
- 8, cîte opt parale pe coala de hîrtie vînătă cu rubrice întrebuinţată la facirea
Catagrafiei, fiind numărul piste o mie coale;
- 10, cîte zăci parali pentru Ofisuri domneşti la Postelnicie;
- 1½, cîte o para şi giumătate de coală pentru legătura a orice broşură de cele
tipărite în trebuinţa ocîrmuirii. Plata acestor osebite hîrtii tipărite se va faci de cătră
Visterie la închierea fieştecăruie termin de trii luni, după vidomostiile înfăţoşate de
dumnealui proprietariul tipografiei şi cercetate de Control”40. Se observă că
producţia tipografică se aşeza tot mai mult pe baze capitaliste.
De la jumătatea secolului al XVIII-lea încep să contribuie băneşte la
tipărirea unor cărţi şi persoane particulare: Canonul Sf. Spiridon (Iaşi, 1750) a
apărut cu cheltuiala lui Constantin Razul mare vornic, Ştefan Bosie a plătit
imprimarea Adunăriide rugăciuni (Iaşi, 1751), banii pentru scoaterea Slujbei Sf.
Timotei (Iaşi, 1752) au fost daţi de grămăticul Iliaşcu, Nicolae Mauroeides a
suportat imprimarea Mrejei apostolice (Iaşi, 1756), iar Ceaslovul (Iaşi, 1777) a
apărut cu banii paharnicesei Ianicăi fiica lui Radul Racoviţă fost mare logofăt41.
Alături de sumele primite de la autorităţi şi de la alţi participanţi la
imprimare, tipografiile au folosit o parte din banii obţinuţi din vînzarea cărţilor.
Două informaţii plasate la mare distanţă cronologică susţin afirmaţia: în
precuvîntarea Învăţăturilor preste toate zilele (Cîmpulung, 1642) se îndemna la
cumpărarea cărţii, precizîndu-se că banii adunaţi vor fi folosiţi „spre cheltuiala
40
Arh. St. Iaşi, Fond Secretariatul de Stat, Dosar 650/1839-1853, f. 49-51 şi 61-62.
41
BRV, II, p. 112, 119, 221 şi IV, p. 71-72.
ş-altor cărţi care iară vor fi de treaba dumnilorvoastre”42. Mai tîrziu, mitropolitul
Veniamin Costachi spunea în prefaţa Vieţilor sfinţilor pe luna septembrie (m-rea
Neamţ, 1807): „cărţile Lunilor prin sineş să se tipărească, adecă tipărind părinţii o
carte a unei Luni, să o vânză celor ce vor vrea să le cumpere, dând preţul pentru
dânsa ca, cu acela, adecă cu banii aceiia Luni să să poată tipări alta, şi cu ai aceiia
alta, şi aşa până ce să vor sfârşi toate ceale şase. Şi acum, sfârşindu-să de tipărit
Luna lui Septemvrie, <…> primiţi-o, prea iubiţi cetitori şi <…> daţi preţul deplin,
ca să poată tipări şi pre cealelalte şi le veţi lua deplin, nu numai pre cealea şase de
la dînşii, ci şi pre cealelalte care să tipăresc de noi”43.
Meseriile din atelierul tipografic. În faza iniţială a tipografiei în Europa,
tipograful era un meşter complet care făcea singur toate operaţiunile: turnarea
literelor, gravura, prepararea cernelii şi imprimarea propriu-zisă. Consecinţa era
durata relativ lungă a tipăririi unei cărţi, motiv pentru care N. Iorga spunea că în
Ţările Române, „zeţarul, turnătorul de slove, săpătorul în lemn <…> nu erau
lucrători deosebiţi, ci acelaşi om era în stare să îndeplinească toate aceste
lucruri”44. Tipografii care coordonau activitatea unui atelier trebuiau să ştie toate
operaţiunile, dar imprimarea unei cărţi nu putea fi decît rezultatul unei munci de
echipă. Afirmaţia este susţinută de prefeţele cărţilor apărute chiar în secolul al
XVI-lea, diviziunea muncii în atelierele tipografice producîndu-se deja, la mijlocul
acelui secol. Diaconul Coresi a imprimat la Tîrgovişte Triodul Penticostar
împreună cu 10 ucenici, iar numărul ucenicilor pe care i-a avut la Braşov a fost
variabil. Dacă la tipărirea Evangheliarului românesc (1561) şi a celui slavon
(1562) a fost ajutat doar de Tudor diacul, la Sbornicul slavon (1568) şi la Triodul
slavon (1578) a avut cîte cinci ucenici, iar la Octoihul slavon (1574), opt ucenici45.
În secolul XVII, în atelierul de la Trei Ierarhi exista, deja, diviziunea muncii:
zeţarul culegea textul, prubarul făcea corectura, drugarul mînuia teascul, iar
pilcarul ungea cu pelca cerneala pe textul cules de zeţar şi ajuta la alte operaţiuni.
Atelierul tipografic de la Trei Ierarhi a fost condus de Sofronie Pociaţchi,
dar el nu a fost singur. Un document din 9 februarie 1676 este scris de Stratul „fost
tiparnic”, care a lucrat, desigur, la Trei Ierarhi, între anii 1642 şi 1646. Studiul
prefeţelor şi al colofoanelor cărţilor imprimate în Ţara Moldovei în secolul XVII
îngăduie cunoaşterea echipei tipografice din vremea mitropolitului Dosoftei,
condusă de ieromonahul Mitrofan şi din care făceau parte, alături de tipografii
Nicolae, Ursu şi Andrei, ucenicii Chiriac Moldoveanul şi Gheorghe Valahul46.
42
Duţu, Cărţile de înţelepciune, p. 19.
43
Gheorghiţă, Un veac de la moartea lui Veniamin Costachi, p. 113-114.
44
Iorga, Vechiul meşter de tipar, nr. 158.
45
BRV, I, p. 48, 58, 60, 68-69 şi IV, p. 167-169.
46
Arh. St. Bucureşti, A.N. MMDCXCI/93; vezi şi XLVII/184, 1679 martie 23, m. 514;
BRV, I, p. 237, 239, 245, 251, 262, 280, 296 şi 340; Panaitescu, Petru Movilă, p. 44.
Diviziunea muncii apare ca obligatorie într-un document din 1747: „cînd

va lucra un teasc să fie un zăţar, un drugar şi un pelcar, iar cînd vor lucra două
teascuri, să fie aceştia îndoiţi (adică şase)”47. Acestea erau meseriile de bază dintr-o
tipografie, alături de care mai existau: turnătorul, pilitorul şi curăţitorul de slovă,
pisătorul de chinovar şi cîţiva lucrători necalificaţi. Cea mai completă echipă
tipografică menţionată pe cărţile imprimate în Ţara Moldovei apare în Ceaslovul de
la Rădăuţi (1745): „meşter mare şi făcător a tot lucrul tipografiei din nou <a fost>
Grigore Stan Braşoveanul. Iară aşezători şi îndreptători tiparelor <au fost>
ierodiacon Iosif din mănăstirea Neamţului şi cu Sandu fiul lui Ieremia tipograful ot
Iaşi şi cei dimpreună ostenitori cu noi: Necula zăţariul şi Ion Buleandră şi iarăşi
Ion, drugarii şi Lupul Marăş şi Simion, pilcarii i Ştefan posluşnicul“48. Fiind cîte
doi corectori, zeţari, drugari şi pilcari, înseamnă că în atelierul tipografic de la
Rădăuţi lucrau simultan două echipe. Aşa se poate explica faptul că într-un singur
an, 1745, aici au apărut trei cărţi: Ceaslovul, Antologhionul şi Liturghia Sf. Ioan
Zlataust. Cu un an înainte, în 1744, Catavasierul apare cu efortul unui alt mare
tipograf, Barbu Bucureşteanu, ceea ce îndreptăţeşte presupunerea că acesta avusese
doar sarcina de a organiza tipografia de la Rădăuţi, după care a plecat la Bucureşti
(unde apare în anul 1747, în Tocmala tipografilor), lăsîndu-i apoi, pe Sandu fiul lui
Irimia împreună cu Grigore Stan Braşoveanul să o ducă mai departe49. De altfel,
aceştia din urmă au mai lucrat împreună şi în alte centre tipografice.
În secolul al XVIII-lea s-a ajuns la o mai mare rapiditate a tiparului. La fel
ca în atelierele europene, pentru a grăbi ritmul de imprimare se lucra cu mai multe
teascuri, textul era cules simultan de mai multe echipe şi imprimat paralel. Dacă în
atelier lucrau mai mulţi meşteri, fiecare avea răspunderea tipăririi unei cărţi şi abia
după terminarea ei trecea la editarea alteia50. Cu toate acestea, numărul de lucrători
dintr-o tipografie a fost redus pînă tîrziu, la începutul secolului al XIX-lea.
Tipografia Mitropoliei din Iaşi începea să funcţioneze în anul 1804 cu 4 teascuri şi
22 de lucrători: meşterul, 5 zeţari, 4 prubari, 4 drugari, 4 pelcari, 2 turnători de
litere, un pisător de chinovar şi un lucrător necalificat. Atelierul de la Chişinău,
înfiinţat în anul 1814, avea 3 prese tipografice deservite de un meşter tipograf, 6
culegători, 3 drugari, 3 pilitori, 2 săpători de stampe şi matriţe (unul în aramă şi
unul în lemn), un turnător şef cu două ajutoare, în total 18 lucrători. Tipografia
mănăstirii Neamţ, una din cele mai bine organizate în secolul XIX, nu depăşea nici
ea 30 de lucrători. Cum s-a arătat mai sus, tipografia Institutului Albinei Româneşti
avea 4 zeţari, 2 prubari, 2 tescari, 2 pelcari, un turnător de litere. Tot cu zece
47
Tanoviceanu, op. cit., p. 707-708; Iorga, Scrisori şi zapise de meşteri, p. 17.
48
BRV, II, p. 85.
49
Ibidem, II, p. 79, IV, p. 240-241; Tanoviceanu, op. cit., p. 707-713; Lemny, Tipografia de
la Rădăuţi, p. 317.
50
Tomescu, Arta tiparului rom., p. 29-32; Istoria României, vol. III, Bucureşti, 1964, p. 368.
lucrători îşi propunea să lucreze şi Mihail Kogălniceanu, în anul 1839. Prin urmare,
din punctul de vedere al numărului de lucrători şi al organizării muncii, tipografia
se încadra în categoria manufacturilor51.
Organizarea muncii.
Activitatea zilnică era coordonată de meşterul tipograf. Un regulament de
la mijlocul secolului al XVIII-lea stipula că eforului şi administratorului tipografiei
îi revenea întreaga responsabilitate asupra funcţionării atelierului. El răspundea de
toate cheltuielile şi mijloacele din atelier, se îngrijea de unelte, lemne, ulei, hîrtie,
expedierea cărţilor etc., şi era angajat prin contract de învoială încheiat cu patronul
tipografiei (domn, mitropolit sau episcop). După stabilirea contractului referitor la
lucrarea ce trebuia executată, prelua uneltele pe bază de inventar amănunţit. La 24
iulie 1749, tipografia de la mănăstirea Colţea „s-au dat în seama Barbului i în
seama lui Grigore“, meşteri tipografi bine cunoscuţi, care lucraseră la Rădăuţi şi la
Iaşi. La începutul secolului XIX, în atelierul de la Chişinău, regula a fost inclusă în
regulamentul de înfiinţare: „tipograful este dator să supravegheze ordinea şi
aranjamentul tipografiei, care i se va da în deplină răspundere cu toate instrumentele şi
lucrurile tipografice, după inventar”52.
Pornind de la chestiunea inventarului, Doru Bădără face o afirmaţie care îl
frapează pe orice cunoscător al epocii, şi anume că atelierele tipografice puteau fi
închiriate de oricare doritor cu dare de mînă53. Faptul că meşterii tipografi preluau
atelierul pe bază de inventar atunci cînd contractau o lucrare şi că la acoperirea
cheltuielilor necesare imprimării unor cărţi participau şi alte persoane în afara
domnului şi a mitropolitului, nu înseamnă că atelierul tipografic era închiriat. În
Ţările Române, în secolele XVII-XVIII, nu au existat meşteşuguri de închiriat
(arenda este o practică mult mai tîrzie, specifică perioadei capitaliste).
La terminarea contractului, meşterul tipograf preda uneltele pe baza
aceluiaşi inventar. În anul 1715, la mănăstirea Sf. Sava din Iaşi, eclesiarhul urma să
primească înapoi tipografia de la meşterul Constantin, iar în atelierul de la Bucureşti a
mitropolitului Neofit Criteanul s-au notat „dichisele şi sculele tipografiei care sînt în
seama eclesiarhului” <la> 1 decembrie 1742: „o menghină mare, un cleşte mare, un
cleşte mai mic, patru ciocane: două mai mari şi două mai mici, o pilă mare, şase
pile mici, trei pile mai mici, 24 pile mititele, o pilă oablă, patru dălţi, două
fierăstraie, două spitelnice, două sule, un perghel <compas> mic, o tigaie mare de
fier pentru vărsatul slovei, şi mititele, un topor, patru perii, 184 mătrăci de aramă,
51
Erbiceanu, Istoria Mitropoliei Moldovei, p. 44-45; Tomescu, Tipografia duhovnicească,
p. 264; Porcescu, M-rea Neamţ, p. 195; Olteanu, Şerban, op. cit., p. 286; Istoria României,
vol. III, p 368.
52
Papacostea-Danielopolu, Carte şi tipar, p. 173; Simedrea, Tiparul bucureştean, p. 940-
941; Mihail, Contribuţii la BRV, II, p. 765; Tomescu, Tipografia duhovnicească, p. 262.
53
Bădără, Tiparul românesc, p. 196.
două izmeturi, o piatră ţincu, o căldare i o tigaie, o piatră de frecat chinovariu, un

ceaun de aramă, 10 icoane săpate <cu> chipuri de sfinţi, 24 stelpi, un hier de la uşa
cuptorului unde <se> varsă slovă, un vimpălău i un dreptariu de alamă“54.
Meşterul tipograf trebuia „să supravegheze ordinea şi aranjamentul
tipografiei care i se va da în deplină răspundere, cu toate instrumentele şi lucrurile
tipografice <…>, cum şi pe toţi slujbaşii tipografiei, pentru purtarea şi lucrul cărora
este obligat să aibă o supraveghere neîntreruptă. Pentru orice nemulţămire şi rea
purtare a slujitorilor tipograful are dreptul <de> a-i pedepsi după propria sa apreciere,
iar pentru fapte mai rele ni se va aduce la cunoştinţă nouă“ <mitropolitului>. În
plus, meşterul „trebuie să fie la curent cu înscrierea veniturilor şi a cheltuielilor
cărţilor, notînd cîte anume se vor tipări, cînd şi ce fel de cărţi, şi cîte, cînd şi unde şi
cu ce ordin se trimit. După tipărirea oricărei cărţi, tipograful este obligat să ne
înainteze socoteala de cît a costat pe tipografie acea carte. Şi afară de această
datorie este obligat să ţină amănunţit cont în scris de banii tipografiei,
supraveghind ca fără ştirea <mitropolitului> să nu se facă cheltueli mai mari de
zece lei. În acest scop, să i se elibereze din Dicasterie patru cărţi sigilate <registre>,
cu obligaţia ca la începutul lunii ianuarie al fiecărui an, aceste cărţi să fie aduse
<…> pentru control”55. Mitrofan de Nissa, tipograf la Episcopia Rîmnicului, îi
prezenta situaţia cărţilor imprimate lui Hrisant Notara patriarhul Ierusalimului: „de
cînd am tipărit foile după numărul celor 500 de cărţi, am primit cinstita scrisoare a
Fericirii Tale, socotind ca 600 cărţile. Eu, stăpîne al mieu, deşi în cei 59 de ani ai
vieţii mele n-am fost aşa de sănătos la minte, dar acest al 60-lea am îl am plin de
cunoştinţă, de multele suferinţi venite una peste alta, care cu îngăduinţa lui
Dumnezeu au căzut asupră-mi, 503 cărţi s-au tipărit, iar cele 3, azi cercetînd, le-am
aflat. Dintre care una, pentru că s-a întîmplat lipsă, nu se află, alta e în casa
tipografului, care în zilele acestea a murit şi voiu purta grijă să-l aflu, ca să schimb
foile, iar altul l-a luat un diacon Nichifor din Smirna, care era pe lîngă Vlădica şi,
zilele trecute, pentru vre-o pricină l-a trimes Vlădica, bine îndreptat, la locul lui,
dar de a luat-o cu sine, nu ştiu”56. Se observă că producţia tipografică era riguros
organizată şi că atît imprimarea cît şi distribuţia cărţilor erau dirijate.
Meşterul tipograf, „fără blagoslovenie nu va putea lipsi de la serviciul său,
iar primind binecuvîntarea <…> este obligat pe tot timpul cît va lipsi să
încredinţeze supravegherea tipografiei şi a slujbaşilor ei, unui bun şi credincios
funcţionar al tipografiei”. Ceilalţi muncitori erau şi ei obligaţi „să lucreze cu
dreptate şi bine. Să nu lipsească cînd va fi <de> lucru nicidecum”57.
54
Hurmuzachi-Iorga, Documente, vol. XIV, partea I, p. 693, DCLX; Simedrea, op. cit., p. 921.
55
Tomescu, Tipografia duhovnicească, p 262-263.
56
Ibidem, p. 120.
57
Ibidem; Simedrea, op.cit., p. 921. Îndatoririle meşterului tipograf din Apusul Europei,
numit prote, au fost descrise în Enciclopedie ou dictionnaire raisonne, tome treizieme, p.
503, şi erau aceleaşi în Apusul ca şi în Răsăritul Europei.
Începînd cu anul 1775, în atelierele din Ţările Române apar pe lîngă

meşterul tipograf, şi cîte un „chivernisitor” sau „purtător de grijă“ al tipografiei58.
Măsura constitue încă o dovadă a unităţii general-româneşti în producţia
tipografică, dar reflectă în acelaşi timp, dezvoltarea puternică a acesteia. Purtătorii
de grijă ai tipografiei se ocupau de administrarea atelierului: aprovizionarea cu
materiale, plata lucrătorilor şi supravegherea efectivă a lucrului. Cunoaştem doi
tipografi - administratori în Ţara Moldovei, din vremea mitropolitului Iacov II
Stamati: Inochentie şi Macarie, care erau şi duhovnicii Mitropoliei.
Probabil că în timpul lui Mitrofan producţia tipografică din Ţara Moldovei
a căpătat un plus de reglementări comparativ cu perioada precedentă. Mare
cărturar, Mitrofan a adoptat anumite reguli de lucru care să asigure acurateţea
grafică a imprimării. Ne referim aici la faptul că Psaltirea slavo-română imprimată
la Iaşi în anul 1681 este prima carte din Ţara Moldovei care conţine errata, ceea ce
înseamnă că, o dată întocmit un zaţ, după el s-au tras colile pentru întregul tiraj,
permiţînd corectura unitară a cărţii. Spre mijlocul secolului XVIII s-a ajuns să se
fixeze o normă zilnică de lucru: în cazul în care într-un atelier funcţionau cel puţin
două teascuri, lucrătorii erau obligaţi „să aibă a scoate pe zi o coală“ pentru
întreagul tiraj al cărţii. În afara considerentelor privitoare la randament, prin
eliminarea culegerii şi imprimării repetate a aceluiaşi text de cîte ori era necesar
pentru obţinerea numărului stabilit de exemplare, măsura asigura uniformitatea
grafică a întregului tiraj. Tot atunci s-a stabilit şi echipa tipografică necesară pentru
exploatarea unui teasc: un zeţar, un drugar şi un pelcar59.
Programul de lucru era permanent (“şi afară de duminici şi sărbători să nu
şază tipografia nici într-o zi”), pînă noaptea tîrziu (“din sară în sară să le dăm cîte o
lumînare, iar cînd vor lucra şi noaptea, fiind noaptea mare să le dăm mai mult”).
După apariţia calendarelor, în fiecare atelier trebuia să existe cîte unul, pentru
cunoaşterea zilelor de lucru, aşa cum era la Chişinău: „lucrul să continue în fiecare
zi, afară de duminicile şi sărbătorile ce se arată în tabloul înalt aprobat care şi
trebuie să se găsească totdeauna pe perete în tipografie”60.
Remuneraţia tipografilor.
Tipografii erau remuneraţi simultan în mai multe feluri: în bani, în natură
şi cu anumite privilegii fiscale. Uneori, privilegiile fiscale erau acordate meşterilor
tipografi cu titlu personal, motiv pentru care problema este expusă mai amănunţit
în capitolul referitor la Meşterii tipografi
Deşi salarizarea tipografilor de către stat în Ţara Moldovei este atestată
doar de la mijlocul secolului al XVIII-lea, prin analogie cu practica din Ţara
Românească, desigur că ea s-a aplicat chiar de la început. În prefaţa Molitvenicului
58
BRV, vol. I, p. 290, la Bucureşti; p. 406, la Iaşi; p. 417, la Rîmnic; vol. II, p. 361, 439 şi urm.
59
Tanoviceanu, Tocmala tipografilor, p. 707-708; Iorga, Scrisori şi zapise de meşteri, p. 17-18.
60
Iorga, loc. cit.; Tomescu, Tipografia duhovnicească, p. 262.
(Cîmpulung Muscel, 1635), Matei Basarab domnul Ţării Româneşti spunea că

înfiinţînd tipografia, meşterilor „le-am poruncit acolo a vieţui, a se îmbrăca şi a se
folosi de darea oraşului, şi în alte cheltuieli de meşteşug a o întrebuinţa”61. În Ţara
Moldovei, în secolul XVII, „dajdea tîrgului“ era o dare temporară şi excepţională62,
dar credem că tipografii au fost plătiţi tot din veniturile domneşti, din fonduri
create special în acest scop. Mulţumită însemnărilor de pe cărţile apărute în timpul
lui Vasile Lupu, ştim că după tipărire o parte din ele au fost luate la cămara
domnească63, ca peste tot în Europa vremii. Dacă imprimatele ajungeau în cămara
domnească, desigur că tot de acolo erau plătiţi şi lucrătorii.
Potrivit Cronicii Ghiculeştilor, Nicolae Mavrocordat în 1714, „clădind
case la mănăstirea Sf. Sava, a aşezat acolo tipografia, unde în scurtă vreme s-a
început tipărirea cărţilor. De asemenea, a adus şi dascăli pentru limbile greacă
veche şi nouă, pentru slavonă şi română şi a orînduit ca plata cuvenită lor s-o primească
în fiecare an din veniturile domneşti. Şi le-a dat pe amîndouă, atît şcoala cît şi tipografia,
în seama preafericitului patriarh ca să aibă grijă de chiverniseala lor”64. Deşi
cronicarul nu spune dacă şi tipografii urmau să fie plătiţi la fel cu dascălii din
venituri domneşti, credem că aşa a fost. Atelierul de la Sf. Sava era subordonat
Patriarhiei Antiohiei, dar se ştie că patriarhii orientali veneau în Ţările Române în
primul rînd pentru ajutoare materiale şi financiare. Era exclus ca patriarhul Hrisant
Notara, beneficiarul producţiei tipografice, să îi fi plătit pe Ieremia Marcovici, pe
Constantin şi tovarăşii lor de lucru, din banii săi.
Primele informaţii concrete despre remunerarea tipografilor datează din
vremea mitropolitului Antim Ivireanul, el însuşi tipograf renumit. Există opinii
conform cărora Antim a deprins meseria de tipograf în Ţara Românească, sub
îndrumarea lui Mitrofan episcopul de Buzău, care a lucrat întîi la Iaşi65. Prin
urmare, reglementările referitoare la tipografia de la mănăstirea Tuturor Sfinţilor
din Bucureşti, ctitoria lui Antim, reflectă o situaţie românească generală.
Prima ştire sigură despre salarizarea tipografilor de către stat în Ţara
Moldovei este din timpul lui Constantin Mavrocordat (1741-1743). Ca urmare a
măsurilor înnoitoare ale acelui domn, tipograful a devenit un slujbaş plătit pentru
munca lui, iar comenzile din partea statului erau achitate separat. Duca Sotiriovici
lua „şi cîte 20 lei pe lună de la cămara gospod <şi> la Paşti şi la Crăciun <cîte> un
postav i un atlaz <…>. Şi de s-ar tîmpla să tipărească Domnia noastră vreo carte,
după tocmeala ce va avea, să i se plătească de la cămara noastră pentru aceasta,
61
BRV, vol. IV, p. 185.
62
Grigoraş, Dările personale, p. 305.
63
O Carte românească de învăţătură a fost cumpărată la 15 august 1645 din Iaşi, „la
camara Vasilii voievod”, de popa Ştefan (Dudaş, Cazania lui Varlaam, p. 192-193 şi 314).
64
Cronica Ghiculeştilor, p. 177-178; Axintie Uricariul, p. 158.
65
Şerbănescu, Antim Ivireanul tipograf, p. 694.
după dreptatea ce s-au căzut”. Prin comparaţie cu lefurile altor slujbaşi

contemporani, tipograful era mai puţin plătit decît cei care se ocupau de
aprovizionarea cu apă a oraşului Iaşi, de exemplu66. Informaţii documentare bogate
despre plata tipografilor avem de la începutul secolului al XIX-lea pentru atelierele
de la Chişinău şi cele de la Iaşi, ale lui Gheorghe Asachi.
Plata în bani. Studiul documentelor de arhivă arată că plata în bani a
tipografilor s-a făcut după mai multe criterii: cronologic (pentru munca prestată
într-o perioadă); după numărul de coli tipărite; în funcţie de complexitatea
operaţiilor. De la începutul secolului al XVIII-lea, plata s-a făcut în funcţie de
numărul coli tipărite, la fel ca în Ţara Românească unde, în 1713, mitropolitul
Antim preciza: „să aibă a lua tipograful care va fi, împreună cu feciorii lui, cîţi va
avea, de lucru de coală plata lui taleri trei”67, fără a indica timpul necesar
imprimării. Pornind de la acest text, dar neavînd suficientă capacitate de înţelegere
a izvoarelor, Doru Bădără face cîteva calcule curioase privitoare la o ipotetică
sumă de bani pe care urmau să o primească tipografii, în urma cărora obţine o cifră
neverosimilă. Realizînd, totuşi, lipsa de logică a ipotezei, o va respinge, dar
interpretarea propusă este tot eronată. Tipograful primea 3 taleri pe zi, nu pentru
culegerea textului unei coli tipografice68, ci pentru imprimarea acesteia în numărul
de exemplare corespunzător tirajului stabilit.
Suma plătită pentru o coală s-a păstrat constantă cel puţin o jumătate de
secol, dar a apărut fixarea perioadei pentru care se făcea plata. În 1740, popa Udrea
a fost angajat „jăţar la tipografia de sus <din Bucureşti> şi să-i dea pă lună cîte
taleri trei”. Se pare că numărul de coli imprimate era baza de calcul în tipografie
din mai multe puncte de vedere: stabilirea necesarului de hîrtie, determinat de tiraj,
a preţului cărţii în funcţie de numărul de coli şi raportarea cheltuielilor generale ale
unei ediţii tot la numărul de coli imprimate. Chestiunea va fi aprofundată cînd vom
vorbi despre preţul de cost al cărţii. Odată cu dezvoltarea producţiei tipografice,
plata în bani se diferenţiază. În Tocmala tipografilor din Bucureşti, în anul 1747 se
prevedea: „cîte coale va avea o carte care se va da în tipar, de va fi făr de chinavar,
să li se deie tipografilor pentru simbria lor cîte un zlot de coală, iar de va fi cu
chinavar să li să dea cîte un leu”69.
66
Caproşu, Doc. Iaşi, vol. V., p. 393. La 10 februarie 1741, Domnul hotăra ca plata celor
doi suiulgii, fraţii Dima şi Constantin, să fie de 30 lei pe lună, un atlas şi un postav subţire
pe an, „tainuri de pîine şi de orzu <…> şi tainul de carne <…>, iar în zilele de săcu să ia
parale şi <…> de lumînări” (Ibidem, p. 6-7. La Andreescu, Ştiri noi asupra aducerii apei la
Iaşi, p. 264, plata este doar de 10 lei).
67
Aşezămîntul lui Antim, p. 335-336.
68
69
Simedrea, op. cit., p. 921; Tanoviceanu, op. cit., p. 707-708; Iorga, Scrisori şi zapise de
meşteri, p. 17.
Ca urmare a evoluţiei producţiei tipografice, plata s-a făcut în raport cu

complexitatea operaţiilor. În anul 1749, în atelierul mănăstirii Colţea s-au plătit
pentru 33 de zile lucrate „trei taleri simbria jăţariului; doi taleri simbria
drugariului; un pol taleri simbria pilcarului; un taler lui vărsătoriu <…>, 18 taleri
bani 90 la doi tipografi i la diorthositor de coală“. În anul 1800, la tipografia de la
Episcopia Rîmnicului s-au plătit „150 lei pentru doi vărsători, pe cinci luni, cîte 15
lei pe lună; 30 <lei> pentru un pilitor, pe trei luni, cîte 10 <lei pe lună>; 15 <lei>
iar pentru un pilitor, pentru o lună şi jumătate”. Lucrătorii necalificaţi care făceau
operaţiile simple erau plătiţi, uneori, cu ora70.
La începutul secolului al XIX-lea, producţia tipografică devenind stabilă şi
permanentă, muncitorii erau plătiţi periodic. La tipografia din Chişinău, erau plătiţi
anual: meşterul tipograf era plătit cu 360 lei anual; şase zeţari erau plătiţi cu cîte
120 lei fiecare; trei drugari erau plătiţi tot cu cîte 120 lei fiecare; trei pilitori de
slovă erau plătiţi cu cîte 90 lei fiecare; doi gravori (unul în aramă şi altul în lemn)
erau plătiţi cu cîte 120 lei anual fiecare; turnătorul şef era plătit cu 120 lei iar cele
două ajutoare ale sale cu 90 lei fiecare71. La Chişinău se făceau chiar şi plăţi
zilnice. Pentru tipărirea Rînduielii Proscomidiei, care a durat doar trei zile,
tipografilor (nu ştim cîţi), „pentru 3 zile <li s-au plătit> 25 lei”72.
În deceniul patru al secolului al XIX-rea, muncitorii din tipografia
Institutului Albinei Româneşti erau plătiţi cu luna. „Cheltuielile de piste an a
tipografiei” includeau şi „240 <galbeni> leafa a zece lucrători, cîte 2 galbeni pe
lună”73. În aceeaşi vreme, Mihail Kogălniceanu se angaja să-şi plătească tipografii
în mod similar. Aşa cum s-a arătat în alt loc, Gheorghe Asachi indică plata celor
zece tipografi ca fiind de 100 de lei pe lună, „unul cu altul” costîndu-l pe cărturar
1200 lei pe an. În plus, Asachi estima că „un vărsătoriu“ care să se ocupe de
turnarea literelor în tipografia sa trebuia plătit cu 2000 lei pe an74.
Într-un document din 1822 sînt reproduse în detaliu plăţile făcute pentru
imprimarea la Chişinău a Tablelor de învăţătură. Astfel, „pentru lucrători: Ion
Agapii, pentru nouă luni întrebuinţat la turnarea slovelor, la tîmplărie şi probar la
tipărire <a primit> 225 lei; Teodor Cucerenco, pentru 5 luni 5 zile <a primit> 190
lei; Chiril Berezovschi <pentru> 9 luni <a primit> 225 lei; monah Martirii
<pentru> 4 luni 15 zile <a primit> 112 lei 20 para; Teodor Saviţchi dascăl
<pentru> 7 luni 10 zile <a primit> 183 lei; Nicolai posluşnic <pentru> 1 lună 6 zile
<a primit> 30 lei; Miron Gherasim <pentru> 4 luni 7 zile <a primit> 105 lei 33 1/3
70
Simedrea, op. cit., p. 936-939; Iorga, Vechiul meşter de tipar, nr. 158; idem, Scrisori şi
zapise de meşteri, p. 22.
71
Tomescu, Tipografia duhovnicească, p. 264.
72
Mihail, Contribuţii la BRV, II, p. 768.
73
74
Ibidem, f. 5-10.
para; Timotei Dudceac (din ţinutul Hotin, satul Işnovăţ) <pentru> 4 luni <a primit>
100 lei; Iacov Covalschi ţăran (din ţinutul Izmail) <pentru> 4 luni <a primit> 100
lei; Nestor Ploşniţă dascăl (dascăl al doilea din Bravicea, ţinutul Orhei, posluşnic la
m-rea Frumoasă) <pentru> 4 luni <a primit> 100 lei; Sava Arunchevici ponomar
(din ţinutul Hotin, satul Cobalcic) <pentru> 1 lună <a primit> 25 lei; Gheorghe
Popovici posluşnic (fiu de preot) <pentru> 1 lună <a primit> 25 lei; monah
Damaschin <pentru> 3 luni <a primit> 75 lei; preotul Nicolai <pentru> 1 lună 10
zile <a primit> 39 lei 13 1/3 para. Total = 1470 lei. În afară de aceştia, în rîndul al
doilea au lucrat: monah Irinarh, pentru 5 luni <a primit> 75 lei; monah Anastasii
<pentru> 2 luni 15 zile <a primit> 37,20 lei; monah Epifanii <pentru> 2 luni <a
primit> 10 lei. Total = 122,20 lei. Meşterului la turnatul literelor şi lucratul
stampelor cîte 31 lei 26 para <pentru> 5 luni 158 lei 13 2/3 para;
monahului Averchie tîmplar 16 lei 26 2/3 para; <lui> Gheorghie
fierarul 116 lei 6 2/3 para; monahului Iosif care a lucrat stampele 45 lei; bucătarului <pentru> 4 luni 40 lei; monahului Ignatie
tipograful <pentru> 9 luni 40 lei; arhimandrit Ioanichie conducătorul,
tipografului 112 lei 20 para. Total = 2441 lei 5 para”75. Cel mai bine
plătiţi erau meşterii tipografi şi zeţarii, care puteau fi aceiaşi persoană, iar după ce
s-a produs diviziunea muncii, un meseriaş bine plătit a fost şi turnătorul de litere.
Dintr-un document din decembrie 1762 aflăm că banii plătiţi tipografilor
erau incluşi în preţul de vînzare al cărţilor: mitropolitul Ţării Moldovei Gavriil
Callimachi a împrumutat o sumă de bani pentru a imprima Evanghelia (Iaşi, 1762).
După apariţie, cărţile au fost trimise la Episcopii pentru a fi distribuite contra sumei
de 7 lei şi 50 de bani bucata. În preţ „n-am socotit nimic dobîndă, fără numai
cheltuiala ce s-au făcut şi plata tipografului”76.
Plata în natură a tipografilor includea hrana zilnică şi unele materiale
necesare lucrului: lemne de încălzit, clei, sfoară etc. Din Însemnările din Condica
de casă a mitropolitului Neofit Criteanul rezultă că în 1740, popa Udrea a fost
angajat „jăţar la tipografia de sus <din Bucureşti> şi să-i dea pă lună cîte taleri trei
noi şi mertic după obicei: pită şi vin şi bucate”77. Tocmala tipografilor din 1747
este şi mai explicită cu produsele pe care le primeau tipografii pentru munca lor:
„mertic lor să le dăm fieştecăruia pe zi cîte o oca de făină, atît la feciori cît şi la
tipografi. Şi pentru bucatele lor, acum la post să le dăm bucate de post de aice, iar
cînd va veni de va fi la dulce, atunci le vom da bucate de dulce. Şi sare să le dăm
pe lună ocă 10; şi acum la post să le dee fasole, list de legume şi varză şi ceapă ocă
cinci la lună. Şi să le dăm şi vin: la tipografi pe zi ocă două i la feciori ocă una. Şi
un dărvar. Pe săptămînă să <li> să dea cîte un car de lemne, şi din sară să le dăm
75
Mihail, Contribuţii la BRV, II, p. 764-766.
76
Arh. St. Bucureşti, Ms. 544, p. 328-329, nr. 100. Doc. original.
77
Simedrea, op. cit., p. 921.
cîte o lumînare, iar cînd vor lucra şi noaptea, fiind noaptea mare, să le dăm mai
mult. Să le dăm pe lună şi cîte o jumătate de ocă de drojdie de untdelemn şi săpun
ocă una. Macava, după cum va fi cartea de mare, şi sfoară de legatul tablilor să le
dăm. O ţigancă să le dăm să le facă de mâncare”78.
Menţiuni documentare din diferite perioade relevă un aspect important al
modalităţilor de plată a tipografilor: alături de bani şi alimente, ei primeau un
număr de cărţi. În timpul mitropolitului Antim, tipograful avea dreptul „să ia şi 10
cărţi cu hîrtia stăpînească şi feciorii cîte o carte”79. Potrivit Tocmalei tipografilor
din 1747, meşterii aveau dreptul „să-şi puie la fieşcare carte <ediţie> cîte 100 de
cărţi cu hîrtia lor, jăţarii cîte patru cărţi, ceilalţi feciori cîte trei, iar mai mult să nu
fie volnici a pune; iar de vor pune ei şi vom afla noi, să se lipsască şi de ale lor”80.
Prevederile Tocmalei sînt confirmate de tirajul Evangheliei imprimate la Bucureşti
în anul 1749: „710 ale Mitropoliei81, 100 ale dascălilor <Grigore Stan Braşoveanul
şi Barbu Bucureşteanul>; opt la doi jăţari cu hîrtia lor; şase la doi drugari cu hîrt(ia)
lor; şase la doi pilcari, iar cu hîrtia lor82; cinci la cei ce au lucrat la tipograf, iar cu
hîrtia lor; cinci ale eclisiarhului cu hîrtia sa”83. În anul 1814, la Chişinău, monahul
Ignatie tipograful primea din tipăriturile mari (apărute în 1200 de exemplare), cîte
10 exemplare legate, iar din cele mici, cîte 20. Din lucrările mari, ceilalţi lucrători
nu primeau nimic, iar din cele mici numai cîte un exemplar. Pentru oricare alte
tipărituri (paşapoarte, ordine etc.), tipograful primea 10 lei, în timp ce plata
celorlalţi lucrători rămînea la aprecierea primului84.
Numărul destul de însemnat de cărţi tipărite la care aveau dreptul meşterii
tipografi arată că tirajele erau apreciabile, documentele infirmînd teoriile mai vechi
potrivit cărora tirajele medii ale cărţilor tipărite în Ţările Române în perioada
analizată ar fi fost de 150 bucăţi.
Un document din 26 august 1715 sugerează că tipografii puteau imprima
un număr de exemplare chiar fără ştirea patronului atelierului. Mitrofan de Nissa,
conducătorul tipografiei de la Episcopia Râmnicului, îi scria indignat, patriarhului
Hrisant Notara: „iar cărţile ce le avem aici sînt 22 şi s-au trimis la Bucureşti 78 pe
lîngă cele 400. Iar dacă fără ştirea noastră tipograful a tipărit mai mult decît ştim
noi, el e îndrăcit astfel, legat cu lanţuri, iar noi n-avem de unde şti adevărul, ci
numai al Ungrovlahiei (mitropolit), căci tipografia de aici începe cu picioarele”85.
78
Tanoviceanu, op. cit., p. 707-708; Iorga, Scrisori şi zapise de meşteri, p. 17-18.
79
Aşezamîntul lui Antim, p. 335-336.
80
Tanoviceanu, op. cit., p. 707-708; Iorga, Scrisori şi zapise de meşteri, p. 18.
81
Iorga, Scrisori şi zapise de meşteri, p. 23: „610 ale Mitropoliei”.
82
Ibidem, pilcarii nu sînt menţionaţi.
83
Ibidem, p. 23-24; Simedrea, op. cit., p. 941, tot cu deosebiri.
84
85
Iorga, Studii şi documente, vol. XIV, partea a 3-a, p. 119.
Sistemul scutirilor fiscale s-a aplicat atît meşterilor tipografi cu titlu

personal, cît şi tipografiei ca instituţie aflată sub patronajul statului. Subiectul fiind
aprofundat în capitolul privitor la Meşterii şi meşteşugul tipografic, în cele ce
urmează vom aborda în mod succint doar scutirile fiscale acordate tipografiei ca
instituţie. Prin analogie cu scutirile fiscale acordate mănăstirilor şi şcolilor, alături
de care tipografia a funcţionat de cele mai multe ori, a existat un regim fiscal
preferenţial acordat şi tipografiei. În timpul lui Vasile Lupu, mănăstirea Trei Ierarhi
avea scutelnici, între care şi lucrătorii la feredeu86. Deşi nu avem ştiri documentare
directe, putem presupune că şi atelierul tipografic al mănăstirii a avut scutelnici.
Cenzura cărţilor.
Instituţia cenzurii a apărut ca o măsură de apărare în faţa înmulţirii cărţilor
ce conţineau ideile reformatorilor religioşi Luther şi Calvin, contrare dogmelor
Bisericii catolice. Primul birou de cenzură civilă în Europa s-a înfiinţat în oraşul
Mainz în 1486, din ordinul principelui elector. La Paris, activitatea de cenzură o
îndeplineau profesorii Facultăţii de Teologie, cărora trebuia să li se prezinte orice
carte spre a se verifica conformitatea ideilor conţinute de ea cu spiritul catolic.
În Ţările Române, dreptul exclusiv de a dispune de tipar avîndu-l Domnia
şi Biserica, tipografii erau obligaţi să onoreze comenzile oficiale şi să imprime
numai lucrări conforme cu doctrina ortodoxă şi cu interesul statului. Stabilind
condiţiile de funcţionare a atelierului de la mănăstirea Tuturor Sfinţilor din
Bucureşti, mitropolitul Antim Ivireanul hotăra în Aşezămîntul din 1713: „să nu
îndrăznească tipograful să tipărească vreo carte împotriva besericii şi a legii
noastre, măcar de i-ar da pe coală cîte 100 de galbeni de aur, iar de va călca
porunca să fie anathema. Şi de să va înţălege că au făcut una ca aceasta, să se dea
ştire Domnului să-l pedepsească cum va şti mai rău”. Normele de ordin moral fiind
respectate, mitropolitul Antim admite că tipografia putea lucra „au cu bani străini,
au cu banii casei”87, ceea ce înseamnă că la începutul secolului al XVIII-lea
tipografii puteau primi şi comenzi venite din afara autorităţilor statului sau a
bisericii. Prefeţele sau colofoanele unor cărţi, arătînd că erau scoase cu participarea
financiară a unor particulari, clerici sau mireni, adeveresc supoziţia. S-a văzut că
tipograful Duca Sotiriovici şi Mihail Strelbiţchi au executat comenzi particulare88.
Ţinînd seama de nivelul cultural-economic al epocii, asemenea comenzi nu puteau
fi făcute decît de inşi care puteau suporta costurile unei imprimări.
Revenind la Aşezămîntul lui Antim Ivireanul din anul 1713, se preciza şi că
„nefiind la mijloc nici lucru de străin, nici al casei şi va vrea tipograful, cu
cheltuiala lui să tipărească vreo carte, să aibă voie, cu ştirea egumenului şi a
epitropilor să tipărească, şi din cîţi bani va lua de pe acea carte, să aibă datorie să
86
Grigoraş, Imunităţile şi privilegiile fiscale în Moldova, p. 63.
87
Aşezămîntul lui Antim, p. 335-336.
88
BRV, II, p. 112, 119 şi 221.
dea bisericii al patrulea ban”89. Prin urmare, cînd nu existau comenzi oficiale,
tipograful era liber să lucreze pe cont propriu, cu obligaţia de a plăti Mitropoliei un
sfert din venitul obţinut din desfacerea cărţilor. Confirmarea acestei prevederi în
Ţara Moldovei este oferită de Mihail Strelbiţchi, care, la sfîrşitul secolului XVIII a
editat cîteva cărţi al căror autor a fost el însuşi90.
Dacă iniţiativele lui Duca Sotiriovici şi Mihail Strelbiţchi au fost facilitate
de faptul că au avut instalaţii tipografice proprii, în schimb, la începutul secolului
al XIX-lea accesul la tipar s-a lărgit în asemenea măsură încît chiar simpli lucrători
în atelier au finanţat apariţia unor cărţi. Liturghia (Iaşi, 1818) a fost imprimată de
„ieromonahul Stratonic ce-am fost cheltuitoriu”, zeţar în atelierul mitropolitan din
Iaşi. Împreună cu monahul Antonie, el a şi cules textul cărţii. Mîna lui Damaschin
(Iaşi, 1830) a apărut cu cheltuiala unui tipograf numit tot Antonie. Mai mult chiar,
au folosit tiparul particulari care doreau să difuzeze ştiri prin intermediul foilor
volante. La 8 octombrie 1820, Alexandru Beldiman a scos în tipografia Mitropoliei
din Iaşi o Înştiinţare pentru cărţi tipărite, iar la 5 august 1826, tot la Iaşi, „Monsio
Bartolomeiu Bacsu“ a tipărit un Afiş pentru reprezentaţie de scamatorie91.
Se impune reluarea opiniilor potrivit cărora în 1741, Mihail Racoviţă ar fi
impus cenzura civilă în Ţara Românească. Între anii 1740 şi 1742, domnul a dat
cîteva acte relative la producţia tipografică, ce trebuie studiate integral şi în
succesiune cronologică. La 20 octombrie 1740, popa Stoica Iacovici, tipograf în
Bucureşti, mărturisea că a sustras din tipografia Mitropoliei două stampe cu care a
tipărit 107 antimise pe care a încercat să le vîndă „pentru cîştig”. Drept pedeapsă, a
fost caterisit la 4 noiembrie 1740 şi spre a evita astfel de fapte şi circulaţia a unor
obiecte de cult nesfinţite, Mihail Racoviţă a emis actele despre s-a spus că au
instituit cenzura. La 3 decembrie 1741, domnul interzicea tipărirea cărţilor fără
aprobarea arhiereului locului, cele tipărite pînă atunci urmînd să fie mai întîi
cercetate şi apoi distribuite. Mitropolitul a fost însărcinat „să cerceteze cu
amănuntul ca, unde va găsi vreo sculă au slove sau verice dichis ce au fost de mai
înainte vreme la tipo-grafia Sfintei Mitropolii, să le ia şi să le ducă iar la urma lor,
după cum au fost şi mai-nainte”. În anul următor, prin hrisovul din 20 iulie 1742, se
hotăra ca atelierele să funcţioneze în incinta Mitropoliei sau a Episcopiilor sub
controlul ierarhilor pentru ca „dreptul care-l aduce tipografia să fie dat Preasfinţiei
Sale, care mai presus de toţi ceilalţi are a întîmpina şi a îndrepta greutăţile care vin
asupră-i şi se ivesc pentru el de fiecare dată, drept neînsuşit întru nimic, de nici o
persoană şi supt nici un motiv. Căci cel ce ar îndrăzni să smulgă Bisericii un drept
strein lui este răspunzător în faţa legii”92. Mihail Racoviţă a restabilit autoritatea
89
Aşezămîntul lui Antim, p. 335.
90
Iorga, Istoria bis., vol. II, p. 329-330.
91
Bodingher, Cartea rom. veche în BCU din Iaşi, p. 325; BRV, III, p. 365 şi IV, p. 154-155.
92
Buluţă, Scurtă istorie a editurii, p. 73; Simonescu, Buluţă, Pagini din istoria cărţii, p. 64-
65; Simedrea, op. cit., p. 922-924 şi 930-931.
Bisericii asupra tipografiei ce fusese uzurpată de Stoica Iacovici şi a urmărit

protejarea veniturilor băneşti furnizate de această activitate, fără să îngrădească
funcţionarea atelierelor. Excepţia de la cadrul normativ al vremii a fost gestul
tipografului, nu măsura lui Mihail Racoviţă, ce nu poate fi considerată cenzură.
Cenzura civilă, numită şi domnească, a fost înfiinţată abia în anul 1784 de
Mihai Suţu, tot în Ţara Românească. Temător de opoziţie şi prevăzînd posibilitatea
acesteia de a se folosi de arma tipografică, domnul a emis două „pitace” prin care
impunea „a nu se tipări de acum înainte făr' de a nu se da voia noastră, să nu se
cuteze tipografii nici vre un vivlion, nici măcar altfel de scrisoare sau hîrtie
vericum a da în tipari”93. Măsura era o îngrădire a producţiei tipografice, dar din
punctul de vedere al al istoriei cărţii indică o dezvoltare, de vreme ce tiparul intra
în atenţia legiuitorilor vremii. Reglementările lui Mihai Suţu au vizat şi comerţul
de carte, adică vînzarea cărţilor în dughene şi introducerea în ţară a unor lucrări cu
idei potrivnice religiei ortodoxe. Vînzătorul care nu se supunea hotărîrilor stăpînirii
risca să i se închidă dugheana şi să i se confişte cărţile, iar dacă era străin, putea fi
chiar expulzat. Pentru „privegherea temeinică” era nevoie de evidenţe ale cărţilor,
astfel încît negustorii erau obligaţi să prezinte Departamentului Postelniciei
cataloage cu toate „uvrajurile ce au de vînzare”. Nimeni nu putea „unelti” comerţul
cu cărţi fără aprobarea ocîrmuirii. Pentru mai buna supraveghere a producţiei
editoriale, era obligatoriu ca pe carte să apară numele editorului, autorului,
vînzătorului şi tipografului. Cărţile aduse din străinătate erau verificate la vămile
din Bucureşti, Iaşi şi Craiova, iar dacă puteau fi considerate subversive, erau
trimise înapoi. În anul 1818, din iniţiativa mitropolitului Veniamin Costachi „s-au
trimis de la prealuminatul Domn <…> poroncă la margine a se opri cărţile
româneşti <aduse de la Budapesta de Zaharia Carcalechi> de a trece în Moldavia“.
Mitropolitul a întocmit şi o listă cu cărţi permise şi interzise în Moldova, motiv
pentru care, la 5 mai 1818, Zaharia Carcalechi îi scria, cerîndu-i „să-mi trimiţi
preamilostiva slobozenie de cele însămnate cărţi româneşti, de legea grecească,
pravoslavnică, neunită”94, ca să le poată aduce la Iaşi unor prenumeranţi.
Cenzura a fost legiferată pentru scurtă vreme în tipografia greacă înfiinţată
în 1812 la Iaşi. Pe cererea adresată Divanului Ţării Moldovei la 11 februarie 1811
de Ion Gardie, preşedintele Divanurilor luînd avizul Mitropolitului, încuviinţa
deschiderea tipografiei cu condiţia ca imprimatele sa fie cercetate de trei cenzori:
beizadea Scarlat Ghica, arhimandritul Chirilă, egumenul mănăstirii Pobrata şi
preşedintele Dicasteriei eparhiale, protoiereul Petru Cuniţki.
Din 1814, în partea dintre Prut şi Nistru, cenzura a fost aplicată de
autorităţile ruse de ocupaţie. Regulamentul de înfiinţare a tipografiei de la Chişinău
impunea să se tipărească cărţi şi alte lucrări în această tipografie numai cu învoirea
93
94
Arh. St. Iaşi, Fond Doc., Pachet CCCIV, f. 11.
şi aprobarea <mitropolitului> în scris şi fără ea să nu se tipărească nici o carte şi

nici o hîrtie”. În plus, „tipograful este obligat să aducă spre cercetare tipăritura şi să
se stăruiască ca tipărirea să se facă cu multă atenţie şi cît mai corect, fără întîrziere,
cu acea literă şi hîrtie ce vom arăta noi, şi nu în mai multe exemplare decît
ordonăm”. Interdicţiile se aplicau tuturor imprimatelor, dar prevederile explicite
pentru cele religioase şi şcolare: „gramaticile trebuincioase pentru Seminar şi alte
cărţi şcolare se pot tipări <…>, dar nu din noile ediţii tipărite deja, şi nici din alte
tipografii, ci numai din cea Sinodală de la Moscova. Din manualele de învăţătură
editate şi puse în vînzare de administraţia superioară a Academiilor sau a
aniversităţilor şi de alte oarecare autorităţi bisericeşti şi civile ale învăţămîntului să
nu se imprime pînă ce nu este în prealabil consimţămîntul acelor autorităţi”.
Atribuţia de cenzură o avea mitropolitul, care „avea observare atentă şi severă, fără
nici o excepţie şi fără părtinire în ce priveşte tipărirea în această tipografie a cărţilor
şi lucrărilor, supraveghind ca să se respingă de a se tipări tot ce este oprit şi
neîngăduit”. Textele oficiale erau furnizate de autorităţile imperiale de la Moscova,
cărţile mai vechi din Ţările Române nefiind acceptate pentru reeditare: „tipografia
nu va folosi cărţi vechi sau alte ediţii decît cele noi şi corectate ce apar din
tipografia sinodală de la Moscova”95.
Instalarea cenzurii în Ţările Române au făcut-o tot de autorităţile ruse de
ocupaţie. Unii cercetători mai vechi credeau că cenzura s-a introdus în anul 1828,
dar astăzi ştim că legiferarea acesteia s-a făcut prin Regulamentul Organic. La 30
aprilie 1829, cînd Gheorghe Asachi a primit aprobarea pentru tipografia Albinei
Româneşti, autorităţile răspundeau: „întru ceea ce să atinge de întrebare ce să face
<…> de sînt nescaiva pravili a ţenzurei asupra tipărirei de cărţi, dezlegare este
aceasta: că asămine pravile nici nu sînt, dar de sine să lămureşte că ar trebui a fi
oprită tipărirea de orice lucru carile s-ar atinge cît de puţin măcar de ale legii sau ar
fi împotriva ocîrmuirei sau împotriva moralului, pentru care, proprietarul
tipografiei unde asămine scrieri s-ar tipări să fie răspunzătoru după înadinsă
legiuire ce socotim întru aceasta a să aşăza”96. La 30 aprilie 1829, elaborarea
legislaţiei privitoare la cenzură era deci, doar în stadiu de intenţie.
Primele Instrucţiuni ale Cenzurii în Ţara Moldovei au apărut în 1833 şi au
fost amendate în 1848 şi 1854. Departamentul Cenzurii se afla în subordinea
Secretariatului de Stat al Moldovei şi îşi îndeplinea atribuţiile prin intermediul
Comisiei cercetării cărţilor de cetit sau Comisia priveghetoare, cum i se mai
spunea. Dacă în privinţa cărţilor religioase, direcţia era stabilită de Mitropolie, în
privinţa importului de carte laică cenzorul era cel care permitea aducerea lor în
ţară. În afara capitalei, verificarea cărţilor era făcută de ispravnici, vameşi şi de
„poliţiile locale”97.
95
Rosetti, Arhiva senatorilor, p. 134-135; Tomescu, Tipografia duhovnicească, p 262, 267.
96
Rosetti, Cenzura în Moldova, p. 1; Arh. St. Iaşi, Doc., Pachet CXXXIII/75,
97
Jumară, Circulaţia cărţilor străine, p. 277.
Tirajul.
Reprezintă elementul fără de care nu se poate surprinde corect impactul
cărţii şi al tiparului în viaţa social-politică, economică şi culturală a epocii. Corelat
cu circulaţia, tirajul constituie un indiciu important despre rolul tipăriturii în
afirmarea sau cristalizarea unor idei care frămîntau societatea la un moment dat. În
cazul actelor oficiale şi al foilor volante, cunoaşterea tirajului permite aflarea
contribuţiei tipografiei la difuzarea informaţiilor oficiale, a ideilor noi şi la
modernizarea societăţii. Lucrul este posibil deoarece tirajul ilustrează măsura în
care imprimatul devine accesibil diferitelor pături sociale, oferind date despre
situaţia politică, structurile fiscale şi social-economice, viaţa culturală şi religioasă
a unei epoci, numărul exemplarelor imprimate dintr-o lucrare fiind determinat de
conţinut şi adresabilitate.
Deşi importanţa cunoaşterii tirajelor este evidentă, din cauza rarităţii
datelor directe, de cele mai multe ori cercetătorii au evitat subiectul, investigaţia a
rămas în faza informaţiilor tangenţiale iar opiniile nu sînt unitare. Constantin
Şerban credea că pînă la sfîrşitul secolului al XVIII-lea, tirajul a avut o medie de
150 de bucăţi. Referindu-se la o singură carte, Liturghia (Iaşi, 1759), Constantin
Turcu presupunea că ea a avut un tiraj de 100 de bucăţi98. Cifrele amintite nu pot fi
reale, fiind prea mici. Mircea Tomescu a numărat pentru perioada 1508-1830
aproximativ 2100 de titluri, apărute în 1 575 000 exemplare, stabilind o medie a
tirajului de 750 de exemplare pentru fiecare carte99, Octavian Şchiau considera că
lucrările se tipăreau între 500 şi 1000 de bucăţi, la fel ca Ştefan Lemny, care arăta
că „faţă de tipăriturile din veacurile XVI-XVII, cu tiraje între 100 şi 500 de
exemplare, cele din veacul XVIII au avut pînă la 500-1000 exemplare, ajungînd
spre sfîrşitul secolului să depăşească limita din urmă, adesea pînă la două-trei mii
de exemplare”100. Cornelia Papacostea-Danielopolu afirma că în cazul unor cărţi
fundamentale şi mult căutate, precum Cartea românească de învăţătură (Iaşi,
1643), tirajul trebuie să fi fost de 1000 de bucăţi. Autoarea respinge aserţiunea că
tirajele cărţilor fundamentale ale ortodoxiei erau egale cu numărul localităţilor cu
biserică ortodoxă română, ceea ce ar presupune tiraje de cîteva mii de exempare101.
În mod sigur, aşa cum vom vedea mai departe, numărul satelor era elementul
principal luat în calcul la stabilirea tirajelor. Unele tipărituri trebuiau să ajungă în
fiecare biserică şi mănăstire ortodoxă din Ţara Moldovei, în şcoli, la Domn şi la
mitropolit, la autori, traducători şi tipografi, dar şi în afara ţării, fapt care ne obligă
să admitem ca posibile tiraje de pînă la 4500-5000 de exemplare.
98
Olteanu, Şerban, Meşteşugurile din Ţara Românească şi Moldova, p. 286; Turcu, Cărţi,
tipografi şi tipografii, p. 30.
99
Tomescu, Cartea veche românească, p. 593.
100
Lemny, Sensibilitate şi istorie, p. 24.
101
Papacostea-Danielopolu, Carte şi tipar, p. 110 - 111.
Cercetarea tirajului va fi limitată doar la cărţi, deoarece tirajul actelor şi al

foilor volante va fi examinat în capitolul consacrat acestora, şi va urmări
clarificarea deosebirilor care există între noţiunile de ediţie şi tiraj.
Tirajul propriu-zis. Nu avem ştiri directe despre tirajul cărţilor imprimate
în Ţara Moldovei în prima jumătate a secolului al XVII-lea. Ştim doar că, în a doua
jumătate a secolului, domnul Gheorghe Duca a cerut tipografiei din Liov să-i
tipărească 400 de Psaltiri şi 200 de Cazanii102. Prima informaţie sigură despre
tirajul unei cărţi tipărită în Ţara Moldovei datează abia din anul 1745: la tipografia
arabă de la mănăstirea Sf. Sava din Iaşi, cartea Arbitrul adevărului şi expunerea
dreptăţii, legată într-un volum împreună cu Manualul în contra infailibilităţii
Papei, s-a tipărit în 1500 de exemplare103. Avînd în vedere că în Imperiul Otoman
nu exista altă tipografie, precum şi distanţa geografică mare dintre destinatarii
cărţilor şi tipografie, presupunerea că toate cărţile imprimate în limba arabă la Iaşi
au avut aproximativ acelaşi tiraj, nu este eronată, altminteri investiţiile mari impuse
de înfiinţarea şi funcţionarea unui atelier tipografic nu se justificau.
Cartea episcopului Amfilohie Hotiniul, De obşte Gheografie, s-a tipărit în
anul 1795 la Iaşi în 1000 de exemplare distribuite în primul rînd şcolilor. Altă ştire
privitoare la tiraj se află în corespondenţa episcopului Iosif al Argeşului cu Hagi
Constantin Pop. La 3 noiembrie 1796, episcopul îi scria negustorului sibian
propunîndu-i să susţină băneşte imprimarea Tîlcului evangheliilor, tradus deja de
doi tipografi din Ţara Moldovei, Gherontie şi Grigorie. Aceştia voiau să scoată
cartea, „dară mîna nu le dă, că n-au de cheltuială“, iar dacă s-ar tipări în 1000 de
exemplare, 500 le-ar lua episcopul Romanului, Veniamin Costachi104. Prin urmare,
tiraje de 1000 de exemplare nu erau neobişnuite. Chiar dacă ne aflăm la sfîrşit de
secol XVIII, un tiraj de 1000 de bucăţi destinate în primul rînd şcolilor permite
presupunerea că o tipăritură destinată concomitent şcolilor şi bisericilor trebuia să
aibă tiraje considerabil mai mari.
Ştiri documentare bogate despre tirajul cărţilor avem de la începutul
secolului al XIX-lea, pentru tipografia de la Chişinău. În anul 1814, Bucoavna
moldovenească s-a tipărit în 1200 de bucăţi şi s-a reeditat în 1815 tot în 1200 de
bucăţi; în 1815 au mai apărut Liturghia în 1200 bucăţi (din care 1100 pe hîrtie
simplă şi 100 pe hîrtie de Olanda), un Molevnic în 1500 de exemplare, reeditat în
1816 în doar 300 de bucăţi şi 120 de abecedare bilingve româno-ruse105. În 1816
s-au mai imprimat un Catihisis în 3000 de exemplare, un Te-deum de Crăciun, în
102
Iorga, Studii şi doc., vol. VII, p. CXCV-CXCVI; Hurmuzachi, Documente, Supl. II,
partea a 3-a, p. 84-85.
103
BRV, IV, p. 65.
104
Păcurariu, Legături bisericeşti, p. 113.
105
David, Tipăriturile româneşti, p. 15-16, 26, 28; Ciobanu, Cultura românească, p. 60 şi
Popovschi, Istoria bisericii din Basarabia, p. 86, afirmă că Molitvenicul a avut doar 1200
de ex.; Ciurea, Iacob Stamati, p. 138-139.
1500 de bucăţi (retipărit în 1826), un Ceaslov în 1200 de bucăţi106. În 1817 s-a

imprimat Registrul şi rînduiala parastasului în 1600 de bucăţi şi 1200 de
Ceasloave, în 1818 o Psaltire în 1600 de exemplare, iar în anul 1819 s-au tipărit
800 de Mineie, o Gramatică rusească tradusă, în 1500 de bucăţi. În 1820 au apărut
Molitvenicul în 1500 de exemplare, Rînduiala sfinţirii bisericii în 800 bucăţi
(reeditată în 1821 în 700 de bucăţi), şi o Cărticică pentru primirea din alte religii
în religia ortodoxă în 800 de bucăţi. În anul 1821 s-au mai tipărit 150 de
Molitvenice mari, iar în 1822 s-au tipărit Bucoavna ruso-moldovenească în 1200 de
exemplare107. Tirajele obişnuite ale unei cărţi erau între 1200 şi 1500 de bucăţi, dar
trebuie ţinut seama că tipografia de la Chişinău lucra numai pentru partea Ţării
Moldovei anexate în 1812 de Imperiul Rus. Cumulînd tirajele cărţilor apărute într-
un an, se observă că în 1815 s-au tipărit 3900 de exemplare; în 1816 s-au tras 6000
de bucăţi; în anul 1817 s-au imprimat 2800; în 1819, au ieşit de sub teascuri 1300
de bucăţi; în anul 1820, s-au tipărit 2800, pentru ca în 1821 să se scoată doar 850,
iar în anul 1822, 1200 de exemplare. Acestora li se adaugă actele şi foile volante
care vor fi discutate separat. Privitor la cărţile imprimate la Iaşi în acea perioadă, la
8 aprilie 1819, arhimandritul Varlaam Sardios îi scria unui arhiereu despre editarea
unei cărţi greceşti în 5000 de bucăţi în tipografia Mitropoliei108.
Deşi informaţiile directe sînt puţine, tirajele pot fi aproximate pe baza
documentelor, a însemnărilor de pe cărţi şi a cunoaşterii structurilor social-
economice şi culturale ale epocii, care arată categoriile de destinatari ai acestora.
Criteriul principal de stabilire a tirajului unei tipărituri era conţinutul.
Toate cărţile aveau un conţinut religios, dar adresabilitatea şi utilitatea lor era
diferită. Cărţile de lectură (Cazanii, Psaltiri, Antologhioane, Ceasloave, Mineie)
aveau o adresabilitate largă, fiind folosite atît în biserici, cît şi în şcoli şi în familie,
astfel încît aveau şi tirajele cele mai mari. Cărţile de ritual folosite de preoţi în tot
cursul anului (Liturghiere, Molitvenice, Evanghelii, Apostoale), au avut şi ele tiraje
mari. Chiar şi cărţile de ritual cu folosire redusă (Tîrnosanii, Trioduri sau
Penticostare) au avut tiraje mari, din cauză că aveau o durată de viaţă mai lungă,
asigurată de relativ rara lor folosire, ceea ce făcea ca să fie imprimate la intervale
lungi de timp. Spre exemplu, în Ţara Moldovei; Triodul s-a editat doar în anii 1747
şi 1816, iar Penticostarul doar în 1753 şi 1800. Apărînd la intervale mari de timp,
tirajele trebuiau să fie suficiente pentru acoperirea nevoilor. În schimb, cărţile de
106
Ciobanu, loc. cit.; Popovschi op. cit., p. 86; la David, op. cit., p. 30: sînt 500 de
exemplare Te-deum, iar la Popovschi ar fi fost un Te-deum, cu 300 de ex. şi un Te-deum de
Crăciun în 1500 de bucăţi.
107
David, op. cit., p. 37, 43, 46, 52-57; Ciobanu, op. cit., p. 51 şi 60; Mihail, Acte în limba
română, p. XXI; idem, Contribuţii la BRV, II, p. 764-766 şi 770; Popovschi, op. cit, p. 86.
108
Arh. St. Iaşi, Doc., Pachet DXXXXV/59.
polemică religioasă ce se adresau unui public mai instruit, aveau tiraje mai mici, în
raport cu destinatarii lor.
Potrivit Arhivei Consistorului din Chişinău, Condica de formele
înştiinţărilor, în anul 1812, cînd au anexat partea dintre Prut şi Nistru, autorităţile
ţariste au verificat situaţia bisericilor de aici. Studiind datele privitoare la dotarea
cu cărţi, se obţin, indirect, ştiri despre tipăriturile care trebuiau să existe în mod
obligatoriu într-o biserică: „nu se află Penticostar şi Triod”; „numai Apostol
lipseşte”; „lipseşte Mineiul”; „Octoih şi Apostol lipsesc”; „lipseşte Octoih şi
Ceaslov”109. Asemenea publicaţii trebuiau să existe în fiecare biserică, dar o dată
achiziţionat, un exemplar se folosea mulţi ani. Pe de altă parte, dacă fiecare biserică
trebuia să aibă cărţile necesare, în schimb, cercetarea cataloagelor a arătat că, de
multe ori, într-o mănăstire se cumpărau mai multe bucăţi ale aceleiaşi cărţi, fapt de
care trebuie să se ţină seama cînd se aproximează tirajul unei ediţii. Într-un catalog
al mănăstirii Neamţ, dintre imprimatele din Ţara Moldovei figurează şi „3 Alfavite
tipărite la Iaşi;<…> 3 Azbucoavne în Iaşi tipărite <…> 2 Gheografii tipărit(e) în
Iaşi; <…>10 <bucăţi> 7 Taine biseariceşti tipărite; <…> 50 Theofilact, Evanghelie
tîlcuită, tipărit(e) în Iaşi, dat(e) de părintele mitropolit Veniamin“. Cele 50 de
bucăţi din lucrarea lui Teofilact au fost trimise acolo în toamna anului 1806110.
Elementul de bază în calcularea tirajului cărţilor cu adresabilitatea şi
utilitatea cea mai mare era numărul satelor şi, mai ales, al bisericilor lor, la care se
adăuga bisericile din oraşe şi mănăstirile ortodoxe din ţară. Dincolo de hotare,
cărţile în limba română se vindeau în special în Transilvania, dar şi la mănăstirile
ortodoxe de la Muntele Athos, din Orient şi din Ucraina.
Documentele oferă confirmarea acestor aproximări. Un act din anul 1759
arată că o carte (Liturghia, Iaşi, 1759), trebuia „să se împartă în toată ţara, prin
toate satele ce vor fi biserici <…>. Şi de aceste cărţi să se dé şi pe la mănăstirile de
Ţară şi pe la mănăstirile greceşti, fiindcă şi aceste supt păstoria Mitropoliei noastre
se află. Şi pe la schituri, cum şi pe la besearicile domneşti şi boiereşti”111. Nu ştim
cîte sate erau la acea dată în Ţara Moldovei, deoarece creşterea numerică a fost
fluctuantă, dar s-a ajuns pînă la aproximativ 2500 sate spre sfîrşitul secolului al
XVIII-lea. Potrivit Catagrafiei din 1810, în Ţara Moldovei erau 2222 tîrguri şi sate
cu 2312 biserici de mir, 203 mănăstiri şi schituri112. În ce priveşte numărul satelor
şi al bisericilor dintre Prut şi Nistru, partea anexată în anul 1812 de Imperiul Rus,
ştirile sînt contradictorii. Ştefan Ciobanu informează că în Basarabia existau 749
biserici în 755 sate şi oraşe, în timp ce Nicolae Popovschi precizează că erau 775
109
Popovschi, Istoria bisericii din Basarabia, p. 13.
110
Fecioru, Un catalog vechi al bibl. m-rii Neamţ, p. 419, 421 şi 430; Tomescu,
Mitropolitul Grigorie al IV-lea, p. 113.
111
Arh. St. Iaşi, Doc., Pachet CCCLX/43, f. 89-91.
112
Ciurea, Evoluţia aşezărilor, p. 128; Tomescu, Catagrafia Basarabiei, p. 57.
biserici parohiale şi aproape 40 de mănăstiri şi schituri. După altă ştire, se pare că

în 1821, în Basarabia erau 862 de biserici, iar dincoace de Prut erau 1648 de sate şi
35 de tîrguri113. În contractul încheiat de Gheorghe Asachi cu autorităţile în anul
1829 s-a estimat că în Ţara Moldovei erau 2000 de sate, „din care cé mai mare
parte s-au socotit că ar avé peste 50 lăcuitori; iar pe urmă, după pliroforiè luată di
la Visterie în anul 1839 cu n(umer)o 1553, s-au dovedit că satile cu număr de
lăcuitori piste 50 se sui la 917, iar aceli cu număr mai puţin la 898”114.
Privitor la numărul preoţilor şi al diaconilor în Ţara Moldovei, se pare că în
anul 1777 erau cam 4700: în judeţul Suceava erau 258 preoţi şi diaconi, în Neamţ
erau 694, în Roman erau 152, în Bacău erau 402, în Putna erau 626, în Tecuci erau
328, în Covurlui erau 158, în Tutova erau 320, în Vaslui erau 224, în Greceni erau
22, în Codru, 60, în Lăpuşna - Orhei erau 360, în Soroca erau 216, în Cernăuţi erau
130, în Dorohoi erau 172, în Hîrlău erau 146, în Cîrligătura erau 70, în ţinutul Iaşi
erau 262, iar în oraşul Iaşi erau cam 100 de preoţi şi diaconi. O statistică din anul
1803 atestă 4750 de preoţi şi diaconi în scriptele Visteriei în Ţara Moldovei care nu
mai avea Bucovina115. Desigur că nu toţi preoţii şi diaconii aveau cărţile proprii,
dar numărul lor poate sta, orientativ, la temelia fixării tirajelor, alături de cel al
bisericilor. Afirmaţiile sînt susţinute de ştirea amintită deja, că după ce a tipărit
Evanghelia din 1762, mitropolitul Gavriil i-a trimis episcopului de Huşi 115
exemplare să le vîndă. În afara Episcopiei Huşilor, mai existau cele de Rădăuţi, de
Roman şi eparhia Iaşilor, cărora cu siguranţă le-au fost trimise cărţi pentru zonele
lor de jurisdicţie. Ioanichie episcopul Romanului a şi cumpărat un exemplar care
„s-au dat de noi la biserica noastră din Vulpăşeşti pentru a noastră pomenire”116.
La începutul secolului XIX, Liturghia (Chişinău, 1815), trebuia cumpărată
de protopopiatele din Basarabia, pentru toate bisericile de acolo117. În 1829, cînd
Gheorghe Asachi a căpătat privilegiul tipografiei pe zece ani, contractul încheiat
prevedea fixarea tirajelor şi a preţurilor de desfacere în funcţie de numărul satelor,
cărora li se impunea obligativitatea de cumpărare a imprimatelor: „fiişticare sat cu
piste 50 lăcuitori va fi îndatorit a se prenumăra pentru un eczămplariu la această
Foaie <Sătească>, cu plată de zăci sorocoveţi pe an <…>; satile cu număr de
lăcuitori mai puţin de 50 vor plăti pentru un eczămplariu cinci sorocoveţi <…>. La
închipuire tocmelii cu dumnealui aga Asachi socoteala se făcuse cu tahmin de 2000
sati, din cari cè mai mare parte s-au socotit că ar avè peste 50 lăcuitori, iară pe
urmă, după pliroforia luată di la Visterie în anul 1839, cu n(umerul) 1553, s-au
113
Ciobanu, Cultura românească, p. 22; Popovschi, Istoria Bisericii din Basarabia, p. 13-
14 şi 52; Ungureanu, Despre breslaşi, p. 259-260.
114
Arh. St. Iaşi, Fond Secretariatul de Stat, Dosar 650/1839-1853, f. 19 şi 54.
115
Furtună, Preoţimea românească, p. 187.
116
Arh. St. Bucureşti, Ms. 544, p. 328-329, nr. 100; Caproşu, Chiaburu, Însemnări, vol. II, p. 129.
117
Mihail, Tipărituri româneşti în Basarabia, p. 16.
dovedit că satile cu număr de lăcuitori piste 50 se suie la 917, iară cele cu un număr
mai puţin la 898, după care s-au văzut un neagiuns la suma cu care d(umnealui) aga
Asachi se bizuise <…de> şase mii lei pe an”. Aflarea numărului satelor şi, prin
extindere, al bisericilor, era esenţială pentru fundamentarea corectă a tirajelor,
deoarece satele şi bisericile asigurau desfacerea masivă a imprimatelor. Stabilirea
unor tiraje neconforme cu realitatea ar fi generat cheltuieli inutile, care cu greu se
mai puteau amortiza. Pentru a preveni un astfel de neajuns, Mihail Kogălniceanu a
obţinut în 1840 ca în contractul său să se prevadă că „visteria va da de iznoavă
pliroforie gios iscălitului de cîte sate se află în Prinţipat, pentru ca se pociu prigăti
numărul eczemplarilor trebuincioase”118. Deşi cei doi cărturari se aflau deja în plin
secol XIX, cînd tipografia se înscria pe trasee capitaliste, cunoscînd rigoarea care
reglementa meşteşugurile medievale, este obligatorie presupunerea că şi
predecesorii lor îşi stabileau tirajele tot în funcţie de categoriile de destinatari. În
toate cazurile, sumei de cărţi cu destinaţie colectivă, i se adăuga un număr
suplimentar destinat şcolilor şi achiziţiei de persoane particulare, clerici sau mireni,
din Ţara Moldovei şi zonele învecinate. Tirajul final se obţinea prin adăugarea unui
număr de exemplare ce reveneau Domnului, Mitropolitului şi tipografilor. Tocmala
tipografilor din 1747, stipula că partea cuvenită acestora din urmă depăşea uneori,
100 de exemplare. De aceea, presupunem că lucrări ca Liturghia din 1759 şi
Evanghelia din 1762 au avut un tiraj de 4500-5000 de bucăţi.
Un argument indirect în sprijinul tirajelor menţionate este furnizat de
tipografia de la Chişinău, care scotea în mod obişnuit tiraje de 1200-1500 de bucăţi
numai pentru partea Ţării Moldovei dintre Prut şi Nistru, dintre care unele erau
retipărite după un an, ceea ce însemna că necesarul era considerabil mai mare. Aşa
cum s-a arătat mai sus, în Basarabia de după 1812, numărul bisericilor era de
aproximativ 800, ceea ce înseamnă că, în unele cazuri, se imprimau cărţi într-un
număr aproape dublu faţă de cel al bisericilor. Acesta trebuie să fie criteriul de
înmulţire a bisericilor pentru a fixa tirajul. Chiar dacă ţinem seama de faptul că ne
aflăm la începutul secolului XIX, cînd numărul ştiutorilor de carte era mai mare,
comparativ cu epocile anterioare, şi de faptul că autorităţile ţariste urmăreau
înlocuirea vechilor tipărituri româneşti cu altele noi, conforme cu spiritul
ocupanţilor, care trebuiau să ajungă în toate bisericile şi şcolile, tirajele erau
însemnate. Se pare că pînă la moartea mitropolitului Gavriil, în 1821, la Chişinău
s-au tipărit cărţi în 19 320 de exemplare, în valoare de 222 340 lei119.
Tirajul obişnuit în tipografiile din Ţara Moldovei pentru tipăriturile cu
adresabilitate şi utilitate maximă a rămas constant în jurul a 4500-5000 de
exemplare, pînă la sfîrşitul perioadei analizate, deoarece, chiar dacă numărul
118
Arh. St. Iaşi, Fond Secretariatul de Stat al Moldovei, Dosar 650/1839-1853, f. 38.
119
Mihail, Tipărituri rom. în Basarabia, p. 86.
ştiutorilor de carte a crescut în permanenţă, în schimb teritoriul Moldovei s-a

diminuat considerabil în a doua jumătate a secolului XVIII şi în 1812.
Cărţile greceşti şi arabe imprimate la Iaşi trebuiau să aibă tiraje corelate cu
dimensiunile comunităţilor ortodoxe grecofone şi arabofone orientale, cărora li se
adăuga un număr destinat schimburilor culturale şi şcolilor din Orient, de la
Muntele Athos şi din Ţările Române. Aşa cum se va vedea în capitolul privitor la
Patronajul asupra tipografiei şi distribuţia cărţilor, cărţile în limba greacă erau
trimise în Transilvania la companiştii greci de la Sibiu şi Braşov şi la reprezentanţii
comunităţilor greceşti din Apusul Europei. Avînd în vedere faptul că tipăriturile în
limba arabă realizate la Iaşi au avut tiraje de 1500 de bucăţi, dar că limba greacă
avea o arie de folosire mult mai mare decît araba, atunci şi cărţile în limba greacă
imprimate la Iaşi trebuie să fi avut tiraje mai mari. Tiparul în limba greacă a avut
mai multe centre în Europa, existînd tipografii greceşti la Veneţia şi la Viena, dar şi
diaspora greacă era numeroasă, astfel încît admiterea unor tiraje tot de 4500-5000
de bucăţi nu este eronată pentru tipografiile de la mănăstirile ieşene Cetăţuia şi Sf.
Sava. Cum s-a arătat mai sus, la începutul secolului al XIX-lea, arhimandritul
Varlaam, Sardios vorbea de tiraje de 5000 de bucăţi.
În Ţara Moldovei au lucrat simultan două sau mai multe ateliere
tipografice: la sfîrşitul secolului al XVII-lea şi începutul secolului al XVIII-lea, la
Iaşi au funcţionat în acelaşi timp atelierele Mitropoliei şi cele de la mănăstirile
Cetăţuia ori Sf. Sava; la mijlocul secolului al XVIII-lea, atelierul lui Duca
Sotiriovici a funcţionat simultan o scurtă perioadă, cu cel de la Episcopia de
Rădăuţi şi cu cel în limba arabă de la mănăstirea Sf. Sava; la sfîrşitul secolului au
funcţionat în paralel tipografiile lui Mihail Strelbiţchi de la Movilău şi Dubăsari cu
cea a Mitropoliei ieşene; la începutul secolului al XIX-lea, au lucrat concomitent,
atelierul tipografic al Mitropoliei şi cel al mănăstirii Neamţ, cărora li s-au adăugat
apoi, cel în limba greacă de la mănăstirea Trei Ierarhi şi cel de la Chişinău, fără a
mai pomeni de unele tipografii de campanie din Basarabia. De la mijlocul secolului
al XVIII-lea, fiecare din aceste ateliere scotea într-un an mai multe titluri. Calculul
cumulativ al tirajelor tipăriturilor scoase în anumiţi ani în care au lucrat simultan
două sau mai multe ateliere, arată că producţia tipografică în Ţara Moldovei era
apreciabilă, putînd ajunge la începutul secolului XIX pînă la 10000-15000 de
exemplare într-un an, de fiecare parte a Prutului.
Ediţie versus tiraj.
Se ştie că tirajul reprezintă totalitatea exemplarelor în care se tipăreşte o
lucrare sau un număr dintr-o publicaţie periodică, în timp ce ediţia reprezintă
totalitatea exemplarelor unei lucrări cu acelaşi conţinut, limbă şi tehnoredactare,
imprimată la aceeaşi dată, cu acelaşi zaţ. Pentru o ediţie nouă este necesară altă
compoziţie tipografică decît cea folosită la executarea ediţiei anterioare. Dacă se
foloseşte acelaşi zaţ, nu vorbim de o ediţie nouă, ci de o reimprimare sau un tiraj
nou al aceleiaşi ediţii. Precizările sînt necesare, deoarece majoritatea cercetătorilor
tiparului românesc confundă noţiunile şi, constatînd unele deosebiri grafice între
exemplarele aceleiaşi publicaţii, cred că s-au imprimat mai multe ediţii. Deşi,
indiscutabil, unele cărţi s-au imprimat în mai multe ediţii şi chiar în tiraje
suplimentare, de cele mai multe ori, deosebirile grafice existente între unele
exemplare ale aceleiaşi publicaţii trebuie explicate prin condiţiile tehnice din
atelierul respectiv. Ştirile documentare sugerează faptul că în secolul al XVII-lea,
în tipografiile din Ţara Moldovei se lucra cu un singur teasc şi cu o cantitate destul
de mică de literă, iar imprimarea se făcea după culegerea fiecărei coli. De aceea,
uneori, din cauza insuficienţei garniturilor de litere sau a gravurilor, datorate uzurii,
se înlocuia una sau alta din cele folosite la primul zaţ.
Cele mai multe controverse privesc imprimarea Cărţii româneşti de
învăţătură care s-ar fi făcut fie în mai multe ediţii, fie în mai multe tiraje, între anii
1641 şi 1643. Controversele sînt datorate tocmai deosebirilor grafice. Exemplarele
acestei tipărituri au fost împărţite în două serii, notate A şi B, în funcţie de
conţinutul şi aspectul grafic al foii de titlu, paginaţie şi verso-ul filei 280.
Exemplarele din seria A au titlul încadrat de două coloane, în cîmpul de sus sînt
reprezentaţi Sf. Gheorghe şi Sf. Ioan cel Nou de la Suceava, iar în medalion sînt Sf.
Trei Ierarhi. Pe f. 280 verso începe învăţătura la Duminica a 13. Exemplarele din
seria B au titlul încadrat de gravuri reprezentîndu-i pe Evangheliştii Matei, Marcu,
Luca şi Ioan, pe Sf. Trei Ierarhi, pe Sf. Apostoli Petru şi Pavel, Sf. Ioan cel Nou de
la Suceava şi Sf. Cuvioasă Parascheva. În medalionul central superior este
reprezentat Iisus Hristos Binecuvîntînd. Textul acestei serii este mai îngrijit,
aspectul grafic mai perfecţionat şi mai bogat ilustrat. Pe verso-ul f. 280 începe
învăţătura la Duminica a 19-a. Alături de aceste exemplare majoritare, au fost
depistate şi unele exemplare particulare, avînd fie foaia de titlu cu anul de apariţie
1641, iar epilogul cu data 1643, fie avînd gravuri suplimentare ori alte
particularităţi ce sînt, de fapt, erori tipografice.
Cercetînd un număr de exemplare cu astfel de diferenţe, Gavril Hango
afirma că s-au imprimat nu mai puţin de 4 ediţii. La rîndul lor, Ioan Bianu şi Nerva
Hodoş presupuneau că imprimarea a început în anul 1641 şi că în 1643, cînd s-a
terminat de tipărit toată cartea, titlul părînd prea simplu, s-a retipărit împreună cu
prefaţa, întrebuinţîndu-se cerneala roşie. Cartea s-a tipărit cu greutate, iar greşelile
de tipar şi mai ales cele de paginaţie s-au imprimat pe parcursul imprimării, fără a
se renunţa la filele (respectiv colile tipografice) conţinînd greşeli fără prea mare
însemnătate, fiind vorba, în consecinţă, de o singură ediţie120. Atanasie Popa,
referindu-se la foaia de titlu cu anul 1641, susţinea că aceasta, avînd textul
imprimat numai cu cerneală negră, conţine anul gravării şi nu al tipăririi,
deoarece şi pe prima foaie de titlu este gravat anul 1642, iar al tipăririi de 1643.
Florea Mureşanu consideră că lucrarea s-a tipărit în două ediţii prime, A şi B, cu
120
BRV, I, p. 536-537.
două foi de titlu, datate diferit (1641, 1643) şi cu diferenţe (recte greşeli!) în
numerotarea foilor. Autorul sesisează faptul că diferenţele nu sînt identice la cele
două tipuri, în exemplarele A cele mai multe găsindu-se în partea întîia a cărţii.
Există greşeli şi în titlurile paginilor, în ornamentaţie şi iniţiale121. Octavian Şchiau
scria că „cele două serii, A şi B, deşi nu înregistrează deosebiri esenţiale, dovedesc
că lucrarea s-a tipărit de două ori. Este greu de acceptat că şi seria B s-a tipărit în
anul 1643. Credem că cea de a doua serie a ieşit de sub tipar la un an sau chiar doi
după cea dintîi, la cererea repetată a cumpărătorilor. Menţinerea aceluiaşi an, 1643,
reprezintă o garanţie pentru cumpărător că e vorba de aceeaşi lucrare”122. Augustin
Z.N. Pop credea că diferenţele de aspect şi datare se explică prin tragerea a patru
tiraje. Florian Dudaş consideră, din contra, că toate exemparele sînt ale unei
singure ediţii, dovedită de colofonul unic de la 1643. Diferenţele arată „imprimări
perfecţionate ale aceluiaşi text, în aceleaşi condiţii tipografice, folosindu-se o serie
de plăci sau forme de tipar diferite din punct de vedere grafic şi ornamental mai
perfecţionate, care exprimă conlucrarea autorului cu meşterii tipografi. <…>
Laolaltă, ambele serii de exemplare, tipuri de tipărituri sau tiraje (A, B, inclusiv
exemplarele particulare) ieşite de sub teascul tiparniţei din Iaşi la 1643 alcătuiesc
ediţia princeps a Cărţii româneşti de învăţătură a lui Varlaam”123.
Ipoteza lui Octavian Şchiau, potrivit căreia seria B a Cărţii româneşti de
învăţătură s-ar fi tipărit în cursul anilor 1644-1645, nu rezistă unei cercetări mai
atente. Motivul principal îl constituie dotarea tehnică a atelierului tipografic de la
mănăstirea Trei Ierarhi din Iaşi, care abia se înfiinţase, cu unelte aduse din import.
Pentru tipărirea concomitentă a aceastei lucrări monumentale, a celor Şapte taine, a
Paraclisului Născătoarei de Dumnezeu, precum şi pentru pregătirea Pravilei lui
Vasile Lupu ce urma să iasă în 1646 era nevoie de mai multe echipe de tipografi,
care, cu siguranţă nu au existat. La aceasta trebuie adăugată repeziciunea cu care se
uza litera de tipar, fapt ce ar fi impus existenţa unei cantităţi foarte mari de litere.
Concluzia lui Florian Dudaş că cele două serii A şi B, precum şi
exemplarele particulare alcătuiesc o singură ediţie este corectă. Greşelile de tipar
au fost îndreptate pe parcursul tipăririi, pe măsură ce au fost depistate şi s-au
înlocuit unele garnituri de litere şi gravuri uzate sau deteriorate. Diferenţele
semnalate nu se datorează neapărat conlucrării strînse a autorului cu meşterii
tipografi, ci dotării tehnice şi, implicit, organizării muncii în cel dintîi atelier
tipografic din Ţara Moldovei. Spre mijlocul secolului XVIII, norma zilnică de
lucru într-un atelier tipografic a fost fixată la o coală pe zi, pentru întregul tiraj al
cărţii, dacă atelierul era dotat cu cel puţin două teascuri. Dar această normă de
lucru, care asigura şi uniformitatea imprimării, nu exista în momentul introducerii
121
Popa, Cazania lui Varlaam, p. 12, nota 7; Mureşanu, Cazania lui Varlaam, p. 119-127.
122
Şchiau, Circulaţia Cazaniei lui Varlaam, p. 524.
123
Pop, Viaţa mitropolitului Varlaam, p. 759; Dudaş, Cazania lui Varlaam, p. 42-43.
tiparului în Ţara Moldovei, iar viteza de lucru depindea de cantitatea de literă.

Aceasta trebuia să fie dublă faţă de necesarul unei coli pînă şi în cazul lucrului la
un singur teasc, dacă se dorea ca, în timp ce o formă era la tras, următoarea să fie la
cules. Tipografia lui Vasile Lupu, în mod sigur, nu avea două teascuri pe care să le
deservească două echipe de tipografi şi nici cantitatea de litere necesară compunerii
a două forme simultan. Din cînd în cînd, zaţul trebuia spălat pentru a îndepărta
cerneala învechită şi îngroşată pe litere. Este posibil ca fiecare coală tipografică să
fi fost culeasă şi imprimată de trei-patru ori pentru a se obţine tirajul propus, iar la
fiecare imprimare s-au eliminat eventualele greşeli depistate la corectura celei
anterioare şi s-au înlocuit literele şi gravurile deteriorate. Prin urmare, nu a mai fost
posibilă respectarea întocmai a formelor unice de imprimare. Aşa pot fi explicate şi
unele erori tipografice (imprimarea numai cu cerneală neagră a unor pagini,
imprimarea cadrului şi omisiunea textului altora şi chiar omiterea imprimării
anumitor pagini), dar şi ritmul anevoios de realizare a cărţii. Situaţia s-a repetat de
multe ori pe parcursul activităţii tipografice în Ţara Moldovei.
Culegerea şi imprimarea repetată a aceleiaşi coli şi înlocuirea unor
garnituri de litere şi materiale tipografice, împreună cu neatenţia tipografilor pot
explica deosebirile grafice întîlnite şi în cazul altor cărţi din secolul XVII în Ţara
Moldovei, comparativ cu descrierea lor de bază din BRV, fără a fi vorba de tiraje
diferite. Dintre cărţile păstrate la BCU „M. Eminescu” Iaşi, unei Pravile a lui
Vasile Lupu (Iaşi, 1646), îi lipsesc literele latine „SE.Cz” de pe pagina de titlu.
Volumul II din Vieţile Sfinţilor (Iaşi, 1682-1686), păstrat la Biblioteca Academiei
din Bucureşti, are pe f. 84, în locul formulării reproduse în BRV, vol. I, p. 240-246,
referitoare la ieromonahul Mitrofan, altă încheiere: „sfîrşitul a şase luni. Pavel
tipograf“ şi îi lipseşte şi fraza conţinută în exemplarul descris în BRV, la f. 137,
privitoare la încheierea lunii mai, şi de aceea Doru Mihăescu presupune existenţa a
cel puţin două tiraje ale cărţii124. Diferenţe grafice există şi între exemplarele
Divanului lui Dimitrie Cantemir şi l-au făcut pe Virgil Cândea să creadă că
tipăritura a avut două tiraje. În exemplarul aflat la un moment dat în posesia lui
Jacques Byck, filele 1-24 au titlurile intercalate în text, iar nu marginale,
coloncifrul are şi numerotare chirilică, iar pagina 52 este numerotată 49. Greşeala
de paginaţie se regăseşte şi în exemplarul III al cărţii de la BAR. Virgil Cândea
presupune că acea coală fie a fost trasă în două rînduri şi, între imprimări, căzînd
coloncifrul, el fost cules greşit, fie că, iniţial coloncifrul a fost cules greşit şi
corectura s-a făcut în timpul imprimării. Din acelaşi motiv, probabil, o pagină este
omisă şi adăugată fără număr în coala cu signatura U, între f. 83 şi 84, rămînînd
albă pe verso125. Este posibil ca acea coală să fi fost trasă de două ori, numai că, aşa
cum s-a văzut, între două imprimări, din cauza costurilor mari presupuse de
124
Bodinger, Cartea rom. veche în BCU Iaşi, p. 7; Mihăescu, Mitrofan episcop de Huşi, p. 317.
125
Cantemir, Divanul, p. LXXXI şi LXXXIX.
obţinerea literei, zaţurile nu se păstrau în forma iniţială, ci se desfăceau, iar literele

erau curăţate şi distribuite în casete pentru a fi folosite din nou. Conservarea
formelor culese prin stereotipie a fost inventată abia în 1725 de bijutierul scoţian
William Ged din Edinburgh126. Pe de altă parte, din studiul tehnicii de lucru, ştim
că se făcea o corectură a formelor după ce erau culese, de probar, şi o corectură a
textului de către diorthositor, încît intervenţia corectoare în timpul imprimării este
puţin probabilă. De aceea, imprimarea succesivă a aceleiaşi coli tipografice, deşi a
generat micile imperfecţiuni grafice amintite, nu îndreptăţeşte afirmaţia că
tipăritura a avut două tiraje.
Din secolul al XVIII-lea, producţia tipografică dezvoltîndu-se, într-un
atelier lucrau simultan două sau mai multe echipe de tipografi, cu mai multe
teascuri şi garnituri de litere, caz în care se compuneau mai multe zaţuri pentru
aceiaşi coală de tipar. Din cauza uzurii sau a deteriorării, se întîmpla uneori, ca
anumite garnituri de litere sau gravuri să fie insuficiente sau inutilizabile şi să se
înlocuiască una sau alta din cele folosite la zaţul iniţial. Mai mult chiar, lucrînd mai
mulţi zeţari, în cazul în care se strecura o greşeală de cules, aceasta se repeta la
întreaga coală culeasă de un zeţar. Inevitabil, rezultau serii cu alternanţe grafice,
fără a se putea vorbi, totuşi, de tiraje diferite.
Studiul unor tipărituri realizate în Ţara Moldovei începînd cu mijlocul
secolului al XVIII-lea susţine afirmaţiile de mai sus. La un Ceaslov (Rădăuţi,
1745), de la BCU „M. Eminescu” din Iaşi, tiparul mic are 30 de rînduri pe pagină
şi nu 36 cum indică descrierea din BRV, gravura înfăţişînd Buna vestire se află
între paginile 420-421, iar la numerotare, după p. 390 reîncep p. 380-385. Spre
deosebire de acesta, două exemplare păstrate la mănăstirea Neamţ au pe
frontispiciu scris „21 septembrie 1745”, iar pe penultima pagină „18 septembrie
1745”. Compoziţia şi datarea diferită s-ar putea datora la două echipe de tipografi,
respectiv doi zeţari care, deşi lucrau simultan, aveau ritmuri diferite şi au terminat
imprimarea la distanţă de cîteva zile una faţă de cealaltă. Tot dintre cărţile păstrate
a BCU „M. Eminescu” din Iaşi, un Octoih (Iaşi, 1749), are multe erori de paginaţie
comparativ cu descrierea din BRV, iar altul din 1786 prezintă o deosebire între
caracterele mici din titlu şi text şi cele ale „învăţăturilor”, care sînt cursive în unele
exemplare şi drepte în altele, iar exemplarelor cu caractere drepte le lipsesc
ultimele două „învăţături”. În plus, foile unor exemplare sînt paginate greşit, iar
numerotarea coalelor este diferită. Lipsa ultimelor două învăţături se poate explica
prin faptul că Octoihul din 1786 a fost tipărit în două ediţii, aşa cum consideră
autorii BRV, dar poate fi cauzată, la fel de bine, de două echipe diferite de tipografi.
Înfruntarea jidovilor (Iaşi, 1803) de la Filiala din Cluj a Bibliotecii Academiei este
diferită de cea descrisă în BRV: florile din compoziţia tipografică de pe foaia de
titlu sînt diferite, stema şi versurile sînt înlocuite cu un citat din Psalmul 11,
126
Olteanu, Din istoria şi arta cărţii, p. 336.
calitatea hîrtiei este şi ea diferită. Deşi este posibil ca tipăritura să fi avut două
ediţii127, în lipsa unor informaţii sigure, înclinăm tot spre explicaţia bazată pe
echipele diferite de tipografi şi pe insuficienţa materialului tipografic ce a
determinat înlocuirea gravurilor. O Învăţătură sau povăţuire pentru facerea pîinii
păstrată la BCU „M. Eminescu” din Iaşi are prefaţa traducătorului Al. Beldiman
înaintea paginii de titlu, nu ca greşeală de legătură, ci tipărită anume în acest fel,
după cum arată şi custodele. La Chişinău, în anul 1816, Catehismul s-a tras în 3000
de bucăţi, dar litera de aceeaşi mărime fiind insuficientă, titlurile s-au cules cu
caractere de mărimi diferite. La fel s-a procedat şi cu Ceaslovul din 1817, cînd cele
1200 de bucăţi au fost imprimate cu caractere de două mărimi.
Prezenţa ori absenţa a numelor de tipografi în unele exemplare ale aceleiaşi
tipărituri poate fi explicată prin aceea că zeţarii care semnau erau şi meşterii ce
coordonau imprimarea. Prin urmare, nu credem că un exemplar din Liturghia (Iaşi,
1759), face parte dintr-un tiraj diferit doar pentru că pe pagina de titlu este semnat
„Grigorie Stanovici tipograf“, în timp ce în descrierea din BRV numele tipografului
nu apare. Afirmaţia este susţinută şi de o Liturghie (Iaşi, 1818), care pe ultima filă
conţine cîteva versuri cu acrostih, necitate în BRV, vol. III, p. 227-238, ce formează
numele tipografilor: STRATONIC şi ANTONIE128. La fel, prezenţa simultană a
unor gravuri semnate şi a altora nesemnate în cuprinsul aceleiaşi ediţii, se poate
explica prin faptul că autorul gravurii semna în zaţul pe care îl alcătuia chiar el.
Este posibil şi ca unii zeţari să îl indice pe autorul gravurii, iar alţii nu.
Tehnica tipografică a căpătat repede atributele fundamentale pe care le
păstrează şi astăzi. Astfel, numărul ediţiei unei lucrări se preciza, dacă era cazul
reeditării. Vieţilor sfinţilor din luna octombrie s-a reeditat la mănăstirea Neamţ în
1809, pe carte specificîndu-se: „a doua oară s-au tipărit cartea aceasta a Lunii lui
octo(m)vrie după cea tipărită întîi, însă puţine, numai cît s-au împlinit lipsa”. În
anul 1827, cînd s-a imprimat la Chişinău Instrucţia blagocinului, în colofon s-a
scris: „s-au tipărit la Preasfîntul Sinod, la anul 1820. Iară de pre cea slavonească
s-au tălmăcit pe limba moldovenească şi s-au tipărit în Duhovniceasca Tipografie a
Basarabiei, în Chişinău, la anul 1827”. Efrem Sirul, Cuvinte şi învăţături, vol. III
(m-rea Neamţ, 1823), de la BCU „M. Eminescu” din Iaşi, are o notă inexistentă în
BRV, vol. III, p. 243-246: „cartea cea întîi a Sfîntului Efrem Syrul cuprinde coale
122. A doa, 124 pol. Iară aceasta a treia, 162 pol. Cîte un leu pe 10 coale socotim
că fieşte carele va judeca cu cuviinţă a da, că aminterlea să păgubeşte
tipograf(ia)”129. Nu ştim dacă provine din alt tiraj, dar semnalăm diferenţa.
127
Bodinger, op. cit., p. 67, 85, 176 şi 226; Dan, Putna, p. 83; BRV, II, p. 315; Furdui,
Tipărituri rom. vechi în BAR-Cluj, p. 104.
128
Bodinger, op. cit., p 105, 325 şi 329; David, Tipărituri rom. în Basarabia, p. 26-27 şi
31; Constantinescu -Iaşi, Tipărituri vechi rom. necunoscute, p. 11.
129 129
Sinescu, O carte necunoscută, p. 704-709; Bodinger, op. cit., p. 321.
O carte imprimată de echipe diferite, cu zaţuri diferite, a fost Înfruntarea

jidovilor (Iaşi, 1803). Exemplarul descris în BRV, vol. II, p. 446-447, are titlul:
„Înfruntarea jidovilor, asupra legii şi a obiceiurilor lor, cu dovediri din Sfînta şi
Dumnezeiasca scriptură, atît din cea veche, cît şi din cea noao. Acum întîiu întru
acestaşi chip tipărită în zilele prealuminatului şi preaînălţatului domnului nostru
Alexandru Constandin Moruzi v(oie)v(o)d, întru a doao domnie a măriei sale în
Moldavie, cu blagosloveniia şi cu toată cheltuiala preosfinţiei sale chiriu chir Iacov
mitropolit a toată Moldavia în Iaşi, la anii de la H(risto)s 1803 fevruarie 8. S-au
tipărit de ieromonahul chir Macarie, duhovnic sfintei Mitropolii şi de Gherasim
ierodiicon tipografi. <…> Ierei Vasilie prubariu“. Alt tip de exemplare are aceeaşi
dată, dar este tipărit cu caractere noi şi cu ortografia simplificată (fără ´), titlul are
un alt chenar, sînt suprimate cuvintele atît cît şi se adaugă: în tipografia sfintei
Mitropolii. Predoslovia se numeşte Înainte cuvîntare, la versurile de la sfîrşit se
îndreaptă urarea de la versul 11: Ci H(risto)s, iar prubarului este Dimitrie
Antonovici. Există şi al treilea tip de exemplare, asemănător cu primul, dar în locul
stemei şi al versurilor, pe verso foii de titlu se află chipul lui David. Autorii BRV
cred că este vorba de trei ediţii diferite, dar este doar una imprimată de trei echipe
de tipografi. Înfruntarea jidovilor a apărut în altă ediţie abia în anul 1818, în limba
greacă şi în 1839, în limba română.
Realizarea unor zaţuri diferite pentru acelaşi text este dovedită de o foaie
volantă dintre anii 1745 şi 1746 (văleat 7254), semnalată de N. Iorga: un act de
impunere fiscală numit pecete, cu următorul conţinut: „Ţinutul – ocolul – satul –
numele – anul – porecla – sin – faţa – ochii – părul – barba -- musteţile”. N. Iorga
notează că era vorba de „patru forme pe o coală, compuse tipografic altfel”130.
Aprovizionarea cu hîrtie de tipar.
Imprimeria a atras după sine dezvoltarea industriei hîrtiei, suportul
tradiţional al scrisului, pergamentul, nefiind potrivit lucrului la presă.
În Europa, hîrtia a fost cunoscută mai întîi în Italia secolului al XII-lea,
adusă de negustorii genovezi şi veneţieni din Levantul musulman, sub numele de
„carta cuttanea” (hîrtia de bumbac). Fabricarea ei în Europa a început în secolul al
XIV-lea, în jurul oraşului Ancona, cu ajutorul morilor de hîrtie. Pe măsură ce
meşteşugul s-a dezvoltat, producţia a fost standardizată în ceea ce priveşte
formatul, greutatea şi calitatea. Materia primă folosită era deşeul textil, respectiv
cîrpele vechi din cînepă şi in, erau adunate din zonele învecinate morilor de hîrtie.
Un document din 19 aprilie /1 mai 1829, emis de episcopul Bucovinei,
Isaia Gheorghievici Băloşescul, furnizează ştiri privitoare la modul colectarea
acelor „învechite rupturi de pînzeturi, adică de in şi de cînepă, oricît de ferfeniţite
ar fi” în Bucovina, prin comparaţie cu celelalte provincii ale Imperiului Habsburgic
şi la preţul cu care erau plătite diferitele sortimente de deşeuri textile. „În celelalte
130
Iorga, Studii şi documente, vol. VI, p. 44.
provincii în care sînt mori pentru facerea hîrtiei se află unii din persoanele cele de
frunte, de binefăcători, care între alte bune iconomii orînduiesc a nu le lepăda, ci a
se strînge prin slujitorii şi slujnicele casei lor pînzeturile cele ce nu sînt de altă
treabă, şi la venirea adunătorilor fabricanţi le dau în dar morii de facerea hîrtiei. Iar
dumnealui tipograful Ekhardt voieşte acest fel de pînzeturi ori cu bani gata după
cumpănă, ori celor ce vor voi, schimbă cu hîrtie curată, cu tipărite tabele pentru
mitrice, conscripţii, protocoale şi cu cărţi bisericeşti şi bucoavne a le plăti, adică:
1-tăiu: pentru un cantariu sau ţentner de învechite rufe de pînză albă,
subţire, din care se face hîrtia cea delicată, numită hîrtia de poştă, 2 lei 30 creiţari şi
pînă la 3 lei în argint;
2-le: pe un cîntar sau ţentner rufe de cămăşi, mînişterguri, ştergare, şervete
şi alte ce sînt de pînză de in sau curată cînepă, din care se face hîrtia cea bună
canţlarească, 1 leu 40 creiţari argint;
3-le: rufe de pînză proastă, groasă, măcar de cîlţi, din care se face folea,
adică hîrtie străcurătoare, cîte 40 creiţari în argint. Acelor ce nu or putea aduna
aceste feluri de ferfeniţe pînă la măsura de cîntare sau ţentinere li se vor plăti după
preţul cel mai sus pus prin împărţire de funti sau după ocă.
Deci, ca pentru un obiect amînduror părţi trebuitori şi de obşte folositor,
poftitori poroncim preacuvioşiilor sale nacialnicilor şi prin preacuvioşiile sale
tuturor mădularilor monastireşti, preacucerniciilor sale protoprezviterilor şi tuturor
preoţilor din această <…> a noastră Eparhie ca să iconomisească <…> şi de acum
înainte toate peticile şi pînzăturile din a lor rupte cămeşi, menişterguri, ştergare,
şervete şi tot felul de pînzeturi învechite sau rupte să nu le lepede, ci în oarecare
traiste proaste, putini sau în alte învechite vase să le strîngă, ca la venirea
adunătorilor de la numita fabrică să le deie pre arătata mai sus plată, după feliu şi
după cumpănă”. Episcopul Isaia Băloşescu mărturisea că „foarte plăcut ar fi nouă
ca să apuce preoţii Eparhiei noastre întru această treabă acel obicei care îl au preoţii
eparhiei din marele prinţipat Ardealului, adică: molitvele sale însuşi, în loc de plata
taxiei epitrahilului cu bani gata pentru unile din preoţeştile slujbe, precum: sfinţirea
apei, molitve, acatisturi, sorocouste şi alte sfinte slujbe să primească de la
poporănii lor acele <…> rufe <…> şi să le aducă molitvele sale <…> să le trimită
la domnul tipograf”131.
Revenind la tehnica obţinerii hîrtiei, cîrpele erau triate, rupte în bucăţi mici
şi supuse unei fermentaţii pentru eliminarea grăsimilor. După fermentare, erau
zdrobite în butoaie umplute cu apă şi săpun, cu ajutorul unor ciocane, pînă la
dizolvarea completă într-o pastă celulozică lichidă. Pasta, diluată în continuare, se
încălzea într-o cadă în care se introducea apoi, forma, adică o reţea deasă din fire
de aramă. Acea sită reţinea pasta, lăsînd să se scurgă apa. Era foarte important ca
pasta de hîrtie să fie întinsă într-un strat egal, pentru a obţine o hîrtie uniformă.
131
Vornicescu, Contribuţii la BRV, p. 294-296.
După ce se scurgea apa, forma se scotea din cadă, se elimina cadrul, iar forma se
răsturna pe un fetru, rezultînd o foaie de hîrtie crudă. Fetrurile se stivuiau unele
peste altele şi se presau pentru a elimina apa din foi, dîndu-le mai multă
consistenţă. Foile erau, apoi, uscate în aer liber şi încleiate în funcţie de necesităţile
de folosire. La sfîrşit, foile de hîrtie se satinau sau se netezeau şi se strîngeau în
pachete. Dispoziţia formelor, care lăsau urme în foaie, constituind filigranul, oferă
astăzi date preţioase pentru aflarea provenienţei hîrtiei132.
Deşi s-au întreprins cîteva studii valoroase privitoare la fabricarea hîrtiei în
Ţările Române133, o lucrare monografică nu există. În spaţiul moldovean, cea dintîi
fabrică de hîrtie a apărut în anul 1828, în partea de nord aflată sub administraţie
austriacă, la Văscăuţi, pe apa Ceremuşului, iar în restul Ţării Moldovei nu s-a
produs hîrtie pînă în anul 1841, cînd Gheorghe Asachi a înfiinţat o fabrică de hîrtie
pe moşia Petrodava, lîngă Piatra Neamţ. Din această cauză, nevoile de hîrtie ale
statului moldovean şi ale particularilor au fost satisfăcute prin import. Cunoaşterea
problemelor legate de aprovizionarea cu hîrtie ale tipografiilor moldovene este
dificilă, deoarece impune o cercetare de sine stătătoare a comerţului cu hîrtie în
Ţările Române. În plus, analiza nu ar fi completă fără informaţiile obţinute prin
examinarea individuală a cărţilor imprimate în Ţara Moldovei păstrate în biblioteci
şi arhive şi care trebuie să urmărească, în primul rînd, filigranele, pentru a lămuri
cît mai precis de unde provenea hîrtia pe care s-au imprimat.
În cele ce urmează, vom prezenta problemele principale ale aprovizionării
cu hîrtie a tipografiilor din Ţara Moldovei, într-o abordare cronologică, pe baza
ştirilor disparate din unele publicaţii periodice şi a datelor obţinute prin cercetarea
unor foi volante existente în Arhivele Statului Iaşi.
Hîrtia necesară cancelariei domneşti şi atelierelor tipografice s-a adus din
Polonia, de la Moscova, de la Veneţia, din Transilvania şi din Imperiul Otoman,
provenienţa ei fiind indicată, de regulă, de filigran. Procurarea hîrtiei din
străinătate, pe lîngă aspectul scumpetei, mai avea un neajuns: putea provoca goluri
în producţia tipografiilor dacă condiţiile de transport erau grele sau morile îşi
întrerupeau producţia din cauza războaielor.
Pentru provenienţa hîrtiei de tipar din vremea lui Vasile Lupu, studiile
parţiale efectuate asupra filigranelor unor exemplare arată că tipografia de la
mănăstirea Trei Ierarhi din Iaşi s-a aprovizionat din locuri diferite. Florea
Mureşanu indică o provenienţă polonă, turcească şi nemţească a hîrtiei folosite la
imprimarea Cărţii româneşti de învăţătură, D. Rusu afirmă că Vasile Lupu a adus
132
Flocon, Universul cărţilor, p. 143-145.
133
Ionescu, Contribuţii la studiul întrebuinţării hîrtiei, p. 77-90; Jako, Paleografia latină,
p. 178-183; idem, Începuturile folosirii hîrtiei, I, p. 675-678 şi II, p. 369-374; Popovici,
Începuturile industriei de hîrtie în Moldova, p. 87-110; Popescu, Filigrane, p. 58-62;
Fabrici de hîrtie, p. 51-56.
hîrtie de tipar din Transilvania, iar C. D. Fortunescu consideră că s-a folosit mai
ales hîrtie de la fabrica din Schweidnitz, din Silezia. Nu ştim de unde provine hîrtia
folosită în 1644 la imprimarea celor Şapte taine, dar este identică cu cea pe care s-a
tipărit Paraclisul Născătoarei de Dumnezeu, în 1645 134. În orice caz, în vremea lui
Vasile Lupu, Ţara Moldovei a făcut un comerţ intens cu hîrtie.
În a doua jumătate a secolului al XVII-lea, tipografiile din Ţara Moldovei
au folosit hîrtia turcească, numită pergament sau pergamentoasă, cu un luciu
puternic, foarte groasă, plăcută la vedere şi la pipăit, cu suprafaţa aproape netedă şi
egală şi avînd ca filigran trei semilune suprapuse, inegale ca mărime. Hîrtia
turcească era o hîrtie de lux şi s-a folosit mai ales la mănăstirea Cetăţuia. Însuşi
patriarhul Dositei, coordonatorul acelui atelier mărturisea: „aflîndu-ne în
Adrianopol la anul 1683, am trimis hîrtie la Iaşi“. Mitropolitul Antonie al Ţării
Moldovei cumpăra hîrtie de la Danzig prin intermediul Frăţiei Ortodoxe din Liov.
Scrisoarea lui din 23 aprilie 1735 se referă la „hîrtia cumpărată <...> de la pan
Watson <...> o sută de coale de hîrtie Watson“, care trebuiau transportate pe
cheltuiala Frăţiei pînă la Cernăuţi”135.
În secolul al XVIII-lea, frecvent folosită a fost o hîrtie albă numită tricapel,
tîrcapel, tîrcapelă, tercapel, tricapelo, după filigranul constînd din trei pălării de
cardinal. Din a doua jumătate a acestui secol s-a folosit hîrtia veneţiană, fabricată
special pentru tipar, avînd în filigran un leu stînd şi privind în faţă, motiv pentru era
denumită în documente „hîrtie leul“ sau „leon”. Acest tip de hîrtie avea o culoare
albă foarte pronunţată, cu dungi paralele, apropiate şi foarte aparente şi era mai
scumpă: „se cumpără coala cu cinci parale în loc de trei, cum se cumpără
tîrcapele”. Mihail Strelbiţchi a folosit hîrtie furnizată de armata rusă, de calitate
superioară şi, potrivit filigranelor, fabricată în ani diferiţi (1788, 1790, 1791)136.
Ştirile documentare asociate cu studiul filigranelor imprimatelor de la
începutul secolului XIX arată că tipografiile se aprovizionau cu hîrtie din
Transilvania. Atelierul Mitropoliei din Iaşi se aproviziona de la Braşov. Un
exemplar din Înfruntarea jidovilor (Iaşi, 1803), diferit de cel descris în BRV, este
imprimat pe o hîrtie în care, sub semnul heraldic al Braşovului din filigran este
scris cu litere de mînă numele german: „Cronstadt”. La fel, hîrtia pe care s-a
imprimat Cartea de dăscălie dată de mitropolitul Veniamin Costachi lui Alexandru
din satul Iteşti, ţinutul Neamţ, la 10 noiembrie 1823, are filligranul „1822
Cronstadt”. Evangheliile din Săptămîna Patimilor (m-rea Neamţ, 1821) sînt tipărite
134
Mureşanu, Cazania lui Varlaam, p. 21; Rusu, Tipografia în Moldova, p. 260;
Fortunescu, Istoria tiparului – sec. XVIII, p. 116 ; Simonescu, Contribuţii la BRV, p. 246.
135
Erbiceanu, Bibliografia greacă, p. 823; Panaitescu, Începuturile tipografiei în Ucraina,
p. 418.
136
Popescu, Filigrane, p. 58; Virtosu, Paleografia româno-chirilică, p. 856; Ciuchindel,
Începuturile presei româneşti, p. 352.
pe o hîrtie care are în filigran stema oraşului Făgăraş (un vultur bicefal, pe care se
sprijină o coroană şi care ţine în gheare o sabie şi un buzdugan), avînd în dreapta
inscripţia „FOGARAS 1810”, ceea ce înseamnă că tipografia mănăstirii Neamţ
aducea hîrtie de la Făgăraş, dar şi din străinătate, de la Viena şi Praga, prin vămile
de la Galaţi şi de la Burdujeni. Unităţile de măsură cu care se comercializa hîrtia
erau „topul” şi „risul”137.
Importul hîrtiei de tipar, la fel cu a celorlalte materiale necesare atelierului
tipografic, era exceptat de la plata taxelor vamale. Acest lucru rezultă din hrisovul
dat de domnul Constantin Racoviţă tipografului Duca Sotiriovici, la 30 martie 1750
şi reînnoit la 20 mai 1756: „pentru cît plumb, stiglos şi hîrtie va aduce pentru treaba
tipografiei nici un ban vamă să nu dea”138. Dînd privilegiul, domnul s-a întemeiat
pe obiceiul împămîntenit de a acorda tipografiei scutiri fiscale.
Hîrtia era transportată de la graniţă spre tipografii cu carul. La 20 aprilie
1821, mitropolitul Veniamin Costachi îi scria egumenului mănăstirii Bogdana,
Dositei, că vine Antonie ipistatul tipografiei mitropoliei. După rezolvarea
treburilor, „cuvioşia sa chir Antonie avînd a trece de acolo la Braşov pentru
cumpărarea hîrtiei ce trebuie la tipografie. La întoarcerea sa făcîndu-ţi ştire că au
dat hîrtie la margine, să te îngrijeşti ca, cu carele monastirii să o ridici de acoalea şi
să o trimiţi aicea în Mitropolie, ca să nu se mai îngreuieze cheltuiala cu chiria”139.
În tipografiile din Ţara Moldovei s-a folosit şi hîrtie nemarcată, adică fără
filigran, a cărei provenienţă este greu de stabilit. Cîteva foi volante păstrate la
Arhivele Statului din Iaşi sînt imprimate pe astfel de hîrtie. Hrisovul pentru
locuitorii moşior mănăstireşti emis de Constantin Mavrocordat, a fost tipărit la 12
ianuarie 1742, la Iaşi, pe hîrtie albă, subţire, fără filigran. Nici hîrtia pe care au fost
imprimate Pastorala dată de Gherasim Clipa episcopul Romanului la 10 februarie
1820 şi Cărţile de preoţie ale lui Meletie episcopul Romanului, din luna iulie a
anului 1827 şi din 5 noiembrie 1829, nu este marcată140.
Menţiuni documentare mai bogate despre aprovizionarea cu hîrtie avem
pentru tipografia de la Chişinău. Hîrtia folosită era de mai multe feluri: nemţească,
olandeză şi „hîrtie proastă“, adică ieftină. În 1822, namestnicul Basarabiei, general-
locotenentul Inzov a dat tipografiei 195 topuri de „hîrtie mare nemţească“, ce a fost
folosită la imprimarea a 600 exemplare de Table de învăţătură, dar au mai rămas 3
stope141 şi 6 desti. La 30 noiembrie 1822, arhimandritul Ioanichie, conducătorul
137
Furdui, op. cit., p. 104 ; Arh. St. Iaşi, Doc., Pachet CCXCII/12; Simonescu, op. cit., p.
255; Porcescu, M-rea Neamţ, p. 195; Stoide, Caproşu, Relaţiile Braşovului cu Moldova, p. 109.
138
139
Cocora, Tipar şi cărturari, p. 123-124.
140
Arh. St. Iaşi, Doc., Pachet DCCXXII/34, DCVIII/93, MLXII/48 şi 57.
141
Stopa (lb. rusă) = top de hîrtie; top (lb. tc., bg.) = pachet ambalat de coli de hîrtie sau de
carton, care cuprinde de obicei 250, 500 sau 1000 coli (cf. Mic dicţionar enciclopedic,
Bucureşti, 1986, p. 1761.
tipografiei cerea să i se spună ce să facă cu hîrtia rămasă. La 1 decembrie,

arhiepiscopul Dimitrie cerea să se tipărească 800 de Proscomidii, iar restul să se
păstreze pentru întrebuinţări viitoare. La 23 decembrie acelaşi an se raporta că la
tipărirea Proscomidiei s-au întrebuinţat 960 foi de hîrtie. Simultan cu lucrul la
Tablele de învăţătură, în tipografia de la Chişinău s-a imprimat o Formă de Ectenii
în 700 de exemplare, dar pe hîrtie cumpărată separat. La 17 octombrie 1822,
arhimandritul Ioanichie raporta că a cumpărat 7 ½ desti de hîrtie. Tot în luna
decembrie a anului 1822, la Chişinău s-a mai imprimat o Bucoavnă, în 1200
exemplare, pentru care s-au folosit 18 stope de hîrtie cumpărate în luna noiembrie
acelaşi an142.
Unul din furnizorii hîrtiei necesare tipografiei basarabene a fost negustorul
Ioan Alfimov care, în 1822 a adus de la iarmarocul din Harkov 100 topuri de hîrtie
pentru tipărirea Datoriilor presviterului (1823), transportul pînă la Chişinău durînd
zece zile143.
Cantitatea de hîrtie pentru un imprimat se fixa în funcţie de tiraj şi de
format. S-a estimat că în secolul al XVII-lea o tipografie consuma în medie 480 kg
de hîrtie anual. Din tirajul şi numărul colilor de tipar se calcula necesarul de hîrtie
pentru o ediţie. Un document din 26 august 1715 privitor la tipografia de la
Episcopia Râmnicului oferă cîteva elemente privitoare la consumul de hîrtie pentru
o ediţie. Episcopul Mitrofan de Nissa îi scria patriarhului Hrisant Notara: „iar
pentru cheltuiala de hîrtie a tiparului, iată că pentru numărul cinci sute de cărţi dăm
socoteala. La fiecare din cele 500 de cărţi, în 39 pe lîngă jumătate orînduite <sic!>,
fac la un loc numărul de coli tipărite 19 750, care face 26 <topuri> şi 250 de coli.
Iar topurile de hîrtie trimese, cum spune părinteasca Ta iubire, erau 20, şi alte şase
topuri de hîrtie şi 250 de coli adăugîndu-le al Ungrovlahiei <mitropolit>, a plătit
restul”144.
Frecvent, pentru aceeaşi ediţie se folosea hîrtie de mai multe feluri. În
cazul cărţilor, la exemplarele destinate domnului şi mitropolitului se folosea o
hîrtie de calitate superioară. Cercetările de arhivă arată că, de obicei, actele se
imprimau pe hîrtie mai groasă decît cea folosită pentru cărţi, uşor colorată în
gălbui, gri, albăstrui, verzui sau gri-verzui. În schimb, hîrtia folosită la tipărirea
cărţilor de iertare emise de patriarhii ortodocşi aflaţi în trecere prin Ţara Moldovei
era întotdeauna de calitate superioară, albă şi foarte fină.
142
Mihail, Contribuţii la BRV, II, p. 764-766 şi 772-773.
143
Ibidem, p. 768-772.
144
Bacâru, Filigranele cărţilor tipărite la Câmpulung, p. 73; Iorga, Studii şi doc., vol. XIV,
partea a 3-a, p. 119-120.
***
Organizarea producţiei tipografice a fost unitară pe teritoriul românesc şi
similară cu cea din Europa, explicaţia constînd în faptul că meşteşugul tipografic a
provenit din străinătate, iar circulaţia cărţilor şi schimbul de meşteri în spaţiul
românesc şi în cel ortodox, în general, au contribuit la uniformitatea tehnicii.
Alături de meşterii străini, în primul atelier tipografic din Ţara Moldovei au lucrat
şi localnici, funcţionarea unei tipografii presupunînd deja, în secolulul al XVII-lea,
diviziunea muncii.
Cheltuielile băneşti mari presupuse de funcţionarea tipografiilor au făcut ca
acestea să nu poată fi înfiinţate decît de cele două instituţii bogate şi puternice ale
ţării, Domnia şi Biserica. La mijlocul secolului al XVIII-lea, în Ţara Moldovei a
apărut, totuşi, primul tipograf proprietar de atelier, Duca Sotiriovici. Alt tipograf
care a avut atelier propriu a fost Mihail Strelbiţchi, la sfîrşitul aceluiaşi secol.
Mărimea investiţiilor necesare funcţionării unei tipografii oferă şi una din
explicaţiile preţurilor mari ale cărţilor tipărite în întreaga perioadă cercetată.
Producţia tipografică se desfăşura aproape continuu, activitatea fiind
coordonată de meşterul tipograf. Cînd existau comenzi, programul de lucru era
permanent, cu excepţia duminicilor şi a sărbătorilor religioase. Spre mijlocul
secolului al XVIII-lea, norma de lucru a fost stabilită la o coală pe zi pentru
întregul tiraj al cărţii, asigurîndu-se uniformitatea grafică a tipăriturii. Spre a
urgenta ritmul de imprimare, textul era cules de două sau mai multe echipe de
tipografi şi imprimat paralel.
Numărul de lucrători dintr-un atelier tipografic era varia între 10 şi 30. Un
teasc trebuia deservit de un zeţar, un drugar şi un pelcar. În atelierul medieval mai
existau: turnătorul, pilitorul şi curăţitorul de slovă, gravorul (numit şi halcograf),
corectorul (numit şi diorthositor sau prubar), pisătorul de chinovar şi cîţiva
lucrători necalificaţi. Din pricina numărului mic de lucrători, din care o parte erau
clerici iar alta mireni, nu se poate vorbi de existenţa unei categorii sociale a
meşterilor tipografi.
Lucrătorii erau plătiţi în bani şi în natură şi se bucurau şi de scutiri fiscale.
Cel puţin pînă spre mijlocul secolului al XVIII-lea, plata în bani se făcea de la
cămara domnească. Scutirile fiscale se acordau lucrătorilor tipografi mireni şi
tipografiei în ansamblu. La mijlocul secolului al XVIII-lea, în Ţările Române a
apărut sistemul salarizării tipografilor, dar tipografia nu s-a supus decît într-o
măsură redusă reglementărilor economice care au marcat meşteşugurile în epocă.
Pînă la începutul secolului al XIX-lea, în producţia tipografică din Ţările
Române nu au existat reglementări scrise privitoare la cenzură. Forma sub care s-a
manifestat cenzura a fost cea generată de monopolul Statului şi al Bisericii asupra
acestei activităţi şi presupunea interdicţia imprimării unor lucrări neconforme cu
doctrina ortodoxă şi cu interesul statului. Condiţia fiind îndeplinită, tipografii
puteau primi şi comenzi particulare, urmînd să plătească Mitropoliei sau bisericii

pe lîngă care funcţiona atelierul un procent din banii obţinuţi prin vînzarea cărţilor.
Tirajele variau în funcţie de mai multe criterii, cel mai important fiind
adresabilitatea şi utilitatea cărţii. De regulă, cărţile cu utilitate permanentă, cum ar
fi Liturghiile, Molitvenicele, Evangheliile etc., se imprimau în tiraje cel puţin egale
cu numărul satelor, bisericilor şi mănăstirilor din ţară, la care se adăuga un număr
pentru alte categorii de destinatari. Tiraje mari aveau şi cărţile de lectură religioasă:
Cazaniile, Antologhioanele, Psaltirile, Mineiurile; urmau apoi lucrările de
polemică religioasă, care se adresau unui public mai instruit, în timp ce cărţile de
ritual cu utilitate limitată la anumite evenimente sau perioade ale anului aveau
tirajele cele mai mici. Oricum, se pare că tirajele de 1000-1500 de exemplare erau
obişnuite. Tirajele cele mai mari puteau atinge chiar 4500-5000 de exemplare, dar
puteau exista şi tiraje foarte mici, de pînă la 100 de bucăţi. Cumularea tirajelor din
anumiţi ani în care au lucrat simultan două sau mai multe ateliere, arată că
producţia tipografică era apreciabilă, putînd ajunge la începutul secolului al XIX-
lea pînă la 10000-15000 de exemplare pe an. Aprovizionarea cu hîrtie a atelierelor
tipografice s-a făcut prin import, Ţara Moldovei făcînd un comerţ intens cu hîrtie.
Activitatea tipografică din Ţările Române a fost mai mult decît o simplă
îndeletnicire, avînd o însemnată componentă cultural-politică şi religioasă. Cu toate
acestea, componenta economică nu a lipsit cu desăvîrşire, tipografia fiind o
instituţie complexă, cu multiple faţete ce trebuie cercetate prin conexarea unora cu
altele şi cu implicaţii din cele mai diferite asupra societăţii în care a funcţionat.
PREŢUL CĂRŢILOR
Cărţile s-au numărat dintotdeauna printre bunurile cele mai scumpe ale
societăţii medievale, fiind asimilate, simbolic, cu obiectele de cult. Ele aveau o
valoare bănească mare în comparaţie cu alte produse, o arie de circulaţie foarte
largă în timp şi în spaţiu, au întrunit calităţile unui etalon de schimb general-
acceptat, au fost obiect de tezaurizare şi s-au lăsat moştenire. Ca orice marfă,
cărţile erau supuse regulilor pieţei: puteau fi vîndute, schimbate cu altele care
aveau o valoare egală şi lăsate zălog. Preţurile lor puteau fi achitate în bani sau în
compensaţie cu produse agricole, cu animale, prin efectuarea unor munci agricole
şi chiar a unor servicii religioase. Însemnările probează nenumărate cazuri în care
pentru a cumpăra o carte era nevoie de eforturi financiare apreciabile. Nu o dată s-
au făcut eforturi colective pentru a achita preţul unei cărţi. Din aceste motive,
cunoaşterea preţurilor ajută la surprinderea măsurii în care cărţile erau accesibile
diferitelor pături sociale şi în care tipografia pătrundea în rîndul acelor pături.
Problema preţurilor se regăseşte în majoritatea lucrărilor consacrate istoriei
cărţii româneşti. Bogata literatură privitoare la însemnările de pe cărţi şi la
circulaţia cărţii în secolele XVII-XIX abundă în ştiri despre preţurile lor1. De cele
mai multe ori, astfel de lucrări sînt doar descriptive, fără ca autorii să studieze
multiplele influenţe pe care preţul unei cărţi le-a avut asupra traseului urmat în
timp şi a comunităţii care a cumpărat-o. În plus, atunci cînd cercetătorii au abordat
subiectul, cvasi-totalitatea lucrărilor încep din momentul în care cartea tipărită a
ajuns pe piaţă şi constituia obiectul unui schimb comercial între diferite persoane.
Din acest motiv, chestiunea este studiată sintetic, prin subordonarea unei teme mai
largi, cum fi: istoria cărţii româneşti, a tiparului2 şi a unor tipărituri reprezentative3,
funcţia socială a cărţii tipărite, contribuţia acesteia la afirmarea şi consolidarea
unităţii de neam a românilor4 şi, pe un plan mai larg, a ortodoxiei5.
Noţiunea de preţ este definită din punct de vedere economic, potrivit căruia
preţul reprezintă expresia bănească a valorii unei mărfi, din cauză că înainte de a fi
1
La Caproşu, Chiaburu, Însemnări, vol. I-IV, bibliografia aproape exhaustivă a chestiunii.
2
Tomescu, Istoria cărţii româneşti; Simonescu, Buluţă, Pagini din istoria cărţii; Ciobanu,
Cultura rom. în Basarabia; Mihail, Contribuţii la BRV, I-II; idem, Acte în limba română;
Simedrea, Tiparul bucureştean; Tomescu, Tipografia duhovnicească ş.a.
3
Mureşan, Cazania lui Varlaam; Popa, Cazania lui Varlaam; Dudaş, Cazania lui Varlaam.
4
Papacostea-Danielopolu, Carte şi tipar (cu o bibliografie foarte bogată); Şchiau, Cărturari
şi cărţi; Duţu, Coordonate ale culturii; Cândea, Raţiunea dominantă; Netea, Conştiinţa
originii comune; Stoicescu, Unitatea românilor; Dudaş, Vechi cărţi româneşti călătoare;
idem, Insemnări pe bătrîne cărţi de cult; Leu, Cartea şi lumea rurală în Banat ş.a.
5
Păcurariu, Legăturile bis. ortodoxe din Transilvania.
PREŢUL CĂRŢILOR 105
bunuri culturale, produsele tipografice erau mărfuri. Prin produse tipografice

înţelegem atît cărţile, cît şi tipăriturile ocazionale, adică acte oficiale şi foi volante
şi vom examina preţul imprimatelor din Ţara Moldovei urmărind costul în
tipografie şi preţurile de vînzare. La rîndul lor, preţurile de vînzare vor fi analizate
diferenţiat, în funcţie de distanţa cronologică faţă de momentul apariţiei cărţii: vom
studia preţurile de vînzare ale cărţilor direct din tipografie şi preţurile lor din timpul
tranzacţiilor ulterioare.
Pentru înţelegerea cît mai bună a problemei discutate, vom aborda cîteva
modalităţi de apreciere financiară a cărţilor aflate în afara sferei comerciale
propriu-zise: schimburile între diferiţi posesori, amanetarea, furtul şi confiscarea
cărţilor de autorităţile statului în scopul recuperării contravalorii unor obligaţii
fiscale neonorate şi vom face cîteva comparaţii între preţurile unor tipărituri şi cele
ale unor mărfuri şi servicii din perioada propusă spre cercetare.
Analiza preţurilor va fi limitată la cărţi, imprimatele ocazionale fiind
studiate într-un capitol separat. Demersul este dificil, din cauză că preţurile au fost
exprimate în monede diferite, astfel încît pentru înţelegerea corectă a dimensiunilor
problemei, este necesară explicarea cîtorva chestiuni de istorie monetară.
Datorită uniformităţii tehnicii medievale şi a relaţiilor culturale, economice
şi politice dintre Ţările Române şi dintre acestea şi lumea ortodoxă, pentru
susţinerea unor ipoteze vor fi folosite socoteli tipografice, acte de cancelarie,
corespondenţa unor personalităţi implicate în activitatea tipografică, însemnări de
pe cărţi ce se referă uneori la situaţii exterioare spaţiului moldovean, dar care sînt
valabile şi pentru acesta.
Capitolul va avea o anexă ce ilustrează evoluţia cronologică a preţurilor de
vînzare-cumpărare a unor cărţi tipărite în Ţara Moldovei, dar şi a cărţilor care s-au
aflat la un moment dat pe teritoriul moldovean, indiferent de locul în care au fost
editate. Lista cuprinde: data tranzacţiei, localitatea în care exemplarul a fost depista
sau posesorul în funcţie de care se face identificarea lui, preţul şi sursa
bibliografică necesară regăsirii informaţiei. Atunci cînd în însemnările editate de
alţi cercetători s-au găsit datări eronate, ele au fost corectate şi s-a menţionat acest
fapt la locul potrivit. Erorile se datorează calculării anului de la facerea lumii
(văleatul) fără a ţine seama de data lunii şi a zilei care impun scăderi diferenţiate
pentru lunile ianuarie - august (5508) şi septembrie - decembrie (5509).
Temeiurile ştiinţifice sînt oferite de documentele de arhivă şi colecţiile de
documente6 prin care au fost depistate socoteli tipografice, corespondenţa unor
personalităţi implicate în activitatea tipografică şi însemnările de pe cărţi.
Obligatorii pentru obţinerea consistenţei informaţionale a subiectului au fost
6
Hurmuzachi-Iorga, Studii şi doc., vol. XIV, partea a 3-a; Iorga, Studii şi doc., vol. XIII şi
XVIII; Antonovici, Doc. bîrlădene, vol. I-IV; Caproşu, Doc. Iaşi, vol. IV; idem, Sama
Vistieriei Moldovei din 1776.
lucrările de istorie a cărţii, a tiparului românesc şi a unor tipărituri reprezentative.

Pentru înţelegerea cît mai bună a problemelor generate de varietatea speciilor
monetare care au circulat în Ţările Române şi a echivalenţelor monetare, a fost
obligatorie studierea unor lucrări de istorie monetară7.
Costul cărţii.
Potrivit socotelilor tipografice, costul unei tipărituri se calcula ţinîndu-se
seama de cheltuielile de aprovizionare cu materialele necesare, de plata meşterilor
(pe zile), de legat (dacă era cazul) şi de diverse cheltuieli de administraţie, la care
se adăuga o sumă pentru obţinerea unui profit.
Prima socoteală tipografică amănunţită cunoscută în acest stadiu al
cercetării datează de la 21 octombrie 1749 şi s-a întocmit în atelierul tipografic de
la mănăstirea Colţea din Bucureşti. Potrivit acesteia, „cheltuielile ce s-au făcut la
tipărit cărticeli greceşti, în zile 33: trei taleri simbria jăţariului; doi taleri simbria
drugariului; un pol taleri na mîncarea la şapte inşi în 33 zile, pă zi bani patru pol;
nouă taleri cetvărti 18 la pîinea a şase inşi, pă zi bani patru pol; nouă taleri cetvărti
18 la vin, pă zi oca una, ocă pă bani şase; un pol taleri la uleiu; 18 bani la sfoară; 84
bani la ruşină; patru pol taleri la hîrtie; 24 bani la macava; 94 pol bani la 63
lumînări; şapte taleri la patru cară <de> lemne; 18 taleri bani 90 la doi tipografi i la
<un> diorthositor de coală bani; şapte pol taleri legat cărţulii, de carte bani şase. Şi
s-au rînduit să să vînză aceste 150 cărţulii, de carte bani 12”8.
Socotelile tipografice cele mai amănunţite pentru Ţara Moldovei se referă
la atelierul de la Chişinău. S-a văzut că tipărirea Tablelor de învăţătură reciprocă
după metoda lui Lancaster a durat nouă luni, între 1 martie şi 30 noiembrie 1822,
timp în care s-au pregătit şi instrumentele şi materialele necesare, iar cheltuielile au
totalizat 5808 lei 28 ¼ parale. Tipărirea a 1200 de bucăţi din Bucoavna ruso-
moldovenească, finalizată la 31 decembrie 1822, a presupus cheltuieli în valoare de
862 lei 20 parale, un exemplar costînd 28 ¾ parale. Pentru tipărirea Rînduielii
Proscomidiei, care a durat doar 3 zile, între 9-11 decembrie 1822, au fost necesari
84 lei, iar un exemplar costa în tipografie 4 ½ parale9.
De regulă, cărţile s-au vîndut nelegate, în stare semifinită, legătura urmînd
să se facă la locul de cumpărare. Atunci cînd legătura se făcea, totuşi, în atelierul
tipografic, în socoteli se regăsesc cheltuielile aferente. Orice imprimat include un
element cu preţ fix şi unul cu preţ variabil. Preţul este fix pentru compoziţia
tipografică şi pentru ilustraţie, compoziţia folosită la imprimarea a 100 de bucăţi,
7
Costin C. Kiriţescu, Sistemul bănesc al leului şi precursorii lui, vol. I, Bucureşti, 1997;
Gheorghe Zane, Economia de schimb în Principatele Române, Bucureşti, 1930; Giurescu,
Istoria românilor, vol. III, partea a II-a; Instituţii feudale, sub voce; Dudaş, Cazania lui
Varlaam; Ciurea, Evoluţia aşezărilor.
8
Simedrea, Tiparul bucureştean, p. 936-937.
9
Mihail, Contribuţii la BRV, II, p. 764-766, 768 şi 770-771.
de exemplu, nefiind mai scumpă decît cea necesară pentru o singură bucată. Acest
preţ trebuie împărţit la tiraj pentru a afla preţul fiecărui exemplar în parte, din acest
punct de vedere. În schimb, hîrtia şi manopera au valori variabile, deoarece
cantitatea de hîrtie şi munca depusă pentru imprimarea a 100 de bucăţi costă de 100
de ori mai mult decît imprimarea uneia singure. Partea reprezentată de hîrtie în
costul fiecărui exemplar se măreşte proporţional cu cifra tirajului, în timp ce partea
compoziţiei se micşorează în aceeaşi măsură. Rezultă că pentru a fi rentabilă, o
tipografie trebuia să realizeze tiraje mari.
Costurile generate de aprovizionarea cu materialele tipografice şi de
manoperă au fost înfăţişate în capitolele anterioare astfel încît vom examina doar
aprovizionarea cu hîrtie. Preţul hîrtiei constituind elementul cel mai important în
costul oricărui imprimat, cheltuielile legate de aprovizionarea cu hîrtie aveau o
pondere însemnată în ansamblul cheltuielilor unei tipografii, iar costul
imprimatelor era influenţat de calitatea hîrtiei, deoarece o hîrtie mai fină era mai
scumpă decît una obişnuită.
Ştirile referitoare la hîrtia folosită în tipografiile din Ţara Moldovei în
perioada cercetată sînt puţine, incomplete şi dispersate din punct de vedere
cronologic. Potrivit listei de preţuri confirmată de Dieta Transilvaniei din 1642, o
legătură de hîrtie costa 3 florini10. Acesta era preţul de vînzare al hîrtiei aduse de
aici pentru tipografia lui Vasile Lupu de la mănăstirea Trei Ierarhi din Iaşi, dar nu
ştim care au fost cheltuielile de transport.
Avem cîteva ştiri privitoare la consumul de hîrtie şi la cheltuielile generate
de aprovizionarea cu această materie primă a tipografiilor pentru secolul XVIII. La
26 august 1715, pe cînd lucra în tipografia episcopiei Buzăului, Mitrofan de Nisa îl
informa pe patriarhul Dositei al Ierusalimului despre consumul de hîrtie „pentru
numărul celor 500 de cărţi <…>: la fiecare din cele 500 de cărţi, în 39 pe lîngă
jumătate orînduite fac la un loc numărul de coli tipărite 19750, care face 26
<topuri> de hîrtie şi 250 de coli. Iar topurile de hîrtie trimise <…> erau 20, şi alte
şase topuri de hîrtie şi 250 de coli adăugîndu-le al Ungrovlahiei <mitropolit>“11.
La 1735, mitropolitul Antonie al Ţării Moldovei cumpăra hîrtie de la
Danzig prin intermediul Frăţiei Ortodoxe din Liov, preţul unei coli de hîrtie era de
2 lei şi 25 bani, iar cheltuielile cu transportul pînă la Liov urma să le suporte Frăţia.
În anul 1747, în tipografia mănăstirii Colţea s-au notat sumele plătite pentru hîrtie:
„lei 30, am dat pentru şapte topuri de hîrtie - 1747 martie 13; lei 100, am dat încă
pentru 25 topuri - martie 16. Cu cei 100 de lei de mai sus s-au luat numai 24 topuri,
pentru că o parte s-a cumpărat cu patru lei <…> aprilie 8, 1747”12. Cheltuieli
detaliate pentru aprovizionarea cu hîrtie au fost făcute în anul 1822, la tipografia
10
Papacostea-Danielopolu, Carte şi tipar, p. 117-118.
11
Hurmuzachi-Iorga, Studii şi doc., vol. XIV, partea a 3-a, p. 119-120, nr. LXXVI.
12
Panaitescu, Începuturile tipografiei în Ucraina, p. 418; Simedrea, Tiparul bucureştean, p. 933.
din Chişinău. Un furnizor de hîrtie, negustorul Ioan Alfimov, a adus de la

iarmarocul din Harcov 100 topuri de hîrtie pentru tipărirea cărţii Despre datoriile
presviterului. Preţul unui top de hîrtie a fost de 14 lei şi 30 parale, iar pe transportul
pînă la Chişinău, care a durat 10 zile, s-au cheltuit 120 lei. Tot în 1822, din cei 84
de lei cheltuiţi pentru tipărirea Rînduielii Proscomidiei, 22 lei şi 8 parale au fost
daţi pentru hîrtie, iar din 862 lei şi 20 parale cheltuiţi la apariţia unei Bucoavne în
1200 de bucăţi s-au plătit 270 lei şi 25 parale pentru cumpărarea a 18 stope de
hîrtie. Pentru o Formă de ectenii, arhimandritul Ioanichie, conducătorul tipografiei
din Chişinău, raporta la 17 octombrie 1822 că a cumpărat 7 desti şi jumătate de
hîrtie, a cîte 20 parale fiecare, plătind 3 lei şi 30 parale13.
Hîrtia fiind scumpă, cînd se stabilea preţul de vînzare al cărţilor se urmărea
în primul rînd recuperarea cheltuielilor cu această materie primă, fapt prevăzut
explicit în Instrucţiunile trimise în anul 1829 celor ce urmau să se ocupe de
completarea Vedomostiilor şi a Actelor mitricale în parohiile din Ţara Moldovei.
Banii adunaţi din distribuirea acestor imprimate care constituie prima formă de
evidenţă civilă a populaţiei, urmau să fie repartizaţi „scoţindu-se mai întîi pentru
hîrtie ce va intra la scris, cîte 10 parale de coala cu începutul şi patru de coalele
celelalte”. În Instrucţiuni se prevedea şi că „hîrtia ce să va strica din greşală <va fi>
dator cel ce va greşi-o să o plătească“14, prin urmare, cei care completau greşit
formularele, risipeau hîrtia şi erau obligaţi să suporte contravaloarea acesteia.
Alături de cheltuielile de aprovizionare şi manoperă, în compunerea
preţului intra o sumă destinată acoperii cheltuielilor de distribuţie şi asigurării
rentabilităţii imprimării. Un exemplu de cum se mărea preţul unei cărţi şi destinaţia
banilor oferă mitropolitul Gavriil Callimachi, care, în 1762, i-a trimis episcopului
de Huşi 115 Evanghelii tipărite Iaşi ca să le vîndă „şi preţul lor <să fie> cîte şapte
lei 50 de bani <...>. Din preţul E(v)angheliilor ce s-au arătat mai sus, 7 lei 50 bani,
acei 50 pol vor fi a oamenilor ce vii orîndui să strîngă aceşti bani”15. La fel ca în
cazul slujbaşilor care adunau taxe şi impozite, şi încasatorii banilor din vînzarea
cărţilor beneficiau de o parte din suma colectată (aşa numita răsură). Însemnările
de pe exemplarele vîndute în anul apariţiei Evangheliei atestă preţuri diferite de cel
menţionat în document: 7 lei şi un ort, 7 lei şi un zlot, 8 lei şi jumătate16.
Suma adăugată la preţul unor tipărituri este precizată explicit pentru
tipăriturile care erau de vînzare în dugheana tipografiei din Chişinău, în anul 1822.
13
Mihail, Contribuţii la BRV, p. 768-772.
14
Arh. St. Iaşi, Doc., Fond Mitropolia Moldovei, dosar 2/1829, f. 26.
15
Arh. St. Bucureşti, Ms. 544, p. 328-329, nr. 100 (doc. original). La Mosor, Gavriil
Callimachi, p. 772 şi Xenopol, Casa Callimachi, p. 138, preţul este „de lei 7 unul”. Suma
reală. este cea din documentul citat de noi.
16
Iorga, Studii şi doc., vol. XIII, p. 227; Mitric, Cartea rom. veche în j. Suceava, vol. II, p.
103; Mihail, Cărţi, ms. şi icoane din Basarabia, p. 100-101; Mosora, Hanga, Cat. cărţii
rom. vechi din BCU Cluj, p. 77.
Potrivit unui raport din 1 ianuarie 1823, „Bucoavnele costă 20 parale exemplarul,
dar se vînd <cu> cîte 2 ½ lei <…>; Liturghierul costă, pe hîrtie olandeză, 12 lei 14
para(le) exemplarul, se vinde cu 35 lei lei <…>; Liturghierul, pe hîrtie proastă,
costă 9 ½ lei, se vinde cu 30 lei <…>; Te-Deumurile cele mari costă 2 lei 35
para(le) exemplarul, se vinde cu 6 lei <…>; Catehizisul costă 432 para(le)
exemplarul, se vinde cu 3 lei <…>; Te-Deum la Crăciun costă 17 para(le)
exemplarul, se vinde cu 2 lei <…>; Registrul panahizilor costă 15 para(le), se
vinde cu 1 leu <…>; Psaltirea costă 7 lei 17 para(le) exemplarul, se vinde cu 20 lei
exemplarul <…>; Mineiul de obşte costă 8 lei 31 para(le) exemplarul, se vinde cu
40 lei <…>; Gramatica ruso-moldovenească costă cîte 1 leu 17 para(le)
exemplarul, se vinde <cu> 5 lei 20 para(le) <…>; Trebnicul (Molitvelnicul) costă 9
lei 14 para(le) exemplarul, se vinde cu 20 lei <…>; broşura alăturată la Molitvelnic
despre unirea altor confesiuni către biserica ortodoxă costă 1 leu 37 para(le), se
vinde cu 8 lei <…>, astfel ca Molitvelnicul cu broşura să se vîndă cu 20 lei”17. Prin
urmare, cărţile se vindeau cu un preţ mai mare decît dublul costului în tipografie.
Elementul de bază în fixarea preţului unui imprimat era coala tipărită.
Corespondenţa purtată în anul 1821 de Ghervasie, ieromonahul tipograf de la
mănăstirea Neamţ cu duhovnicul Serafim de la mănăstirea Hangu, oferă informaţii
în acest sens. Arătînd preţul lucrării Sfîntul Efrem Sirul, Ghervasie scria: „un tom
<…> iaste 14 lei legat cu meşină. Tomul I iaste de 115 coale şi al doilea de 120.
Faceţi socoteală cum să află hîrtia şi cheltuiala tiparului şi veţi vedea ce cîştig avem
noi”. În 1823, cînd a apărut şi vol. III al cărţii, pe un exemplar aflat la BCU „M.
Eminescu” din Iaşi s-a făcut o menţiune care conţine cîteva diferenţe: „cartea cea
întîi a Sfîntului Efrem Syrul cuprinde coale 122, a doua, 124 pol, iară aceasta a
treia, 162 pol. Cîte un leu pe 10 coale socotim că fieşte carele va judeca cu cuviinţă
a da, că aminterlea să păgubeşte tipografia”18. Tot în anul 1821, preţul Evangheliei
era anunţat de Gherontie tipograful la 100 de lei19, dar nu cunoaştem însemnări
privitoare la preţul acestei cărţi care să infirme sau să confirme informaţia.
Cheltuielile materiale se raportau tot la numărul de coli imprimate. Aşa
proceda Gheorghe Asachi în 1839, cînd făcea „însemnarea lucrului tipografiei,
socotindu-se dupre coale tipărite: Foaia Sătească, a 2 200 ecs(emplare) pe
săptămînă, cu 2 suplementuri pe lună <cuprinde> 13 200 coale; Buletinul Ofiţial, a
250 ecs(emplare) pe lună <cuprinde> 2 000 coale; două Suplemente, <a> 500
ecs(emplare pe lună), <cuprinde>500 (coale), <care fac în total> 2 500. <În total,
pe lună> 15 700 coale, <care> pe an fac 188 400 (coale). Adăogîndu-se
ecstraordinare tipăriri 11 600 (coale), <rezultă în total> 200 000 (coale), a 8
par(ale) coala, fac pe an 40 000 lei”. Cărturarul, dorind „a îmbina trebuinţa cu
17
Mihail, Contribuţii la BRV, p. 772-773; idem, Acte în limba română, p. XXII.
18
Ivan, Cărţi de ritual, p. 266; Bodinger, Cartea rom. veche în BCU Iaşi, p. 321.
19
Ivan, op. cit., p. 263.
iconomia Statului”, încerca să imprime „cărţile şi alte tipăriri periodice încuviinţate

de cinst(ita) Epitropie <…> cu aşa un preţ încît o carte din cinci sute ecsemplare
din cîte doaăzăci coale tipar, fieştecare tom cu hîrtie de mijloc, ar costisi cinci
lei”20. Spre mijlocul secolului XIX, tipografia a căpătat atributele unei întreprinderi
industriale, a cărei producţie putea fi standardizată şi normată tot mai mult.
Preţul de vînzare al cărţilor.
Preţul fixat în tipografie reprezenta preţul de vînzare al cărţilor. Există
opinii potrivit cărora preţul de vînzare al cărţilor ar fi fost fixat oficial în Ţara
Moldovei abia de la mijlocul secolului al XVIII-lea 21, dar argumentele contrare
sînt multiple. Studierea condiţiilor în care meşteşugul tipografic a fost practicat în
Ţările Române, a faptului că tipografia s-a aflat sub patronajul statului şi a bisericii
impune concluzia că procesul de desfacere a cărţilor a fost dirijat şi sub directa
supraveghere a acestor autorităţi. Or, dacă distribuţia era dirijată, atunci şi preţurile
trebuiau să fie sub controlul autorităţii patronatoare.
Pentru Ţara Moldovei nu avem ştiri documentare directe din secolul al
XVII-lea, dar analogia cu prefeţele cărţilor tipărite în Ţara Românească în aceeaşi
perioadă oferă argumentele susţinerii afirmaţiei referitoare la prestabilirea
preţurilor de vînzare a cărţilor în întreg spaţiul românesc. În prefaţa Învăţăturilor
preste toate zilele (Cîmpulung, 1642), li se vorbea destinatarilor de „puţinul preţ ce
veţi da” pentru a cumpăra acea carte. În prefaţa Antologhionului slavon din 1643,
Udrişte Năsturel cerea şi el ca „nu fără cheltuială, ci cu preţ destoinic să vă
cumpăraţi această carte”. Preţul de vînzare a fost imprimat pe carte în secolul XVII
în Ţara Românească într-un singur caz, Pravila de la Govora (1640), care urma să
se vîndă cu 20 de costande de argint22.
Însemnările de pe Cartea românească de învăţătură dovedesc că a fost
cumpărată în anul 1643 „din tîrg din Iaşi, de la tipariul domnesc” de Mierţe cu 4
galbeni; la Suceava, s-au plătit în luna martie, 3 ughi, iar la o dată neprecizată, 3
galbeni ungureşti. Altă menţiune informează că atunci „cînd s-au împărţit
Evangheliile aceste româneşti fost-au cursul anilor 7151 <1643> aprilie”, în zilele
lui Vasile voievod şi a mitropolitului Varlaam“. În martie 1643, Mihalcea Durac
fost mare logofăt a cumpărat şi el cartea tot cu 4 galbeni, iar un locuitor din Fonoiu
(SV) a cumpărat alt exemplar cu 4 hervoni. La 15 august 1645, popa Ştefan a plătit
pentru carte 4 galbeni şi un ort, în Iaşi, „la cămara Vasilii voievod”23.
Este evident că prima carte imprimată în Ţara Moldovei s-a difuzat pe
întreg teritoriul locuit de români sub coordonarea autorităţilor statale, iar preţul de
20
Arh. St. Iaşi, Fond Secretariatul de Stat, Dosar 650/1839-1853, f. 11 şi 22.
21
Turcu, Cărţi, tipografi şi tipografii, p. 30.
22
BRV, I, p. 108, 127 şi 135.
23
Dudaş, Cazania lui Varlaam, p. 237, 260, 262, 348 şi 401; idem, Vechi cărţi rom.
călătoare, p. 42.
vînzare a fost fixat de la început la 4 galbeni sau la echivalentul lor, în cazul plăţii
în alte monede.
Începînd cu secolul al XVIII-lea, fixarea preţurilor de vînzare a cărţilor
imprimate este dovedită de însemnările de pe cărţi şi documentele de arhivă care
atestă desfacerea lor dirijată. Din însemnări pot fi cunoscute preţurile cu care unele
dintre cărţi au fost cumpărate chiar în anul apariţiei şi care reprezintă, de cele mai
multe ori, preţul de vînzare stabilit oficial. Deşi nu se spune de unde s-a făcut
cumpărătura, dată fiind distanţa cronologică mică dintre aceasta şi apariţie, credem
că achiziţia s-a făcut direct de la producător. Prin achiziţie directă înţelegem atît
cumpărătura din tipografie, cît şi cea prin intermediul structurilor administrative ale
statului şi ale bisericii desemnate să se ocupe cu distribuţia cărţilor în diferite locuri
din ţară.
Din cauza circulaţiei monetare diverse în perioada cercetată, la fel cu
preţurile tuturor mărfurilor, şi preţul cărţilor se achita în monede diferite care
însumate, dădeau echivalenţa necesară. Diversitatea speciilor monetare folosite
pentru exprimarea preţurilor cărţilor este accentuată de faptul că vînzările se făceau
în mai multe locuri din ţară, stabilite ca puncte de desfacere de autorităţi şi nu doar
în localitatea în care se afla atelierul tipografic.
Practica vînzării cărţilor cu preţuri prestabilite este probată de însemnările
făcute pe ele. Ştim că Penticostarul tipărit în anul 1753 la Iaşi „s-au orînduit de
măria sa Vodă, cu cheltuiala sfinţiei sale părintelui mitropolitului Iacov şi cu
osteneala sfinţiei sale părintelui episcopului <de Huşi> de s-au dat pe la sate <cu>
preţul cîte 15 lei pol <…>. Eu, cu porunca părintelui episcopului ot Huşi, Gavri(l)
monah ot Huşi, le-am împărţit, let 7261 <1753> aprilie 9”24. Distribuţia fiind
dirijată de autorităţile statului, episcopului de Huşi i-au mai fost trimise de
mitropolitul Gavriil Callimachi şi 115 Evanghelii tipărite în 1762, la Iaşi, ca să le
vîndă „cu preţul de lei 7 unul”25. Procedura de stabilire a preţului cărţilor este
descrisă într-un document referitor la Liturghia tipărită în 1759 la Iaşi: după ce
imprimarea s-a încheiat, o comisie formată din marii boieri a fost însărcinată de
Domn să stabilească preţul şi modalităţile de vînzare a cărţii. Comisia a ţinut seama
de faptul că publicaţii similare se aduceau din Ţara Românească şi se vindeau cu
12 şi 13 lei. Pentru evitarea concurenţei şi asigurarea desfacerii cărţilor proprii s-a
stabilit ca acestea să se vîndă cu doar 10 lei26.
Analiza însemnărilor privitoare la preţul de vînzare al cărţilor arată că spre
sfîrşitul secolului al XVIII-lea, din cauza înmulţirii tipăriturilor, preţurile se
menţineau constante o perioadă lungă. Ceaslovul (Iaşi, 1797) s-a vîndut în anul
imprimării cu 22 de lei, dar avea acelaşi preţ la 10 septembrie 1798, la 26
24
Balaur, Biserici, p. 27-28.
25
Mosor, Gavriil Callimachi, p. 772; Xenopol, Casa Callimachi, p. 138.
26
Arh. St. Bucureşti, Ms. 544, p. 328-329, nr. 100 (doc. original).
septembrie şi 4 noiembrie 1799. Psaltirea (m-rea Neamţ, 1816), „am cumpărat-o

de la părintele Varsanufie cu preţ patruzeci lei, Iason ieromonah“, în anul 1823.
Mai tîrziu, cartea a fost „cumpărată de la părintele Marco de la eclisierie. I-am dat
altă Psaltire drept 20 lei şi i-am mai dat şi 20 lei, bani. 1834 martie 10“27. Observăm că
preţul a fost tot 40 de lei, sumă cu care se vînduse cartea în 1823.
Menţiunile de pe cărţi sugerează posibilitatea ca preţurile de vînzare să fi
fost mai mari pentru achiziţiile obşteşti decît pentru cele individuale. În afara
Triodului (Iaşi, 1747), s-a văzut că şi Penticostarul (Iaşi, 1753) s-a trimis în aprilie
1753 bisericilor din sate cu 15 lei şi jumătate. Referirile la preţul de vînzare al cărţii
din luna aprilie 1753 arată însă sume mult mai mici pentru cumpărători individuali.
Constantin Adam a plătit cartea cu 6 lei şi jumătate la 11 aprilie 1753, zi în care un
anonim cumpăra alt exemplar cu 7 lei şi jumătate28. La fel, Evanghelia (Iaşi, 1762)
a fost cumpărată de sătenii din Găiceana (BC) cu 8 lei şi jumătate „în veleatu 7 mii
271”(sic!) <1762-1763>, în timp ce doi cumpărători individuali au plătit pentru
două exemplare în 1762, cîte şapte lei şi un ort, respectiv 7 lei şi un zlot29. Achiziţia
fiind obligatorie pentru comunităţi, acestora li se impunea un preţ mai mare, pe
care îl achitau prin eforturi financiare comune. Fenomenul este precizat cu claritate
în secolul XIX pentru foile volante imprimate de Gh. Asachi. Contractul încheiat la
1 aprilie 1839, pentru imprimarea Foii Săteşti, stipula că „fieştecare sat cu număr
peste 50 lăcuitori va fi îndatorit a se prenumăra pentru un egzemplar la această
Foaie cu plată de zece sorocoveţi pe an din Casa Sătească; satili cu număr de
lăcuitori mai puţin de 50 vor plăti pentru un egzămplar 5 sorocoveţi”30.
În cazul cărţilor care se desfăceau în dughene, unele din ele puteau sta
nevîndute mult timp. Adoleshia Filotheos, imprimată la Iaşi, în 4 volume, între anii
1815 şi 1819 se mai găsea, încă de vînzare în anul 182831. Atunci cînd interesul
pentru unele cărţi scădea, spre a epuiza stocul, preţurile erau reduse. În acest sens îi
scria la 1 ianuarie 1823, conducătorul tipografiei din Chişinău, arhimandritul
Ioanichie, arhiepiscopului Dimitrie Sulima: „îndrăznesc a raporta Înalt Preasfinţiei
voastre că preţurile cărţilor tipărite sînt fixate peste măsură şi, după opinia mea, lor
trebuie să li se facă reducere. Măcar acelor cărţi care în prezent se află de faţă în
dugheana de cărţi a tipografiei, şi anume: Bucoavnele <…> se vînd cîte 2 ½ lei, se
poate lăsa fără reducere; Liturghierul <…> se vinde cu 35 lei, dar se poate vinde cu
20 lei; Te-Deumurile cele mari <…> se vînd cu 6 lei, se poate lăsa fără reducere;
27
Cristache-Panait, Circulaţia în Moldova; Corfus, Insemnări de demult, p. 210 şi 223;
Antonvici, Doc. bîrlădene, vol. I, p. 343; Dima, Cartea rom. veche în Arh. St., p. 160;
Tomescu, Însemnări pe cărţile m-rii Dobruşa, p. 61.
28
Inscripţii, în IN, 1928, p. 253; Mitric, op. cit., II, p. 69.
29
Iorga, Studii şi doc., vol. XIII, p. 227; Mitric, op. cit., p. 103; Mihail, Cărţi, ms. şi icoane
din Basarabia, p. 100-101; Mosora, Hanga, Catalogul cărţii rom. vechi în BCU Cluj, p. 77.
30
Arh. St. Iaşi, Fond Secretariatul de Stat, Dosar 650/1839-1853, f. 53-55.
31
Tomescu, Însemnări pe cărţile m-rii Dobruşa, p. 61.
Catehizisul <…> se vinde cu 3 lei unul, se poate lăsa fără reducere; Te-Deum la
Crăciun <…> se vinde cu 2 lei unul, se poate lăsa fără reducere; Ceaslovul <…> se
vinde cu 35 lei, dar se poate vinde cu 25 lei; Registrul panahizilor <…> se vinde
cu 1 leu, se poate lăsa fără reducere; Psaltirea <…> se vinde cu 20 lei exemplarul,
se poate vinde cu 15 lei; Mineiul de obşte <…> se vinde cu 40 lei, se poate vinde
cu 18 lei; Gramatica ruso-moldovenească <…> se vinde <cu> 5 lei 20 para(le), se
poate vinde cu cîte 3 lei 20 para(le); Trebnicul (Molitvelnicul) <…> se vinde cu 20
lei, se poate vinde cu 17 lei; broşura alăturată la Molitvelnic despre unirea altor
confesiuni către biserica ortodoxă <…> se vinde cu 8 lei, se poate vinde cu 3 lei,
astfel ca Molitvelnicul cu broşura să se vîndă cu 20 lei”32.
Preţul cărţilor în timpul tranzacţiilor ulterioare imprimării.
Cartea tipărită se supunea legilor economice la fel ca orice marfă: putea fi
vîndută pe bani sau în schimbul unor produse agro-alimentare, a unor animale, a
efectuării unor munci agricole şi a unor servicii religioase; putea fi schimbată pe
alta cu valoare egală şi lăsată zălog. Informaţiile referitoare la preţurile cărţilor sînt
foarte bogate dar, în ciuda materialului documentar imens, studiul este dificil.
Împrejurările diverse, cele mai multe necunoscute, au influenţat preţul cu care s-a
vîndut o carte: decisivă era nevoia de bani a posesorului, care putea fi forţat să o
dea cu un preţ mult sub cel real, dar şi starea fizică a cărţii, una nelegată sau cu
pagini lipsă costînd mai puţin decît cea legată, întreagă şi bine păstrată. Pe de altă
parte, exprimarea preţului în monede diferite: lei, galbeni, ughi, taleri, bani, florini,
zloţi, horgaşi, măriaşi etc. face ca studiul să fie greu de întreprins în lipsa unui
etalon monetar de referinţă.
Din cauza diversităţii speciilor monetare în circulaţie în Ţările Române, se
impun cîteva precizări legate de circulaţia monetară a perioadei analizate. Ca
urmare a căderii sub suzeranitate otomană, Ţările Române au fost lipsite de dreptul
de a bate monedă. În secolul, economia monetară a Ţărilor Române a fost dominată
de circulaţia talerilor din Ţările de Jos care în cîmpul de pe avers purtau imaginea
unui leu ridicat pe labele din spate, motiv pentru care au fost denumiţi taleri cu
leul, taleri-lei, apoi simplu, lei. Alături de taleri, în Ţările Române au circulat multe
monede din ţările vecine. Transilvania a continuat să emită monedă, încît acolo au
predominat florinul şi dinarul, alături de care circulau destule monede străine. În
timp, în Ţările Române, talerul-leu s-a impus ca monedă de cont, avînd ca diviziuni
paraua (40) şi banul (120), asimilate din sistemul turcesc dar în practică înlocuite
cu monede ale altor ţări, în funcţie de raportul comercial de valoare. Prin urmare,
tranzacţiile comerciale, plăţile şi impozitele se estimau în lei şi se făceau prin
intermediul monedelor străine în circulaţie. Dacă o pereche de boi costa 30 de lei în
1780, plata se făcea în diferite monede a căror valoare nominală însumată trebuia
să fie 30 de lei, spre exemplu 7 galbeni şi 80 de parale.
32
Mihail, Contribuţii la BRV, II, p. 772-773; idem, Acte în limba română, p. XXII.
Sub acelaşi nume se puteau ascunde monede din ţări diferite. Galbenul
avea sensul generic de monedă de aur şi denumea diferite valute. De aceea, în
documente şi în însemnări apar galbeni „turceşti”, „ungureşti”, „olandezi”,
„împărăteşti”, „venetici” (veneţieni), „ţechini” etc. Diversitatea speciilor de
monede de aur pe piaţa românească a generat un sistem complicat de schimburi
valutare şi a fost izvor de speculaţii. Valoarea numeroaselor specii de galbeni a
variat în funcţie de greutatea şi titlul monedelor, dar şi sub influenţa legii cererii şi
a ofertei şi a devalorizării argintului. De aceea, un tabel riguros şi complet al
cursului lor nu poate fi întocmit. Iată, totuşi, cîteva echivalenţe din perioada care ne
interesează: în anul 1716, 1 galben unguresc era egal cu 4 lei, în timp ce în 1780, se
schimba cu doar 3,80 lei; în 1787 cu 4 ½ florini; în 1790, 1 galben valora 5 florini;
la începutul secolului XIX, galbenul venetic valora 10 taleri şi 10 parale; galbenul
austriac valora 10,35 taleri, galbenul olandez 10 taleri, iar cel turcesc 2,90 taleri.
Un termen generic pentru monedele de aur era şi zlotul şi de ceea existau:
zloţi „tătăreşti”, „leşeşti”, „nemţeşti”, „turceşti”, ungureşti” etc. Iată cîteva dintre
echivalenţele întîlnite în documente pentru zloţi: în anul 1684, un zlot era egal cu
un leu, în 1711, era egal cu un florin şi 20 de dinari sau cu 93 ½ bani româneşti; în
1714, se plătea un leu cu 1,70 zloţi; în 1718, un zlot valora 80 de aspri; la 1720, în
Oltenia un zlot valora un florin şi 6 creiţari. În acea perioadă, existau două feluri de
zloţi: vechi, de 88 de aspri şi nou, de 90 de aspri; în 1775, un zlot valora ½
caragros, iar în secolul XIX, pentru un zlot de argint se plăteau 30 de parale.
Florinul, moneda de aur emisă de oraşul Florenţa în 1252 a fost imitată de
majoritatea statelor europene. Românii l-au cunoscut mai întîi în Transilvania, iar
de aici a pătruns şi în celelalte Ţări Române, cu denumirea de florin unguresc. În
secolul XVIII, în Transilvania au circulat chiar doi florini: unul imperial sau
unguresc, în valoare de 50 creiţari sau 100 dinari, şi un florin renan, de 60 creiţari
sau 120 dinari. La fel cu alte monede de aur, şi florinul a devenit sinonim cu
„monedă de aur” şi a purtat diferite denumiri: „olandez”, „nemţesc”, „unguresc”,
„tătărăsc”. Greutatea lui metalică legală a variat după locul de emisiune şi s-a
reflectat în cursul pe piaţa comercială. De aceea, dăm cîteva echivalenţe
înregistrate pe piaţa românească: în 1645, florinul era evaluat în Ţara Românească
la 130 bani; în 1775, florinul olandez avea 104 ½ aspri turceşti; în 1797, un florin
nemţesc se schimba contra 1,20 florini ungureşti, iar în 1810, florinul era cotat la
13 ruble. Florinul unguresc s-a numit din a doua jumătate a secolului al XVII-lea în
Transilvania potura, poltura sau kurtaforint. În 1672, valoarea nominală a groşiţei,
pînă atunci de 5 dinari, a fost ridicată la 6 dinari. Prin urmare, florinul renan care
era de 20 groşiţe şi fusese echivalent cu 100 denari, începe să aibă valoarea de 120
dinari. Oamenii, obişnuiţi cu sistemul decadic, ţineau socoteala veche (100 dinari).
Deoarece florinul unguresc devenise mai mic cu 1/6 decît florinul renan, a început
să i se spună kurtaforint sau poltura forint, adică „florin mai mic”.
Dintre monedele de argint cel mai des întîlnite în tranzacţiile cu cărţi

tipărite amintim: creiţarul, mariaşul, potronicul şi costanda. Creiţarul era o monedă
divizionară folosită în sistemul monetar al Imperiului Habsburgic, denumită după
crucea imprimată pe una din feţe. În secolul XVIII, un creiţar valora 1/60 dintr-un
galben sau 1/90 dintr-un taler imperial; florinul unguresc avea 50 de creiţari, iar
florinul renan avea 60 de creiţari. Mariaşul era o monedă austriacă de argint în
valoare de 17 creiţari. Se mai numea şi crivac, iar în anul 1770 era ¼ dintr-un leu.
În 1792, florinul valora 3,5 mariaşi. Potronicul era o monedă de argint de origine
poloneză emisă în secolul XVI, multiplu al grosului, bătut în piese de 3 groşi (triplu
gros), care a circulat în Ţara Moldovei. Echivalentul său în Ţara Românească a fost
costanda. În anul 1649, 12 potronici echivalau cu un taler, la începutul secolului al
XVIII-lea, un potronic valora 10 bani, iar în 1747, galbenul avea 20 potronici.
Dintre monedele divizionare mărunte, des întîlnite în însemnările de pe
cărţi sînt ortul şi paraua. Ortul însemna „sfert” şi indica o piesă de argint cu
valoare relativă de ¼ din altă monedă (leu, taler, gulden etc.). De aceea, ortul putea
fi „polonez”, „de Brandemburg“ sau „turcesc”, dar valoarea lui s-a menţinut în
jurul cotei de 10 parale. Paraua era o monedă turcească de argint emisă de Murad
al IV-lea în 1626. Iniţial, o para era 1/40 dintr-un piastru, dar cursul său a variat, la
fel ca la majoritatea monedelor reale. În 1683, o para era 1/40 dintr-un taler, adică
3 bani; în 1747, valora 1/80 dintr-un taler, iar la 1766, paraua valora 2 leţcăi33. Din
aceeaşi monedă existau emisiuni cu valoare diferită, motiv pentru care în însemnări
apar preţuri ale cărţilor exprimate în lei sau alţi bani „noi” sau „vechi”.
Preţuri exprimate în bani.
Studiul însemnărilor de pe cărţi a permis întocmirea unei liste cronologice
a evoluţiei preţurilor de vînzare - cumpărare a acestora, a cărei analiză îngăduie
formularea unor observaţii privitoare la echivalenţe monetare, variaţiile înregistrate
de preţuri, din mai multe puncte de vedere şi la negocierea lor.
Echivalenţe monetare. Însemnările oferă uneori, echivalenţele monedelor
în care au fost plătite cărţile. În anul 1707, Cartea românească de învăţătură (Iaşi,
1643) a fost cumpărată cu „zece zloţi, şi o am cumpărat din taleri“. Între anii 1723
şi 1724, Vieţile sfinţilor (Iaşi, 1682-1686) au fost răscumpărate echivalîndu-se 2 lei
cu 2 zloţi. Tîlcuirea la cele patru evanghelii (Iaşi, 1805) a fost cumpărată în anul
1810, împreună cu alte cărţi, cu „taleri 43, adecă în galbeni olandezi 3 şi taleri 7”.
Vieţile sfinţilor pe luna octombrie (m-rea Neamţ, 1809) au fost cumpărate de
Vassili Lebediv de la monahul Ghervasie la 14 octombrie 1876, „în preţu di un
napolion, adică 80 lei”34.
33
Kiriţescu, Sistemul bănesc al leului, vol. I; Zane, Economia de schimb; Giurescu, Istoria
românilor, vol. III, partea a II-a, p. 617-631; Instituţii feudale din Ţările Române.
Dicţionar, sub voce; Dudaş, Cazania lui Varlaam, p. 112, nota 159; Stoide, Caproşu,
Relaţiile Braşovului cu Moldova; Ciurea, Evoluţia aşezărilor, p. 141.
34
Mosora, Hanga, Cat. cărţii rom. vechi din BCU Cluj, p. 12 şi 165; Dulgheru, Însemnări
ms. din Prahova, p. 407; Corfus, Însemnări de demult, p. 214.
Variaţia preţurilor de vînzare. O tipăritură avea preţuri variabile încă din

momentul vînzării din tipografie, iar achiziţia colectivă se făcea la un preţ mai
mare decît cea individuală. Aşa cum am arătat, Cartea românească de învăţătură
s-a vîndut la Iaşi, doar în anul 1643, cu 4 galbeni de aur, cu 4 hervoni şi cu 3 ughi.
Variaţia în timp. În multe cazuri, pe măsura trecerii timpului, preţul unor
ediţii a crescut. Molitvenicul (Iaşi, 1764), costa 3 lei în 1792, dar în 1809 era 12
lei35. În mod contrar, preţul altora a scăzut în timp, aşa cum s-a întîmplat cu Vieţile
sfinţilor (Iaşi, 1682-1686). Exemplarul dăruit chiar de mitropolitul Dosoftei lui
Simion, „un păcătos ce-au fost sluga Sfinţiii Sale”, în anul 1687, a fost vîndut de
acesta între anii 1691-1692 (văleat 7200) cu 3 lei. În 1697, cartea era vîndută cu
numai 2 lei, iar în anul 1711, în timpul altei tranzacţii, costa 4 lei noi. După acea
dată, exemplarul ajunge în familia unui preot, a cărui fiică, Ileana, o dă pentru 2
zloţi, „pe vremea unei fomeţi”. Fratele Ilenei vrea să redobîndească tipăritura, la
văleat 7232 <1723-1724> şi ajunge la o înţelegere: reclamantul fiind şi el dator cu
2 lei, s-a convenit ca să lase „cei doi lei pentru cei doi zloţi” şi să ia cartea36.
Variaţia în spaţiu. Preţurile de vînzare variau mult şi în spaţiu. Cartea
românească de învăţătură s-a vîndut la 22 martie 1654, în Ţara Moldovei cu 25 de
florini. La 28 martie 1655, s-a vîndut în Transilvania, cu 130 peneri. În anul 1656,
cartea a înregistrat o diferenţă valorică însemnată: la Bozieş (BN) s-a vîndut cu 12
zloţi, în timp ce la Costeşti (BT) s-a dat pe ea doar un zlot! În anul 1661, în
Transilvania, s-a vîndut într-un loc cu 15 florini, iar în altul cu 22 de florini. Tot în
acelaşi an, „la mare nevoie şi strîmtoare”, tipăritura a fost vîndută la Şeica Mare
(SB), cu doar 5 florini şi jumătate. În anul 1686, cartea s-a vîndut la Pogăceaua
(MS), cu 57 de florini (sumă ce reprezintă cel mai mare preţ al său exprimat în
această monedă în perioada cercetată), dar şi cu 21 zloţi, la Rîpaş (HD)37.
Prin urmare, acelaşi exemplar sau exemplare diferite dintr-o ediţie au avut
un preţ la tipografie şi altul cînd s-a schimbat între doi posesori. Există destule
cazuri de vînzări-cumpărări de cărţi a căror evoluţie nu a fost liniară, iar variaţiile
de preţ sînt greu de explicat, mai ales atunci cînd au loc în interiorul unei ţări şi sînt
exprimate în aceeaşi monedă. Cartea românească de învăţătură s-a vîndut la
Boholţ (BV), în anul 1803, cu 12 florini, la Voslăbeni (HG) cu 16 florini, iar la
Sidriaşul Mic (MS) cu numai 4 florini. S-a văzut că Evanghelia (Iaşi, 1762) trebuia
vîndută cu 7 lei şi jumătate. În timp, preţul a crescut, în anul 1772 un exemplar
dîndu-se cu 13 lei „bani albi”. Dar, după zece ani, în 1782, vînzarea s-a făcut la un
preţ mult mai scăzut, doar 6 lei. Liturghia (Iaşi, 1794) a fost vîndută în anul 1798
cu 21 de lei, în 1800 preţul a scăzut la aproape jumătate, adică la 11 lei, pentru ca
35
Mitric, Cartea rom. veche în j. Suceava, vol. II, p. 110-112.
36
Dulgheru, Însemnări ms. din Prahova, p. 407.
37
Dudaş, Cazania lui Varlaam, p. 201, 218, 232, 243, 276-277; idem, Vechi cărţi rom.
călătoare, p. 41-45.
în 1809 să se dea cu 12 lei. Ceaslovul (Iaşi, 1797) s-a vîndut în anul apariţiei cu 22
lei; în anul 1802, preţul a ajuns la 30 lei, dar în 1803 a scăzut la 20 de lei, reuşind
să atingă nivelul de 30 lei abia în 182938.
Vînzătorii care au redus preţurile aveau nevoie urgentă de bani şi au
acceptat sume inferioare preţului real al cărţii. Unul din vînzătorii Cărţii româneşti
de învăţătură, popa Lascu din Daia (BV) mărturisea acest fapt, la 24 octombrie
179239. Preţuri scăzute ale cărţilor se constată şi în perioadele în care în zonele
unde sînt înregistrate tranzacţiile avuseseră loc calamităţi naturale sau epidemii ce
au distrus producţiile agricole sau au provocat moartea animalelor, determinînd un
deficit de produse agroalimentare ori foamete. Cartea românească de învăţătură s-
a vîndut la 20 noiembrie 1731, în satul Peşterea (HD) doar cu 8 lei, însă „pe o
foamete“40. Prin urmare, cifrele nu exprimă întotdeauna preţul real al cărţii. Dacă
tranzacţiile au loc în ţări diferite, la date şi în monede diferite, aprecierea preţului
este aproape imposibilă. Divanul sau gîlceava înţeleptului cu lumea (Iaşi, 1698) a
fost cumpărat în anul 1823, în Ţara Românească, de egumenul mănăstirii Cozia cu
10 taleri, iar în 1826, în Ţara Moldovei, la Hilişău (BT), cu 7 lei41.
Pentru a aprecia corect preţurile, ar trebui ştiută starea cărţii în momentul
vînzării, dacă era legată sau nelegată. Conform unor opinii, deosebirile mari de preţ
în intervale temporale sau geografice mici s-ar explica prin valoarea legăturii, care
putea fi obişnuită sau ferecată, caz în care costa de cîteva ori mai mult decît cartea
în sine42. Ipoteza este corectă în cazul cărţilor cu legături scumpe, dar fără
precizarea existenţei lor, nu se poate generaliza. Ştim şi că la începutul secolului
XIX, legătura unei cărţi putea fi jumătate din preţul ei. Psaltirea (m-rea Neamţ,
1816) a fost cumpărată „în 3600 bani cumpărătura şi 1800 legătura <…> la anii de
la mîntuirea lumii 1818 iulie 5 <…> în Botoşani“43. Ipoteza trebuie verificată
începînd cu secolul XVIII, cînd consecinţa firească a înmulţirii tipăriturilor şi a
scăderii nivelului artistic al acestora se manifestă şi în legătorie, operele de artă în
domeniu fiind destul de rare. De regulă, cărţile se vindeau nelegate, dar au existat
şi cazuri în care s-au vîndut doar părţi dintr-o carte. Secolul XVIII fiind marcat de
războaiele ruso-austro-turce, armatele au adus însemnate cantităţi de monedă, astfel
38
Idem, Cazania lui Varlaam, p. 212 şi 319; idem, Vechi cărţi rom. călatoare, p. 58;
Mihail, Cărţi, ms. şi icoane din Basarabia, p. 101; Mitric, Cartea rom. veche în j. Suceava,
vol. III, p. 117, 119, 121, 131, 133; Corfus, Însemnări de demult, p. 210.
39
A dat cartea unei rude pentru 16 florini, preţ mult diminuat, „fiindu-mi lipsă de
şasprezece florinţi La altul p(e) aceşti bani nu aş fi lăsat-o” (Mitric, op. cit., vol. III, p. 131
şi 133; Corfus, op. cit., p. 210).
40
Dudaş, Cazania lui Varlaam, p. 411.
41
Corfus, Însemnări de demult, p. 220-221.
42
Dudaş, op. cit., 108.
43
Psaltirea (m-rea Neamţ, 1816) s-a dat „în 3600 bani cumpărătura şi 1800 legătura <…>
la anii de la mîntuirea lumii 1818 iulie 5 <…> în Botoşani” (Corfus, op. cit., p. 217).
încît s-au cumpărat cărţi şi în monedele trupelor străine. A fost cazul Psaltirii (Iaşi,
1766), care a fost cumpărată în 1797 cu „2 ruble ruseşti şi <…> nemţeşti”44.
Preţuri achitate în compensaţie.
Valoarea mare a cărţilor rezultă din compararea lor cu alte bunuri ale
vremii, alături de achiziţionarea pe bani existînd multe învoieli pentru plata în
compensaţie. Cercetarea însemnărilor oferă destule cazuri în care preţul unei cărţi
era compus din bani, animale, produse agro-alimentare, munci agricole şi chiar
servicii religioase. Asemenea situaţii arată că acei cumpărători făceau mari eforturi
financiare şi chiar fizice pentru a intra în posesia cărţii.
Preţuri exprimate în bani, animale şi produse agro alimentare.
Numeroase exemplare ale Cărţii româneşti de învăţătură au fost plătite în acest fel:
la 15 ianuarie 1674, la Budurlău (SJ), tipăritura a fost cumpărată cu 18 florini, o
mierţă de grîu, una de bob şi un caş; în 1682, la Boju (CJ), s-au dat pe ea 18 florini
şi un caş; în 1713, a fost cumpărată de popa Ion din Sidriaş (MS) cu 17 florinţi şi
două mierţe de grîu; între anii 1720 şi 1721, în tîrg la Suceava s-au plătit 6 lei şi un
cal, în total 12 lei; la mijlocul secolului al XVIII-lea, a fost cumpărată cu „o jîreadă
de iarbă şi 13 florinţi”, preţ achitat prin contribuţia întregului sat Ţigău (MS); în
Luduş (MS), la 8 martie 1762, s-a cumpărat cu 8 florini, două ferdele de porumb,
10 potori şi 7 bani. De obşte gheografie (Iaşi, 1795) a fost cumpărată în 1796, „în
sare şi patru parale“. Psaltirea în versuri a mitropolitului Dosoftei a fost luată în
schimbul unei „părechi de călămări“45, între anii 1752-1753 (văleat 7261).
Preţuri exprimate în munci agricole şi în bani. Avînd nevoie de un
Ceaslov (Iaşi, 1777) de 6 lei, dar neavînd bani, dascălul Ifrimie Petricu din Breb s-a
înţeles cu vînzătorul, la începutul secolului XIX, „să-i cosască 4 fălci <de fîn> şi
să-l şi adune, adecă să le căpiţească şi să-i mai dea 20 de parale“46.
Preţuri exprimate în produse agro-alimentare şi animale. S-au practicat
de la începutul producţiei tipografice. Referindu-ne doar la Cartea românească de
învăţătură, în octombrie 1643, popa Gheorghe din Dorohoi, în loc de 4 galbeni, a
luat-o cu a 35 de capre. Între anii 1654 şi 1655, tipăritura s-a cumpărat în Suceava
în schimbul unei iepe înşeuate, care valora 25 de florini; la 4 decembrie 1687,
Grigore Săbădaşul din Nuşfalău (MS) şi fratele său Ionuţ au dat pe carte 34 de
mierţe de grîu; la 24 aprilie 1736, sătenii din Muntele Someşului au cumpărat-o cu
10 oi şi 8 miei; în 1741, la Sîmpetru de Cîmpie s-a plătit cu grîu şi ceară în valoare
de 10 florini; la 12 martie 1783 s-au dat pe carte trei cîble şi jumătate de grîu47.
44
Mitric, Cartea rom. veche în j. Suceava, vol. II, p. 116-117, însemnare incompletă.
45
Dudaş, Cazania lui Varlaam, p. 326, 340, 398, 307; Mosora, Hanga, op. cit., p. 9 şi 125;
Ureche, Circulaţia Cărţii româneşti de învăţătură, p. 174; Marian, Inscripţiuni, p. 105.
46
Bîrlea, Însemnări din Maramureş, p. 46.
47
Dudaş, Cazania lui Varlaam, p. 63, 208, 372; Corfus, Insemnări de demult, p. 193;
Păcurariu, Legături bisericeşti, p. 95.
Preţuri exprimate în servicii religioase. Nevoia de carte era atît de mare,

încît se găseau diverse modalităţi de a o achiziţiona. În secolul XVIII, Cartea
românească de învăţătură (Iaşi, 1643) de la Gîrbova de Sus (AB), Frata (MS) şi
Jacodu (MS) a fost dată unor preoţi în schimbul unui sărindar (slujbe religioase de
pomenire a morţilor). Pe un Catavasier cumpărat la Iaşi, popa Ioanaş Goje din
Oanciceşti a notat în 1781: „ni l-au dat Oanţa Ion din Fereşti, cîndu au muritu
mumă-sa Odochie, pentru ce o am prohodit. Altă nu mi-au dat nemica pentru
prohodul acela, fără această carte”48. La 20 iulie 1811, popa Costantin a primit un
Molitvenic (sec. XVIII) de la familia „preotului Savii şi după îngroparea lui mi l-au dat
mii ca să slujăsc pe el 20 de zile de rînd şi să-l pomenesc cîte zile voi să fiu eu”49.
Negocierea preţurilor. Ca în orice tranzacţie comercială, şi vînzătorii şi
cumpărătorii cărţilor negociau preţurile. Pentru Cartea românească de învăţătură
de la Bedeciu, popa Antonie a dat o iapă întărniţată, în 1655 şi „i-am rupt preţul de
25 florinţi“. În iunie 1707, popa Jurju din Dănuleşti (HD) a cumpărat alt exemplar
cu 10 zloţi de la popa Sima din Brănişca (HD) „şi din 10 zloţi mi-au iertat 2 să
pomenesc pînă voi custa eu şi fecirul meu Ianăş, aceste suflete”. Un posesor al
Vieţilor sfinţilor (Iaşi, 1682-1686) mărturisea între anii 1723-1724 (văleat 7232) că
„m-am tocmit cu preotul binişor”, pentru a reintra în posesia cărţii înstrăinate. La 7
aprilie 1809, popa Ioniţă tipograful a primit 19 lei de la jupîn Coman pe un
Penticostar (Bucureşti, 1781) „din cîtu ne-au fost tocmala, iară ceilalţi i-am lăsat
pentru pomenire”. La rîndul său, Ion ierei a vîndut Tîlcul evangheliei (Iaşi, 1805)
lui Gheorghi Nicoară cu 48 de lei, „cît m-au lăsat inema”, la 15 februarie 183550.
Schimburi de cărţi.
Dacă se realiza echivalenţa valorică, atunci cărţile se schimbau între ele.
Cartea românească de învăţătură (Iaşi, 1643) „fiind a bisericii Ţigmanarului, s-a
dat în schimb pe un Mărgărit dumnealui Popovici Mihai, ca în veci să nu se poată
schimba, ci veşnic să rămînă Mărgăritul bisericii în locul Cazaniei <…> Anu(l)
1814 ianu(arie) 29”. Alta „este dată la biserica din Beşimbac pentru că a fost dat
Stan Prăvariul din Făgăraş un Testament bise(ri)cii. Noi, beşimbăcenii, am
schimbat de am dat Testamentul pe această Păucenie pentru că am mai avut şi alt
Testament. <…> Leat 1732 mai 7”. Obiect de schimb a fost şi Psaltirea în versuri
(Uniev, 1673): Nechita diacul i-a dat pentru ea popii Arsene din Rădăuţi un
„Otecinicu scris de vlădica Misail tot din Rădăuţi”; alta a fost luată „de la popa
Tanasie şi amu datu pe dănsa unu Lovsoic nou care l-amu fostu cumpăratu eu de la
Ieşu şi amu schimbatu cu dînsu pănă odată şi nu l-am mai vădzutu, în anul 7273
<1765> luna iunie 17”. Un Molitvenic (Iaşi, 1754) „este a lui Gaezus Siliman, dînd
48
Dudaş, Cazania lui Varlaam, p. 273, 278, 286; Bîrlea, Însemnări din Maramureş, p. 102.
49
Caproşu, Chiaburu, Însemnări, vol. III, p. 284.
50
Bîrlea, op. cit., p. 201, 225; Dulgheru, Însemnări ms. din j. Prahova, p. 407; Iorga,
Inscripţii din bis. României, vol. II, p. 295; Dima, Cartea rom. veche în Arh. St., p. 194.
altul pentru dînsul schimb, la ungurul Ion Keleman de la Ungureni”. Liturghia

(Iaşi, 1759) „o amu cumpăratu <eu>, părintele popa Ionaş Balţanu parohuşul
satului <Joseni> călugării sf(intii) mînăstiri a Bîrsanii, dîndu-le lor altă Liturghie
rusască mare”, în 25 iulie 1786. Alta „au fostu a mea, Ghedeon ierodiac(on), care şi
miei de la părinţii miei mi-iau rămasu, iar acum m-am învoit cu părintele Pavel
proin protopop de am făcut schimbu cu sfinţiia sa de mi-au dat altă sfîntă Liturghie
di cele de Bucureşti şi eu am dat pe această Liturghie mare, care iaste tipărită de la
Ieşu ş(i) şi de acum înainte să fie în veci a sfinţii sale şi a ficiorilor sfinţii sale,
nestrămutat, fiindca din bun(ă) voia mea am schimbat, la anul 1805 mart 15”. Noul
Testament (m-rea Neamţ, 1818) „s-au dat sfinţiei sale părintelui Ilarion, egumen
sfîntului schit Breazăi, făcînd schimb cu sfinţia sa cu o Psaltire”51.
Dacă nu se obţinea echivalenţa necesară, participanţii la tranzacţie adăugau
diferite sume de bani. La 22 noiembrie 1747, un Apostol (Buzău, 1743) a fost
schimbat pe alt Apostol mai vechi şi „i-am mai dat eu <…> un leu pol, fiind mai
bun la tipariu” Apostolul cel nou. Popa Toader Pară din Crucea de Sus nota
povestea cumpărării unei Evanghelii (Iaşi, 1762): „această sfîntă şi dumnezăiască
Evanghelie ne-au fost dat-o preosfinţie sa părintile mitropolitul chir Gavriil ot Iaşi,
cu preţul de opt lei, 10 parale. Şi aceşti bani i-am fost dat eu, preotul Toader Pară,
împreună cu cumătrul, preotul Alisandru sin preotului Ion, tot din Cruce de Sus. Şi
mai avîndu preotul Alicsandru o sfîntă Evanghelie a sfintii biserici, cumpărată de
preotul Ion ta(tă)l sfinţii sale, au zis preotul Alicsandru să-i întorcu banii, să fie
Evanghelie aceasta numai a me; i-am fost dat, adecă făcut bine, cu 5 lei şi me-u dat
doi lei preotul Alicsandru, iar pentru patru lei ne-am învoit amîndoi şi au rămas
sfînta Evanghelie numai singura a me, adică a preotului Toader Pară, ca să fie odor
vecinic mie, preotului Toader şi preotesei mele Nastasii, copiilor şi nepoţilor, în
veci, făr-de nici o pricină”. Psaltirea (Iaşi, 1766) a fost vîndută „în 4 lei lui
Costantin Braşovanu, căci lepădîndu-mi altă Psaltire de 5 lei, am vîndut aceasta în
4 lei şi am mai pus 2 lei şi am luat în lăcul aceştie la biserică alta, cu 6 lei”. În anul
1822, Nicolae Cărpinişanu a cumpărat tot o Psaltire (m-rea Neamţ, 1817) şi „am
dat pe <dînsa> 5 zloţi şi un Ceaslov”. Parthenie Manolachi cîntăreţ a cumpărat alt
exemplar al cărţii de la preotul Marco şi „i-am dat altă Psaltire drept 20 lei şi i-am
mai dat şi 20 lei, bani. 1834 martie 10”52.
Amanetarea cărţilor.
Avînd valoare mare, cărţile erau amanetate frecvent de posesorii
îndreptăţiţi să facă acest lucru, dar şi fraudulos, fără ştirea stăpînilor de drept. O
51
Dudaş, Cazania lui Varlaam, p. 274 şi 405; Marian, Inscripţiuni, p. 104-105; Bîrlea,
Însemnări din Maramureş, p. 26; Dima, Cartea rom. veche în Arh. St., p. 77 şi 268.
52
Mitric, Cartea rom. veche în j. Suceava, vol. II, p. 29; Corfus, Însemnări de demult, p.
223; Iorga, Studii şi doc., vol. XIII, p. 155; Bodinger, op. cit., p. 118; Caproşu, Chiaburu,
Însemnări, vol. II, p. 120.
carte făcea parte din averea unei persoane sau a unei comunităţi, putînd fi
valorificată oricînd. Spre a se proteja de asemenea eventualitate, preotul Aftănasie
de la Curteşti a scris pe o Liturghie (Iaşi, 1759): „cine s-ar ispiti, dinu preoţi, sau
diiaconi, sau cliricii, sau feciorii dăjdieri, sau săteni, sau oricine ar hi, ca să o ieie
să o zălogească sau să o puie undeva pentru nescareva belele, de aice de la Sfîntul
Ierarhu Neculai din Curteşti, sau din cei ce fură bisericile, tîlhari, să fie anaftima ca
şi Ariia şi proclet ca Iuda cel ce au vîndut pre Hr(istos) şi să fie legat de 318 Părinţi
şi de şapte săboară, şi să aibă pîrîş la judecată pe Sfetii Neculai”53.
Amanetări legitime. În cataloagele de însemnări, numeroase amanetări se
referă la Cartea românească de învăţătură (Iaşi, 1643). În 1718, exemplarele de la
Budeşti (BN) şi Huduc (CJ) au fost lăsate zălog pentru 13 horgoşi, la acelaşi
cămătar! În a doua jumătate a secolului XVIII, a fost lăsată la Cîmpeni (AB) pe 24
florini şi la Hodac (MS) pe 17 florini; în 1751, s-a dat în Apalina (MS) pentru 8
florini; în 1753, la mănăstirea Nicula (CJ) s-a amanetat pentru 9 mărieşi; în 1757,
la Poiana (TM) s-a dat pentru 9 florini şi 6 şustaci; în 13 ianuarie 1759, la Ruşii
Munţi s-au luat pe un exemplar 8 florini; la 15 iunie 1760, exemplarul de la Săozeş
(CJ) a fost lăsat pentru 7 florini; în 20 septembrie 1778, la Bahnea (MS), a fost
zălogită pentru 20 de florini; la 1807, alt exemplar a fost lăsat la Ticuşu (BV) pe 3
husoşi. În anul 1817, biserica satului Feldioara (BV) a trebuit consolidată, costul
întreprinderii fiind 22 de zloţi. Cea mai mare parte a sumei, 21 de zloţi, a fost
plătită de Ilisei Lăpădat, care a primit în schimb cartea bisericii „pănă i să va da
bani, iară pănă <atunci> să stăpînească cu pace”54. Lăsate amanet au fost şi alte
cărţi. Descrierea Moldovei (m-rea Neamţ, 1824) „este dreaptă a mè <…>. Teodor
<…>. 1830 iulii 6”, dar mai jos cineva lămureşte: „deşi iaste această carte a lui
Teodor al <…>, dar esti amanet la mine <…>. 1830 sep(temvrie) 8. Gheorghe”.
Unui caz mai aparte de amanetare a fost supus un Penticostar (Bucureşti, 1768) din
Mănăileşti (j. Lăpuşna): „adecă eu, Ioniţă a preutului Feodor, am dat această carti
opt lei pol, am pus-o amanet drept opt lei jumătate păn la Sfîntu Ghiorghie şi
nefiind bani la zio însămnată, să rămîie a satului”55 (şi urmează înşiruirea sătenilor
care l-au împrumutat pe Ioniţă).
Amanetări frauduloase. Frecventă era însuşirea cărţilor unei comunităţi
de urmaşii donatorilor, care nu mai voiau să recunoască dania, cum s-a întîmplat cu
Cartea românească de învăţătură de la Boholţ (BV). La 8 iunie 1744, „feciorii
popii Mihai <…> au avut judecată cu sătenii, cu buhorţenii, şi neputînd jura, au
rămas cartea slobodă a sătenilor şi a bisericii din Bohorţi”56.
53
Iorga, Inscripţii din bis. României, II, p. 105, nr. 285 / 3.
54
Dudaş, Cazania lui Varlaam, p. 196, 211, 231, 245, 297, 329-330, 345, 357; Mârza,
Dreghiciu, Cartea rom. veche în j. Alba, p. 74-76; Iorga, Studii şi doc., vol. XVIII, p. 99.
55
Bodinger, Cartea rom. veche în BCU Iaşi, p. 367; Caproşu, Chiaburu, Însemnări, vol. II,
p. 187.
56
Şchiau, Circulaţia Cazaniei lui Varlaam, p. 531.
Amanetări ilegale de cărţi putea face unul din membrii familiei posesoare
de drept, fără ştirea celorlalţi57. Cîteodată, unii membri ai familiei ştiau ce s-a
întîmplat cu cartea aflată în proprietate comună, alteori însă, nu. Cartea
românească de învăţătură a fost a preotului Naşcu din Budac pînă în 1720, după
moartea lui a fost vîndută la tîrg de soţie, fără ştirea fiilor, dar aceştia au aflat şi au
luat-o înapoi58. Cărţile putînd fi cumpărate în comun de cîteva familii înrudite, au
existat cazuri de zălogire a lor de către o familie fără ştirea comunităţii. La 1782,
preotul Mihăilă Popovici din Simeria după ce, cu mai mulţi ani în urmă, primise
spre folosinţă o Carte românească de învăţătură, a considerat-o a lui, iar sătenii au
fost nevoiţi să o răscumpere59.
Motivele pentru care cărţile au fost amanetate erau diferite, dar toate se
subordonau lipsurilor materiale şi financiare60.
Răscumpărarea cărţilor.
Uneori, cărţile amanetate au putut fi răscumpărate. Cartea românească de
învăţătură (Iaşi, 1643) a fost scoasă de la amanet de multe ori61, dar alte cărţi au
rămas amanet pentru totdeauna, fiind vîndute sau pierzîndu-li-se urma
proprietarilor de drept.
Furtul cărţilor şi recuperarea lor. Din cauza valorii mari pe care o
aveau, cărţile au fost furate de multe ori, în împrejurări diferite.
57
Între anii 1723-1724, Vieţile Sfinţilor (Iaşi, 1682-1686) „au rămas de la Nenea răposatul
<…> şi după moartea Nenii s-au sculat unchiul meu, preutul, şi au luat-o şi au ţinut-o la
dînsul multă vreme. Apoi eu, trebuindu-mi cartea, ştiindu că au rămas de la Nenea, i-am dat
strînsoare să dea cartea. Iară el nevoind să dea cartea, zicînd că au dat surorii mele Ilenii 2
zloţi pe vremea unei fomeţi” (Dulgheru, Însemnări ms. din j. Prahova, p. 407).
58
Dudaş, Cazania lui Varlaam, p. 117; idem, Vechi cărţi rom. călătoare, p. 109-110;
Ureche, Circulaţia Cărţii româneşti de învăţătură, p. 170.
59
Dudaş, Cazania lui Varlaam, p. 119; idem, Vechi cărţi rom. călătoare, p. 109.
60
Şapte taine (Iaşi, 1644) „mi-au fost dată pentru aceşti bani” <şapte măriaşi, împrumutaţi
de popa Lup din Soat lui Ion fiul lui Mărtin cînd s-a preoţit>. În 1701, o Psaltire în versuri
(Uniev, 1673) se zălogea în satul Finteuşu Mare (MM) pentru doi stupi „cu bici”, care
valorau 4 florini şi 8 bani (idem, Cartea veche românească în Bihor, p. 192; Mosora,
Hanga, Cat. cărţii vechi rom. în BCU Cluj, p. 15).
61
În a doua jumătate a secolului XVII, protopopul Matei din Ibăneşti a zălogit un exemplar
în satul Hodac, dar a murit înainte de a-l recupera. Cartea a fost răscumpărată de locuitorii
din Ibăneşti, care au dat-o urmaşului protopopului, diacul Chirilă. Popa Aldea din Şinca a
ţinut zălog 16 ani alt exemplar al cărţii, din 1729 şi pînă în 1745, cînd a fost răscumpărat de
popa Mihai, cu 8 florini. Ioan Radu şi soţia sa Elisabeta au răscumpărat şi ei un exemplar,
pe care l-au dat bisericii de la Şeica Mare. Pe alt exemplar, „la numărul 112, la învăţătura la
Sîmbăta Mare, s-au scris să să ştie că această Căzanie fiind pusă zălog de răpăusatul Manu
Lup cel bătrîn la popa Grolomean pe 3 husăşi, o am scos eu, Ioan, junerele protopopului
Manu Mitişcă“ (Dudaş, Cazania lui Varlaam, p. 117-118 şi 383; idem, Vechi cărţi rom.
călătoare, p. 110; Mârza, Dreghiciu, Cartea rom. veche în j. Alba, p. 81-82).
Furturi comise de hoţi. De cele mai multe ori, cei care îndrăzneau să fure
o carte erau hoţi de rînd. Obiect a numeroase furturi a fost Cartea românească de
învăţătură. Dintr-o însemnare aflăm că „fiind răpită de un fur tăinuit, neştiut de
nimeni, din bisărica satu(lui) Sărăţeni, din curgerea a o sîmţîtoari somă de ani, dară
cu totul fiind înstreinată, nimine din pravoslavnicii hristiiani şi poporăni <ai>
numiţii bisărici nu s-au învrednicit a faci osteneală, măcar cu întrebare şi cercetare
pentru înstreinare ei. Însă eu, iscălitu gios, ajungînd în vîrsta deplină şi avînd puţină
<…>“. Cartea din Păingeni (NT) a fost furată în 1766, dascălul Sandu a căutat-o,
pînă să o dobîndească a trecut prin şase soboare de judecată şi a cheltuit 17 florini.
Dascălul Vasile din Tătăraşi s-a luptat cu răufăcătorii pentru alt exemplar şi s-a
considerat îndreptăţit să scrie, la 4 mai 1824 că „este a mea, dreaptă, cîştigată cu
măciuca la codrul Iaşului”62.
Furturile de cărţi în timpul năvălirilor străine erau frecvente. Cartea
românească de învăţătură a „scos-o Indrei Braşoveanul de la robia tătarilor în
zilele lui Mihai voievod, în anul 7225 <1717> martie 15. Umblînd <cu> popa
Ştefan prin Iaşi, am întrebat ba de unul şi de altul, cu multă strădanie am găsit-o de
am scos-o din a doua robie în cîşlegii Crăciunului“. Luat de tătari a fost şi
exemplarul bisericii Sf. Vasile din Tătăraşi, pe care Ifrim, ginerele beiului din
Cehoveni l-a răscumpărat din Ţara Căzăcească. Altă carte a fost „găsită în steagul
tătărilor, cînd au prădat Ţara Moldovii pînă la Siretu, cînd a fost neamţu cu cătane
în Cetatea Neamţului, la văleat 7225 <1717> ghenar 14, fiind domnu Mihai vodă,
<de ierei Teodor>. Şi am dat doi lei de am legat-o, fiindu strîcată de acea pradă“.
La 12 septembrie 1725, ieromonahul Atanasă, egumenul mănăstirii Bogdana scria
pe exemplarul mănăstirii: „fiind răzliţită din vremili răsco(a)lilor şi aflîndu-s(ă)
nişte oamini, s-au luat de s-au dat iară la mănăstiri” 63.
O însemnare interesantă s-a făcut pe o Evanghelie (1682) de la biserica
Adormirii Maicii Domnului din Huşi (VS), între anii <1716 septembrie – 1717
august> (văleat 7225): „ această carte spun tătarei că au luatu din Ţara Rumâniască,
că d-ar fi fost din ţara noastră nu ar fi adus la noi, pentru că să aude de scos. Şi este
robită din robie d-a trie oară, şi au vinit un tatar şi am răscu(m) părat-o”64. În fine,
„într-această zi 14 <septembrie> zile (sic!) au prădat tătarii Ţara Moldovei şi
această carte <Ceaslovul, Rădăuţi, 1745> au fostu roabă“65.
La începutul secolului al XIX-lea, în vremea agitată a înăbuşirii mişcării
eteriste, turcii au furat multe cărţi din bisericile şi mănăstirile pe carte le-au prădat.
62
Corfus, Însemnări de demult, p. 224; Dudaş, Cazania lui Varlaam, p. 118; Mosora,
Hanga, Cat. cărţii vechi rom. în BCU Cluj, p. 9.
63
Dudaş, op. cit., p. 425; Mosora, Hanga, op. cit., p. 13 şi 58; Filip, Cartea rom. veche în
Bibl. Kirileanu, p. 37.
64
Caproşu, Chiaburu, Însemnări, vol. I, p. 410.
65
Ibidem, vol. I, p. 412.
Chiriacodromionul (m-rea Neamţ, 1811) de la biserica Sf. Teodori din Iaşi „l-au
răscumpărat de la turci Vasile sin Theodor şi cu soţiia sa <… şi> au dat 10 lei la
turci pentru această carte”. Ceale 9 cîntări din Psaltire (Iaşi, 1815) „feind robită de
cătră (turci...) în vreme răzmireţii care au fost anul 1821, dar de unde nu să ştie, şi
aflîndu la acei turci, Niţă l... sîn Pe(tru) şi cu un Costandin creşmariu o au
răscumpărat cu cît au putut, şi pentru a lor iertare de păc(ate ş)i veşnică pomenire o
au afieros(it) bisericii Sfîntului Ierarh Necolai gospod din oraşul Iaşii”, la 22 mai
1823. La 24 septembrie 1824, Antohi Sion fost mare căminar consemnează
povestea unei Psaltiri (Iaşi, 1817) pe care a răscumpărat-o de la turcii care au jefuit
mănăstirea Secu: „la anul 1821, prin slobozire dumnezăiască, năvălind oştile
otomaniceşti în pămîntul Moldaviei asupra aportaţilor greci, ce de la sine să sculasă
cu oşti de adunătură să ia împărăţie din mîna turcilor, şi lovindu-să în multe locuri
aice în ţară iar tot sfărîmat. Cînd la cea de pe urmă, mai rămînînd un trup de
această adunătură în munţii Dornii, din ţinut Sucevii, s-au pogorît şi arzînd Tîrgul
Neamţului, prădînd şi tîrgul Fălticeni, s-au ajuns în mănăstire Secului şi
încungiurîndu-i oştile otomaniceşti cu tunuri. Iar fiind închişi cîtăva vreme bătîndu-
i cu necontenire şi nemaiputînd suferi s-au închinat deşchizînd porţile şi intrînd
turcii înlăuntru cu săbiile <rupt>, i-au pus pe toţi supt sabie. Şi împreună cu
nelegiuiţii aceştie au pierit şi 22 călugări şi alt norod nevinovat ce era închişi în
mănăstiri la o vremi ca aceia, iar mănăstirea s-au prădat de istov arzîndu-o cu foc în
toate părţile, băgînd şi în besărică fîn şi dînd foc au ars şi sfintile icoani şi toati
altile ce s-au putut strica, de foc mistuindu-să în cenuşă. Atunce, întru întoarcire
oştilor de la mănăstiri, întîmplîndu-mă în Roman, trecător la Ieşi <rupt>, am găsit
la un turc <rupt> această Psaltire împreună şi cu alte cărţi besăriceşti şi le-am
cumpărat din mîna turcului drept 40 lei <rupt>. Pricina cum au căzut la mine
această Psaltire am însămnat aice şi, mai ales că nu le-am cumpărat într-ascuns
<rupt> a mulţi oameni cinstiţi, fiind de faţă şi sfinţia sa arhimandritul Gherasim,
sf(intei) mănăstire Precista din Roman, la leat 1821 săptembrie 14. Iar amu, după
ce, din milostivire dumnezeiască, lucrurile s-au îndreptat şi ţara de supt cumplita
<rupt>, oblăduitor ţării pe măria Ioan Sturza voievod. Atuncea apucîndu-să şi sfîntul
săbor a sfintei mănăstiri Neamţul şi Secul pentru înnoire şi merimetisirea sfintei
mănăstiri Secul, am afierosit şi eu această Psaltire iarăşi sfintei mănăstiri ca precum
dintru întăi au fost rînduită la besărica cea săbornicească al Sf. Ioan Botezătoriul să fie şi
după aceasta pentru pomenirea mea şi a părinţilor miei şi a <rupt>, de alt neam
agiutîndu-mă a o răscumpăra din mînile jăfuitorilor, ferindu-mă şi de mii de primejdii
întru acea cumplită vremi de peire ce venisă asupra pămîntului acestuia”66.
Furturi de cărţi săvîrşite de persoane aparent onorabile. Uneori, cărţile
erau însuşite de persoane bine situate în societatea vremii. Cartea românească de
învăţătură „au găsit-o popa Grozav la popa Dârzu şi au scos-o cu gîlceavă şi au
66
dat-o la biserică”. Istoria lui Numa Pompiliu (Iaşi, 1820) are cîteva cîteva
însemnări pe ultima f.: „această carte este a lui protopop Popovici şi cine să va
întîmpla să o fure să fie afurisit de toţi Sfinţii Apostoli şi de Dumnezeu. Anu 1839
martie 24”. Altă mînă a notat mai jos: „să (se) ştie că am cumpărat-o de la
dumnealui (sic!) cucoana Marghioliţa Beldiman di la Miroslava”, dar mai jos,
cineva cu altă grafie scrie: „nene Petrache, cartea aceasta am cumpărat-o de la
cucoana Marghioliţa Beldiman, dar eu m-am încredinţat că au furat-o şi apăi iscălit.
Fecioru Drumeşului” 67. Un caz aparte s-a petrecut cu Evanghelia (Iaşi, 1742)
cumpărată imediat după apariţie (văleat 7251) de Ion Dediulescul ispravnic cu 12
lei şi donată schitului Coşula „însă nescrisă de mine intăiu”. Dania nefiind
consemnată grafic, „mai pe urmă, fiindu preotu la sfînta bisărica unu călugăr,
anume popa Enache <…>, au datu răvaşu la măria sa Mateiu Grigorie Ghica-vodă,
jăluindu că nu are Evanghelie la besărecă şi aru fi găsitu această Evanghelie de
vîndutu. Mărie sa Mateiu-vodă au poruncitu şi ne-au dat banii şi au pusu şi pecetie
măriii sale, după cum să vede”68. Se vădeşte o dată în plus importanţa însemnărilor
pentru certificarea proprietăţii asupra cărţilor, scrierea pe carte fiind o regulă pe
care ispravnicul Ion Dediulescul nu a respectat-o.
Confirmarea este oferită de cărţile bisericii Sf. Dimitrie din Suceava:
„acest Treod (Iaşi, 1747) este a sfintei biserici a lui Sfeti Dimitrie den tîrgu <…>
cumpărat cu banii de milostenie de la creştini, cu osteneala epitropilor sfintei
bisericii şi s-au scris la condica bisăricii la rîndu şi s-au iscălit şi epitropii bisăricii;
let 7271 <1763> martie 1. Şi în ştiinţă să fie că toate cărţile sfintei bisărici a lui
Sfeti Dimitrie sînt scrisă pe margini şi iscălite de epitropi şi puse toate la condica
bisericii, Costandin <…> epitrop”. Canonul Sf. Spiridon (Iaşi, 1750) „este a sfintei
biserici a lui Sfeti Dimitrie din tîrgu den Suceava cumpărată de epitropii bisericii şi
s-au scris la condica bisericii şi s-au iscălit şi epitropii bisericii. Leat 7271 <1763>
iulie 25. Costandin Gîndul, cupeţ epitrop”. Evanghelia (Iaşi, 1762) „este a sfintei
biserici a marelui mucenic Dimitrie den tîrg, din Sociava, cumpărată cu bani de
milostenie a epitropilor şi a altor creştini. Şi s-au scris şi la condica bisericii <…>
Şi s-au iscălit şi epitropul biserici, la v(ă)leat 7271 <1762> sept(embrie) 14”69.
Recuperarea cărţilor înstrăinate. Cărţile fiind valoroase, de obicei se
încerca recuperarea lor. Cum s-a văzut mai sus, efortul se făcea şi dacă o carte
fusese răpită de armatele străine în trecere prin Ţările Române, la acţiune
participînd uneori grupuri de săteni70. S-a păstrat o însemnare din care rezultă, în
67
Dudaş, Cazania lui Varlaam, p. 425; Antonovici, Doc. bîrlădene, I. p. 303; Mosora,
Hanga, Cat. cărţii vechi rom. în BCU Cluj, p. 58, 210-211.
68
Iorga, Inscripţii din bis. României, vol. II, p. 180.
69
Ibidem, p. 50, 57, 105.
70
Cartea românească de învăţătură de la Boziaş (BN) „a fost răpită în răutăţile cele de
cînd au robit tătarii, cînd o au apucat nişte tîlhari. Deci, eu, protopopul Lup ce am şezut în
Boziaş, am răscumpărat-o cu multă cheltuială şi am îmblat trei scaune şpăneşti şi am dat 23
mod surprinzător, că o persoană care a redobîndit o carte prin eforturi proprii a fost
pedepsit de clericul superior căruia îi era subordonat. Dascălul Sandu din Poca
povestea: „să se ştie că această Păucenie <Cartea românească de învăţătură> a
fost răpită şi am găsit-o la popa Lup de la Toldal. Şi am cheltuit 14 florinţi pînă o
am căpătat, în Poca 3 soboară, la Toldal un sobor, la Sântioara la alt sobor, la
Cozma alt sobor, la şase soboară am cheltuit. Şi m-au bintuit popa Vasile cel Negru
de la Fil(i)piş(u) Mare pentru ce nu am dat la mîna dumisale sau la curatori, că
dumnealui era protopop atunci, şi m-au bintătuit 3 florinţi. Şi la birăşag au fost:
popa Micul de la Ercea, juratul; 2, popa Sandu de la Moişa; 3, diaconul Petre de la
Fil(i)pişu Mare; 4, popa Onu de la Băla; 5, popa Gheorghe de la Vadu Sântioara; 6,
Ungur Mărian de la Băla; 7, Ceu Crăciun, că la casa lui a fost judecata. Şi am scris
eu, dascăl Sandu de la Poca <…> 1766 <…>. Şi peste tot am cheltuit bani gata 14
florinţi şi 2 mărieşi”71. Interesantă, din punctul de vedere al mentalităţii este
însemnarea făcută pe un Sinopsis (Iaşi, 1757): „această cărticică iaste de bitang şi
cine o va căpăta să cetească pă dînsa, apoi să <o> dea şi altora, pînă să va prăpădi
de tot, că nu are stăpîn”72.
Procese pentru recuperarea cărţilor. Dreptul de proprietate asupra
cărţilor înstrăinate nu se putea stabili, uneori, decît prin procese judiciare.
Soboarele de judecată erau constituitedin înalţi ierarhi alături de care veneau
martori cunoscători ai chestiunii disputate. Asemenea procese au fost numeroase,
dar vom exemplifica numai cu cîteva care au avut ca obiect cărţi din Ţara
Moldovei73. Cei care îşi disputau o carte se aflau în diferite relaţii de proprietate
faţă de dînsa: locuitorii aceluiaşi sat 74, satele cu preoţii sau cu urmaşii acestora75;
de florinţi colaţ, precum ştie Ciorba Costin şi Heanţu Ionu, că lor le-am dat 2 florini de au
îmblat cu mine pănă am dobîndit” (Mureşanu, Cazania lui Varlaam, p. 207).
71
Dudaş, Cazania lui Varlaam, p. 407-408.
72
A nimănui, găsită, fără stăpîn; (Bărnuţiu, Colecţii sătmărene, p 110).
73
Popa Dumitru mărturisea în anul 1706 că pentru a dobîndi o Carte românească de
învăţătură a trebuit să intervină „cu legile” înaintea soborului prezidat de protopopul Costin
din Vidrasău (Dudaş, Cazania lui Varlaam, p. 119; idem, Vechi cărţi rom. călătoare, p. 112).
74
Pentru Cartea românească de învăţătură se judecau în anul 1687, Boldor Marian cu Ion
din Geoagiu de Sus (HD) „înaintea protopopului Rusului. Şi a fost de faţă popa Ioan din
Bolna, popa Vadeş din Rapolt, popa Anghel din Simeria, popa Mihai din Vorţa, popa
Marian din Bozeş, popa Gheorghe din Mada şi birăul din Geoagiu cu doi oameni, cu
Mănariu Dumitru şi cu Constantin”. Cîştig de cauză a avut Boldor Mărian, care a trebuit să
achite 44 de florini pentru a reintra în posesia cărţii (Iorga, Studii şi doc., vol. XIII, p. 102).
75
Un astfel de proces a avut loc în 1744 pentru stăpînirea unei Cărţi româneşti de
învăţătură: „această carte <de la> besear(ica) Buholţului, ţiindu-să ficiorii popii (Mi)hai că
ar hi la ei, pe opt florinţi, au avu(t) judecată cu săteanii, cu bohorţeanii, şi neputînd jura, au
rămas cartea slobodă a săteanilor şi a besearicii de l(a) Bohorţu” (Ibidem, p. 59). La fel s-a
întîmplat şi cu exemplarul bisericii din Voila în anul 1738 „această carte au judecat să fie a
bisericii Şircheiţii <…>. Aceasta am giu(de)cat noi, săb(o)rul preoţesc. Eu, notareş
două sate între ele76; fraţi sau rude, dar nu întotdeauna solicitanţii unor cărţi au avut
cîştig de cauză în mod necondiţionat.
La fel cu oricare proces civil sau penal al epocii, şi în cazul proceselor
pentru cărţi se aplica autoritatea lucrului judecat. Precizarea s-a făcut pe Cartea
românească de învăţătură aflată în litigiu la Rogoz77. Chiar dacă nu se ajungea
mereu la judecată, însemnările arată că, uneori, cărţile erau folosite şi pentru
stingerea unor pricini dintre două persoane, adică aşa cum s-ar spune astăzi, pentru
achitarea unor amenzi78.
Posesorii de cărţi
Se impune operarea unei distincţii între preoţi şi biserici sau între călugări
şi mănăstirea în care vieţuiau, însemnările ilustrînd faptul că tipăriturile celor dintîi
erau deosebite de ale lăcaşului de cult, care aparţineau comunităţii. Cărţile bisericii
erau cumpărate prin eforturile financiare sau materiale ale satului sau parohiei si
rămîneau în dotarea acesteia generaţii de-a rîndul. Acelaşi regim era aplicat şi
cărţilor provenite din donaţii79. În schimb, cărţile cumpărate de preoţi erau ale lor
săb(o)r(u)lui mare, protopop Ionaşcu Vineţeanul” (Păcurariu, Legăturile Bis. ortodoxe din
Transilvania, p. 96).
76
O Carte românească de învăţătură a fost cumpărată de Văşcu Ionaşcu din Lăpuşul
Românesc, care a dat-o satului în timpul lui Sava Brancovici, dar a ajuns mai tîrziu în
Rogoz, iar urmaşii donatorului o cer pentru biserica din Lăpuş. Neputînd-o obţine de la
sătenii din Rogoz, Văşcu Alexe i-a chemat în judecată în faţa mitropolitului Varlaam al
Transilvaniei. Hotărîrea luată la 4 decembrie 1689 a fost scrisă chiar pe carte: „noi, vlădica
Varlaam, avînd sobor de eparhie în vidicul Lăpuşului, în Rogoz, şi veniră înaintea noastră
Văşcu Alecse din Lăpuşul Românesc şi cu sătenii din Rogoz, aducînd lucrul acestii cărţi
<…>. Socotindu-l toţi, de toate părţile, s-au împăcat aşa: această carte să rămînă la biserica
Rogozului şi să fie pomană lui Văşcu Ionaşcu şi Văşcu Alexe şi rămăşiţelor lor” (Şchiau,
Circulaţia Cazaniei lui Varlaam, p. 530).
77
„Cine s-ar mai ridica după această împăciuială să caute lucrul acestei cărţi, să nu poată
păn-nu va pune două sute de florini: o sută vlădiceşti, o sută şpăneşti” (Şchiau, op. cit., p.
530; Păcurariu, Legăturile Bis. ortodoxe din Transilvania, p. 95-96).
78
Pe un Molitvenic (Iaşi, 1749) preotul Ursu a notat la 21 noiembrie 1769: „acest
Molitvenic al meu, carile am cumpărat de la preosfinţia sa părinte(le) mitropolit Nechifor şi
l-am dat pentru o precină ce-am avut cu <un> părinte şi pentru această precină am dat acest
Molitfelnic la mîna părintelui Ioan Cos(te) a preotului Ioan <să fie> pe veci” (Mosora,
Hanga, Cat. cărţii vechi rom. în BCU Cluj, p. 65). Pe Vieţile Sfinţilor pe luna Septembrie
(m-rea Neamt, 1808) citim: „Ioan mai mare frate iaste această carte a mè, am dat-o lor
pentru o pricină” (Dima, Cartea rom. veche în Arh. St., p. 203).
79
La 22 iunie 1777, Evanghelia (Bucureşti, 1775) „am cumpărat-o eu, Ilie, împreună cu
Mihalachi, din tîrgul Dorohoiului, şi am dat-o danie sfintii biserici din Roşcani, ca să fie
spre pomenirea noastră şi a părinţilor noştri. Şi noi am dat-o sfintii biserici, iar nu vreunui
preutu”. Liturghia (Iaşi, 1794) „se închină <m-rii Sf. Ilie din Chişinău, de ierei Antonie şi
preoteasa Ana> şi oricari dintre preuţi ar sluji sfintele taine să nu o ia să fie a sa, că iaste
dreaptă a sfintei bisărici a Sfîntului Ilie”. O însemnare interesantă s-a făcut la 12 octombrie
personale, folosite în biserică doar pe timpul vieţii cumpărătorului, iar după moarte
erau luate înapoi de urmaşi. La fel se întîmpla cu cărţile donate preoţilor în nume
personal de persoane particulare80, precum şi în cazul monahilor. De aceea, cînd un
călugăr de la mănăstirea Putna a cumpărat în 1755 un Molitvenic (Iaşi, 1754) şi a
dorit ca după moarte cartea să revină mănăstirii, a precizat: „însă fieştecarea părinte
sau frate din mănăstire să aibă voia a o lua la cetire şi la trebuinţele în mănăstire”81.
Confiscarea cărţilor de autorităţi.
Valoarea mare a cărţilor rezultă şi confiscarea lor de către autorităţi în
schimbul neîndeplinirii unor obligaţii fiscale, procedeu obişnuit în Ţările Române.
Încă din 1645, Matei Basarab preciza într-un act prin care Preda şi Udrişte primeau
satul Dăeşti din Vîlcea, că le-a dat satul spre a-i despăgubi pentru că au plătit dările
unor locuitori fugiţi82. Tîlcul liturghiei (Iaşi, 1697) „s-au loat zaloc (sic!) de la un
popa de la Podoleni pentru 25 parale, dijma fînului“, la 26 octombrie 1760. Un
Penticostar (Iaşi, 1754) „l-au luat goştinarii di la Solca pentru banii goştinii, că ne-
au pus solcanii o năpasti şi am plătit”83. Se observă că tipăritura a fost confiscată
chiar în anul apariţiei.
Confiscarea devenise atît de frecventă în a doua jumătate a secolului al
XVIII-lea, încît atunci cînd s-a distribuit Antologhionul (Iaşi, 1755), domnul Matei
Ghica a cerut să se scrie pe carte: „şi poruncim domnie me: carte aceasta, adic(ă)
Mineiul, dindu-s(ă) la bis(e)ric(ă), a bis(e)ricii să fie în veci, şi nim(eni) să nu
cutez(e) a-l lua, nici Mineiul, nici alte cărţi bisericeşti, nici pentru dajde
domne(a)sc(ă), nici pentru poclonu vlădicesc, nici pentru alte dăjdi (ale) preoţilor,
nici pentru alte ceva. Iar care n-ar păzi porunca şi ar lua-o din bis(e)ric(ă), cărţi
bis(e)ric(eşti), hotărim să fie cu mare urgie, să s(e) pedepsească ca un călcător de
lege. Şi această poruncă să s(e) scrie în to(a)te Mineil(e) ca s(ă) fie stătăto(a)re şi
păz(itoare şi) porunca aceasta într-alt chip să nu fie”. Confirmarea este oferită de
1745 pe un Apostol (Bucureşti, 1743): „această sfîntă carte ce să cheamă Apostolu iaste a
preutului Mihail den Dorna”. Dedesupt, altă mînă a intervenit: „ba este a sfintii beserici din
Dorna, să fie în veci nemutată într-alte locuri streine, cumpărat de Simioneşti şi dat la
beserica pomană. Deci, să nu zîcă că-i a popii, ce a beserici, să se ştie” (Caproşu, Chiaburu,
Însemnări, vol. I, p. 212 şi vol. II, p. 271 şi 553).
80
Un Molitvenic (Iaşi, 1764) „este proprietate dreaptă a lui Anania Iacubovici, preot. S-au
lăsat în biserica din satul Clit, spre întrebuinţare numai” (Mitric, op. cit., II, p. 68). Tîlcul
evangheliilor (m-rea Neamţ, 1823) „nu este de obştie, ci este a mé, a mult păcătos(ului)
mohah Miftodie potcapierul, cumpărată pre banii mei, iar nu a obştie şi cine va îndrăzni să
o despartă şi să o ia de la mîna mé, acela neiertat să fie” (TC, anul I (1916), nr. 10, p. 157).
81
Mosora, Hanga, Cat. cărţii vechi rom. în BCU Cluj, p. 70.
82
„Şi dăjdile lor au rămas în spinarea slugilor domniei mele ce scriu mai sus, de le-au tot plătit ei
de la casa lor, fără voia lor, cu bani gata şi cu vite, cu vaci, cu boi, cu cai şi cu oi şi cu stupi şi cu
haine, pînă şi cărţile şi odăjdile bisericii au luat pînă s-au umplut multă samă de bani,
29000, de au dat pentru dînşii” (Giurescu, Istoria românilor, vol. III, partea a 2-a, p. 637).
83
Mitric, Cartea rom. veche în j. Suceava, vol. II, p. 67; Corfus, Însemnări de demult, p. 198.
exemplarele descoperite în mănăstirile Putna şi Eţcani şi în bisericile din Copăceşti,

Voitinel (SV), Sărata-Holban (j. Lăpuşna), Buciumii de Jos (BC), Văsieşti (NT),
Filipeşti (BC) şi Tomeşti, lîngă Iaşi. Pe acest din urmă exemplar apare şi menţiunea
slujbaşilor însărcinaţi cu distribuţia: „acest Minei l-am lăsat în sfînta biserică ce
este la sat în Tomeşti, ca să rămîie în veac şi la sfînta biserică şi nime din preoţi să
nu cuteze a-l muta de la sfînta biserică din sat din Tomeşti, nici dăjdieri domneşti,
nici alţii nimeni să nu-şi lungească mîna a-l muta aiure. Şi noi, din porunca măriei
sale lui vodă şi a sfinţiei sale părintelui mitropolitului l-am lăsat la biserică în
Tomeşti şi am iscălit. Let 7263 <1755> iunie 25. Toader Tecuceanu, slugă ot
Mitropolie, Alexandru Cogălniceanu”84. De atunci înainte, urmînd exemplul
domnului, donatorii individuali încep să formuleze şi ei interdicţii la confiscarea de
către autorităţi a cărţilor pe care le dăruiau unor lăcaşuri de cult85.
Tipăriturile confiscate erau vîndute la mezat spre a se obţine banii în
schimbul cărora fuseseră luate şi care trebuiau să ajungă în visteria statului. Ioan
Pavlu iconomul bisericii Buna Vestire din Iaşi a „cumpărat prin mezat din
Dicasterie, cu preţi 22 lei la 10 august, anul trecut, 1842 <Noul Testament şi
Faptele Apostolilor> şi spre ştiinţă am însemnat supt iscălitură me”86.
Cartea românească de învăţătură (Iaşi, 1643) - cea mai scumpă
tipăritură din Ţara Moldovei.
Din acest motiv, a constituit obiectul multor cazuri de zălogire şi de furt.
Comparînd preţurile cu care s-au vîndut cărţile din Ţara Moldovei în succesiunea
cronologică a unor ani pentru care avem ştiri documentare, se observă faptul că
tipăritura în cauză a valorat în permanenţă mai mult decît altele. În anul 1684,
Cartea românească de învăţătură s-a vîndut la Rebra Mare (BN) cu 19 florini, în
timp ce Psaltirea (Uniev, 1673) şi Psaltirea slavo-română (Iaşi, 1680) se vindeau
la Alba Iulia (AB), cu doar 3 florini fiecare. În 1713, la mănăstirea Suceviţa (SV)
Psaltirea slavo-română (Iaşi, 1680) costa 3 lei, dar Cartea românească de
învăţătură se dădea în Sidriaş (MS), cu 17 florini şi două mierţe de grîu ce valorau
fiecare cîte un florin, iar la Tîrgovişte (DB) se plăteau pentru un exemplar 7 taleri.
În 1755, Molitvenicul (Iaşi, 1749) se vindea la Iaşi cu 5 taleri, dar pentru Cartea
românească de învăţătură se plăteau la Bătarci (SM) 24 florini. În 1759, Apostolul
(Iaşi, 1755) se vindea la Todireşti (SV) cu 7 lei, dar Cartea românească de
învăţătură se vindea la Băiţa şi la Sînmartin (CJ) cu 8 zloţi. În anul 1760, Octoihul
(Iaşi, 1749) se vindea la Drăgoieşti (SV) cu 5 lei, însă Cartea românească de
84
Balaur, Biserici, p. 35; Caproşu, Chiaburu, Însemnări, vol. II, p. 45 – 46.
85
La 24 februarie 1772, Gavril Ilău nota pe o Evanghelie (Iaşi, 1762) că cel care „ar da-o
pentru orice dajde să fie blăstămat de Domnul Hris(tos) şi de Maica Precista”. Ioana
uşeroaie, donînd un Octoih (Bucureşti, 1773) în Valea Adîncă (SV), a cerut ca „nici din
slugile vlădiceşti să nu aibă voia să o ia pentru dajde preoţilor” (Mihail, Cărţi, ms. şi icoane
din Basarabia, p. 100-101; Iorga, Inscripţii din bis. României, vol. II, p. 299-300).
86
Caproşu, Chiaburu, Însemnări, vol. IV, p. 256.
învăţătură costa la Surduc (SJ) 15 florini, nelegată. Cum s-a văzut, în anul 1762,
Evanghelia (Iaşi, 1762) s-a vîndut cu 7 lei şi un ort la Şerbeşti (NT) şi cu 7 lei şi un
zlot la Preuteşti (SV). În schimb, în Transilvania, Cartea românească de învăţătură
se vindea la Luduş (MS) cu 8 florini, două ferdele de porumb, 10 potori şi 7 bani.
În 1775, Cartea românească de învăţătură se vindea la Băbdiu (CJ) cu 21 de
florini, iar la Voslăbeni (HG) cu 16 florini, în timp ce Vieţile sfinţilor (Iaşi, 1682-
1686) se dădeau la Caşin (BC) cu doar 7 lei. În anul 1780, Psaltirea (Iaşi, 1743)
costa la Baia Mare (MM) 4 florini, în timp ce Cartea românească de învăţătură de
dădea la Frata (MS) contra unui sărindar de 12 florini. În 1784, Triodul (Iaşi, 1747)
se vindea la Borşa (MM) cu 20 florini, iar Antologhionul (Iaşi, 1755) se vindea
schitului Dărmăneşti (BC) cu 15 lei, în timp ce Cartea românească de învăţătură
se dădea în Sălciua de Jos (AB) cu 30 florini, iar în Poiana Aiudului (AB) cu 20
florini. În 1786, Evanghelia (Iaşi, 1762) se cumpăra în Groşi (SM) cu 10 florini,
dar Cartea românească de învăţătură de la Coveş (SB) costa 58 florini. În anul
1795, Liturghia (Iaşi, 1794) se dădea la Gura Galbeni (BC) cu 5 lei şi jumătate, în
timp ce Cartea românească de învăţătură se dădea în Huduc (MS) cu 9 florini,
însă vînzătorul avea nevoie de bani, iar preţul cărţii era inferior celui real. În 1801,
De obşte gheografie (Iaşi, 1795) se vindea la Bucureşti cu 6 taleri, în timp ce
Cartea românească de învăţătură de la Sălcuţa (BN) costa 9 zloţi. În 1802,
Catavasierul (Iaşi, 1792) costa 3 lei şi jumătate, în timp ce Cartea românească de
învăţătură de la Daia costa 16 florini. În 1803, Înfruntarea jidovilor imprimată la
Iaşi, costa 150 de parale, dar Cartea românească de învăţătură se plătea cu 12
florini la Boholţ (BV) şi cu 16 florini la Voslăbeni (HG). În 1824, Molitvenicul
(Iaşi, 1764) costa 13 lei, în timp ce Cartea românească de învăţătură se vindea
încă, la Fineiu (CJ) cu 17 florini renani87.
Preţurile cărţilor şi ale unor mărfuri şi servicii - abordare comparată.
Cercetarea însemnărilor de pe cărţi şi a documentelor de arhivă permite
efectuarea unor comparaţii între preţurile cărţilor şi cele ale unor mărfuri în
anumite perioade şi zone geografice. Pentru Transilvania, cunoaştem unele preţuri
de la mijlocul secolului al XVII-lea, deoarece Dieta din 1642 a confirmat lista de
preţuri adoptată în timpul lui Gabriel Bethlen, în 1625. Din acest mercurial cu
preţurile maximale la sute de mărfuri şi servicii rezultă, de pildă, că o pereche de
boi costa între 12 şi 30 florini, o vacă stearpă costa 6 florini, iar o vacă cu viţel
87
Mosora, Hanga, Cat. cărţii vechi rom., p. 78, 565; Mitric, Cartea rom. veche în j.
Suceava, vol. I, p. 67 şi vol. II, p. 55, 76, 103; Iorga, Inscripţii din bis. României, vol. II. p.
227; Dudaş, Cazania lui Varlaam, p. 109-110, 190, 198-199, 212, 231, 248, 268, 276, 279,
280, 286, 319, 349, 374, 411, 426; idem, Vechi cărţi rom. călătoare, p. 54, 58; Braicu,
Bunea, Cartea rom. veche în Sibiu, p. 44 şi 95; Bărnuţiu, Colecţii sătmărene, p. 64; Bîrlea,
op. cit., p. 44; Mîrza, Dreghiciu, Cartea rom. veche în j. Alba, p. 45; Pop, Mărturii
strămoşeşti, p. 53; TC, anul I (1916), nr. 8, p. 126; Corfus, Insemnări de demult, p. 211;
Cartea veche rom. în BCU Bucureşti, p. 123.
valora între 6 şi 12 florini. În 1743, impozitul unei familii de iobagi includea: un

florin de persoană, un florin pentru perechea de boi, un florin pentru perechea de
cai, un florin pentru 10 oi sau 10 capre şi un florin pentru 8 porci. Mai tîrziu,
retribuţia anuală a dascălului şcolii româneşti din Făgăraş pe anul 1657 era de 40
de florini, 16 cîble de grîu, 15 vedre de vin, 80 vedre de bere, 2 porci de tăiat sau 4
florini în schimb, 25 care de lemne pentru foc şi 2 caşi88. Referitor la Ţara
Moldovei, în anii 1760 şi 1761 (văleat 7269), meşterul Gherasim a lucrat
catapeteasma unei biserici şi a primit 15 lei. În 1762, leafa lui „Andreiu, dascălul,
Forţul Sînpetriu ot Rînzăşti“ pe un an a fost „10 lei şi să învăţ 10 copii boiereşti, şi
de copil cîte 50 parale“. În 1776, un cal costa 20 de lei, un stog de fîn costa 2 lei,
potcovitul unui cal costa un leu şi jumătate, iar simbria unui surugiu pe un an era
de 12 lei89.
La începutul secolului al XIX-lea, în Transilvania produsele agro-
alimentare erau scumpe. În 1806, în zona Făgăraşului, o ferdelă de grîu costa 3
florini, una de ovăz costa 8 ducaţi, iar una de secară 2 zloţi. În anul 1810 au fost
ploi mari, Oltul s-a revărsat „de vreo şase ori”, apoi „a nins pe la septemvrie 30”.
Din aceste cauze, în zona Braşovului, ferdela de porumb şi de grîu costa cîte 3
zloţi. Preţurile au crescut continuu, astfel încît în 1811, „ferdela de bucate <se
vindea> cu 7 zloţi, iar la anul 1813 era toamna, grîul şi cu 10 şi 13 zloţi”. În „anul
1818 era scumpete mare în Ţara Ardealului: perechea de boi <se dădea> cu două
mii, cupa de vin cu 10 zloţi, ferdela de grîu cu 10 zloţi, fontu de carne cu un zlot
<…>, fontu de peşte cu 2 zloţi, fontul de slănină cu 2 zloţi”90. În această structură a
preţurilor se pot aprecia sumele plătite pentru cărţi, care au fost mari în întreaga
perioadă cercetată, oamenii simpli, ţărani sau orăşeni, neputînd să cumpere o carte
în mod individual. Cartea era un obiect rezervat păturilor avute, boierimii şi feţelor
bisericeşti ştiutoare de carte. Problema accesului oamenilor de rînd la cartea tipărită
era rezolvată prin unirea eforturilor financiare ale mai multor indivizi, ale unei
colectivităţi sau chiar a două localităţi pentru achitarea contravalorii acesteia91.
Studiul însemnărilor demonstrează că, într-adevăr, cumpărătorii cărţilor
erau persoane înstărite, preoţi sau mireni, dar şi că proporţia cumpărătorilor
colectivi era însemnată, colectivităţilor fiindu-le era impusă obligativitatea de
cumpărare.
88
Papacostea-Danielopolu, Carte şi tipar, p. 117-118; Dudaş, Vechi cărţi rom. călătoare, p. 68.
89
Mitric, Cartea rom. în j. Suceava, vol. II, p. 68-69; Bodinger, Cartea rom. veche în BCU
Iaşi, p. 67; Caproşu, Sama Vistieriei Moldovei din 1776, p. 540.
90
Dudaş, Cazania lui Varlaam, p. 254, 282 şi 389.
91
Papacostea-Danielopolu, Carte şi tipar, p. 120.
***
Studiul cărţii tipărite din punctul de vedere al însemnătăţii acesteia în
societatea românească şi sud-est europeană în perioada amintită nu poate fi
complet fără abordarea a două elemente: preţul şi valoarea ei. Studiul preţului
presupune analiza celor două elemente componente: costul şi preţul de vînzare.
Costul se compune din cheltuielile de lucru şi de aprovizionare cu materialele
necesare şi o sumă suplimentară pentru a se obţine rentabilitatea tipografiei.
Deoarece distribuţia cărţilor era dirijată de autorităţile statului şi ale bisericii, preţul
fixat de tipografie reprezenta baza preţului cu care acestea erau apoi, vîndute.
Preţul de vînzare era mai mare pentru cumpărătorii colectivi (sate, mănăstiri) decît
pentru cei particulari.
Pentru aprecierea corectă a preţurilor de vînzare a cărţilor comparativ cu
alte mărfuri este necesară cunoaşterea unor elemente suplimentare: starea cărţii în
momentul vînzării, dacă s-a vîndut legată sau nelegată, a contextului în care au
avut loc tranzacţiile comerciale, a motivelor care au determinat vînzarea şi, mai
ales, a echivalenţei monetare. Necunoscînd întotdeauna asemenea elemente se
constată că, simultan, aceeaşi carte avea preţuri variabile în timp şi în spaţiu: un
exemplar sau exemplare diferite dintr-o ediţie au avut un preţ la tipografie şi altul
cînd s-au schimbat între posesori particulari; sînt multe vînzări-cumpărări de cărţi a
căror evoluţie nu a fost liniară, iar variaţiile de preţ sînt greu explicabile, mai ales
atunci cînd se produc în interiorul unei ţări şi sînt exprimate în aceeaşi monedă.
Dacă tranzacţiile au loc în ţări diferite, la date şi în monede diferite, aprecierile sînt
şi mai dificile. Pe măsura trecerii timpului de la apariţie, preţul unei ediţii a crescut,
dar alterori preţul a scăzut. Odată cu trecerea unui număr de ani de la imprimare,
intervenea faptul că o carte devenea rară, în unele cazuri chiar atît de căutată încît
se începea multiplicarea ei manuală, prin copierea originalului tipărit. Se observă şi
că distanţa faţă de centrul tipografic în care a apărut cartea determină creşterea
preţului acesteia. Indiferent de aceste necunoscute, în întreaga perioadă analizată,
cărţile s-au numărat printre bunurile cele mai scumpe ale societăţii.
Preţul mare al cărţilor rezultă şi din practica amanetării şi confiscării lor de
autorităţi, în schimbul neachitării unor obligaţii fiscale. De multe ori, cărţile au fost
furate de hoţi sau chiar de persoane aparent onorabile. Faptele erau favorizate de
lipsa menţiunilor vînzare - cumpărare sau de proprietate care, făcute pe carte,
căpătau puterea juridică a unui contract. Nu în ultimul rînd, în timpul războaielor
sau al năvălirilor străine, cărţile erau furate, numărîndu-se printre capturile de
seamă. Pentru recuperarea lor, proprietarii parcurgeau distanţe lungi sau se judecau
cu cei pe care îi puteau dovedi că şi le-au însuşit în mod ilegal.
VALOAREA CĂRŢILOR
Cartea se bucura în epocă de o preţuire morală aparte, se transmitea din

generaţie în generaţie şi constituia o punte de legătură între oameni în spaţiu şi mai
ales în timp. Exista convingerea că ştirile încredinţate cărţilor, transformate în
registre de stare civilă, acte de vînzare-cumpărare, adică de proprietate, în locuri
pentru consemnarea unor evenimente istorice, sociale, din viaţa celui care o deţinea
sau a unor fenomene naturale ieşite din comun, vor străbate timpul şi se vor păstra.
De aici şi formula omniprezentă de începere a însemnărilor de pe cărţi: „să se ştie…”.
Pentru privirea de ansamblu asupra chestiunii dezbătute, vom înfăţişa
cîteva aspecte privitoare la valoarea simbolică pe care cărţile, manuscrise şi
tipărite, o aveau în societatea românească: transmiterea prin moştenire, fenomenul
asimilării cu odoarele bisericeşti şi protejarea spirituală, temeiurile ştiinţifice fiind
în primul rînd de însemnările de pe cărţi1.
Cartea – lăsată moştenire.
Numeroase menţiuni făcute pe cărţi atestă această calitate a lor. Iată doar
cîteva exemple privitoare la Cartea românească de învăţătură (Iaşi, 1643). La 3
decembrie 1660, popa Ştefan Anghel donează cartea din cauză că i-a murit o fiică,
destinatarului urmînd „să-i fie lui de moşie”. În anul 1687, exemplarul de la
Geoagiu de Sus (HD) a fost plătit cu 44 de florini în urma unei judecăţi ca să
rămînă „de uric, de moşie neamului lui Boldor Măriana lui“. În a doua jumătate a
secolului al XVII-lea, Bran donează cartea lui Adam diacul „să-i fie de uric, lui şi
feciorilor lui”. În anul 1707, exemplarul de la Dănuleşti (MM) a fost cumpărat de
popa Giurgiu „să hie moşie, mie şi pruncilor miei”. La fel, preotul unit Ioan
Popovici din Boholţ, a cumpărat cartea „ca să fie a mea şi a copiilor mei de moşie
<…> în ano 1803, luna mai 24”2.
Cunoaştem lista de cărţi pe care Neculai Holban le-a lăsat moştenire fiului
său Vasile, la 9 iulie 1763: „izvod de cîte cărţi de biserică am dat fiiului meu Vasili
<…>: Evanghelie tiparnică pe înţeles, ce s-au tipărit aice, în Ieşi, din vălet 7270
<1762-1763>; Apostol ce s-au tipărit în Buzău, în Ţa(ra) Munt(e)nească, pe înţăles,
den vălet 7251 <1742-1743>; Leturghie pe-nţăle(s) ce s-au tipărit în Ieşi, de cel
mare, Leturghii den vălet 7267 <1758-1759>; Osmoglasnică rusască den vălet
1715; Minei scris cu mîna, rusesc, de cele vechi; Psaltire rusască, de ceie tiparnică,
1
La Caproşu, Chiaburu, Însemnări, vol. I – IV, bibliografie exhaustivă.
2
Iorga, Studii şi doc., vol. XVIII, p. 59 şi 102; Mosora, Hanga, Cat. cărţii vechi rom. în
BCU Cluj, p. 12; Dudaş, Cazania lui Varlaam, p. 338; Cartea rom. veche în BCU
Bucureşti, p. 18.
den vălet 1741; Ceaslovăţ rusesc, let 1757; Triod tvetn(ic) scrise cu mîna mamii,
den vălet 7231 <1722> noiemvri 20; Obştiei rusescu scris cu mîna, den vălet 7251
<1742> oct(ombrie) 4 dni; Molitvenic rusesc tiparnic de cele mici; Prolog de iarnă,
vălet 7190 <1682>; Paremie pe-nţeles; Acafister rusesc; Psaltire pe-nţeles tipărită
în Ard(eal), în Belgrad; de-n Triod posna scrise cu mîna mamii, nişte trătaje;
Catavasier ce s-au tipărit la Rădăuţi; Mineie ce s-au tipărit în Ţara Munten(ească),
den văleat 7251 <1742-1743>; Carte ce se chiiamă Alfavita; Predoslovie de vălet
7203 <1695> mai 20; Divanul lumii; Hronograf; nişte trătaje de a optăle săbor”. Se
pare că Neculai Holban a mai avut şi alte cărţi pe care le-a lăsat copiilor săi, o
însemnare nedatată de pe Octoihul tipărit la Iaşi în anul 1749 informînd că „această
carte, ce să cheamă în limba elenească Paraclitichi, iar în limba românească
Octoih, mi-au dat mie de la părintele meu răpăosat, Neculai Holban”3.
Molitvenicul (Iaşi, 1754) a fost lăsat moştenire mai multor generaţii de
preoţi: „este a mea, a preotului Gheorghie din Bouşori ot ţinu(tu)l Vasluiului,
ocolul Crasnii, şi-mi este Molit<venicul de la> tătîni-meu, popa Antohi, ci au trăit
şi au răposat la moşia lui în Popeşti, în ţînutul Fălciiului, ocolul Crasnii <…> şi
acum am dat Molitvenicul acesta ginirelui nostru, preotului Vasăle din Vineţăşti ot
ţănutul Fălceiului, ocolul Crasnii, ca să să ţie să slujască pi dînsul <…>. Iar de mi
s-ar tînpla mie a muri, să aibă ginerele, popa Vasăle, a da Molitvenicul gheţălor
copii, lui Toderică sau Tomuşorului <…>. Let 7302 <1793> oct(ombrie) 26”. Un
Apostol (Iaşi, 1753) „este al meu, dăruit de uncheşul meu, Alexandru
Gheorghiescul dascăl, <…> ca să fie al meu şi a copiilor mei. În Vicov de Sus, la
10 oct(m)vrie 1844”. Alfavita <sufletească> (Iaşi, 1755) „este a popii Apostului şi
au datu fiului său, lui Savei“4. O însemnare interesantă a făcut preotul Gheorghe
Antiohiviciu Aracsicu, la 24 septembrie 1779, pe un Apostol (Bucureşti, 1774) pe
care l-a cumpărat „de noo, în 17 lei pol, ca să fei odoru în veci feciorilor mei şi
nepoţîlor şi strănepoţîlor. Iar fetele şi ginerii şi oricini di partea fetelor treabă cu
cartea să nu aibă. Iată că am scris diiată şi de rostu le-amu spusu”, după care
urmează un blestem straşnic. În aceste cazuri, cărţile se lăsau moştenire pe linie
bărbătească acelor membri a familiei care le puteau folosi şi care erau de obicei,
preoţi, dar cercetarea însemnărilor de pe cărţi a permis depistarea şi a unei situaţii
opuse, în care un fiu îi dă părintelui său o carte, Istoria Alexandrului celui Mare
(Movilău, 1796): „această carte a mea am dat-o tatii, eu, Pavel a Tăutului şi am pus
să se ştie şi jos degetul”5. Exemplele oferite probează din nou că regimul
proprietăţii, căreia i se supunea şi cartea, era riguros stabilit.
3
Arh. St. Iaşi, Fond Doc., Pachet DCCLIV/10; Mitric, Cartea rom. veche în j. Suceava,
vol. II, p. 55.
4
Mitric, op. cit., p. 73, 82-83; Dima, Cartea veche rom. în Arh. St., p. 78.
5
Caproşu, Chiaburu, Însemnări, vol. II, p. 307 – 308; Bodinger, Cartea rom. veche în BCU
Iaşi, p. 202.
VALOAREA CĂRŢILOR 135
Moştenirea se putea face în cadrul aceleiaşi familii şi între fraţi. De pildă,

„această sfîntă carte Molitvenic (Iaşi, 1764), l-am cumpărat eu, ieromonah Filaret,
de la părintele Rafail monah, cînd au şăzut la sfînta mănăstire Rîşca şi l-am dat
frate-mieu, lui popa Ilie, de pomană, ca să mă pomenească la sfînta liturghie, <…>
la anul de la H(ristos) 1772”6. Se pare totuşi, că ieromonahul Filaret şi-a luat dania
înapoi, ba, mai mult chiar a şi vîndut cartea.
Cărţi date de zeste.
Considerată avere, cartea a fost dată adesea ca zestre. Psaltirea în versuri
(Uniev, 1673) „au fost a răposatului socru-mieu protopop(ul) Sorocii, dată zăstre
de la socrul său. Apoi şi (s)finţie sa mi-au dat-o zăstre mie”, la 10 martie 1792.
Liturghia (Iaşi, 1759) „amu dat-o lui Ion zestre pentru pomenirea sufletelor
noastre. Evloghie monah diortositor“. Însemnarea îi aparţine lui Evloghie
corectorul tipografiei mitropolitane în vremea lui Iacob I Putneanul, care a
participat la alcătuirea cărţii, iar exemplarul reprezintă ceea ce astăzi numim
dreptul de autor. Altă Liturghie imprimată la Iaşi în anul 1759 „au fost a tatălui
meu, a preutului Nechita din satul Cojoci, dăruită de socrul său, preot Necolai“7. În
aceste cazuri, cartea era dată de zeste fetelor căsătorite cu preoţi.
Cartea - obiect de adoraţie.
Examinarea însemnărilor făcute de-a lungul timpului pe cărţi reliefează
faptul că ele erau atît de preţuite, încît li se atribuiau însuşiri de odoare bisericeşti.
De aceea, aproape invariabil, însemnările încep cu formula „această sfîntă“ sau
„sfîntă şi dumnezeiască <…>“. Sugestivă este notaţia de pe o Carte românească de
învăţătură, considerată „tuturor scîrbiţilor şi asupriţilor, bucurie <…>, flămînzilor,
folositoare de hrană, celor învăluiţi adăpostire, streinilor mîngîiere, bolnavilor
cercetare”. În anul 1754, preotul Ioan din Soloneţ a cumpărat un Penticostar (Iaşi,
1753) dorind „să-mi fie odor mie şi copiilor mei”8. Prin urmare, aşa cum vom
vedea în alt loc, cine îşi însuşea o carte străină devenea hoţ de odoare, un păcat
extrem de greu din punctul de vedere al mentalităţii creştine. De aceea,
ierodiaconul Ioasaf cînd a împrumutat Tomul împăcării (Iaşi, 1692-1694) din
biblioteca Episcopiei din Chidonia a cerut să fie trimis înapoi după moartea lui „ca
să nu fiu osîndit ca un hoţ de biserică“. Din acelaşi motiv, cumpărînd la 25 iulie
1825, De obşte gheografie (Iaşi, 1795), Marin dascălul de la mănăstirea Colţea din
Bucureşti a scris pe carte ca, în cazul în care o va pierde, găsitorul să i-o restituie,
„iar neaducînd-o, să aibă a da seama înaintea Domnului ca un fur de cele sfinte”9.
Cartea - obiect durabil. Numărul imens de însemnări indică faptul că o
carte era considerată obiect durabil. Menţiunile despre calamităţi naturale,
6
Mitric, op. cit., vol. II, p. 112.
7
Corfus, op. cit., p. 208; Mitric, op. cit., vol. II, p. 89; TC, anul III (1934), nr. 2, p. 29.
8
Mitric, op. cit., vol. I, p. 57, 71.
9
Năsturel, Bibl. Patriarhiei din Alexandria, p. 520; Corfus, Insemnări de demult, p. 211.
evenimente politice, sociale sau personale din viaţa deţinătorilor se scriau pe cartea
care dăinuia, ştirile putînd ajunge la urmaşi. Era frecventă expresia conform căreia
mîinile care au scris vor putrezi, „dar cuvîntul Domnului va fi viu în veac”;
„numele ne-or pomeni” etc.10. Înregistrarea vînzării-cumpărării se făcea tot pe
cartea care ţinea loc de contract comercial şi de act de proprietate. Vînzînd o Carte
românească de învăţătură diacului Simion din Bobahalma, preotul Patrichie din
Hîrlău a scris pe ea „ca să n-aibă val pe unde va merge” noul posesor. Pe cea
cumpărată de popa Ion din Sidriaş, vînzătorul nota: „aceasta eu scriu, Dumitraşcu,
de să va tîmpa să aibă popa Ion vo supărare de <la> cineva de această carte, la
mine să vie, că eu am vîndut-o”11. Menţiunea donaţiei se făcea tot pe carte şi s-a
văzut mai sus că lipsa ei putea avea ca efect chiar anularea gestului. Ca orice
tranzacţie comercială, şi vînzarea-cumpărarea cărţilor se făcea cu martori, care
beau şi un adălmaş12.
Protejarea spirituală a cărţilor.
Cartea putînd fi înstrăinată în diferite împrejurări, modalitatea cea mai
frecventă de protecţie a ei era de natură spirituală. Se folosea blestemul fixat
grafic deoarece scrisul avea în societatea românească medievală un prestigiu
deosebit, era trainic, putea forţa veşnicia. Într-o vreme în care gîndirea era
dominată de Biserică, afurisenia şi anatemizarea celor care ar fi îndrăznit să aducă
atingere în vreun fel integrităţii fizice a cărţilor erau foarte eficiente. Imprecaţiile,
inspirate din istoria şi hagiografia creştin-ortodoxă, erau dintre cele mai
înfricoşătoare şi îi vizau pe toţi cei care ar fi putut schimba, într-un fel sau altul
destinul cărţii şi se aplicau deopotrivă cărţii manuscrise şi tipărite. În consecinţă, o
lungă perioadă de timp, imprecaţiile se refereau la buna păstrare a cărţilor
acolo unde au fost aşezate de la început, de către ctitori, prin danie, în
biserici şi mănăstiri, ori în familie. Dreptul de ctitorie fiind bine statornicit iar
circulaţia cărţilor între cititorii individuali fiind redusă, era incriminată mai
degrabă schimbarea locului fixat iniţial de către donator şi deteriorarea bogatelor
ferecături, decît furtul. Cel dintîi blestem pe o carte din Ţara Moldovei, făcut un
Tetraevanghel slavon (1495), susţine aserţiunea. Cumpărat de Ştefan cel Mare şi
oferit bisericii ctitorite de el în Borzeşti, la 3 noiembrie 1495, ca să-i fie
„pomenire nestrămutată pînă stă acest hram”, marele domn ameninţa pe „cine va
10
Braicu, Bunea, Cartea veche rom. ]n Sibiu , p. 99; Marian, Inscripţii, p. 104.
11
Corfus, Insemnări de demult, p. 186; Mosora, Hanga, Cat. cărţii vechi rom. din BCU
Cluj, p. 9.
12
O carte românească de învăţătură (Iaşi, 1643) a fost vîndută de Alexa Macarie din
Maierău unui grup format din „Crămene Dumitru, Cerebe Dămianu şi Crăstea Toader,
Crăstea Dămian şi Mari(n) Toader şi Durei Onu <…> dereptu 12 florini şi 51 de bani şi o a
lu(a)t cu adălmaş. Adălmaşul l-au grăitu pătrupop Dumitru şi popa Dumitru cel bătrîn şi
Bele Niculae de la Poşaga şi Mat[t]e(i) Gavrilă de-i însoţău, aceste au fost într-adălmaş“
(Mârza, Dreghiciu, Cartea rom. veche în j. Alba, p. 71-72).
strica şi va clinti această pomenire, fie episcop sau popă sau oricine, unuia ca
acela să-i fie potrivnică Sfînta Născătoare de Dumnezeu în ziua înfricoşatei
judecăţi a lui Hristos”. Următoarea imprecaţie apare tocmai în 1512, pe o
Evanghelie slavonă de la m-rea Neamţ. Grămăticul Dimitrie, scriind „cu dania şi
învăţătura mitropolitului Teoctist din Suceava”, îl înspăimînta pe „cine ar cuteza
să-l ia de la acest sfînt lăcaş şi să-l ducă undeva aiurea, ori să-l vîndă, să fie
neiertat de Domnul nostru Isus Hristos şi de smerenia noastră”. Într-o duminică,
la 3 iunie sau iulie 1519, Matiiaş cămăraşul de vistierie din Suceava, care a
cumpărat un Tetraevanghel, „l-a înnoit a doua oară” şi l-a dat în biserica Sf.
Nicolae din Suceava pentru sănătate şi iertarea păcatelor, cerea şi el ca
manuscrisul „să fie neclintit de la acea biserică a Sfîntului Nicolae în vecii
vecilor. Dacă cineva ar încerca să-l strice sau să-l vîndă, să fie blestemat de
Dumnezeu şi de Preacurata Maica Domnului şi de 318 Părinţi de la Nicheia şi de
Sfîntul Părinte Nicolae şi de toţi sfinţii”13. Observăm că spre deosebire de Ştefan
cel Mare cei doi donatori au trecut în rîndul infracţiunilor generatoare de pedepse
preaînalte, şi vînzarea cărţii. Prin urmare, practica apăruse, iar cei ce puteau cădea
în asemenea păcat erau mai ales vieţuitorii lăcaşului care adăpostea odorul. Fapta
era condamnabilă din cauză că potrivit dreptului medieval, daniile ctitoriceşti
confereau dreptul de stăpînire asupra bunurilor cedate, cei miluiţi avînd doar
dreptul de folosinţă asupra lui, nu însă şi proprietatea.
Abia la 25 mai 1528, monahul Evloghie, dăruind un Apostol mănăstirii
Sălăgeni, trece în rîndul faptelor rele şi furtul fiind, totodată, mult mai explicit cu
pătimirile din Veacul de Apoi: „cine va îndrăzni să o strice sau va risipi dania şi
întărirea noastră sau o va fura, ori o va vinde, să fie blestemat de Dumnezeu
făcătorul cerului şi al pămîntului şi de Preacurata lui Maică şi de cei 12 Sfinţi
Apostoli de frunte şi de 318 Părinţi care sînt la Niceea. Şi să-i fie soarta cu Iuda şi
cu anatema şi sîngele lui Dumnezeu asupra lui“14.
Pedepsele invocate pentru hoţii de cărţi erau atît de cumplite15 din cauză că
aceşti răufăcători erau asimilaţi hoţilor de odoare. În însemnări, acest lucru s-a scris
în mod explicit. La o dată ulterioară anului 1661 martie 28, cineva a notat la p. 5
din volumul III al lui Ioan Hrisostomul, Opere (Eton, 1612): „şi aceasta împreună
cu celelalte de lîngă ea este a domneştii şi dumnezeieştii mănăstiri a celor Trei
Ierarhi din Iaşi, dăruită de preafericitul ctitor Vasile voievod, şi cine ar înstrăina-o,
să aibă pedeapsa pîngăritorilor de lucruri sfinte”16.
13
Caproşu, Chiaburu, Însemnări, vol. I, p. 21 – 22, 36 – 37, 41.
14
Ibidem , 45 – 46.
15
Pentru savoarea ei, iată imprecaţia popii Aron din Varviţă care a cumpărat un Penticostar
(Rîmnic, 1743) şi l-a blestemat pe „cine s-ar afla să o fure să fie afurisit de 318 Sfinţi cei
din Nicheia şi se intre dracul într-însu, să zbiere ca măgariu cînd îl mîncă lupii” (ibidem, p. 519).
16
Ibidem, p. 255.
Cartea fiind atît de preţuită, în categoria furtului intrau multe fapte

înrudite: luarea cu forţa, prin tîlhărie ori pradă şi chiar schimbarea locului iniţial
stabilit de donator. La 14 septembrie 1731, un fiu al lui Pavăl Bujoranul fost mare
sulger, a cumpărat şi a donat mănăstirii Măgariul (VS) un Evhologhion (Bucureşti,
1729), subliniind aceste nuanţel semantice: „iar cine s-ar ispiti să o fure sau să o
muti de la această sfîntă mănăstire <...>, unii ca aceia, furi sau talhari sau mutători
sfintii cărţi acestiia, unii ca aceia să fie afurisiţi de Domnul Dumnezeu ce-au făcut
ceriu şi pămîntul şi de Sfînta Precurata Fecioară M(a)riia, Maica Sfinţiii sali şi de
toţi sfinţi şi de 318 Oteţi ce-au fost în Necheia. Herul, pietrile să putredască şi s(ă)
răsăpas(că), iar trupul aceluia să stia întreg, nevătămat, <să> aibă parte cu Iuda şi
cu spurcatul Arie, şi dat anaftemii; lovască-l bubeli lui Gheiză şi cutremurul lui
Cain, să-l înghiţe pămîntul de viu ca Tan (sic!) şi Aviron. Şi aicia am scris eu,
Pahomie ieromonah, fiind la aciastă mînăstioară de mai sus pomenită şi eu încă
făcînd sfînta leturghie. Pe unul ca acela, fur sau mutător acestii sfinte cărţi, cu acest
blăstăm l-am blastamat de mai sus pomenit”. În 6 septembrie 1594, Cozma din
Văleani şi soţia Todosiia au cumpărat o Psaltire, ms. (1594) pe care au dat-o „popii
Marcu din satul Tătăraşi, pentru sufletul lor şi a copiilor lor. Şi după aceia, cine o
va lua de la ei fără voia lor, acel om să fie blestemat de trei sute de Sfinţi Părinţi şi
18, care sînt în Nicheia”, subliniind imperativul acordului posesorilor pentru
înstrăinarea cărţii. Mai clar în exprimare a fost Andreian egumenul schitului Brazi,
în februarie 1717, cînd a cumpărat un Molităvnic şi a invocat pedeapsa Sf. Onufrie,
patronul schitului pentru „cine s-ar ispiti să o ie sau să o fure sau să ie cu săla de la
svînta mănăstire, fără voie a lui Dumnedzău, unul ca acela să fie afurisăt şi
anaftema, proclet şi treclet şi maranafta. Lemnele şi hierul şi pietrele şi tote cîte
sînt, să putredzască, dar trupul unuia ca aceluia să nu mai putredzască în vecii
veacului, şi să aibă pîrîşi la vreme giudeţul pe Svetii Onofrei, a căruia este hramul
aice”17. Dacă egumenul Andreian se temea să nu-i fie luată cartea de vreun tîlhar
pămîntean, mult mai frecvent cărţile constituiau pradă de război pentru oştenii din
armatele care au încălcat de atîtea ori teritoriul Ţării Moldovei. La 13 februarie
1717, Mihail Racoviţă, domnul Ţării Moldovei, a pus să se consemneze povestea
unei Liturghii arhiereşti sl. (sec. XVII): „dămu ştire pentru această sfîntă Liturghie,
precum am cumpărat-o de la tătari, cîntu (sic!) au prădatu tătarii ţara, din fapta unui
beţivu blăstămatu de un ficior a unui Dumitraşco logofet, din neamul Ceaurescu,
anume Vasile, ce au fostu şi stolnic. Care pradă şi robie ce au făcut de cîndu-i
Moldova şi pîn acmu nu au fostu. Trebuie a-i zice toţi: fiiul pierzării. Ce oricare
preot ar cînta sfînta leturghie pre această sfîntă carte, să aibă a-l blăstăma la toate
leturghiile. Să n-aibă parte cu H(risto)s, ce cu Iuda şi cu trecletul Arie şi cu toţi cei
lepădaţi de H(risto)s. Şi am dat-o la biserica domniei mele din tîrgu, din Ieşi, ce
este făcută la Vamă, unde-i hramul Înviere Sfîntului şi Dreptului Lazar, ca să fie
17
Ibidem, p. 103, 413, 455 – 456.
acole păn-să va aşeza lucrurile, şi aşezîndu-să, iar să mergă unde au fostu mai
nainte, la mănăstire Bogdănii”18.
Cunoscînd, probabil, asemenea întîmplări, preotul Dumitrache din Puţeni
s-a asigurat că Octoihul (Bucureşti, 1734) pe care îl avea, „întîmplî(n)du-s(e) vreo
primejduire, adec(ă) ca se s(e) prăpădească, sau de s-ar robi, sau furîndu-s(e) de
cineva, şi văzind oricine din creştini tipicul acesta, ori auzind cetindu-s(e) de
cineva şi înţelegîn(d) prin tipic acest mai sus nume şi nevrînd ca se o vădească ş-ar
tăgădui-o, unul ca acela se fie neiertat de D(o)mnul şi Dumnezeul şi Mîntuitoriul
nostru I(su)s H(risto)s şi de Precurata şi Prenevinovata sa Maică şi de Sf(i)nţii
Apostoli şi de 318 Oteţi cei de la Nichie şi se fie despărţit de Sf(î)nta Troiţă şi se
aibă bubele lui Ghiez şi cutremurul lui Cain; fierul, arama se putrezască, iar trupul
aceluie om să ste întreg în veci de veci, amin. Iar cine o va colăci, acela om se fie
iertat şi bl(a)gos(lo)vit de D(o)mnul H(risto)s şi de toţi sf(i)nţii”19. Se observă că
păcatul era considerat mult mai grav dacă prădătorul ar fi ştiut să citească pe carte,
ar fi înţeles cui aparţine, dar ar fi continuat să ignore dreptul asupra ei.
O situaţie mai aparte înfăţişa la 10 septembrie 1581 Teofan mitropolitul
Sucevei: „cu bunăvoirea dumnezeiască, acest Tetraevanghel l-a făcut şi l-a ferecat
Ion Golia marele logofăt, şi chinuindu-l Iancul voievod, nefiind vinovat, în sfîrşit i-
a tăiat capul şi i-a luat toate averile şi acest Tetraevanghel, şi după aceasta fiind
gonit Iancu din domnie, a fugit în oraşul Liov. Atunci şi eu, Teofan mitropolitul
Sucevei, am fugit de frica lui Iancul, şi răpind leahul toate averile lui, şi văzînd şi
acest Tetraevanghel răpit de strein, şi scîrbindu-mă cu duhul cum îl defaimă streinii
latini, şi ca să nu piară amintirea ferecătorului lui, l-am răscumpărat de la leah, dînd
leşilor 100 ughi pentru Tetraevanghel, şi neputînd să-l scot de la ei, şi încă silindu-i
domniţa, şi cu mare greutate abia l-am scos din mîinile leşilor, şi am mai adăogat,
dînd încă 100 taleri, încît puţin de nu mi-am dat tot al meu, şi l-am răscumpărat.
Atunci m-am întors înapoi şi am venit în ţara mea şi l-am dat la biserica zidită de
mine, cu hramul Cinstitului Prooroc Mergătorul înainte şi Botezătorul Ioan în
mînăstirea Rîşca. Aşadar, cine din fiii panului Golăi îl va lua, sau soţia lui, şi
voiesc să-l plătească, pentru amintirea părinţilor lor, ci să dea banii de mai sus, 100
ughi şi 100 taleri mînăstirei Răşcăi, şi după plată sunt slobozi să-l ia. Iar altfel, cine
se va ispiti să-l mute din biserică, acela să fie blestemat, de trei ori blestemat de
Domnul Dumnezeu, de Botezătorul Ioan şi de smerenia noastră”20. Din analiza
însemnării rezultă că nici măcar faptul că o danie provenea dintr-un rapt nu
justifica anularea ei fără plata preţului corect.
Pînă la mijlocul secolului XVIII, din ansamblul însemnărilor editate, cele
privitoare la furt nu deţin ponderea cea mai mare, aspect care la prima vedere ar
18
Ibidem, p. 412 – 413.
19
Ibidem, p. 472.
20
Ibidem, p. 98.
părea surprinzător. Exista, însă, o diferenţă semantică între însuşirea cărţii pentru
sine, cu sensul de luare în stăpînire pentru uzul propriu sau, în orice caz, acţiune
fără finalitate comercială explicită, şi furt. Pentru a putea fi categorisită drept furt,
acţiunea ar fi trebuit înfăptuită cu forţa sau pe ascuns, de cineva fără legătură cu
familia donatorului şi să aibă drept scop vînzarea preţiosului obiect spre a obţine
nişte venituri ilicite. Adăugînd la toate acestea şi semnificaţia furtului de odoare,
sustragerea cărţilor devenea un păcat extrem de grav din punctul de vedere al
mentalităţii creştine. De aceea, însemnările de pe cărţi sugerează că practica a
apărut ceva mai tîrziu şi că era destul de rară, motiv pentru care a fost şi mai greu
acceptată de trăitorii vremurilor amintite. Deosebirea a fost făcută de numeroşi
donatori. În 1550, monahul Ioan, scriind o carte a lui Efrem Siriul, Cuvîntări, a
donat-o mănăstirii Voroneţ, locul său de postrig. În finalul însemnării, monahul
avertiza: „dacă cineva ar îndrăzni să clintească dania mea sau s-o ia sau s-o vîndă
de la sfînta mănăstire şi de la sfînta biserică, să fie blestemat şi îndepărtat de la
legea sfîntă şi de la dogmele celor 318 Sfinţi Părinţi cei de la Niceia şi de Sfîntul
Mucenic al lui Hristos, Gheorghie“. La 3 octombrie 1575, Ion Golia mare logofăt şi
soţia Ana donau un Tetraevanghel unei biserici, prevenindu-l pe “cine se va ispiti
să-l ia sau să-l dea altcuiva, <că> acela are să dea răspuns înaintea groaznicei şi
nepărtinitoarei judecăţi a lui Hristos”. Monahul Misail atunci cînd a dăruit o
Psaltire (1579) mănăstirii Neamţ a precizat: „iar după moartea mea, cine se va
ispiti să îndrăznească să o ia de la această mănăstire sau s-o vîndă în altă parte sau
s-o facă să fie a sa, acela să fie blestemat de 318 Părinţi cei din Nicheia şi să fie la
un loc cu Iuda şi cu iudeii care au strigat: ia-l, ia-l, răstigneşte-l!; şi sîngele lui
asupra lor; şi să se afle la judecată cu cel de trei ori blestemat cu Arie şi Evnomie şi
Dioscor şi Sevir cel fără cap şi să stea la cumplita judecată a lui Hristos de gît cu
cei cărora le spune Domnul: plecaţi de la mine, blestemaţilor!, în focul veşnic
pregătit diavolului şi îngerilor lui; şi să fie neiertat de noi în veci”. La rîndul lui,
fostul episcop de Roman, Eustratie, a dat să se scrie Pravila retorului Lucaci, ms.
(1581), pe care, „după petrecerea mea, las această carte sfintei mănăstiri Putna
<...>. Iar cine ar încerca s-o ia sau s-o risipească de la sfînta mănăstire, unul ca
acela să fie risipit de mînia lui Dumnezeu precum a fost risipit Iuda trădătorul”21.
Mitropolitul Anastasie Crimca scria în mod similar pe cărţile cu care şi-a
înzestrat ctitoria, mănăstirea Dragomirna. La 6 septembrie 1609, înaltul prelat
scria pe un Tetraevanghel: „cine ar voi să şi-o însuşească sau să o fure sau să o
vîndă de la sfînta mînăstire, acela să fie proclet, blestemat şi de trei ori blestemat,
anatema, maranata, de la Domnul şi Dumnezeul nostru şi de la Preacurata lui
Maică şi de la toţi sfinţii şi să fie lepădat de la Tatăl şi de la Fiul şi de la Sfîntul
Duh la înfricoşatul Judeţ”. La fel, pe Liturghia dăruită la 6 iunie 1616, ctitorul
afurisea: „iar dacă cineva o va lua sau o va fura sau o va vinde de la sfînta
21
Ibidem, p. 62-63, 88, 91, 95 – 96.
mănăstire, acela să fie blestemat şi afurisit, anathema, maranafta de la Domnul

Dumnezeu şi de la Preacurata Maică a sa şi de la toţi sfinţii, să aibă pîrîş pe Tatăl
şi Fiul şi Sfîntul Duh la Judecata de Apoi“. Ierarhul era la fel de ameninţător şi în
Tipicul pe care l-a dăruit la 4 august 1622: „şi dacă cineva va încerca fie să o ia,
fie să o vîndă, fie să o fure de la sfînta mănăstire fără binecuvîntare, să aibă pîrîşi
pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfîntul Duh, care este Dumnezeu întru Sfînta Treime
slăvit la straşnica judecată a lui Hristos şi să fie blestemat şi de trei ori blestemat,
anatema, maranatha”. După 1747, un apărător al bunurilor mănăstirii Neamţ a
scris pe un Miscelaneu: „această carte ce să cheamă Mîntuire păcătoşilor iaste a
sfintei mănăstirii Neamţului, unde iaste hramul Atotţiitoriului, iar cine s-ar ispiti
să o scoaţă din mănăstire sau să o ia sau să o schimbe sau în ce chip ar înstreina-o,
să fie proclet de Domnul Dumnedzău şi de Maica Precistă şi de toţi sfinţii şi
celelante, amin”22.
Severitatea blestemelor este justificată desluşit de Dimitrie jitnicerul, fiul
lui Filip Tudoranovici, după 1606, cînd a cumpărat manuscrisul Patru împăraţi
(sec. XV) „şi l-a dat la Biserica Albă, în tîrgul Iaşi, unde este hramul Cinstitei
Naşteri a Sfîntului şi Slăvitului Proroc şi Înainte Mergător şi Botezător Ioan, pentru
pomenirea sa şi a părinţilor lui”. Jitnicerul menţiona fără ocolişuri paguba produsă
lăcaşului de cult de cel care ar fi luat cartea de unde a aşezat-o ctitorul: „şi cine o va
lua de la biserică şi nu o va da iarăşi la biserică şi va fi paguba sfintei biserici, el să dea
răspuns înaintea cumplitei şi nefăţarnicei judecăţi a lui Hristos”23.
Faptă pedepsită cu excomunicarea era şi schimbul cărţilor, noţiune care
iniţial avut sensul de schimbare a locului de danie, nu de schimb al unui exemplar
cu altul. În 1567, Grigore mitropolitul Sucevei a scris şi a donat o Pravilă şi
Cronica sîrbo – moldovenească, mănăstirii Neamţ. „Iar cine s-ar încumeta să o ia
sau să o schimbe sau să o vîndă, acela să fie blestemat de Domnul Dumnezeu
făcătorul cerului şi al pămîntului şi de Preacurata lui Maică a lui Dumnezeu şi de
4 Evanghelişti şi de 318 Sfinţi Părinţi cei de la Nicheia. Şi de smerenia noastră să
nu fie iertat”. La 25 martie 1604, Teodosie Barbovschi episcopul Rădăuţilor
dăruia Slujba Sfintelor Paşti mănăstirii Suceviţa, atenţionîndu-l pe „cel ce ar
îndrăzni s-o ia sau s-o schimbe din sfînta biserică sau s-o vîndă, unul ca acela să
nu fie iertat de Sfîntul şi cinstitul Hram şi de Preacurata lui Maică şi de toţi sfinţii
plăcuţi lui Dumnezeu şi de smerenia noastră neiertat şi sub blestem trimis”.
Episcopul a mai dăruit Suceviţei un Molitvenic la 5 iunie 1606, cu condiţia „să nu
fie niciodată strămutat, în veci, din sfînta biserică. Iar cine ar cuteza să-l schimbe
sau cu oare şi care şiretlic să-l ia şi să-l vîndă, să fie blestemat şi neiertat de
Domnul Dumnezeu şi de smerenia noastră”24. Proegumenul Nilă de la mănăstirea
22
Ibidem, p. 146 – 147, 163 – 164, 172 – 173, 553.
23
Ibidem, p. 141.
24
Ibidem, p. 77 – 78, 132 şi 138 – 139.
Slatina înştiinţează că şi contestarea daniei atrăgea supărarea celestă. Dăruind un

manuscris al Sf. Ioan Gură de Aur, Omilii (sec. XVI, a doua jumătate), a scris pe
dînsul la 30 martie 1583: „dacă cineva se ispiteşte într-un fel să pîrască sau să
vîndă de la sfînta biserică, acela să fie blestemat şi să aibă pîrîş la straşnicul judeţ
pe însuşi Domnul Dumnezeu şi Mîntuitorul nostru Iisus Hristos”25.
Dotînd mănăstirea Dragomirna, mitropolitul Anastasie Crimca consemna
la 7 februarie 1616 pe o Psaltire cu tipic (1612) atît tranzacţiile posibile cu cărţi,
cît şi locurile în care ele puteau fi duse: „cu toate sînt 6 cărţi <dăruite>; să nu
aibă voie nimeni să le ia de la această sfîntă mănăstire; şi cine va încerca să le ia
sau să le vîndă sau să le ducă cu vreo înşelăciune de la acest sfînt loc în altă
mănăstire, sau în sate mireneşti, fără ştirea sfîntului sobor, să fie blestemat şi de
trei ori blestemat de Domnul Dumnezeu făcătorul cerului şi al pămîntului şi de
Preacurata lui Maică şi de 318 Sfinţi Părinţi cei de la Niceea şi de toţi sfinţii şi de
noi să fie neiertat şi în acest veac şi în cele viitoare şi să aibă parte cu Arie cele de
trei ori blestemat şi cu Evnomiie şi cu Siver cel fără cap şi cu alţi eretici şi cu Iuda
trădătorul lui Hristos şi să putrezească trupul său cît timp va fi încă viu, care va fi
întocmai ca şi mine, care cu multă sărăcie am fost pus să umblu în alte mănăstiri,
cu multe supărări şi mi-am pus nădejdea mea în Maica noastră Născătoarea de
Dumnezeu, căreia nu i se micşorează mila ei niciodată în veci”26. Toader Ordze şi
soţia Cărstina, prin blestemul pe care l-au scris pe Evanghelia (Bucureşti, 1723)
cumpărată spre a o da „de pomană pintru sufletile noastre, şi a părinţilor, şi a fiilor
noştri”, bisericii Sf. Ioan din Piatra Neamţ, între 1723 septembrie 1 şi 1724 august
31 (7232), oferă o informaţie în plus. Potrivit acestora, cărţile puteau fi mutate
fraudulos dintr-o biserică în alta: „iar cine s-ar ispiti, din preoţi sau din miriani, să
o fure sau să o ducă la altă biserică, să fie blăstămat de Domnul Dumnedzău şi de
Maica Preacurată, şi de 12 Ap(o)st(o)li şi de 318 Părinţi de la Nicheia, şi dat
anathimii”27.
Aşa cum am mai subliniat, beneficiarii donaţiilor erau doar posesori, nu
şi proprietari: aveau dreptul de folosinţă asupra lor, dar le puteau vinde, dona sau
lăsa moştenire numai în anumite condiţii. În cazul cărţilor, schimbarea locului de
danie era acceptată cu acordul donatorului, al familiei sale ori a urmaşilor. În
cazul lăcaşurilor de cult, acestui acord îi mai era necesară încuviinţarea mai
marelui mănăstirii ori ştirea întregului sobor. Iată condiţia impusă de popa Loghin
din Boureni care la 9 august 1558, „a scris această carte numită Anghelest al
glasului al cincilea”, a dat-o la biserica din sat „şi cine ar vinde-o sau ar cumpăra-
o sau ar pune-o zălog, să fie blestemat de Dumnezeu şi de 12 Apostoli şi de 4
Evanghelişti şi de trei sute şi optsprezece Părinţi cei de la Niceia. Numai copiii
25
Ibidem, p. 100.
26
Ibidem, p. 161 – 162.
27
Ibidem, p. 426 – 427.
mei să aibă voie cu ea. Iar pe mine, păcătosul şi nenorocitul, nu mă blestemaţi, ci

mă pomeniţi, şi unde s-ar găsi greşit, îndreptaţi”. Un Tetraevanghel, ms. (1578),
de la m-rea Floreşti a fost făcut şi ferecat de pan Gliga din Piatra cu soţia
Evdochia, „să le fie lor spre veşnica pomenire şi să fie şi fiului lor, Vasilie, şi să
nu se vîndă. Iar cine se va ispiti să-l vîndă fără de porunca lor şi a părinţilor lor,
sau alt neam, să fie blestemat de Dumnezeu şi de toţi sfinţii. Dar să nu-l vîndă, ci
să citească într-însul şi să roage pe Dumnezeu pentru sufletul lor, cari l-au
făcut”28. Remarcăm aici şi sublinierea panului Gliga că una dintre finalităţile
actului donator trebuia să fie lectura. De altminteri, numeroase însemnări fac
referire la cititul cărţilor ca act izbăvitor de păcate. La 5 august 1569, logofătul
Petru Albotă dăruia un Tetraevanghel m-rii Putna „întru amintirea mea şi a
părinţilor mei. De aceea, părinţilor, mă rog, dacă cineva va începe să cetească în
ea lucruri de mîntuire, pomeniţi-vă şi pe noi în sfintele voastre rugăciuni, ca şi pe
voi să vă pominească Hristos întru împărăţia sa cerească”. La 12 august 1574, „în
ceasul al 9-lea”, „şi în zilele domnului nostru Ioan Petru voievod, domn al Ţării
Moldovei, cînd au venit păgînii turci şi tătari şi au omorît pe Ion voievod şi pe toţi
ostaşii lui şi au cucerit Ţara Moldovei mai mult de jumătate”, Trifan fost preot,
copistul unui Minei pe luna Aprilie, îl vindea fratelui său, monahul Misail, pentru
25 de zloţi. Monahul Misail „l-au dat întru rugă sieşi şi pentru sufletul său la
mănăstirea Neamţului unde este hramul Înălţării Domnului Dumnezeu şi
Mîntuitorului nostru Iisus Hristos <implorînd:> părinţi şi fraţi, dacă cineva dintre
voi va citi pe dînsul, iertaţi-ne şi pomeniţi-ne în sfintele slujbe. Iar dacă cineva o
va lua de la sfînta mănăstire, să fie neiertat de Dumnezeu”. Între 1595 septembrie
1 şi 1596 august 31 (7104), ieromonahul Dositheiu, arhimandritul m-rii Putna, a
scris un Minei pe luna Februarie şi l-a dat m-rii Suceviţa „întru pomenirea sa şi
pentru sufletul părinţilor săi, veşnica lor pomenire. Şi pe cine îl va învrednici
Dumnezeu a citi şi a cînta pe această sfîntă carte, să mă pomeniţi şi pe mine,
păcătosul, în sfînta voastră rugă, ca să vă învrednicească şi pe voi Dumnezeu în
sfînta sa împărăţie a cerurilor, amin. Iar cine va încerca să nimicească dania mea
de la sfînta mănăstire, să fie neiertat de sfîntul hram mai sus zis”29. Ierodiaconul
Ilarion, scriind în august 1557 o Pravilă şi Cronica sîrbo – moldovenească pe
care mitropolitul Grigore al Sucevei le-a dat mănăstirii Neamţ, solicita urgia
cerului pentru „cine a strica dania noastră fără binecuvîntarea noastră, să fie
blestemat de Mîntuitorul nostru Isus Hristos şi de Preacurata lui Maică şi de toţi
sfinţii”. Ipolit prezviter, vicar de la Voivodeşti, cumpărînd un Molitvelnic şi
donîndu-l, la 20 august 1575, punea sub pedeapsa veşnică doar pe „cine se va
lăcomi după tocmeala lor să o ia sau să o vîndă fără voia lor, acela să fie blestemat
de Dumnezeu şi de Sfinţii Apostoli şi de cei 300 şi 18 Sfinţi Părinţi care au fost la
28
Ibidem, p. 73 – 74 şi 90.
29
Ibidem, p. 81, 84–85, 104.
Niceea”. La 20 august 1748, postelnicul Costandin Adam a cumpărat un

Antologhion (Iaşi, 1726) de la popa Ion din Băneşti cu 12 lei noi „ca să fie pentru
slujba besearicii şi pentru iertare păcatelor noastre. Iar cine o ar fura sau ar lua-o
or cu ce vel (sic!) de meşterşug, fără voie me, să fie blăstămat de Domnul Hristos
şi de Maica Precista şi de 318 Oteţi de la Nicheia, şi de mine neiertat”30.
Numeroase sînt exemplele privitoare la obligativitatea consimţămîntului
egumenului pentru a schimba locul unei danii. Între 1595 septembrie 1 şi 1596
august 31 (7104), Lucaci nota în numele ieromonahului Misail care a plătit
scrierea unui Ceaslov dăruit „pentru sufletul său şi al părinţilor săi. Iar cel care va
îndrăzni să se atingă să-l ia sau să-l scoată din mănăstire fără blagoslovenia
întregului sobor să aibe pîrîş pe Preasfînta Născătoare de Dumnezeu şi pe
Arhanghelul Gabriil înaintea înfricoşatei judecăţi”. Dăruind un Tetraevanghel
(1609) mănăstirii Dragomirna, la 18 septembrie 1609, mitropolitul Anastasie
Crimca avertiza: „şi cine va îndrăzni să şi-l însuşească sau să-l îndepărteze de la
sfînta mănăstire fără binecuvîntare să fie blestemat şi lepădat de la Domnul nostru
Iisus Hristos şi de la Preacurata Lui Maică şi de la toţi sfinţii, la înfricoşatul judeţ
al lui Hristos”. Oferind în aceeaşi zi şi un Apostol, Anastasie Crimca a scris şi pe
acela: „iar dacă cineva ar îndrăzni să-l ia de la sfînta mănăstire fără binecuvîntare,
să aibă pîrîş la cumplita judecată pe însuşi Domnul nostru Isus Hristos şi pe
Preacurata lui Maică şi pe toţi sfinţii”. La 25 mai 1716, ieromonahul Ghedeon
plătea legarea unei Psaltiri vechi (1523) de la mănăstirea Rîşca şi se considera
dator, în spiritul vremii, să o protejeze în două rînduri printr-un blestem din care
aflăm, indirect, că o carte putea fi luată de unde a lăsat-o donatorul cu
încuviinţarea mai marelui mănăstirii: „iară de va îndrăzni cineva fără de poronca
părintelui ce-i scris mai sus sau s-o poarte din mînă în mînă sau din mănăstire să o
scoaţă, pre unul ca acela îl blastăm rău în ispisohul cel vechi, precum să vede aice
la scîndură. <…> Iară cine va îndrăzni să o fure sau să o scoaţă într-alt loc fără de
poronca nastoatelului de la mănăstirea Rîcicăi, unul ca acela să fie supt blăstămul
ispisocului celui vechi, în veci neiertat”31.
O carte putea fi luată din mănăstire cu ştirea soborului. Dînd un Ceaslov
(1596), mănăstirii Moldoviţa, ieromonahul Misail a pus să se scrie: „cel care va
îndrăzni să se atingă să-l ia sau să-l scoată din mănăstire fără blagoslovenia
întregului sobor, să aibe pîrîş pe Preasfînta Născătoare de Dumnezeu şi pe
Arhanghelul Gabriil înaintea înfricoşatei judecăţi”. La 3 ianuarie 1615, o anume
Agapia cumpăra şi dăruia la Moldoviţa un Tetraevanghel ms. (sec. XVI). „Şi care
se va atinge şi îl va lua din sfînta mănăstire fără binecuvîntarea egumenului şi a
sfîntului sobor, să fie blestemat de cei 318 Sfinţi Părinţi şi de toţi sfinţii”32.
30
Ibidem, p. 72, 87 – 88, 557.
31
Ibidem, p. 103 – 104, 147-148, 406 - 407.
32
Ibidem, p. 103 – 104, 159.
Chiar dacă avea acordul să ia o carte, dar nu o mai înapoia, făptuitorul tot
intra sub incidenţa mîniei divine. Dînd un Tetraevanghel mănăstirii Solca, Ştefan
voievod, fiul lui Ştefan Tomşa, era foarte ferm: „cine o va lua din sfînta mănăstire
pentru oarecare trebuinţă sau cu binecuvîntarea soborului sau şi fără binecuvîntare
şi nu va înapoia-o iarăş la mînăstire, unul ca acela să fie afurisit şi de 3 ori afurisit
de Domnul Dumnezeu şi de Preacurata şi Purure Fecioara Maica lui Hristos şi de
Sfinţii Primi Apostoli Petru şi Paul şi de toţi sfinţii. În anul 7124 <1616>, luna
august 1”33. În schimb, cei care îşi recunoşteau greşeala şi aduceau cartea, erau iertaţi.
Nici chiar cel care împrumuta o carte pentru a învăţa de pe dînsa nu era
iertat dacă nu avea acordul posesorului de drept. „Iar dacă cineva o va vinde sau o
va lua şi o va tăinui de spre sfînta biserică, să fie neiertat de Dumnezeu şi de Sfîntul
Ioan. Iar cel ce o va lua pentru învăţătură, şi el iarăşi să nu o ia fără binecuvîntarea
iereului, şi iarăşi să o dea în mîinile lui, ca să-l binecuvînteze Dumnezeu şi să-i
descopere lui toată înţelepciunea Duhului Sfînt, scrisă în cartea aceasta”, scria
Dimitrie pitar pe un ms. Din cărţile Vechiului Testament (sec. XV), pe care l-a
dăruit Bisericii Albe din Iaşi la 10 februarie 160634.
Însuşirea cărţii şi mutarea ei din locul unde a fost donată iniţial era de
neînchipuit pentru simţul comun, neputînd fi altceva decît rezultatul unui imbold
diavolesc asupra omului. Episcopul Efrem al Rădăuţilor a scris pe un
Tetraevanghel, o Psaltire şi un Octoih, în anii 1613, 1614 şi 1624 că „cineva
<numai> cu îndemnare diavolească ar îndrăzni să-l ia şi să-l strămute de la
mănăstire în alt loc, <pentru fapta lui meritînd> să fie blestemat de Domnul
Dumnezeu, făcătorul cerului şi al pămîntului, şi de Preasfînta lui Maică şi de 318
Sfinţi Părinţi de la Nicheea şi de toţi sfinţii şi să aibă parte cu Iuda”. La rîndul lui,
Anastasie episcopul Rădăuţilor scria pe Liturghierul (1641) dăruit mănăstirii
Moldoviţa: „cel ce din uneltire diavolească se va atinge să-l ia şi să-l mute din
locul acesta în altul, unul ca acela să fie blestemat de Domnul Dumnezeu şi de
Preacinstita (Sa) Maică. Şi să-i fie pîrîş Arhanghelul Gavriil la înfricoşata
judecată a lui Hristos”. Episcopul s-a considerat obligat să fie la fel de protector şi
cu cea dintîi tipăritură din Ţara Moldovei, Cartea românească de învăţătură (Iaşi,
1643), pe care a cumpărat-o pentru a înzestra mănăstirea Moldoviţa, locul său de
postrig, la 20 martie 1644. „Iar cine-l va îndemna diavolul de să va ispiti a lua pri
însa şi a o muta di la acesta loc într-altul sau a o vende cuiva, acela ca să fie
blăstămat de Domnul Dumnedzeu şi de Preacurata a lui Maică şi să-i fie lui părâş
Arhanghelul Gavriil la înfricatul giudeţul lui Hr(istos) şi de nişte păcătoşi ca noi
să fie neiertat în veaci”35. La 8 iulie 1646, Gavriil hatmanul şi cneaghina lui,
Liliana înzestrau mănastirea Agapia, ctitoria lor, cu o Evanghelie ms., pe „care au
33
Ibidem, p. 164 – 165.
34
Ibidem, p. 136 -137.
35
Ibidem, p. 153, 156, 176, 198, 218.
şi ferecat-o împregiur şi în lăuntru cu aur”, blestemînd: „dacă cineva, din

îndemnare diavolească s-ar încerca a o răpi de la sfînta biserică mai sus scrisă,
acela va da seama înaintea înfricoşatului şi nefăţarnicului judecător, şi Sfîntul
Arhanghel Mihail să-i fie pîrîş la înfricoşatul judeţ al lui Hristos“. Expresia se mai
regăseşte pe o Evanghelie slavonă ms. (1643), de la M-rea Secu şi pe un
Molitvenic slavon ms. (1668), de la Episcopia Romanului36.
La 15 decembrie 1554, Grigorie al treilea logofăt, numit Fierîie, împreună
cu soţia Frosina, dăruia mănăstirii Neamţ un Tetraevanghel „pe piele şi cu litere
de aur, peste tot ferecat în argint şi aurit tot”, împreună cu alte bunuri. Cu acel
prilej, logofătul îi hărăzea celui care „va strica dania noastră şi pomenirea, să fie
blestemat şi sub jurămînt şi să dea cuvînt pentru păcatele noastre înaintea
înfricoşatei judecăţi a lui Hristos”. Gheorghe din Lozna, pîrcălab de Hotin, cu
soţia Cristina, erau şi mai înverşunaţi la 22 martie 1599 cînd dotau biserica din
cetatea Hotinului cu un Tetraevanghel ferecat: „iar cine va îndepărta sau va lua
această danie a noastră de la această sfîntă biserică, sau o va pune zălog şi va <...>
mişca din acest loc sfînt, din cetatea Hotin, unde este hramul Adormirii Preasfintei
Stăpînei noastre Născătoare de Dumnezeu, să fie blestemat şi afurisit de cei 318
Sfinţi Părinţi şi de cei 12 Apostoli, să fie anathema în numele Domnului. Eu,
Gheorghe pîrcălab, împreună cu doamna mea, am vrea cu un asemenea om care ar
voi să ia această sfîntă carte şi să o îndepărteze din acest sfînt loc unde am dat-o
noi, să ne întîlnim la Judecata de Apoi, unde nu există făţărnicie”37.
Buni cunoscători ai principiilor de drept, autorii însemnărilor făceau
deosebirea între fapta simplă, săvîrşită în urma unui impuls necugetat, şi cea
săvîrşită cu intenţie. De aceea, la 8 aprilie 1713, Năstasă şi jupîneasa lui Irina, după
ce au reparat, au completat paginile lipsă şi au legat cu cheltuiala lor, o Carte
românească de învăţătură (Iaşi, 1643) pe care au donat-o bisericii Sf. Neculai,
„care beserică este aproape de Păcurari, de latura tîrgului”, au stipulat în paginile
ei: „iar cine s-ar scula dentru al besericii cliros, au cu gîndul are gîndi, preut sau
diiacon sau ţercovnic, să s(e) ispitească să o fur(e) sau să o vînză, aşijdere şi la cine
ar căde şi ar ceti acest tituluş şi n-ar mărturisi, unii ca ceaia să fie afurisiţ(i) şi
anatema şi blăstămat de 318 Părinţi Sfinţi. Fierul, pietri(le) să rugenească, iar
trupul lor să ste întreg pînă la a doa venir(e) a giudecătoriului celui straşnic, parte şi
lăcaşul lor să fie la un loc cu a (a)furisitului Arie, să-i înghită pămîntul de veci ca
pre Daftan şi Aviron, în veaci să-i poruncească parte păharului lor să fie foc şi
spuză”. Între 1720 septembrie 1 şi 1721 august 31 (7229), popa Luca din satul
Manic cumpărîndu-şi o Carte românească de învăţătură (Iaşi, 1643) în Suceava, a
scris pe dînsa: „cine ar fura această carte să fie neiertat <...>, iar cine o (ar) fura şi
ar şterge, ar cuteza să şt(e)argă acest ispişu, chiar să tăgăduiască, tot să fie afurisit
36
Ibidem, p. 224, 260, 266 – 267.
37
Caproşu, Chiaburu, op. cit., p. 68 – 69, 112 – 113.
şi trecleat şi proclet şi neiertat în veci”. La 1 iunie 1731, Marin medelnicerul a

cumpărat un Penticostar (Bucureşti, 1618) „şi am pus-o la biserica noastră unde
este hramul Sfîntului Marelui mucenic Gheorghie, ca să fie pentru slujba sfintei
biserici ce este în satul Ţigăneşti, în ţinutul Putnei, la Gîrbe; şi cine s-ar ispiti ca să
o fure, sau ar şi găsi-o pierdută sau la altă biserică, ci vor vede şi nu o vor colăci şi
nu vor spune, să fii blestemat de Domnul Dumnezeu şi de Preacurata sa Maică, şi
de Sfinţii 12 Apostoli, de 318 Sfinţi Părinţi de la Nicheia, şi să-l găsească
cutremurul lui Cain, şi bubele lui Ghiezi; hierul, pietrile să putrezască, iar trupul
acelui să ste întreg şi nedezlegat, iar cine o vor afla şi vor da-o, să fie iertaţi şi
blagosloviţi de Domnul nostru I(su)s Hristos, în veci”38. Cunoştea diferenţa, după
anul 1746 şi un anonim care a “cumpărat de la Bucureşti un Mărgărint cu 7 lei şi
un Molitvelnic cu 7 lei şi o Leturghie cu 4 lei şi o Psaltire cu trei lei, de la
Rămnicul Sarat, şi un Ceaslov de Rădăuţ(i) cu 7 lei şi o Pravilă cu 2 lei, de Iaşi,
toate româneşti. Şi aceste toate le-am închinat Sfintei Troiţe în Ţara Moldavei, în
Ţara de Jos, în ţinutul Bacăului, la satul Dărmăneştilor, supt poalele Muntelui
Lapoşului, în Poiana Rimcei, unde se cinsteşte şi să prăznuieşte Preasfînta şi
Nedespărţită Troiţă. Iar cine ar fura-o sau o a vinde sau întru alt chip s-ar ispiti să o
depărteze de la sfînta Sehăstrie, cu gînd desevîrşit, acela să fie de trei ori anaftima
şi proclit, anaftima să fie anaftima să fie, anaftima să fie. Şi cel ce ar videa vînzînd
sau depărtată vreuna şi ar şti pricina şi nu ar spune şi acela să fie blestemat”. În
fine, la 15 februarie 1749, Petre a cumpărat un Triod (sec. VIII) şi l-a dat de
pomană la biserica din satul Dărmăneşti de pe apa Trotuşului. „Şi s-au dat în mîna
lui Echim să-i fie în samă şi să-i poarte grijă. Iară cine să va ispiti să-l fure sau să-l
vînză sau să-l schimbe sau să-l mute sau să-l schimbe cu gînd desăvărşit, să fie
blăstămat de Sf(î)nta Troiţe şi de Maica Precista şi de cei 12 Apostol(i) şi de 7
săboară şi de 318 [te] Oteţi Sf(i)nţi şi de toţ(i) sf(i)nţii şi să pătimască ca Avisalom
şi să fiie ca Arie şi să crepe ca Iuda şi de smerenie no(a)stră încă să fiia blăstămat
de 3 ori şi hierul, lemnu, piatra să putrede(a)scă şi să se topască, iară trupul aceluia
ba. Şi să aib(ă) păraşu la dreptul giudeţu pre D(o)mnul H(risto)s şi pre Maica
Precistă şi pre Prepodobna Paraschiva şi dovadă pre D(u)hul Sf(î)ntu. Anaftima,
anaftima, anaftima să fie, să fie, să fie, amin, amin, amin. Şi de mine, mai micul tuturor
ier(o)monahu Pahomiia, ieromonah încă să fiia afurisit”39. Pentru a nu fi inclus în
tagma răufăcătorilor, episcopul Sava de Roman se proteja împotriva unei eventuale
rele intenţii a urmaşilor săi, la 10 februarie 1716. După ce a luat cu împrumut un
Praxiu ms. (1652) de la mănăstirea Bisericani, a scris pe dînsul: „acestu izvod de
Pracsiu iaste a sfintei mănăstiri Besărecanilor şi s-au adus aici la Episcopie la
Roman, la şcoală pentru treaba învăţăturii; şi de s-ar tîmpla a rămănia aici la
Episcopie pe urma noastră şi pe cine-r alege Dumnezău episcop şi ar popri-o sau ar
38
Ibidem, p. 394 – 395, 421, 453.
39
Ibidem, p. 510, 561.
tăgădui-o, sau preut sau miren, cine ar ascunde-o şi n-ar vre să o dia iar la
mănăstire la Besărecani, să fie afurisit şi neiertat în viaci. <...> Sava episcopul de
Roman, cînd s-a întreba, să să dé”40.
Legată cu straşnice blesteme era păstrarea cărţii în familie. Posesorii
particulari de cărţi fiind mult mai puţini pînă spre mijlocul secolului XVIII, şi
însemnările cu acest subiect sînt mult mai puţine în această perioadă, comparativ
cu alte categorii de însemnări. În 1551, popa Ioan şi Stan au cumpărat un
Tetraevanghel „să le fie rugă lor şi femeilor lor şi copiilor lor şi părinţilor lor şi
nepoţilor lor. Şi apoi s-a trudit şi popa şi Stan şi au spus cuvinte copiilor lor, fiilor
şi fiicelor şi nepoţilor şi rudelor lor, tuturor, să nu vîndă această rugă, să fie
îndreptare înaintea Domnului. După aceea, blestemă popa şi Stan pe tot neamul
pentru această carte, dacă cineva o va lua, sau din fii sau din fiice sau din rudele
lor sau hoţul care o va fura, sau cine o va vinde sau cine o va cumpăra, să fie
blestemat de 318 Sfinţi Părinţi cei de la Niceea şi să fie osîndit înaintea Domnului
la înfricoşata judecată”. În 1562, popa Ghiliman a cumpărat un Sbornic cu 40 de
zloţi, „întru ruga sa şi a soţiei sale Tudora <….>, cine va vinde această carte să fie
blestemat de 3 sute Părinţi, cei de la Nicheia”41.
Cărţile fiind scumpe, scrise cu trudă42 şi dobîndite mari eforturi băneşti, se
regăseşte uneori în însemnări şi anatemizarea furtului cărţilor aflate în posesia
persoanelor particulare. În 1579, diacul Ştefan a scris pentru popa Ivaşcu din
Berledeşti un Tetraevanghel, primind în schimb un bou. „Iar cine ar fura această
carte, să fie blestemat de Sfinţii 318 Părinţi cei de la Niceea, să fie blestemat de
învăţătura celor 7 Soboare, precum şi anathema, în acest veac şi în cel viitor”. La 8
septembrie 1597, Dosoftei arhimandritul mănăstirii Putna dă de pomană ucenicului
său, ieromonahul Theodor, o Psaltire şi un Ceaslov. „Şi după plecarea mea dintru
cele de aici, cu blestem am lăsat-o să fie a ucenicului meu <...>. Iar cine va
îndrăzni să o ia, să fie blestemat şi neiertat de Dumnezeu şi de noi”43. O persoană
intrată în cinul monahal nu mai putea fi numită particulară, din cauză că făcea parte
dintr-o comunitate şi se supunea regulilor impuse de dreptul canonic. Dania lui
Dosoftei a fost însă posibilă, deoarece monahii puteau avea pentru folosinţa
personală cărţi diferite de cele ale lăcaşului în care vieţuiau, pe care aveau voie să
le transmită altor monahi. Mitrofan episcopul de Roman îşi informa atît
contemporanii cît şi urmaşii în acest sens. Între 1609 septembrie 1 şi 1610 august
31 (7118), prelatul a cumpărat o Carte de cîntări „şi a dat-o ucenicului său,
40
Ibidem, p. 406.
41
Ibidem, p. 66, 75 – 76.
42
La 1515, diacul Gavril mărturisea: „această carte <Tetraevanghel> am scris-o pentru 12
zloţi, şi am scris în multă strîmtoare, şi în familie şi în grea muncă, fratelui meu mai mic şi
al doilea, popa Streşină de la Sărăcineşti”.
43
Ibidem, p. 94, 108.
ieromonahul Varlaam, să fie lui pentru slăvirea în cîntece a lui Dumnezeu cel într-o
Treime slăvit, pînă ce el va fi în acest trup muritor. Şi cui va vrea să o dea sau
iarăşi să o vîndă, să-i fie cu bună voie, iar cine l-ar ameninţa sau l-ar dojeni, acestea
să cadă pe capul lui şi să fie neiertat de Domnul”44.
Nu erau îngăduite nici tranzacţiile cu cărţi provenite din danii. La 31 mai
1807, cumpărînd mai multe cărţi, printre care şi Tîlcul Sfintei Evanghelii (Iaşi, 1805)
pentru biserica din Adjudul Nou, tîrgoveţii au formulat interdicţia: „iar care s-o bucura
la precupia vînzării să dea samă înaintea Maicii noastre Precestii, şi vînzătorii, şi
cumpărătoriul”45. Cărţile fiind scumpe, înstrăinarea lor devine tot mai frecventă
încît de la un anumit moment, imprecaţiile încep să îi vizeze nu doar pe vînzătorii
exemplarelor provenite din donaţii sau furt, ci şi pe cei care ar fi ispitiţi să
cumpere asemenea bunuri. După 1567, Vlad şi cu sora lui, Marina, cumpără un
Pracsiu, ms. şi îl dau de pomană popii Iacob. „Iar cine o va vinde sau o va cumpăra
să fie anafthema şi de trei ori blăstemat şi de către 318 Părinţi care sînt în Nicheia
şi de 12 Apostoli să fie afurisit”. La 18 decembrie 1598, Gligorcea Crăciun mare
vornic dona mănăstirii Vatoped de la Muntele Athos un Tetraevanghel grec din
sec. X – XI, punînd unele condiţii testamentare şi precizînd: „dacă cineva va
îndrăzni a strica întocmirea şi aşezămîntul nostru, să aibă a da seamă în faţa
straşnicei şi fără făţărnicie judecăţi a lui Hristos de toate păcatele lor. Vînzătorii sau
cumpărătorii să fie blestemaţi de Domnul Dumnezeu şi de Preacurata lui Maică şi
de trei ori blestemaţi de cei 318 Sfinţi şi Purtători de Dumnezeu Părinţi de la Niceia
şi de cei patru Evanghelişti: Matei, Marcu, Luca şi Ioan, şi de toţi sfinţii şi să aibă
parte cu necuratul şi blestematul Arie şi cu părtaşii lui”46. Însemnările de acest fel
fiind foarte multe, ne limităm doar la aceste exemple.
Cea dintîi menţiune cunoscută a unei cărţi zălogite din Ţara Moldovei
poate fi doar aproximată, după 1491. Este vorba de Tetraevanghelul lui Alexandru,
fiul lui Ştefan cel mare, ms. (1491). Alexăndrel a pus să se scrie pe carte că „fiul
lui Ştefan voievod, Ioan Alexandru <...>, a răscumpărat acest Tetraevanghel care a
fost în zălog”, fără a lămuri împrejurările. La 9 august 1558, popa Loghin din
Boureni, după ce a scris un Octoih şi l-a dat bisericii din sat, îl afurisea pe cel care
„ar vinde-o sau ar cumpăra-o sau ar pune-o zălog, să fie blestemat de Dumnezeu şi
de 12 Apostoli şi de 4 Evanghelişti şi de trei sute şi optsprezece Părinţi cei de la
Niceia. Numai copiii mei să aibă voie cu ea”. Observăm că fiind preot de mir şi
supunîndu-se unui regim diferit de cel monahal, popa Loghin păstrează dreptul de
folosinţă asupra cărţii pentru urmaşii săi. La 12 mai 1650, popa Ioan Albu a scris
şi el pe un Apostol ms. (1650), donat „la hramul Sfîntului Arhistrateg al lui Hristos
Mihail, pe vecie, ca să nu fie îndepărtată de la acest sfînt hram. Iar dacă cineva o va
44
Ibidem, p. 145.
45
Dima, Cartea rom. veche în Arh. St., p. 194-195.
46
Caproşu, Chiaburu, Însemnări, vol. I, p. 78 – 79, 110.
vinde sau o va pune zălog, să fie blestemat în vecii vecilor de 318 Sfinţi Părinţi
purtători de Dumnezeu, cei de la Nicheia”47.
Autorii blestemelor îi ajută pe cercetători să afle categoriile de răuvoitori
ce îşi însuşeau cărţile sau doar frumoasele lor podoabe. Între aceştia se aflau, cu
precădere, familiile donatorilor şi monahii. Cei dintîi stricau daniile, probabil, din
cauza vreunui litigiu decurgînd din dreptul de moştenire ori de protimisis. Din
acest motiv, Ana călugărită Patavina, cînd a cumpărat un Tetraevanghel ms. (sec.
XVI), cu 28 de zloţi şi l-a dat „pentru sănătatea sa şi pentru sănătatea copiilor săi şi
pentru iertarea păcatelor lor şi a tuturor celor vii şi morţi”, s-a asigurat că nimeni
nu-i va strica dania, punîndu-l pe popa Zaharia din Zahaicani să enumere pe toţi
posibilii contestatari: „iar după viaţa noastră, pe cine-l va alege dintre copiii noştri,
dintre nepoţii noştri şi dintre strănepoţii noştri şi din părinţii noştri, să fie această
carte nevîndută, ci să se înveţe cu ea pentru sănătatea lor şi pentru iertarea
păcatelor lor. Şi cine va vinde această carte, iar el să fie blestemat în acest veac, şi
în viitor să fie anathema de cei 318 Părinţi de la Niceia. Şi a scris această scrisoare
popa Ivan de la Zahaicani, puţin la minte”48. La 5 februarie 1535, Mathei mare
vistiernic, dăruind un Tetraevanghel mănăstirii Dobrovăţ pentru sufletul său şi al
fratelui său Sima vistiernic, care plătise scrierea iar el ferecătura, nu ezită să-şi
blesteme familia dacă ar îndrăzni să nu respecte ofranda: „cine s-ar încumeta din
fiii noştri sau oricine din neamul nostru să ia sau să strice această danie a noastră,
acela să fie blestemat de Domnul Dumnezeu, făcătorul cerului şi al pămîntului, şi
de Preacurata lui Maică şi de toţi sfinţii care au plăcut lui Dumnezeu”. La 8 aprilie
1578, Grigore Ghenghea a cumpărat o Liturghie ms. şi a dat-o „în mănăstirea lui
Iosif, unde este hramul Bunei Vestiri a Născătoarei de Dumnezeu, ca să fie lui
pomenire, şi soţiei sale Anesia, şi copiilor lor, şi părinţilor lor. Şi nimeni din
neamul meu sau din fiii mei sau oricine, să nu o clintească de la sfînta biserică. Iară
cine ar vrea să clintească să fie tovarăş vrăjmaşului, adică al diavolului, să trăiască
cu el în chinurile veşnice”. În anul 1550 ieromonahul Chiprian, egumen şi stareţ, a
cumpărat un Tetraevanghel şi l-a dat mănăstirii Doamnei, numită şi Pantocrator, de
lîngă Botoşani, cerînd ca „nimeni să nu-l strice cît va fi mănăstirea. Iar cine va vrea
să-l strice, sau din copiii noştri, sau din călugări cît va sta mănăstirea, acela să fie
blestemat de Dumnezeu şi de Sfînta Născătoare de Dumnezeu şi de 318 Părinţi
care au fost la Nicheea”. La 22 iunie 1613, Stefca şi soţia lui Dolca, au cumpărat
un Tetraevanghel ms. (1613) pe care l-au dăruit bisericii Adormirii Maicii
Domnului din Botoşani, „pentru sufletul părinţilor săi şi pentru sufletul său şi al
soţiei sale <...>. Iar după viaţa lui, cine-i va fi fiu sau fiică sau neamul lui sau
oricine va fi, să n-o ia de la sfînta biserică. Iar cine va încerca să o ia, iar acela să
fie blestemat şi nimicit de cei 4 Evanghelişti şi de cei 318 Sfinţi Părinţi şi de cei 12
47
Ibidem, p. 16, 73 – 74 şi 229 – 230.
48
Ibidem, p. 114 – 115.
Apostoli şi să aibă trai cu diavolii cei turbaţi”. La 15 august 1652, Apostol şi soţia
lui, Ana, din Năreşti, au cumpărat Apostol ms. (1652), pe care l-au dat de pomană
la biserica din satul Dolheni. „Iar după moartea mea, cine va rămîne, sau neamul
nostru sau fraţii mei sau surorile mele şi nurorile mele şi nepoţii mei, cine se va
alege mai apropiat, să nu vîndă sfînta carte, şi s-o întărească. Iar cine ar încerca s-o
fure sau s-o vîndă, să fie blestemat şi de trei ori blestemat şi anathima, de Sfinţii
Părinţi 318 care sînt la Nicheia“. După cîteva decenii, între 1586 septembrie 1 şi
1587 august 31 (7095), Ioachim patriarhul Antiohiei a dat un Tetraevanghel ms. lui
Gheorghe episcop de Rădăuţi care, la rîndul lui, l-a dăruit mănăstirii Suceviţa,
stigmatizîndu-i pe „cine se va încumeta să îl ia, sau episcop sau cineva dintre
călugări, iar acela să fie neiertat de Hristos Dumnezeu, Mîntuitorul nostru Iisus
Hristos şi de 318 Părinţi cei din Nicheia şi să fie socotit ca Iuda Iscariotul”49.
La o dată ulterioară anului 1604, un Tetraevanghel a fost cumpărat de
fraţii Carp şi Simeon cu familiile lor, pentru satul Nesteroveţ. Din însemnarea cu
blestem pot fi aflate alte categorii de posibili stricători de danii: „cine va îndepărta
această carte cu numele Evanghelie din acea sfîntă biserică, nici fecior, nici
prieten şi nici preot, dacă o va îndepărta, apoi cu el voi avea judecată înaintea
judecăţii lui Hristos, cînd Hristos însuşi va veni să judece viii şi morţii”. La un
moment dat, cartea a ajuns în posesia medelnicerului Iordache de la Paşcani, care
a donat-o bisericii din Cîrligi. Bun cunoscător al moravurilor vremii sale,
medelnicerul s-a asigurat şi el că oricare dintre cei care „s-ar ispiti să o înstreineze
de la ace sfîntă beserică unde au dat-o titorii, să fie afurisitu şi anathima şi
aranathima şi blăstămat de Tatăl şi de Fiiul şi de Duhul Sfîntu şi d(e) toate cetile
îngereşti şi de trei sute şi opt oteţi carii sintu la Nechidie (sic!) şi de Sfinţii Vasili
cel Mare, Gligorie Bogoslovu şi Ion Zlataust şi de toţi sfinţii. Oricine s-ar greşi să
o ie de la biserică, ori călugăru, ori preut, sau diacu, sau alţii din prostime, şi dacă
va înţelege scriptora şi n-o va băga în samă, să o ducă de unde poronceşte
scriptora, să fie afurisito de Dumnezeu şi de noi caria am scris aice”. Reiese că
păcatul era mult mai grav dacă prădătorul ar fi ştiut să citească pe carte, ar fi
înţeles cui aparţine, dar ar fi continuat să ignore dreptul asupra ei. Acelaşi lucru îl
sublinia şi Iachim, la sfîrşitul secolului XVI, cînd a cumpărat şi a dăruit un
Tetraevanghel bisericii din satul Petricani, „să fie nestrămutat în veci din biserică;
iar cine s-ar încumeta să-l fure sau altfel să-l îndepărteze din sfînta biserică
împotriva acestui înscris al nostru, acela să fie blestemat de Hristos şi de 318
Sfinţii Părinţi şi să-i fie pîrîş Sfîntul Mihail la straşnica judecată a lui Hristos”50.
Interdicţia de înstrăinare se aplica deopotrivă cărţii manuscrise şi tipărite.
Fostul staroste de Putna, Broştog şi soţia Candachia au cumpărat un Tetraevanghel
imprimat la Bucureşti în anul 1574, de ieromonahul Lavrintie. „Şi a dat această
49
Ibidem, p. 50 – 51, 61 – 62, 101, 155 – 156, 252.
50
Ibidem, p. 126, 132 – 134.
carte la sfînta biserică să-i fie lui pomenire şi să fie ajutor în ziua judecăţii
cumplite. Iar apoi, cine s-ar găsi din fiii mei, care s-au născut din corpul nostru, să
vîndă acela această carte sau din rudele noastre, iar să fie proclet şi anatema de cei
318 Părinţi din Niceia şi de 12 Apostoli, ci să lase şi acela această carte la sfînta
biserică, să fie pomană”51.
Prima tipăritură din Ţara Moldovei, Cartea românească de învăţătură, a
fost legată cu straşnice blesteme. Iată afurisenia scrisă în 1701 pe exemplarul
dăruit de Ioan Moldoveanul în Gura Negrii: „nime să nu o înstrăineze, iar de se va
întîmpla, <…> acela să fie blăstămat de Dumnezeu şi de Maica Precista şi de
Sfinţii Apostoli şi de Sfinţii Părinţi 318 cei din Nicheia şi alalţi sfinţi părinţi a 7
soboară mari a toată lumea şi de toţi alalţi sfinţi şi de ceata drepţilor. <Să fie>
despărţit şi înstrăinat de tot binele vecinic, ca Sodoma şi Gomora, afurisit,
trecleat, procleat, anatemat. Fierul rugineşte, piatra mucezeşte, lemnul putrezeşte,
iar trupul aceluia să nu putrezească, ce să fie legat întru păcatul lui şi să fie partea
lui cu Iuda, vînzătoriul lui H(risto)s, şi cu Arie, hulitoriul lui H(risto)s, şi cu toţii
ereticii carii-s fiii pierirei. Iară cei care veţi citi şi veţi învăţa dintr-această carte să
fiţi drepţi şi zapisul nostru să nu-l stricaţi, <ca> să nu vă luaţi blăstămul ce-i mai
sus scris”. „Cine să va afla să ia această carte <de la Burzuc> să-i fie capul de
piatră şi piatra de cap”, cel care "va risipi pomana” de la Aţintiş să fie blestemat
de Dumnezeu „şi să fie pe dînsul biciurile ce sînt scrise în cartea aceasta”. Cel
care ar fi furat exemplarul de la Vad-Copalnic era blestemat „să fie negru ca
dracu”, la fel cu cel care ar fi cumpărat exemplarul donat la Poiana Aiudului şi
care risca să fie „drac întunecat, iară cine se va ţine cu dînsele şi nu va pomeni pe
Palcău Ion să fie anatema cu tot ce are el”52.
Practica a fost permanentă de-a lungul perioadei cercetate. Cel care ar fi
înstrăinat Divanul sau Gîlceava înţeleptului cu lumea (Iaşi, 1698) de la mănăstirea
Sf. Ilie din Suceava urma „să fie supt blăstămul lui Sf(întul) Ilie”, patronul
mănăstirii, iar cel care ar fi furat Psaltirea (Bucureşti, 1756) de la biserica din
Şarul Dornei, era blestemat „să nu-i fie dat nici într-un fel”. Cine s-ar fi ispitit să
fure Vieţile Sfinţilor pe luna septembrie (m-rea Neamţ, 1807) de la schitul
Gorovei ce îl avea ca patron pe Sf. Ioan Botezătorul era blestemat „să fii muncit
de el pînă l-a răpune cu totul <…> să să muncească în veci”53.
Imprecaţia ţintea nu doar înstrăinarea, ci şi păstrarea necorespunzătoare a
cărţilor. Trăind într-o vreme în care cărţile erau împodobite cu bogate ferecături,
Petru Rareş a vrut să se asigure că Tetraevanghelul pe care l-a dat mănăstirii
51
Ibidem, p. 86.
52
Dudaş, Ms. rom. medievale din Crişana, p. 117-118; idem, Vechi cărţi rom. călătoare, p.
105-106; Mârza, Dreghiciu, Cartea rom. veche în j. Alba, p. 75-76.
53
Mitric, Cartea rom. veche în j. Suceava, vol. I, p. 81 şi II, p. 86; Cartea veche rom. în
BCU Bucureşti, p. 136.
Xiropotam de la Muntele Athos la 21 noiembrie 1535, îşi va păstra intactă

ferecătura: „şi dacă va încerca cineva să-l ia de acolo sau să rupă argintul de pe el,
acela să fie afurisit aici şi pe cealaltă lume”. Monahul Ioil, care a cumpărat o
Evanghelie tipărită la Snagov în 1697 şi a dăruit-o schitului Lapoş, era şi el foarte
înverşunat împotriva virtualilor răufăcători. „Iară cinia s-ar întî(m)pla să o
depărtiază cu gînd desăvîrşit di la sf(î)nta beserică sau să o vănzi sau să furi sau să
lipsască slovile aceste în vr-un feli şi le strice, să fie blăstămat de Sf(î)nta Troiţă şi
de Maica Precistă şi de cei 12 Apostoli şi de Sf(i)nţi(i) Pro(o)roci şi de Sf(i)nţii
Mucenici şi de Prepodobnici şi de Precuvioşi şi de toţă sf(i)nţi(i) şi de cei 318 de
Oteţă Sf(i)nţi di Nichiia şi de cei 70 de Apostoli şi de toţ(i) sf(i)nţii. Hierul să
putrezască, pietrile să putrezască, pămîntul să să topască, iară trupul aceluia să şaze
întregu păn-la Sf(î)ntul judeţ şi atunci să aibă părtaş pre Sf(i)nţii îngeri şi să fie în
blăstămul lui Arie şi să pătimască crepare(a) Iudii şi patima lui Avisalon şi să fie de
trii ori procletu şi să aibă parte cu Iuda şi să rămăia supt mănie lui Dumnezeu şi de
smerenie noastră încă să fie neiertat unul ca acela ce o ar fura sau o ar vinde
această sf(î)ntă Evanghelie di la Sf(î)nta Troiţă”. În anul1744 sau 1745, Gavriil a
cumpărat cu 15 lei un Triod de Rîmnic şi l-a dat pomană la sihăstria Dărmăneştilor,
dar a pus să se scrie pe el mare blestem: „iară cine să va întă(m)pla să o furi sau să
o vănze sau să ascunze slovele sau să le raze sau să le strice cu niscare meşteşuguri
sau or în ce feli a vre să o prăpădească şi să o răsipască de la Sf(î)nta Troiţe cu gînd
desăvărşit să fie anaftima, să fie blăstămat de Sf(î)nta Troiţe şi de Maica Precistă şi
de cei 12 Apostoli, de cei 318 de Oteţ sf(i)nţi di la săborul din Nichie şi de toţ sf(i)
nţii, să pătimască ca Iuda şi ca Arie şi ca Avisalon şi ca Ham şi de smerenie noastră
încă să fie ne(ie)rtat unul ca acela, precum şi mai sus s-au auzit”54. Sensul
menţiunii privitoare la stricarea slovelor este acela de a falsifica documentul,
adăugînd sau ştergînd cuvinte pentru a modifica textul însemnării şi, implicit,
menţiunea de proprietate. Mergînd mai departe în timp, la 15 decembrie 1752, un
Lupul R. nota pe Cartea românească de învăţătură (Iaşi, 1643): „iar cine au rumtu
filile rumpă-i-se dzilile, dar nu ce i-au rumtu cu greşeală, cene ci-au rumtu într-
adinsu, d-au fostu cu mi(n)te”. Cel care „va schimosi fără rînduială <exemplarul de
la Corpadea urma> să fie anatemat”. Uneori, blestemul era aruncat asupra întregii
familii a făptuitorului, de-a lungul mai multor generaţii: preotul Ion Berce din
Sălceni a scris pe Învăţătura creştinească (Iaşi, 1808) că „de se va întîmpla să-l
fure cineva să fie anathima tot neamul lui “. Şi, în fine, un mucalit a scris pe
Apostolul (Bucureşti, 1743) aflat într-o biserică din Vatra Dornei: „acestor slove le
trebuie tarniţă, căci sînt prea mari: ar putea aduce cu dînsele mălaiu de la ţară! Dar
nu-ţi iaste mai lesne să le faci mai mici, să nu mînjeşti cartea, că şeade rău?“55.
54
Ibidem, p. 51 – 52, 327 – 328 şi 526.
55
Corfus, op. cit, p. 196; Dudaş, Ms. rom. medievale, p. 117; idem, Vechi cărţi rom.
călătoare, p. 105; Dima, op. cit., p. 205; Caproşu, Chiaburu, op. cit., I, p. 516.
Furtul preţiosului obiect reprezentat de carte, era un păcat extrem de greu

şi din această cauză cel care îşi recunoaştea greşeala putea fi iertat dacă aducea
cartea înapoi. În 1705, s-a scris pe un Triod sl. (Lwow, 1699) că „este a sfintii
bisarici a Banului din Iaş, iar cine ar fura-o sau ar lua-o făr(ă) ştire preuţilor să fie
afurisit şi blăstămat de Domnul Dumnezău şi de Maica Precista, iar cine ar aduce-o
la bisăric(ă), să fie iertat şi blagoslovit”56. O faptă remarcabilă era şi returnarea unei
cărţi găsite. Iată exemplul cîtorva manuscrise scumpe furate de tătari şi de cazaci.
Pe un Tetraevanghel (sec. XVI) există o notă: „acest Tetraevanghel a fost robit de
păgînii tătari şi nu se ştie de la ce loc a fost înainte şi cine l-a făcut. Şi l-a
răscumpărat robul lui Dumnezeu pan Ioan Golîi, mare logofăt, şi a dat pe dînsul
1200 aspri. Şi era stricat şi l-a îndreptat şi l-a îmfrumuseţat, şi l-a dat în biserica lui
Dumnezeu din tîrgul Iaşilor, la margine, unde este hramul Înălţării Domnului
Dumnezeu şi Mîntuitorului nostru Isus Hristos, pentru sufletul său şi al soţiei sale
Ana, şi al copiilor lor, şi al părinţilor lor, şi pentru sufletul aceluia care mai înainte
înainte l-a făcut şi s-a străduit. În anul 7083 <1575> mart(ie) 9”. O însemnare
asemănătoare s-a făcut şi pe aşa numitul Tetraevanghel de la Humor, ms. (1473):
„în cursul anului 7165 a venit Timuş cu cazacii aici, în Ţara noastră a Moldovii, pe
cînd se afla doamna lui Vasile voievod închisă în cetatea Sucevei. Şi pentru că
Timuş Hmielniţchi era ginerele lui Vasile voievod, a venit cu oaste ca s-o ia din
cetatea Sucevei şi în această vreme a prădat şi a ars bisericile şi a ocupat
mănăstirile şi sfînta mănăstire Humor, care avea tot felul de minunate scule,
podoabe şi odăjdii, şi n-a mai rămas nimic din averea sfintei mănăstiri. Şi s-a
întîmplat să fie luat şi acest sfînt Tetraevanghel în mîinile cazacilor. Într-aceea, cu
ajutorul lui Dumnezeu, am venit noi, cu oastea noastră şi cu a lui Gheorghe Rakoţi,
măria sa cneazul Ardealului şi printre prăzile de la cazaci l-a luat oastea ungurească
de la cazaci şi a ajuns acest sfînt Tetraevanghel în mîinile unui mare general, pe
nume Kimin Ianăş, şi de la luminăţia sa l-am răscumpărat eu, Gheorghe Ştefan
voievod, cu mila lui Dumnezeu, domn al Ţării Moldovei. Şi iarăşi domnia mea m-
am milostivit şi am dat acest sfînt Tetraevanghel înapoi la sfînta mănăstire sus-
numită a Homorului, să fie pomenire domniei mele şi ajutor atunci cînd va fi
nevoie, pentru iertarea păcatelor şi fie ca pînă atunci să le răscumpăr. Cursul anilor
de la Adam 7165 <1656>, luna septembrie 25 de zile”57. Pentru a exemplifica
evoluţia modului de apărare a valorosului bun numit carte, iată însemnarea pe care
a făcut-o mult mai tîrziu, la 4 martie 1824, dascălul Vasile din Tătăruş pe o Carte
românească de învăţătură (Iaşi, 1643), fără să blesteme: „această carte ce să
numeşte Tîlcul evangheliei este a lui dascălul Vasile din Tătăruş, şi este a lui drept
cîştigată cu măciuca la codru Iaşului”58.
56
Caproşu, Chiaburu, op. cit., I, p. 375.
57
Ibidem, p. 87, 246.
58
Dudaş, Memoria vechilor cărţi, p. 302, nr. 738.
Pe cel care ar fi înstrăinat Tomul împăcării (Iaşi, 1692-1694) din biblioteca

Patriarhiei Alexandriei urma ca „darul Preacuratei să-l îmbolnăvească de-a
dreptul”59, ceea ce înseamnă că datorită interferenţelor culturale sud-est europene
şi orientale, practica protejării cărţilor prin blesteme a fost comună întregii lumi
ortodoxe.
***
Cartea se transmitea din generaţie în generaţie, ca orice proprietate

ereditară, lăsîndu-se moştenire sau dîndu-se de zestre. Simbolic, măsura valorii
cărţii este dată de faptul că era asimilată obiectelor de cult şi că pentru protejarea ei
se recurgea la măsuri de natură spirituală, concretizate în blesteme înfricoşătoare,
inspirate din hagiografia creştină. Într-o vreme în care gândirea era dominată de
Biserică, afurisenia celor care ar fi îndrăznit să aducă atingere în vreun fel
integrităţii fizice a cărţilor erau foarte eficiente. Imprecaţiile erau dintre cele mai
înspăimîntătoare şi îi vizau pe toţi cei care ar fi putut schimba, într-un fel sau altul,
destinul cărţii. Disociate însă, de caracterul mistic, însemnările cu blestem sunt
importante surse de informaţii istorice, deoarece constituie forme vechi de
contracte de donaţie sau de vânzare-cumpărare, au importanta funcţie de a atesta
circulaţia cărţii în timp şi în spaţiu, tranzacţiile şi posesorii, contribuind în mod
considerabil la reconstituirea unor momente culturale din trecut.
Din însemnări se ivesc cei îndreptăţiţi să blesteme de raporturile în care se
aflau cu cartea: donatori, copişti, vînzători, cumpărători. Cuvîntul scris avînd o
importantă componentă sacră, un aspect interesant este cel recunoaşterii greşelilor
şi al iertării păcatelor. În textele însemnărilor apare copistul care solicită
indulgenţa pentru eventualele greşeli de scriere, dar şi îndemnul adresat cititorilor
care pot fi absolviţi de păcate prin lectură.
Nu în ultimul rând, blestemele denotă instruirea celor care scriu,
afuriseniile cele mai straşnice fiind veritabile mostre de cultură teologică, pe de o
parte, de drept civil şi canonic, pe de alta.
59
Năsturel, op. cit., p. 520.
ACTE ŞI FOI VOLANTE IMPRIMATE
Importanţa politică, administrativă şi culturală a tipografiei este dovedită

cu prisosinţă şi de cercetarea actelor şi a foilor volante imprimate. Aceste tipărituri
au dobîndit o pondere însemnată în ansamblul producţiei tipografice spre mijlocul
secolului XVIII şi au influenţat societatea în care au circulat datorită faptului că au
fost emise de autorităţi civile şi religioase care le-au atribuit puteri normative şi
executorii. În plus, fiind destinate difuzării orale, prin citire sau afişare în locuri
publice, valoarea lor informativă imediată a fost mult mai mare decît a cărţilor. Din
aceste motive, tipăriturile ocazionale au îndeplinit funcţii economice,
administrative, politice sau religioase bine precizate încă din momentul emiterii. Pe
de altă parte, difuzîndu-se contra-cost, au constituit o sursă importantă de venituri
băneşti atît pentru autoritatea emitentă cît şi pentru atelierul tipografic.
Actele şi foile volante imprimate în Ţările Române au constituit subiectul
mai multor lucrări, prezentarea făcîndu-se fie sub forma unor repertorii de tipărituri
vechi1, limitate uneori la o perioadă de timp, limbă sau zonă geografică, fie din
punctul de vedere al conţinutului, ca izvoare istorice pentru anumite domenii2. Dar,
în cazul lucrărilor ce au caracter de repertoriu, asemenea imprimate nu sînt decît
enumerate, doar rareori reproducîndu-se conţinutul in-extenso şi făcîndu-se o
interpretare sumară a lor. Celelalte lucrări sînt concentrate cu precădere asupra
cercetării tipăriturilor cu caracter social-politic şi cultural, în primul rînd a
conţinutului informativ şi a influenţei pe care au avut-o în societatea în mijlocul
căreia au circulat. Imprimatele economice, mai ales cele de impunere fiscală, şi
cele administrativ-religioase, nu au atras atenţia cercetătorilor, deşi au fost tipărite
cu regularitate şi în tiraje considerabile începînd de la mijlocul secolului al XVIII-
lea, ocupînd un loc însemnat în economia atelierului tipografic din capitala ţării. Pe
de altă parte, cvasi-totalitatea cercetărilor au ignorat aspectele legate de producerea
şi distribuirea acestor imprimate şi care ţin de istoria propriu-zisă a tiparului.
În continuare, vom întreprinde un studiu cît mai cuprinzător asupra
tipăriturilor realizate sub altă formă decît cea de carte, pe teritoriul Ţării Moldovei,
din perspectiva istoriei tiparului. Vom analiza actele oficiale (economice, politice,
sociale, de supuşenie şi de stare civilă), imprimatele civile şi religioase cu caracter
1
BRV, vol. I-IV; Bibl. analitică a periodicelor româneşti, vol. I, 1-3.
2
Dumitrescu, Foi volante; Vereş, Orînduieli rom. vechi tipărite în Ardeal; Repertoriul
actelor oficiale; Mihailovici, Tipărituri rom. în Basarabia; Bodea, Preocupări economice
şi culturale; Tomescu, Calendarele româneşti; Brătescu, Grija pentru sănătate; Mihail,
Acte în limba română.
ACTE ŞI FOI VOLANTE IMPRIMATE 157
oficial, precum şi cele ale unor emitenţi particulari ce au avut un rol informativ
(înştiinţări, învăţături pentru difuzarea cunoştinţelor medicale sau de utilitate
practică, rugăciuni, apeluri, manifeste, proclamaţii, afişe). Legat de toate acestea,
vom aborda probleme referitoare la tiraje, preţuri, aprovizionarea cu materiale
tipografice, modalităţi de distribuţie şi cenzură, dar şi la emitenţi, conţinutul şi
limba tipăriturilor.
Folosim denumirea convenţională de foi volante, dchiar dacă multe din
imprimatele cercetate au mai mult de o foaie imprimată fiind, de fapt, broşuri. Deşi
practica tipăririi actelor şi a foilor volante continuă, evident, şi după 1829, am
stabilit această limită cronologică a analizei deoarece dezvoltarea presei în limba
română şi intrarea societăţii româneşti în procesul de modernizare ca urmare a
aplicării Regulamentului Organic în 1832, au contribut la pierderea importanţei
principale a acestui gen de tipărituri. Pe de altă parte, actele administrative şi de
stare civilă devenind obligatorii, au fost produse pe scară largă în tipografii.
Capitolul are o Anexă cu lista cronologică a imprimatelor. Marea lor
majoritate este cunoscută cercetătorilor culturii româneşti din perioada amintită dar
în urma cercetărilor efectuate în biblioteci şi arhive ieşene am descoperit şi noi alte
exemplare, pe care le indicăm la locul potrivit. Lista cuprinde: emitentul; titlul;
data şi locul tipăririi (semnul < > marchează datările şi localizările noastre); limba
textului; referinţe bibliografice. Foile volante au un caracter efemer, fiind supuse
distrugerii într-o măsură mult mai mare decît cărţile, încît multe din ele nu s-au mai
păstrat. În plus, arhivele şi bibliotecile adăpostesc numeroase imprimate
necunoscute, ce vor fi depistate de cercetări viitoare, motiv pentru care lista nu
poate fi exhaustivă.
Temeiurile documentare principale sînt oferite de documentele de arhivă,
izvoarele narative3, colecţiile de documente4, cataloagele de biblioteci5. Au fost
necesare însă şi lucrări de istorie a mişcării eteriste6, a bisericii ortodoxe7, a presei8,
de istorie economică şi a fiscalităţii9, dicţionare10.
3
Neculce, Letopiseţul Ţării Moldovei; Canta, Letopiseţul Ţării Moldovei; <Pseudo> Enache
Kogălniceanu, Letopiseţul Ţării Moldovei; Docan, O povestire în versuri.
4
Codrescu, Uricariul, vol. VII-VIII; Iorga, Studii şi doc., vol. VI, partea a II-a; VII, partea
a III-a şi XI; idem, Doc. Callimachi, vol. I-II; idem, Acte şi fragmente, vol. II, Bucureşti,
1896; Furnică, Din istoria comerţului; Antonovici, Doc. bîrlădene, vol. I-IV; Ghibănescu,
Surete şi izvoade, vol. III-XVII; Eteria în Principatele Române; Tomescu, Catagrafia
Basarabiei; Condica lui Constantin Mavrocordat, vol. I-III; Colecţia dr. C. I. Istrati;
Dragnev, Moldova în epoca feudalismului, vol. VIII; Caproşu, Ungureanu, Doc. statistice
Iaşi, vol. I-II; Caproşu, Doc. Iaşi, vol. V.
5
Bianu, Caracaş, Nicolaiasa, Cat. ms. rom. BAR, vol. I-III; Ştrempel, Cat. Ms. Rom., vol. I-IV;
Mihail, Tipărituri rom. în Basarabia; Mosora, Hanga, Cat. cărţii vechi rom. din BCU Cluj.
6
Camariano, Chansons et opuscules; idem, O preţioasă proclamaţie a eteriştilor; Berindei,
Revoluţia din 1821; Rîpă-Buicliu, Carataşu, Foi volante eteriste.
Tirajul actelor şi al foilor volante imprimate

A variat în funcţie de conţinut şi categoria socială destinatară. Cunoaştem cu
exactitate doar tirajul unor imprimate de la Chişinău la începutul secolului XIX, dar
tirajele acestui gen de tipărituri pot fi aproximate prin intermediul documentelor.
Imprimatele cu conţinut economic
Au avut tirajele cele mai mari. Din categoria generală de imprimate
economice, cele fiscale au avut tirajele cele mai însemnate, iar documentele oferă
informaţii preţioase începînd cu mijlocul secolului XVIII (acte din a doua domnie a
lui Constantin Mavrocordat în Ţara Moldovei, catagrafii, sămi de visterie).
Tirajele imprimatelor de impunere fiscală trebuiau corelate atît cu numărul
contribuabililor, cît şi cu cel al localităţilor în care aceştia trăiau. Pentru reforma
fiscală a lui Constantin Mavrocordat, între anii 1741 şi 1742 în Ţara Moldovei s-au
folosit trei tipuri de formulare fiscale: pecetea, un extras individual al vistieriei care
se trimitea la locul de impunere şi, odată executat, reprezenta adeverinţa de
înregistrare; foaia domnească de cislă (fişa de înregistrare pe sate) şi tabelul
vistieriei (formularul centralizator). Peceţile erau de două feluri: de căsari (sau
căsaşi) şi de holtei. Astfel de formulare au mai fost folosite şi de unii domni
anteriori, sub denumirea de hîrtii11, inovaţiile lui Constantin Mavrocordat
referindu-se la modul de impunere şi, din punctul de vedere care ne interesează
aici, la faptul că formularele au fost imprimate. Cronicarul Ion Neculce informează
că în a doua domnie, Constantin Mavrocordat „au dat peceţi tuturor, tipărite
anume, pe feţele lor, numele şi poreclele”, iar în a treia domnie în Ţara Moldovei
(1748-1749), „au pus de au făcut peceţi tipărite pe stupi şi pe mascuri şi pe
pogoanele de tiutiun, cari lucru n-au fost în pămîntu Moldovii”12.
În sistemul cislei, unitatea impozabilă nu era individul, ci satul, căruia i se
repartiza suma totală ce trebuia plătită, iar în interiorul satului sumele erau stabilite
în funcţie de averea fiecărui locuitor. O pecete reprezenta un contribuabil artificial,
unitatea fiscală sub forma căreia se adunau dările13. Prin urmare, tirajul nu trebuia
7
Ciurea, Iacov Stamati; Popovschi, Istoria Bis. din Basarabia; Dan, Putna.
8
Haupt, Courrier de Moldavie; Simonescu, Contribuţii la BRV; idem, Primul ziar tipărit;
Iorga, Istoria presei româneşti.
9
Pavlescu, Economia breslelor; Răşcanu, Lefile boierilor Moldovei; Corivan, Aşezămîntul
fiscal al lui Constantin Mavrocordat; Ungureanu, Despre breslaşi; Camariano-Cioran,
Măsuri fiscale şi administrative; Mărieş, Supuşii străini din Moldova; idem, Abuzurile
consulilor în Moldova; Stoide, Caproşu, Relaţiile Braşovului cu Moldova.
10
DLRO; Grigoraş, Instituţii feudale; Instituţii feudale.
11
Grigoraş, Instituţii feudale, p. 107-138; Instituţii feudale, p. 355, sub voce.
12
Neculce, Letopiseţul Ţării Moldovei, p. 402; <Pseudo> Enache Kogălniceanu,
Letopiseţul Ţării Moldovei, p. 40.
13
Corivan, Aşezămîntul fiscal al lui Constantin Mavrocordat, p. 53; Grigoraş, Instituţii
feudale, p. 127 şi urm.
să fie egal cu numărul locuitorilor, ci cu al contribuabililor. Constantin Mavrocordat

a hotărît ca peceţile să fie emise pentru „tot omul, <care urma> să iasă să-şi ia pecete
<…> atîta casnicii, cît şi holteii de vîrstă, slujitori, păstori, argaţi, slugi boiereşti şi altora;
au de să va numi mazil sau neguţitoraş sau curtean, au căpitan, au oamini străini aşădzaţi
în ţară, au ruptaş Cămării, au vornicii i vătămanii, sau ce om sau rufet vor fi, toţi <…>
să-şi ia peceţi pe feţile lor <…>. Jidovii şi armenii să-şi ia şi ei peceţi osăbite şi să să
cisluiască şi ei între dînşii osăbit <…>. Însă <…> cii ci sînt răsipiţi pen sate să-şi
plătească pecete sa şi să nu să cisluiască cu satul”. Condica lui Constantin Mavrocordat
menţionează şi 12 unguri imigranţi care au fost impuşi la plată, refuzîndu-li-se „osăbită
tocmală. Ce s-au poruncit la zlotaşi să-i puie osăbit la foaie şi să le dia peceţi, ne-
amestecîndu-i cu alţii, şi ei, de vor vria, s-or cislui între dînşii”. Peceţi au fost distribuite
şi „pentru ciobanii turcilor benderii să l(i) dia peceţi şi să li ia banii de pe la toţi”14.
Cazurile de scutire de plată au fost puţine, în Condică aparînd doar două:
pentru 30 de oameni din ţinutul Tecuci, care urmau să plătească doar jumătate de
pecete, deoarece se aflau în slujba casapbaşei, şi pentru Osavt călugărul „carile
tălmăceşti Penticostariul şi să află şi într-alte slujbi a domniii mele”, un posluşnic al
său „să-l scoateţi din cisla satului, să-şi plătească pecetea osăbit”15.
Acelaşi izvor indică însă, numeroase cazuri de formulare date abuziv. Deşi
domnul „rădicat-au dajdea tuturor mănăstirilor şi a tuturor preoţilor şi a diiaconilor,
să nu deie nimică“, în octombrie 1741, lipovenii de la Hîrlău i s-au plîns Domnului
„că s-au dat peceţi la călugării” lor. La fel s-a întîmplat şi cu „lipovenii de la
Suceav(a), cari au jăluit <…> pentru 21 călugări, ce li s-au dat peceţi, să li dea pace
de ban(i), şi nici la tablă să nu-i puie”. În 1742, marele căpitan de Dorohoi îi
raporta Domnului în legătură cu nişte locuitori „casnici” ai ţinutului Cîmpulung
care stăteau de un an la ţinutul Hîrlău şi au primit peceţi, „dară acmu şi vornecul de
Cămpulungu i-au triimis peceţil(e) albe şi le face care supărare”. Se cunosc „5
foiţ(e) de copii ce li-au dat peceţi, şi nu sînt de vărstă“, precum şi că „Andronachi
bucătar gospod“ avea pecete la Iaşi, dar i s-a mai dat una şi nevestei lui, la ţinutul
Putna. La 13 ianuarie 1742, i se reproşa vornicului de Botoşani că „nişte greci,
neguţitori streini, ce sînt trăitori de mult(ă) vrem(e) acolo cu dugheni, şi acmu au
jăluit că nu i-au pus la cislă cu dănşii <locuitorii oraşului>, ce i-au lăsat de-ş(i)
plătesc pece(tea) osăbită, şi s-au poruncit ca să-i puie la cislă cu dănşii, de vrem(e)
ce sănt trăitori de mult cu dănşii acolo. Că ce ei sănt să plătească mai mult decît
pecet(ea) lor? Să-i cisluiască la un loc cu tărgoveţii”. Starostele de Putna era
atenţionat de domn în legătură cu nişte oameni veniţi din ţinutul Bacău, unde îşi
aveau peceţile şi cărora, în ţinutul Putna „li se mai leapădă altele pe la case <…>.
Ce noi, dumneavoastră a întra într-alte ţin(u)turi nu v-am poruncit, ş(i) să daţi ş(i)
căte 2 peceţ(i) la un om. <…> Ce, iat(ă), poroncim, peceţil(e) acele să le luaţ(i)
14
Iorga, Studii şi doc., vol. VI, partea a II-a, p. 215-216, 317 şi 324.
15
Condica lui Constantin Mavrocordat, vol. I, p. 254 şi 264.
înapoi, şi răsura ce-aţi luat, iarăşi să o daţi oamenilor înapoi”. Nişte ungureni se
plîng şi ei că „fiind oameni streini, dumnealor zlotaşii li-au dat pecete deplin, cîte 3
lei de om, şi nu i-au pus ca să s(ă) cisluiască cu alt sat, să li cad(ă) mai uşor”. La 4
februarie 1742, i se scria medelnicerului Jora să ia înapoi peceţile date unor feciori
de bîrsani de la Soveja găsiţi la Covurlui care îşi uitaseră acasă peceţile date iniţial.
În schimb, la 16 februarie 1742, chiar domnul îi cerea ispravnicului de Bacău să-i
treacă pe holteii mai înstăriţi între căsaşi16.
Domnul urmărea cu mare atenţie împărţirea peceţilor şi adunarea dărilor,
iar atunci cînd afla de anumite nereguli, intervenea pentru înlăturarea lor. O serie
destul de lungă de astfel de intervenţii au avut loc în anul 1742. La 22 februarie
1742 i se scria ispravnicului de Roman să îi ia unui om din Văscani pecetea dată de
cercători în locul celei pierdute; la 23 februarie, zlotaşilor de la ţinutul Iaşi să îi
scadă pe locuitorii din Zania de birul unui sătean mort, a cărui pecete s-a pierdut,
iar la 24 februarie îi scria ispravnicului de Roman pentru un om din Zăiceni care şi-
a pierdut pecetea şi este pus la bir în două locuri. La 25 februarie, li se scria
zlotaşilor din ţinutul Cîrligătura cu privire la un om care şi-a pierdut pecetea şi i s-a
dat alta de cercători; la 27 februarie i se poruncea starostelui de Cernăuţi să ia
peceţile date fiilor lui Toader Moţoc, deoarece sînt mazili vechi; la 9 martie i se
poruncea ispravnicului de Vaslui să dea unui om din Dumeşti altă pecete în locul
celei pierdute şi cercătorilor din ţinutul Tutova să verifice doi oameni din Rădeni
care şi-au pierdut peceţile, iar a 11 martie, i se scria lui Iordache Mavrodin mare
cupar să dea unui om altă pecete în locul celei pierdute şi să nu-i mai ia alţi bani
pentru ea. La 12 martie, cercătorilor de la ţinutul Tutova li se poruncea să ia
pecetea dată unui om care şi-a găsit-o pe cea pierdută. A doua zi, la 13 martie, li se
poruncea cercătorilor de la ţinutul Fălciu să nu ia banii unor oameni pentru peceţile
date în locul celor pierdute. La 16 martie, domnul a poruncit cercătorilor din ţinutul
Neamţ să nu ia bani unui om din Calu pentru pecetea care i-a ars o dată cu locuinţa,
celor din ţinutul Bacău să nu ia bani unor oameni din Blăgeşti pentru peceţile date
în locul celor pierdute şi cercătorilor de la ţinuturile Dorohoi şi Hîrlău să dea unui
om din Şipote altă pecete în locul celei pierdute. După trei zile, la 19 martie,
domnul trimitea alte ordine cercătorilor din ţinuturile Bacău, Neamţ şi Putna să
cerceteze cazurile oamenilor care şi-au pierdut peceţile, să le înlocuiască şi să nu le
ia bani pentru cele date în loc, iar a doua zi, la 20 martie, li se dădeau dispoziţii
similare cercătorilor din ţinutul Sucevei. La 23 martie li se poruncea cercătorilor de
la ţinutul Tutova să nu ia bani unui om din Mînzaţi pentru pecetea pierdută şi să
restituie unuia din Grăjdeni şi altuia din Ruşi banii luaţi pentru pecetea dată în locul
celei pierdute, şi cercătorilor din ţinutul Bacău să restituie unui om din Ardeoani
banii luaţi pentru pecetea pierdută. La 28 martie s-a trimis poruncă cercătorilor de
16
Canta, Letopiseţul Ţării Moldovei, p. 156; Iorga, op. cit, p. 224, 309, 324 şi 326, 407 şi
410; Condica lui Constantin Mavrocordat, vol. I, p. 84 – 85, 89, 113, 123, şi 127.
la ţinutul Neamţ să nu ia bani unui om din Davideni, căruia un argat i-a furat
pecetea. La 29 martie li se poruncea marelui căpitan de Dorohoi să ia peceţile date
unor oameni veniţi din raia, deoarece urmau a fi scutiţi de bir pînă în luna mai şi
cercătorilor de la ţinutul Putna să restituie banii luaţi unui om din Scurta, care şi-a
pierdut pecetea. La 30 martie i se poruncea marelui căpitan de Covurlui să ridice
peceţile date de unor oameni dintr-o slobozie domnească. La 5 aprilie 1742 li s-a
poruncit cercătorilor de la ţinutul Bacău să restituie banii luaţi unui evreu din Tîrgu
Ocna care nu avea pecetea la el şi comisului Dinu Catargiu să înapoieze banii luaţi
de la doi săteni din Bălăneşti care şi-au pierdut peceţile. La 7 aprilie, cercătorilor
din ţinutul Suceava li s-a poruncit să restituie unui sătean din Boldeşti banii luaţi pe
pecetea dată în locul celei care a ars odată cu casa lui, iar la 8 iunie, starostelui de
Putna i s-a cerut să scadă pe un om din Păuneşti de banii pentru pecetea pierdută.
La 10 iunie, zlotaşilor de Covurlui li s-a cerut să scadă de la bir pe un holtei din
Oasăle care îşi pierduse pecetea, iar starostelui de Putna să scadă de la bir pe soţia
unui bucătar domnesc, deoarece soţul ei îşi plătea pecetea în Iaşi. La 18 decembrie
1742, i se răspunde credincerului Hrisoscul, zlotaş la ţinutul Fălciu, că nu trebuia să
dea peceţi oamenilor fugiţi de la Băhnari şi Bălţaţi. Condica mai aminteşte despre
„un om din Maxut <ţ. Hîrlău> căruia i-a ars casa şi pecetea” şi despre unul „carele,
mergînd la tărgu Roman ş-au uitat pecetea” şi i s-a dat alta17.
Explicaţia abuzurilor constă în faptul că, în anul 1742 fiind mare nevoie de
bani, s-au împărţit peceţi fiecărui locuitor acolo unde se găsea, dar, separat, s-au
lăsat peceţi şi la satele de care aceştia aparţineau, aproximativ 5000 de oameni
primind cîte două formulare18. Numai în acest fel s-au distribuit cam 10000 de
formulare. Iată alte cîteva exemple: la 13 martie 1742, domnul trimitea poruncă
cercătorilor de la ţinutul Fălciu pentru un om din Stănileşti căruia din greşeală i s-au
dat două peceţi, iar la 30 martie, zlotaşilor din ţinutul Covurlui le scria cu privire la
un om din Ionăşeni, ţinutul Putna, căruia, la poclonul steagului i s-au dat peceţi în
două locuri. La 3 aprilie, marele spătar Manolache Costachi era şi el înştiinţat în
legătură cu un om din Oancea, ţinutul Covurlui, căruia i s-au dat două peceţi, iar la
7 aprilie, zlotaşilor din ţinutul Vaslui li se cerea să scadă de bani pe un om căruia i
s-au dat două peceţi. Acestora din urmă li se mai scria o dată, la 24 mai, pentru un
om căruia i s-a dat pecete şi la ţinutul Tecuci. A doua zi, la 25 mai, ispravnicului de
Neamţ i se trimitea şi lui o carte domnească pentru un om din ţinutul Bacău, căruia
i s-au dat două peceţi, pe două nume. La 8 iunie, i se scria marelui căpitan de
Tecuci să ia pecetea dată unui cioban din ţinutul Putna, căruia i s-a dat pecete şi în
satul său, iar starostelui de Putna pentru un holtei din Păuneşti care plătea două
peceţi, pe cea pierdută şi pe cea dată de cercători. La 27 ianuarie 1743, marele
17
Condica lui Constantin Mavrocordat, vol. I, p. 101, 126-129, 136-137, 139, 141, 143;
145-147-149 şi 152-153, 155, 160-163, 195, 302.
18
Instituţii feudale, p. 355, sub voce.
căpitan de Dorohoi scrie că a trimis la Domnie nişte cîmpulungeni cărora le-a dat
peceţi, iar vornicul de Cîmpulung le-a dat şi el alte peceţi albe19.
Inevitabil, au existat şi cazuri de evaziune fiscală. Tîrgoveţii din Vaslui s-au
plîns domnului „pentru slugili şi argaţii turcilor de la Vasluiu, dzicînd că nu vor să
dé agiutor la mezil şi la alte poronci dimpreună cu tîrgoveţii. Ce i s-au scris să
triimită dumnalui <Ştefan Roset mare paharnic> şi s(ă) plinească banii peceţilor
deplin de la dînşii şi în cislă cu tîrgoveţii să nu-i puie, ci să-şi plătească peceţ(i)le
lor osăbit”. La fel, serdarului turc de la Galaţi i se scrie „pentru 7 oamen(i), slugi
turceşti de acolo <…> carii i-au luat peceţ(i), şi acmu pun pricină şi nu vor să-ş(i)
plătiasc(ă) banii”. Se pare că uneori, chiar slujbaşii însărcinaţi cu distribuţia au
făcut abuzuri în sensul neînregistrării unor persoane, un vornicel fiind trimis la
ocnă pentru că „n-au scos oaminii toţi la peceţi, ci i-au făcut raileni şi bijinar(i)”20.
Un pecetluit dintr-o perioadă ulterioară (văleat 7262) sugerează că existau
mai multe tipuri de formulare pentru aceeaşi categorie fiscală. Documentul în
cauză are următorul conţinut: „ţinutul .. văleat 7262 .. ocolul .. / .. satul .. numele ..
porecla .. / vite patru .. părul .. / au plătit văcăritul într-acest an”. Formularul a fost
completat cu mîna, scriindu-se numele birnicului: Ioniţă, poreclit Vasîlachi,
domiciliul: satul şi ocolul Nicoreştilor din tinutul Tecuci; felul vitelor pentru care a
fost impus la plata văcăritului: boi, unul vînăt galben, unul bălţat-murg, unul vînăt
şi unul floren21. Suma achitată nu este specificată. Se observă că numărul vitelor a
fost tipărit, ceea ce înseamnă că erau formulare şi pentru alte numere de vite.
Condica lui Constantin Mavrocordat oferă cifre parţiale despre numărul
imprimatelor fiscale: la 22 februarie 1742, lui Ioniţă Sturdza fost mare sulger i s-au
trimis 100 de peceţi de holtei; la 25 februarie i se scria unui zlotaş din ţinutul
Vaslui că nu va primi mai mult de 400 de peceţi de holtei pentru tot ţinutul; tot în
acel an, starostelui de Cernăuţi i s-a comunicat „pentru peceţ(i) de Câmpul Lungul,
că i s-au triimis 500 pece(ţi) de căsari şi 300 de holt(ei)”22. Pornind de la aceste
cifre, credem că tirajul peceţilor imprimate în vremea lui Constantin Mavrocordat a
fost în jur de 20 000-25 000 de exemplare.
De la începutul secolului al XIX-lea avem ştiri despre uniformitate în acest
domeniu. La 29 noiembrie 1834, mitropolitul Veniamin Costachi îi scria lui
Sofronie episcop de Huşi că peceţile noi se fac numai la Iaşi, pentru a fi uniforme
în toată ţara, iar la 12 decembrie 1834, Ioan Casul îi scria episcopului de Huşi că a
primit comanda peceţilor satelor, care costă 3 sorocoveţi bucata, iar pentru cele 170
care îi revin trebuie să trimită banii pînă la 20 ianuarie 183523.
19
Condica lui Constantin Mavrocordat, vol. I, p. 141, 155, 163, 182-183, 192, 314.
20
Iorga, op. cit., p. 350; Ibidem, p. 245.
21
Antonovici, Doc. bîrlădene, vol. IV, p. 175.
22
Condica lui Constantin Mavrocordat, vol. I, p. 128; Iorga, op. cit., p. 339 şi 410.
23
Gârneaţă, Doc. Vaslui, p. 190 – 191, nr. 762 şi 764.
Tirajul foilor domneşti de cislă era determinat de numărul satelor şi al

categoriilor sociale impozabile. Unui sat i se atribuiau două formulare ce trebuiau
completate identic, din care unul rămînea pe loc, iar celălalt, semnat de preot,
vornicel sau vătăman, se trimitea la visterie: „foi de cislă cu pecete domnească s-au
dat zlotaşilor ca să dea pe la toate satile <…>. La fieştecare sat s-au rînduit cîte
două foi de cislă: una dintr-acesté să rămîie iscălită de boiarii zlotaşi la sat şi alta să
rămîie, asămine cu aceasta, iscălită de popa şi de vornicel şi de vătăman, la boiarii
zlotaşi, să o trimită la visterie“. Foi de cislă s-au dat şi pentru unele categorii de
armeni şi evrei, pentru boierii mazili şi negustori: „jidovii şi armenii <…> ce sănt
pe lăngă tărguri să să cisluiască între dînşii cu foaie domnească de cislă“24.
Tabelul vistieriei era unic şi conţinea, pe sate şi cătune, persoanele trecute
în foaia de cislă. Pe baza lui se făceau încasările care, scrise separat, alcătuiau
sama vistieriei. Foile domneşti de cislă şi pecetluitele au fost tipărite, dar tabelul
vistieriei nu, întocmindu-se la faţa locului, pe baza foii de cislă. Afirmaţia se
bazează pe o indicaţie dată zlotaşilor, în 1741, ca „tabela să se facă într-o coală de
hîrtie întreagă şi într-o faţă de coală 2 rînduri de nume” să se scrie, în timp ce
pecetea şi foaia domnească de cislă li s-au dat. La 3 noiembrie 1742, vornicului
Iordache Roset i „s-au trimis şi 10 coali, adecă 60 p(eceţi) de holtei“25. Foile de
cislă şi sama vistieriei îi permiteau domnului să verifice cu rigoare distribuţia
peceţilor şi încasarea banilor în fiecare ţinut.
De la mijlocul secolului al XVIII-lea, în Ţara Moldovei s-au imprimat
formulare fiscale şi pentru încasarea altor dări. Ne referim în primul rînd, la
impunerea prin sistemul ruptei, o dare personală generalizată în 1706, prin care
cuantumul plăţii era fixat prin înţelegerea între vistierie şi contribuabili sau stăpînii
lor, în funcţie de starea materială a fiecăruia. Convenţia se încheia cu o fişă de
impunere personală numită ruptă, beneficiarii se numeau ruptaşi şi erau înscrişi în
registre speciale sau în rubrici aparte din registre. Catastiful Iaşilor din 1755 are
două rubrici: pentru ruptaşi şi pentru ruptaşi cu peciuri roşii, ultima avînd
înregistraţi 333 de plătitori. Peciurile, pecetluiturile sau peceţile roşii se acordau
„îndeobşte slujbaşilor Curţii şi instituţiilor de stat care îşi plăteau dajdia cu ruptă
individuală, şi nu în cislă“, precum şi străinilor stabiliţi în Ţara Moldovei. Din a
doua jumătate a secolului XVIII se acordau cărţi de ruptă şi unor locuitori ce erau
neamuri de ruptaşi, situaţie care se moştenea. Conform hrisovului lui Grigore
Alexandru Ghica din 1 septembrie 1776, de înlesniri fiscale dobîndite prin ruptă şi
„pecetluite” beneficiau şi breslele. Cunoaştem doar două cărţi de ruptaş imprimate
tîrziu, în 1820, emise de Mihail Grigorie Suţul26, dar numărul mare al ruptaşilor,
24
Iorga, op. cit., p. 215-216.
25
Ibidem, p. 218; BAR, Ms. Rom. 237, f. 947 r.
26
Grigoraş, Instituţii feudale, p. 128-130; Caproşu, Ungureanu, Doc. statistice Iaşi, vol. I,
p. 16-73; Pavlescu, Economia breslelor, p. 355, nota 1; Instituţii feudale, p. 416, sub voce;
precum şi aplicarea permanentă a acestui tip de dare, cu siguranţă că au impus

folosirea tiparului pentru multiplicarea formularelor de impunere fiscală încă de la
mijlocul secolului al XVIII-lea.
Deşi cunoaştem numai două cărţi de mazil imprimate la Iaşi, într-un
interval cronologic mare (20 decembrie 1758 şi iulie 182027), probabil că tot
Constantin Mavrocordat a imprimat primele formulare şi pentru mazili. La fel cu
alte acte prin care se obţinea apartenenţa la o categorie socio-economică, şi cărţile
de mazil se obţineau contra-cost. În acest sens, la 4 ianuarie 1821, Iordachi spătar
îi răspundea unui corespondent al său că a primit „550 lei ce ai mai triimăs din
banii cărţilor de mazilo-ruptaşi i rupte ce are să tragă vistierie şi iată să caţi atît pe
aceştie, cît şi pe 2 190 lei 30 bani ce s-au priimit la 20 a trecutei luni, deci 2 200, lei
ce scrii că ai triimis, găsîndu-să luaţi şi 4 lei 90 bani lipsă din parali”. La 2 iulie
1825, Enache Feştilă din Iaşi arăta că îi datorează vistiernicului 65 de lei pentru că
l-a făcut mazil28.
Numărul contribuabililor din Ţara Moldovei în perioada analizată nu este
cunoscut cu exactitate, deoarece înregistra fluctuaţii importante în intervale
cronologice relativ mici, în funcţie de înăsprirea sau uşurarea fiscalităţii, de
epidemii, războaie, invazii etc. Cu toate acestea, contribuabilii au fost în
permanenţă de ordinul zecilor de mii. Cronica Ghiculeştilor consemnează şi
momentul împărţirii peciurilor de Grigore Ghica vodă, în 1741, arătînd că
„oamenii, ducîndu-se ei înşişi să ia hîrtii <…>, în cele mai multe ţinuturi a ieşit un
număr neaşteptat de mare de oameni, şi, cu toate că vistieria dăduse slujbaşilor
hîrtii destule, ba chiar mai multe decît se credea că se vor împărţi, totuşi, mai tîrziu,
ei au trimis şi au mai luat şi alte hîrtii”. Se pare că în timpul lui Matei Ghica (1753-
1756) erau aproximativ 18 000 de contribuabili în Ţara Moldovei. În anul 1786,
austriecii au luat ţinuturile Suceava şi Cernăuţi cu 11 000-12 000 familii de ţărani.
Condica liuzilor din 1803 arată că erau 112 000 de birnici, iar după pierderea celor
şase ţinuturi din 1812, ar fi rămas sub 80 000 de birnici. După un extract al visteriei
referitor la locuitorii birnici, în 1821 erau 95 835 de contribuabili (liuzi) care
plăteau birul în cislă29.
Formularele fiscale se foloseau de fiecare dată cînd se strîngeau dările,
chiar dacă ele se adunau de mai multe ori în timpul unei domnii. Ştim, de exemplu,
că la 14 decembrie 1742, cînd s-au emis peceţi pentru al doilea sfert al anului,
domnul a scris zlotaşilor din ţinuturi „să arate cîţi oameni au aflat la noua dare de
Răşcanu, Lefile boierilor Moldovei, p. 27-28; Arh. St. Iaşi, Doc., Pachet CCCCXXXIII/90
şi MLXVIII/230.
27
BRV, IV, p. 74; Iorga, Doc. Callimachi, vol. I, p. 422; Arh. St. Iaşi, Doc., Pachet
CCCCXVI/119.
28
Arh. St. Iaşi, Doc., Pachet CCCCXXXII/102 şi DLXXXVIII/123.
29
Cronica Ghiculeştilor, p. 533; Camariano-Cioran, Măsuri fiscale şi administrative în Moldova,
p. 506 şi urm.; Ungureanu, Despre breslaşi, p. 259; Ciurea, Evoluţia aşezărilor, p. 30.
peceţi”. Numai în timpul celei de a doua domnii a lui Constantin Mavrocordat,

dările au fost colectate de opt ori, iar domnul „au scos hîrtii pre toată luna, şi sărac
şi bogat şi tînăr şi bătrîn, tot omul să aibă pecete în sîn”30. Independent de frecvenţa
colectării şi de cuantumul dărilor, formularele fiscale se emiteau o singură dată
pentru o persoană, în mod similar oricărui act al epocii.
Din această cauză domnii verificau modul de distribuire al peceţilor, cei
găsiţi fără formulare proprii fiind pedepsiţi. Verificarea se numea „cercătură”.
Potrivit instrucţiunilor lui Constantin Mavrocordat din 1742, „cel ce nu ia peceţi şi
se află, va da peceté lui îndoită. Carii, cu cifertul dintăiu, ce iaste să iasă, să faci
întreită. Acmu, ca o ispită, făcînd Domnie Mé cercare aice în tărgul Iaş(i)lor, mulţi
s-au găsăt şi făr′ de peceţi şi cu peceţi nescrisă pe feţ(e)le lor. Carii, după hotărîre,
au plătit îndoit”. La 19 martie 1742, s-a trimis un om domnesc la medelnicerul
Iordache Ruset, să aducă 68 de peceţi date pentru cercătură. La 5 aprilie 1742 se
dădea o poruncă pentru aducerea la Domnie a unor oameni din ţinutul Iaşi, găsiţi
fără peceţi. Tot în acel an, „Dumitraşco biv vel armaş ce-au mersu cercătoriu la ţinutul
Lăpuşnei“ îi trimite „în butuci la Măriia Ta” pe oamenii găsiţi „făr′ peceţi”31.
Destinatarul era obligat să păstreze formularul toată viaţa sau pînă cînd
obţinea apartenenţa la altă categorie socială şi primea alt tip de formular.
Catagrafia Vasluiului pe anul 1831 (septembrie) menţionează numeroşi
contribuabili care îşi plăteau dările în baza actelor din anii anteriori: „Toader sin I.
Trohin fecior de ruptă a vistieriei, aşezat în dajde tată-său la rînduiala neguţitorilor
cu carte din 1793 oct(ombrie) 26 şi la 1820, fiind tată-său mort, i s-a dat pecete,
aşezîndu-să între ruptele visteriei. Ioan sin Ion Carmare om strein, carte din 1820;
Ciumulic sin C. Adam (cu carte tată-său, neguţitor, care a ars în vremea
volintirilor. <…> Gafiţa <soţia lui> Gh. Gavrilaş pitar sau batîr mazil plăteşte
dajde bărbatu-său, cu pecete din 1801; Maria <lui> Ion sin T. Petre Sîrbul rupta
visteriei plăteşte dajde barbatuui său cu pecete din 1820; Ioana <lui> Mihai sin
Iord(ache) Darie (barbatul ei a fost ruptaş şi plăteşte dajde, care este la o cruce cu
fratele său Chirilă sin Iordachi Darie, ce iarăşi mort să află, rămîind nişte copii
nevrăsnici, cu pecete din 1820, no. 118); <…>. D.T. Trofin fecior de mazil plăteşte
dajde tatălui său după pecete din 1793; fiind trecut de vrîsta bătrîneţelor <…> Ion
Solomon din călăraşi, iertat după adiverinţa is(călită) 1828; T. a Gafiţei din
călăraşi, fiind neam de mazil după adiverinţa is(călită) din 1828 sept(embrie) 6.
Ioniţă Botezatul, fecior de ruptă a visteriei, aşăzat la dajde în 1820 cu cartea <lui>
Gr(igore) Suţu vodă“ şi „Vasile Isachi, fecior de călăraş ispravnicesc aşazat în
dajdie la 1826 cu carte lui Sandu Sturza vodă“32. Cu toate acestea, tirajul
formularelor fiscale imprimate trebuia să fie considerabil. Presupunînd că numărul
30
Iorga, Studii şi doc., vol. VI, p. 406; Canta, Letopiseţul Ţării Moldovei, p. 160.
31
Iorga, op. cit., p. 308 şi 320; Condica lui Constantin Mavrocordat, vol. I, p. 145, 160.
32
Ghibănescu, Surete şi izvoade, vol. XV, p. 267-274.
contribuabililor din vremea lui Constantin Mavrocordat era apropiat de cel din
timpul lui Matei Ghica (18 000), ţinînd seama şi de faptul că în vremea celui dintîi
circa 10000 de formulare s-au dat în dublu exemplar, credem că tirajul
formularelor fiscale imprimate în timpul domnului reformator a fost în jur de
25000 – 30000 de exemplare.
Ceea ce ştim sigur este că în anul 1822, în atelierul de la Chişinău s-au
imprimat 4 860 formulare fiscale, conform evidenţei contribuabililor pe ţinuturi şi
protopopii: „Ţinutul Orhei = 1 450 pecetluite; Ţinutul Hotin = 1 200; Ţinutul Iaşi =
1 000; Protopopia Bender = 220; Protopopia Acherman = 220; Protopopia Reni =
220; Protopopia Ismail = 200; Protopopia Bolgrad = 250”33.
Acte de supuşenie.
Formulare imprimate s-au folosit şi pentru supuşii străini. Cunoaştem trei
cărţi de protecţie imprimate emise de Agenţia Consulară Austriacă în Ţara
Moldovei, din 1 ianuarie 182334.
Emise de consulatele străine înfiinţate la Iaşi după tratatul de pace de la
Kuciuk-Kainargi din 1774, astfel de acte apărau interesele străinilor şi s-au numit:
patente, cărţi de protexie, paşapoarte, adeverinţe, mărturii, bilete. Tirajul lor
nu era corelat cu numărul real al celor îndreptăţiţi să aibă statutul de supus străin şi,
implicit, avantajele conferite de acesta. Sudiţii erau scutiţi de plata impozitului
personal, iar pentru mărfurile comercializate plăteau o taxă vamală de numai 3%
percepută o singură dată, la desfacerea mărfii. Aveau şi un regim juridic
preferenţial, procesele lor fiind de competenţa exclusivă a consulatului străin, iar la
cele avute cu pămîntenii erau asistaţi de dragoman. În schimbul privilegiilor, sudiţii
erau obligaţi să plătească doar o taxă anuală consulatului protector, iar cînd aveau
procese suportau unele cheltuieli de cancelarie. La început, cărţile de protecţie
trebuiau să aibă o valabilitate doar de un an, iar paşapoartele chiar şi mai puţin35.
Cu toate acestea, documentele arată că ele au fost folosite de posesori pe
parcursul mai multor ani. De pildă, Catagrafia de tot n(umer)o ce să află în ciastia
albă din tîrgul Vasluiului, menţiona la categoria sudiţi şi pe „Ivanciu Andronic,
sîrb de religie grecească din Vaslui, cu patenta d(umnea)lui aghent Lipa, din 1827,
ghenar 1, no. 340, cuprinzătoare că este din Bănat“. La Catagrafia de tot n(umer)o
lăcuitorilor ce să află în ciastia roşie din tîrgul Vasluiului, între sudiţi figurau:
Solomon sin Pascal Gruber, „jidov sudit austriecesc cu patentă din 1827 ghenar 1,
33
Mihail, Contribuţii la BRV, II, p. 764.
34
Iorga, Studii şi doc., vol. VII, p. 146-147; Arh. St. Iaşi, Doc., Pachet DCCCXCVII/7,
BCU „M. Eminescu”, Iaşi, Doc. CCCII.
35
La BCU „M. Eminescu”, Iaşi, Doc. CCCII, o carte de protecţie din 1817, emisă de
Agenţia Consulară Austriacă pentru Matov Cogadici are imprimat în chenar dreptunghiular:
„are putere de un an”. Paşaportul mitropolitului Grigorie Ieropoleos emis la 3 ianuarie 1825
la Chişinău, îi permitea să treacă graniţa pe la Sculeni şi să stea în Moldova cu slujitorul său
Ioan Sinescu doar 4 luni (Arh. St. Iaşi, Doc., Pachet CCCCII/37).
no. 327”; Iancul Goldştein, cu „patenta 1827 ghenar 1, no. 330”; Berl Iancu
Goldştein, cu „patenta 1827 ghenar 2, no. 329”; Moisă Helman zet Iancul, cu
„patentă 1827 ghenar 2, no. 329”; Idel Heman zet Haham, cu „patente 1827 ghenar
2, no. 331”; Iţic Gruber zet Pascal, cu „patente 1817 ghenar 1, no. 325”; Leiba
Helman brat Idel, cu „patenta 1823 ghenar 2, no. 20”; Samoil Smiad, cu „patenta
1816 iuli 16 no. 21080”; Ştefan Cost. Luda, grec cu „patenta lui Lipă, 1827
ghenar” şi Neculai Chiriac Hagioglu grec cu „patente 1827 no. 337”36.
După Condica liuzilor, în 1803, deşi datele sînt incomplete, în ţinutul
Suceava şi în oraşul Iaşi erau 540 sudiţi, iar în Catagrafia de la 1808, numărul
sudiţilor din oraşul Iaşi era de 522. În anul 1814, tot în oraşul Iaşi, numai sudiţi ruşi
erau în număr de 401. Conform altor catagrafii, între anii 1820 şi 1821 erau 1935
sudiţi capi de familie, între anii 1824 şi 1826 erau 2017 sudiţi, iar în 1829 erau
2932 de sudiţi capi de familie37.
Consulii din Iaşi şi Bucureşti au dat patente de protecţie şi pămîntenilor, în
schimbul unor sume de bani. Traficul cu patente era justificat de articolul XI din
tratatul de la Kuciuk-Kainardgi, prin care Poarta autoriza consulii ca, în relaţiile cu
autorităţile locale, să folosească dragomani pămînteni, numiţi „beratlii” sau
„oameni cu patentă“. Consulii ruşi şi austrieci au acordat patente de protecţie unui
număr mai mare de persoane decît ar fi fost necesar pentru legăturile lor cu
localnicii. Sudiţii constituind o categorie privilegiată din punct de vedere fiscal,
obţinerea actelor era, în multe cazuri, frauduloasă şi cu consecinţe asupra vistieriei
ţării. Pentru înlăturarea evaziunii fiscale generate de cărţile de sudiţie şi de
protecţie s-au făcut verificări repetate pentru a-i depista pe falşii sudiţi sau
protejaţi. Rezultatul unei verificări este Catagrafia sudiţilor din Moldova din anii
1824-1825, numită şi Condica sudiţilor, care a înregistrat 2282 supuşi străini. Cifra
este relativă, nereprezentînd numărul real al supuşilor ci situaţia prezentată de
consulatele străine din Iaşi. Din totalul supuşilor declaraţi, abia 510 aveau acte legale.
În partea referitoare la oraşul Iaşi din Condica sudiţilor pe anul 1824-1825,
majoritatea (1772) aveau acte false, obţinute contra cost. Agenţia austriacă deţine
întîietatea în vînzarea abuzivă a actelor, cu 1216 patente false din totalul de 1514
emise. Se pare chiar că nu exista o evidenţă a documentelor emise şi că numerele
de înregistrare se atribuiau aleatoriu: în anul 1823, 99 de patente au fost eliberate
cu număr de înregistrare dublu, 14 cu număr triplu, 4 cu număr de înregistrare
repetat de patru ori şi 2 cu numărul atribuit de cinci ori. În plus, tot din anul 1823
sînt menţionate 15 formulare nenumerotate şi vîndute cu rubrici necompletate. În
1824, nr. 3150 a fost atribuit la nu mai puţin de 21 de patente, din care 11 au fost
emise de agentul consular J. Lippa, care a mai dat în acel an încă 64 acte
incomplete. La 2 ianuarie 1827, patenta cu nr. 329 a fost atribuită la două persoane.
36
Ghibănescu, Surete şi izvoade, vol. XV, p. 267-274.
37
Mărieş, Supuşii străini din Moldova, p. 126.
Vînzarea actelor de supuşenie luase amploare, distribuirea făcîndu-se nu numai de

agenţii consulari ci şi de alţi funcţionari ai Agenţiei (numeroase acte semnate de
secretarii Cantemir şi Dorneanu, din anii 1823 şi 1824)38.
Fenomenul se petrecea şi în Ţara Românească şi a avut drept consecinţă
ordinul cancelariei aulice austriece de la 26 decembrie 1832, adresat internunţiului
din Constantinopol, autoritatea imediat superioară agenţiilor consulare, ca să
comunice taxele şi onorariile pe care sudiţii erau obligaţi să le achite agenţiei
consulare din Bucureşti. Cancelaria era interesată de următoarele chestiuni: data de
la care acele taxe s-au încasat, cuantumul lor, felul în care erau impuse şi scopul
căruia îi serveau. În răspunsul său, internunţiul arăta că taxele amintite s-au
înfiinţat la data creării consulatelor, iar cuantumul lor a variat în funcţiile de
fluctuaţiile cursului monedelor care circulau în Principat. Taxele încasate de
agenţie se adunau la „casă” şi se împărţeau trimestrial între angajaţii agenţiei. În
continuare, erau înfăţişate tarifele impuse sudiţilor pentru diferite „servicii” pe care
agenţia le făcea sudiţilor. Tariful era calculat în piaştri, parale, guldeni, monedă
convenţională şi creiţari. Referindu-ne doar la paşapoarte, pentru un passus în
afaceri de negoţ exterior se luau 15 piaştri, care fac un gulden şi 30 creiţari; pentru
unul necesar comerţului intern: 7 piaştri şi 20 parale, calculaţi la 45 creiţari; viza
unui passus impunea plata a 1 piastru, calculat la 6 creiţari. Un „răvaş de drum
singur: 20 de piaştri”. Se menţiona că „aceste taxe se iau numai de la negustorii din
prima clasă; meşteşugarii şi negustorii din clasa a doua nu plătesc nimic”39.
Deşi tirajul actelor consulare nu poate fi stabilit pe baza numerelor de
înregistrare, exemplificăm totuşi, cu cele mai mari numere de înregistrare
cunoscute în acest stadiu al cercetării. Agenţia Consulară Austriacă a dat patente
sudiţilor din oraşul Iaşi din 1779 şi cunoaştem actele nr. 235 din 1811, 555 din
1812, 792 din 1817, 103 din 1819, 625 din 1820, 500 din 1821. Dacă nu s-a
strecurat o greşeală de tipar, atunci la 16 iulie 1816 lui Samoil Smiad stoler din
Vaslui i s-a emis patenta cu nr. 21 080! Acte de supuşenie a dat şi agentul consular
de la Galaţi (“biletele lui Manzole“ nr. 172 din 1822 şi nr. 47 din 1823). Din actele
date de Consulatul Rus pentru sudiţii din oraşul Iaşi sînt cunoscute nr. 74 din 1804,
294 din 1806, 235 din 1808, 296 din 1812, 1948 din 1813, 1306 din 1814, 1949 din
1815, 1328 din 1816, 984 din 1817, 106 din 1818, 611 din 1819, 773 şi două
nenumerotate din 1820, 242 din 1821, 464 din 1823, 371 şi 763 din 1827. De la
Viceconsulul Prusiei cunoaştem nr. 38 şi două nenumerotate din 1819, nr. 32, două
nenumerotate şi unul în dublu exemplar din 1820, nr. 1 din 1821, 28 şi trei
nenumerotate din 1824. Actele Consulatului Englez cunoscute sînt un nr. 37
38
Caproşu, Ungureanu, Doc. statistice Iaşi, vol. II, p. 10, 13, 22, 43, 60, 64, 117, 160, 205,
236, 282-434; Mărieş, Supuşii străini din Moldova, p. 112; Mărieş-Agapi, Din abuzurile
consulilor în Moldova, p. 291-300.
39
Stoide, Caproşu, Relaţiile Braşovului cu Moldova, p. 67-68.
nedatat şi nr. 59 din 1823, date de Secretar, nr. 75 din 1823 şi 11 din 1824, date de
Viceconsul. Cunoaştem 10 acte nenumerotate şi nedatate din care trei emise în
dublu exemplar, un nr. 28 nedatat, nr. 91 din 1821, 116 şi 19 imprimate
nenumerotate emise de Consulatul francez în 182440. Paşapoarte s-au emis şi la
Chişinău, de guvernatorul Basarabiei (nr. nesemnate: 1390 din 1814, 390 din 1817,
549 din 1819, 1619 din 1820, 179 din 1821, 2875 din 1822, 2836 din 1823, 3106 şi
unul nenumerotat din 1824; senatorul Miloşăvici (nr. 409 din 1811 şi 439 din
1812); Laibe sovetnicul Ocîrmuirii Oblastiei Basarabiei (nr. 3277 din 1814);
generalii Marco Tucicov (nr. 332 din 1812) şi Bahmetev (unul nenumerotat din
1816 şi nr. 1371 din 1820); Magistratul Movilăului (nr. 1288 din 1821, 2230 din
1823) şi Graful Voronţov (nr. 110 din 1824)41. Ţinînd seama de mărimea cifrelor
prezentate, desigur că agenţiile consulare au apelat şi la tipografiile din Iaşi sau
Chişinău pentru uşurarea activităţii de multiplicare a actelor.
Acte administrative.
Au fost multiplicate masiv o dată cu începutul secolului al XIX-lea, dar au
avut tiraje mai reduse, deoarece destinaţia lor, deşi colectivă, era restrînsă la
categoria socială însărcinată cu aplicarea măsurilor prevăzute de ele. Este cazul
instrucţiunilor adresate unor slujbaşi, a actelor referitoare la organizarea şi
funcţionarea unor servicii, a măsurilor de prevenire a îmbolnăvirilor de ciumă, a
organizării carantinelor, a vînzării lumînărilor etc. Înştiinţarea pentru pricini
judecătoreşti din 1823 a fost tipărită „în trebuinciosul număr de exemplearuri <care
s->au triimis către toate locurile de prisustvii aceştii oblastii cîte unu, iar
orăşăneştilor politii cîte trii, pămînteştilor ispravnici cîte zăci şi cătră dvoreanschii
predvoditeli spre a face cunoscut tututor dvorenilor şi pomeşcicilor prin dumnealor
giudecătorii ţinuturilor cu podpisci 10 eczemplearuri, <…> iar spre a să înştiinţa de
aceasta pe mînăstiri şi feţile duhovniceşti s-au triimis 5 eczemplearuri <…> cătră
duhovniceasca Dicasterii din Chişinău”. În hrisovul dat slujbaşilor desetnici de
Ioan Sandu Sturza la 12 iulie 1826, se spunea: „desătnicii, mergînd la fieştecare sat,
să aibă a chema pe vornicul satului şi întru fiinţa şi a sătenilor ce să vor întîmpla pe
la casăle lor, să le cetească toate ponturile”42.
Dintre actele privitoare la epidemiile de ciumă care bîntuiau la începutul
secolului XIX, amintim Anaforaua lui Mihail Grigorie Suţul din 1 martie 1820,
referitoare la flagel, care trebuia „să se trimaţă cătră dregătorii ţinuturilor, ca, prin
40
Caproşu, Ungureanu, op. cit., p. 18, 39, 63-64, 198-199, 207, 216, 223, 263, 265, 273,
275, 278-279, 285, 291, 293, 302, 367, 369, 373, 376, 386, 403, 407, 438, 446- 448, 450,
452-454, 466, 469-470, 474, 480-481 (cîte 2 ex.), 482-484 (2 ex.), 485-486 (2 ex.), 487-488
(2 ex.), 492, 501-503, 509-510; Ghibănescu, Surete şi izvoade, vol. XV, p. 273; Arh. St.
Iaşi, Doc., Pachet CCCCXVIII/129.
41
Caproşu, Ungureanu, op. cit., p. 211, 213, 221, 234, 245, 314, 326, 364, 366, 436, 463,
274, 286, 305, 331, 342-343, 545.
42
Mihail, Acte în limba română, p. 176; Arh. St., Iaşi, Doc., Pachet DCCLXXII/3.
zapciei ocoalelor să se cetească în fieştecare sat întru auzul tuturor şi apoi să se dea
exemplariul în mîna stăpînului moşiei sau a orîndariului, iar de va fi satul răzăşesc,
în mîna celui mai întîi între răzeşi şi să ia adeverinţă care să se trimiţă cătră
domneasca noastră vistierie”43.
Adresabilitatea şi modalitatea de publicitate a actelor imprimate.
Tirajele fiind corelate cu adresabilitatea, aceasta determina modul de
publicitate al imprimatelor. Textele cu adresabilitate colectivă se făceau publice
prin citire repetată în locuri de adunare, în primul rînd în biserici. Rezultă că
tipăriturile acestea au avut tiraje corelate cu numărul satelor, oraşelor, ţinuturilor şi,
mai ales, al bisericilor. Numărului i se adăuga, la fel ca în cazul cărţilor, o cifră
suplimentară, pentru ierarhii interesaţi de anumite foi volante. Instrucţiile pentru
scrierea metricilor şi a vedomostiilor (Chişinău, 1823) urmau „să se tipărească
trebuinciosul numer de ecsempleriuri: adecă pre limba moldovenească 750 şi
rusască 250, după numerul bisericilor, protopopilor şi blagocinilor şi celorlalte feţe
cui se cuvine; asemenea să se tipărească pentru fieşte care biserică şi formele spre
povăţuire cum să se scrie pomenitele trebi în condica Metricii şi cum să se facă
mărturiile de primiirea peciurilor”44.
Stabilirea tirajului în funcţie de numărul satelor, oraşelor şi al bisericilor
este susţinută şi de numeroasele foi volante păstrate în biblioteci şi arhive. Mihail
Grigorie Suţul i-a cerut mitropolitului Veniamin Costachi „să tipărească de tot satul
cîte un exemplariu” din Anaforaua din 1 martie 1820. La 4 iunie 1828, iconomul
Nicolai de la protopopiatul ţinutului Sucevei raporta că „am triimis la prot(opopul)
Iordache la Paşcani şi la protop(opul) Gheorghie la Hărmăneşti cărţi tipărite după
numărul satelor ce au <şi> am triimis prin protopopiatul mieu cîte o carte tipărită,
anume, de toată bisărica “. Probabil că documentul se referă la Ponturile ca să nu
dea preoţii zaherea, deoarece, la 10 iunie 1828, alt iconom, Dimitrie de la un
protopopiat neprecizat, informa şi el că a primit la 1 iunie 1828 „30 coale tipărite,
Ponturile ca să nu dea preoţii zaherea, pre care îndată le-am şi împărţit pre la
bisărici”45. Cele 30 de coale urmau împărţite cîte una în fiecare sat din protopopiat.
La Chişinău, în anul 1818, Ponturile pentru îndatoririle ţăranilor trebuiau
tipărite într-o „sumă de exemplearuri care să ajungă pentru toate locurile de
presustvie, pentru politii şi pentru toate obştiile satelor să le trimită pe la locurile
cuviincioasă, pentru ca stăpînii moşiilor şi sătenii să poată şti cu amănuntul
îndatoririle amînduror părţilor”. Înştiinţarea în legătură cu plata dărilor în monedă
rusească (1825), tipărindu-se „trebuinciosul număr <…> să li trimată <…> tuturor
<…> lăcuitorilor oblastii Bassarabiei, <…> pren toate poliţiile orăşăneşti:
Chişinău, Bălţu, Benderul, Izmailul, Akkermanu, Hotinul, Chilia şi Renii, cîte 12,
43
Arh. St., Iaşi, Doc. CCCCIX/124.
44
Tomescu, Diferite ştiri, nr. 1-4, p. 30.
45
Arh. St. Iaşi, Doc., Pachet, CCCCIX/ 124. Ex. are imprimat „No. 47”; Pachet DCXXIX/147, 148.
isprăvniciilor pămînteşti, cîte 50 exemplearuri. Şi pentru că o aşa înştiinţare să

poată fi cetită asăminea şi prin bisăricile oblastii aceştia cu trimiterea a 300
exămplaruri”. Argumente pentru corelarea tirajului actelor cu bisericile sînt
destule, amintim doar ca Jurămîntul locuitorilor Basarabiei din 1816 trebuia tipărit
„după numărul bisericilor din eparhia <…>“ şi împărţit „pre la biserici cîte unul”,
iar mitropolitul Dimitrie Sulima poruncea în 1823 ca Manifestul lui Alexandru I
„pentru bisericile moldoveneşti a tipări <…> numărul necesar de exemplare”46.
Tirajele actelor administrative imprimate la începutul secolului al XIX-lea
au fost apropiate de numărul satelor din Ţara Moldovei. Ştim că la Chişinău în
1815, Manifestul de începerea războiului s-a tipărit în 895 de bucăţi, iar din
Porunca mitropolitului Gavriil ca să fie trimişi copiii preoţilor la Seminar
cunoaştem exemplarul cu numărul 679, dat la satul Creminciuc; în 1816,
Înştiinţare pentru numirea unui împuternicit în Basarabia s-a tipărit în 880 de
exemplare în limba română şi 180 în ruseşte, în total 1060 de bucăţi; în anul 1817,
Registrul pentru parastas s-a tipărit în 1600 bucăţi; în 1820, Rînduiala sfinţirii
bisericii s-a tras în 800 de exemplare şi s-a retipărit în anul 1821 încă în 700 de
bucăţi; în 1822, Rînduiala Proscomidei şi o Formă de ectenii s-au tipărit în 960,
respectiv 700 de bucăţi; în 1824, din Înştiinţarea pentru uşurarea <…> dărilor „s-
au tipărit 950 foi”; în 1825, Înştiinţarea în legătură cu schimbările fiscale
(Chişinău, 1825) s-a tras în 300 de bucăţi; în 1826 s-au imprimat Cîntarea de
mulţumire <…> pentru surparea zurbalei, în 860 de exemplare şi Ucazul pentru
scrierea corectă <…a> cărţilor metricale, în 890 de bucăţi. Semnalăm şi că
Înştiinţarea în legătură cu starea militară a Basarabiei (1828), care s-a dat în satul
Criminiciuc la 16 mai 1828, are pe pagina I: „Nr. 18 040!”47.
La 1 aprilie 1839, Gheorghe Asachi şi Mihail Kogălniceanu au obţinut cîte
un contract pentru a tipări Buletinul Ofiţial cu Suplimentul său, Foaia Sătească, şi
alte acte administrative şi informative. Gheorghe Asachi trebuia „a tipări Buletinul
de dou ori pe săptămînă, în număr de dousute eczemplari pe format de o coală
întreagă <…> şi asemine, la întîmplare de trebuinţă a mai adăogi în curgeri de un
an cîte vreun Suplement de o coală asemănată cu acé a Buletinului, cu mărginire
pînă la cincisprezeci eczemplari”. Difuzarea Buletinului Ofiţial a fost următoarea:
„146, adică una sută patru zăci si şase se vor da la Dipartamentul Din Lăuntru
pentru a se împărţi: 63 la privighetorii de ocoale; 13 la isprăvnicii; 6 la poliţimaistri
de prin tîrguri; 13 la protopopii ţinuturilor; 8 la Comitetul Central pentru
deosebitele epitropii; 5 la Agie; 6 la Eforia oraşului Ieşii; 8 la Eforiile ţinuturilor
46
Mihail, Acte în limba română, p. 168 200, 217; idem, Contribuţii la BRV, II, p. 771-772.
47
Ciobanu, op. cit.p. 40-41; la David, Tipăriturile rom. în Basarabia, p. 30-57 sînt 500 ex.
Te-deum; Tomescu, Diferite ştiri, p. 19, 33, 37; Popovschi, Istoria bis. din Basarabia, p. 3;
Mihail, Contribuţii la BRV, II, p. 763-764, 768, 770, 773, 777-778; idem, Acte în limba
română, p. 2, 13, 16, 268; BRV, IV, p. 145.
spre a se da şi la alte eforii ci s-a înfiinţa; 5 la carantini; 1 la Control; 2 la

Dipartament; 16 la diputaţii Obşteştii Obicinuitei Adunări de pi la ţinuturi; 27,
adică douăzeci şi şapte la Logofiţiia Dreptăţii pentru a se împărţi: 16 la diosebitele
tribunaluri; 2 la Comisiia Epitropicească cînd se va înfiinţa; 2 la Logofeţie; dou la
Visterie; 5 (cinci) la Postelnicie; 1 (una) la Sfat; 15 (cincisprezăci) la Hătmănie;
trii la Mitropolie şi pentru Episcopii; 1 (una) la Arhiva Statului; eczemplarii de
Buletin ci va scoate proprietariul tipografiei piste numărul de dou sute este slobod a
le vinde în folosul său, precum se va învoi cu particularii”. Din cauză „că la
împărţire ce s-au făcut Buletinului Ofiţial în alcătuirea făcută din nou cu
proprietariul Institutului Albinei Româneşti s-au scăpat din vedere a să însămna
numărul de Buletin care pînă acum să împărţă Consulaturilor şi la Secretariatul de
Stat al Valahiei, <printr-un Jurnal din 20 februarie 1840, avînd nr. 293>, au socotit
a să întoarce cătră cuvenita tocmire aceie împărţăle cu scăderile numerelor din care
unule s-au socotit de prisos, iar altele s-au adaos peste trebuinţă, şi dar au scăzut: 1
de la Poliţiile de prin tîrguri; 1 <de la> Eforiile de Afară; 1 <de la> Eforiile din
Ieşi; 1 <de la> Comisiia Epitropicească; 2 <de la> Comitetul Central, <în total> 6
care să să împărţască Post(elniciei) pe lîngă numărul de 5 ce ne-au însămnat, care
în totul alcătuiesc număr de unsprezece, iar apoi numirile ce să vor împărţi la
locurile de unde s-au făcut scădere să mărginesc: 5 la poliţmaisterii de prin tîrguri;
7 la Eforiile de Afară; 5 la Eforiia oraş(ului) Ieşi; 1 la Comisiia Epitropicească şi 6
la Comitetul Central”48.
La rîndul său, Mihail Kogălniceanu trebuia să scoată „2800 coale în 12
Suplementuri a Buletinului, pe lîngă 15 ce este îndatorit d(umnealui) aga Asachi a
tipări pe an; 2000 coale Preţuri curente pentru Departamentul din Lăuntru; 600
Patente; 600 Povolenii; 200 Bileturi pentru turci; 300 Bileturi pentru Postelnicie;
260 Bileturi la alegerea Adunărei; 3 Table; 5 Titluri adeveritoare; 600 coale Foii
Săteşti la deschiderè Adunărei; 200 Anaforale răspunzătoare; 1100 Ofisuri
domneşti pentru Curte; 1100 Ofisuri Postelnicia; 1100 pasaporturi; 1100 Visteria;
1500 Hătmănia de deosibite feluri; 300 Agia; 300 Eforia“49. Aflîndu-ne la mijlocul
secolului al XIX-lea, se observă folosirea tiparului în activitatea instituţiilor
administrative ale Statului. Studiul documentelor şi analogia cu tirajele de la
începutul secolului XIX în tipografia de la Chişinău sugerează că şi tirajele
hrisoavelor emise de domnii Constantin Mavrocordat, Constantin Racoviţă şi
Alexandru Ioan Mavrocordat au fost conforme cu numărul bisericilor, mănăstirilor
şi al localităţilor care trebuiau înştiinţate.
Două documente din 30 mai şi 14 iunie 1742 privitoare la locuitorii de pe
moşia Buecani, ţinutul Lăpuşna, a mănăstirii Galata şi de pe moşia pe care
mănăstirea Golia o avea la Nistru, confirmă faptul că hrisovul împrimat la 12
48
Arh. St. Iaşi, Fond Secretariatul de Stat, Dosar 650/1839-1853, f. 48 – 49 şi 58.
49
Ibidem, f. 25.
ianuarie 1741, privitor la obligaţiile de muncă ale locuitorilor mănăstireşti a fost

trimis la toate mănăstirile. Documentul trimis moşiei Buecani este confirmat de
altul, din 10 iunie 1748, emis de Constantin Mavrocordat în a treia domnie în Ţara
Moldovei. La 6 iunie 1742 s-a dat ordin oamenilor mănăstireşti să lucreze pe moşia
unde locuiesc, „după cum s-a hotărît cu carte tipărită“. Dimitrie Dan menţiona două
exemplare din actul amintit la mănăstirea şi în comuna Putna, ţinutul Sucevei50.
Cercetările efectuate în biblioteci şi arhive au dus la descoperirea mai
multor foi volante primite de-a lungul timpului de acelaşi localitate. Este cazul
satelor Apaciul, Cremeniciuc şi al schitului Horodişte de peste Prut51. Dintre
tipăriturile de la Chişinău, 13 exemplare s-au găsit în satul Trinca din Basarabia
(Aşezămîntul Oblastei Basarabiei, 1818; Forma de ectenie , 1824; Polihronismos,
1826; Forma de ectenie în două părţi, 1827; Manifestul la încheierea păcii cu
perşii; Pentru mobilizarea recruţilor; Înştiinţarea despre trecerea „avangardului”
peste Dunăre; De la armia cea lucrătoare. O Învăţătură pentru ultuirea vărsatului
(1816), s-a dat „la bisărica din satul Străşănii“52.
50
Condica lui Constantin Mavrocordat, vol. II, p. 219, nr. 555 şi p. 234, nr. 599; Dragnev,
Moldova în epoca feudalismului, p. 207; Iorga, Studii şi doc., VI, p. 241; Dan, Putna, p. 94 şi 220.
51
Manifestul lui Alexandru I (1823) „la satul Apaciul, la biserica cu hramul Mai Marilor
Voievozi, dat la luna Ghenar 4”. Pe o Înştiinţare pentru organizarea ocolaşilor (1826) s-a
notat: „această Obiavlenie <anunţ> să <se dea> în satul Apaciu la biserica cu hramul Mai
Marilor Voievozi”. La fel, o Arătare pentru rînduirea recensămîntului (1828) „ s-au dat la
satul Apaciul” (Mosora, Hanga, Cat. cărţii vechi rom. din BCU Cluj, p. 220, 236 şi 242). Pe
o Poruncă a mitropolitului Gavriil ca să fie trimişi copiii clericilor la şcoală (1815), s-a
scris: „după poronca ce mi s-au trimis ca să împart cîte un exemplar pe la fieştecare
biserică, supt număr 679 s-au dat la satul Creminciucu, băsărica cu hramul Sfîntului Ierarh
Neculai. <…> 1815 apr(ilie) 23”. Înştiinţarea pentru plata dărilor în monedă de argint
(1827) „s-au dat aceasta la satul Crimenciucu, a(nul) 1817 deche(m)vrii 7 zile, la bisărica
Sfîntului Nicolai”. Înştiinţarea în legătură cu schimbările fiscale (1825) „să va citi la
Cremenciucă în Sfînta biserică cîte de trii ori în fieştecare biserică în fiinţa norodului”. Pe
un extras din Statutul carantinei (1818) s-a scris: „la satul Crăminciucu”. Înştiinţarea
pentru organizarea ocolaşilor (1826) „s-au dat la satul Criminiciuc, biserica cu hramul
sfinţălor mai marilor Voievozi. An 1826 mart 9”. Înştiinţarea în legătură cu starea militară
a Basarabiei (1828) „s-au dat aceasta la biserica <…> la sat Criminiciuc, la an 1828 mai 16
zile” (Tomescu, Diferite ştiri p. 33, 37; Mihail, Acte în limba română, p. 268). Pe o
Poruncă către feţele bisericeşti de a nu primi dezertori (Iaşi, 1808) s-a cerut: „schit(ul)
Horodişte să trimată raport fără în(tîrziere). Am scris aice eu, ce mai jos m-am iscălit, la
anul 1814 aug(ust), schitului Horodişte năcialnic, Victor ieromonah”. De pe un Ucaz
referitor la înfrîngerea Franţei (1814), aflăm că „ am primit Ucazurile acestea în schitul
Horodiştii, noiem(brie) 8, 1814. Nacialnic Victor ieromonah”. Înştiinţarea privitoare la
luarea cailor de olac (1827) „la mănăstirea Horodişte s-au primit în 1828 luna martie 6 zile”
(Mihail, Contribuţii la BRV, I, p. 504-506).
52
idem, Acte în limba română, p. 198, 226, 274, 280, 321; BCU „M. Eminescu” Iaşi, Doc.
CCXCII.
Porunca de a nu primi dezertori a mitropolitului Gavriil Bănulescu-Bodoni a fost

imprimată la Iaşi, în 1808, pentru a fi trimisă la biserici şi schituri. Manifestul lui
Alexandru I (Chişinău, 1814) s-a tipărit „în 850 bucăţi cari şi s-au trimis pre la
biserici”. Formele de ectenii din 1822 şi 1824 urmau să fie trimise la biserici,
mănăstiri şi la conducerea Duhovnicească din Tiraspol. Pe Izvodul de pomeniri din
1827 s-a precizat că urma să fie trimis tuturor eparhiilor53.
Publicitatea textelor
Se făcea prin citirea repetată, de ispravnicii ţinuturilor şi preoţi în faţa
enoriaşilor, în cîteva duminici şi sărbători religioase consecutive sau la distanţe
temporale mai mari. O însemnare făcută la 18 martie 1757 pe Divanul sau gîlceava
înţeleptului cu lumea (Iaşi, 1698) informează: „să se ştie ori în cîtă vreme că au
legat măria sa Vodă văcăritul la let 7265 <1757>. Gavriil. S-au străgat carte în 17
martie în Suceava. Şi în 18 au măzilit (pe) Constantin vodă”54. Destule exemple
despre obligaţiile ispravnicilor de a aduce la cunoştinţa locuitorilor ţării diferitele
măsuri dispuse de domn oferă Condica lui Constantin Mavrocordat. La 8
octombrie 1742, domnul scria ispravnicilor: „îţi facem ştire că ţ-am trimis această
carte scrisă la lăcuitorii ţînutului, care pricină pre larg vii înţălegi din carte. Şi
îndată să o trimiţi să să citească în tot ţînutul, ca să să înştiinţeze toţi şi iar să ni-o
trimiţi înapoi, iscălită de preuţi şi de vornicei, precum s-au citit în toate satele”55.
Referitor la obligaţia preoţilor, la 4 iunie 1828, iconomul Nicolai de la
protopopiatul ţinutului Sucevei raporta Dicasteriei că a primit „cărţile tipărite <…>
şi am poroncit preaoţilor ca să <le> cetească în bisărică, în auzul a tot norodul, nu o
dată, ce de multe ori, şi să iscălească în acea carte cu glăsuiri că au auzit poronca şi
de împlinirea poroncii cu lexic a înştiinţa”56. La fel se proceda şi dincolo de Prut,
după 1812: Manifestele lui Alexandru I al Rusiei (1814) „s-au trimis pre la biserici
ca să se cetească şi întocma îndeplinire”; Înştiinţarea pentru numirea unui
împuternicit în Basarabia (1816), a fost trimisă protopopilor ca să o distribuie la
bisericile aflate în jurisdicţia lor, cu porunca de a se citi în biserică „pentru a fi
auzit de tot norodul”. Preotul Feodor Costin a scris pe Înştiinţările despre plata
dărilor şi crearea comisiei recensămîntului (1824): „aceasta s-a dat la biserica din
sat(ul) Mănceştii cu hramul Sfinţilor Voievozi să să cetească în trei sărbători
înaintea norodului. 1824 mai 21”. Cîntarea de mulţumire (1826) trebuia împărţită
la biserici şi apoi „săvîrşirea slujbelor cu Cîntare de mulţumire”. Înştiinţarea
pentru interzicerea folosirii monedei turceşti para (1827) trebuia „să se cetească
pînă la viitoriu an în toate duminicile”. Înştiinţarea pentru pricini judecătoreşti din
53
Mihail, Contribuţii la BRV, I, p. 504-506 şi II, p. 759, 770, 773, 774; idem, Acte în limba
română, p. 1, 11, 12, 16.
54
Caproşu, Chiaburu, Însemnări, vol. II, p. 65.
55
Condica lui Constantin Mavrocordat, vol. II, Iaşi, 1986, p. 119.
56
Arh. St. Iaşi, Doc., Pachet DCXXIX/148.
1823 urma să devină publică „prin cetirea lor în trii rînduri prin toate bisăricile”. În
schimb, pe Ucazele Sf. Sinod al Bisericii Ruse despre celebrarea înfrîngerii Franţei
(Chişinău, 1814 şi 1817) s-a precizat că urmau să fie citite în biserică în fiecare an
numai la 25 decembrie şi la 14 septembrie. Uneori, foile volante se afişau pe uşa
bisericii: Înştiinţarea pentru epidemia de ciumă (Chişinău, 1813) urma „să o scoată
preuţii <…>. şi să o cetească în bisărică şi pe urmă să o lipească la uşa bisăricii, să
stei pentru aducire aminte”. Alteori, anunţurile trebuiau citite în oraş, în zilele de
tîrg ori în iarmaroace. Înştiinţarea pentru plata dărilor în monedă rusească
(Chişinău, 1825) urma răspîndită „prin publicarisiri în trei rînduri pren toate
politiile orăşăneşti: Chişinău, Bălţu, Benderu, Izmailul, Akkermanul, Hotinul,
Chilia şi Rennii“, iar Dezminţirea unor zvonuri (Chişinău, 1826) trebuia să se facă
prin „cetirea ei în <…> zilele de tîrg şi prin iarmaroace”. Cîteodată, anunţul era
însoţit de bătaia clopotelor. Pe Manifestul lui Alexandru I cu privire la încheierea
păcii cu Franţa (Chişinău, 1814), trimis mănăstirii Căpriana s-a specificat:
„primindu-l, mai întîi cetindu-să în mănăstire, apoi veţi face şi molebin şi cu
tragirea clopotilor toată zioa”. La fel, pe Ucazul prin care hotăra efectuarea
rugăciunilor de mulţumire s-a scris: „în toată zioa aceasta să se tragă clopotile”57.
Imprimatele religioase.
Tiraje mari au avut textele importante pentru Biserica Ortodoxă. Avînd în
vedere împrejurările în care a fost editat Decretul Patriarhului Partenie la 20
decembrie 1642 (Sinodul de la Iaşi care a reunit conducerea întregii Biserici
Ortodoxe), conţinutul (redă Mărturisirea de credinţă a mitropolitului Kievului
Petru Movilă) şi politica lui Vasile Lupu de sprijinire a Ortodoxiei, desigur că
tipăritura a avut un tiraj suficient de mare pentru a fi difuzată în Ţările Române şi
în restul lumii ortodoxe. La începutul secolului XIX, un tiraj destul de mare aveau
cărţile de hirotonie sau de preoţie. Cartea de preoţie dată de mitropolitul Iacov II
Stamate lui Ignat din satul Mărcăuţi, ţinutul Orhei, la 11 mai 1801, are scris la
cotor „Nr. 714”. Cartea de preoţie dată de mitropolitul Veniamin Costachi lui
Eftimie din satul Horodişte, ţinutul Dorohoi, la 4 august 1819, are scris cu mîna în
partea dreaptă, la mijloc, între cele două chenare tipografice, „N. 974”, iar cea dată
lui Constantin, fiul lui Vasilie din satul Ciofrăceşti, ţinutul Neamţ, la 16 noiembrie
1816 are „N. 760”. O circulară tipărită din 17 iunie 1802, Îndrumări pentru sfintele
Taine, prin care Iacov II Stamati dădea îndrumări preoţilor cum să procedeze la
spovedanie şi cum să-i îndemne pe credincioşi să respecte posturile, desigur că a
fost trimisă tuturor parohiilor din eparhia Mitropoliei Ţării Moldovei58.
57
Mihail, Contribuţii la BRV, I, p. 518 şi II, p. 759, 773-774, 777; idem, Acte în limba
română, p. 1, 13, 176, 217-218, 281, 314, 320, 321; Tomescu, Diferite ştiri, p. 19;
Popovschi, Istoria bis. din Basarabia, p. 3.
58
Idem, Contribuţii la BRV, I, p. 503 ; Arh. St. Iaşi, Doc., Pachet DCCCXCVI/21 şi LXI/7;
Ciurea, Iacov Stamati, p. 177.
Greu de stabilit este tirajul formularelor religioase cu adresabilitate

individuală: cărţi de iertare de păcate date ocazional de patriarhi sau episcopi, şi a
celor destinate oficierii slujbelor religioase (antimise), care au avut emisiuni
neregulate. Cunoaştem trei cărţi de iertare de păcate: una emisă de Samuil
patriarhul Alexandriei, pentru Aniţa (probabil fiica lui Antioh Cantemir, soţia lui
Dumitraşco Paladi fost vistiernic), în 1715 şi două emise de Avramios patriarhul
Ierusalimului, între anii 1781 şi 1782 pentru Catrina şi Gheorghe Poan?59.
Acte de stare civilă.
Spre deosebire de situaţia actuală, cînd actele de stare civilă se eliberează
de autorităţile civile ale statului, pîna la 1865 în Principate, şi pînă la 1895 în
Transilvania, sarcina întocmirii lor acte a revenit Bisericii, prin intermediul
preoţilor. Înfiinţarea şi ţinerea permanentă a actelor de stare civilă, sub denumirea
de „acte mitricale”, a fost legiferată prin Regulamentul Organic, aplicat de la 1
ianuarie 1832, după modelul existent în Basarabia. Imprimarea lor a început în
noiembrie 1821, cu Ucazul mitropolitului Dimitrie ca preoţii să nu cunune ţiganii
decît cu adeverinţă din partea Cantorei sinodale şi Condica şi vedomostia pentru
biserici, 12 pagini de formulare date ca model. În ianuarie 1823 s-au imprimat
Instrucţiile pentru scrierea metricilor şi a tabelelor, iar în iunie 1826, un Ucaz
pentru scrierea corectă şi păstrarea cărţilor metricale în biserici. Dispoziţia de
înfiinţare şi de ţinere regulată a actelor de stare civilă în Ţara Moldovei s-a trimis la
15 martie 1829 la „protopresviterii şi preoţii bisericeşti” şi la isprăvnicii, ca parte
din pregătirile pentru aplicarea Regulamentului Organic. Articolul 18 din
Instrucţiunile pentru înfiinţarea şi organizarea Divanului Împlinitor în Moldova
stipula obligaţia acestei instituţii de a avea condici pentru naşteri, decese şi
căsătorii. Isprăvniciile trebuiau să trimită lunar Divanului Împlinitor situaţii cifrice
(vedomostii) cu evidenţele din ţinutul lor, ca să se stabilească tirajele actelor
respective. Fiecărei parohii îi reveneau trei tipuri de formulare, cîte unul pentru
fiecare categorie înregistrată. Se cunoaşte invitaţia adresată de Mitropolia din Iaşi
Episcopiei de Huşi să trimită un om care să ia condicile mitricale tipărite „cîte trei
coale de toate satele şi enoriile tîrgurilor”60.
Odată cu dispoziţia s-au trimis instrucţiunile de completare şi cîteva
registre drept model, urmînd ca preoţii să-şi linieze apoi, singuri, colile necesare.
La 19 iunie 1829, Ilie iconomul de la Botoşani raporta Mitropoliei că a primit
formularele „între a cărora linii să să urmeză scriere pînă să vor sfîrşi numile
numerului tuturor stărilor, afară de ţigani, însămnîndu-să întîiu cei duhovniceşti,
apoi boierii şi mazilii, pe urmă neguţitorii şi ţăranii”. La Arh. St. Iaşi există astfel
59
Arh. St. Iaşi, Doc., Pachet CCCCXXVII/86 şi Pachet CLXXVII/4; Dan, Putna, p. 104.
60
Mihail, Acte în limba română, p. 10-11; idem, Contribuţii la BRV, I, p. 510; Arh. St. Iaşi,
Doc., Fond Mitropolia Moldovei, Dosar 2/1829, f. 5 şi Peciuri, A/1829; idem, Tr. 228, op.
316, dosar 4.
de registre care au doar prima pagină imprimată, iar următoarele sînt liniate cu
creionul61. Cercetarea documentelor de arhivă permite cunoaşterea cu aproximaţie
a tirajelor acestor tipărituri, care, la fel cu celelalte acte, au fost corelate cu numărul
bisericilor din ţară. Acelaşi Ilie iconomul de la Botoşani raporta Mitropoliei la 19
iunie 1829 că a primit „120 coale hîrtie cu tipărite linii cu începutul vidomostiilor
şi a mitricilor şi 240 coale după fila al doilea şi partea a doua şi a treia a mitricilor”.
În august 1829, protoiereul din Dorohoi înştiinţa şi el Mitropolia că primise „80 coale
cu tipărite linii cu începutul vidomostiilor şi a mitricilor şi 160 coale după fila al doilea a
vidomostiilor”. La 1 martie 1831, Episcopia de Huşi primea „820 coale pentru 270
biserici, cu enorii, ce sînt în amîndouă ţinuturile acestei eparhii”62.
Cercetările în arhive au dezvăluit că în Ţara Moldovei s-au folosit unele
acte de stare civilă imprimate şi anterior anilor 1829-1832. Cunoaştem mai multe
peciuri de cununie, adică autorizaţii tipărite date de Mitropolie pentru a se celebra
căsătoria, cel mai vechi cunoscut fiind din anul 1806, dat preotului Neculai din
satul Hangu, ţinutul Neamţ63. Prin intermediul Dicasteriei se tipărea un formular
standardizat în care se lăsa loc liber pentru competarea de mînă a numelui preotului
care celebra căsătoria, a satului, a mirelui, a părinţilor săi şi al miresei. Peciurile
tipărite după 1812 la Chişinău pentru partea Ţării Moldovei rămase dincolo de Prut
au păstrat acelaşi conţinut. Peciurile de cununie erau de două feluri: moldoveneşti
şi de robi sau ţigăneşti. Cele moldoveneşti erau simple (fără nici o precizare sau
pentru cazul în care mirele era la a doua cununie), de holtei, de vădane şi de
văduvoi. Cu aceste acte, Biserica asigura evidenţa naşterilor, căsătoriilor şi
deceselor, impunînd şi respectarea canoanelor religioase. Adresa Dicasteriei
Mitropoliei Moldovei din 20 martie 1829 preciza că vidomostiile şi mitricele se
înfiinţează „pentru a şti toţi hristiianii carei să ispovedesc şi să împărtăşăsc şi acei
carei nu au nici o purtare de grijă pentru datoriia lor cé creştinească“64. Totodată, se
evitau pericolele căsătoriilor bigame sau între persoane de religii diferite, apărute în
urma modificărior suferite de hotarele Ţării Moldovei, a tulburărilor cauzate de
războaiele de la sfîrşitul sec. XVIII - începutul sec. XIX şi a trecerii locuitorilor din
Bucovina şi Basarabia în Ţara Moldovei. Potrivit unui document din 5 ianuarie
1828, Alexei Jăltuhin s-a căsătorit cu Axinia deşi mai avea o soţie legitimă în satul
Alba din Basarabia, de unde fugise fără paşaport, iar dintr-unul din 7 aprilie 1828
rezultă că un bucovinean s-a cununat în Ţara Moldovei fără ştirea protopopului, iar
61
Arh. St. Iaşi, Doc., Fond Mitropolia Moldovei, dosar 2/1829; Vezi Fondul Isprăvnicia ţin.
Sucevei, Tr. 288, op. 316, dosar 4/1829, Della vidomostiilor celor născuţi, căsătoriţi şi
morţi din ţin. respectiv şi Fondul Isprăvniciei ţin. Neamţ, dosar 100/1829, care conţine
Della pentru cei din nou născuţi şi morţi şi pentru nunţile ce se fac, începută după Cartea
Divanului primită la 1829 martie 20 întocmită pentru acel ţinut.
62
Idem, Fond Mitropolia Moldovei, dosar 2/1829; idem, Peciuri, A/1829.
63
Ungureanu, Actele de stare, p. 84-89. La Arh. St. Iaşi, se află multe peciuri neinventariate.
64
Arh. St. Iaşi, Fond Mitropolia Moldovei, dosar 2/1829.
la întoarcerea în Bucovina s-a cununat încă o dată cu altă femeie. Încasarea taxei
plătite cu ocazia căsătoriei aducea Mitropoliei şi un venit bănesc important. La 20
martie 1830, Athanasie fost iconom al Herţei a întocmit o listă a peciurilor de
cununie eliberate în iulie 1829-februarie 1830 şi a banilor adunaţi, 560 de peciuri,
„cîte un leu de peciu am luat”. În 1829, pe o Învoire de cununie de la protopopia
ţinutului Orheiului s-a notat ca mai mult de trei lei să nu îndrăznească a cere pe un
pecetluit. Conform altei opinii, se pare că peciurile de cununie costau 2 lei65.
Imprimatele politico-militare.
Ne vom referi la foile volante în limba greacă sau bilingve (română-
greacă) apărute între anii 1814 şi 1821 care au contribuit la pregătirea şi
desfăşurarea mişcării eteriste, la cele emise de autorităţile statului moldovean ca
reacţie la această mişcare şi la publicaţiile emise de autorităţile ruse în perioada
ocupaţiei dintre 1828 - 1834. Deoarece tipografia greacă din Viena lucra tot mai
greu din cauza înăspririi cenzurii în timpul cancelarului Metternich, înfiinţarea unei
tipografii la Iaşi, în afara graniţelor Imperiului Habsburgic, a fost de mare
importanţă pentru greci. Epitropul tipografiei, Emanuel Vernardos din Creta,
membru activ al Eteriei, a dus o campanie de propagandă prin tipar a mişcării. Spre
a crea o atmosferă favorabilă Eteriei, încă din anul 1814 a tipărit Imnurile şi odele
lui Rhigas Velestinliul, cunoscutul militant al luptei de eliberare în sud-estul
Europei, iar în 1821, cu puţin timp înaintea venirii lui Alexandru Ipsilanti la Iaşi, a
imprimat o culegere de cîntece patriotice în limba greacă pe foi volante. Vernardos
a redactat şi a imprimat în numele eteriştilor şi o Proclamaţie adresată popoarelor
balcanice, prin care anunţa sosirea unui „timp strălucit” şi îndemna la răscoală
pentru înlăturarea „sclaviei şi tiraniei”, a „lanţului cumplit” care îi ţinea pe toţi
încătuşaţi. Pentru a asigura mijloacele financiare necesare mişcării, el a imprimat în
anul 1820 nişte bilete de prenumerant. Un bilet valora 100 de galbeni olandezi, era
anonim (depunătorul era „un iubitor de neam şi de frumos”), iar primele subscripţii
în sprijinul Eteriei s-au făcut la 1 ianuarie 1821. Tirajul biletelor a fost mare, fiind
cunoscute nr. 1164, 1289 şi 3095, astfel încît şi suma colectată trebuie să fi fost
considerabilă66. Emanuel Vernardos a imprimat şi documentele capilor mişcării
eteriste, la Iaşi scoţîndu-se atît cele necesare mişcării în Moldova, cît şi unele din
cele care i-au pregătit desfăşurarea în Ţara Românească67.
65
Idem, Doc., P. DCXXIX/37 şi 95; Ibidem, Pachet CMIV/12; Tomescu, Diferite ştiri, p.
38; Popovschi, Istoria bis. din Basarabia, p. 4.
66
BRV, III, p. 112; Berindei, Revoluţia din 1821, p. 110; Camariano, O preţioasă
proclamaţie, p. 97-98; Rîpă-Buicliu, Carataşu, Foi volante eteriste, p. 779.
67
Vezi în Anexă: ordine de zi şi proclamaţii prin care li se comunicau eteriştilor măsurile
organizatorice sau se făceau îndemnuri la luptă şi ordine de zi şi proclamaţii adresate
grecilor din Moldova şi din Ţara Românească, în „numele Patriei”, să lupte sub steagul
libertăţii pentru a scăpa de situaţia în care se aflau. Proclamaţia lui Alexandru Ipsilanti
prilejuită de intrarea în Ţara Românească este datată martie 1821, Iaşi.
Nu cunoaştem tirajul acelor foi volante imprimate, dar credem că a fost

destul de mare, deoarece din Proclamaţia lui Alexandru Ipsilanti din 23 februarie
1821 (data intrării în Iaşi), sînt cunoscute nr. 1134 şi 1135 (păstrate pe o singură
coală tipografică in quatro, una tipărită pe jumătatea din stînga, iar cealaltă pe
jumătatea din dreapta). Rapoartele consulului britanic de la Odesa din 14/26 februarie
şi 5/17 martie 1821, informînd despre atmosfera de simpatie faţă de mişcare,
semnalau că Proclamaţiile lui Alexandru Ipsilanti circulau „în mod public” şi că se
făceau subscripţii pentru Eterie fără vreo împotrivire a autorităţilor. Tiparul a fost
utilizat şi de tabăra adversă eteriştilor. Grigorie patriarhul Constantinopolului a
emis o înştiinţare cu privire la înşelăciunea eteriştilor că Rusia ar interveni în
favoarea lor, imprimată tot la Iaşi, în limba română68, cu siguranţă, în atelierul
Mitropoliei şi nu în cel al lui Emanuel Vernardos.
Se cunosc o serie de foi volante informative emise de autorităţile ruse în
perioada ocupaţiei (1828 – 1834), difuzate prin intermediul structurilor ierarhice
ale Bisericii. Concret, acestea au fost distribuite de Mitropolie spre episcopii, care
le-au făcut publice ori le-au trimis mai departe bisericilor din subordine. La 28
martie 1830, episcopului de Huşi, Sofronie Miclescu, i se comunică trimiterea unui
hrisov tipărit, dat de Iordache Catargiu vistiernic, care se referă la prevederile
Reglementului, precum şi 20 de exemplare din hrisoavele domnului Matei Basarab,
care să fie date la adevăraţii pămînteni. La 9 ianuarie 1832, mitropolitul Veniamin
Costachi îi scria aceluiaşi Sofronie că i-a trimis patru exemplare din noul aşezămînt
care trebuia respectat de atunci înainte, iar la 30 septembrie că i-a trimis 63 de
exemplare din publicaţia ce anunţa cucerirea Varşoviei de către armata rusă,
poruncind să fie citită locuitorilor69.
Imprimatele informativ-culturale.
Apărute la sfîrşitul secolului al XVIII-lea, sînt predecesoarele publicaţiilor
periodice. Prima gazetă săptămînală de informare din Ţările Române a apărut la
Iaşi, între 18 februarie şi 1 aprilie 1790, şi anume Courrier de Moldavie. Apariţia a
fost precedată de un prospect care anunţa că foaia va costa 3 galbeni şi va apărea
atît timp cît armata rusă „va rămîne în cartierele de iarnă“. Conţinutul Courrier-
ului este cunoscut şi se consideră că a avut doar cinci numere: 18 februarie (pag. 1-
4), 25 februarie (pag. 1-4), 4 martie (pag. 9-12), 11 martie (pag. (13-16) şi 1 aprilie
(pag. 17-20). Se observă că fiecare număr a avut cîte patru pagini. Cifrele 9, 13 şi
17 nu figurează pe paginile respective din motive tehnice, acestea începînd cu titlul
ziarului. Datele calendaristice care indică o apariţie săptămînală a ziarului se
întrerup pentru nr. 5 şi 6 din 18 şi 25 martie. În schimb, succesiunea paginilor arată
că indicaţia „N.ro 7” scrisă pe ultimul număr al ziarului este o greşeală, în loc de
„N.ro 5”. Fiecare număr cuprinde la început ştiri din Iaşi, urmate de ştiri scurte din
68
BRV, III, p. 387 şi 389; Iorga, Acte şi fragmente, vol. II, p. 572.
69
Gârneaţă, Doc. Vaslui, p. 172, nr. 655, 179 – 180, nr. 700 şi 182, nr. 713.
străinătate. Ca ştiri locale, nr. 1 arată felul cum s-a sărbătorit la Iaşi recunoaşterea
titlului de „grand hatman” acordat de împărăteasa Ecaterina a Rusiei, mareşalului
Grigore Alexandrovici Potemkin. Nr. 2 înfăţişează impresia pe care a făcut-o la Iaşi
vestea morţii împăratului Austriei Iosif al II-lea şi a arhiducesei Elisabeta. Nr. 3
descrie „un flacon de cristal“ trimis în dar de împărăteasa Elisabeta mareşalului
Potemkin, la Iaşi. Nr. 4 anunţa îmbolnăvirea lui Potemkin, iar ultimul număr
conţine ştiri despre cutremurul înregistrat la Iaşi. Ca ştiri externe, ziarul prezintă
evenimente petrecute la Paris, Londra, Bruxelles, Viena, Roma, Frankfurt pe Main,
Aix-la-Chapelle, Gand, în America etc.70.
În ce priveşte caracterul şi destinaţia ziarului, opiniile sînt împărţite: N.
Iorga numea gazeta „un buletin al armatei ruseşti”, Dan Simonescu o considera
gazetă a armatei ruse destinată informării străinătăţii şi a ofiţerilor ruşi, în timp ce
Gheorghe Bezviconi aprecia că a fost vorba de primul ziar de informaţie locală şi
externă tipărit în Principate71. Gh. Haupt credea că ziarul a fost o foaie politică de
informare generală, urmărind să servească planurilor politice ale lui Potemkin ce
visa la înfiinţarea regatului „Dacia nouă“ sub protectorat rusesc. Potemkin căuta să
atragă opinia publică din Moldova, publicarea acestei foi făcînd parte din măsurile
culturale întreprinse în acest scop. Potrivit opiniilor autorilor menţionaţi, ziarul a
fost imprimat într-o tipografie de campanie a trupelor ruse, aparţinînd Colegiului
Militar din Petersburg şi dotată cu caractere chirilice şi greceşti. Potemkin, hotărînd
publicarea unui ziar în limba franceză şi, eventual, tipărirea unor cărţi, manifeste
etc. la Iaşi, ar fi adus această tipografie în anul 1790, după ce, în prealabil,
procurase litere latine de la Lwow. S-a afirmat chiar că tipografia avea litere latine
doar pentru culegerea unei pagini pe o coloană şi litere greceşti pentru două
coloane72. Tipograful care ar fi cules Courrier de Moldavie ar fi Ivan Ghennih, ce
lucrase în atelierului Colegiului Militar la tipăriturile străine. Tipografia de
campanie s-ar fi aflat la Iaşi pînă la 15 decembrie 1790, cînd a fost mutată la
Tighina, spre a fi readusă la Iaşi, în anul 1791. Între anii 1790 şi 1791, pe lîngă
Courrier de Moldavie, în această tipografie de campanie s-ar fi imprimat şi unele
cărţi, precum Cercetarea creştinismului şi Eseu despre om.
Sigur că ziarul Courrier de Moldavie a apărut la ordinul comandantului
rus, care asigura şi aprovizionarea cu hîrtie şi garnituri de litere ruseşti, dar credem
că imprimarea a făcut-o Mihail Strelbiţchi, eventual în colaborare cu Ivan Ghennih.
Este puţin probabil ca prinţul să fi venit însoţit de o echipă proprie de tipografi şi
cu o tipografie de campanie pentru a imprima un ziar destinat societăţii moldovene,
70
Docan, O povestire în versuri, p. 465; Haupt, Courrier de Moldavie, fasc. 1; Simonescu,
Contribuţii la BRV, p. 252.
71
Iorga, Istoria presei româneşti, p. 14 ; Simonescu, Primul ziar tipărit, p. 346; Bezviconi,
Relaţii româno-ruse, p. 174.
72
Haupt, loc. cit.
atîta timp cît aici exista o producţie tipografică bine dezvoltată. Mihail Strelbiţchi
era un tipograf renumit, avea şi o instalaţie tipografică ambulantă cu care s-a
deplasat la Movilău şi Dubăsari, era implicat în politică, avea relaţii apropiate atît
cu membrii înaltei societăţi moldovene cît şi cu comandamentul rus şi a urmat
armata rusă în campaniile din timpul războiului ruso-austro-turc, fiind chiar,
traducătorul generalului Rumeanţev pentru limba română73.
Courrier de Moldavie a fost primul ziar din sud-estul Europei. Cel dintîi
ziar grecesc, Efimeris, a apărut în anul 1790, la Viena, editat de fraţii Markides
Puliu. În acelaşi an a apărut şi primul ziar sîrbesc, Srpske Novin, în timp ce primul
ziar bulgăresc a apărut mult mai tîrziu, în 1884, la Smirova. Ceva mai devreme
apăruse cel dintîi ziar turcesc, Spectateur d' Orient, în 1825, dar era redactat în
limba franceză de Alexandre Blanc74.
În anul 1815, pentru a anunţa deschiderea tipografiei de la Chişinău,
Gavriil Bănulescu-Bodoni mitropolitul Basarabiei a imprimat separat Prefaţa la
prima carte tipărită, Liturghia, şi a difuzat-o în ţară sub formă de foaie volantă75. În
1829, Gheorghe Asachi a început pregătirile pentru editarea Albinei româneşti,
gazetă politică şi literară bisăptămînală apărută la Iaşi între 1 iunie 1829 şi 29
decembrie 1849. Obţinînd aprobarea administraţiei ruse de ocupaţie, la 17 aprilie
1829, Gheorghe Asachi a imprimat o Înştiinţare despre gazeta românească din
Iaşi, care a fost difuzată sub forma unei circulare litografiate şi invita la
abonamente prin prenumeraţie. Pentru a facilita abonamentele, redacţia Albinei
Româneşti a imprimat invitaţii-tip pe foi volante. Cunoaştem invitaţia „cătră cinstit
dumn(ealui) starostele Mălinescul în Botoşani“, din 1829. Totuşi, printr-o altă
Înştiinţare dată în ziua de 15 mai 1829, se anunţa că „din neprevăzute împiedecări
ce nu atîrnă de Redacţia Albinei Româneşti”, publicarea nu a putut începe la 15 mai
1829, dar că gazeta va apărea „fără sminteală“ la 1 iunie şi prenumeraţia va fi
valabilă pînă la 15 ianuarie 1830. Tot în mai 1829, Gheorghe Asachi a imprimat
trei foi volante intitulate Novitale de la armie, conţinînd ştiri de pe front, urmate la
1 iunie de primul număr al Albinei româneşti şi cîteva Înştiinţări cătră binevoitorii
prenumeranţi76, imprimate ce au deschis o nouă etapă în cultura română.
Tiparul a fost un element important al politicii de schimbare a organizării
administrative a Basarabiei, după anexarea ei de Imperiul Rus. Sugestiv este faptul
că pentru realizarea programului au lucrat mai multe ateliere tipografice: tipografia
exarhală (numită din 1822, duhovnicească), tipografia „Ocîrmuirii oblastei” din
73
DLRO, p. 234, sub voce; Ciuchindel, Începuturile presei româneşti, p. 352 ; Mihail,
Contribuţii la BRV, I, p. 503; Chiaburu, Mihail Strelbiţchi, p. 85.
74
Russo, Studii istorice greco-române, I, p. 359-362.
75
Ciobanu, Cultura românească în Basarabia, p. 37.
76
Bibliogr. analitică a periodicelor, I, p. 55-56; Asachi, Opere, p. XXIV; DLRO, p. 11, sub
voce; Iftincă, Husar , Gheorghe Asachi, p. 95.
Chişinău şi cîteva tipografii de campanie ale armatei ruse aflate la Odesa, Vadu lui
Isac etc., dar şi tipografiile de la Sankt Petersburg. În primii ani au fost imprimate
doar proclamaţii despre războaiele napoleoniene şi anunţuri referitoare la familia
imperială rusă, cu finalitatea bine precizată de a convinge opinia publică de justeţea
politicii ţariste. Ulterior, s-au imprimat şi difuzat în ţară texte administrativ-juridice
care fixau statutul noii provincii. La 29 aprilie 1818 a fost publicat aşezămîntul
administrării provinciei. Tot în 1818 s-a imprimat legislaţia agrară: Alcătuire
ponturilor pentru îndatoririle sub care sînt supuşi cătră stăpînii moşiilor ţăranii
sau lucrătorii de pămînt, în tipografia „Ocîrmuirii oblastei”.
Organizarea din punct de vedere social-administrativ a continuat cu
stabilirea categoriilor sociale, a rangurilor sau treptelor, necunoscute pînă atunci în
societatea românească. A fost alcătuită o Comisie pentru „cercetarea dovezilor
dvorenilor din Basarabia”, iar la 26 martie 1819 s-a imprimat în tipografia exarhală
din Chişinău o Înştiinţare a acelei Comisii despre ordinea în care ţinuturile îşi vor
prezenta dovezile de nobleţe şi se enumerau actele necesare solicitanţilor lor. Altă
categorie de legiuiri difuzate prin tipar a fost cea obligaţiilor fiscale ale ţărănimii:
în 1924 s-a anunţat anularea dării pe tutun, pentru a stimula cultivarea acestei
plante, modificarea cursului oficial al monedei ruseşti şi încetarea circulaţia
monedelor turceşti în Basarabia. În 1827, s-a retipărit Sobornicescul hrisov al lui
Alexandru Mavrocordat din 1785, cu traducere paralelă în limba rusă, deoarece era
legea care cuprindea obiceiul pămîntului, ceea ce arată că administraţia rusă nu se
putea dispensa încă de legile locale.
Cenzura.
Actele şi foile volante au fost imprimate de diferiţi emitenţi şi au un
conţinut variat. Lucrul a fost posibil, deoarece pînă la Regulamentul Organic în
Ţara Moldovei forma sub care s-a manifestat de cenzura în producţia tipografică a
fost cea care interzicea publicarea unor lucrări neconforme cu doctrina ortodoxă.
Nici chiar atunci cînd unii meşteri au fost implicaţi în politică, domnii Ţării
Moldovei nu au intervenit spre a le interzice producţia tipografică. După cum s-a
văzut anterior, Mihail Strelbiţchi a fost nevoit la un moment dat, să fugă din Iaşi pe
ascuns pentru a scăpa de persecuţia hătmăniei, iar într-o alta etapă, Emanuel
Vernardos a fost membru marcant al mişcării eteriste, dar ambii şi-au desfăşurat
nestingheriţi activitatea editorială, chiar în slujba unor autorităţi exterioare statului
moldovean. Cenzura a fost legiferată în scris în domeniul tipografic la 1814 în
partea Ţării Moldovei dintre Prut şi Nistru de autorităţile ruse de ocupaţie, la
Chişinău, iar cenzura politică în accepţiunea sa modernă s-a introdus prin
Regulamentul Organic, începînd din 1833.
Aprovizionarea cu materiale tipografice.
Acest tip de imprimate se putea realiza în orice moment, deoarece fiind
lucrări de mică întindere, zaţul şi tipărirea se făceau rapid. La 1 decembrie 1822,
tipografia de la Chişinău a primit comenzi pentru 600 de exemplare din Rînduiala
Proscomidei, lucrul a început la 9 şi s-a sfîrşit la 11 decembrie, iar la 23 decembrie

imprimatele erau deja trimise la vînzare. La 3 decembrie 1822, Ioanichie
conducătorul atelierului a primit aprobare pentru imprimarea a 680 de formulare
fiscale, care erau gata la 30 decembrie77. De multe ori, la realizarea acestui tip
imprimate se foloseau orice fel de garnituri de litere, astfel încît se putea întîmpla
ca acelaşi tiraj să prezinte diferenţe grafice78. Factorul emitent, care făcea comanda
şi stabilea modalităţile de desfacere, suporta şi cheltuielile de lucru. Hrisovul dat la
domnul Constantin Racoviţă tipografului Duca Sotiriovici, la 30 martie 1750, şi
întărit de acelaşi domn la 20 mai 1756, după ce precizează că tipograful era scutit
de plata taxelor vamale pentru „cît plumb, stiglos şi hîrtie va aduce pentru treaba
tipografiei”, stipulează că „de s-ar tîmpla să tipărească Domnia noastră vreo carte
<prin extindere, şi cu sensul de lege, hotărîre pe foaie volantă>, după tocmeala ce
va avea să i se plătească de la cămara noastră după dreptatea ce s-au căzut”79.
Tipărirea Tablelor lancasteriene la Chişinău în 1822, a durat nouă luni, timp în
care s-au cheltuit pentru lucrători 2441 lei 5 parale, iar pe unelte şi materiale s-au
dat 3367 lei 23 ¼ parale, cheltuiala totală fiind de 5808 lei 28 ¼ parale80. Plata s-a
făcut de către stat la 7 iulie 1822, cînd s-a dat dat suma de 895 ruble şi 563 lei 32
parale, urmînd să se mai plătească 5244 lei 36 ¼ parale, cursul banilor fiind 156 lei
pentru 100 ruble. La 30 noiembrie 1822, Ioanichie conducătorul tipografiei raporta
că din 195 topuri de hîrtie date de Inzov namesnicul Basarabiei pentru Table, au
rămas 3 stope şi 6 desti. La 1 decembrie, s-a poruncit ca pe hîrtia rămasă să se
tipărească 800 Proscomidii, iar restul să se păstreze. Pentru imprimarea
Proscomidiilor, „hîrtie s-a(u) întrebuinţat 960 foi = 22 lei 8 para(le); pocost s-a
întrebuinţat <…> ocă = 3 lei; boia chinovar 250 drahme = 22 lei; lemne şi lumînări
= 4 lei 8 para(le); leafa slujitorilor tipografi pentru 3 zie = 25 lei; pentru literă,
maşini şi instrumente = 7 lei 24 para(le). Total = 84 lei”. Vedomostia tipografiei
din Chişinău pe luna aprilie 1824 arată că „s-au tipărit 950 foi <Înştiinţarea pentru
plata dărilor>, pe hîrtie dată de el, cu preţ de 53 ruble asignaţii“81. În anul 1829,
cînd Asachi a obţinut permisiunea Divanului să-şi întemeieze o tipografie proprie,
în Della atingătoare de deschidere tipo-litografiei „Albinei Româneşti” s-a
specificat că „pentru publicaţiile ce să vor tipări din partea stăpînirei să va plăti cîte
20 parale de rînd”82. Aşa cum s-a văzut, Gheorghe Asachi a primit sume importante
de bani din partea autorităţilor pentru a-şi putea susţine producţia tipografică.
77
Mihail, Contribuţii la BRV, II, p. 768, 770.
78
Se cunoaşte o coală din anii 1745-1746 (văleat 7254), care conţine patru forme diferite de
pecetluit (Iorga, Studii şi doc., vol. VI, p. 44; BAR, Ms. Rom. 237, f. 947 r.).
79
80
La Ciobanu, Cultura rom. în Basarabia, p. 74, suma cheltuită a fost de 4618 ruble şi 52
copeici şi au fost folosite 93 482 coli de hîrtie.
81
Mihail, Contribuţii la BRV, II, p. 764-766, 768 şi 773.
82
Arh. St. Iaşi, Doc., Pachet CXXXIII/75.
Hîrtia pe care se imprimau actele administrative şi de stare civilă era mai

groasă decît cea pentru cărţi, uşor colorată în gri, albastru, verzui sau gri-verzui, în
timp ce hîrtia cărţilor de iertare de păcate emise de patriarhii ortodocşi în trecere
prin Ţara Moldovei era de calitate superioară, albă şi foarte fină. Studiul actelor
păstrate în arhive arată că provenienţa hîrtiei era diferită. În timpul lui Veniamin
Costachi, în tipografia Mitropoliei din Iaşi s-a folosit hîrtie fabricată la Braşov, o
carte de dăscălie dată lui Alexandru din satul Iteşti, ţinutul Neamţului, la 10
noiembrie 1823, avînd filigranul „1822 Cronstadt“83. Ştiind că paşapoartele erau
bilingve, credem că garniturile de litere latine sau gotice necesare erau aduse tot
din import, odată cu hîrtia, relativ rara lor întrebuinţare în atelierul tipografic din
Iaşi nejustificînd efortul necesar turnării.
La imprimare se folosea cerneală neagră pentru text, şi roşie pentru
intitulatio şi iniţiale ornate (ce pot fi manuscrise sau imprimate). Textul foilor
volante era încadrat în chenare din linii sau semne tipografice, dar există şi
formulare lipsite de încadrare. Chenarele se imprimau cu cerneală neagră sau roşie.
Preţul de vînzare al actelor şi foilor volante
Era fixat de autoritatea emitentă, iar o parte din suma percepută era
destinată acoperirii cheltuielilor tipografice. În 1823, arhiepiscopul Dimitrie al
Chişinăului poruncea ca Manifestul ţarului Alexandru I să se vîndă cu 20 parale
bucata, iar la 25 ianuarie 1824, să se ia 15 parale de fiecare exemplar al Pravilelor
pentru desrădăcinarea faptelor rele trimis bisericilor. La 2 septembrie 1826,
conducerea tipografiei raporta că a imprimat Cîntarea de mulţumire şi se cerea
fixarea preţului de vînzare. Prin Ucazul pentru pomenirea anuală a împăraţilor,
din 1826, Sinodul Bisericii Ruse pretindea ca acestea să se trimită eparhiilor cu 50
copeici bucata. La 27 iulie 1820, Isprăvnicia ţinutului Neamţ îi trimitea
postelnicului Nistor Zorilă 74 peciuri de mazil, ruptaş şi rupte de vistierie pentru
satele din ocolul Tîrgului, cerîndu-i să încaseze de la fiecare beneficiar cîte 50, 60 ?
lei, bani pe care să îi trimită isprăvniciei84.
La fel ca în cazul cărţilor, şi preţul acestor imprimate se stabilea pe baza
costului de producţie, căruia i se adăuga o sumă pentru asigurarea rentabilităţii.
Rînduiala Proscomidiei (Chişinău, 1822) costa 4 ¼ parale, dar s-a propus să se
vîndă cu un leu bucata. La 23 iunie 1826, conducerea tipografiei din Chişinău
raporta că a tipărit 890 Ucazuri pentru scrierea corectă şi păstrarea cărţilor
metricale, costul lor total fiind de 50 lei şi 27 parale85.
Uneori, tipografi considerau costurile imprimatelor fie prea mari, caz în
care solicitau reducerea tirajelor, fie prea mici şi cereau mărirea preţului stabilit
83
Ibidem, Pachet CCXCII/12, original, hîrtie îngălbenită, groasă, 37 x 23,5 cm, difolio,
cerneală neagră.
84
Mihail, Contribuţii la BRV, II, p. 768, 770-778 ; Arh. St. Iaşi, Doc., Pachet DCXVII/63.
85
Mihail, op. cit., p. 768-778.
iniţial. Se pare că tirajul preliminar al Tablelor lancasteriene (Chişinău, 1822),

fusese stabilit la 1200 de exemplare, dar din cauza costului ridicat al tipăririi s-a
propus reducerea lui la jumătate. Privitor la cea de a doua situaţie, deşi în anul
1829 cînd a obţinut acordul să-şi deschidă tipografia proprie, lui Gheorghe Asachi i
s-a promis că „pentru publicaţiile ce să vor tipări din partea stăpînirei să va plăti
cîte 20 parale de rînd”, ulterior s-a revenit asupra preţului. Din această cauză, la 5
februarie 1832, Asachi cerea generalului Mircovici, vicepreşedintele Divanului, să
îi aprobe preţul de 20 parale bucata pentru publicaţiile comandate de Divanul
Executiv şi Marea Logofeţie, deoarece nu poate accepta preţul de 13 ½ parale fixat
de Divan, din cauza volumului mare de lucru presupus de imprimarea lor86.
Informaţii despre raportul dintre costul de producţie şi preţul de vînzare al
unor imprimate se găsesc în socotelile atelierului de la Chişinău. În această
privinţă, conducătorul tipografiei duhovniceşti, arhimandritul Ioanichie, îi scria
arhiepiscopului Dimitrie în raportul nr. 1 de la 1 ianuarie 1823: „Te-Deumurile cele
mari costă 2 lei 35 para(le) exemplarul, se vinde cu 6 lei, se poate lăsa fără
reducere. Te-Deum la Crăciun costă 17 para(le) exemplarul, se vinde cu 2 lei unul,
se poate lăsa fără reducere. Registrul panahizilor costă 15 para(le), se vinde cu 1
leu, se poate lăsa fără reducere”. Arhiepiscopul Dimtrie, cu rezoluţia din 16
ianuarie 1823, sub punctul 5, aprobă87.
Preţul imprimatelor era influenţat de calitatea hîrtiei, cele pe hîrtie mai fină
fiind mai scumpe decît cele pe hîrtie obişnuită. Ştirile despre preţul de vînzare al
acestor imprimate sînt bogate pentru începutul secolului al XIX-lea: Rugăciunile
pentru biruinţă şi Paraclisul (Iaşi, 1809) costau 2 lei şi 20 parale, Manifestul de
începerea războiului (9 iulie 1815, Chişinău) „s-a trimis la biserici contra 19 parale
exemplarul”, iar pastorala Împotriva beţiei printre clerici (Chişinău, 1819) trebuia
achitată cu 10 parale bucata. La 5 martie 1824, Dicasteria Bisericii Moldoveneşti
raporta că a trimis Forma de ectenie la biserici, mănăstiri şi conducerea
Duhovnicească din Tiraspol cu 15 parale bucata. Ştiind că în Basarabia actele de
stare civilă se eliberau contra cost, în 1829, mitropolitul Veniamin Costachi a
autorizat Dicasteria să perceapă „de tot numele însămnat în mitrice, născut,
cununat sau mort, cîte 10 parale şi la vedomostii de tot gospodarul cîte 3 parale” şi
dincoace de Prut. Aflînd, Mircovici vice-preşedintele Divanului, l-a avertizat „a
schimba această puneri la cali cari în aceasta madè s-au făcut, întorcîndu-si şi banii
ce să vor fi luat pînă acum de la lăcuitori, făcîndu-si şi răsplătire vinovaţilor88.
86
Idem, Acte în limba română, p. XX; Arh. St. Iaşi, Doc., Pachet CXXXIII/75; idem, Fond
Vistieria Moldovei, Tr. 1423, op. 1619, dosar 1, f. 53.
87
Mihail, Contribuţii la BRV, II, p. 772-773.
88
Ibidem, p. 763, 773; BRV, III, p. 3-4 şi IV, p. 145; Brătescu, Grija pentru sănătate, p. 191;
Arh. St. Iaşi, Fond Mitropolia Moldovei, dosar 2/1829 A, f. 5; idem, Tr. 288, op. 318, dosar
4/1829.
Costul tipăriturilor destinate informării colective era plătit de comunitate

(sate, parohii, mănăstiri), iar al celor cu adresabilitate individuală era achitat de
beneficiar, dar au fost şi acte gratuite, precum Pravilele pentru scoaterea sării
(Chişinău, post 1818 - ante 1828), pe care „cîrmuirea <…> îi dă lui <arendaşului>
fără bani sau vechilului lui, tipărită carte pozvolitoare” şi Pentru scoposul
rossieneştii însoţiri a Bibliei (Chişinău, 1819) care „la sat Curlucenii să s(e) d(e)
fără plată”89. Preoţii sau slujbaşii care completau greşit formularele, risipind hîrtia,
erau obligaţi să le plătească90.
Aspectul economic al tipăririi actelor şi foilor volante
Se desprinde din studierea destinaţiei banilor încasaţi din distribuţie. O
parte din suma cu care se vindeau revenea slujbaşilor vistieriei care se ocupau cu
administrarea lor. Potrivit hrisovului lui Grigore Alexandru Ghica din 1 septembrie
1776, care a fixat lefurile boierilor Ţării Moldovei, divictariul urma să primească 3
bani, iar cămăraşul de izvoade cîte 6 bani pentru fiecare pecetluit dat breslaşilor.
Marele caftangiu încasa zeciuiala pentru pecetluiturile domneşti date boierilor la
numirea în funcţii. Banii abonamentelor la Courrier de Moldavie (3 lei) au fost
folosiţi la gratificarea a 260 de ostaşi ruşi răniţi în războiul ruso-austro-turc, în
convalescenţă la Iaşi. În 1829, la Iaşi, bani adunaţi din distribuirea vedomostiilor şi
a actelor mitricale se repartizau astfel: „scoţindu-se mai întîi pentru hîrtie ce va
intra la scris, cîte 10 parale de coală cu începutul şi patru parale de coalele
celelalte, iar ceilalţi bani să se facă în trei părţi, din care una să se întrebuinţeze în
legătorie şi osteneala noastră, o parte scriitorului ce le va scrie la starea locului şi
cîte un leu de formular, şi a treia parte să o trimitem cătră secretarul Decasteriei
spre a-i întrebuinţa în cheltuielile ce cu sporire s-au mai adaos”. În plus, „banii
pentru hîrtie cîtă va merge la scris, cum şi acei pe hîrtia ce să va strica din greşală
<urmau să se trimită> cătră secretarul spre a-şi încheia sama cu epistatul
tipografiei“91. Banii rezultaţi din vînzarea Tratatului de pace de la Constantinopol
(Iaşi, 1829) au fost folosiţi pentru ajutorarea copiilor săraci ai căror părinţi
muriseră din cauza ciumei. La Chişinău, cînd se imprimau foi volante, meşterul
tipograf primea 10 lei, plata celorlalţi lucrători rămînînd la aprecierea lui, iar o
parte din bani se trimiteau instituţiilor religioase tutelare. Aşa s-a procedat cu
Ucazul din 13 iulie 1826, care urma să fie distribuit bisericilor, iar banii obţinuţi să
se trimită Contorei Sinodale92.
89
Mihail, Acte în limba română, p. 229; Caproşu, Chiaburu, Însemnări, vol. III, p. 465.
90
Din instrucţiunile trimise celor ce se ocupau de completarea vedomostiilor şi a actelor
mitricale în anul 1829 aflăm că „hîrtia ce să va strica din greşală, fiind dator cel ce va greşi-
o să o plătească“ (idem, Fond Mitropolia Moldovei, dosar 2/1829 A, f. 26).
91
Răşcanu, Lefile boierilor Moldovei, p. 27-28; originalul la Arh. St. Iaşi, Doc. Pachet
CCLX/1; DLRO, p. 234; Arh. St. Iaşi, Fond Mitropolia Moldovei, dosar 2/1829, f. 26.
92
Bibliogr. analitică a periodicelor, vol. I, partea I, p. 48; Tomescu, Tipografia
duhovnicească, p. 264; Mihail, Contribuţii la BRV, II, p. 774.
La mijlocul secolului al XIX-lea, Mihail Kogălniceanu, aflat într-o

rivalitate generată de activitatea tipografică cu Gheorghe Asachi, căuta să
acrediteze ideea că acesta obţinea beneficii însemnate de pe urma tipografiei sale.
Iată sumele primite de Asachi în anul 1839 numai din vînzarea Foii Săteşti:
„ Lei Bani
- 30735 ---- de la 1815 sate (1 aprilie 1839 pîn' la 1 aprilie 1840)
20632 60 de la 917 sate ce au peste 50 lăcuitori, cîte 10 sorocoveţi
10102 60 de la 898 sate ce au mai puţin de 50 lăcuitori, cîte 5 sorocoveţi
<…>. Pe lîngă aceşti bani sînt încă de socotit banii ce d(umnealui) aga Asachi
primeşte din vînzarea Reglementului, a Codicelui ţivil şi criminal, a Instrucţiilor
pentru ispravnici şi giudecători, însă numărul acestei sume se poate hotărî numai de
d(umnealui) aga Asachi”93.
Distribuţia actelor şi a foilor volante imprimate
Se făcea conform condiţiilor impuse de autoritatea emitentă. Formularele
fiscale erau trimise la vistierie, marele vistier le dădea cămăraşului de izvoade şi
divictarului, iar aceştia le înmînau ispravnicilor de ţinuturi, care trebuiau să
colaboreze cu încasatorii la distribuţia în ţară şi încasarea banilor. Tot la vistierie
ajungeau şi unele foi volante informative. Înainte de a fi distribuite, formularele
erau oficializate prin aplicarea unui sigiliu94.
Actele de supuşenie erau trimise consulatelor străine care achitau integral
contravaloarea lor, după care le vindeau cu bucata. Preţul plătit pe o patentă diferă
de la un consul la altul şi de la o perioadă la alta: în 1834, consulul austriac din Iaşi
lua pe o patentă 2-3 ducaţi, iar în 1835, vice-consulul francez din Galaţi lua 5
galbeni95. Ţinînd seama de numărul mare de patente acordate, se crea o sursă de
venituri importante atît pentru consulate, cît şi pentru tipografie. Actele de stare
civilă erau luate la Dicasterie, se întăreau cu sigiliul Mitropoliei şi se înregistrau în
„condica peciurilor“, unde se notau numele protoiereului, numărul şi data trimiterii.
La rîndul său, protoiereul ţinea şi el o condică de evidenţă. La Dicasterie se
trimiteau şi imprimatele informative a căror publicitate o făceau preoţii. Manifestul
lui Alexandru I (Chişinău, 1814) „de la Exarhiceasca Dicasterie a Mitropoliii
Chişinăului şi Hotinului cătră preacuvioşia sa arhimandritul Gavriil şi egumen
mănăstirii Căpriana <…> să trimite preacuvioşiii tale Manifest tipărit în limba
moldovinească“. Înştiinţarea pentru numirea unui împuternicit în Basarabia
(Chişinău, 1816), tipărită în 880 de bucăţi în limba română şi 180 ruseşti, s-a trimis
93
94
Ghibănescu, Surete şi izvoade, vol. XI, p. 133-134; Iorga, Studii şi doc., vol. VI, partea a
II-a, p. 215-217; Condica lui Constantin Mavrocordat, vol. I, p. 302. Vezi Anaforaua lui
Mihail Grigorie Suţul din 1 martie 1820 (Arh. St. Iaşi, Doc., Pachet CCCCIX/124, hîrtie
alb-gălbuie, groasă, in folio, cerneală neagră, filigran, 46 x 37 cm. Are nr. 47 tipărit).
95
Mărieş, Supuşii străini, p. 131-132, 134.
protopopilor: lui <Stăvărachi> Costin 104 exemplare, <Gheorghe> Rodostat 158

de bucăţi, Mahovschi 43, Şamraeschi 62, <Feodor> Stamate 77, Căsian 44,
Vasilievici 41, <Feodor> Maleavinschi 63, <Gheorghe> Batcu şi <Vasile> Băltag
30, Glizean 24, <Ioan> Dimitriu şi Isaia 60, Onisifor 11, arhimandritului blagocin
Chiril 16, Onisifor igumenul 11 şi cîte un exemplar arhimandriţilor Gavriil al
mănăstirii Căpriana şi Serafim. Pastorala împotriva beţiei (Chişinău, 1819) a fost
trimisă bisericilor din Basarabia prin intermediul blagocinilor96.
Cărţile de preoţie erau date şi episcopilor, care le dădeau contra cost celor
pe care îi hirotoneau. Uneori, hirotoniile şi împărţirea actelor se făceau în timpul
vizitelor pe care ierarhii le făceau în cuprinsul episcopiilor lor. La 21 mai 1818,
preotul Neculache, voind să-şi cumpere o carte de duhovnicie, a împrumutat 39 de
lei, „şi mă rog să nu fie cu zăbavă că va să apuce pe părintele vlădica în Bîrlad“.
Vlădica era Gherasim Clipa episcopul de Roman, care l-a numit şi pe Gheorghe
Rojniţă preot la biserica Sf. Spiridon din Bîrlad97.
Ziarele Courrier de Moldavie şi Albina Românească s-au difuzat prin
abonamente făcute de persoane particulare şi de instituţiile statului. S-a păstrat
adresa lui Mircovici general-maior, vice-preşedintele Divanului Cnejiei Moldovei,
din 30 aprilie 1829, către Divanul Obşteştii Adunări, prin care informa că a primit
sarcina să invite instituţiile judecătoreşti să se aboneze la gazeta Albina
românească. La 16 ianuarie 1832, Gheorghe Asachi făcea o nouă cerere către
Ministerul Pricinilor din Lăuntru pentru a dispune ca toate instituţiile din Iaşi şi din
Ţara Moldovei să se aboneze la gazeta lui. Semnificativ pentru ilustrarea
contribuţiei tiparului la dezvoltarea culturii româneşti la începutul secolului al
XIX-lea este faptul că în 1829, în actul de înfiinţare a tipografiei Albinei Româneşti
s-a prevăzut şi ca „să fie datoriu dumnealui <…> din toate cele ce să vor tipări la
tipo-litografia dumnealui <cărţi, desene, hărţi etc.> a da gratis, fără plată, cîte un
ecsemplari pentru biblioteca publică“98. Era vorba de depozitul legal de publicaţii,
instituţie care funcţionează şi astăzi.
Avînd un volum considerabil mai redus decît cărţile, transportul în ţară a
acestei categorii de imprimate se făcea cu ajutorul curierilor, al menzilului sau al
poştei. În 1830, redacţia Albinei Româneşti mulţumea fraţilor Dimitrie, Alexandru
şi Gheorghe Ghica, „posesorii” poştelor Ţării Moldovei, că au admis expediţia
gratuită a gazetei. În Ţara Românească, Ion Heliade Rădulescu obţinuse şi el de la
baronul Meitani, conducătorul poştelor, dreptul de gratuitate pentru transportul
Curierului Românesc. Fireşte, mersul poştei era influenţat de vreme sau de diverse
96
Mihail, Acte în limba română, p. 314; Tomescu, Diferite ştiri, p. 19, 23; Popovschi,
Istoria bis. din Basarabia, p. 3.
97
Arh. St. Iaşi, Doc., Pachet DXCV/60; idem, Pachet CCCCXXVI/79.
98
Idem, Colecţia „Litere, Gh. Asachi”, dosar A/ 272, f. 1; idem, Fond Vistieria Moldovei,
Tr. 1423, op. 1619, dosar 1, f. 11; idem, Doc., Pachet CXXXIII/75.
împrejurări. Din această cauză, în 1841, redacţia gazetei comerciale Mercuriul din
Brăila anunţa abonaţilor săi că nu este vinovată de primirea neregulată a gazetei şi
că în curînd vor dispărea lipsurile de la serviciul poştelor. În 1850, redacţia Gazetei
de Moldavia anunţa că din cauza asprimii iernii, sosirea poştei a fost împiedicată
iar gazeta va apare neregulat99.
***
Actele şi foile volante imprimate diferă în funcţie de emitent, conţinut,

limbă şi denumire, pot fi economice, administrative, informative sau executorii şi
au adresabilitate individuală sau colectivă.
Emitenţii actelor şi foilor volante
au fost, pînă la începutul secolului al XIX-lea, cînd apar foile volante emise
de persoane particulare, instituţii sau societăţi, în primul rînd reprezentanţii
autorităţii de stat şi religioase.
a) Autoritatea de stat legitimă emitentă de acte în Ţara Moldovei a fost
Domnia, care a imprimat: hrisoave domneşti, porunci, pecetluituri, orînduieli, cărţi
de mazil şi de ruptaş, anaforale (domnii Constantin Mavrocordat, Alexandru
Mavrocordat-Firaris, Constantin Racoviţă, Teodor şi Alexandru Callimachi, Mihai
C. Suţu, Ioan Sandu Sturza). După 1812, pentru partea dintre Prut şi Nistru anexată
de Imperiul Rus, s-au imprimat la Chişinău publicaţii emise de ţari (Alexandru I şi
Nicolae I: proclamaţii, ucazuri, înştiinţări, manifeste) şi de reprezentanţii autorităţii
politice de acolo, la diferite niveluri: guvernatori (cu diferite denumiri: „guvernator
politicesc”: Petru Curic, Ivan Marcovici Garting, Pahlen, Sorocunschi şi „general-
guvernator al Bassarabiei şi Novorossiei”); împuternicitul namestnic (A.N.
Bahmetev, Mihail Simeonovici Voronţov); Ocîrmuirea Oblastiei sau „Ocîrmuirea
politicească“; Pămîntescul nacealnic de Orhei; Comisia pentru cercetarea dovezilor
dvorenilor. Reprezentanţii locali ai puterii au tipărit şi acte legislative sau
informative referitoare la viaţa familiei imperiale ruse transmise de la Sankt
Petersburg, de Senat, Ministerul Finanţelor sau chiar de un consilier de stat
(Dunaev). Actele şi foile volante emise au avut diverse conţinuturi şi denumiri:
orînduieli, ucazuri, circulare, înştiinţări, instrucţiuni, numiri, apeluri, învăţături,
rugăciuni, cuvîntări, adeverinţe, pastorale, pecetluituri, statute, pravile, socoteli, tabele.
În timpul războaielor ruso-austro-turce din a doua parte a secolului al
XVIII-lea şi începutul secolului al XIX-lea, s-au imprimat texte la cererea sau cu
ştirea comandanţilor militari ruşi (mareşalii Rumianţov: proclamaţii, şi Potemkin:
ziarul Courrier de Moldavie). La Chişinău s-au scos acte şi foi volante emise de
autorităţile militare: „Armia cea lucrătoare” (prin generalii: Dibici; Paschevici-
Erinavschi comandantul corpului de armată Caucaz; Sipeaghin guvernatorul
99
Bibliogr. analitică a periodicelor, vol. I, partea I, p. 56, 66, 77 şi 87.
Tiflisului; I. Inzov; feldmareşalul Wittgenstein şi comandantul „Armiei a 20-a”). În

anul 1828, la Chişinău s-a imprimat chiar un act emis de Divanul Ţării Româneşti.
Imprimatele emise de autorităţile militare au făcut parte din categoria înştiinţărilor
şi a instrucţiunilor.
Reprezentanţi ai puterii de stat emitenţi de acte oficiale în Ţara Moldovei
au fost şi consulatele statelor cu care existau legături diplomatice şi care au
imprimat aşa-numitele „cărţi de protecţie“ (Agenţia Consulară a Imperiului
Habsburgic, Consulatul Rus, Vice-Consulatele englez, francez şi prusian).
b) Autorităţi religioase emitente de acte şi foi volante imprimate în
Ţara Moldovei au fost: Sinoadele (Sinodul Bisericii ortodoxe, Sinodul Bisericii
Ţării Moldovei, Sinodul, Oberprocurorul şi Dicasteria Sinodului Bisericii din
Basarabia): Patriarhii (Partenie de Constantinopol, Samuil de Alexandria,
Avraamie de Ierusalim): Mitropoliţii (Iacov I Putneanul, Leon Gheucă, Iacov II
Stamati, Veniamin Costachi, Gavriil Bănulescu-Bodoni, Dimitrie Sulima);
Episcopii (Ambrosie al Ecaterinoslavului, Veniamin Costachi, Meletie şi Leon ai
Romanului); Protopopii (de Hotin şi de Orhei); Comitetul moşiilor mănăstireşti.
Aceşti emitenţi au imprimat: decrete patriarhale, acte sinodice, cărţi pastorale,
gramate duhovniceşti, cărţi de preoţie, de dezlegare de păcate, porunci, dispoziţii,
orînduieli, rugăciuni, cîntări funebre, pravile şi acte de stare civilă sau mitricale
(peciuri de cununie, de naştere şi de înmormîntare).
c) - Conducătorii unor mişcări politice, instituţii şi persoane
particulare - emitenţi de foi volante imprimate au fost:
- Mişcarea Eteristă: cneazul Goliţin; Alexandru Ipsilanti (proclamaţii, ordine de zi);
Gheorghe Cantacuzino-Deleanu (ordine de zi, manifeste, înştiinţări, „bilete de
prenumerant”);
- Societatea Biblică Basarabeană (socoteli anuale); Uprava doftoreasă din
Basarabia (Scurtă învăţătură); Redacţia Albinei Româneşti;
- Alexandru Beldiman (înştiinţare, învăţătură);
- „Monsio Bartomeiu Bacsu“ (afiş de reprezentaţie);
- Gheorghe Asachi (înştiinţare).
Ordonarea imprimatelor în funcţie de conţinut şi domeniul de
aplicabilitate
Nu poate fi considerată stricto-sensu, deoarece ele au, simultan, elemente
de natură socială, economică, politică, cultural-religioasă, administrativă etc. ce
depăşesc de multe ori graniţele Ţării Moldovei, interesînd întreaga lume ortodoxă a
vremii. Ele sînt strîns legate de problemele culturale dar au adesea un substrat
politic, precum şi o importantă funcţie administrativă. Actele care reglementau
problemele carantinei şi salubrităţii publice, pentru evitarea ciumei care bîntuia la
începutul secolului al XIX-lea sînt mai mult de natură sanitară decît administrativă,
dar au uneori, putere de lege, conţinînd pedepse în cazul nerespectării dispoziţiilor.
Prin urmare, criteriul lor de ordonare îl constituie caracteristica dominantă a

conţinutului.
a) - Imprimatele economice se referă, în imensa lor majoritate, la
domeniile fiscal şi comercial, dar sînt şi lucrări de agrotehnică şi tehnologie
alimentară. Imprimatele fiscale prevedeau scutirea de dări a unor persoane,
desfiinţarea sau strîngerea dărilor; fixau unele sarcini fiscale, venituri şi cheltuieli
bisericeşti; informau asupra cursului oficial, a folosirii sau scoaterii din circulaţie a
unor monede; puteau fi apeluri pentru colecte băneşti. Imprimatele comerciale
reglementau exploatarea şi transportul sării, tarifele poştale, folosirea cailor de olac,
înfiinţarea iarmaroacelor, arendarea.
b) - Imprimatele juridice conţineau reguli pentru căsătoriile mixte,
întocmirea şi păstrarea actelor, puteau fi pravile, statute ale unor societăţi, informau
asupra procedurilor, instituţiilor judecătoreşti sau amnistiilor.
c) - Imprimatele sociale precizau normele daniilor între persoane de
condiţii sociale diferite, situaţia unor categorii sociale (ţărani, mazilii, preoţi, ţigani
domneşti, locuitorii moşiilor mănăstireşti, „dvorenii” basarabeni etc.) şi a
emigranţilor, conţineau sfaturi moralizatoare împotriva fumatului, a beţiei, a
practicării cîrciumăritului, a luxului excesiv.
d) - Imprimatele politice erau tratate, proclamaţii, manifeste, omagii
prilejuite de evenimente din viaţa familiei imperiale ruse, jurăminte de fidelitate,
anaforale, anunţau declanşarea unor războaie sau încheierea păcii, semnarea unor
tratate, alegeri de deputaţi, investituri, amnistii.
e) - Imprimatele religioase impuneau respectarea unor sărbători şi posturi
religioase, reglementau întocmirea şi păstrarea actelor de stare civilă şi a arhivelor
bisericeşti, vînzarea lumînărilor, conţineau numiri de preoţi, statutul şi îndatoririle
acestora, cenzurau folosirea anumitor tipărituri sau pot fi rugăciuni, indulgenţe,
cuvîntări funebre, pomelnice.
f) - Imprimatele culturale anunţau apariţia unor cărţi şi invitau la
cumpărare prin sistemul prenumerării sau, dimpotrivă, la evitarea lor, dacă nu sînt
conforme cu doctrina ortodoxă, apariţia unor gazete, deschiderea unor şcoli şi
reglementări noi privitoare la învăţămînt, spectacole ori pot fi dări de seamă despre
activitatea unor instituţii sau chiar manuale şcolare.
g) - Imprimatele medicale avertizau asupra apariţiei unor epidemii
(ciumă, holeră, variolă), descriau semnele de manifestare a bolilor, anunţau
instituirea carantinelor, obligativitatea vaccinării şi a dezinfectării obiectelor
contaminate, conţineau îndrumări practice de tehnologie alimentară şi sfaturi
referitoare la igienă, dar şi împotriva fumatului, a beţiei etc.
h) - Imprimatele militare erau ordine de zi, de mobilizare, contra
adăpostirii dezertorilor, anunţuri despre instituirea stării de asediu, manevre şi rechiziţii
militare, ştiri de pe front, numirea unor comandanţi militari, proclamaţii, tratate.
i) - Imprimatele administrative fixau îndatoririle unor slujbaşi, a unor

clerici sau funcţionarea unor servicii, norme de construcţii, de efectuare a
recensămintelor, informau asupra numirii unor reprezentanţi ai autorităţii de stat
sau militare.:
Folosirea tiparului în domeniile vieţii economice, sociale, administrative şi
eclesiastice nu poate fi generalizată. Activitatea tipografică nu a determinat
renunţarea definitivă la multiplicarea manuscrisă a actelor. De-a lungul întregii
perioade analizate, toate categoriile de acte analizate mai sus au continuat să fie
emise, simultan, atît sub formă imprimată, cît şi manuscrisă.
În Ţara Moldovei s-au tipărit acte şi foi volante în oraşele care au
îndeplinit funcţia de centru politico-administrativ al ţării: Iaşi (în tipografiile de
la mănăstirile Trei Ierarhi şi Sf. Sava, la Mitropolie şi atelierele lui Duca Sotiriovici
şi Mihail Strelbiţchi) şi Chişinău (în tipografia exarhală şi în cea a Oblastei
Basarabiei), în limbile greacă, română, rusă sau bilingve. Unele foi volante
privitoare la evenimentele militare din timpul războaielor ruso-austro-turce de la
sfîrşitul secolului al XVIII-lea şi începutul secolului al XIX-lea au fost imprimate
în tipografii de campanie, la Odesa, Vadul lui Isac etc.
Referitor la formă, actele cu adresabilitate individuală se deosebesc de
celelalte imprimate, avînd un conţinut prestabilit în care se lăsau spaţii libere care
erau completate manual cu datele de identificare a destinatarului (nume,
semnalmente, vîrstă, domiciliu, părinţii, data emiterii).
Studiul actelor de stare civilă, de preoţie şi de supuşenie depistate în timpul
cercetării sugerează faptul că ele se imprimau anticipat şi se foloseau într-un
interval cronologic şi pe o arie geografică destul de mare, deoarece există
exemplare datate şi localizate în mod diferit. Referitor la an, pot fi întîlnite
următoarele situaţii: acesta este imprimat în întregime; alături de anul imprimat
este scris manual un an ulterior; ultima cifră este modificată manual pentru a obţine
anul următor (situaţii care indică faptul că tirajul din anul respectiv a fost prea
mare); anul este imprimat numai pînă la cifra deceniului, urmînd ca anul să fie scris
manual în momentul distribuirii actului; este imprimat cuvîntul „anul”, iar cifrele
sînt scrise de mînă. Cuvîntul „anul” poate să fie imprimat atît în forma latină cît şi
în cea slavonă (“leat) sau poate lipsi. In multe cazuri, după data de an imprimată
urmează cuvîntul „luna”, iar denumirea şi data zilei sînt manuscrise. Există şi acte
lipsite de elemente de datare imprimate, acestea fiind în întregime manuscrise.
Referitor la zona geografică în care urmau să fie folosite, respectiv ţinutul, există
acte în care numele ţinutului era imprimat şi acte care au imprimat doar cuvîntul
„ţinutul”, numele acestuia fiind manuscris ulterior. Două exemplare din actele
domnului Ţării Moldovei Ioan Sandu Sturza destinate slujbaşilor gorştinari şi
vădrari, imprimate în 1824, la Iaşi, conţin numele ţinuturilor Suceava şi Putna
completate manual. Un exemplar depistat de noi din Cartea dată slujbaşilor
desetinii de Ioan Sandu Sturza <Iaşi>, 12 iule 1826, nici nu are numele ţinutului
completat, nemaifiind probabil, distribuit100.
Imprimatele începutului de secol XIX se foloseau, uneori, atît în Ţara
Moldovei cît şi în Basarabia, aşa cum indică înlocuirea manuală a locului de
tipărire şi a datelor calendaristice. Spre exemplu, pe o Gramată de duhovnicie,
imprimată la Iaşi, în 1810, peste cuvîntul tipărit „Iaşi” s-a scris cu mîna „Chişinău”,
anului 181<…> i s-a adăugat cifra 6, reieşind 1816, după lună s-a completat „lui
martie în 10” şi a fost dată preotului Ignatie din satul Mărcăuţi, ţinutul Orhei101.
Deşi tirajele tipăriturilor ocazionale au fost apreciabile, puţine s-au mai
păstrat pînă în astăzi. Principala explicaţie constă în caracterul lor efemer, fiind
supuse distrugerii într-o măsură mult mai însemnată, comparativ cu cărţile. În plus,
exista obiceiul ca preoţii să fie înmormîntaţi împreună cu actele lor de preoţie şi de
duhovnicie. Alteori, pentru a preîntîmpina eventuale abuzuri, actele se strîngeau la
sediul episcopiilor sau al Mitropoliei, erau rupte de-a lungul sau tăiate la mijloc şi
apoi se păstrau un timp. La Arh. St. Iaşi, Fondul Mitropolia Moldovei, Pachetul
120-122 conţine Păuceniile clerului mirean şi monahal adunate la Mitropolie
începînd cu anul 1857. În caz de deces, formularele fiscale erau ridicate de la
familia celui dispărut. Condica lui Constantin Mavrocordat menţionează „un om
ce-au murit, să-l radă de la tablă şi să-i ia şi pecetea. La 30 martie i se poruncea
marelui căpitan de Covurlui să ridice peceţile, oamenilor morţi de prin sate102. Aşa
cum s-a arătat anterior, au existat numeroase situaţii în care contribuabilii îşi
pierdeau formularele fiscale.
Din analiza întreprinsă rezultă că tiparul a fost strîns legat de problemele
societăţii româneşti şi sud-est europene. Este evidentă participarea tipografiei la
difuzarea informaţiilor oficiale, a ideilor noi şi a modernizării societăţi
moldoveneşti. Domnia a folosit tiparul în economie atît pentru uşurarea aplicării
măsurilor fiscale şi sporirea veniturilor colectate, pentru introducerea unor noi
reglementări administrative, cît şi pentru informări oficiale. Biserica a folosit
tiparul pentru răspîndirea unor texte de doctrină religioasă sau normative, pentru
controlul respectării canoanelor religioase şi în scop administrativ-religios.
Mulţumită diversificării activităţii tipografice, ambele instituţii au obţinut beneficii
băneşti. Din aceşti bani se plăteau de multe ori, lefurile unor slujbaşi sau se creau
fonduri pentru diverşii patriarhi orientali veniţi tocmai în acest scop în Ţările
Române. O sursă sigură de bani a reprezentat tiparul şi pentru Consulatele străine.
Tipografia a fost integrată într-un sistem de difuzare a ştirilor, actele şi
foile volante contribuind la dirijarea informaţiilor oficiale şi a măsurilor legislative.
Se poate considera că foile volante din secolele XVIII-XIX au îndeplinit o funcţie
100
BRV, III, p. 446; Arh. St. Iaşi, Doc., Pachet DCCLXXII/3.
101
Mihail, Contribuţii la BRV, I, p. 506.
102
Iorga, Studii şi doc., vol. VI, p. 155 şi 330.
similară celei pe care o au astăzi Buletinele oficiale şi presa. Este evidentă

importanţa avută de tipografia greacă de la mănăstirea Trei Ierarhi, la începutul
secolului al XIX-lea, pentru asigurarea sprijinului material şi propagandistic al
mişcării eteriste. Tipăriturile ocazionale au reprezentat treapta evolutivă obligatorie
care a pregătit apariţia publicaţiilor periodice. În 1829, condiţiile dezvoltării presei
propriu-zise fiind pregătite, au apărut primele gazete în limba română din Ţările
Române, prin care se deschide o nouă etapă în cultura românească.
Aceste tipărituri oferă informaţii preţioase şi pentru cunoaşterea situaţiei
politice, a structurilor fiscale şi social-economice, a vieţii culturale şi religioase
moldovene. Tiparul a început să fie folosit pe scară largă pentru imprimarea
lucrărilor cu adresabilitate largă, strîns legate de interesul şi organizarea statului de
la mijlocul secolului al XVIII-lea, din acest punct de vedere putînd fi considerat un
instrument al guvernării moderne, luministe.
Dintr-un alt punct de vedere, studierea actelor şi a foilor volante imprimate
contribuie la elucidarea unor aspecte mai puţin cunoscute ale istoriei tiparului,
referitoare la locul deţinut de aceasta în societate, la tehnica şi aprovizionarea cu
materiale tipografice, preţuri, tiraje şi modalităţi de distribuţie. Deşi nu a înlocuit
complet elaborarea manuală a actelor, cu siguranţă că modernizarea instituţională a
Ţării Moldovei s-a realizat într-o măsură însemnată prin intermediul tipografiei.
DISTRIBUŢIA CĂRŢILOR
Funcţia socială a cărţii şi a tiparului pînă la începutul secolului al XIX-lea

nu poate fi surprinsă cu exactitate fără analizarea a două chestiuni inseparabile şi
cu implicaţii economice: patronajul asupra tipografiei şi distribuţia imprimatelor.
Cu toate acestea, cercetările privitoare la istoria cărţii româneşti au urmărit în
primul rînd ipostazele culturale, religioase sau politice ale ei, ignorînd sau chiar
respingînd orice conotaţie economică a subiectului deşi, în afară de a fi un produs
spiritual, cartea avea o valoare bănească mare. Explicaţia rezidă în aceea că, de cele
mai multe ori, prefeţele tipăriturilor nu precizează clar acest lucru şi că informaţiile
directe referitoare la aspectul financiar al activităţii tipografice pînă la mijlocul
secolului al XVIII-lea sînt puţine. Dar, aşa cum a rezultat din analiza investiţiilor
presupuse de funcţionarea unei tipografii, neglijarea aspectelor economice ale
producţiei editoriale nu este posibilă1. Însemnările făcute de posesorii cărţilor şi
documentele de arhivă arată fără echivoc că produsele tipografice şi-au avut
întotdeauna consumatorii lor, reprezentaţi mai întîi de comunităţi (rurale, urbane şi
eclesiastice) şi apoi de elementele înstărite din sate şi din tîrguri. Pînă spre mijlocul
secolului al XVIII-lea, cititorii, feţe bisericeşti şi mireni, găseau în cărţi în primul
rînd instruirea religioasă şi juridică, şi mai rar divertismentul. Cartea nu era o marfă
care să facă obiectul negoţului, dar se achiziţiona contra-cost, iar distribuţia era
supravegheată de aceleaşi autorităţi care patronau şi apariţia ei.
Grosso modo, posibilităţile de distribuţie a tipăriturilor sînt doar două:
contra cost şi gratuit, dar o cercetare cuprinzătoare asupra subiectului impune
efectuarea unei analize după mai mulţi factori: patronajul asupra atelierului
tipografic, care presupunea existenţa unor raporturi de proprietate, contextul
cultural al epocii cercetate, destinaţia tipăriturilor, categoria din care fac parte
imprimatele (cărţi, foi volante). Investigaţia este importantă deoarece sistemul de
distribuţie, corelat cu preţul, influenţează în mod hotărîtor accesul la tipărituri, fie
sub forma achiziţiei, fie sub forma cunoaşterii conţinutului lor prin audieri în locuri
de adunare. Din acest motiv, un studiu asupra tipografiei nu este complet fără
aspectele privitoare la patronaj şi la distribuţia produselor sale.
Cercetarea formelor de distribuţie a imprimatelor este indispensabilă
pentru înţelegerea rolului jucat de tipografie ca întreprindere în slujba autorităţilor
politice, administrative şi eclesiastice ale ţării, importanţa tiparului ca instrument
de promovare a programelor acestora şi, pe un plan mai larg, al ideilor vremii.
1
Chiaburu, Aspectul economic, p. 195-200.
Dintr-un alt punct de vedere, studiul distribuţiei poate contribui la aflarea unor
scopuri necunoscute pentru care au fost realizate anumite produse tipografice şi a
proporţiilor în care acestea au dobîndit finalitatea ce le-a fost atribuită. Din analiza
modalităţilor de distribuţie a tipăriturilor se obţin date despre numărul ştiutorilor de
carte dintr-o perioadă, categoriile sociale din care aceştia fac parte etc.
Cercetările privitoare la cartea românească şi la tipar în perioada amintită
sînt foarte numeroase, iar realizările istoriografice sînt pe măsură. Este cunoscut
faptul că patronajul asupra tipografiei era exercitat de Domnie şi Biserică, instituţii
cărora le aparţineau şi opţiunile pentru imprimarea unor cărţi sau a altora, pînă spre
mijlocul secolului al XVIII-lea tipografia lucrînd potrivit unui program politic şi
cultural fixat de Domnie şi Biserică. Existenţa programului nu exclude aspectul
economic al chestiunii, aşa cum consideră unii cercetători, chiar dacă prefeţele şi
epilogurile cărţilor atestă conştiinţa unor fapte excepţionale şi subliniază efortul
financiar pe care îl implica actul editării şi marea valoare a cărţii, considerată ca un
dar inestimabil2. Cercetarea activităţii diaconului Coresi, tipograful reprezentativ al
Ţărilor Române în secolul al XVI-lea, a impus concluzia că el „a fost nu numai
tipograf, dar şi editor care a vîndut şi răspîndit cărţile prin comerţ“ şi că „e primul
tipograf român producător de carte-marfă”3. Asemenea cazuri în care realitatea
difuzării cărţii contra-cost este afirmată ar trebui să-i îndemne pe numeroşii
cercetători ai chestiunii să caute confirmări ale fenomenului şi pentru veacurile
următoare, ştiut fiind că în întreaga perioadă medievală una dintre caracteristicile
vieţii economico-sociale şi politice a fost continuitatea.
Semnificaţia politică şi culturală a daniilor domneşti şi mitropolitane, ca
modalitate de distribuţie gratuită este bine stabilită. O formă aparte de distribuţie
gratuită, cu o importanţă însemnată în a doua jumătate a secolului al XVII-lea şi în
prima jumătate a secolului al XVIII-lea, exportul de carte produsă de atelierele în
limba greacă şi arabă ce au lucrat în primul rînd în beneficiul comunităţilor
ortodoxe vorbitoare ale acestor limbi din Imperiul Otoman, a fost tratată ca auxiliar
al rolului tipografiilor din Ţările Române în susţinerea credinţei ortodoxe în epoca
amintită4. Tratarea în subsidiar a distribuţiei se face în majoritatea lucrărilor
referitoare la istoria cărţii, a bisericii ortodoxe româneşti, arătîndu-se, uneori, şi
felul în care cărţile tipărite ajungeau în mîinile credincioşilor5.
2
3
Simonescu, Buluţă, Scurtă istorie a cărţii, p. 21; Duţu, Cărţile de înţelepciune , p. 19.
4
Simonescu, Muracade, Tipar românesc pentru arabi; Simonescu, Le monastere de
Cetzăţuia; idem, Cărţi arabe tipărite de români; idem, Impression de livres arabes;
Gheorghiţă, Tipografia arabă din m-rea Sf. Sava; Stăniloaie, Patriarhul Dosoftei al
Ierusalimului; Melinte <Chiaburu>, Tipografia arabă de la m-rea Sf. Sava.
5
Iorga, Vasile Lupu ca următor al împăraţilor de Răsărit; idem, Muntele Athos în legătură
cu ţările noastre; idem, Istoria bisericii; Bodogae, Ajutoare româneşti la Athos; Păcurariu,
Legăturile bis. ortodoxe din Transilvania; idem, Istoria BOR, vol. II; Panaitescu, Petru
Movilă; Furtună, Preoţimea românească.
DISTRIBUŢIA CĂRŢILOR 197
În lucrările care urmăresc funcţia socială, preţurile şi circulaţia cărţilor

imprimate în Ţările Române şi în sud-estul Europei şi în cele consacrate unor
tipărituri reprezentative se regăseşte, tangenţial, şi chestiunea distribuţiei. Este
acceptat astăzi faptul că de modul de desfacere a producţiei tipografice s-a îngrijit
factorul care a investit banii necesari imprimării, acesta fiind, pînă la mijlocul
secolului al XVIII-lea, Domnia şi Biserica. Negustorul specializat care să preia
cartea din atelierul tipografic şi să o desfacă la piaţă nu a existat pînă spre acea
dată, de regulă, cărţile distribuindu-se direct din tipografii sau din cămara
domnească. În bogata bibliografie consacrată cărţii româneşti există însă destule
opinii contradictorii: se afirmă în multe locuri că cea mai mare parte a tipăriturilor
au fost vîndute fie prin grija domniei şi a mitropoliei, fie cu prilejul tîrgurilor şi al
hramurilor bisericeşti, fie prin oraşe şi sate, pe la biserici şi mănăstiri.
S-a încetăţenit opinia că răspîndirea „specializată” a cărţilor se realiza prin
fenomenul cultural tradiţional al colportajului. Colportorii proveneau din rîndul
categoriilor ştiutoare de carte: tipografi, negustori, copişti, preoţi, monahi, dieci etc.
şi se consideră a fi precursorii librarilor de astăzi. Opinia noastră în această privinţă
este puţin diferită, dar vom reveni pe parcursul expunerii cu argumentele necesare.
Se admite şi că din secolul al XVIII-lea cărţile se vindeau în dughenele
negustorilor, laolaltă cu alte mărfuri6. Ştiri importante, dar sporadice, referitoare la
unele faţete ale distribuţiei se găsesc în studiile referitoare la activitatea unor centre
tipografice care au funcţionat în Ţările Române pînă în prima jumătate a secolului
XIX7. Mulţumită acestora se ştie că, de obicei, cărţile se vindeau nelegate şi că se
transporau cu carele la locul de destinaţie. Există cîteva încercări de studiere a
comerţului cu cartea în Ţările Române8 şi a fenomenului de prenumeraţie la cărţile
greceşti9, care constituie o formă particulară de distribuţie contra-cost, practicată la
sfîrşitul secolului al XVIII-lea şi la începutul secolului al XIX-lea.
Cu toate aceste cîştiguri istoriografice, distribuţia cărţii constituie unul din
capitolele istoriei culturii româneşti încă departe de a fi cunoscut. Mai mult, trebuie
revizuit în mod critic o mare parte din ceea ce s-a scris, din cauză că imensa
majoritate a cercetătorilor confundă distribuţia cărţilor, care este o activitate din
sfera economică, ce presupune o cantitate mare a mărfii difuzate şi, obligatoriu,
structuri organizate, cu cea de circulaţie, care începe din momentul în care
posesorul iniţial se desparte de ea, prin vînzare, donaţie sau moştenire.
6
Papacostea-Danielopolu, Carte şi tipar; Şchiau, Cărturari şi cărţi; Dudaş, Vechi cărţi
rom. călătoare; Cristache-Panait, Circulaţia cărţii bucureştene; Stanca, Colportajul.
7
Tomescu, Tipografia duhovnicească; idem, Tipografia grecească; Turcu, Cărţi, tipografi
şi tipografii; Bulat, „Tiparniţele” moldoveneşti; idem, Tipografiile moldoveneşti; Băltuţă,
Tipografia greacă de la Cetăţuia; Simonescu, Din activitatea tipografică a Bucureştilor.
8
Fănescu, Comerţul cu cartea; Stoide, Comerţul cu cărţi; idem, Caproşu, Relaţiile
Braşovului cu Moldova.
9
Papacostea-Danielopolu, op. cit; Stoide, Comerţul cu cărţi.
Din această cauză, a devenit un loc comun faptul că distribuţia cărţilor a

avut un caracter popular, realizîndu-se de cele mai multe ori la tîrguri, prin
intermediul categoriilor sociale ştiutoare de carte, al fruntaşilor aşezărilor, al
colportorilor şi prin intermediul legăturilor multiple care existau între Ţările
Române, pe căi obişnuite sau, dimpotrivă, lăturalnice. Numeroşi exponenţi ai
categoriilor sociale amintite şi-au cumpărat cărţi, pe care, la un moment dat le-au
vîndut, dăruit, dat de zestre sau lăsat moştenire urmaşilor. Este de netăgăduit că,
uneori, cărţile s-au vîndut la tîrg sau în dughene, alături de alte mărfuri dar, de
fiecare dată, era vorba de indivizi izolaţi, care puneau în circulaţie un număr redus
de exemplare. Nici colportajul care, incontestabil, a fost un fenomen cu implicaţii
cultural-politice majore în istoria românilor, dar care se făcea cu puţine exemplare
(atît cît puteau fi duse de un om cu calul sau carul cu mărfuri), nu îndeplineşte
condiţia de distribuţie sau difuzare propriu-zisă de carte. În întreaga perioadă
cercetată, societatea românească a fost bine organizată şi structurată. Meşteşugurile
erau aşezate pe baze clare, iar tipografia nu putea face excepţie, chiar dacă în
funcţionarea ei s-au înregistrat, uneori, hiatus-uri. Investiţiile şi cheltuielile mari
cerute de funcţionarea unui atelier tipografic impuneau folosirea unui schelet
organizatoric care să asigure desfacerea tipăriturilor, recuperarea cheltuielilor şi
chiar obţinerea unui profit care să îngăduie funcţionarea mai departe. Procesul de
distribuţie a cărţilor trebuie legat de momentul imediat următor ieşirii lor de sub
tipar, deoarece se făcea pentru întregul tiraj al unei ediţii, era bine organizat şi se
desfăşura sub directa supraveghere şi cu participarea structurilor administrative ale
Statului şi Bisericii. În ce priveşte colportorii, aceştia ar trebui consideraţi ca
îndeplinind „circulaţia populară” a cărţii şi nicidecum pe cea „specializată”.
Vom analiza problema distribuţiei cărţilor ţinînd seama de factorii
enumeraţi mai sus şi pornind de la accepţiunea economică a termenului, conform
căreia distribuţia desemnează ansamblul mijloacelor şi al operaţiunilor ce asigură
punerea la dispoziţia utilizatorilor sau a consumatorilor finali a bunurilor şi
serviciilor realizate de diferiţi producători. Mijloacele şi operaţiunile desemnate
prin termenul de distribuţie se clasifică în două categorii: distribuţia comercială şi
distribuţia fizică. Distribuţia comercială constă în transferarea titlului de proprietate
asupra produsului de la producător la consumator şi se realizează prin intermediul
agenţilor de distribuţie. Distribuţia fizică, numită şi logistică comercială, constă în
punerea efectivă a bunurilor şi a serviciilor la dispoziţia consumatorilor cu ajutorul
mijloacelor de transport şi al stocajului10.
Punctul de vedere economic al investigaţiei este necesar deoarece atelierul
tipografic a fost organizat şi a funcţionat în mod similar oricărui atelier
meşteşugăresc medieval, iar produsele sale au fost destinate în primul rînd vînzării.
De la mijlocul secolului al XVIII-lea, tipografia a intrat în rîndul surselor
10
Dumitru Patriche, Tratat de economia comerţului, Bucureşti, 1998, p. 311-312.
aducătoare de venituri băneşti pentru Stat şi Biserică, în sensul că au fost tipărite

cărţi cu scopul de a fi vîndute spre a aduna banii necesari achitării unor datorii
financiare. Este evident că produsul tipografic nu poate fi considerat doar din punct
de vedere cultural sau politic, prin ignorarea competă a însuşirii sale de marfă.
Cercetarea distribuţiei cărţilor începe cu o privire asupra patronajului
asupra tipografiei, corectînd unele afirmaţii greşite privitoare la proprietatea asupra
atelierelor şi va fi legată de momentul apariţiei cărţilor. Vom examina apoi,
distribuţia imediat după imprimare, sub coordonarea instituţiilor patronatoare de
tipar, argumentînd faptul că operaţiunea era organizată.
Vom urmări cele două forme de distribuţie: contra cost, adică vînzarea, şi
gratuit, evidenţiind structurile de distribuţie, intermediarii, cei care făceau efectiv
operaţiunea şi transportul cărţilor la destinaţie. Distribuţia gratuită se făcea, pe de
parte, prin daniile domnilor şi ierarhilor în momentul apariţiei unei cărţi, iar pe de
alta prin exportul de carte spre comunităţile ortodoxe grecofone şi arabofone din
sud-estul Europei şi din Orient.
Vom rediscuta unele teorii mai vechi şi vom formula puncte de vedere noi,
pe baza informaţiilor dobîndite în urma cercetărilor proprii. Investigaţia este
cronologică, prin studierea comparată a situaţiei din Ţările Române deoarece
distribuţia tipăriturilor era identică în toată aria românească. În plus, datorită
uniformităţii tehnice medievale, modul de distribuţie al cărţilor era apropiat de cel
practicat în restul Europei.
Soliditarea necesară argumentării este asigurată de surse primare de
informare: documente de arhivă, colecţii de documente11, izvoare narative12 şi
însemnări de pe cărţi care relatează despre felul în care s-a făcut distribuţia sau
achiziţia lor13. Surprinderea pertinentă a problemelor a impus studierea unei
bibliografii ample ce include monografii consacrate istoriei cărţii, a bisericii şi a
şcolii, a unor imprimate reprezentative şi lucrări de istoria comerţului românesc
care au fost amintite în alte locuri. În plus, au fost folosite informaţiile utile
diseminate în numeroase studii care urmăresc un aspect sau altul al istoriei cărţii şi
a tiparului românesc publicate în diverse periodice, indicate la locul potrivit.
Patronajul asupra tipografiei. Subiectul este bine cunoscut, motiv pentru
care vom sistematiza bogatele rezultate la care au dus cercetările de pînă acum,
11
Iorga, Studii şi doc., vol. XI-XII ; idem, Doc. Callimachi, vol. I-II; idem, Acte şi
fragmente, vol. II; Hurmuzachi-Iorga, Studii şi doc., Supl. II, vol. I-III; vol. XIV, partea I-
III; vol. XV, supl. 2; Cat. doc. economice, vol. I; Cat. doc. greceşti, vol. I-II; Furnică, Din
istoria comerţului; Antonovici, Doc. bîrlădene, vol. I-IV; Ghibănescu, Surete şi izvoade,
vol. III-XVII; Condica lui Constantin Mavrocordat, vol. I-III.
12
Neculce, Letopiseţul Ţării Moldovei; Cronica Ghiculeştilor; <Pseudo>-Enache
Kogălniceanu, Letopiseţul Ţării Moldovei; Canta, Letopiseţul Tării Moldovei; Melchisedec,
Cronica Episcopiei de Huşi.
13
La Caproşu, Chiaburu, Insemnări, vol. I – IV, bibliografia aproape exhaustivă.
urmărind mai puţin un aport documentar nou, dar discutînd aprecierile eronate şi
clişeele istoriografice. În consecinţă, trimiterile la sursele de informare nu vor fi
făcute decît dacă este necesar pentru a certifica o afirmaţie.
Cea mai importantă precizare pe care o considerăm necesară este de natură
terminologică: credem că termenul potrivit pentru analiza chestiunii este cel de
patron, nu de comanditar. În orice domeniu de cercetare, cunoaşterea şi respectarea
proprietăţii termenilor cu care se operează este esenţială. Chiar dacă ultimul este
mult uzitat, „moda” nu poate suplini însemnatele semnificaţii spirituale şi
economice pe care cel dintîi le are.
Domnii şi mitropoliţii Ţării Moldovei au patronat imprimarea cărţilor cu
aproape un secol înainte ca tiparul să apară aici. Se pare că primele cărţi tipărite şi
ilustrate cu gravuri în lemn pentru Ţara Moldovei au fost comandate de Ştefan cel
Mare la Cracovia, în tipografia lui Sviatopolc Fiol, în anul 1483 şi imprimate în
1491. Clerul superior catolic polonez l-a condamnat însă, pe Fiol din cauza
conţinutului ortodox al cărţilor, i-a distrus tipografia şi a ars imprimatele, care nu
au mai ajuns la destinatar. Bine cunoscut este exemplul lui Iliaş al II-lea Rareş
(1546-1551), pentru care tipograful Dimitrie Liubavici a tipărit un Evangheliar şi un
Apostol slavon la Tîrgovişte, în anul 1547. În Apostol, la mijlocul frontispiciului,
figurează stema Ţării Moldovei, iar inscripţia gravată în chenarul ce încadrează
frontispiciul cuprinde numele familiei domnitoare care patrona cartea14.
Autorităţile statului moldovean s-au implicat şi în funcţionarea tipografiei de la
Liov. La 8 octombrie 1590, Frăţia Ortodoxă de acolo cerea de la mitropolitul Ţării
Moldovei, Gheorghe Movilă, ajutor bănesc pentru ridicarea unei biserici ortodoxe,
pentru şcoală şi tiparniţă. Din acel act rezultă că la Liov se construia un imobil
pentru tipografie cu ajutor moldovean. Miron Barnovschi a trimis şi el, în anul
1628 o sumă importantă de bani pentru refacerea tiparniţei de acolo, distrusă de un
incendiu. Octoihul slavon imprimat aici în anul 1630 a fost dedicat domnului Ţării
Moldovei, avînd stema acestuia şi pe cea a mitropolitului Petru Movilă, ruda sa.
Înaintea apariţiei Octoihului, Frăţia Ortodoxă din Liov a imprimat mai întîi, la 23
aprilie 1630, o broşură în grai rutean, Versuri din tragedia patimilor lui Christos, în
a cărei prefaţă tipograful Andrei Skulski aminteşte ajutoarele date Frăţiei de Miron
Barnovschi pentru refacerea tipografiei. El pomeneşte şi despre călătoria sa în Ţara
Moldovei întreprinsă în scopul obţinerii acelor ajutoare. „Această cărticică, spunea
Skulski, prima jerbă a secerişului, primul fruct al muncii întreprinse de tipografia
bisericii, noi o dedicăm Înălţimii Tale, întemeietorul bisericii”15. Din corespondenţa
domnilor Ţării Moldovei cu oraşul Liov rezultă că între anii 1598 şi 1632, aceştia
au acordat de 25 de ori ajutor bănesc Frăţiei stavropighiene.
14
Carmazin Cacovschi, Gravuri în lemn, p. 95; Demeny, Carte, tipar şi societate, p. 136;
15
Panaitescu, Petru Movilă, p. 42; Papacostea-Danielopolu, Demeny, op. cit., p. 77-78.
După ce a fost introdusă în Ţara Moldovei, tipografia a fost o instituţie

culturală cu caracter oficial, legată de programele politice şi religioase ale statului.
Dat fiind specificul statului medieval, în care autoritatea centrală era împărţită între
Domnie şi Biserică, acestea au reprezentat şi instituţiile care au patronat activitatea
tipografică. Atelierele tipografice erau, de fapt, creaţii (şi proprietăţi) ale Domnilor
sau ale înalţilor ierarhi cu sprijin domnesc. Din acest motiv, ele au cunoscut în
perioada analizată mai multe forme de subordonare: tipografii domneşti,
mitropolitane, episcopale şi mănăstireşti. De la mijlocul secolului XVIII au existat
şi ateliere particulare, dar care au funcţionat tot cu acordul celor două instituţii.
Patronajul presupune o latură morală, spirituală, o latură materială, în
primul rînd financiară şi, inevitabil, control. În cazul istoriei tipografiei, autoritatea
centrală, reprezentată de Domn, stabilea un program care trebuia îndeplinit prin
intermediul tiparului, supraveghea permanent activitatea de imprimare şi oferea
suportul financiar necesar. Simultan, Biserica exercita o autoritate normativă,
morală şi spirituală. Patronajul spiritual al instituţiei eclesiastice se concretiza în
selectarea operelor ce urmau să fie tipărite, coordonarea activităţii tipografice şi
realizarea efectivă a imprimatelor. În plus, Biserica oferea spaţiul necesar instalării
atelierului, de obicei în incinta unor unităţi eclesiastice, iar meşterii tipografi au
provenit într-o proporţie însemnată din rîndurile clerului. Prin urmare, în Ţările
Române, în epoca cercetată, patronajul a fost generator de monopol asupra
producţiei tipografice. De aceea, trebuie discutate acele opinii conform cărora în
activitatea tipografică din Ţările Române nu a existat nici un fel de monopol16.
Repetarea cu obstinaţie demonstrează necunoaşterea aspectului esenţial al
problemei abordate, şi anume că, încă de la început, dreptul exclusiv de a dispune
de tipar în Ţările Române a aparţinut instituţiilor centrale, Domnia şi Biserica. De
fapt, tiparul a funcţionat în Ţările Române în secolul al XVII-lea şi în prima
jumătate a celui de-al XVIII-lea pentru a susţine rezistenţa statului şi a bisericii
ortodoxe în faţa atacurilor ideologice ale Reformei şi catolicismului. Nu
întîmplător, tipografiile au funcţionat în centrele mitropolitane, episcopale sau în
mănăstirile cu puternică viaţă culturală, sub directa supraveghere a domnului
sau a unui înalt ierarh, iar tipografii au fost, în mare măsură, feţe bisericeşti.
Dreptul exclusiv al autorităţilor asupra producţiei tipografice a fost evident şi
în Transilvania, în secolul XVIII şi în prima jumătate a secolului XIX. Din
cauză că religia ortodoxă era doar tolerată, producţia tipografică în limba
română s-a desfăşurat cu multe piedici, iar de la impunerea unirii religioase cu
16
„Iniţiativa înfiinţării unei tipografii putea aparţine unui tipograf, fie chiar deţinător al unei
mici demnităţi monahale <sic!>, cum în aceeaşi ordine de idei, trebuie să reţinem şi
posibilitatea ca şi un străin, Dositei patriarhul Ierusalimului, să înfiinţeze o tipografie în
Moldova, tipografie care să rămînă în continuare proprietatea unei instituţii străine,
Patriarhia Ierusalimului” (Bădără, Tiparul românesc, p. 59-60). În articolul amintit la p. 61,
nota 23, Doru Bădără reia chestiunea cu virulenţă, dar aşa cum am precizat, vom lămuri
lucrurile într-un studiu de sine stătător.
Biserica Romei, la începutul secolului XVIII şi pînă la înfiinţarea tipografiei de la

Blaj, producţia tipografică a încetat. De la mijlocul secolului al XVIII-lea,
monopolul autorităţilor habsburgice asupra tipografiei din Transilvania s-a
manifestat prin emiterea unor edicte imperiale (în 1746, 1768 şi 1770) care
cenzurau importul cărţilor tipărite în Ţările Române. De altfel, avînd în vedere
caracterul predominant religios al culturii în epocă, aspectul a fost caracteristic
întregii zone sud-est europene şi orientale. Chiar dacă sultanii nu s-au amestecat în
viaţa religioasă a popoarelor aflate sub stăpînire otomană, totuşi, activitatea
tipografică nu a fost permisă pe teritoriul Imperiului Otoman, la originea
interdicţiei aflîndu-se preceptele Coranului.
Dincolo de aprecierile general-valabile, analizînd mai amănunţit noţiunile
de patron şi de producător de carte, se constată că în funcţie de predominarea
temporară a unuia sau a altuia dintre patroni, tipografiile au avut cîteva
particularităţi, care impun efectuarea unei distincţii între instituţiile patronatoare de
tipar şi între formele de patronaj (financiar şi spiritual) exercitate de ele, şi între
destinatarii produselor imprimate.
Modul în care a apărut tiparul în Ţara Moldovei, ca o componentă şi un
mijloc de impunere a unor programe politico-religioase şi culturale constituie o
diferenţă faţă de dezvoltarea anterioară a acestuia în Transilvania, de pildă. Acolo,
tiparul apărînd ca urmare a programului de reformare religioasă a răsăritului
Europei iniţiat de protestanţi, s-a dezvoltat în primul rînd ca urmare a unor
iniţiative locale pornite din rîndul municipalităţii. Explicaţia este aceea că
municipalitatea transilvană a fost mai puternică decît cea din Ţara Moldovei, care
era subordonată într-o măsură însemnată puterii centrale. Cu toată evoluţia
ulterioară a vieţii urbane şi a activităţii tipografice în Ţara Moldovei şi în Ţara
Românească, pînă în deceniul trei al secolului XIX, din punctul de vedere al
patronajului, tiparul a fost legat de biserică, nu de oraş17.
În secolul al XVII-lea şi în prima jumătate a secolului al XVIII-lea, în Ţara
Moldovei a predominat patronajul domnesc asupra tipografiei, carej s-a manifestat
atît pe plan spiritual, prin participarea Domnului la stabilirea programului editorial
destinat să contribuie la consolidarea instituţiei eclesiastice, cît şi prin finanţarea
producţiei tipografice. Prima tipografie din Ţara Moldovei, cea de la mănăstirea
Trei Ierarhi din Iaşi, a fost înfiinţată din iniţiativa lui Vasile Lupu, căruia i-a fost
subordonată direct, deşi controlul efectiv al imprimării l-a avut mitropolitul
Varlaam. Proprietarul tipografiei fiind Domnul, aceasta s-a numit „domnească“.
Semnele distinctive ale patronajului domnesc sînt reprezentate pe tipărituri prin
intermediul „versurilor la stemă“ şi al prefeţelor elogioase. Cartea produsă sub
astfel de auspicii s-a adresat, pe de o parte, întregii comunităţi româneşti, iar pe de
alta celei sud-est europene şi ortodoxe în general.
17
Simplul fapt că funcţiona în biserici şi mănăstiri din oraşe, nu îi conferă tipografiei
caracterul de meşteşug orăşenesc, în epoca în discuţie ea fiind un meşteşug bisericesc.
Tipărirea şi distribuţia cărţii era un demers cu dublă valoare: susţinerea

unităţii creştine ameninţate de puterea otomană şi a celei ortodoxe ameninţate de
Reformă şi impunea acte de sprijinire a Bisericii şi popularizarea domnului ca
personalitate politică şi ctitor. Sub aspectul istoric şi al mentalităţii, ea ilustrează
locul şi rolul domnilor români în lumea ortodoxă, aspiraţia lor la hegemonie
spirituală, exercitată prin ctitorii, înzestrări şi imprimare de carte, precum şi
conştiinţa unei vechi tradiţii aulic-bizantine, cultivate cu orgoliu.
În a doua jumătate a secolului al XVII-lea, tipografia se numea simultan „a
Sfintei Mitropolii” şi „tiparniţa domnească“. Din vremea mitropolitului Dosoftei,
imprimeria oficială a statului a fost dublată de alta, tot oficială, dar eclesiastică.
Programul editorial privitor la apărarea ortodoxiei s-a păstrat18, dar a fost extins în
două direcţii de acţiune: una internă, românească şi alta externă, general-ortodoxă.
Tipografia oficială a statului a funcţionat, de regulă, în incinta Mitropoliei,
sub supravegherea Mitropolitului şi a lucrat pentru românii ortodocşi. Imprimeria
oficială eclesiastică a fost reprezentată de atelierele tipografice instalate în
mănăstirile ieşene închinate unor patriarhii ortodoxe orientale şi a tipărit cărţi în
limbile greacă şi arabă pentru populaţia ortodoxă din Imperiul Otoman. Astfel de
tipografii au fost înfiinţate în urma cererilor făcute de numeroşii patriarhi ortodocşi
care obişnuiau să-şi stabilească reşedinţa în Ţara Moldovei pentru a beneficia de
pensii şi ajutoare materiale masive din partea domnilor români. Ele erau finanţate
de Domnie şi au avut scopul declarat de a înfăptui unele programe militante ale
Bisericii ortodoxe care polemiza cu bisericile reformate şi cu cea catolică, dar nu
au fost niciodată „proprietatea” patriarhiilor, aşa cum consideră unii autori19, iar
expresia „tipografie patriarhală” (încetăţenită, din păcate, în istoriografia noastră)
este greşită. În perioada medievală, singurul proprietar, în accepţiunea modernă a
termenului, era domnul care, în virtutea principiului domenium eminens, putea
dispune după bunul plac de bunurile funciare ale supuşilor săi. Pentru aceştia din
urmă, termenul corect este acela de „posesori”, iar patriarhii orientali erau doar
beneficiarii produselor tipografice şi nicidecum proprietarii atelierelor.
Tipografiile care au funcţionat în beneficiul unor patriarhii orientale au fost
rezultatul colaborării dintre Domnie şi capii Bisericii Ortodoxe locale cu cei ai
Patriarhiilor ortodoxe respective. Din acest motiv, au avut o dublă subordonare:
faţă de domni şi faţă de patriarhi. În acest caz, patronii-finanţatori diferă de patronii
spirituali şi nu s-au mai ocupat direct de modul de desfacere a cărţilor, punerea în
practică a operaţiunii fiind coordonată de patriarhii patroni-spirituali20. În plus,
18
Buluţă, Scurtă istorie a editurii, p. 9-10 şi 22-23; Tomescu, Cartea veche rom., p. 592.
19
20
Antim Ivireanul îi scria patriarhului Hrisant Notara că vistieria Ţării Româneşti suporta
cheltuielile tipăririi cărţilor greceşti destinate lui (Hurmuzachi-Iorga, Studii şi doc., vol.
XIV, partea a III-a, p. 119).
producţia de carte a acestor ateliere a fost distribuită aproape în totalitate gratuit în

Orient. Se cuvine subliniat şi că ajutorul cultural-economic oferit de Ţările Române
Ortodoxiei orientale nu a fost incidental, a fost considerat necesar şi cerut cu
insistenţă de conducătorii spirituali ai comunităţilor ortodoxe beneficiare.
Prima tipografie din Ţara Moldovei în care au fost imprimate cărţi
destinate exportului a fost organizată la mănăstirea Cetăţuia, care fusese închinată
de ctitor, domnul Gheorghe Duca, Patriarhiei de la Ierusalim. La cererea
patriarhului Dositei Notara, Gheorghe Duca a sprijinit înfiinţarea tipografiei, dînd
banii necesari pentru cumpărarea literei tipografice de la Veneţia. Mitropolia a
asigurat meşterii, atelierul fiind pus sub supravegherea ieromonahului Mitrofan. La
rîndul lor, mitropolitul Dosoftei şi „tizul” său, patriarhul Dositei, au colaborat în
opera de tipărire. Din aceste motive, tipografia de la mănăstirea Cetăţuia s-a numit
„patriarhală şi domnească“ şi a funcţionat simultan cu cea oficială a ţării condusă
de mitropolitul Dosoftei.
A doua tipografie din Ţara Moldovei pusă sub conducerea unui patriarh a
fost înfiinţată în 1714, la mănăstirea Sf. Sava din Iaşi, la iniţiativa domnului
Nicolae Mavrocordat şi la sugestia patriarhului Hrisant Notara. După cîteva
decenii, între anii 1745 şi 1746, la Sf. Sava a funcţionat o tipografie în limba arabă,
înfiinţată la cererea patriarhului Silvestru al Antiohiei.
În timpul domniei lui Antioh Cantemir, în producţia tipografică din Ţara
Moldovei s-a ivit un fenomen nou din punctul de vedere al patronajului: tipografia
s-a înfiinţat din iniţiativa domnului, fiind numită „domnească“, dar a funcţionat sub
supravegherea unui mare boier, hatmanul Lupu Bogdan. Deşi producţia tipografică
nu a ieşit din cadrele fixate de Biserica Ortodoxă, între lucrările ieşite de sub
teascurile acelui atelier s-a aflat şi Divanul sau gîlceava înţeleptului cu lumea, a lui
Dimitrie Cantemir, spiritul luminat al epocii sale. Începutul secolului XVIII în Ţara
Moldovei se caracteriza din punct de vedere cultural printr-un climat de erudiţie şi
învăţătură creat de Academia Domnească de la Iaşi şi de numeroasele şcoli
existente în ţară. Sub raport social-economic, societatea românească era angajată
într-un efort de eliminare a unor structuri perimate şi de introducere a unora noi.
Personalitatea dominantă a acestui secol a fost Constantin Mavrocordat,
domn cu o educaţie îngrijită, influenţat de lecturi bogate (biblioteca familiei
Mavrocordat a fost una din cele mai cunoscute în epocă), unul din cei mai
informaţi oameni ai timpului. Cele zece domnii ale sale în Ţările Române s-au
caracterizat printr-o amplă acţiune reformatoare în diverse domenii. În anul 1734,
el a cerut mitropolitului „cel după vreme” să se intereseze de şcolile din Iaşi21.
21
„De vreme ce sînt două şcoli aici în Iaşi, una grecească şi alta slovinească, să fie dator
Mitropolitul cel după vreme a avea purtare de grijă şi necontenită cercetare asupra
dascălilor, ca să puie nevoinţe asupra ucenicilor să-i înveţe precum se cade şi să-i
procopsească, ca cei ce se vor face preoţi dintre dînşii să fie învăţaţi” (Furtună, Preoţimea
românească, p. 156).
Politica de dezvoltare a învăţămîntului, caracteristică întregii societăţi româneşti a

secolului XVIII, a fost dusă cu consecvenţă de Constantin Mavrocordat de-a lungul
tuturor domniilor sale. „Foarte erudit, petrecîndu-şi toate orele libere din zi şi o
mare parte din noapte în lectură continuă, iubitor de literaţi”, el a luat măsuri pentru
„ca să să afle oameni învăţaţi şi în pămîntul nostru al Moldovii, precum sînt şi
printr-alte ţări şi părţi de locu”. În a treia domnie în Ţara Moldovei (1748-1749),
domnul „nu înceta de a mustra pe mitropolitul de atunci Nichifor al Moldovei
pentru că hirotonisea preoţi şi diaconi neştiutori de carte”22. Pentru educatia
preoţilor, în anul 1749, s-au înfiinţat şcoli la bisericile Sf. Nicolae, Sf. Vineri şi Sf.
Sava din Iaşi.
Constantin Mavrocordat a reglementat şi producţia tipografică din Ţara
Moldovei. Ajungînd a doua oară domn aici, a hotărît ca la fel cu toţi dregătorii ţării,
tipograful conducător de atelier să primească leafă pentru munca desfăşurată în
folosul Domniei. Intenţia domnului era ca tipografia să contribuie la creşterea
nivelului de cultură şi de informare al societăţii, primii beneficiari urmînd să fie
slujitorii Bisericii şi şcoala. Cult şi orgolios în acelaşi timp, Constantin
Mavrocordat ar fi vrut ca preoţii români să poată răspunde la întrebări de dogme,
asemenea preoţilor altor confesiuni. Dar, la începutul secolului al XVIII-lea, slujba
religioasă se mai făcea încă, parţial, în limba slavonă, fapt care făcea ca accesul la
această formă de cultură să fie limitat la un număr restrîns de cunoscători. Într-o
primă fază, domnul „poruncit-au de au adus şi cărţi pi-nţăles din Ţara Românească,
căci în Moldova nu să afla(u) Evanghelii şi Leturghii, dînd poroncă mitropolitul
aceste cărţi să le cetească pe-nţăles pe la bisărici”. Apoi, „poroncind Domnul
mitropolitului şi episcopilor să facă tipografie fieşticari la eparhie lui, ca să
tipărească cărţi pe înţăles. Şi aşa s-au apucat de au făcut stanbă şi de atunce şi păr-
acmu lucreadză acè pomeniri în pămîntul Moldovii”23. Reforma fiscală a lui
Constantin Mavrocordat din 1741, care a urmărit o reglementare a dărilor şi o
limitare a abuzurilor agenţilor fiscului, a contribuit indirect şi la dezvoltarea
producţiei tipografice. În contextul cererilor neprevăzute de bani din partea Porţii
Otomane, domnii erau nevoiţi să introducă dări noi sau să le perceapă mai des pe
cele existente. În asemenea situaţie, deşi destinatarul principal al activităţii
tipografice a fost Biserica, şi prin intermediul ei şcoala, de la mijlocul secolului al
XVIII-lea tipografia începe să fie folosită în viaţa politico-administrativă a ţării,
prin tipărirea formularelor fiscale, a hotărîrilor domneşti şi a actelor administrativ-
eclesiastice importante.
Consecinţa celor arătate a fost că spre mijlocul secolului al XVIII-lea
patronajul domnesc asupra tiparului şi, mai ales, contribuţia financiară a statului la
22
Constantiniu, Constantin Mavrocordat, p. 55; Neculce, Letopiseţul Ţării Moldovei, p. 16;
Cronica Ghiculeştilor, p. 623.
23
<Pseudo> Enache Kogălniceanu, Letopiseţul Ţării Moldovii, p. 16.
susţinerea producţiei tipografice din Ţările Române s-a diminuat considerabil.

Domnii continuă să fie menţionaţi pe tipărituri, dar nu mai exercită rolul cultural
avut în secolul anterior. Explicaţia se află în contextul politic al epocii, caracterizat
prin instabilitate: domniile sînt scurte, iar majoritatea domnilor provin din Fanar.
Deşi mulţi dintre ei erau iubitori de carte, unii chiar foarte instruiţi, doar puţini au
manifestat interes faţă de tipar. Din aceste motive, în secolul al XVIII-lea nu se mai
poate vorbi de un program editorial domnesc autohton, la fel ca în secolul XVII.
În vremurile de instabilitate generală, singura instituţie capabilă să asigure
continuitatea vieţii culturale a rămas Biserica. După dispariţia domnului-patron de
tipar, rolul acestuia a fost luat de înalta ierarhie eclesiastică. Fenomenul a fost
general-românesc, secolul al XVIII-lea fiind epoca de avînt a tipografiilor
episcopale în Ţările Române: atunci au funcţionat atelierele de la Episcopia
Buzăului şi a Rîmnicului, în Ţara Românească, de la Blaj, în Transilvania şi de la
Rădăuţi, în Ţara Moldovei. Înfiinţarea tipografiei de la Episcopia Rădăuţilor s-a
făcut în urma dispoziţiilor domnului Constantin Mavrocordat, dar funcţionarea a
atelierului s-a datorat episcopului Varlaam şi succesorului său, Iacob I Putneanul.
Domniile lui Constantin Mavrocordat în Ţara Moldovei constituie punctul
de cotitură pentru activitatea tipografică, în primul rînd datorită faptului că
responsabilitatea editorială a trecut într-o măsură însemnată asupra conducătorului
tipografiei. De multe ori, acesta nici măcar nu mai era cleric, ci mirean. La Iaşi a
funcţionat, chiar, la mijlocul secolului al XVIII-lea, o tipografie particulară
aparţinînd lui Duca Sotiriovici, originar din insula Thasos. Mirean şi străin în
acelaşi timp, el a primit monopolul asupra producţiei tipografice în a doua domnie
a lui Constantin Mavrocordat. Favorizat de climatul cultural creat prin schimbările
introduse de Constantin-vodă, Duca Sotiriovici dă o folosinţă comercială
tipografiei. Cunoscînd nevoile şi preferinţele intelectuale ale vremii, a reuşit să
atragă în activitatea tipografică o serie de persoane particulare, mireni iubitori de
cultură: boieri mici, dieci de cancelarie, dascăli etc. Ajutat de aceştia, Duca
Sotiriovici reuşea să tipărească cîte două-trei cărţi pe an, ceea ce denotă faptul că
avea asigurată desfacerea produselor sale şi că obţinea chiar un venit bănesc.
Tot din a doua domnie a lui Constantin Mavrocordat, tipografia începe să
iasă din cadrul strict teologic şi să fie folosită în viaţa economico-administrativă a
ţării. Produsele tiparului nu mai sînt exclusiv cărţi, fiind multiplicate şi acte
administrative, fiscale sau informative, emise atît de Stat, cît şi de Biserică.
Asemenea tipărituri sînt instrumente de guvernare moderne, inspirate de ideile
iluministe europene care preconizau informarea cetăţenilor.
Măsurile lui Constantin Mavrocordat au schimbat oarecum raportul între
cele două instituţii patronatoare de tipar, constituind premisele dezvoltării
producţiei tipografice prin mijloace proprii. De la mijlocul secolului XVIII,
instituţia Domniei devine mai mult un patron onorific, locul ei fiind luat de
Biserică. Cu toate acestea, folosirea tiparului la îndeplinirea unor programe
militante şi polemice ale Bisericii se reduce, paralel cu renunţarea la programul

editorial orientat spre ortodoxia răsăriteană, impunîndu-se concentrarea cărţii în
spaţiul românesc.
Din punct de vedere religios, personalitatea dominantă a mijlocului de
secol XVIII a fost mitropolitul Iacob I Putneanul. În timpul lui, procesul de
laicizare a atelierului tipografic a continuat, chiar dacă acesta a revenit în incinta
Mitropoliei. Avînd propriul atelier, Iacob I putea să impună un program editorial şi
un ritm susţinut de lucru. În tipografia Mitropoliei din Iaşi s-au tipărit publicaţii
care denotă o varietate mai mare de preocupări decît în deceniile anterioare:
hrisoave domneşti, manuale de şcoală, formulare administrative. Activitatea
editorială a lui Iacob I Putneanul a fost destinată mai multor instituţii: Biserică,
şcoală, administratie şi, implicit, mai multor categorii de beneficiari: feţe
bisericeşti, dascăli, contribuabili, părinţi, copii.
În jurul lui Iacob I Putneanul s-a constituit un grup de cărturari
premergători ai intelectualilor moderni, care au introdus în mediul românesc
valorile europene şi au schiţat direcţiile pentru dezvoltarea culturii moderne în
Moldova. Din echipa tipografică a mitropolitului Iacob I au făcut parte: Ioan
Simeonovici ardeleanul, Grigore Stan braşoveanul, Sandu, fiul lui Irimia. Iacob I
Putneanul a colaborat cu Duca Sotiriovici, persoană cultă, chiar rafinată, posesor al
unei biblioteci. Conţinutul tipăriturilor impunea însă participarea unor persoane cu
înaltă pregătire teologică. Penticostarul imprimat în anul 1753 a fost corectat de
ieromonahul Cosma Vlahul, cel care avea să devină mitropolitul Ţării Româneşti,
iar Sinopsisul din 1757 şi Liturghia din 1759 au fost corectate de dascălul şcolii
slavone din Iaşi, Evloghie. Probabil că Despre lemnul sfintei cruci a fost rodul
colaborării cu marele teolog al epocii Constantin Daponte.
Prin efortul acelui grup de cărturari cartea capătă caracterul de vehicul al
concepţiilor noi (trecerea de la cartea-document la cartea-marfă este evidentă la
sfîrşitul secolului al XVIII-lea), şcolile şi bibliotecile particulare constituite atunci
devenind punţi de circulaţie ale ideilor. Orientarea culturală schiţată de Iacob I
Putneanul stă la originea contactelor culturale avute în anii 1774-1788 cu marile
curente europene, finalizate în timpul unui alt mare mitropolit, Iacob II Stamati,
cînd s-a încercat punerea în practică a ideilor iluministe. În aceste trei faze,
concepţiile sociale s-au transformat mult, iar activitatea culturală s-a îmbogăţit24.
Din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, în perioada ocupaţiilor ruse,
tipografia din Ţara Moldovei capătă, temporar, o tutelă nouă, deoarece autorităţile
ruse se implică mult în domeniul imprimeriei. La începutul secolului XIX,
tipografia de la Chişinău a fost subordonată autorităţilor ţariste şi Sinodului
Ortodox rus de la Sankt Petersburg. Meşterii tipografi erau români, iar tipăriturile
apărute în primele trei decenii ale acestui secol, în marea lor majoritate au fost în
24
Duţu, Mişcarea iluministă moldoveană, p. 923-924.
limba română ori bilingve. În perioadele de ocupaţie, numărul tipăriturilor laice, în

special foi volante, a crescut. S-au tipărit proclamaţii, acte administrative, publicaţii
în care era glorificată familia imperială rusă şi unii comandanţi militari, foi volante
care informau despre mersul evenimentelor militare etc.
Important pentru sfîrşitul secolului al XVIII-lea este şi faptul că în jurul
tipografiilor s-au grupat oameni interesaţi de carte ca atare. Însemnările tipografilor
denotă tot mai puţin faptul că ei au făcut „ascultare” călugărească, ele fiind
recomandări către cititori ca să se „edifice”, să se „lumineze”25. În ceea ce priveşte
cărţile, unele dintre ele încep să aibe şi altă destinaţie decît lectura exclusivă în
altar: s-au tipărit manuale şcolare (Bucoavna, urmată de Catehismul, De obşte
gheografiel şi Elemente aritmetice ale lui Amfilohie Hotiniul şi de Lecţionele lui
Toader Şcoleriul), publicaţii cu sfaturi practice sau reţete medicale (Calendarul pe
112 ani şi Elemente casnice ale lui Mihail Strelbiţchi, Gromovnicul, Trepetnicul
etc.). Iniţiativa apariţiei lor au avut-o cărturari de formaţie teologică, dar cu
deschidere culturală deosebită.
La începutul secolului al XIX-lea, producţia tipografică s-a dezvoltat sub
puternica influenţă culturală a lui Veniamin Costachi, care a reînfiinţat tipografia
Mitropoliei din Iaşi şi a înfiinţat-o pe cea de la mănăstirea Neamţ, cu ajutorul
cărora a impus curentul naţional în cultura Ţării Moldovei.
Secolul XIX s-a caracterizat prin desprinderea lentă, dar definitivă, a
tiparului atît de sub autoritatea domnească, cît şi de sub cea eclesiastică. Un tip de
patronaj care prefigurează trecerea spre laicizarea tiparului în cazul tipografiei
greceşti conduse de Emanuel Vernardos, unul dintre membrii Eteriei şi un
intelectual cu o bogată activitate ca profesor şi publicist. Atelierul a funcţionat între
anii 1812-1821 la Iaşi, la mănăstirea Trei Ierarhi, iar iniţiativa întemeierii sale a
avut-o un grup de zece comercianţi greci şi români, care au cerut de la Divanul
Ţării Moldovei aprobarea de înfiinţare. Solicitanţii subscriau şi cu cîte o sumă de
bani. Din listele de prenumeranţi rezultă că tipografia grecească din Iaşi a fost
susţinută şi de domn, de unele feţe bisericeşti, de boieri şi intelectuali. Majoritatea
tipăriturilor au fost opere laice, dintre care se evidenţiază Codicele civil al
Principatului Moldovei. Tipografia a fost folosită şi de Alexandru Ipsilanti,
conducătorul mişcării eteriste, pentru a-şi face cunoscut programul politic. Este
interesant de menţionat şi că două dintre imprimate au avut autori femei:
Amorezatul, pe Ruxanda Samurcaş şi Dialogurile lui Focion, pe Ecaterina Suţu.
Dreptul exclusiv asupra tipografiei exercitat de autoritatea centrală, în
speţă de Domn şi de biserică, explică într-o măsură însemnată faptul că în Ţările
Române nu a existat cenzura civilă reglementată în scris asupra tipăriturilor pînă la
începutul secolului XIX. În mod tacit, se manifesta, fireşte o cenzură, în sensul că
erau admise doar lucrări conforme cu doctrina ortodoxă şi interesele statului.
25
Idem, Explorări în istoria literaturii, p. 54.
Din analiza întreprinsă rezultă că noţiunea de patron al tipografiei se

suprapune peste cea de producător de carte şi se referă la domnul şi mitropolitul
ţării. În consecinţă, producătorul de carte nu trebuie asimilat cu tipograful şi nici
produsul tipografic nu îi aparţinea acestuia, ci factorului care a investit banii
necesari producţiei şi îşi manifesta voinţa asupra distribuţiei. De aceea, de-a lungul
întregii perioade analizate, decizia în activitatea de distribuţie a produselor
tipografice aparţinea autorităţilor patronatoare, care stabileau categoriile sociale
destinatare şi, în funcţie de acestea, modul de difuzare. Prin urmare, distribuţia
tipăriturilor s-a făcut în mod dirijat şi cu participarea structurilor administrative
laice şi clericale.
Distribuţia cărţilor
Se făcea dirijat, fiind reglementată de autorităţile tutelare ale tipografiei,
imediat după imprimare, cu concursul structurilor administrative civile şi
eclesiastice, în ordine descrescătoare. În linii mari, se făcea contra cost şi gratuit.
Distribuţia gratuită se făcea pentru un număr redus de exemplare dintr-o ediţie şi
numai ocazional pentru ediţii integrale destinate, de obicei, exportului în Orientul
Ortodox. Vom argumenta mai întîi existenţa acţiunii de dirijare a distribuţiei, vom
înfăţişa structurile administrative prin intermediul cărora se realiza efectiv
difuzarea şi vom creiona modul de transport al cărţilor la destinaţie. Apoi vom
înfăţişa vînzarea cărţilor, relevînd aspectul economic al producţiei editoriale.
Problema distribuţiei gratuite a cărţilor va include şi chestiuni privitoare la dreptul
de autor, exemplarele cuvenite tipografilor, depozitul legal şi exportul de carte, cu
precădere în Orientul ortodox.
Dirijarea activităţii de distribuţie.
În Ţara Moldovei, cărţile s-au difuzat sub controlul autorităţilor statale şi
eclesiastice chiar de la începutul activităţii tipografice. Documentele de arhivă şi
însemnările de pe cărţi sugerează modalităţi diferite de distribuţie pentru cărţile
imprimate în ţară şi pentru cele aduse de peste graniţă, dar ultima chestiune va fi
atinsă doar tangenţial, atît cît este necesar pentru obţinerea coeziunii cercetării.
Tipăriturile realizate pe plan local au fost împărţite între cele două mari
instituţii patronatoare de tipar, Domnia şi Biserica, într-o proporţie care a variat în
funcţie de predominarea temporară a uneia sau a alteia asupra tiparului, dar ambele
instituţii au participat la realizarea efectivă a distribuţiei prin intermediul
structurilor ierarhice descrescătoare proprii.
Avînd în vedere faptul că cel dintîi atelier tipografic din Ţara Moldovei a
fost înfiinţat cu concursul mitropolitului Kievului, Petru Movilă, şi că primul
imprimat, Decretul Patriarhului Partenie, era un act normativ elaborat de
participanţii la Sinodul de la Iaşi, cu siguranţă că fiecare participant a primit un
număr de exemplare pentru a le distribui în zonele asupra cărora avea autoritate.
Dovada incontestabilă a distribuţiei cărţilor imprimate în prima tipografie
din Ţara Moldovei se desprinde din studiul însemnărilor de pe Cartea românească
de învăţătură (Iaşi, 1641-1643). Cercetînd datele în care tipăritura a fost vîndută,

rezultă că operaţiunea a început în luna martie 1643. La 14 ale lunii, cartea fost
cumpărată chiar din Iaşi de fostul logofăt mare Mihalcea Durac, ce a dus-o la
Orhei; tot din luna martie, dar fără indicarea datei de zi, mai cunoaştem doi
cumpărători: un locuitor din satul Fonoiu şi altul care a cumpărat de la popa
Manoilă din oraşul Suceava. Potrivit unei însemnări făcute pe un exemplar din
Vad-Copalnic (MM), „cînd s-au împărţit Evangheliile acestea româneşti fost-au
cursul anilor 7151 <1643> aprilie, în zilele lui Vasile voievod şi a mitropolitului
Varlaam“26. Rezultă că tipăriturile au fost puse în vînzare imediat după încheierea
imprimării, la Iaşi, atît la tipografie cît şi la cămara domnească, pentru cei care se
puteau deplasa aici, iar în luna aprilie a început distribuţia în zonele îndepărtate de
centrul tipografic, în primul rînd în Transilvania.
Se mai observă şi că imprimatele din atelierul de la Trei Ierarhi au fost
împărţite între cele două mari instituţii cu concursul cărora s-a înfiinţat tipografia:
Domnia şi Biserica, reprezentate prin domnul Vasile Lupu, pe de o parte,
mitropoliţii Varlaam şi Petru Movilă, pe de alta. O parte din cărţi au fost luate la
cămara domnească şi vîndute de acolo, altă parte i-a revenit lui Varlaam, iar alta
mitropolitului Kievului. Deoarece Vasile Lupu a fost unicul finanţator al
tipografiei, ale sale trebuie considerate şi cărţile care s-au vîndut direct din atelier.
În 1643, o Carte românească de învăţătură a fost cumpărată „din tîrg din Iaşi, de la
tipariul domnesc” de Mierţe, iar alta a fost cumpărată la 15 august 1645, de popa
Ştefan tot în Iaşi, de „la cămara Vasilii voievod”. Cămara domnească a existat ca
instituţie fiscală diferită de vistierie pînă în anul 1739, cînd a fost desfiinţată de
Constantin Mavrocordat, ce a dispus ca toate dările, taxele, veniturile din vămi etc.
să se strîngă la un loc27. Deşi nu avem ştiri documentare directe, este posibil ca în
secolul XVII o parte din banii proveniţi din vînzarea cărţilor să constituie venituri
personale ale domnului. Situaţia a fost asemănătoare în cazul domnilor Vasile
Lupu, Gheorghe Ştefan şi Antioh Cantemir care au finanţat masiv tipografiile.
Mitropolitul Varlaam s-a ocupat şi el cu distribuţia cărţilor prin vînzare:
Cartea românească de învăţătură a fost cumpărată de „Mihacea Durac ce-au fost
logofăt mare <şi> au dat patru galbeni de aur svenţii sale lui Varlaam mitropolitul
Sucevii“ la 14 martie 1643. Instalaţia tipografică şi o parte din meşteri provenind
din Ucraina, de la mitropolitul Kievului, un număr de exemplare din Cartea
românească de învăţătură i-au revenit acestuia. Petru Movilă a primit un număr
destul de mare de cărţi din moment ce încă se mai găseau de cumpărat în 172528.
26
Dudaş, op. cit., p. 260, 262, 348, 401.
27
Ibidem, p. 237, 314; Avram, Însemnări pe cărţi vechi rom. în Bibl. Astra, p. 376; Dulgheru,
Insemnări ms. din j. Prahova, p. 409; Grigoraş, Instituţii feudale din Moldova, p. 108.
28
Ieromonahul Lazăr din Kiev cumpăra cartea „din cămara Pecerschii din carele se vînd
cărţile la Podolia <…>, 1725 luna septemvrie 16 zile” (Dudaş, op. cit., p. 192-193, 260).
Cum se observă, desfacerea cărţilor era coordonată de autorităţile patronatoare şi în

afara spaţiului românesc.
Chiar dacă informaţiile documentare directe lipsesc deocamdată, cu
siguranţă că distribuţia dirijată a existat şi în a doua jumătate a secolului al XVII-
lea şi în prima jumătate a secolului al XVIII-lea, fiind continuată practica din
timpul lui Vasile Lupu şi a mitropolitului Varlaam. Argumente importante sînt
furnizate de cercetarea circulaţiei cărţilor. Aşa cum s-a arătat în alte locuri, multe
cărţi au fost cumpărate chiar în anul apariţiei; deşi nu se precizează mereu de unde
s-a cumpărat, dată fiind distanţa cronologică foarte mică faţă de apariţie, este
aproape sigur că ea s-a făcut direct de la producător.
Observarea spaţiului geografic mare în care exemplare diferite ale aceleiaşi
tipărituri au fost semnalate într-un interval de timp scurt, coroborată cu viteza
redusă de deplasare a mijloacelor de transport existente în epocă, ne obligă să
conchidem că fără o distribuţie dirijată a cărţilor, prezenţa lor acolo nu ar fi fost
posibilă. Studierea circulaţiei cărţilor tipărite în Ţara Moldovei dincolo de hotarele
acesteia, în Transilvania, convinge mai mult decît un document propriu-zis de
existenţa fenomenului care s-a aflat la temelia legăturilor culturale foarte dinamice
şi a apropierii fireşti dintre români. Cărţile din Ţara Moldovei care au ajuns în
Transilvania în secolul XVIII sînt numeroase. Liturghierul tipărit de mitropolitul
Dosoftei în anul 1679 a fost copiat de popa Pătru din Tinăud (BH) chiar în anul
apariţiei, deci în sat ajunsese tipăritura care a putut fi folosit ca model. Ceaslovul
tipărit la Rădăuţi în anul 1745 a fost cumpărat pentru biserica din Dăneşti (MM) tot
în anul apariţiei, iar în anul următor a fost donat celei din Surdeşti (MM). Triodul
imprimat la Iaşi în 1747 a ajuns în Maramureş tot în acel an, la Vişeul de Jos, Şieu,
Borşa, Mara, Surdeşti, iar la 21 martie 1748 la Călineşti, dar s-au vîndut şi în Iaşi,
direct de la tipograful Duca Sotiriovici. Antologhionul (Iaşi, 1755), a ajuns la Roşia
Montană (AB), în 1756 etc. O notă pe Psaltirea tipărită la Iaşi în anul 1743, susţine
fără echivoc afirmaţia de mai sus: „s-au primit <în> 1743, din sfînta mînăstire
Putna la schitul acestei mănăstiri în Maramureş, ce să chiamă Moisei“29.
Un argument indirect al expedierii controlate a cărţilor tipărite din Ţara
Moldovei în Transilvania este furnizat de decretul împărătesei Austriei Maria
Tereza din 18 iunie 1747, prin care se cenzura pătrunderea acestor cărţi în
Transilvania: „după cum am hotărît şi mai înainte în ce priveşte cărţile şişmaticilor
<adică ale românilor ortodocşi neuniţi cu Biserica Romei>, aşa şi acum pomenim
prea graţios, să nu se îngăduie aducerea de cărţi şişmatice din Muntenia şi Moldova
pentru uniţi. Îndată ce vor fi sosite la frontieră, la birourile noastre vamale, să se
dea părinţilor iezuiţi pentru a fi revizuite sau cenzurate în prealabil şi numai după
29
Dudaş, Ms. rom. din Crişana, p.110; Socolan, Circulaţia în Maramureş, p. 149-150;
Bîrlea, Însemnări din Maramureş, p. 53-54, 69, 81-82, 133 şi 164; Bărnuţiu, Colecţii
sătmărene, p. 86; Cristache-Panait, Circulaţia în Moldova p. 432.
aceea să fie eliberate proprietarilor”30. Împărăteasa se referă la transporturi legale

de carte, derulate prin punctele vamale de la graniţă şi nu la nişte transporturi
clandestine, făcute prin trecători tainice, prin ceea ce se numea „vama cucului”, cu
traista. Or, importul transilvănean de carte tipărită în Ţările Române era intens,
dacă a fost necesară emiterea unor decrete imperiale care să încerce stoparea lui.
În interiorul graniţelor Ţării Moldovei, chiar în anii apariţiei lor au fost
cumpărate Antologhionul (Iaşi, 1726), Penticostarul (Iaşi, 1753), de Constantin
Adam, de sătenii din Străşeni, de cei din Vama, şi Apostolul (Iaşi, 1756) la „velet
7265 <1756-1757>“31. Supoziţia că toţi cumpărătorii cărţilor scoase la Iaşi sau la
Rădăuţi s-au deplasat la tipografie nu este realistă. Centrul tipografic avea o
capacitate de distribuţie limitată în raport cu destinatarii tipăriturilor, motiv pentru
care ponderea cea mai mare a distribuţiei se făcea prin intermediul structurilor
administrative ale statului şi bisericii, în diferite locuri din interiorul şi din afara
graniţelor ţării. Pentru cărţile imprimate în tipografiile în limba greacă şi arabă ce
au funcţionat la mănăstirile Cetăţuia şi Sf. Sava din Iaşi, în primul rînd în
beneficiul comunităţilor ortodoxe din Imperiul Otoman, presupunerea că ele au fost
expediate în locurile unde trăiau destinatarii şi distribuite acolo este obligatorie.
Dirijarea distribuţiei este probată fără putinţă de tăgadă începînd cu secolul
al XVIII-lea de documentele de arhivă, de însemnările făcute pe cărţi şi de
contextul cultural al epocii. Privitor la acesta din urmă, s-a văzut că domnul
Constantin Mavrocordat a fost preocupat de creşterea nivelul cultural al preoţilor.
În acest context se înscriu înfiinţarea tipografiei de la Episcopia de Rădăuţi şi
aducerea cărţilor tipărite din Ţara Românească. Una din consecinţe a fost că preoţii
erau nevoiţi, din ce în ce mai mult, să aibă cărţile proprii. Or, dacă preoţii trebuiau să-
şi procure cărţile, implicit urma să li se asigure şi posibilitatea de a face acest lucru.
Structuri de distribuţie.
Deşi cartea se vindea şi era scumpă, avînd, indiscutabil, caracter de marfă,
nu se poate vorbi de desfacerea la piaţă, negustorul specializat care să o ia din
atelierul tipografic şi să o vîndă pe piaţă neexistînd în perioada analizată32. Această
particularitate a distribuţiei cărţilor se explică prin faptul că deşi tirajul era mare,
cartea nu era o marfă de larg consum, care să justifice specializarea comercianţilor.
Tipăriturile se desfăceau direct din atelier, cu participarea structurilor
administrative, politice şi eclesiastice. La rîndul lor, acestea puteau da unele
exemplare cîtorva negustori intermediari să le vîndă laolaltă cu mărfurile lor, dar în
număr, cu un preţ şi într-o zonă bine precizate. Studiul documentelor şi al
însemnărilor ajută la identificarea structurilor statale şi eclesiastice participante la
30
Molin, Tiparniţa de la Rîmnic, p. 464-465.
31
Mitric, Cartea rom. veche în j. Suceava, vol. II, p. 11; Mihail, Cărţi, ms. şi icoane din
Basarabia, p. 44; Inscripţii, în IN, fasc. 7 (1928), p. 253.
32
Papacostea-Danielopolu, Carte şi tipar, p.112.
distribuţia tipăriturilor. La încheierea imprimării, repartizarea cărţilor pe destinatari

era făcută de tipograful conducător de atelier şi, din a doua jumătate a secolului al
XVIII-lea, de chivernisitorul sau purtătorul de grijă al tipografiei, de iconomul sau
dichiul Mitropoliei. Aceştia erau obligaţi să ţină evidenţa scrisă a cărţilor tipărite şi
a repartizării lor pe destinari: „cîte, cînd şi unde, şi cu ce ordin se trimit”33.
La începutul secolului al XIX-lea, conducătorul de atelier era numit ipistat
(administrator) al tipografiei, calitate în care se ocupa în mod direct de distribuţia
tipăriturilor. Cercetarea însemnărilor de pe cărţi a permis depistarea cîtorva lucrări
de a căror distribuţie s-au ocupat marii tipografi de la mănăstirea Neamţ: Gherontie
(Kecragarion, 1814, trimis schitului lui Nifon la 11 februarie 1815) şi Grigorie
„iconom epistat tipograf” (Antologhionul, 1825, trimis la un schit la 1 iunie 1828),
în numele mitropolitului Veniamin Costachi34.
Întreaga ierarhie bisericească, în frunte cu mitropolitul şi apoi în ordine
descrescătoare, era implicată în desfacerea cărţilor. Uneori, înşişi mitropoliţii se
ocupau cu distribuţia, procedura fiind iniţiată de Varlaam. La mijlocul secolului al
XVIII-lea, mitropolitul Nichifor s-a ocupat şi el cu vînzarea cărţilor: „acest
Molitvenic (Iaşi, 1749), al meu carile am cumpărat de la preosfinţia sa părinte
mitropolit Nechifor”35. Aşa cum s-a arătat în alte locuri, mitropolitul Gavriil
Callimachi a controlat distribuţia cărţilor tipărite în vremea sa. Ne referim aici la
Evanghelia din 1762, pe care înaltul ierarh a trimis-o la episcopii să fie vîndută. În
decembrie 1762, Gavriil Callimachi i-a scris episcopului Inochentie de Huşi: „s-au
orînduit şi la eparhiia Frăţiei Tale o sută cinsprezăci Evanghelii, de care pohtim pe
Sfinţiia Ta, împărţindu-le, să orînduieşti feciori ca să strîngă mai în grabă <banii>
şi să ni-i trimiţă aicea ca să-i dăm şi noi la neguţători să nu să mai înmulţască cu
dobînda. Şi aceşti bani să vor lua de pe la preoţi şi de pre la ctitori”. O scrisoare de
înştiinţare a fost trimisă şi ultimilor, obligaţi să cumpere: „şi iată că s-au primit şi
cartea cătră preoţi şi cătră ctitorii sfintelor biserici şi de la aceiaşi o să s(e) ia şi
banii”36. La sfîrşitul secolului, şi mitropolitul Iacov II Stamati s-a ocupat cu
vînzarea cărţilor. Despre două Ceasloave (Iaşi, 1797) ştim că „l-am cumpărat de la
preasfinţitul mitropolit Iacov şi am dat pe dînsul 22 lei“, la 10 februarie 1797, iar
preotul Grigori din Rothiana a cumpărat unul „pe banii miei, de la Sfînta Mitropolii
Iaşului, de la arhiepiscopul nostru Iacov”, la 26 septembrie 1799. Succesorul lui
Iacob II Stamati, Veniamin Costachi, s-a implicat şi el în vînzarea cărţilor: “această
Liturghie <Iaşi, 1818> este a iconomului Gheorghiu din satul Epureni şi vînzătorul
este dumnealui luminat mitropolit Veniamin“37.
33
34
Bodinger, Cartea rom. veche în BCU din Iaşi, p. 367; Bobulescu, Vieţi de zugravi, p. 38.
35
Mosora, Hanga, op. cit., p. 65.
36
Arh. St. Bucureşti, Ms. 544, p. 328-329, nr. 100.
37
Cristache-Panait, Circulaţia în Moldova, p. 427; Dima, Cartea rom. veche în Arh. St., p.
160 şi 265.
Cum s-a arătat în alt loc, mitropoliţii supravegheau şi vînzarea cărţile aduse
de peste graniţă.
În cazul tipografiilor care au lucrat în beneficiul patriarhiilor ortodoxe
orientale, distribuţia cărţilor a fost controlată de patriarhi. La 6 martie 1689,
patriarhul Dositei al Ierusalimului îi scria omologului Adrian al Moscovei: „acum
tipărim cărţi în Iaşi, din care vom trimite Sfinţiei voastre 30 de cărţi”. La 12
octombrie 1715, Iustin egumenul mănăstirii Barnovschi din Iaşi îi raporta
patriarhului Hrisant Notara că s-a încheiat imprimarea unei cărţi la Iaşi (probabil
lucrarea patriarhului privitoare la Sf. Ioan Damaschin) „deşi a fost zăbavă, dar
vinovat era tipograful, şi nu eu. Din care-Ţi trimitem două <exemplare>. Trebuia
să trimitem şi altele, dar pînă acum atîtea au ieşit şi s-au dat. Şi pe urmă, avînd
răspuns, vom face după porunca Ta”. Ioan Scarlat, ginerele domnului Nicolae
Mavrocordat, îi scria la 30 iunie 1730 aceluiaşi Hrisant Notara: „am primit cele
zece cărţi Împotriva Latinilor (Iaşi, 1682) ale răposatului preafericit Nectarie, şi le
voi împărţi la cei ce ştiu limba latină, după porunca Ta”38. Patriarhul Hrisant
Notara se interesa îndeaproape şi de activitatea tipografică din Ţara Românească,
intervenind chiar, în distribuţia cărţilor. Cum reiese din scrisoarea lui Antim către
patriarhul Ierusalimului, în august 1714 Hrisant hotărîse să nu „iasă în afară nici o
carte tipărită”. Mitropolitul Ţării Româneşti îşi exprima regretul că neştiind acest
lucru, dăduse 24 cărţi lui Mitrofan de Nissa „pentru osteneala lui, care zice că le
trimite în ţara sa”. Despre cele 24 de cărţi îi scria Mitrofan de Nisa lui Hrisant la 12
august 1714, că le-a trimis „venerabilelor mănăstiri din ţara noastră în dar, ca unele
ce sînt de mare folos părinţilor ce se aflau în ele, care sînt fără învăţătură şi foarte
sălbatici din pricina tiraniei de mulţi ani”39.
Coborînd pe scara ierarhică, imprimatele erau trimise la episcopii.
Penticostarul tipărit în anul 1753 la Iaşi „s-au orînduit de măria sa Vodă, cu
cheltuiala sfinţiei sale părintelui mitropolitului Iacov şi cu osteneala sfinţiei sale
părintelui episcopului <de Huşi> de s-au dat pe la sate <…>. Eu, cu porunca
părintelui episcopului ot Huşi, Gavri(l) monah ot Huşi, le-am împărţit, let 7261
<1753> aprilie 9”. Cîteva zile mai tîrziu, la 17 aprilie, cartea era cumpărată în satul
Străşeni, iar la o dată neprecizată a aceluiaşi an, de sătenii din Vama (SV) 40. Cum
s-a văzut mai sus, episcopul de Huşi a primit de la mitropolitul Gavriil Calimachi
115 Evanghelii (Iaşi, 1762) ca să le vindă. În 1777, cînd era episcop de Roman,
Leon Gheuca a colaborat cu omologul Chesarie al Rîmnicului, care i-a trimis un
legător ambulant cu cărţi tipărite în Ţara Românească să le vîndă în Moldova.
38
Hurmuzachi-Iorga, Doc. greceşti, vol. XIV, partea I, p. 692-693 şi 1049; Panaitescu,
Patriarhul Dositei al Ierusalimului, p. 101.
39
Hurmuzachi-Iorga, Doc. greceşti, vol. XIX, partea a III-a, p. 119.
40
Balaur, Biserici, p. 27-28; Mosor, Gavriil Callimachi, p. 772; Xenopol, Casa Callimachi,
p. 138; Inscripţii, în IN, fasc. 7 (1928), p. 253; Marian, Inscripţiuni, p. 32.
După ce Ioan legătorul a vîndut o parte din cărţi în eparhia Romanului, episcopul
Leon îi scria, la 25 septembrie 1777, omologului său Inochentie al Huşilor „ca să-i
dai voie să vîndă cărţi şi la eparhia sfinţiei tale şi vrînd acum să vie m-am lipsit a
înştiinţa şi eu pe sfinţiia ta”. Alt episcop de Roman, Veniamin Costachi, a
participat şi el la distribuţia cărţilor. Învăţătură creştinească (Iaşi, 1790 „ s-au dat
de Viniiamin arhiereul Roman(u)lui” <...> „lui Ion dascalului d(e) Pădureni”41.
Mult mai tîrziu, la 29 septembrie 1834, acelaşi Veniamin Costachi devenit
mitropolit, îi scria lui Sofronie Miclescu episcopul de Huşi că au început să se
tipărească în ţară cărţile bisericeşti, pentru a nu mai fi aduse din străinătate. Arătînd
că s-a tipărit Molitvenicul, care costă un galben bucata, cere să comunice cîte
exemplare îi trebuiesc în eparhie. La 12 noiembrie 1834, Gavril Mironovici îl
înştiinţa pe Sofronie că din porunca mitropolitului îi trimite 100 de exemplare
legate din Molitvenic pentru parohiile din eparhie şi cere adeverinţă de primire. La
17 mai 1837, mitropolitul îi amintea episcopului de Huşi că a rămas restanţă cu
suma de 1907 lei pentru cărţile luate de ieromonahul Paisie şi cere să-i trimită
grabnic, deoarece tipografia are nevoie de bani pentru a tipări alte cărţi42.
Episcopiile erau puncte de distribuţie şi pentru cărţile aduse de peste
graniţă. Pe Liturghia (Sibiu, 1798) din Drăguşenii Vechi, Vasile protopopul
Lăpuşnei a notat în anul 1802: „această sfîntă Liturghie ci s-au dat de la sfînta
episcopie den <…rupt> cu preţul 17 lei, adecă şaptesprezece, s-au dat la satul
Drăguşeni, ci au plătit-o cu drepţi bani lor şi este dreaptă a lor”43.
În afară de episcopii, cărţile erau luate de protopopiate, de unde erau
cumpărate de bisericile satelor: Psaltirea (Iaşi, 1766) „s-au dat la satul Cişmăneşti
<şi este> cumpărată de seteni cu bani 3 lei pol 5 par(ale) <…>. Dat(ă) de mine
smeritul iermonah Calistru iconom ot Dorohoi, leat 1766 iun(ie) 18”44. Cum s-a
văzut în capitolul privitor la Acte şi foi volante imprimate, rolul protopopiatelor în
distribuţia acestor imprimate este bine susţinut prin documente de arhivă.
Participarea protopopiatelor la distribuţia cărţilor este explicită în porunca
Dicasteriei Chişinăului şi Hotinului de la 23 noiembrie 1815. Informîndu-i pe
protopopi că s-a tipărit Liturghia (Chişinău, 1815), „Dicasteria va poronci pin toată
eparhiea ca să vii aice spre a-ş(i) lua Leturghii şi de acum înainte să slujască pe
dînsăli, aducînd şi bani pentru dînsăli. Drept aceea ţî să scrii cucernicii tale ca după
primire aceştii poronci îndată să vii însuşi cucerniciea ta sau să trimiţi un preut din
partea cucernicii tale ca să iei Leturghii pentru toate bisăricile ci sînt în protopopia
cucernicii tale, trimiţînd şi bani, cîte 30 lei pentru fiişticare Leturghii”. Între
41
Molin, O legătorie de carte a Rîmnicului, p. 421-423; Cartea rom. veche în BCU
Bucureşti, p. 99.
42
Tezaur arhivistic vasluian, p. 190, nr. 758 şi 761 şi p. 200, nr. 815.
43
44
Bodinger, Cartea rom. veche în BCU din Iaşi, p. 119.
protopopii care au răspuns poruncii au fost Constantin Feodorovici de la ţinutul

Făleşti, care a cumpărat 62 de exemplare, motivînd că „la multe biserici sînt
Liturghii boiereşti”; protopopul Gheorghe Rodostat de la ţinutul Hotinului a
cumpărat 80 de bucăţi, Nichita Glizean de la ţinutul Ismail a cumpărat 11
exemplare; Ioan Dimitriu de la ţinutul Lăpuşna a cumpărat pentru toate bisericile
din protopopiat, la fel ca Teodor Stămati de la Soroca45.
După 1812, în Basarabia, cei care preluau tipăriturile de la protopopiate
pentru a le distribui la bisericile din sate erau blagocinii. Molebnicul (Chişinău,
1815) „s-au dat de la sfînta Mitropolie la biserica din satul Cucioaia <…> la anul
1815 în luna lui decembrie”, iar Polihronismosul (Chişinău, 1826) „s-au trimis
<la> bisărica S(fîntul) Spiridon“ de blagocin ierei Ioan Cozmici46.
Este important de relevat că după 1812, cărţile au continuat să circule de
ambele părţi ale Prutului. Studierea circulaţiei atestă prezenţa în număr mare a
cărţilor tipărite la mănăstirea Neamţ şi la Iaşi peste Prut şi a celor tipărite la
Chişinău şi Sankt Petersburg, dincoace. Un Tipic (Chişinău, 1823) „s-au cumpărat
cu trii lei den oraş Iaşii de preotu Gheorghe Clipa ot Avrămeşti, ţinutul Tutovii
<…>, la anul 1843 iuni 3”, în timp ce Noul Testament (Sankt Petersburg, 1817)
„iaste a diaconului Ioan ot Derzica, cumpărat di la păratele (sic!) iconomul
Ghiorghi ot Dorohoi, dati fiind di la preosfin(ţi)tul mitropolit din Ieş“. Uneori,
cărţile erau luate de vreun negustor localnic care se întîmpla să treacă graniţa
pentru negoţul lui: „această carte, sfîntul Apostol (Iaşi, 1835), e cumpărată pentru
dascalul din Buda, Ion Matei sin Dumbrava, din Moldova de peste Prut, de
negustorul din Chişinău Ilie Alexie Antonov <…>. Anul 1848, ziua 21 martie”47.
Puncte de distribuţie a cărţilor erau şi metoacele mitropoliei sau mănăstirii
ce găzduia atelierul: Viaţa sfinţilor din luna septembrie (m-rea Neamţ, 1808) „s-au
cumpărat de la călugărul Dumitru ci şăde la tîrgul Bîrladului, la mitocul Neamţului.
Leat 1808 săptembrie 26”48.
Mănăstirile mari erau puncte de vînzare pentru zonele învecinate, dar se
ocupau de aprovizionarea cu cărţi şi a metoacelor lor: Psaltirea (Iaşi, 1743) „s-au
primit 1743, din sfînta mînăstire Putna, la schitul acestei mănăstiri în Maramureş,
ce să chiamă Moisei”; Molitvenicul (Iaşi, 1754) „l-am cumpărat de la sfinţia sa
părintele stariţul Teofan din sfînta mănăstire Putna <….> la v(ă)leat 7263”; preotul
Andrii din Sălogei a cumpărat Evanghelia (Iaşi, 1762) „cîndu împărţe Ivanghelii
dieacon Ieni răşcan”49.
45
Mihail, Tipărituri rom. în Basarabia, p. 16.
46
Bodinger, Cartea rom. veche în BCU din Iaşi, p. 289; Mihail, Cărţi, ms. şi icoane din
Basarabia, p. 22; BCU”M. Eminescu”, Iaşi, Doc. CCXCII.
47
Caproşu, Chiaburu, Însemnări, vol. IV, p. 271 şi 357.
48
49
Bîrlea, op. cit., p. 133 şi 70; Caproşu, Chiaburu, Însemnări, vol. II, p. 136.
Dintre structurile locale ale statului, participanţi la desfacerea tipăriturilor

erau ispravnicii de ţinut, care trebuiau să impună obligativitatea de cumpărare
atît a formularelor fiscale, a actelor oficiale şi a foilor volante de interes general, cît
şi a cărţilor. Afirmaţia este susţinută de o anafora a marilor boieri ai Ţării Moldovei
din 29 septembrie 1759, prin care s-a hotărît ca tipăriturile „să să împartă în toată
ţara <…>, prin marafetul ispravnicilor de la ţânuturi şi banii aceştiia îi vor da
preoţii, diaconii şi poporănii, scriindu-li din partea Mării Tale luminate cărţi
ispravnicilor de ţânuturi cu chipul ce s-a socoti şi cu poroncă ca aceea ca să fie
silitori asupra aceştii trebuinţe, cum şi din partea părintelui mitropolitului iar”50.
O dată ajunse la structurile civile şi eclesiastice însărcinate cu desfacerea,
cărţile erau trimise mai departe la destinatari. Obligativitatea de cumpărare se
aplica în primul rînd comunităţilor religioase: biserici, mănăstiri şi ctitorilor lor.
Mărturii în acest sens sînt oferite de documentele din 29 septembrie 1759 şi
decembrie 1762, de porunca Dicasteriei Mitropoliei Chişinăului din anul 1815 şi de
însemnările de pe cărţi. În cel dintîi document se preciza ca tipăriturile „să se
împartă în toată ţara, prin toate satele ce vor fi <avînd> biserici. Şi să se dea şi pe la
mănăstirile de Ţară şi pe la mănăstirile greceşti, fiindcă şi aceste supt păstoria
Mitropoliei noastre se află. Şi pe la schituri, cum şi pe la besearicile domneşti şi
boiereşti”51. Se pare că anaforaua boierilor din 1759 prezenta situaţia obişnuită a
desfacerii şi destinaţiei cărţilor. Este evident că Liturghia din 1759 s-a distribuit
coordonat dacă a ajuns aproape simultan în diferite locuri din Ţara Moldovei.
Obligativitatea de cumpărare a cărţilor de către comunităţi era îndeplinită de preoţi
ori de ctitorii aşezămintelor religioase. De aceea, de multe ori numeroasele feţe
bisericeşti care apar în însemnări ca vînzători sau cumpărători la o dată foarte
apropiată de apariţia cărţii, nu vînd şi nu îşi cumpără propria carte, ci constituie
ultima verigă de distribuţie. În acest sens, pe un Tipicon (Iaşi, 1826) s-a notat:
„această carte ce să numeşte Tipicon s-au dat la biserica noastră, la Şărbeşti, de
preosfinţitul mitropolitul nostru Veniamin, şi au plătit-o preoţii i diiaconii şi
dascalul, dar să-l ţii nime, cu cincizăci de lei”52. Menţiunea „am dat” trebuie
înţeleasă în multe cazuri „am vîndut”, deoarece pentru „am donat” se foloseau
expresiile „am dăruit”, „am dat de pomană”, „am dat pentru sufletul”, „am miluit”
şi, din secolul XVIII înainte, expresia provenită din limba greacă „am afierosit”.
Din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, cei care se ocupau de
înfăptuirea achiziţiei de către biserici erau epitropii. A fost şi cazul bisericii Sf.
Dimitrie din Suceava: Evanghelia (Iaşi, 1762) „este a sfintei biserici a Marelui
50
BAR, Doc. Ist., CLLXXXVI/44, original, şi copie în Condica Mitropoliei din anul 1816,
de Toader Gaşpar diac de divan, la Arh. St. Iaşi, Doc., Pachet CCCLX/43, f. 89-91; Turcu,
Cărţi, tipografi şi tipografii, p. 30.
51
Ibidem.
52
Iorga, Inscripţii din bis. României, vol. II, p. 229, nr. 651.
Mucenic Dimitrie den tîrg din Sociava, cumpărată cu bani de milostenie a

epitropilor şi a altor creştini. Şi s-au scris şi la condica bisericii <…>. Şi s-au iscălit
şi epitropul bisericii, la v(ă)leat 7271 <1762> sept(embrie) 14”. Precizarea s-a făcut
şi pe alte cărţi ale bisericii cumpărate la date mai îndepărtate de anul apariţiei:
Triodul (Iaşi, 1747) şi Canonul Sfîntului Spiridon (Iaşi, 1750)53. Fireşte, dacă o
persoană membră a unei comunităţi dorea să cumpere o carte în contul bisericii,
căreia i-o dona apoi, lucrul era posibil. La acest aspect se referă însemnările despre
cumpărarea unor tipărituri „pe seama bisericii”54.
Din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea este frecvent atestată
desfacerea dirijată a cărţilor prin intermediul distribuitorilor ambulanţi. Metoda,
numită colportaj, a fost masivă, mai ales în cazul Transilvaniei. Purtătorii de cărţi
de vînzare fiind încadraţi de cercetători în categoria colportorilor, mulţi dintre ei se
regăsesc în bibliografia consacrată circulaţiei cărţii româneşti55. În ciuda acestui
fapt, vînzătorii ambulanţi nu trebuie incluşi fără discernămînt în rîndul
colportorilor, impunîndu-se distincţia între cei care vindeau cărţi în nume propriu şi
care erau veritabili colportori, şi vînzătorii trimişi de un atelier tipografic să facă
acest lucru. Amintim doar că în 1752, la Arad soseau de la Rîmnic 200 de cărţi
aduse de legătorul Oprea, în schimbul lor tipografia solicitînd cheltuiala imprimării
şi a transportului56. Se ştie şi că domnul Constantin Mavrocordat în a doua domnie
în Ţara Moldovei a poruncit ca pentru suplinirea lipsei de cărţi de aici, să fie aduse
din Ţara Românească. Legat de asta, la 24 martie 1742, marele vistiernic îi scria
starostelui de Putna despre trecerea unui lipcan în Ţara Românească şi îi poruncea
să dea banii necesari pentru 50 de cărţi bisericeşti în limba română pe care urma să
cumpere de acolo comisul Grigoraş57. Probabil că asemenea cumpărături se făceau
în urma unor solicitări ferme din partea doritorilor, anticipînd fenomenul
prenumeraţiei. Între 1 septembrie 1746 şi 31 august 1747 (văleat 7255), Gavril de
la vistierie a cumpărat un Triod, un Antologhion (Rîmnic, 1745) şi o Evanghelie,
fiecare cu 12 lei, „care mi-au adus-o din Ţara Românească” şi le-a donat bisericii
Sf. Paraschiva din Iaşi. Cîţiva ani mai tîrziu, între 1752 şi 1753 (văleat 7261) este
pomenit un „Petre munteanul carele purta cărţi de vîndut” şi de la care ierei Pavăl
din Hundriceni, cumpăra un Apostol (Buzău, 1704) cu 3 lei, 10 potronici şi 5 bani.
În 1777, Ioan legător de cărţi a fost trimis de episcopul Chezarie al Rîmnicului să
vîndă cărţi tipărite în Ţara Moldovei58.
53
Mitric, op. cit., II, p. 50, 57 şi 105.
54
Iorga, Studii şi doc., vol. XIII, p. 208.
55
Amintim doar: Şchiau, Cărturari şi cărţi; Dudaş, Vechi cărţi rom. călătoare; Cristache-
Panait, Circulaţia cărţii vechi bucureştene.
56
Dudaş, Vechi cărţi rom. călătoare, Bucureşti, 1987, p. 25.
57
Condica lui Constantin Mavrocordat, vol. I, p. 149; Caproşu, Doc. Iaşi, vol. V, p. 120.
58
Caproşu, Chiaburu, Însemnări, vol. I, p. 527 – 528; Inscripţii, în IN, fasc. 7 (1928), p.
245; Molin, op. cit., p. 421-423.
Aceşti vînzători sînt impropriu numiţi colportori, deoarece ei fac parte din
structurile organizate de distribuţie a cărţilor, de regulă aduse de peste graniţă.
Avînd în vedere faptul că ne aflăm în prima jumătate a secolului al XVIII-lea, este
la fel de impropriu şi ca „Petre munteanul carele purta cărţi de vîndut” să fie
considerat librar. În acest stadiu al cercetării, prima menţiune a noţiunii de librărie
se referă la Liturghia (Chişinău, 1815), care „s-a cumpărat din libria cărţil(or) ci să
află în dughenili sfintei Mitropolii din Iaşi, astăzi, fevr(uarie) 26, 1843, şi s-au dat
la sf. bisărică cu hramul Sf.. Ierarhu Nicolae din satul Costeştii, oblastia Basarabii”59.
Pentru Ţara Moldovei, cea dintîi menţiune a unui negustor ambulant de
cărţi, numit astfel de către contemporani, cunoscută în acest stadiu al cercetării,
este din 24 septembrie 1779. Preotul Gheorghe Antiohiviciu Aracsicu a scris pe un
Apostol (Bucureşti, 1774) că „am cumpărat-o eu singuru în putenţa mea, de noo, de
la unu neguţătoriu, anumi Lazăr de pi Tazlău, care Lazăr era neguţător de cărţi, de
li aducea din Ţara Rumânească din Bucureşti şi li neguţătorea, adică le vendea mai
scumpu aicea în Ţara Moldovii”. Următoarea menţiune este tocmai din 18 martie
1849, pe o carte apărută cu un secol înainte: Liturghia (Iaşi, 1747) „o am cumpărat
de la un vînzător de cărţi, Dumitru Lesne, împreună cu alte cărţi <…> Suceava
<...>. Luca Popovici, dascal b(isericesc)” 60.
Condiţiile în care astfel de negustori puteau să distribuie cărţile luate din
tipografii sînt înfăţişate în contractul încheiat la Sibiu în 27 iulie 1807 de Ioan
Piuariu Molnar, editorul Mineelor imprimate la Buda în anii 1804–1805, cu
negustorul Procopie Vasile Canusi pentru distribuţia acestora în Ţara Românească:
„adecă eu, cel mai jos iscălit, dau scrisoarea mea la mîna dum(isale) chir Procopie
Vasilie Canusi, precum să să ştie că astăzi i-am vîndut dumisale o sută cincizeci de
Minee de 12 luni, adecă cincizeci dezlegate şi o sută legate. Ceale cincizeci
nelegate le-am tocmit un trup florinţi nemţeşti, optzeci <...>, care fac patru mii de
<...> flor(inţi) nemţeşti. Iară ceale o sută de trupuri legate le-am tocmit cu
dum(nealui) căte flo(rinţi) 94, adecă noaozeci şi patru de flor(inţi) nemţeşti”61.
Deţinînd monopolul distribuţiei Mineelor, observăm că editorul ceda, la rîndul său,
exclusivitatea difuzării cărţilor în Muntenia lui Canusi, cu excepţia a 50 de trupuri
pe care i le datora episcopului Iosif de Argeş, ce făcuse corectura cărţii şi prefaţa la
tirajul destinat Munteniei: „iară eu, Ioan Molnar, doctor de ochi şi profesor, mă leg
înnaintea dumisale chir Procopie Vasilie Canusi ca afară din Mineaele ce sînt dator
preasfinţitului părintelui Iosif, chirio chir episcopului de Argeş, 50 de trupuri, să nu
fiu slobod a vinde nici un Mineiu în partea Ţării Rumâneşti de astăzi înainte. Iară
de va putea dum(nealui) arăta că am vîndut, să fiu datoriu a plăti dum(isale) <...>
cinzeci de flor(inţi). Iară cine va strica dintre noi <...>, ori chir Procopie Vasilie
59
60
Ibidem, vol. II, p. 307 – 308 şi vol. IV, p. 376.
61
Iorga, Studii şi doc.,vol. XII: Scrisori şi inscripţii ardelene şi mureşene, p. 162.
Canusi, ori domnul Molnar doftorul, să fie unul altuia trei mii de florinţi nemţi
dator şi platnic să-i dea celuia ce voieşte să stea contractul. Însă eu îi dau voie să le
vînză dum(nealui) în numele mieu în Ţara Rumânească, ca să fie nesupărat la
vînzare”62. Prin extindere, putem considera că pentru acele cărţi care nu erau
imprimate în atelierele tipografice ale Mitropoliei, distribuţia nu s-a făcut cu
participarea structurilor ierarhice proprii ale Statului şi ale Bisericii, ci prin
intermediul negustorilor, dar cu acordul celor două instituţii care controlau
pătrunderea cărţilor străine în ţară.
Cărţile se vindeau uneori şi în dughene, dar erau amestecate cu alte
mărfuri. Vieţile Sfinţilor pe luna Iulie (m-rea Neamţ, 1814) au fost cumpărate de
preotul Ioan, sachelarul biserii Uspenia din Botoşani „împreună cu alte unsprezăci,
ce sînt cuprinzătoare preste tot anul, pe care am plătit preţul lor doau sute
şeasăsprezăciu lei, la dumnealui chir Gheorghie Atanăsiu băcalu, tot din Botoşeni”.
La Iaşi şi la Chişinău, dughenile în care se vindeau cărţi erau amplasate pe lîngă
tipografie sau Mitropolie, caz în care puteau fi specializate în vînzarea tipăriturilor.
Dascălul Gheorghie a cumpărat un Catavasier (Iaşi, 1792) „de la dughenile
dumisale mitropolitului Iacov <II Stamati> din tîrgul Ieşului“ la 20 octombrie
1802, Psaltirea (Iaşi, 1807) „iaste cumpărată di căpitanu Postică din tîrgu Iaşului,
di la poarta mitropolitului, la anu 1807 mai 22 şi am dat 13 lei”, iar Descrierea
Moldovei (m-rea Neamţ, 1825) a fost „cumpărată cu cinci lei de la o braşovenie din
poarta Mitropoliii” din Iaşi. În 1822, la Chişinău, vînzarea cărţilor din dugheana
tipografiei era sarcina călugărului Damaschin63, desigur în cadrul a ceea ce în
mediul monastic se numeşte „ascultare” călugărească. În asemenea cazuri, vînzarea
cărţii în dughene arată că numărul ştiutorilor de carte şi al doritorilor de lectură a
crescut şi a apărut nevoia unei persoane care să se ocupe de operaţiune.
Cărţile se vindeau şi direct din atelierul tipografic, începutul făcîndu-l
Cartea românească de învăţătură (Iaşi, 1643). În Ţara Românească, pe Ceaslovul
slavon din anul 1749 se arată suma de 154 taleri ca fiind costul lucrării şi că s-au
pus în vînzare volumele nelegate cu preţul de un zlot bucata, din care Mitropolia
urma să ia 25 parale, eclesiarhul 3 şi diortositorul 6 bani64. Pentru Ţara Moldovei,
ştirile în acest sens sînt numeroase de la sfîrşitul secolului al XVIII-lea. Ghiorghi,
ctitorul bisericii din satul Pleşeşti (SV) a cumpărat Triodul (Iaşi, 1747) „în Ieş, de
la Duca Sotiriovici tipograful, să fie la sfînta besărică ce am făcut noi în Plăşeşti
<...>, la anul <...> 1747”. La 26 octombrie 1780, Mihai, ginerele lui Pagul scria pe
un Catavasier (Iaşi, 1778): „am dat 2 lei pi dinsu la ortografie (sic!) den Ieşi”. La 2
martie 1828, Adoleshia Filotheos (Iaşi, 1815-1819) şi la 10 mai 1827, Liturghia
62
Stoide, Comerţul cu cărţi, p. 163.
63
Corfus, op. cit., p. 109-110; Caproşu, Chiaburu, Însemnări, vol. III, p. 225, 345; Cartea
veche rom. în BCU Bucureşti, p. 201; Mihail, Contribuţii la BRV, II, p.768.
64
BRV, vol. II, p. 109.
(Iaşi, 1818) „este cumpărată din tipografie sfintii Mitropolii”, la fel ca o Carte
folositoare de suflet (Iaşi, 1819), pe care preotul Ioan Vasilovici din Crăteşti, „o am
luat de la Ieşi, din tipografia sfintei Mitropolii în Moldaviia, cu preţ 4 lei. 1825
fevru(ar) 1”. Liturghia (Chişinău, 1815) preotului Alixandru Herescu din Heciu
Nou a fost „cumpărată de la tipografia înaltpreosfinţiei sale mitropolit şi exarh
Gavriil (al) Chişinăulu(i) şi Hotinulu(i), la anul 1821 mart 25 zile. Şi cumpărătura
iasti treizăci şi cinci de lei”. Pentru datoriile presviterilor de popor (Chişinău,
1823) „iaste drept a părintelui Theodor Ciohoran, cumpărată din sfînta mitropolie,
cu 5 lei, la 1823 noiem(brie) 3 zile”. Mineiul de obşte (Chişinău, 1819) „e
cumpărată în tipografia duhovnicească din Chişinău, cu preţul unsprezece ruble şi
patruzeci de copeici”65.
Menţiunea vinderii cărţilor din atelierul tipografic o face şi Ghervasie
ieromonahul din mănăstirea Neamţ într-o scrisoare către duhovnicul Serafim de la
mănăstirea Hangu, în noiembrie 1821: „sfinţia sa, părintele Vucol mi-au spus cum
că de sf(inţia) ta fiind îndatorit, au venit la noi, zicînd că ai scopos să cumperi
trusteale tomurile Sf(în)tului Efrem, două Ev(an)ghelii mari şi pe Sfîntul Isaac şi să
te vestesc preţul lor. Vei şti sf(inţia ta că al treilea tom al Sf(în)tului Efrem încă nu
iaste gata, ce mai iaste încă de tipărit încă ca la zeace coale. Iară celelalte, întăi şi al
doilea, sînt. Cum şi Sfîntul Isaac din vreo zeace ce au mai rămas, de vei grăbi, vei
apuca vreunul. Cum şi pentru Ev(an)ghelii asemenea, iarăşi de vei grăbi. Preţul
unei Evanghelii legată iaste o sută lei, un tom de al Sfîntului Efrem iaste 14 legat cu
meşină şi Sfîntul Isaac, 16 lei legat cu meşină. Iară pentru al treilea tom, fiind încă
negata, va rămînea, măcar că am legat prost vreo 6 şi am dat prin biserici spre
cetire. Preţul acestuia încă nu să ştie, dar socotesc că dezlegat va fi 15 lei. Eu am
pus în lucrare pentru Evanghelii de să leagă, fiindcă ni să cer şi în alte locuri, şi
socotesc că pe la Sfîntul Spiridon poţi trimite după dînsele că să vor afla gata,
trimiţînd împreună şi cuviinciosul preţ. Iară după Sfîntul Isaac şi după I şi al II-lea
tom al Sf(întului) Efrem, măcar şi mîine, că să află gata, asemenea trimiţînd şi
cuviinciosul preţ ce s-au arătat mai sus”66.
Privitor la tipografi, în rîndul distribuitorilor ocazionali ar trebui încadraţi
doar cei care vindeau cărţile primite pentru munca lor. Iată cîteva exemple: popa
Ursul din Tîrgul Neamţ a cumpărat un Molitvenic (Iaşi, 1749) „în Ieşu <de> la
tipograful, de la Clementu“. Liturghia (Iaşi, 1759) „am cumpărat eu, preutul Dincă
Moisăi <...> din Ieş, di la Gligori tipograf”, la 15 august 1763, iar Dimitrie
ieroshimonah, egumenul schitului Brazi, a cumpărat Chiriacodromionul (m-rea
Neamţ, 1811) la 6 ianuarie 1824 „cu 35 lei, de la părintele Antonaş tipograf”67.
65
Caproşu, Chiaburu, Însemnări, vol. I, p. şi vol. III, p. 466; Cartea veche rom. în BCU
Bucureşti, p. 166; Bodinger, op. cit., p. 361.
66
Ivan, Cărţi de ritual, p. 265-266.
67
Mitric, Cartea rom. veche în j. Suceava, vol. II, p. 51; Caproşu, Chiaburu, op. cit., vol.
III, p. 550 şi IV, p. 551.
Transportul cărţilor la destinaţie.

De regulă, cărţile se vindeau nelegate: cartea-marfă era în stare semifinită,
adică avea colile doar colaţionate în funcţie de signatură şi banderolate pe volume,
dar lipsea legătura propriu-zisă, care urma să se facă la locul de cumpărare. Se
proceda aşa deoarece se uşura greutatea şi se micşora volumul mărfii transportate,
iar legătura de carte depindea de preferinţa cumpărătorului68.
Din punctul de vedere al ambalajului, în perioada de început a tiparului,
acesta se rezuma la butoaie. Procedeul se aplica în Apusul Europei, unde colecţia
de 14000 de volume pe care împăratul Ferdinand al II-lea al Austriei a cumpărat-o
de la Filip-Eduard Fugger, a fost încărcată în butoaie şi transportată pe şlepuri de la
Augsburg la Viena. Mai tîrziu, cărţile se făceau baloturi învelite cu pînză ori se
aşezau în lăzi, ce reprezentau forma evoluată de împachetare pentru drum lung.
Transportul cărţilor s-a făcut cu carele sau căruţele, ca peste tot în Europa
vremii. Iată cum descrie în anul 1514 un contemporan sosirea la Basel a unei
încărcături cu cărţi imprimate de marele tipograf Aldo Manutius: „imediat ce
soseşte un car plin de cărţi, se prezintă treizeci de clienţi în loc de unul. Nu vor
decît să le plătească şi se bat ca să le aibă“69. În Ţara Moldovei, cărăuşia s-a făcut
aproape exclusiv cu carele trase de boi pînă destul de tîrziu, în secolul al XIX-lea.
La 7 decembrie 1791, negustorul Grigorie Anton Avramie, aflat la prăvăliile din
Botoşani, îi anunţa asociatului său din Iaşi, Ioan Adamache, primirea unor cărţi de
la Viena, pe care dorea să i le expedieze fără întîrziere. Problema este reluată şi în
scrisoarea din 23 decembrie 1791, Avramie scriind că se străduia „să expedieze
lada cu cărţi, în schimb nu putea găsi căruţe, din cauza vremii proaste”70.
În cazul aducerii cărţilor de peste hotar, staroştii ţinuturilor de margine erau
obligaţi să asigure transportul acestora la Iaşi. La 24 martie 1742, Constantin
Mavrocordat îi scria lui Dumitraşcu staroste de Putna despre trecerea unui lipcan în
Ţara Românească pentru aducerea a 50 de cărţi în limba română. „Şi aducînd
cărţile, să-i de şi un om cu o căruţă să le aducă la Iaşi“71.
Mănăstirile din apropierea graniţei contribuiau cu mijloacele proprii de
transport la aprovizionarea cu hîrtie a tipografiei. S-a văzut că în Basarabia
protopopiatele erau obligate să-şi trimită oamenii la tipografie pentru a lua cărţile
ce le reveneau. Ştiind că nici tipografia şi nici Mitropolia nu dispuneau de
mijloacele necesare unor transporturi de amploare, rezultă că fiecare episcopie,
protopopiat sau mănăstire îşi trimitea carele să ia tipăriturile pe care trebuiau să le
desfacă în zona sa de jurisdicţie spirituală. Abia de la sfîrşitul secolului al XVIII-
lea, pentru transportul tipăriturilor s-a folosit şi poşta sau menzilul.
68
Geck, Gutenberg şi arta tiparului, p. 88.
69
Flocon, Universul cărţilor, p. 173 şi 331.
70
Carataşu, Cat. bibl. unui mare negustor, p. 190; Stoide, Caproşu, Relaţiile Braşovului cu
Moldova, p. 11.
71
Vînzarea cărţilor.
În ciuda faptului că bibliografia privitoare la istoria cărţii româneşti şi, mai
ales, la circulaţia acesteia, este foarte bogată, noţiunea de vînzare de carte este
aproape inexistentă. Mai mult, unii autori resping orice conotaţie economică a
funcţionării tipografiilor, considerînd că unicul mobil care a stat la baza producţiei
lor a fost programul politico-religios sau cultural. S-a afirmat chiar, că şi atunci
cînd se vindeau tipăriturile, veniturile obţinute căpătau semnificaţia unor ofrande
aduse Bisericii72. Ţinînd seama de costurile mari presupuse de înfiinţarea şi
funcţionarea unui atelier tipografic, credem că distribuţia cărţilor însemna, în
primul rînd, vînzare. Cea mai mare parte a producţiei tipografice se distribuia prin
vînzare sub controlul direct al autorităţilor patronatoare de tipar şi prin intermediul
structurilor administrative ierarhice aflate în ţară şi care aveau sarcina impunerii
obligativităţii de cumpărare pentru categoriile destinatare ale tipăriturilor.
Procedeul s-a aplicat de la începutul activităţii tipografice şi a fost comun Ţărilor
Române şi întregului spaţiu medieval. Argumentele sînt asigurate de analogia cu
situaţia tipografiilor din spaţiul înconjurător Moldovei şi de însemnările de pe cărţi.
La Braşov, activitatea tipografică a diaconului Coresi, desfăşurată în
cadrele fixate de preceptele religioase reformate ale mijlocului secolului al XVI-lea
a avut, incontestabil, un aspect economic: tipograful a lucrat pe bază de comenzi.
Nu întîmplător, principalele cărţi în limba română: Întrebare creştinească,
Tetraevanghelul şi Pravila au fost tipărite între anii 1560 şi 1562, adică imediat
după 1559, cînd municipalitatea din Braşov a hotărît reformarea Bisericii ortodoxe
a românilor din Şchei şi a apărut posibilitatea valorificării lor. Coresi a mai
imprimat Tîlcul evangheliilor în anul 1565 cu cheltuiala nobilului calvin Forro
Micloş, imediat după ce calvinismul a fost declarat confesiune oficială în
Transilvania, în 1564. Mai mult, Coresi a tipărit cărţi şi pentru unii domni ai
Moldovei şi Tării Româneşti. Evanghelia cu învăţătură din anul 1581 a fost
solicitată de mitropolitul Ţării Moldovei Teofan, împreună cu episcopii, iar la 14
august 1582, Lucas Hirscher judele Braşovului constata într-o scrisoare că
Evanghelia cu învăţătură se „vinde foarte bine” în Moldova şi în Muntenia73. În
Ţara Românească, o notă de pe Tetraevanghelul slavon tipărit de Lavrentie
ieromonahul la Bucureşti în anul 1582, atestă că însuşi tipograful a vîndut cartea
fostului staroste de Putna, Broştog şi soţiei sale, Candachia, care au plătit o sumă
menţionată diferit, 145 sau 200 de zloţi. Cumpărarea s-a făcut probabil în ultima
domnie a lui Petru Şchiopu (1582-1591), deoarece Broştog apare în documentele
interne moldoveneşti ca staroste de Putna în anul 1584. Se observă că vînzarea s-a
făcut din Ţara Românească, de tipograf, unui cumpărător moldovean74.
72
73
Hurmuzachi-Iorga, Doc. greceşti, vol. XI, p. 656; Vornicescu, Cazaniile noastre, p. 187.
74
Demeny, Carte, tipar şi societate, p. 139.
Informaţiile referitoare la distribuţia prin vînzare a cărţilor sînt conţinute şi

în prefeţele tipăriturilor din Ţara Românească de la mijlocul secolului al XVII-lea.
Melchisedec egumenul mănăstirii din Cîmpulung recomanda destinatarilor în
precuvîntarea la Învăţăturilor preste toate zilele tipărite în anul 1642, cumpărarea
cărţii, adăugînd că „puţinul preţ ce veţi da” va fi folosit „spre cheltuiala ş-altor cărţi
care iară vor fi de treaba dumnilor voastre”, iar în prefaţa Antologhionului slavon
din 1643, Udrişte Năsturel cerea şi el ca „să vă cumpăraţi această carte”. Pravila de
la Govora (1640) avea preţul de vînzare imprimat: 20 de costande de argint75.
Referindu-ne la altă zonă de credinţă ortodoxă, Kievul, tot în secolul al
XVII-lea, tipografia din Lavra Pecersca avea o cămară din care se vindeau cărţile şi
unde au fost depozitate şi cele pe care mitropolitul Petru Movilă le-a primit de la
tipografia mănăstirii Trei Ierarhi din Iaşi ca să le vîndă comunităţii româneşti
ortodoxe din zonă. Pentru Ţara Moldovei, însemnările de pe cărţi atestă faptul că
după ieşirea de sub teascuri a Cărţii româneşti de învăţătură, între cumpărători
s-au numărat fostul mare logofăt Mihalcea Durac (martie 1643), episcopul de
Rădăuţi (în anul 1644), Vlaicu mare postelnic (în 1652) şi viitorul domn Gheorghe
Ştefan76, ceea ce îndreptăţeşte presupunerea că forma principală de distribuţie a
tipăriturii a fost vînzarea, din moment ce persoane bine plasate în societatea vremii
nu au putut să şi-o procure altfel. De multe ori, între cumpărătorii cărţilor direct din
atelierul tipografic s-au aflat înalţi ierarhi ai Ţării Moldovei. În epocă, regimul
proprietăţii era bine stabilit, între bunurile personale şi bunurile de care se beneficia
ca urmare a exercitării unei funcţii sau a vieţuirii într-o comunitate făcîndu-se
întotdeauna distincţie. Astfel se explică acele însemnări conform cărora însuşi
mitropolitul a cumpărat cărţi din atelierul tipografic. A fost cazul lui Veniamin
Costachi, care a cumpărat 12 volume ale Vieţilor sfinţilor tipărite în tipografia
mănăstirii Neamţ, între anii 1807-1812 şi le-a trimis bisericii din satul Costuleni, de
peste Prut, împreună cu un Apostol tipărit la Blaj, în 181477. Mai mult, între
cumpărătorii cărţilor nou imprimate s-au aflat şi domnii ţărilor vecine. Popa Dinu a
notat pe un Antologhion (Iaşi, 1806) că „este de la măria sa vodă Caragea,
cumpărat şi trimis aici la sfînta biserică Izvorul Tămăduirii, la satul Domneştii de
Jos, şi l-am primit de cînd s-au tîrnosit biserica <în> 1817 ghenarie 1”78. Prezenţa
unei cărţi cumpărate din tipografia de la Blaj de mitropolitul Ţării Moldovei şi a
uneia cumpărate de la Iaşi, de domnul Ţării Româneşti, în biserici din Basarabia,
dovedeşte că distribuţia cărţilor se făcea în primul rînd prin vînzare şi că în
domeniul tipografic practicile erau unitare pe teritoriul românesc. Exemplul există
75
BRV, I, p. 108, 127 şi 135; Duţu, Cărţile de înţelepciune, p. 19.
76
Marian, Inscripţiuni, p. 457; Dudaş, op. cit., p. 336; RI, anul VIII (1922), nr. 7-9, p. 146-147.
77
Balaur, Biserici, p. 36.
78
Brătuleanu, Doc. şi inscripţii vechi din biserici, p. 260-261.
şi pentru a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, cînd mitropolitul Gavriil

Callimachi a cerut să se vîndă Evanghelia (Iaşi, 1762).
Prevederea explicită a vînzării cărţilor apare la începutul secolului al XIX-
lea în prefeţe şi în actele de înfiinţare a unei tipografii. În prefaţa Vieţilor Sfinţilor
tipărite la mănăstirea Neamţ în anul 1807 se arată că „tipărind părinţii o carte a
unei Luni să o vînză celor ce vor vrea să le cumpere”79. În regulamentul de
înfiinţare a atelierului de la Chişinău din 1814, distribuţia cărţilor prin vînzare este
specificată limpede, hotărîrea Sf. Sinod pentru aprobarea înfiinţării tipografiei
prevăzînd: „cărţile tipărite în tipografia exarhală sunt libere a fi puse în vînzare, atît
pentru feţele bisericeşti, cît şi pentru particulari”80. Vînzarea cărţilor din tipografia
basarabeană este probată şi de însemnările pe cărţile imprimate acolo.
Aspectul economic al activităţii tipografice.
Teoria potrivit căreia în activitatea tipografică a Ţărilor Române aspectul
economic a lipsit cu desăvîrşire81 nu este verosimilă. Chiar dacă finalitatea
producţiei sale era diferită de a oricăror alte îndeletniciri, tiparul nu putea face
excepţie de la regulile economice ale vremii. Similar oricărui atelier meşteşugăresc,
tipografia era antrenată într-o serie de relaţii economice pentru a putea funcţiona.
Pe de altă parte, cheltuielile presupuse de înfiinţarea şi funcţionarea unei tipografii
erau mari, astfel încît trebuie să presupunem că se urmărea cel puţin acoperirea
cheltuielilor de lucru, dacă nu şi obţinerea unui anumit profit din imprimare.
Prima menţiune scrisă privitoare la faptul că atelierul tipografic era
aducător de venit pentru instituţia eclesiastică datează din anul 1713 şi este
cuprinsă în Aşezămîntul mitropolitului Antim Ivireanul. Mitropolitul preciza că
tipografii erau liberi să tipărească unele lucrări pe cont propriu şi chiar să le vîndă,
cu condiţia să dea bisericii Tuturor Sfinţilor din Bucureşti, unde era atelierul la care
se referă Aşezămîntul, un procent din venitul obţinut: „din cîţi bani va lua de pe
acea carte, să aibă datorie tipograful să dea bisericii al patrulea ban”. Contribuţia
financiară a tipografiei la sporirea avutului mitropoliei, pe de o parte, şi a unor
participanţi la imprimare, pe de alta, este întărită de o notă făcută pe Ceaslovul
slavon din anul 1749, apărut în Ţara Românească, ce arată suma de 154 taleri ca
fiind costul lucrării şi că s-au pus în vînzare volumele nelegate cu preţul de un zlot
bucata, din care Mitropolia urma să ia 25 parale, eclesiarhul 3 şi diortositorul 6
bani. Documentele de arhivă şi însemnările de pe cărţi arată că ipostaza aducătoare
de venituri băneşti a tipografiei s-a accentuat spre mijlocul secolului al XVIII-lea.
Tocmai la acest fel de a lucra al lui Duca Sotiriovici se referea N. Iorga atunci cînd
îl numea „negustor de tipar”82.
79
Gheorghiţă, Un veac de la moartea lui Veniamin Costachi, p. 113.
80
81
82
Aşezămîntul lui Antim, p. 335; BRV, vol. II, p. 109; Iorga, Reformatorii, p. 144.
În aceeaşi perioadă, în Ţara Românească, Mihail Racoviţă stabilea la 20

iulie 1742, ca atelierele tipografice să funcţioneze doar în incinta Mitropoliei sau a
Episcopiilor, sub supravegherea ierarhului respectiv, justificînd măsura prin aceea
ca „dreptul care-l aduce tipografia să fie dat <acestuia>, care mai presus de toţi
ceilalţi are a întîmpina şi a îndrepta greutăţile care vin asupră-i şi se ivesc pentru el
de fiecare dată, drept neînsuşitt întru nimic, de nici o persoană şi supt nici un
motiv. Căci cel ce ar îndrăzni să smulgă Bisericii un drept strein lui este
răspunzător în faţa legii”83. Rezultă că tipografia avea o latură economică ce nu
poate fi ignorată şi care, date fiind unitatea tehnică şi organizatorică a domeniului,
circulaţia permanentă a meşterilor tipografi în întreg spaţiul românesc şi schimbul
de domni între cele două Ţări Române, a existat şi în Ţara Moldovei.
Prima ştire clară despre finalitatea financiară a producţiei tipografice din
Ţara Moldovei o oferă actul din 29 septembrie 1759, conform căruia mitropolitul
Iacov I Putneanul a tipărit cărţi ca să le vîndă şi să adune o parte din banii necesari
achitării datoriilor Mitropoliei. O comisie formată din logofeţii Radu Racoviţă,
Ştefan Roset şi Ion Bogdan, hatmanul Vasile Roset şi marele vistiernic Ion Canta, a
fost însărcinată de domn să cerceteze situaţia datoriilor băneşti ale Mitropoliei şi să
găsească soluţii de achitare a acestora. Actul face trimitere la o anafora anterioară,
din timpul lui Scarlat Ghica (20 martie 1757 - 28 iulie 1758), potrivit căreia
mitropolitul a tipărit cărţi cu cheltuiala proprie pentru a fi vîndute, iar cu banii
obţinuţi să se plătească datoria Mitropoliei. Iacob I Putneanul achitase deja o parte
din datorie, dar mai rămăseseră 10325 lei, plus dobînda. Marii boieri au propus
două surse de venit ce puteau contribui la achitarea debitelor: vînzarea sării de la
ocnă şi a cărţilor tipărite în atelierul Mitropoliei. Cum în acel an se imprimase o
Liturghie, boierii au hotărît ca ea să se vîndă cu 10 lei, în condiţiile arătate anterior.
Este posibil ca în acelaşi an, Iacob I Putneanul să fi tipărit şi Despre lemnul Sfintei
Cruci tot pentru a fi vîndută, deoarece apariţia cărţii a avut rostul de a rezolva o
situaţie bănească dificilă a mănăstirii Xiropotamu de la Muntele Athos. Încă din
1757 se afla în Ţara Moldovei Constantin Daponte, trimisul mănăstirii să obţină
ajutorul domnului Scarlat Ghica şi căruia îi oferise o bucată din Lemnul Sfînt.
Călătoria lui Daponte în Ţara Moldovei a avut un mare ecou, mitropolitul Iacob I
Putneanul dînd şi el o pastorală în care îndemna la sprijinirea mănăstirii şi
povestind istoria Lemnului Sfînt84.
Practica obţinerii de venituri băneşti prin vînzarea cărţilor a fost continuată
şi de succesorul lui Iacob I Putneanul, mitropolitul Gavriil Callimachi. Mai mult
chiar, acesta a împrumutat o sumă de bani pentru a contribui la imprimarea
Evangheliei (Iaşi, 1762). Ierarhul nu ar fi făcut acest lucru dacă nu ar fi fost sigur
că îşi poate recupera investiţia şi că va obţine chiar şi un anumit profit. După
83
84
Bodogae, Ajutoarele româneşti la Athos, p. 203-204.
încheierea imprimării, Gavriil Callimachi i-a trimis episcopului de Huşi 115

exemplare, pe care i-a cerut să le vîndă „cu preţul de lei 7 unul” şi să-i trimită
banii, „ca să plătească în grabă neguţitorilor, spre a nu mai spori dobînda”85.
Sesizînd disponibilitatea lui Mihail Strelbiţchi, în altă etapă, de a onora diferite
comenzi tipografice, T.G. Bulat vorbea despre „buna tradiţie românească ce se
stricase pe timpul îndelungatei păstorii a mitropolitului Gavriil Calimachi”86. Prin
urmare, în secolul XVIII tipografia a făcut parte din rîndul surselor aducătoare de
venituri băneşti atît ale Mitropoliei, cît şi ale mitropolitului.
Informaţii directe despre aspectul economic al producţiei tipografice există
pentru secolul al XIX-lea în prefeţele cărţilor şi în documente. Corespondenţa
purtată de Ghervasie, tipograf la mănăstirea Neamţ cu duhovnicul Serafim de la
mănăstirea Hangu în anul 1821, conţine alte indicii despre latura financiară a
tipografiei. Arătînd preţul de cost al Sfîntului Efrem Sirul, Ghervasie scria: „faceţi
socoteală cum să află hîrtia şi cheltuiala tiparului şi veţi vedea ce cîştig avem noi”.
În 1823, cînd a apărut şi volumul III al cărţii, pe un exemplar păstrat astăzi la BCU
„M. Eminescu” din Iaşi s-a făcut o menţiune: „cîte un leu pe 10 coale socotim că
fieşte carele va judeca cu cuviinţă a da, că aminterlea să păgubeşte tipografia”87.
Au existat şi cazuri cînd s-au vîndut doar părţi dintr-o carte: la 20
decembrie 1807, Simion Găină din Pîrîu a cumpărat o Floare (Iaşi, 1803) „din
Mitropolia Iaşiului trei capite, iară un cap(itol) de la părintele Axente, ginerele
protopopului Vasile din Câcâuţi Nemţuşor, cum şi de legat s-au legat în mănăstirea
sf(întă) Neamţu“88. Din Noul Testament (m-rea Neamţ, 1818) se cunosc două
exemplare care sînt compuse atît din capitole tipărite, cît şi copiate manual, ceea ce
înseamnă că tipografia punea în vînzare nu numai cartea întreagă, ci şi caietele ei
sub formă de fascicole, viitorul posesor urmînd să o completeze şi să o lege.
Practica cumpărării cărţilor pe bucăţi era destul de frecventă. În actul conţinînd
cărţile pe care Neculai Holban i le-a lăsat moştenire fiului său Vasile la 9 iulie
1763, apar un „Triod posna <….> nişte trătaje <…>; nişte trătaje de a optăle
săbor”89. Prin urmare, într-un atelier tipografic se valorifica tot ce se putea,
deoarece preţul mare al hîrtiei în primul rînd, nu îngăduia risipa.
Potrivit documentelor tipografiei de la Chişinău, din vînzarea cărţilor se
obţineau sume importante de bani. În raportul privitor zece luni de activitate,
încheiat la 1 ianuarie 1823, se arăta că „faţă de cărţile vîndute în anul 1821 pentru
suma de 4598 lei, în cursul a zece luni ale anului 1822, în dugheana de cărţi a
85
Xenopol, Casa Callimachi, p. 138; Melchisedec, Cronica Episcopiei de Huşi, p. 278;
Mosor, Gavriil Callimachi, p. 772.
86
Bulat, „Tiparniţele” moldoveneşti, p. 359.
87
Ivan, Cărţi de ritual, p. 266; Bodinger, Cartea rom. veche în BCU din Iaşi, p. 321.
88
Ionescu, Tipografia mitropolitană, p. 108. Autorul preciza că tipăritura este înecată în
cerneală. Probabil că tipografia a vîndut coli tipografice pe care s-a făcut proba tiparului.
89
Furdui, O tipăritură rom. veche, p. 126; Arh. St. Iaşi, Fond Doc., Pachet DCCLIV/10.
tipografiei s-au aflat 3774 exemplare pentru suma de 37960 lei. Din acest număr s-
au vîndut 543 exemplare pentru suma de 3598; <sînt> date în cont 549 exemplare,
pentru suma de 3795 lei 5 para(le); <sînt> rămase în dugheană cărţi cu diverse
titluri, 2682 exemplare, pentru suma de 29864 lei 35 para(le)”90. Cum s-a arătat în
capitolul privitor la Actele şi foile volante imprimate, Gheorghe Asachi era foarte
atent cu contabilitatea atelierelor sale tipo-litografice.
Distribuţia gratuită a cărţilor
Exista pentru toate ediţiile tipărite, dar avea o pondere variabilă în
ansamblul tirajului. Din această cauză, abordarea chestiunii se va face în funcţie de
cantitatea cărţilor distribuite. În primul rînd, trebuie ţinut seama de faptul că dintr-o
ediţie tipărită, un număr de exemplare s-a dat gratuit unor categorii de destinatari.
În al doilea rînd, în Ţara Moldovei, pînă la jumătatea secolului al XVIII-lea au
funcţionat ateliere tipografice în care s-au imprimat cărţi în limbile greacă şi arabă
destinate credincioşilor ortodocşi grecofoni şi arabofoni din Imperiul Otoman, întreaga
producţie tipografică a acestor ateliere difuzîndu-se gratuit comunităţilor amintite.
Cercetătorii cărţii în limba greacă şi arabă imprimată în Ţările Române le-au
descoperit cu precădere în mănăstirile de la Muntele Athos şi din Orientul
Apropiat. Aceasta nu înseamnă însă, că ele nu au ajuns şi în bisericile rurale sau
urbane din sud-estul Europei şi din Orient, ci doar că aceste zone au constituit mai
puţin obiectul unor cercetări sistematice. În plus, într-o biserică, din cauza
întrebuinţării masive, cărţile se puteau degrada sau chiar distruge mai uşor
comparativ cu o mănăstire, unde cărţile erau mai bine păstrate.
Unele prefeţe fac o menţiune care sugerează că tipăritura în cauză s-ar fi
distribuit gratuit. Este cazul Liturghiei imprimate la Iaşi în anul 1715, care „s-au
dat în dar sfintelor biserici”91. Analogia cu prefaţa Cărţii româneşti de învăţătură
(Iaşi, 1643) în care mitropolitul Varlaam spune că a făcut cartea „dar limbii
româneşti”, şi faptul că ea s-a vîndut imediat după apariţie, ne îndeamnă să
presupunem că situaţia Liturghiei din 1715 a fost asemănătoare, prefaţa conţinînd
doar o figură de stil. În caz contrar, ne-am afla în faţa unicului caz de carte în limba
română care s-ar fi distribuit altfel decît prin vînzare.
La momentul apariţiei unei cărţi, un număr de exemplare reveneau
Domnului92 şi ierarhilor sub auspiciile cărora s-a imprimat, autorilor, celor care
contribuiau financiar la apariţia ei, şi tipografilor.
Domnii donau majoritatea cărţilor unor sate, mănăstiri, biserici sau şcoli
din Ţările Române şi din afara acestora, în sud-estul Europei, la Muntele Athos şi
în Orientul Apropiat. Însemnările oferă multe exemple de danii domneşti de-a
lungul perioadei cercetate. Tîlcuirea liturghiei (Iaşi, 1696) „iaste a mé, mnogo
90
Mihail, Contribuţii la BRV, II, p. 772-773; idem, Acte în limba română, p. XXII.
91
BRV, I, p. 499.
92
La 12 august 1714, Mitrofan de Nissa de la tipografia Rîmnicului îi scria lui Hrisant Notara
patriarhul Ierusalimului: „o carte s-a dat după obiceiu domnului prin al Ungrovlahiei“
<mitropolit> (Hurmuzachi-Iorga, Doc. greceşti, XIV, partea a-III-a, p. 115-126, LXXIV).
griaşni ieromonah Varlaam ot Beasăricani, dată pomană de creaştinul domnu Ioan

Antiohie voievod. V(ă) leat 7205, de la H(ristos) 1698 m(ese)ţa feb(ruarie) 20 dni”.
Se cunosc daniile lui Matei Ghica la biserica din Cîmpulung: Octoihul (Iaşi, 1749)
şi Psaltirea (Iaşi, 1742) „s-au dat de domnia mea a beserica din Cîmpulung ot
Suceava <…> la anul 7262 <1754> martie 8”. Acest domn a mai donat Evanghelia
(Iaşi, 1742), care „s-au afierosit de domnia mea la schitul ot Stînca ot Jijie”, în
februarie 1755 şi Penticostarul (Iaşi, 1753), care „s-au dat de Domnia mea la
bisărica din satul Băliţeni ot ţin(utul) Vasluiului, veleat 7262 <1754> mart 1”.
Ceaslovul (Iaşi, 1797) a fost dăruit de Alexandru Callimachi la 9 octombrie 1797.
Domnii dăruiau cărţile imprimate sub patronajul lor şi marilor cărturari
contemporani: Biblia (Bucureşti, 1688) „dăruitu-s-au de măria sa Io Constantin al
doilea voievod <Brîncoveanul> sfinţiei sale părintelui Dosoftei mitropolitul Ţării
Moldovei”, aflat în exil în Polonia93. Donaţii de carte făceau şi membrii familiei
domnitoare. Evanghelia (Iaşi, 1762) „au afierosit măria sa doamna Ileana a
preaînălţatului domn Ioan Grigorii voievod schimnicului Searafim ot Sfînt Ilii
<1763> iunii 1”. Tîlcuirea la cele patru evanghelii (Iaşi, 1805) „mi s-au dăruit de
măria sa doamna Muruzi. 1805 dec(embrie). Dionise ieromonah”94. Prin
semnificaţie politică şi importanţă culturală, daniile voievodale au fost un mijloc de
afirmare a unităţii etnice româneşti şi o componentă importantă a politicii de
susţinere culturală a ortodoxiei sud-est europene şi orientale.
Ierarhii beneficiari de cărţi tipărite erau mitropoliţii, patriarhii, episcopii şi
stareţii mănăstirilor în care funcţionau atelierele tipografice. Mitropoliţii puteau să
imprime un număr suplimentar de exemplare pentru dînşii, dacă plăteau hîrtia
necesară. De multe ori, ierarhii dăruiau cărţile unor aşezăminte religioase şi şcoli,
dar şi persoanelor particulare, clerici şi mireni. Spicuind din numeroasele însemnări
se obţine cu uşurinţă ilustrarea cronologică a fenomenului. Mitropolitul Varlaam a
dăruit mănăstirii Secu la 24 iunie 1654 Cartea românească de învăţătură (Iaşi,
1643). Mitropolitul Dosoftei a luat la Strij, în Polonia, cîteva Vieţi de Sfinţi tipărite
la Iaşi între anii 1682-1686, şi la 8 iunie 1687 a trimis un exemplar la schitul Petrid
de lîngă Turda; el a mai dat cartea Mitropoliei de Alba Iulia, dar „am dăruit
cumnatului Şerbului şi fe(me)ii s(ale), surora mea, cu sănătate şi blagoslovenie” şi
o Psaltire de-nţăles. Mitropolitul Sava, în vremea căruia s-a tipărit Divanul sau
gîlceava înţeleptului cu lumea (Iaşi, 1698), l-a dăruit chiar în anul apariţiei
mănăstirii Putna, locul său de postrig: „această carte, Gălceava lumii cu înţeleptul
s-au dat în tépar în dzilele noastre, Sava mitropolit Moldaviii şi-am dat-o la sînta
93
Mosora, Hanga, op. cit., p. 32; Mitric, op. cit., I, p. 73 şi II, p. 55; Cristache-Panait,
Circulaţia în Moldova, p. 427; Marian, Inscripţiuni, p. 71-72; TC, anul VI, nr. 4, 1936, p.
62; Caproşu, Chiaburu, Însemnări, vol. II, p. 23 – 24; Porcescu, Activitatea mitropolitului
Dosoftei, p. 804; Mihăescu, Mitrofan, episcopul de Huşi, p. 334.
94
Mitric, op. cit., II, p. 106-107; Mitropolitul Grigorie al-IV-lea, p. 113.
mănăstire Putna, 7207 <1698 septembrie 1-1699 august 31>“. Danii bogate a făcut
Iacob I Putneanul, tot pentru mănăstirea Putna, unde fusese tuns în monahism şi
unde s-a retras după ce a renunţat la scaunul mitropolitan. Amintim doar că la 13
aprilie 1760, a dăruit acestui aşezămînt monahal două Penticostare (Iaşi, 1753) şi
un Antologhion (Iaşi, 1756). Deşi la începutul păstoriei sale, mitropolitul Gavriil
Callimachi s-a preocupat de vînzarea cărţilor, a făcut şi el donaţii. La 9 ianuarie
1789, a dăruit o Liturghie (Iaşi, 1759), schitului Rarău95.
Mare donator de cărţi a fost Veniamin Costachi. Cînd era episcop de
Roman, în 1796, el a dăruit un Ceaslov (Dubăsari, 1794), episcopiei de Huşi. Ajuns
mitropolit, Veniamin a dăruit bisericii din Bălăceşti, ctitorită de fratele său Şerban
Negel, un Antologhion (Iaşi, 1806) chiar în anul apariţiei acestuia, la 26 octombrie;
schitului Pocrov, un Chiriacodromion (m-rea Neamţ, 1811), la 1 ianuarie 1812;
mănăstirii Rîşca, un Kecragarion (m-rea Neamţ, 1814) „împreună cu alte zăce
cărţi”, la 10 iulie 1814; schitului Nifon un Kecragarion, la 11 februarie 1815 şi un
Antologhion (m-rea Neamţ, 1825), la 1 iunie 1828; schitului Horaiţa, un Tipicon
(m-re Neamţ, 1816), un Ceaslov, o Liturghie, un Chiriacodromion, o Psaltire şi un
Kecragarion, la 20 iunie 1823; bisericii din Sineşti i-a dat o Psaltire (Iaşi, 1817), la
22 august 1820; schitului Golgotha, cele trei volume din Adoleshia filotheos (Iaşi,
1815-1819), la 8 decembrie 1826, iar la o dată neprecizată, a dăruit mănăstirii
Slatina codul de legi al lui Andronache Donici, Adunare din cărţile impărăteştilor
pravile, imprimat la Iaşi în 181496.
Mitropoliţii au înzestrat cu cărţi şi şcolile din vremea lor, uneori donaţiile
însumînd mai multe exemplare dintr-o tipăritură. În acest loc evocăm doar donaţiile
făcute de mitropolitul Veniamin Costachi la începutul secolului al XIX-lea şcolii
înfiinţate la mănăstirea Socola şi unor elevi ai acesteia. La 2 noiembrie 1803, a
dăruit „şcoalei de la mănăstirea Socola care s-au făcut pentru învăţătura feciorilor
de preoţi”, cartea lui Dimitrie al Rostovului, Întrebări şi răspunsuri bogosloveşti şi
Descoperirea pravoslavnicei credinţe, imprimate la Iaşi în 1806, „dimpreună cu
alte douăzeci” de cărţi, iar la 1 mai 1816 a dăruit Ceaslovul abia scos la Iaşi.
Mitropolitul a dat şcolii de la Socola şi cărţi aduse de peste graniţă: la 10 februarie
1806 scria pe Retorica imprimată la Buda în 1798 de Ioan Molnar că „dimpreună
cu alte cincizeci şi cinci s-au afierosit la şcoala de la Socola, spre a noastră
pomenire”97.
95
Dulgheru, Contribuţii, p. 162; Papacostea-Danielopolu, Carte şi tipar, p. 115; Dosoftei,
Opere, p. VIII; Păcurariu, op. cit., p. 90; Bordeianu, Un exemplar rar, p. 142; Iustin,
Ctitoria Mitropolitului Dosoftei, p. 733; Ilieş, Adam, Circulaţia şi cititorii operei lui
Dimitrie Cantemir, p. 1001; Olimpia Mitric, op. cit., II, p. 72, 80 şi 88.
96
Balaur, Biserici, p. 17; Dima, Cartea veche rom. în Arh. St., p. 231, 239, 253; Iorga,
Inscripţii, II, p. 220; Bodinger, Cartea rom. veche în BCU Iaşi, p. 236, 367; Bobulescu,
Pocrovul, p. 57; idem, Vieţi de zugravi, p. 38; Filip, Cartea rom. veche în bibl. Kirileanu, p. 81.
97
Xenopol, Serbarea şcolară de la Iaşi, p. 279-280; Filip, op. cit., p. 73; Gheorghiţă, Un veac de
la moartea lui Veniamin Costachi, p. 150 1; Caproşu, Chiaburu, Însemnări, vol. III, p. 208.
În cadrul relaţiilor culturale avute, mitropoliţii-patroni de tipografii făceau

schimb de cărţi cu domnii şi mitropoliţii din ţările vecine, mai ales din Ţara
Românească şi, după 1812, cu învăţaţii aflaţi de o parte şi de alta a Prutului. Cu
siguranţă că mitropolitul Varlaam i-a trimis lui Udrişte Năsturel, în Ţara
Românească, exemplare ale cărţilor scoase la Iaşi. Mitropolitul Dosoftei primea
cărţile imprimate în Ţara Românească. Pe Sfînta şi dumnezeiasca Evanghelie,
(Bucureşti, 1682), el a notat la 4 noiembrie 1683: „mi-au dăruit sfinţia sa frate(le)
mitropolitul de Ungro-Vlahia kir Teodosie şi eu o am dăruit sfintei Mitropolii,
ceştii nouă, ce-i zic Biserica Albă. 7191 <1682> noiem(brie) 4”. La rîndul său, i-a
trimis şi el lui Teodosie cărţile de la Iaşi, astfel încît acesta a putut să dea „de
pomană svintei mănăstiri Tismanii“, la 20 ianuarie 1684, Vieţile Sfinţilor (Iaşi,
1682-1686). Iacob I Putneanul a avut Cazaniile lui Ilie Miniat tipărite la Bucureşti
în 1742, pe care „l-am dat la paraclisul nostru din Putna“, la 1 ianuarie 176098 .
După anul 1812, cînd partea Ţării Moldovei cuprinsă între Prut şi Nistru a
fost anexată de Imperiul Rus, cărturarii din cele două părţi ale ţării au continuat să
facă schimb de cărţi fără a ţine seama de graniţa artificială impusă. Gavriil
Bănulescu-Bodoni, mitropolitul Basarabiei, coordonatorul tipografiei din Chişinău,
îi trimitea „prea cuvioşiei sale, Varlaam arhimandrit mănăstirei Dobrovăţul, cu
arhierească blagoslovenie”, un Molebnic (Chişinău, 1815), la 12 aprilie 1816.
Invers, un Tipicon (Iaşi, 1816) „îmi este dată în dar de preasfinţitul mitropolit al
Moldaviei, chiriu chir Veniamin Negel, mie, smeritul între arhimandriţi, Chiril,
asesor Decasteriei Mitropoliei Chişinăului şi Hotinului, proestos mănăstirilor
Curchi şi Dobruşa şi blagocinul mănăstirilor şi schiturilor, la anul 1817, pe
fevruarie 10”. Mitropolitul Veniamin Costachi a mai „dat la bisărica S(fîntul)
Mucenic Dimitrie de peste Prut, la sat Costuleni, <la> 26 fev(ruarie) 1821”, un trup
de Vieţile sfinţilor (12 vol.), scoase la mănăstirea Neamţ, iar la 4 ianuarie acelaşi
an, un Strastnic (Blaj, 1804) „s-au cumpărat de preosfinţia sa mitropolitu Viniamin
di pisti Prutu, din oraşul Ieşului şi s-au dat” tot la biserica din Costuleni99.
Marea realizare a artei grafice nemţene, Evanghelia cea mare, tipărită în
1821, a fost trimisă peste Prut mănăstirii Curchi de „Venedict duhovnic şi egumen
sfintei monastiri Secul şi de ierodiaconul Sofronie Miclescu <…> la let 1822”. De
altminteri, mănăstirea Curchi a avut multe din cărţile scoase dincoace de Prut după
1812: Vieţile Sfinţilor pe lunile ianuarie-iulie (m-rea Neamţ, 1812-1814), Urmare
întru prea sfînta Duminecă a Paştilui (Iaşi, 1814), Scara părintelui Ioan egumenul
Sinaiului (m-rea Neamţ, 1814), Cel mare şi cel îngeresc chip, Orînduială pentru
schima monahicească (m-rea Neamţ, 1815), Psaltire, Adunarea cuvintelor şi Viaţa
98
Porcescu, op. cit, p. 803; Corfus, op. cit., p. 184; Grigoraş, Duca vodă cel Bătrîn, p. 542;
Mitric, Cartea rom. veche în j. Suceava, vol. II, p. 19.
99
Arbore, Însemnări pe cărţile din Focşani, p. 58; Balaur, Biserici, p. 36; Caproşu,
Chiaburu, Însemnări, vol. III, p. 488.
stareţului Paisie de la Neamţ (m-rea Neamţ, 1817); Evanghelia, Cuvîntul Sf. Efrem
Sirul (m-rea Neamţ, 1818); Carte de învăţătură părintească (Iaşi, 1822)100.
De multe ori, mitropoliţii donau din cărţile care le reveneau, unor persoane
particulare, de obicei feţe bisericeşti. O Psaltire (Iaşi, 1743) a fost „a preutului In
<…> dată de la părintele Mitropolii, Nechefor“, la 23 septembrie 1746. Pe un
Catavasier (Iaşi, 1778), un anonim a notat: „iaste dar di la părintile Mitropolitu,
cîndu m-au diiaconitu la mănăstiri”. Ierei Constantin Suceveanu mărturisea la 9
septembrie 1799 că un Ceaslov (Iaşi, 1780) „mi l-au dat preasfinţia sa mitropolitul
Iacob Stamate, cînd m-am preuţit, dimpreună cu o Leturghie <…> şi Catehismus
pentru sufletul răposatului nepotului preosfinţiei sale logofătul Grigore ce au murit
de ciumă în anul 1799”101. Numeroase donaţii de carte a făcut contemporanilor săi
mitropolitul Veniamin Costachi: Apologhia (Iaşi, 1803) „îmi este dată de
preaosfinţiia sa păr(intele) mitropolitul Viniamin la anul 1804, fiind stariţă al doile
s(fintei) m(ănăstiri) Varaticul. Olembiada shim(onahia), nepoată păr(intelui)
vlădicăi de Rădăuţi, anume Dositheiu Herescul”. Kecragarionul (m-rea Neamţ,
1814) „s-au dăruit de înalt preasfinţitul mitropolit al Moldovei chirio chirio
Veniamin prin mine, cel mai gios iscălit, sfinţii sale maicii shimonahii Ecaterina
Rosăi şi spre neuitarea s-au însămnat, la leat 1823 maiu 7”. Adoleshia Filotheos, 3
vol. (Iaşi, 1815-1819) s-au afierosit de către noi ieromonahului Ghenadie,
nacialnicul schitului Golgotha, 1816 decemvrie 8. Veniamin mitropolitul
Moldovei”. Istoria vechiului şi noului Testament, 3 vol. (Iaşi, 1824) „este dăruită
de părintele mitropolit Veniamin, 1829, iuniu 19, fratelui Gavril din Suceava”.
Ceaslovul (m-rea Neamţ, 1835) „este al mieu, îmi iaste mie dăruit de înalt
preasfinţătul mitropolit Veniamin spre pomenire, în anul în carele m-am îmbrăcat
în schima monahicească în sfînta mitropolie în Iaş, la Soborul Tuturor sfinţilor, la
Paraclis, miercuri, în anul 1835 deche(m)vr(ie) 23. Antim monah schifos”. În
aceeaşi vreme, mitropolitul Gavriil Bănulescu-Bodoni a dăruit Descoperirea
pravoslavnicei credinţe (Iaşi, 1806) lui Theodoraş Ioanu „în vreme cînd mă aflam
cliric în Şcoala Socola“. Un Ceaslov (Chişinău, 1817) „esti al meu, a păcătosului
robului lui Dumnezeu Mateiu Răşcanu, care este mie dăruitu de înaltu preasfinţitul
nostru exarhul ş(i) metropolit Basarabii, Chişinăului şi Hotinului spre pomenire
<...>. 1817 dech(embrie) 13”102. Deşi mitropoliţii-patroni de tipografii dăruiau
cărţile în primul rînd feţelor bisericeşti, mirenii nu lipsesc nici ei dintre beneficiari.
Mitropolitul Dosoftei a dat Vieţile Sfinţilor (Iaşi, 1682-1686) lui Simion, „un
100
Mihailovici, Cărţi, ms. şi icoane din Basarabia, p. 39; Vezi şi Anexa şi Indicele general.
101
Mitric, op. cit., II, p. 34-35; Iorga, Inscripţii din bis. României, vol. II, p. 124; idem,
Inscripţii din bis. Iaşului, p. 12; TC, anul III (1934), nr. 7, p. 108.
102
Cartea veche rom. în BCU Bucureşti, p. 122; Mosora, Hanga, Cat. cărţii vechi rom. în
BCU Cluj, p. 226-227; Dima, Cartea rom. veche în Arh. St., p. 239; Caproşu, Chiaburu,
Însemnări, vol. III, p. 414 – 415, 538 şi IV, p. 128; Corfus, Însemnări de demult, p. 178.
păcătos ce-au fost sluga sfinţii sale”, la 5 martie 1687 şi „dumisale marele logofăt
Teodosie Dubău“103.
Tipografiile episcopale sau mănăstireşti trimiteau cărţi şi la Mitropolie.
Liturghia Sf. Ioan Gură de Aur tipărită în 1745 la Rădăuţi „am dăruit-o sfintei
<…> Mitropolii din Iaşi. Iacov, cu mila lui Dumnezău Episcop Rădăuţului“.
Episcopul Mitrofan de Nissa, care s-a ocupat de atelierul de la Rîmnic, îi scria la 12
august 1714 lui Hrisant Notara că dintr-o carte scoasă în acel an, „22 <de bucăţi>
dorul patriei ne-a îndemnat să le ţinem la noi şi dacă e şi voia părinteştii Tale iubiri
a trimite acestea veneratelor mănăstiri din ţara noastră în dar, ca unele ce sînt de
mare folos părinţilor ce se află în ele, cari sînt fără învăţătură şi foarte sălbatici din
pricina tiraniei de mulţi ani, bine, iar de unde nu, vom fi şi noi între cei ce vor
păstra celelalte cărţi pînă la venirea părinteştii Tale iubiri”. Fireşte, ierarhii puteau
păstra cărţile pentru dînşii. Mitropolitul Dosoftei a avut bibliotecă, iar Molitvenicul
(Iaşi, 1749) „au fost a răpusatului părintelui mitropolit Nechifor”104.
Dreptul de autor. Dimitrie Cantemir, autorul Divanului sau gîlceava
înţeleptului cu lumea (Iaşi, 1698), a oferit cartea rudelor şi prietenilor. Un exemplar
l-a dat vistiernicului Ştefan Luca, trimis la Luţk, în Volhinia, să încheie în numele
domnului tratatul de alianţă cu ţarul Petru I în anul 1711. Cînd a primit cartea,
Ştefan Luca era doar logofăt al doilea: „această carte îmi iaste de dar din cărţile ce-
au izvodit mărie sa Dimitrie vodă, vă dni Ion Antioh Cantemir voievod, vălet 7208
septemvrie 1. Ştefan Luca vtori logofăt”. Dimitrie Cantemir a trimis cartea şi în
Transilvania, lui Gheorghe Cantacuzino, fiul domnului Şerban Cantacuzino,
cumnatul său, retras la Braşov după moartea tatălui. Probabil că prin intermediul
lui Gheorghe Cantacuzino s-au trimis alte exemplare cărturarilor braşoveni şi
clerului superior din Transilvania. Ştim şi că secretarul lui Gheorghe Cantacuzino,
Ion logofătul, a trimis unul egumenului mănăstirii Sinaia din Ţara Românească105.
De la mijlocul secolului al XVIII-lea, se implică în producţia tipografică şi
laicii: boieri mici, dieci de cancelarie, dascăli etc. În 1750, Duca Sotiriovici a
tipărit Canonul Sf. Spiridon cu cheltuiala lui Constantin Razul mare vornic.
Influenţa cărţii asupra contemporanilor a fost atît de mare, încît Ştefan Bosie
logofăt de visterie a cumpărat în 1752 un loc în Iaşi „ca să facă o s(fîn)tă rugă
pomenire Sfîntului Spiridon“, adică să înalţe biserica cu acelaşi nume existentă şi
astăzi. Ştefan Bosie s-a implicat şi în producţia de carte, „cu cheltuiala dumisale”,
Duca Sotiriovici tipărind Adunarea de rugăciuni în 1751. Tot în acel an, Slujba
103
Mosora, Hanga, op. cit., p. 22. Privitor la Simion, ar fi interesant de ştiut dacă nu era
acel „Simion tiparnicul“ care a lucrat împreună cu Dosoftei la Psaltirea în versuri (Uniev,
1673).
104
BRV, vol. II, p. 87; Hurmuzachi-Iorga, Doc. greceşti, vol. XIV, partea a III-a, p. 116,
LXXIV; Porcescu, op. cit., p. 803; Mitric, op. cit., p. 53.
105
Ilieş, Adam, Divanul, p. 1001-1002.
Sfîntului Timotei, în limba greacă, avîndu-l ca autor pe dascălul şcolii domneşti din
Iaşi, Neculai Hiliodromen, s-a imprimat „cu cheltuiala preaînvăţatului boier
grămătic” Iliaşcu. În anul 1777, Mihail Strelbiţchi a tipărit un Ceaslov „cu toată
cheltuiala dumisale paharnicesei Ianicăi fiica răposatului Radul Racoviţă biv vel
logofăt“106. În anul 1816, Hrisun engolpion (Mielul de aur), traducere din limba
franceză, a fost prefaţată de Iordachi Boghean fost mare stolnic, iar Jucăria
norocului a fost tradusă din limba rusă şi prefaţată de protoiereul Lazăr Asachi,
tatăl lui Gheorghe Asachi. Lucrarea lui Dimitrie Cantemir, Scrisoarea Moldovei,
imprimată la mănăstirea Neamţ, a fost tradusă din limba germană, după unele
opinii, de Vasile Vîrnav, iar după altele, de Ion Nemişescu. Cum s-a arătat anterior,
în tipografia greacă a lui Manuel Vernardos au apărut Amorezatul şi Dialogurile lui
Focion, lucrări ce aparţin unor femei, Ruxandra Samurcaş şi Ecaterina Suţu107.
Aceşti parteneri primeau echivalentul drepturilor de autor moderne.
O ştire concretă privitoare la raporturile autorilor sau traducătorilor cu
cărţile imprimate datează din anul 1828, din vremea mitropolitului Veniamin
Costachi. Este vorba de declaraţia acestuia că a plătit suma de bani pe care a
convenit-o cu cîţiva erudiţi greci pentru a imprima Sfinţii Părinţi bisericeşti şi
Comentariile lor în limba greacă: „prin adeverinţa aceasta prezentă a noastră facem
ştiut că, după multe cereri şi rugăminţi a domnului Constantin Levide, relative la
afacerea reimprimării scrierilor teologice a Marilor Dascăli Vasile şi Grigorie cu
Comentariile lor, de cătră profesorul Vardalah, am convenit ca pînă la Sf.
Gheorghie viitor, 1828, să ne dea prototipul ziselor Comentarii şi noi să-i numărăm
domniei sale 7625 lei, adică şapte mii şase sute douăzeci şi cinci, la timpul arătat în
Moldavia. Fără însă a ne da Interpretările ca garanţie, nu ne obligăm să plătim nici
un ban. Deci, spre ştiinţă, am subscris, Veniamin mitropolit Moldaviei, 1828
februar 24”. Autorul Comentariilor şi-a îndeplinit angajamentul, astfel încît,
„plătind dumnealui Constantin Levide lei 7625 spre terminarea socotelei pentru
publicarea scrierilor teologice a Sfinţilor Părinţi Vasilie şi Grigorie, cu
Comentariile lor, de cătră profesorul Vardalah, ne-am lichidat, astfel încît nici eu
nu am mai mult a pretinde în viitor nimica de la domnia sa, nici domnia sa de la
mine. Voi recunoaşte, însă, proprietari Comentariilor de mai sus (care mi s-au
înmînat cu data de astăzi de către Domnia sa în păstrare, sigilate cu sigiliul
preosfinţitului Irinopoliei chir Grigorie), la o a treia parte pe preosfinţitul Irinopolei
chir Grigorie şi pe domnul Constantin Levide. Şi spre dovadă am subscris, în Iaşi,
în 10 mai 1828, Veniamin mitropolit Moldaviei”. La rîndul său, un anume R.A.
doctor nota: „am priimit de la preosfinţitul mitropolit, sfîntul Moldovei, domnul
domn Veniamin, Interpretările amintite mai sus şi declar, în puterea plenipotenţei
ce am din partea domnului N. Levide că în viitor nici o pretenţie nu va fi din partea
106
Bădărău, Caproşu, Iaşii vechilor zidiri, p. 406; BRV, II, p. 112, 119, 221 şi IV, p. 71-72.
107
Cartea Moldovei, p. 89.
domniei sale asupra preosfinţiei sale, nici din partea Preosfinţitului Irinopolei.
Deci, pentru recunoştinţa datorită Preosfinţiei sale, să îndatoreşte că atunci cînd le
va imprima, să dea cîte un exemplar fiecăruia. Şi spre dovadă am dat prezenta
declaraţie cătră preosfinţitul Moldaviei, Iaşi, în 12 august 1839” 108.
Cărţile tipografilor. Cum s-a văzut în capitolul privitor la Organizarea
activităţii tipografice, lucrătorii din tipografii primeau şi ei un anumit număr de
exemplare imprimate ca parte a plăţii cuvenite pentru munca prestată. În afară de
acestea, puteau să tipărească alte exemplare pe hîrtie cumpărată de dînşii, pe care le
puteau vinde sau dona. De pildă, Divanul lui Dimitrie Cantemir a fost dăruit de
tipograful Athanasie lui Antim Ivireanul, mitropolitul Ţării Româneşti. Ulterior,
cartea a ajuns la Cosma, monah athonit de la Vatoped, care i-a dat-o lui Mitrofan
de Nissa, pe vremea cînd era egumenul mănăstirii Cotroceni, iar de la acesta,
probabil, a ajuns la mănăstirea Dionisiu de la Muntele Athos, unde se păstrează şi
astăzi. Cum s-a mai arătat în alte locuri, Triodul (Iaşi, 1747) „l-am cumpărat eu,
Ilie Munteanul <...> de la Duca tipograful din oraş din Iaşi“. La rîndul lui, popa
Ursul din Tîrgul Neamţului a cumpărat un Molitvenic (Iaşi, 1749) „în Ieşu <de> la
tipograful, de la Clementu“109. Vînzători de cărţi au fost şi cei doi tipografi
proprietari de atelier din secolul XVIII, Duca Sotiriovici şi Mihail Strelbiţchi.
Depozitul legal.
De la sfîrşitul secolului al XVIII-lea, tipografiile au fost obligate să trimită
un număr de cărţi şi bibliotecilor. Instituţia numită astăzi depozit legal s-a înfiinţat
în timpul mitropolitului Iacob II Stamati, între anii 1792 şi 1795, prin Anaforaua
pentru reforma şcoalelor din Moldova, în care un capitol prevedea ca tipografii să
dea cîte un volum din cărţile tipărite bibliotecii Academiei domneşti. La fel, librarii
erau obligaţi să dea bibliotecii cîte un exemplar din cărţile aduse din străinătate. Se
ştie că prima tipografie din Ţara Moldovei a fost înfiinţată împreună cu şcoala de la
Trei Ierarhi şi că Academia domnească a fost înfiinţată în anul 1714 de Nicolae
Mavrocordat simultan cu tipografia de la mănăstirea Sf. Sava. Prin urmare, deşi nu
avem ştiri documentare directe, în întreaga perioadă analizată cîteva exemplare din
cărţile imprimate erau destinate bibliotecilor de la şcoala domnească, a celor de la
Mitropolie şi de la Episcopii ori mănăstirilor.
Cea dintîi menţiune clară privitoare la depozitul legal s-a făcut în
Hotărîrea de înfiinţare a tipografiei din Chişinău din anul 1814. Punctul 15 al
Hotărîrii stipula ca „din fiecare fel de cărţi sau compuneri tipărite în acea
tipografie, să se trimită cîte un exemplar la Sf. Sinod pentru biblioteca sa”, iar
punctul 16 prevedea ca „din fiecare nouă ediţie de cărţi sau compuneri, tipografia
va înainta la Departamentul Ministerului de Culte şi la Academia Duhovnicească
108
Erbiceanu, Istoria Mitropoliei Moldaviei, p. 281-282 şi 433-434.
109
Cândea, Dimitrie Cantemir, p. 7; Ghibănescu, Bis. Sf. Nicolae Domnesc, p. 47;
Inscripţii, în IN, 1928, p. 197; Mitric, Cartea rom. veche în j. Suceava, vol. II, p. 51.
din Sankt Petersburg cîte un exemplar, iar la Biblioteca Publică Imperială cîte două
exemplare”. Din actul de la 30 aprilie 1829, prin care Gh. Asachi a primit aprobare
să deschidă tipo-litografia Albinei Româneşti aflăm că „asămine să fie datoriu
d(umnealui) aga Asachi, din toate cele ce să vor tipări la tipo-litografiia
dum(nea)lui a da gratis, fără plată, cîte un ecsemplari pentru biblioteca publică“110.
Distribuţia cărţilor tipărite pentru patriarhiile orientale. În categoria
distribuţiei gratuite trebuie incluse în primul rînd cărţile scoase în tipografiile de la
mănăstirile ieşene Cetăţuia şi Sf. Sava, care au lucrat în beneficiul unor comunităţi
ortodoxe orientale. Precizînd că subiectul va fi reluat pe larg în capitolul privitor la
Relaţiile dintre tipar, biserică şi şcoală, amintim doar că patriarhii orientali veneau
în Ţările Române pentru a obţine ajutoare materiale şi financiare, iar înfiinţarea şi
funcţionarea tipografiilor se făcea cu susţinerea financiară a domnilor români şi cu
contribuţia tipografilor locali. În consecinţă, cărţile erau date gratuit şi trimise în
zonele din sud-estul Europei şi din Orient pe cheltuială românească. Faptul este
mărturisit de Antim Ivireanul într-o scrisoare adresată patriarhului Ierusalimului,
Hrisant Notara. La 9 august 1714, mitropolitul arăta că cheltuielile făcute cu
tipărirea cărţilor destinate patriarhului Hrisant erau suportate de vistieria Ţării
Româneşti. Indirect, patriarhii Dositei al Ierusalimului şi Silvestru al Antiohiei
recunoşteau şi ei acest lucru în prefeţele cărţilor imprimate în tipografiile
româneşti111. În plus, menţiunile păstrate despre unele exemplare tipărite la
mănăstirile ieşene Cetăţuia şi Sf. Sava atestă tot distribuţia lor gratuită. Aşa cum s-
a văzut în altă parte, la 6 martie 1689, patriarhul Dositei îl informa pe omologul său
Adrian al Moscovei, că îi va trimite cărţi imprimate la Iaşi. Ioan Papadopulos a
dobîndit Tomul împăcării (Iaşi, 1692-1694), deoarece „mi-a dăruit-o preasfinţitul
chir Dositei patriarhul Ierusalimului”. Dositei Notara a mai donat Tomul împăcării
şi Tomul dragostei (Iaşi, 1698) bisericii Companiei grecilor din Sibiu. La rîndul
său, Anghel Summakios din Zante, vorbind despre legăturile sale cu acelaşi
patriarh, nota la 14 aprilie 1708 că a primit cîte un exemplar din toate cărţile scoase
la Iaşi în vremea acestuia. Cărţi tipărite în limba greacă de patriarhul Hrisant
Notara au fost găsite şi la mănăstirea Barnovschi din Iaşi (Tomul bucuriei, În
contra supremaţiei Papei şi Tomul schimbării, care figurează într-un catalog din
anul 1727)112.
În mod gratuit s-au distribuit şi cărţile arabe imprimate în cea de a doua
etapă a funcţionarii tipografiei de la mănăstirea Sf. Sava din Iaşi la mijlocul
secolului al XVIII-lea. Acest mod de distribuţie este diferit faţă de producţia cu
destinaţie internă, care s-a desfăcut în primul rînd prin vînzare. Se ştie şi că limba
110
Tomescu, op. cit., p. 268; Arh. St. Iaşi, Doc., Pachet CXXXIII/75.
111
Hurmuzachi-Iorga, Doc. greceşti, vol. XIV, partea a III-a, p. 119; BRV, vol. IV, p. 65.
112
Năsturel, Bibl. Patriarhiei din Alexandria, p. 520; Hurmuzachi-Iorga, Studii şi doc., vol.
XIV, partea I, p. 409; Cicanci, Cărturari greci, p. 50; Caproşu, Doc. Iaşi, vol. IV, p. 16-19.
arabă s-a studiat la şcoala domnească din Iaşi, la mijlocul secolului al XVIII-lea113.
Prin urmare, un număr redus din cărţile destinate comunităţilor ortodoxe grecofone
şi arabofone de la Muntele Athos şi din Orient au rămas în ţară.
***
Din analiza întreprinsă rezultă faptul că patronajul asupra activităţii
tipografice în Ţările Române a fost exercitat de Domnie şi Biserică, noţiunea de
patron al tipografiei se suprapune peste cea de producător de imprimate şi se referă
la Domnul şi la Mitropolitul ţării. Ei patronau şi finanţau apariţia cărţilor,
înfiinţarea unei tipografii şi procurarea materiilor prime presupunînd investiţii care
nu puteau fi făcute de meşterii tipografi.
În funcţie de predominarea temporară a unuia sau a altuia dintre patroni,
atelierele tipografice au avut cîteva particularităţi. Pînă la mijlocul secolului al
XVIII-lea a predominat patronajul domnesc asupra tipografiei, manifestat atît pe
plan spiritual, cît şi prin finanţarea producţiei. În aceeaşi perioadă, atelierele
tipografice de la mănăstirile Cetăţuia şi Sf. Sava din Iaşi, deşi înfiinţate cu sprijinul
financiar al domnilor Ţării Moldovei, au funcţionat în primul rînd în beneficiul
unor comunităţi ortodoxe din afara spaţiului românesc şi au avut o dublă
subordonare: atît faţă de domnii Ţării Moldovei, cît şi faţă de conducătorii unor
patriarhii locale. Cu toate acestea, ele nu au fost niciodată în proprietatea acelor
patriarhii, motiv pentru care sintagma „tipografie patriarhală” este greşită.
Secolul al XVIII-lea se caracterizează din punct de vedere cultural printr-
un climat de erudiţie şi învăţătură, iar sub raport social-economic, printr-un efort de
eliminare a unor structuri perimate şi de introducere a unora noi. Personalitatea
dominantă a fost Constantin Mavrocordat, ale cărui măsuri reformatoare au
schimbat raportul între cele două instituţii patronatoare de tipar, constituind
premisele dezvoltării producţiei tipografice prin mijloace proprii. De la mijlocul
secolului, instituţia Domniei devine un patron onorific al tipografiei, locul său fiind
luat de Biserică. Aceasta impune concentrarea cărţii asupra spaţiului românesc.
Fenomenul a fost general-românesc, secolul al XVIII-lea fiind epoca de avînt a
tipografiilor episcopale în Ţările Române.
Din timpul celei de-a doua domnii a lui Constantin Mavrocordat, tipografia
începe să iasă din cadrul strict teologic şi să fie folosită în viaţa economico-
administrativă a ţării. Prin urmare, produsele tipografice nu mai sînt exclusiv cărţi,
cu ajutorul tiparului fiind multiplicate şi acte administrative, fiscale sau
informative, emise atît de Stat, cît şi de Biserică.
Din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, în vremea ocupaţiilor din
războaiele ruso-austro-turce, tipografia din Ţara Moldovei capătă temporar o tutelă
113
Hurmuzachi-Iorga, Studii şi doc., vol. XIV, partea a II-a, p. 909; Stoide, Contribuţii la
istoria învăţămîntului în Iaşi, p. 111.
nouă, reprezentată de autorităţile ruse, care s-au implicat în domeniul imprimeriei.

La începutul secolului al XIX-lea, tipografia de la Chişinău a fost subordonată
autorităţilor ţariste şi Sinodului Ortodox rus de la Sankt Petersburg.
Secolul al XIX-lea a înregistrat desprinderea lentă, dar definitivă, a
tiparului atît de sub autoritatea domnească, cît şi de sub cea eclesiastică. Un tip de
patronaj care prefigurează trecerea spre laicizarea tiparului, s-a înregistrat în cazul
tipografiei greceşti conduse de Emanuel Vernardos.
Distribuţia cărţilor s-a desfăşurat sub coordonarea autorităţilor statale şi
eclesiastice chiar de la începutul producţiei tipografice. De-a lungul întregii
perioade analizate, tipăriturile au fost împărţite între cele două mari instituţii
patronatoare de tipar, Domnia şi Biserica, într-o proporţie care a variat în funcţie de
predominarea temporară a uneia sau a alteia asupra tiparului, dar ambele instituţii
au participat la realizarea efectivă a distribuţiei prin intermediul structurilor
ierarhice descrescătoare proprii.
Imprimatele de la mănăstirea Trei Ierarhi au fost împărţite între cele două
mari instituţii cu concursul cărora s-a înfiinţat tipografia, Domnia şi Biserica,
reprezentate prin domnul Vasile Lupu, pe de o parte şi mitropolitul Varlaam şi
mitropolitul Kievului Petru Movilă, pe de alta. În consecinţă, o parte din cărţi au
fost luate la cămara domnească şi vîndute de acolo, altă parte i-a revenit
mitropolitului Varlaam, iar alta mitropolitului Kievului Petru Movilă. Dovada
dirijării distribuţiei cărţilor scoase în prima tipografie din Moldova se desprinde din
studiul însemnărilor pe Cartea românească de învăţătură (Iaşi, 1641-1643), din
care rezultă, pe de o parte, că tipăriturile au fost puse în vînzare imediat după
încheierea imprimării, la începutul lunii martie 1643, la Iaşi, atît la tipografie cît şi
la cămara domnească, iar în luna aprilie a început distribuţia cărţilor în zonele
îndepărtate de centrul tipografic, în primul rînd în Transilvania, iar pe de alta, că un
număr de exmplare a fost luat de Petru Movilă.
Observarea spaţiului geografic mare în care exemplare diferite ale aceleiaşi
tipărituri au fost semnalate într-un interval de timp scurt, ne obligă să conchidem că
distribuţia dirijată a existat încă din a doua jumătate a secolului al XVII-lea şi în
prima jumătate a secolului al XVIII-lea, atît în interiorul graniţelor Ţării Moldovei,
cît şi în Transilvania. Privitor la cea din urmă, argumentele sînt oferite de circulaţia
cărţii şi de măsurile prohibitive luate de împărăteasa Austriei Maria Tereza.
Controlul distribuţiei este probat de la mijlocul secolului al XVIII-lea de
documente, de însemnările făcute pe cărţi şi de contextul cultural al perioadei, care
permit identificarea structurilor civile şi eclesiastice participante la difuzarea
tipăriturilor. Tipografia funcţionînd, de regulă, în incinta unei mănăstiri, structurile
eclesiastice participante la distribuţia cărţilor aveau un rol foarte important.
Întreaga ierarhie bisericească, în frunte cu mitropolitul era implicată în desfacerea
cărţilor. În cazul tipografiilor care au funcţionat în beneficiul patriarhiilor ortodoxe
orientale, distribuţia a fost coordonată de patriarhii care le-au condus. Coborînd pe
scara ierarhică, imprimatele erau trimise la episcopii şi protopopiate, de unde erau,

apoi, cumpărate de bisericile din sate. În Basarabia, tipăriturile erau preluate de la
protopopiate şi distribuite la bisericile din sate de către blagocini. Puncte de
desfacere a cărţilor erau şi metoacele mitropoliei sau a mănăstirii în care funcţiona
tipografia, precum şi mănăstirile mari, care erau puncte de vînzare a cărţilor pentru
zonele învecinate.
Este important de relevat faptul că după 1812, cărţile tipărite au continuat
să fie distribuite de o parte şi de cealaltă a Prutului. Studierea circulaţiei
tipăriturilor posterioare anului 1812 atestă prezenţa în număr mare a cărţilor scoase
la mănăstirea Neamţ şi la Iaşi peste Prut şi, ocazional, a celor tipărite la Chişinău
dincoace de graniţă.
Dintre structurile administrative locale ale statului, participanţi la
desfacerea tipăriturilor erau ispravnicii de ţinut, care trebuiau să impună
obligativitatea de cumpărare atît a cărţilor cît şi a formularelor fiscale, a actelor
oficiale şi a foilor volante informative de interes general. O dată ajunse la
structurile administrative civile şi eclesiastice însărcinate cu desfacere, cărţile erau
trimise mai departe către destinatari, cărora i se impunea să le cumpere.
Obligativitatea de cumpărare a cărţilor tipărite se aplica în primul rînd
comunităţilor religioase: biserici şi mănăstiri, atît din Ţara Moldovei, cît şi din
afara graniţelor ei şi era asigurată de preoţi împreună cu conducătorii satelor. De
aceea, de multe ori numeroasele feţe bisericeşti care apar în însemnări ca vînzători
la o dată foarte apropiată de apariţia cărţii, nu vînd sau nu îşi cumpără propria
carte, ci reprezintă ultima verigă de distribuţie a acesteia.
Altă modalitate de desfacere a cărţilor era aceea prin intermediul unor
distribuitori ambulanţi, metoda fiind numită bibliografia consacrată circulaţiei
cărţii româneşti, colportaj. Aceşti vînzători ambulanţi nu trebuie incluşi în totalitate
şi fără discernămînt în categoria colportorilor, impunîndu-se operarea unei
distincţii între colportorii care vindeau cărţi în nume propriu şi vînzătorii
însărcinaţi de un atelier tipografic să facă acest lucru.
La începutul secolului al XIX-lea, cărţile se vindeau în dughene amplasate
pe lîngă tipografie sau Mitropolie, dar şi vinde direct din atelierul tipografic. Între
cei care se ocupau cu distribuţia cărţilor erau şi tipografii, care vindeau
exemplarele cărţilor care le reveneau drept plată pentru munca lor.
Transportul cărţilor tipărite s-a făcut mai întîi cu carele, ca peste tot în
Europa vremii, iar de la sfîrşitul secolului al XVIII-lea s-a folosit şi poşta.
Din cauza costurilor mari presupuse de înfiinţarea şi funcţionarea unui
atelier, cea mai mare parte a producţiei tipografice se vindea. Teoria potrivit căreia
conotaţia economică a producţiei tipografice a lipsit cu desăvîrşire nu este
verosimilă, din cauză că tipografia era o întreprindere costisitoare, care nu putea
face excepţie de la regulile economice ale vremii. Cea dintîi menţiune că tipografia
era sursă de venituri băneşti pentru instituţia eclesiastică, în speţă, pentru biserica
sau mănăstirea pe lîngă care funcţiona apare în Aşezămîntul mitropolitului Antim

Ivireanul din anul 1713. Documentele de arhivă şi însemnările de pe cărţi indică
faptul că latura economică a tipografiei s-a accentuat spre mijlocul secolului al
XVIII-lea. În Ţara Moldovei, prima ştire clară despre finalitatea financiară a
activităţii tipografice apare într-un document din 29 septembrie 1759 din care
reiese că mitropolitul Iacov I Putneanul a tipărit cărţi cu scopul de a fi vîndute şi a
aduna o parte din banii necesari achitării datoriilor Mitropoliei. Practica obţinerii
de venituri băneşti prin vînzarea cărţilor a fost continuată de succesorii lui Iacob I
Putneanul, în secolul al XVIII-lea tipografia făcînd parte din rîndul surselor
aducătoare de venituri băneşti ale Mitropoliei şi mitropolitului. Informaţii directe
despre latura economică a activităţii tipografice există pentru secolul al XIX-lea în
prefeţele cărţilor şi în documente, din vînzarea cărţilor obţinîndu-se sume
importante de bani.
Distribuţia gratuită a cărţilor exista pentru toate ediţiile, dar avea o pondere
variabilă în ansamblul tirajului. Din orice ediţie tipărită, în mod obligatoriu un
număr de exemplare s-a dat gratuit cîtorva categorii de destinatari: Domnului şi
ierarhilor sub auspiciile cărora s-a imprimat, autorilor, celor care contribuiau
financiar la apariţie, şi tipografilor. Domnii donau majoritatea cărţilor de care
beneficiau unor sate, mănăstiri, biserici sau şcoli din Ţările Române şi din afara
acestora, în sud-estul Europei, la Muntele Athos şi în Orientul Apropiat şi
cărturarilor contemporani.
Ierarhii beneficiari de cărţi tipărite erau mitropoliţii, patriarhii, episcopii şi
stareţii mănăstirilor în care funcţionau atelierele tipografice De regulă, ei dăruiau
cărţile unor aşezăminte religioase şi şcoli, dar şi persoanelor particulare, feţe
bisericeşti şi mireni. În cadrul relaţiilor culturale avute, făceau schimb de cărţi cu
omologii lor din ţările vecine, mai ales din Ţara Românească, şi, după 1812, cu
învăţaţii de o parte şi de alta a Prutului.
De la mijlocul secolului al XVIII-lea se implică în producţia tipografică
boieri mici, dieci de cancelarie, dascăli etc., care primeau echivalentul drepturilor
de autor moderne. Lucrătorii din tipografii primeau şi ei cîteva cărţi ca parte a plăţii
cuvenite pentru munca prestată. Alte exemplare erau destinate bibliotecilor şcolii
domneşti, a celor de la Mitropolie, Episcopii şi mănăstirilor. Atelierele tipografice
în care s-au imprimat cărţi în limbile greacă şi arabă destinate ortodocşilor
grecofoni şi arabofoni din Imperiul Otoman şi-au difuzat gratuit producţia.
Cercetarea critică a însemnărilor de pe cărţi şi a documentelor de arhivă
conduce în mod inevitabil la demontarea clişeelor istoriografice potrivit cărora
difuzarea cărţilor s-a făcut în primul rînd pe cale populară, pe poteci tăinuite, prin
„vama cucului”, cu desaga etc. de nenumăraţii predecesori ai lui badea Cîrţan.
Distribuţia tipăriturilor a fost un proces organizat şi controlat riguros, şi numai
astfel ele şi-au putut îndeplini funcţiile politice şi culturale, care astăzi ne apar ca
fiind impresionante.
ARIA DE RĂSPÎNDIRE A
CĂRŢII TIPĂRITE ÎN ŢARA MOLDOVEI
Circulaţia a reprezentat unul din aspectele cele mai semnificative ale

funcţiei sociale a cărţilor vechi. Prin amploarea manifestării şi finalitatea spirituală,
circulaţia cărţilor româneşti vechi a fost un fenomen cultural ce a exprimat cu
prisosinţă împlinirea menirii pentru care au fost realizate. Subliniind importanţa
acestui fenomen, Nicolae Iorga scria că „marele merit al acestor cărţi e că, trecînd
hotarele, au adunat sufleteşte prin viaţa culturală pe toţi românii laolaltă. Prin ele,
mai multe decît prin vechile manuscrise care circulau şi se copiau puţin <…>, s-a
întemeiat o viaţă literară comună tuturor românilor. Prin ele <…> s-a întemeiat
ceva nepreţuit pentru orice popor <…>: limba literară”1. De aceea, cunoaşterea
acestui fenomen contribuie într-o măsură însemnată la aprecierea cît mai exactă a
rostului pe care l-au avut cartea şi tipografia în societatea medievală.
Circulaţia cărţii vechi pe teritoriul românesc şi în afara acestuia, în întreg
spaţiul ortodox, este unul din cele mai studiate capitole ale culturii noastre
medievale, fără a se putea, totuşi, pretinde, că a fost elucidat în întregime. Practic
fiecare zonă geografică a ţării a fost cercetată în decursul timpului.
Destinaţia colectivă a cărţilor şi scopul pentru care s-au scris erau
dezvăluite chiar de la început în Predosloviile lor, care, multă vreme, au oferit
singurele ştiri despre apariţia cărţilor, dînd în acelaşi timp, garanţia autenticităţii
lor. Scrise de cărturari erudiţi, predosloviile au afirmat originea, unitatea şi
continuitatea neamului românesc şi solidaritatea cu lumea ortodoxă drept probleme
majore ale românilor de pretutindeni. De aceea, predosloviile au fost studiate încă
din prima jumătate a secolului trecut.
La fel ca în multe alte domenii, cel ce s-a ocupat primul de circulaţia vechii
cărţi româneşti a fost N. Iorga, care, încă din 1905 a înregistrat peste 1300 de
tipărituri vechi în Transilvania. Istoricul a rămas pentru tot restul vieţii preocupat
de circulaţia vechii cărţi româneşti, a descifrat inscripţii şi însemnări şi a publicat
un număr însemnat de documente din care pot fi aflate multe informaţii cu privire
la soarta vechii cărţi româneşti. Exemplul lui a fost urmat şi de alţi cercetători, cei
mai mulţi dintre aceştia ocupîndu-se de investigarea zonei Transilvaniei. Privitor la
circulaţia cărţii tipărite în Ţara Românească, cercetările s-au concretizat sub forma
unor studii de mai mică întindere. Pentru Moldova, comparativ cu Transilvania,
cercetările sînt destul de restrînse şi nu au putere de generalizare deosebită,
1
Iorga, Istoria literaturii religioase, p. 100.
deoarece se referă la cîte o singură localitate, iar soarta cărţii, de cele mai multe ori,
nu este urmărită în mod special. De obicei, unele aspecte legate de carte sînt doar
tangenţiale, în studii monografice despre o biserică sau mănăstire. Destul de mult
studiată a fost răspîndirea cărţii româneşti în Basarabia, după 1812. Dintre
contribuţiile de mai mică întindere privitoare la circulaţia cărţii tipărite în Ţara
Moldovei, urmărind, de regulă, aspecte particulare, se cuvin amintite şi cele
privitoare la cîteva tipărituri reprezentative. Zona Dobrogei a fost cercetată de
Tudor Mateescu. Prezenţa cărţii tipărite în spaţiul românesc dincolo de graniţele
acestuia, pînă în Orient, a fost surprinsă de Petre S. Năsturel, Paul Mihailovici,
Marcu Beza, Virgil Cîndea.
Cărţii în limba greacă imprimată în Ţările Române i-a fost consacrat un
capitol special de Cornelia Papacostea Danielopolu şi Lidia A. Demeny, care au
analizat modul cum se difuza în sud-estul Europei, fenomenul mecenatului
colectiv, exprimat de prenumerarea la cărţile în limba greacă, chiar şi de cititorii
români de la începutul secolului al XIX-lea, posesorii de cărţi şi semnificaţiile pe
care le-a avut ajutorul cultural oferit de Ţările Române creştinătăţii ortodoxe prin
imprimarea de cărţi în limba greacă2.
Fenomenul scrierii pe marginea cărţilor a avut proporţii remarcabile,
asigurînd însemnărilor de pe vechile tipărituri şi manuscrise un loc distinct între
izvoarele istorice din perioada cercetată. Reunite, însemnările de pe cartea veche
constituie, potrivit expresiei lui Nicolae Iorga, o istorie scrisă „de cei mici”3. Notele
marginale ale proprietarilor şi cititorilor succesivi demonstrează o intensă circulaţie
a cărţii între Ţările Române şi constituie una dintre expresiile unităţii culturale a
românilor. Însemnările de pe cartea veche permit să se constate că, dacă la
începutul perioadei căreia i se circumscrie cercetarea de faţă, autorii lor erau feţe
bisericeşti sau boieri, în a doua parte a epocii se înregistrează o creştere a
numărului posesorilor de carte provenind din rîndul meşteşugarilor, a negustorilor
şi a altor categorii sociale, ce reflectă atît modificările în structura economico-
socială, cît şi progresul ştiinţei de carte la români4.
Vom examina această bibliografie pentru a înfăţişa spaţiul în care s-a
răspîndit cartea tipărită în Ţara Moldovei. Dacă în capitolul anterior ne-am ocupat
de cărţi din momentul ieşirii lor de sub tipar, în continuare ne vom ocupa de ele de
la momentul în care deţinătorul iniţial le înstrăinează, prin vînzare, cumpărare şi
donaţie, punîndu-le în circulaţie. Examinarea însemnărilor de pe cărţi arată că
actele de cumpărare şi donaţie, de multe ori nici nu pot fi delimitate precis,
deoarece cumpărătorul dona imediat cartea unei biserici sau doar se îngrijea de
2
Lucrările au fost amintite pe parcursul capitolelor anterioare şi sînt enumerate la finele
cărţii, în Abrevieri.
3
Iorga, Istoria ţării prin cei mici, p. 26.
4
La Caproşu, Chiaburu, Însemnări, vol. I – IV, bibliografia aproape exhaustivă a chestiunii.
ARIA DE RĂSPÎNDIRE A CĂRŢII TIPĂRITE ÎN ŢARA MOLDOVEI 243
procurarea ei în numele unei comunităţi. Din această cauză, concluziile

generalizatoare despre posesorii de cărţi particulari sau colectivi trebuie formulate
cu prudenţă. Vom exemplifica operaţiunile de vînzare - cumpărare şi cele două
mari categorii de participanţi: indivizii şi colectivităţile. Privitor la daniile de carte,
dată fiind semnificaţia lor pentru istoria culturii româneşti, a consolidării ortodoxiei
şi a conştiinţei de neam, analiza va fi extinsă şi asupra diverselor motive care le-au
determinat şi a răscumpărării lor, atunci cînd a fost cazul. Analiza este necesară
pentru a evidenţia o dată în plus, preţuirea aparte pe care o avea cartea în societatea
românească. Investigaţia este limitată doar la aceste modalităţi de înstrăinare a
cărţilor, din cauză că transmiterea prin moştenire şi dare de zestre, furturile şi
amanetările au fost înfăţişate în capitolele privitoare la preţul şi valoarea lor. Vom
aborda şi fenomenul colportajului, încercînd o tratare nouă a subiectului, pornind
de la unele clarificări terminologice şi vom înfăţişa succint, atît cît să se obţină
coerenţa necesară cercetării, copierea cărţilor. Fiind un fenomen cultural puternic,
cu numeroase faţete, copierea cărţilor ar merita o cercetare distinctă, care nu este
posibilă în cadrul lucrării de faţă.
Ştirile din bibliografia lucrării au fost sintetizate într-o Anexă conţinînd
lista locurilor în care au ajuns tipăriturile moldoveneşti de-a lungul timpului, fără a
avea, fireşte, un caracter exhaustiv. Pe cît a fost posibil, s-a încercat identificarea
localităţilor prin indicarea judeţului sau a ţării din care fac parte astăzi.
Indiferent că au apărut în Transilvania, Ţara Românească sau Moldova,
cărţile se adresau tuturor românilor. În secolul al XVII-lea, Cartea românească de
învăţătură (Iaşi, 1643) era un „dar limbii româneşti <…> către toată seminţia
românească <…> pretutindene ce se află pravoslavnici într-această limbă”5. La
rîndul său, mitropolitul Dosoftei destina Liturghierul (Iaşi, 1679) „limbii
româneşti”, celor „carii nu-nţăleg sîrbiaşte sau eliniaşte”, iar în 1683, în
predoslovia Paremiilor, vorbind despre „rumâneasca limbă”6, înţelegea prin ea tot
poporul român. Împlinirea mesajului predosloviilor este ilustrată peste timp de
caracterul larg popular al circulaţiei vechilor cărţi româneşti, legăturile multiple
dintre Ţările Române contribuind masiv la răspîndirea lor.
Vînzarea cărţilor de către posesorul iniţial.
Circulaţia cărţii începe la o anumită distanţă cronologică faţă de ieşirea din
atelierul tipografic. Din diverse motive, cei care au cărţile, încep la un moment dat
să le vîndă. O însemnare incompletă din anul 1833 de pe Psaltirea imprimată la
mănăstirea Neamţ în anul 1824 sugerează că ocazional, domnii ţării vindeau cărţi:
„această carte este a mea şi <este> luată din cărţile măriei sale voievod <…> ce le-
a fost dat <…> la anul 1832 şi acum am iscălit, la anul 1833 pentru a să şti”7.
5
BRV, I, p. 137-139.
6
Ibidem, p. 192, 224 şi 265.
7
Mosora, Hanga, Cat. cărţii vechi rom. din BCU Cluj, p. 228-229.
Însemnările atestă că pînă spre mijlocul secolului al XVIII-lea, ponderea

cea mai mare a vînzătorilor o aveau feţele bisericeşti: ierarhi, preoţi sau călugări. În
continuare, vom spicui din numeroasele însemnări exemple doveditoare pentru
fiecare categorie de clerici-vînzători. Vînzările ierarhilor înalţi fiind înfăţişate în
capitolul privitor la Patronajul asupra tipografiei şi distribuţia tipăriturilor, în
acest loc ne vom opri doar asupra feţelor bisericeşti de rang mai mic: protopopi,
preoţi şi călugări. La începutul secolului al XVIII-lea, Aldea, feciorul lui Neagoe
din Voila, a cumpărat o Carte românească de învăţătură (Iaşi, 1643) „de la
protupop Radul din Berivoiul“. Tipăritura s-a aflat în posesia a numeroşi preoţi,
care au vîndut-o: „eu, preotul Patrichie den tîrgu din Hîrlău, de la beserica cé
domnească de la Curte <…> am vîndut această Ivanghelie românească”. Alta
„iaste a <…> popii Nedelcul ot Tîrgovişte, cumpărată de la popa Marin de la
Şotînga în taleri 2, parale 30, la leat 7258 <1749-1750>“. Preotul Manolache din
Corneşti a cumpărat una „de la popa Ioan din Cornova. Leat 7270 <1761-1762>“8.
Însemnări de acest fel există pe aproape toate cărţile imprimate în Ţara Moldovei9.
Se cuvine semnalat şi faptul (evidenţiat, deja) că după 1812, cărţile tipărite în Ţara
Moldovei au continuat să circule peste Prut10. Tipăriturile călugărilor fiind diferite
de ale aşezămîntului în care vieţuiau, între vînzătorii de cărţi s-au aflat şi asemenea
feţe bisericeşti11.
Principalele destinatare ale producţiei tipografice fiind aşezămintele
religioase (biserici şi mănăstiri), în unele momente acestea şi-au vîndut cărţile,
punîndu-le în circulaţie. Cartea românească de învăţătură a fost vîndută jupînului
Ion Morcheş de la Braşov „pe seama bisericii”. Antologhionul (Iaşi, 1755), a fost
vîndut de preoţii bisericii Sf. Ioan Botezătorul din Piatra Neamţ dascălului Lazăr cu
15 lei, în timp ce sătenii din Carasa (BT) au cumpărat un Apostol (Iaşi, 1756), de la
8
Literat, Din Ţara Oltului, p. 121; Dima, Cartea veche rom. în Arh. St., p. 22. Datare
greşită: văleat 7270 = 1760!.
9
O notă scrisă între 1713 septembrie 1 şi 1714 august 31 (văleat 7222) pe Vieţile sfinţilor
(Iaşi, 1682-1686) spune că „este a lui Parthenie ieromonah, cumpărată de la popa Nicodim
cu 5 lei”. Alfavita sufletească (Iaşi, 1755) „este a Sandului Ragaz, au cumpărat-o di la popa
Condorat, 1785”. Antologhionul (Iaşi, 1755) o am cumpărat noi, satul Ungureni ot
Terebiece de la preotul Gavrilaş Borşan ot Bănila ot Suceav(a), şi am dat 25 lei”, în 1777,
iar Ceaslovul (Iaşi, 1797) „este clar preutului Nichifor, cumpărat cu bani drepţi 22 lei de la
preotul <... incomplet>“ (Iorga, Inscripţii din bis. României, II, p. 120; Caproşu, Chiaburu,
Însemnări, vol. IV, p. 556; Dima, Cartea veche rom. în Arh. St., p. 78 şi 160).
10
Un Octoih de canoane pentru pavecerniţă (m-rea Neamţ, 1816), a fost cumpărat la puţin
timp după apariţie de m-rea Dobruşa din Basarabia (Tomescu, Însemnări pe cărţile m-rii
Dobruşa, p. 61).
11
Psaltirea sl.-rom. (Iaşi, 1680) a cumpărat-o „Stratulat, drept trei lei bătuţi, de la un
călugăr, anume Daniil”, iar Ceaslovul (Iaşi, 1797) popii Alexa din Dorna Cozeneşti a fost
„cumpărat de la sf(in)ţiia sa părintele Athanasie iconomul sfintii mănăstiri Slatinii” (Mitric,
Cartea rom. veche în j. Suceava, I, p. 66-67; Iorga, Inscripţii bis. Rom., II, p. 218).
biserică, fără să noteze anul12. Privitor la mănăstiri, amintim doar că, la 15 iunie
1713, o Carte românească de învăţătură a fost cumpărată de Dumitraşcu din
Sîngiorgiu de la mănăstirea Măjini de lîngă Aiud. Banii obţinuţi de lăcaşurile de
cult din vînzarea cărţilor erau folosiţi, uneori, pentru a cumpăra alte cărţi:
Antologhionul (Iaşi, 1755), a fost vîndut de biserica Sf. Ioan Botezătorul din Piatra
Neamţ şi „banii să-i punem iară în vesteieria besericii”, iar Sfîntul Efrem Sirul (m-
rea Neamţ, 1819), în 3 volume „s-au cumpărat cu banii din discul bisericii Sf.
Ierarhu Spiridon din Bîrlad“13.
Printre vînzătorii de carte s-au aflat mireni cu diferite ranguri şi meserii.
Din cauză că exemplele de acest fel mai sînt oferite în cuprinsul altor capitole, în
acest loc vom relua doar atît cît este necesar pentru obţinerea coerenţei cercetării.
Divanul sau gîlceava înţeleptului cu lumea (Iaşi, 1698) a fost vîndut de „dumnealui
logofăt Zamfirache sin dumnealui logofăt Nicolaie răposat iconomul Anthimului,
în taleri zece <…> 1823 martie 4”. Potrivit unei însemnări de pe alt exemplar,
„<1>826 <ani> sînt de la H(risto)s pînă ce am prins la mînă cartea aceasta în luna
lui mai în zăce zile, cumpărătura în 7 lei de la Iovu croitori ot Hilişău“. Dionisie
Cozianul eclesiarhul Mitropoliei Bucureştilor a cumpărat şi el tipăritura „de la un
creştin din mahalaua Gorganului“ la 8 octombrie 180914.
Cumpărarea cărţilor.
Remarcăm rolul foarte important al comunităţilor în cumpărarea cărţilor.
Înaintea investigaţiei propriu-zise, facem o precizare: de regulă, cînd se studiază
circulaţia cărţii româneşti sînt cercetaţi doar ştiutorii de carte. Există însă, o
deosebire între cumpărători şi cititori, între cumpărători şi ştiutori de carte, din
cauză că de cele mai multe ori cartea era cumpărată pentru a fi donată unor
instituţii eclesiastice. Prin urmare, este greu de operat dihotomia clară între
cumpărătorii de carte şi donatori, deoarece mulţi cumpărători nu achiziţionau şi nu
păstrau cartea pentru ei, ci o donau imediat unei biserici, iar ca posesiune colectivă
cartea devenea un bun accesibil unor pături sociale largi, prin intermediul
ştiutorilor de carte. Din cauza preţurilor mari ale cărţilor, de multe ori oamenii se
asociau pentru a le putea plăti. Asocierea se făcea în cadrul unei familii, al mai
multor familii înrudite sau neînrudite şi chiar între două sate învecinate.
Cumpărătorii cei mai importanţi de carte au fost satele şi comunităţile orăşeneşti
constituite în parohii, caz în care proprietatea asupra cărţii era comună15. De obicei,
12
Iorga, Studii şi doc., vol. XIII, p. 208; Mitric, op. cit., vol. II, p. 76; Amurăriţei,
Circulaţia cărţii vechi rom. în j. Botoşani, p. 195.
13
Mosora, Hanga, Cat. cărţii vechi rom. din BCU Cluj, p. 9; Antonovici, Doc. bîrlădene,
vol. I, p. 353.
14
Corfus, Însemnări de demult, p. 221; Ilieş, Adam, Circulaţia şi cititorii operei lui
Dimitrie Cantemir, p. 1009 şi 1014.
15
Penticostarul (Iaşi, 1753) „este a sfintii biserici din Arbure şi au cumpărat-o sătenii
pentru ca să fie pomenite sufletele lor în veci”, în 1754, dar „l-au cumpărat <şi> oaminii
cei care coordonau cumpărarea cărţilor unei comunităţi erau preoţii, însemnările în
acest sens fiind numeroase16. Un rol important în procurarea cărţilor l-a avut
rudenia, din cauza preţurilor mari fiind nevoie de efortul financiar al mai multor
indivizi17.
Comunităţile religioase reprezentate de mănăstiri, cumpărau cărţi la fel cu
parohiile. Divanul sau Gîlceava înţeleptului cu lumea (Iaşi, 1698) „am cumpărat
toţi rugătorii întru iermonaşi de la sfînta mănăstire a Sfîntului Ilie, lîngă tîrgul
Sucevei, de la Dumitraşcu stolnic <… drept> patru lei să fie pomenire”, în 1742,
iar un Penticostar (Iaşi, 1753) „s-au cumpărat de noi, epitropii mănăstirii Sfîntului
Spiridon, cu banii mănăstirii”, la 18 aprilie 176818.
Uneori, pentru înzestrarea unei biserici se cumpărau mai multe cărţi o dată:
„Tîlcul evangheliei (Iaşi, 1805), împreună cu un Octoih, cu un Apostol şi cu un
Triod cu Strastierile lui deosebit, cu un Penticostariu, cu un Minei, cu un Ceaslov
de cele de esti bogat, cu o Liturghie bogată, cu o Psaltire, cu o Cazanie sînt
cumpărate de tîrgoveţii Adjudului Nou, fiind iconom spre iconomisirea cumpărării
Ştefan Blănariu şi s-au hotărît să fie a sfintei bisărici”, la 31 mai 180719.
Gicovului şi l-au dat besericii Gicovului de Sus”, la 14 septembrie 1753. Evanghelia (Iaşi,
1762) „au cumpărat-o oamenii ce au fost trăitori la sat la Părteşti toţi, şi au dat-o sfintii
beserici”, la 17 iulie 1766 (Mitric, Cartea rom. veche în j. Suceava, vol. II, p. 67, 79, 103).
16
Cartea românească de învăţătură de la Leordina (MM) „a cumpărat <o parte> preutul
Ignatie, iar a doua parte din această carte oamenii”, la 3 decembrie 1685. Un Triod „este a
sfintei biserici a lui Sfeti Dimitrie den tîrgu <…>, cumpărat cu banii de milostenie de la
creştini, cu osteneala epitropilor sfintei biserici”. Antologhionul (Iaşi, 1755) s-a cumpărat la
Roşia Montană (AB) de popa Ion, fiul diaconului Nică „şi au dat preotul doi orţi împreună
cu poporenii care sînt scrişi la începutul cărţii”, la 29 septembrie 1756 (Bîrlea, Însemnări
din Maramureş, p. 127-128; Mitric, op. cit., II, p. 50; Cristache-Panait, Circulaţia cărţii
rom. tipărite, p. 423 şi 429).
17
Cartea românească de învăţătură (Iaşi, 1643) a fost cumpărată la Borşa (MM) de „Ionuţ
Catamarascul cu soţul său Lupa, frate-său Petrea, soru-sa Ana <…> şi au plătit de legat
nepotu-său Timiş Dumitru cu soţul său Iona, ginere-său, zet (sic!) Nicoară, <cu> soţul său”.
La 15 februarie 1790, cartea a fost legată prin efortul urmaşilor „Ion a lui Pavel a Petri şi cu
soaţa sa Părasca, căci le este mărădic Catarama Cataramascului şi Petri fraţine-său şi tatăl
său Pavel şi fratele lor Pavel” (Bîrlea, op. cit., p. 36-37). Alt exemplar au cumpărat „Freneţă
Simion şi cu giupîneasa dumisale Mărica şi fratele dumisale Freneţă Mihai, Vasile, Ion şi
părinţii dumisale, Ion, Todosie, Dan, Toader, Vasile, Odochie, Todosie, Mărica, Ignat,
Chira, Todosie, Sava şi au dat-o pomană în biserica cea bătrînă în sat în Lupaşul de Sus”
(Mitric, Cartea rom. veche în j. Suceava, vol. I, p. 59-61). La fel s-a cumpărat Ceaslovul
(Rădăuţi, 1745): „aceşti oameni <în frunte cu> preot Vasili Corciova au dat 4 lei <urmează
numele sătenilor> iar la legat Lupu Corciovă” (Mosora, Hanga, Cat. cărţii vechi rom. din
BCU Cluj, p. 58).
18
Mitric, op. cit., vol. I, p. 81; Iorga, Inscripţii din bis. României, II, p. 293.
19
Dima, Cartea veche rom. în Arh. St., p. 194.
Dintre cumpărătorii particulari, preoţii au fost cei mai numeroşi, fiind

ştiutori de carte. Din multitudinea de însemnări doveditoare, redăm aici doar două,
potrivit cărora popa Ionaşcu şi popa Vasile din Vişeul de Jos (MM) au cumpărat
Triodul (Iaşi, 1747), iar preotul Glegori a cumpărat un Penticostar (Iaşi, 1753) „din
putinţa lui”, în 175720. Cum s-a văzut, monahii aveau şi ei exemplare personale,
altele decît cele ale lăcaşului de cult în care vieţuiau. Între cumpărătorii de cărţi
s-au aflat şi mireni cu diferite ocupaţii şi ranguri21.
Florian Dudaş, unul din cei mai buni cunoscători ai istoriei vechii cărţi
româneşti, de altfel, afirmă că „tîrgurile au constituit, mai ales în decursul secolelor
XVII-XIX, locurile obişnuite şi preferate de difuzare şi procurare a cărţilor”22.
Unele însemnări trebuie privite însă, cu circumspecţie23, în sensul că tîrg ar putea
avea şi înţelesul de oraş, nu numai de loc în care se vînd şi se cumpără mărfuri. În
perioada amintită, tîrgul ca loc în care se vînd şi se cumpără mărfuri era denumit
cu precădere prin termenul iarmaroc în Moldova şi Tara Românească şi cel de bîlci
în Transilvania. De aceea, în lipsa unor precizări explicite, ştirile privitoare la
vînzarea-cumpărarea cărţilor într-un anumit tîrg, înseamnă de fapt, vînzarea-
cumpărarea lor în oraş. Demarcarea este necesară din cauză că în perioada
analizată cartea nu avea un caracter bine stabilit de marfă care se vinde la iarmaroc.
Nu trebuie excluse în mod categoric excepţiile, dar analiza presupune prudenţă.
20
Bacâru, Vechi legături de cărţi, p. 52; Mitric, op. cit. vol. II, p. 68.
21
Simion diacul ungurean „ce iaste di Bobahalma” a cumpărat o Carte românească de
învăţătură de la popa Patrichie din Hîrlău. Costandin Rîmniceanul fost vistiernic al treilea
din Ţara Românească „am cumpărat de la Moldova, în zilele măriii sale Ioan Nicolae
v(oie)v(od)” Vieţile Sfinţilor (Iaşi, 1682-1686). Gheorghe „văcari cap(itanului) cel mare
Gligoraşco” a cumpărat şi el cartea la 4 ianuarie 1714. Constantin Adam a cumpărat un
Penticostar (Iaşi, 1753) „dreptu 7 lei poli”, la fel cu Radul Racoviţă „de la satul Fereştii de
<la> ţinutul Vasluiului, la veleto 1759 noiembrie 23”. „Ghiorghi, am cumpărat <Liturghia,
Iaşi, 1759>, di la Niculai Botezatul”. Evanghelia (Iaşi, 1762) a fost cumpărată de Ion
Cantacuzino „ce-am fost spătariu mare”, de Gavril Ilău şi de Sandu Balş. În 1785, Sandul
Ragaz a cumpărat Alfavita sufletească (Iaşi, 1755) de la „dumnealui căpitanului Coman,
boiernaşu mazîl de ruptu, Prahova”, cartea „s-au legat de Constandin ot Ceptura cu parale
22, <la> secte(m)vrie în 20 de zile, leatu 1784”, iar însemnarea a făcut-o „Petrache
cojocariul, fiul căpitanului Coman”. Iazăchil zugrav a avut şi el un Nou Testament (m-rea
Neamt, 1818) (Corfus, Însemnări de demult, p. 103, 186 şi 205; Mitric, Cartea rom. veche
în j. Suceava, vol. II, p. 69, 91; Mihailovici, Cărţi ms. şi icoane din Basarabia, p. 25, 100-
101; Iorga, Inscripţii din bis. României, II, p. 227; Dima, Cartea veche rom. în Arh. St., p.
78, 268).
22
Dudaş, Vechi cărţi rom. călătoare, p. 20.
23
În 1721, o Carte românească de învăţătură a fost vîndută în „tîrgul Sucevii” de Vasile şi
Sandu slugile mitropolitului Ghedeon, în timp ce alta s-a cumpărat de Dumitraşcu din
Sîngeorgiu „pre bani buni în tîrg în Aiud”, la 15 iunie 1713. Un Triod (Iaşi, 1747) a fost
cumpărat de Irimia Mărian „cu banii mei din tîrgul din Ieş <…> şi l-am adus la casa mé în
Vărzăşti <…> l(eat) 7258 <1750> ap(rilie) 5” (Balaur, Biserici, p. 27).
Au fost şi cazuri în care un individ a cumpărat mai multe cărţi la aceiaşi

dată sau pe parcursul anilor. Constantin Adam a cumpărat la 11 aprilie 1753 un
Penticostar scos în acel an la Iaşi, iar după puţin timp (văleat 7262, adică 1
septembrie 1753-31 august 1754) a cumpărat un Antologhion. Ierei Necolai Axinia
a cumpărat mai multe seturi ale Vieţilor sfinţilor (12 vol.) imprimate în tipografia
mănăstirii Neamţ între 1807 şi 1815, pe care le-a donat în diferite locuri. Safta
Sturzoaie din Bîrlad a cumpărat şi ea un Efrem Sirul (m-rea Neamţ, 1819) „cu alte
doă, soţiile ei”, pentru biserica Sf. Spiridon din Bîrlad24 .
Spre deosebire de celelalte culturi din sud-estul Europei, cartea românească
nu a depins de centre exterioare teritoriului naţional. Circulaţia cărţii între cele trei
ţări a fost permanentă, existînd o coordonare a difuzării din Ţara Românească şi
Moldova în Transilvania. De la impunerea unirii religioase cu Biserica Romei în
1698 şi pînă la înfiinţarea tipografiei de la Blaj în 1750, activitatea editorială
românească în Transilvania a încetat, dar legăturile cu Ţara Românească şi
Moldova s-au amplificat, graţie promovării de către domnii români a unei politici
culturale dirijate spre Transilvania. Dacă uniaţia a rupt legăturile ierarhice ale
Bisericii Ortodoxe cu Ţara Românească şi Moldova, în schimb cartea tipărită în
cele două ţări asigura „identitatea de credinţă şi de datină care, pe lîngă identitatea
de grai şi grafie, dădea neamului nostru de pretutindeni, în altă formă religioasă,
unitatea firească şi legitimă de care el avea nevoie”25. Din acest motiv, majoritatea
cărţilor tipărite în Ţara Moldovei au ajuns în Transilvania imediat după apariţie,
transformîndu-se în factori de redeşteptare şi afirmare socială şi naţională.
După puternica reacţiune ortodoxă provocată de călugărul Visarion Sarai
în Transilvania în 1744, autorităţile imperiale au intuit faptul că unirea religioasă
din 1698 cu Biserica Romei nu va avea succes în rîndul românilor transilvăneni
atîta timp cît legăturile lor cu viaţa spirituală a Ţărilor Române nu vor fi rupte. În
consecinţă, au fost elaborate cîteva decrete (1746, 1768 şi 1770) prin care se
interzicea intrarea în Transilvania a cărţilor venite din tipografiile ortodoxe
muntene, moldovene şi ruseşti. Cu toate opreliştile, cărţile tipărite în Muntenia şi
Moldova posterior ordinului imperial din 1746 circulau în Transilvania, în timp ce
cărţile apărute la Blaj şi în alte tipografii imperiale erau privite cu neîncredere.
Cum s-a văzut anterior, Ceaslovul tipărit la Rădăuţi în anul 1745, a ajuns la Dăneşti
(MM) chiar în anul apariţiei, iar la Surdeşti (MM) în 1746. Triodul imprimat la Iaşi
în 1747, a ajuns în număr destul de mare în Maramureş chiar în acelaşi an sau în
anul următor.
În legătură cu valoarea normativă a cărţilor tipărite în Ţara Moldovei,
amintim că Liturghia (Iaşi, 1759) a fost aleasă chiar de Cancelaria Aulică din
24
Bodinger, Cartea rom. veche în BCU din Iaşi, p. 264; Filip, Cartea rom. veche în bibl.
Kirileanu, p. 74; Antonovici, Doc. bîrlădene, vol. I, p. 353-354.
25
Iorga, Istoria bis., vol. II, , p. 115.
Viena, în anul 1773 drept model de liturghie pentru cărţile ce urmau a fi tipărite
pentru popoarele unite român, rutean şi croat în tipografia ortodoxă din Viena,
după un exemplar provenit din Baia Mare26.
Donaţia cărţii tipărite
Un aspect semnificativ al funcţiei sociale al cărţii a fost donaţia. La fel cu
achiziţia, dania poate fi împărţită în funcţie de momentul efectuării raportat la data
apariţiei cărţii în: imediată, din tipografie (a fost înfăţişată în capitolul anterior) şi
dania tîrzie, făcută la distanţă cronologică de la apariţie.
Prin semnificaţie politică şi importanţă culturală, se impun daniile
domnilor, făcute unor mănăstiri şi biserici din Ţările Române şi din sud-estul
Europei, la Muntele Athos şi în Orientul Apropiat. Cartea românească de
învăţătură (Iaşi, 1643) „dată iaste de <…> Ioan Gheorghie voievod <…> domn
Ţării Moldoviei, <…> la svînta besea(re)că <…> în sat în Măceu, m(easea)ţa
ghenarie 21, v(ă) leto 7164 <1656>”, iar „Tălcul leturghia (Iaşi, 1797) iaste a me,
mnogo griaşni ermonah Varlaam ot Beasăricani, dată pomană de creştinul domnu
Ioan Antiohie voievod. V(ă)leat 7205, de la H(ristos) 1698 m(ese)ţa feb(ruarie) 20
dni”. Tipăritura a fost donată şi de Mihai Racoviţă, care a scris pe ea: "cini se va
afla să cetească să zică Dumnezeu să ierte păcatele sale aceasta sfîntă Invanghelii,
şi a lui şi a părinţilor lui şi a tatălui, întru veac de veac”. Un Antologhion (Iaşi,
1806) „eu, Ioan George Karagea am bine trimes acest Minei la sfînta şi
dumnezeiasca biserică Izvorul Tămăduirii din satul Domneştii de Jos". Mai jos,
preotul a notat: „acest sfînt şi dumnezeiesc Minei să se ştie că este de la Măria Sa
vodă Caragea, cumpărat şi trimis aici la sfînta biserică Izvorul Tămăduirii, la satul
Domneştii de Jos, şi am scris eu, popa Dinu. Şi l-am primit de cînd s-au tîrnosit
biserica, că m-au făcut şi pă mine popă aici. <…> 1817 ghenarie 1” 27.
Referitor la înalţii ierarhi - donatori de cărţi (mitropoliţi şi episcopi), în
acest loc amintim că ei dăruiau şi cărţi tipărite de înaintaşii lor, aflate probabil în
bibliotecile Mitropoliei sau a Episcopiilor. De pildă, Liturghia (Iaşi, 1759) „s-au
afierosit de noi la schitul Rarău de la Cîmpulung <…>, Gavriil mitropolit Moldovii
<…>, 1789 ian(uarie) 9”. Ştim şi că episcopul Pahomie al Romanului a dăruit
Cartea românească de învăţătură (Iaşi, 1643), schitului Pocrov28. Cum s-a văzut,
mare donator de cărţi a fost mitropolitul Veniamin Costachi. Semnalăm aici doar
dania făcută ieromonahului Ghenadie de la schitul Golgotha la 8 decembrie 1826:
„această carte (Evghenie Vulgaris, Adoleshia filotheos, Iaşi, 1815-1819), împreună
cu alte trei următoare tomuri s-au afierosit de către noi ieromonahului Ghenadie,
nacialnicul schitului Golgotha“29.
26
Moga, Contribuţiuni la tipărirea cărţilor, p. 584-585 şi 591.
27
Brătulescu, Documente şi inscripţii vechi, p. 260-261.
28
Mitric, Cartea rom. veche în j. Suceava, vol. II, p. 88 ; Bobulescu, Pocrovul, p. 29.
29
Dima, Cartea rom. veche în Arh. St., p. 239.
Feţele bisericeşti de rang mic îşi făceau donaţii unele altora; aşezămintelor
monahale - dacă erau călugări; bisericilor - dacă erau preoţi sau diaconi; unor
mireni30. Daniile de cărţi au fost un mijloc de afirmare a unităţii româneşti şi o
componentă importantă a politicii de susţinere culturală a ortodoxiei sud-est
europene şi orientale.
Danii de cărţi au făcut şi boierii. Divanul sau gîlceava înţeleptului cu
lumea (Iaşi, 1698) „iaste dăruită părintilui chir Nicodim egumen ot Sinaia, de Ion
logofăt al măriii sale Gheorghie beizade Cantacuzino, snă io Şărban
C(anta)c(uzino) voievod, dec(embrie) 27 dni, l(eat) 7223 <1714>. Penticostarul
(Iaşi, 1753) a fost cumpărat de „Radul Racoviţă şi am dat-o la biserica noastră de la
satul Fereştii de <la> ţinutul Vasluiului, la veleto 7267 <1758> noiembrie 23”.
Evanghelia (Iaşi, 1762) „o am cumpărat eu, <…> Ion Cantacuzino, ce am fostu
spătariu mare <…> şi o am dat-o besăricii noastre din Şerbeşti de la ţinut(ul)
Neamţului“, la 11 noiembrie 1762. Aceiaşi tipăritură „am cumpărat-o eu, Sandu
Balş, şi am dat 6 lei pentru ca să fie la biserica noastră de aici din Măşcăteni pentru
pomenirea sufletelor noastre”, în 1782. În virtutea relaţiilor de rudenie, cărţile se
dăruiau şi din Ţara Românească în Moldova. Mineiele tipărite la Buzău în 1698 de
episcopul Mitrofan „le-au adus dumnealui Vasilie Cantacuzino spătariul, carele sînt
date de dumnealui ctitorul Constandin Cantacuzino biv vel stolnic de Ţara
Românească şi le-au dat sfintei mănăstiri Bisericanii <...>. În anul 7209 <1700>,
luna noiembrie 21 zile”31.
30
Cartea lui Nicodim de la Muntele Athos, Pentru păzirea celor cinci simţiri (m-rea
Neamţ, 1826) „iaste dăruită de păr(intele) ieromonahul Nădănoil, părintelui Ilarie monah,
spre viacinica pomenire <…> 1828 ian(uarie) 20”. Un Octoih (Iaşi, 1749) a fost a lui „chir
Macarie, egumen sfintei <mănăstiri> Slatina, cumpărată cu drepţi banii mei, şi am dat-o
pomană la sfînta biserică noo la Capu Codrului <…>, leat 1782 dec(embrie) 6”. Triodul
(Iaşi, 1747) „l-am dat la satul Solca, la biserică <…> leat 1768, martie 25. Venedict igumen
Solcăi”. Penticostarul (Iaşi, 1753) este adus şi dat aicea, la sfînta mănăstire Solca, de noi
<…> Iorest egumen acestii sfintii mănăstiri, ca să fie pomenire în veci; let 7262 <1754>
ap(rilie) 1”. Molitvenicul (Iaşi, 1764) „iasti a mănăstirii Ilişeştilor, pre carile l-au dat
diaconul Petre de la Pătrăuţi pentru pomenirea sufletului <…> la velet 1770 avgust 17”. Un
Apostol (Iaşi, 1756) „l-au cumpărat Vîrlan Bole monah, cu preutul Miron Beşleaga ca să fie
pentru triaba bisericii din Bogdăniţa la care sînt ei ctitori”. Ceaslovul (Rădăuţi, 1745) a fost
„a me, preot Ştefan Magul ot Loteşti şi de bună voie am dăruit-o Sfinţilor Apostoli Petru şi
Pavel ce să prăznuiesc la Crîngul de Sus, ca să fie pomană”. Ceaslovul (Iaşi, 1777) „este a
părintelui arhimandritului şi igumenului mănăstirii Moldoviţăi chir Venedict <…> şi eu
l-am dăruit dumisale căpitanului Ioan Sava, la let 1784, ap(rilie) 11” (Filip, Cartea rom.
veche în Bibl. Kirileanu, p. 100; Mitric, Cartea rom. veche în j. Suceava, vol. II, p. 51, 54,
58 şi 85 şi vol. III, p. 54; Dima, Cartea rom. veche în Arh. St., p. 64).
31
Corfus, Însemnări de demult, p. 190. Datare greşită: 1715; idem, Însemnări de pe ms. şi
cărţi de cult, p. 800; Mihailovici, Cărţi bisericeşti, p. 25. Datare greşită: 1759; Iorga,
Inscripţii din bis. României, II, p. 227; Amurăriţei, Circulaţia cărţii vechi rom., p. 195.
Cărţile preoţilor fiind diferite de cele ale bisericii, de multe ori persoane
particulare făceau donaţii direct preoţilor care nu reuşeau să-şi cumpere singuri
cărţile necesare. Pe o Liturghie (Iaşi, 1759), un donator a scris: „adică eu, Ghiorghi,
am cumpărat această carte, anume Leturghie, di la Niculai Botezatul şi am dat-o
pomană preutului Ioan sin popii lui Mihai“. Tot o Liturghie, dar din anul 1794, „o
au cumpărat anume Niculae Tecăle şi o au dat preutului Costantin sîn ficiorul (sic!)
preutului Dimitrii, satul Adîncata şi a o dat pentru pomenire părinţilor lui şi a tot
neamul său răpăusat, <…> veleat 1796, lunii a lui aprilii 28”. Aceeaşi ediţie a
Liturghiei „am cumpărat-o eu, Toma Zlăvoacă, şi am dat-o pomană dascălului Ioan
ca să mă pomenească <…> anii 1805 ap(rilie)2”32.
Au existat cazuri în care s-au donat chiar mai multe cărţi de aceeaşi
persoană, o dată sau pe parcursul mai multor ani. Lupul Zaharie din Bîrgău (BN) a
dat bisericii din Candreni la 28 februarie 1781 o Carte românească de învăţătură,
iar în 1787, Noul Testament (Alba Iulia, 1648). Potrivit unei însemnări, „s-au
hotărîtu în[n]aintea noastră acestu Minei <Antologhionul, Iaşi, 1755> şi
Evangheliia de Bucureşti de Neofitu mit(ropolitul) să fie a biser(icii) de la Duseşti,
pentru odihna ctitorilor, nescoţindu-se afară. Necolai exarhu Mi(tropoliei). 1779
ghen(ari) 8 dni”. Dintr-o însemnare pe Evanghelia (Iaşi, 1762) de la Comăneşti
(BC), se ştie că a fost dată „să fie pomană pentru sufletile noastre, împreună cu alte
cărţi, let 7271 <1762> decemvrie 10”. Preotul Nicolai Axinia a dăruit mănăstirilor
Secu şi Peonul din munţii Ceahlău, la 24 iunie 1818, cîte un corp de 12 volume ale
Vieţilor Sfinţilor (m-rea Neamţ, 1807-1815)33.
Numeroase au fost femeile donatoare: Psaltirea sl.-rom. (Iaşi, 1683) „am
dat-o pomană preutului Miron, eu, Maria Bărgăşiţa <…>, let 7262 <1754> mar(tie)
8”; Ceaslovul (Rădăuţi, 1745) „l-au cumpărat dumneaei jupîneasa Ecater(ina) a
răposatului Costachi Catacuzino biv vel spat(ar) şi l-au dat la schitişorul domniilor
sale la Almaş“, la 15 august 1751. Canonul Sfîntului Spiridon (Iaşi, 1750) „l-au
datu iubitu soţu miei Nastasiia, fiica răposatului vornicului Dumitraşco Păladi,
bisăricii noastre din Şerbeşti. L(ea)t 7280 <1771> săpt(emvrie) 8”34.
Bisericile şi mănăstirile mai înzestrate au donat cărţi altora mai sărace.
Slujba Sf. Spiridon (Iaşi, 1750) „aflîndu-se aicea la noi, la Săhăstria Putnii, şi fiind
eu la Botoşani şi întîmplîndu-mi-să mie pentru oarecare trebuinţă de am mers la
preotul Constantin de la biserica Sfîntului Ierarh Spiridon, l-am găsit pre el scriind
Slujba Sfîntului Ierarh Spiridon şi mi-au spus că nu au această Slujbă a Hramului.
Şi atuncea i-am făgăduit eu că voi trimite această Slujbă tipărită. Deci, iată că o
32
Mitric, Cartea rom. veche în j. Suceava, vol. II, p. 91 şi vol. III, p. 114.
33
Ibidem, III, p. 59, 64 şi 101; Filip, Cartea rom. veche în Bibl. Kirileanu, p. 74; Bodinger,
Cartea rom. veche în BCU Iaşi, p. 264; Iorga, Inscripţii din bis. României, II; p. 124; idem,
Însemnări din bis. Iaşiului, p. 12; Dudaş, Vechi cărţi rom. călătoare, p. 59, 64, 101.
34
Mosora, Hanga, Cat. cărţii rom. vechi în BCU Cluj, p. 21 şi 58; Iorga, Inscripţii, II, p. 226.
dăruiesc şi o trimit acei sfinte besiarici. Smeritul bătrîn Nathan duhovnicul şi

stareţul Săhăstriii a Putnii. Văleat 1783 iunie 30”35. Într-o asemenea situaţie s-a
aflat şi Antologhionul (Iaşi, 1755), mai ales după ce tipografia de la Rîmnic a
imprimat Mineiele pentru fiecare lună. Un exemplar „au fost a sfintei besearici a
cei domneşti din tîrgul Piatra, unde să prăznuieşte hramul Naşterii Sfîntului Ioan
Botezător, şi fiindcă pentru trebuinţa besearicii s-au luat 12 Menei pe toată luna, de
obşte am socotit noi, preoţii, dimpreună cu negustorii i tîrgoveţii şi am dăruit-o
sfintei besearici cei vechi din schitul Dărmăneşti“. Aceeaşi tipăritură „iaste a sfintei
mănăstiri Dragomirnei, dată la biserica Mitocului de precuviosul Antonie în mîna
preutului Roman ot Mivoveni <…> noie(m)v(rie) 8 zile, let 1787”. Alt exemplar
„al svintei bisărici <…> ci esti în satul Prigorenii, să faci danii svintei bisărici din
satul Verpole <…>, la let 1792”36.
Donaţii numeroase se făceau între persoane neînrudite, feţe bisericeşti sau
mireni. O Psaltire slavo-română (Iaşi, 1680) „mi-au dat-o Gavril Coţit, pomană,
mie, lui Vasilii Ius(u)pe(s)cu, să hie pomană în veci, l(ea)t 7217 <1708> m(e)seţa
s(e)p(temvrie) 15”. Apostolul (Iaşi, 1756) „au fost dăruit de exarhul Nicolai
Popescul lui Ioan Prilipcean, şi dumnealui gios iscălitul o dăruieşte la sf(înta)
biserică Călugăriţa, în Horodnic de Gios“37. Prin amploarea avută, acest tip de danii
a fost o cale înzestrare cu cărţi a lăcaşurilor de cult şi a preoţilor, constituind un
fenomen cultural impresionant. Făcută în numele unei familii, dania onora nu doar
o persoană, o familie sau mai multe, înrudite sau nu, ci mai multe generaţii.
Motivele care au determinat daniile sînt şi ele interesante. De regulă,
cărţile se dădeau jerfă pentru pomenirea donatorilor, a familiilor lor şi a întregului
neam, în general. În anul 1645, Mihuţ Cîrstea şi feciorul său Suciu Mihoc dăruiau
Cartea românească de învăţătură (Iaşi, 1643) în Bonţida (CJ) cu prilejul ridicării
unei biserici din lemn, pentru „păcatele lor şi der sufletul lor şi a părinţilor şi a
rodului tot pănă a şaptea s(ămînţă)”. Tipăritura a fost cumpărată şi de Gheorghe
Gogotă şi dată satului Bocicoel (MM) „să să pomenească toată nemenia lui pe
mărădie”. Alte exemplare dăruiau „să fie pomenire veşnică, pentru sufletul şi rodul
său”, la 1655, negustorul Filip Scrob în Cîmpeni (AB) şi în 1659, „neamul
Dănceştilor“ din Godineşti (HD), pentru sufletul creştinilor Ştefan Bărbatu, Toma
Iovan şi Miclăuş Oprea, în Căpîlnaş (AR). Într-o listă cu cărţile bisericii Sf.
Nicolae Domnesc din Iaşi aflate în păstrarea Mitropoliei în anul 1934, Gh.
Ghibănescu menţiona şi un Triod (Iaşi, 1747) pe care „din tot sufletul <şi> a inimei
însă(şi) l-am dăruit sfintei <…> bisărici <…> întru pomenirea mea, Ilie, şi a fămeei
mele, anume Mărioara, şi a tot rodul nostru, cît ne va dărui milostivul Dumnezeu
<…> Let 7262 <1753> noiembrie 24 dni. Ilie Munteanu logofăt“. Altul „l-am dat
35
Dima, Cartea veche rom. în Arh. St., p. 72.
36
Mitric, Cartea rom. veche în j. Suceava, vol. II, p. 76-78.
37
eu, cu bună primiri mea, la bisărica din satul Verpole, pentru pomenirea părinţilor
şi neamului mieu. 1792 noiem(brie) 23”38.
De multe ori cărţile se donau pentru ispăşirea unor păcate concrete. Vâşcu
Ionaşcu din Lăpuşul de Sus „aducîndu-şi aminte că au fostu da(t)u duhovnicul său
pe(n)tru neşte păcate să cu(m)pere o carte”, au luat Cartea românească de
învăţătură (Iaşi, 1643) „şi ou da(t) dere(p)tu că păcate <…> în svă(n)ta beseareca
pomană <…> m(esea)ţă ge(n)var 26 în dzilele craiului Ap(afi) Mihaiu şi a
vlădicului Sava“39.
Au fost cazuri în care cărţile s-au dat pentru stingerea neînţelegerilor dintre
familii sau comiterea unui omor. La 1647, o Carte românească de învăţătură era
cumpărată de mai mulţi „boieri cinstiţi” cu familiile lor din satele Budeşti şi
Vinţeşti (MM), între care şi Mărinca Ioncea cu soţia Ana, „pentru că le-a murit un
cocon nesocotit”, ce ar sugera o sinucidere, păcat pentru care Biserica Ortodoxă
aproape că nu are posibilităţi de iertare. Aceiaşi tipăritură din Obîrşa (Zărand) a
fost dată de familia Mager bisericii din sat „pentru că au greşit de au omorît pe
Flore Pavel din Obîrşa şi o au dat de au făcut pace cu frăţie, lui Pavel cartea să-i fie
pomană sufletească”40. Asemenea danii pun în evidenţă preţuirea deosebită a cărţii
în societatea românească, păcatul uciderii fiind în conştiinţa creştinilor de neiertat.
Moartea unui copil sau a unor rude, cauzată de cele mai multe ori de
numeroasele boli ale epocii erau pomenite şi prin danii de cărţi: <Arătare … pre
scurt a dumnezeieştilor dogme (m-rea Neamţ, 1816) „este dată mie gratis din
cărţile moşului mieu, pitarul Ioan Nanul la moartea fiului dumisale Iordache Nanul
<…>. 1839 iunie 1. Piatra <Neamţ>“. La fel, o Psaltire „este a logofătului
Gli(go)re sin popa Gheorghe State ot Şerbăneşti, şi mi-o au dat preotu popa
Iordache de pomană, cîndu au răposat şi Petruţa. Am însemnat ca să se ştie că este
a mea <…>. 1823, în Sîmbăta Sfîntului şi Dreptului Lazăr“. Psaltirea (Iaşi, 1782)
„au fost a răposatului Vasile Ceocârlan, şi fugind el la Moldova au murit, el şi
fimeia lui şi trii copii, într-o vară. Şi trimeţii tată-său pe ast ficior Chirilă să cerce,
au găsit această Psaltiri şi au dăruit-o sfintei bisărici den Pietroase din pentru
iertare păcatelor răposaţilor acii familii toate, fiind îndemnat de mine, smeritul între
preoţi, ierei Dimitrie Sosnovici, paroh, la anii de la H(risto)s 1813”41. Interesantă
este însemnarea de pe o Liturghie (Iaşi, 1794) găsită la biserica Sf. Ilie din
Chişinău de Gheorghe Ghibănescu în anul 1912: „este a preutului Gavrilă din satul
Gura Galbenei şi au cumpărat-o ca să fie de pomenire ficiorilor închinaţi de veci, şi
38
Mureşanu, Cazania lui Varlaam, p. 214; Dudaş, Vechi cărţi rom. călătoare, p. 80-81, 84-85;
idem, Cazania lui Varlaam, p. 206, 300-310; Mosora, Hanga, op. cit., p. 21; Ghibănescu,
Bis. Sf. Nicolae Domnesc, p. 47; Mitric, Cartea rom. veche în j. Suceava, vol. II, p. 50.
39
Mureşanu, op. cit., p. 204.
40
Dudaş, Ms. rom. medievale din Crişana, p.163-165.
41
Dima, Cartea veche rom. în Arh. St., p. 244; Corfus, Însemnări de demult, p. 88; Mitric,
Cartea rom. veche în j. Suceava, vol. III, p. 92.
au însemnat ca să se ştie data feciorului celui mai mic, anume Ştefan răposat.
Aceasta am scris eu, Ştefan dascăl, la anul de la Hristos 1795 noiembrie 6”42.
Donaţiile între rude se puteau face şi cu alte prilejuri. De pildă, „această carte ce să
chiamă Divanul lumii <…> mi-au dăruit fratele mieu cel mai mare, care s-au şi
călugărit, fiind eu mai mic frate dintre toţi, Iordache Sion“43.
Danii de cărţi făceau ctitorii cu ocazia ridicării unei biserici: Cartea
românească de învăţătură (Iaşi, 1643) a fost dată bisericii din Poiana Aiudului
(AB) „să fie pomenit titorul beserecei c-au avut onu fecior popă, deci pănă vor
cînta feciorii lui Palcău Ion şi seminţia a lui de vor fi popi, să ţină cu dănsele, iar a
o vinde să nu o vînză”. Triodul (Iaşi, 1747) „am cumpărat eu şi l-am dat la besărica
de la satul mieu Potîngeni de la ţinutul Iaşii, care bisărică am zădit-o eu din temelie
ca să să cînte sfînta liturghie pentru pomenirea noastră şi a tuturor creştinilor.
Gheorghe Carp ot Visterie, Ion Kog(ălniceanu) paharnic”44. Danii de carte se
făceau cu ocazia sfinţirii unor biserici, de către exponenţii comunităţii sau un înalt
ierarh. Pe Tîlcuirea liturghiei (Iaşi, 1697), popa Tănasă a scris: „Ioniţă Cozma din
Crucea <…> mi-au dat-o cînd am sfinţit biserica, velet 7274 <1766> mi(sea)ţe
fevruarie 15 dni”. Un Antologhion (Iaşi, 1755) „Mihalachii Cuparenco ot Călineşti
au dăruit de veci să slujască hramului marelui mucenic Dimitrie <…>, 1794 anul,
în 4 noiem(vrie). Şi biserica s-au sfinţit tot în ziua aceea”. O Psaltire (Iaşi, 1817),
„s-au afierosit de către înalt prea sfinţitul părinte mitropolitul Moldovei chirio
Veniamin Costachi bisericii ce din nou s-au făcut, <în> satul Sineştii a Mitropoliei,
care de înalt preaosfinţia sa s-au şi sfinţit <…>, anul 1820 august 22”45.
Numeroase însemnări arată că tipăriturile erau donate deoarece erau
necesare săvîrşirii serviciului divin şi importante pentru învăţătura de carte 46.
Atributul de carte de învăţătură este subliniat în numeroase cazuri pentru Cazania
lui Varlaam47. Alte însemnări atestă deţinerea ei de către dascăli şi diaconi ce au
42
Ghibănescu, Impresii şi note din Basarabia, p. 85.
43
Ilieş, Adam, Divanul, p. 1010-1011.
44
Mârza, Dreghiciu, op. cit., p. 75-76; Bodinger, Cartea rom. veche în BCU din Iaşi, p. 78.
45
Mitric, op. cit., vol. I, p. 80 şi II, p. 73; Dima, Cartea rom. veche în Arh. St., p. 253.
46
Un Apostol (Iaşi, 1756) „l-au cumpărat Vîrlan Bole monah cu preutul Miron Beşleaga ca
să fie pentru treaba bisericii din Bogdăniţa”, iar Evanghelia (Iaşi, 1762) „s-au cumpărat de
noi şi s-au dat la sfînta biserică <…> pentru slujba sfintei bisearici <…> din Buninţi, <…>
v(ă)leat 7277 <1769> iunii 7 dni” (Mitric, Cartea rom. veche în j. Suceava, vol. II, p. 85 şi
101-103).
47
În 1648, Toader Onaş cu soţia Ana Iştu dăruiau tipăritura în satul Baica, ştiind că este
„învăţătură tuturor creştinilor şi lumină a toate cărţile”. În anul 1701, negustorul Filip Scrob
dăruia una în Gura Negrii din Munţii Apuseni, considerînd-o „plină de dulceaţă
sufletească”, cerînd preoţilor şi dascălilor ca „pre dînsa cu dragoste să cetiţi şi să
propovăduiţi precum să cade, talantul cel luat să-l sporiţi, sămînţa cuvîntului să înmulţiţi
duminica şi la alte sfinte praznice, cînd va fi poporul strîns”, altminteri „ce folos este de
grădina încuiată şi fîntîna pecetluită, că aceasta-i grădina cu flori sufleteşti, cu bun miros,
folosit-o ca manual şcolar. Posesori ai tipăriturii au fost: „dascălul de copii” Toader

Gherman, trăitor în 1648 la Mlenăuţi (BT), diaconul Avram de la tipografia din
Alba Iulia, dascălii Cândea din Racoviţa (SB), Andronic de la şcoala domnească
din Iaşi, Vasile din Tătăraşi (IS) şi Vasile din Arada (AB), în 1763. În anul 1652,
preotul Efrem din Iaşi voia ca imprimatul „să fie de învăţătură tuturor carii vor
ceti” şi în primul rînd, fiilor săi, Neagoe şi Ignatie. Marele comis Vasile Sepoteanul
dăruia scrierea în Peresecina, în 1654, pentru a fi folosită alături de Pravila lui
Vasile Lupu, la învăţătură. La fel făcea boierul Coman, care la 1716 dăruia cartea
în Ucea de Sus (BV). Protopopul Lupu din Bozieş o cumpăra şi el în 1656 pentru
feciorul său şi nepoţii „care or învăţa carte”48.
Au existat cazuri în care răscumpărarea daniei era prevăzută chiar de
donatori, care ori nu ştiau carte dar ar fi dorit ca urmaşii lor să înveţe, situaţie în
care aveau nevoie de cărţi, ori ar fi vrut ca dintre urmaşii lor să fie vreun ctitor de
biserică, astfel încît era bine ca o tipăritură să stea în ctitoria familiei. În acest sens,
într-o însemnare pe Cartea românească de învăţătură (Iaşi, 1643) donatorul a
stipulat că „n-are nime nici o treabă <cu cartea>, fără <numai> feciorii miei şi
nepoţii carii or învăţa carte, iară carii n-ar şti carte să nu aibă treabă”. Evanghelia
(Iaşi, 1762) a fost dată de Gavril Ilău unei biserici la 24 februarie 1772, dar „de să
vor învrednici vreunul din feciorii mei să facă biserică, să fie volnici a o lua, să o
dé la biserica lor să fie pentru pomeniré mé“49. Cartea se afla la chilia Intrarea
Maicii Domnului, pe moşia mănăstirii Dionisiu de la Muntele Athos şi s-ar putea
pune întrebarea dacă, nu cumva, donatorul a dorit să-i fie răscumpărată dania
deoarece biserica era închinată, şi atunci cînd s-ar fi ivit posibilitatea cartea să
treacă la o biserică pămînteană?
Împrejurările şi condiţiile efectuării donaţiilor (ca şi a vînzărilor-
cumpărărilor, de altfel), sînt şi ele sugestive. Simpla examinare a însemnărilor de
pe carte arată că astfel acte se petreceau în zile de sărbătoare sau duminica, într-un
cadru solemn, fiind de faţă fruntaşii comunităţii şi alţi martori. La cererea acestora,
numeroşi ierarhi sau feţe bisericeşti cu ranguri mai mici dar cu prestigiu recunoscut
în epocă au întărit cu semnăturile lor tranzacţiile.
Colportajul cărţilor.
Printre numeroasele „adevăruri consacrate” prin preluare mecanică, fără
verificările impuse de critica istorică, se află şi punctul de vedere larg acreditat în
istoriografie, potrivit căruia proporţiile difuzării cărţii româneşti tipărite în Ţările
Române sînt cuprinse în fenomenul colportajului. Se acceptă astăzi că „fenomenul
a apărut, pe de o parte, ca urmare a extinderii activităţii tipografice, iar pe de altă
fîntîna cu apa vieţii din care se adapă sufletele credincioşilor” (Dudaş, Cazania lui Varlaam
în vestul Transilvaniei, p. 195; idem, Vechi cărţi rom. călătoare, p. 79).
48
Idem, Cazania lui Varlaam, p. 140, 141, 143, 219, 275, 399, 421.
49
Mureşanu, op. cit., p. 207; Mihailovici, Cărţi, ms. şi icoane din Basarabia, p. 100-101.
parte, a cererii crescînde de tipărituri şi a numărului tot mai insuficient al acestora,

ca urmare a biruinţei scrisului românesc, prin detaşarea din rîndul ştiutorilor de
carte, îndeosebi a tipografilor, negustorilor, dascălilor, copiştilor, preoţilor,
monahilor, diecilor, a categoriei negustorilor de cărţi cu îndeletnicire constantă.
Unii dintre ei (precursorii librarilor) aduceau şi difuzau cărţile la fel ca pe alte
bunuri, ca nişte negustori, fiind stabili în tîrguri, în timp ce alţii le duceau prin ţară
pentru a le vinde, fiind colportori specializaţi, peregrini. <…> Colportorii erau
oameni liberi cu ştiinţă de carte, care preţuiau învăţătura românească, fiind, în
acelaşi timp, conştienţi de importanţa faptei lor. Într-o epocă în care peregrinarea
reprezenta un merit şi o virtute, ei străbat pămîntul românesc în lung şi lat,
îndreptîndu-se constant, urmînd itinerarele comerciale, spre centrele culturale, de
unde, o dată aprovizionaţi cu cărţi, luate pe bani ori pe credit, se întorc pentru a le
răspîndi prin sate şi tîrguri. <…> În rîndul colportorilor se deosebeşte o categorie
de colportori ocazionali, care de regulă, erau oameni cu anumită stare economică,
pe care, de obicei, însemnările vechi ni-i dezvăluie purtînd cărţi la cererea şi pentru
nevoile comunităţii locale sau ale satelor învecinate. Sînt preoţi plecaţi pentru
hirotonisire, învăţăcei aflaţi la studii, soldaţi întorşi de la oaste, păstori plecaţi cu
turmele în transhumanţă, îndeobşte călători întorşi acasă. Reprezentativi pentru
fenomenul cultural sînt însă colportorii specializaţi sau peregrini, pentru care
răspîndirea cărţilor era o îndeletnicire permanentă. Aceştia erau mai ales tipografi,
dascăli, copişti, zugravi, preoţi, monahi, legători de cărţi, adică nişte intelectuali cu
o formaţie elevată pentru lumea şi vremea pe care o străbat. Însemnările vechi îi
înfăţişează în diferite locuri şi ţinuturi, vînzînd o carte sau alta, propovăduind
învăţătura românească, copiind manuscrise, completînd lacunele unor texte, legînd
cărţi mai vechi sau mai noi, nelegate ori deteriorate”50.
Florian Dudaş, căruia îi aparţin opiniile enunţate aici, a identificat pentru
perioada cuprinsă între 1692 şi 1833 aproape 60 de colportori pe care el îi
consideră specializaţi. În continuare, vom discuta cîteva dintre exemplele oferite de
autor. În ceea ce îl priveşte pe copistul Vasile Sturze Moldoveanul, se pare că între
anii 1692 şi 1730 a vîndut Cartea românească de învăţătură (Iaşi, 1643), Tîlcuirea
liturghiei (Iaşi, 1697) şi un Octoih (Tîrgovişte, 1712). Este dincolo de orice
îndoială că Vasile Sturze Moldoveanul a fost un mare cărturar, care a făcut în
Transilvania peste 40 de copii ale Cărţii româneşti de învăţătură, dar faptul că
vîndut trei cărţi apărute la date diferite, în centre tipografice diferite, la date destul
îndepărtate din punct de vedere cronologic, nu îi poate conferi atributul de difuzor
de carte „specializat”. Florian Dudaş spune şi că între anii 1692 şi 1728, „copistul
Ioan Puşcău din Aştileu a colportat şi a întărit dania în satele Bihorului a
numeroase cărţi, printre ele numărîndu-se un Liturghier şi un Molitvenic în anul
1709 de o familie din satul Delureni de la colportorul Luca din Mărgău“. Dincolo
50
de simpla afirmaţie, fraza nu conţine nici o dovadă că Ioan Puşcău din Aştileu ar fi
distribuit cărţi, nota bibliografică anexată fiind eronată. La locul citat, figura 50
reproduce „Manuscrisul de la Peţelca (AB) copiat la 1697 în localitate de Vasile
Sturze Moldoveanul“. În continuare, se arată că în anul 1701, „diacul colportor şi
copist Ioan Moldoveanul vindea şi întărea dania unui exemplar al Cazaniei lui
Varlaam în Munţii Apuseni“; în 1704 „diacul satului Galda de Jos (AB) cumpără o
Evanghelie (Snagov, 1697) „de la un călugăr din Ţara Românească“; în 1716,
„colportorul copist Toma din Poieni (CJ) vinde diacului Ioan Moldoveanul,
locuitor în Husasău de Criş (BH), un Octoih manuscris cu suma de 6 florini“; în
1733, „diacul Ioan originar din satul Satu (SB) vinde un Chiriacodromion
(Bucureşti, 1732) în Sălaj“; în 1742, „Dumitraşcu Munteanul şi diacul Anghel din
Sadu (SB) vînd în Sîmboieni (CJ) un Antologhion (Rîmnic, 1737) cu suma de 37
florini, <iar> dascălul Dumitru din Rîmnic vinde lui Şerban Bratu din satul Gura
Rîului (SB) o Evanghelie (Bucureşti, 1742)“51. În consecinţă, toţi cei menţionaţi
aici şi consideraţi colportori de autorul amintit, nu merită acest titlu, ei fiind doar
persoane particulare care, la un moment dat şi din diferite motive, au vîndut o carte
care le aparţinea.
În ceea ce îi priveşte pe ieromonahul Isaia Ieşanul care „purta” cărţi de la
Rîmnic, vînzîndu-le în Ţara Oltului, pe „alt emisar al Rîmnicului <care> duce două
lăzi cu cărţi la Timişoara“, pe „Vlad Râmniceanul, tipograf în Rîmnic apoi în Blaj,
<care> răspîndeşte cărţi în diferite localităţi din Transilvania“, pe dascălul Vasile
Râmniceanul „cel ce umbla cu cărţi”, pe dascălul Nicolae „vînzătoriu de cărţi” şi
pe diacul Alexandru Râmniceanul52, credem că făceau parte dintre distribuitorii
specializaţi de cărţi pe care îi avea tipografia Râmnicului. S-a văzut în cuprinsul
unor capitole anterioare că episcopul Chezarie de Rîmnic a trimis şi în Ţara
Moldovei pe Ioan legător de cărţi cu produsele atelierului tipografic rîmnicean ca
să le vîndă. La fel, Oprea legătorul care ducea la Arad, în anul 1752, 200 de cărţi,
„în schimbul lor tipografia solicitînd doar cheltuiala imprimării şi transportului”53
nu poate fi nici el considerat un simplu colportor, deoarece, în acest caz este vorba
de o cantitate mare de cărţi, luate pe baza unui contract ce îl obliga pe legător să
dea o anumită sumă de bani tipografiei. Oprea legătorul era un distribuitor
specializat de cărţi, nu un colportor.
Există numeroase clişee istoriografice, precum „mărturiile ajunse pînă la
noi dezvăluie cum în jurul tipografiilor, la Rîmnic, Bucureşti, Blaj şi Sibiu, se
formează chiar grupuri de dieci, dascăli şi tipografi colportori care încărcau cărţile
în saci sau lăzi, le transportau (mult mai anevoios decît în vremurile noastre) pe
căile de circulaţie cunoscute, pe altele ocolite ori pe drumurile tăinuite peste munţi,
51
Ibidem, p. 22-27.
52
Ibidem, p. 24-25.
53
Ibidem, p. 25.
unde le lăsau în anumite locuri din care puteau fi achiziţionate de către cei
interesaţi”, fără a se mai prezenta mărturiile invocate. De fapt, acele grupuri de
dieci, dascăli şi tipografi trebuie consideraţi ca făcînd parte dintre structurile de
distribuţie ale atelierului tipografic, şi nu colportori. Un clişeu istorigrafic este şi
acela că „în marea majoritate a cazurilor, negustorii au procurat cărţile chiar de la
tipografii, din depozitele domniei ori mitropoliei şi din librării, vînzîndu-le apoi
prin pieţe ori cu prilejul marilor tîrguri”54, fără a se dovedi cu mărturii documentare ori
cu argumente logice, izvorîte din cunoaşterea realităţii cercetate.
În ciuda acestor neajunsuri, fenomenul colportajului a existat şi a avut
importanţa sa. Cîteva însemnări de arhivă arată, de pildă, că în secolul al XVIII-lea
au fost organizate chiar puncte de depozitare de cei care făceau transporturi de
cărţi. Este cunoscut exemplul popii Ioneşel din Vinţeşti (MM) care, auzind că „au
lăsat nişte dieci din acei ce purtau cărţi, la popa Gheorghe din Daneş“, şi acesta la
Morar Ion din Băiţa (CJ) nişte tipărituri, merge la Băiţa şi cumpără în 1752 un
Penticostar imprimat la Rîmnic, cu 12 florini55. Din păcate, astfel de însemnări sînt
puţine comparativ cu numărul mare de însemnări editate pînă astăzi, încît
generalizarea ar trebui făcută cu oarecare rezerve.
Fără a neglija importanţa colportorilor în răspîndirea cărţii româneşti vechi,
nici nu trebuie absolutizată importanţa lor în acest domeniu. Dezvoltarea culturii
româneşti în perioada cercetată nu se putea realiza fără o politică promovată în
mod conştient de factorii conducători ai Ţărilor Române şi, mai ales, fără existenţa
unor structuri de distribuţie a tipăriturilor bine organizate. La baza susţinerii
ortodoxiei româneşti şi a dezvoltării conştiinţei de neam, care astăzi ne apar drept
remarcabile, trebuiau să se afle elemente derivînd din organizarea şi autoritatea de
stat şi abia apoi venea rîndul elementului individual care să consolideze aceste
elemente. De aceea, este nepotrivită aserţiunea potrivit căreia „ceea ce n-au putut
îndeplini domnia, instituţiile editoare şi tipografiile în difuzarea cărţilor a dus la
bun sfîrşit marea masă a poporului”56. Dimpotrivă, tocmai domniei şi instituţiilor
editoare le revenea rolul principal în difuzarea cărţii tipărite. Marea marea a
poporului a fost implicată în circulaţia cărţii, dar aceasta nu putea fi „specializată”,
ci avea un caracter liber şi aleatoriu. Lectura atentă a însemnărilor de pe cărţi arată
că ponderea cea mai mare în vînzarea - cumpărarea ulterioară apariţiei cărţilor,
atunci cînd începea circulaţia propriu-zisă, au avut-o tranzacţiile directe între
persoanele interesate, trimiterile la aşa-numiţii colportori fiind destul de puţine.
Ajunşi aici cu argumentarea, se impune semnalarea unor chestiuni
contradictorii. În literatura de specialitate este recunoscut faptul că negustorul de
cărţi propriu-zis şi chiar intermediarul specializat care să preia cartea din tipografie
54
Dudaş, op. cit., p. 22 şi p. 28.
55
Bîrlea, Însemnări din Maramureş, p. 63.
56
Dudaş, op. cit., p. 20.
şi să o vîndă nu a existat pînă la începutul secolului al XIX-lea. Dar dacă un

colportor „specializat” era o persoană care se ocupa aproape în exclusivitate cu
vînzarea ambulantă a cărţilor, nu ar trebui asimilat, dacă nu unui negustor de cărţi,
atunci, cu siguranţă, unui intermediar între producătorul şi destinatarul cărţilor?
Oare numai simplul fapt că un colportor „avea conştiinţa faptei sale” îl deosebea de
negustor? Dar faptul că un negustor vindea alături de produsele sale de bază şi
cîteva cărţi, ori că nişte indivizi izolaţi vindeau cîte o tipăritură-două, maxim cinci
sau şase, îi transforma în mod automat în distribuitori de cărţi? Noi credem că nu,
deoarece distribuitorii desfăşurau o activitate organizată şi coordonată. Pe de altă
parte, este greu de probat că acei colportori se ocupau în exclusivitate cu difuzarea
cărţilor. În plus, se observă că ei erau dascăli, dieci, preoţi etc., ceea ce sugerează
că răspîndirea cărţilor era o îndeletnicire complementară alteia, care era de bază.
Împrumutul cărţilor
Altă modalitate prin care se înfăptuia circulaţia cărţilor (cu o pondere mult
mai redusă, fireşte) era împrumutul între ştiutorii de carte, între două biserici sau
mănăstiri apropiate sau din bibliotecile clericale. În aceste cazuri, de cele mai multe
ori era vorba de o circulaţie pe un spaţiu geografic limitat, în cele din urmă cartea
revenind la posesorul ei iniţial.
Cea mai frecventă formă de împrumut era între ştiutorii de carte particulari.
Cartea românească de învăţătură de la Berivoii Mici „este a mea, a popii Ion din
Berivoiul cel mic şi o am dat în Recea, anume popii Rad şi popii Lucă şi să să ştie
precum că nu o am vîndut, neavînd ei <bani?>, şi cînd o aş lua, să n-aibă <a> opri,
că e a mea”, 15 august 1730. O însemnare din 1812 pe alt exemplar dă de ştire că
„au dat această carte Ludoşan Ion din Budiu lui popa Gligor să o ţie pînă cînd o va
lăsa el”. Lupu diac al capichehaielor domnilor Ţării Moldovei pe lîngă seraschierii
din cetăţile Tighina şi Hotin, fiul lui Vasile uricar, a purtat cu sine, la Iaşi, Tighina
şi Hotin cartea lui Dimitrie Cantemir, Divanul sau gîlceava înţeleptului cu lumea
(1698), între anii 1708 şi 1730 şi o împrumuta amatorilor de lectură în locurile
unde îl purtau poruncile domneşti. La sfîrşitul secolului al XVIII-lea, Iordăchiţă
Cazul îi scria unei boieroaice: „cu plecăciune închinîndu-mă, sărut cinstită mîna
dum(itale) lelo Bălaşa, poftim pentru doi lei cispreci par(ali) ce-am dat
răpăosatului, care bani îi ştie şi dum(nealui) Dumitrăchiţă şi cu alţii. <…> Şi esti şi
o carte a noastră la dum(nealui), Divanul Lumii, să o dai şi aceea”. După 1813,
Gheorghi mitoşerul scria cu onestitate pe Vieţile Sfinţilor pe luna octombrie (m-rea
Neamţ, 1813): „această carte este a părintelui Lazur şi au fost la meni” . În 1816,
„cuconul Alecu Bran ne-au dat mie, Ion Chiscăluţă de la Visterie <o Alcătuire
înaurită (Iaşi, 1771) de Samuil Ravvi jidovul> ca să o cetescu toată <…>. S-au
căutat cartea ca să o trimet şi să nu se supere”57.
57
Literat, Din Ţara Oltului, p. 120-121; Mureşanu, Cazania lui Varlaam, p. 209; Păcurariu,
Legăturile bis. ortodoxe din Transilvania, p. 96; Ilieş, Adam, Divanul, p. 1005 şi 1012-
Împrumutul cărţilor se făcea şi între bisericile apropiate sau din bibliotecile

clericale. Un Penticostar (Iaşi, 1753) „s-au împrumutat pe la alte biserici”, chiar în
anul apariţiei: „let 7262 <1753> no(iem)v(rie) 14”. Molitvenicul (Iaşi, 1764) „este
proprietate dreaptă a lui Anania Iacubovici, preot. S-au lăsat în biserica din satul
Clit, spre întrebuinţare numai”. În schimb, Tomul împăcării (Iaşi, 1692-1694) „s-a
luat din biblioteca episcopiei din Chidonia, de către mine, Ioasaf ierodiacon, cînd
am plecat din Creta, care mă rog să fie trimisă cu celelalte după moartea mea la
această bibliotecă”58.
La rîndul lor, mănăstirile sau bisericile mai bogate împrumutau cărţi celor
mai sărace. Îndreptarea legii (Tîrgovişte, 1652) „este a sfintei mănăstiri Putnii şi
poftindu sfinţia sa Iroftei episcopul de Huşi, i s-au dat cu voia a tot săborul ca să-i
fie spre <folosul> ce să întîmpliază nărodului de obşti pînă cînd îşi va afla sfinţia sa
altul să-şi cumpere şi atunce să aibă a trimeti aceasta iarăşi la sfînta mănăstire”.
Însemnarea făcută de episcopul de Rădăuţi este incompletă, semnătura fiind
ştearsă, însă data fiind 3 iunie 1749, aparţine lui Iacob I Putneanul. Un Apostol
(Rîmnic, 1794) şi un Antologhion (m-rea Neamţ, 1825) de la mănăstirea Slatina
„s-au dat împrumutat la schitul Preoteşti, pi o vremi, pîră s-ar chipui schitul, şi pi
urmă să să înapoiască. 1852, mai în 21”59.
Copierea cărţilor.
Cartea tipărită ajungea deseori insuficientă, motiv pentru care s-a răspîndit
în mare număr sub formă manuscrisă, fiind copiată de dascăli, preoţi, dieci. Prin
urmare, adevărata măsură a circulaţiei cărţii nu se poate obţine fără studierea
copiilor manuscrise răspîndite pe întreaga arie românească.
Cărţile reprezentative pentru cultura românească au fost copiate în
Transilvania secolului al XVII-lea chiar în anul apariţiei lor. Fiind foarte preţuită,
după Cartea românească de învăţătură s-au făcut multe còpii, Florian Dudaş
identificînd numai în Transilvania 42 de manuscrise. Cea mai veche copie a Cărţii
româneşti de învăţătură (Iaşi, 1643) s-a făcut la Geaca (CJ), chiar în 1643, în timp
ce manuscrisul de la Dubeşti (TM) a fost copiat de popa Constantin între anii 1643
şi 1649. A doua carte imprimată în Ţara Moldovei, Şapte taine (Iaşi, 1644) a fost
destul de mult copiată în Transilvania. Amintim aici manuscrisele diacului Ioan din
Nancova (MM), al logofătului Eustratie, pe cel scris înainte de 1694, pe cel din
Cristur (SJ) al popii Ioan Lengher (din Ţara Leşească) şi cele cinci cópii făcute
între 1694 şi 1717 în ţinuturile Albei, Sălajului, Bihorului şi în Banat de Vasile
Sturze Moldoveanul. Liturghierul (Iaşi, 1679) a fost copiat în Transilvania în
1013; Arh. St. Iaşi, Fond Doc., Pachet CCCCLXXXII/6; Caproşu, Chiaburu, Însemnări,
vol. III, p. 327; Dima, op. cit., p. 99.
58
Mitric, Cartea rom. veche din j. Suceava, vol. II, p. 68; Năsturel, Bibl. Patriarhiei din
Alexandria, p. 520.
59
acelaşi an de popa Pătru din Tinăud (BH). În anul 1777, popa Teodor din Vişeu
(MM) aducea din Ţara Moldovei un manuscris al Vieţilor Sfinţilor (Iaşi, 1682-
1686), ascunzîndu-l într-un car cu peşte, dar vameşii l-au găsit şi l-au confiscat.
Întîmplător fiind de faţă, episcopul Muncaciului Andrei Bacinski l-a răscumpărat
cu 6 galbeni, atît cît costase în Ţara Moldovei. Cunoaştem 17 copii ale Divanului
sau gîlceava înţeleptului cu lumea (Iaşi, 1698), cea dintîi scriindu-se la Ocna
Sibiului în 1703. La Arhivele Statului din Iaşi se păstrează două copii ms. după
Tîrnosania imprimată de Duca Sotiriovici în anul 1752 şi cîte una după
Sobornicescul hrisov (Iaşi, 1785), Înfruntarea jidovilor (Iaşi, 1803), Tipicon (m-rea
Neamţ, 1816) şi Rînduiala sfinţirii bisericii (Iaşi, 1826)60. Calendarul pe 112 ani al
lui Mihail Strelbiţchi din anul 1785 a fost copiat de Teodorache logofăt, Vasiliu
Ioan (1819), Mihail logofătul (25 aprilie 1829) şi Mihalache Vasiliu Lupoianu (cca.
1829-1831). Posesori ai unor copii au fost dascălul Matei Marcovici din Mihalcea
(1798) şi Gheorghe Vlădescu al doilea vistiernic, care era şi tipograf (1820) 61.
Prin natura preocupărilor, copiştii au avut la îndemînă exemplare ale unor
tipărituri. Vasile Sturze Moldoveanul avea Cartea românească de învăţătură (Iaşi,
1643), pe care a folosit-o în 1697 la scrierea copiei de la Peţelca (AB) şi Tîlcuirea
liturghiei (Iaşi, 1697) pe care a scris în două locuri comentarii asupra textului. În
anul 1731, Ioan Muncăceanul copia aceiaşi lucrare în satul Cefa (BH) tot după
exemplarul personal, iar Ioan Lengher avea Viaţa şi petrecerea sfinţilor (Iaşi,
1682-1686)62.
Copierea cărţilor a coexistat alături de tipar pînă tîrziu, la mijlocul
secolului al XIX-lea. Paradoxal, un puternic centru de copierea fost la mănăstirea
Neamţ, deşi acolo exista tipografie. În 1801, Gherasim tipograful mănăstirii copia
şi traducea un Miscelaneu religios. Pravila lui Vasile Lupu se copia în 1804, iar
Tîrnosirea bisericii din 1752 s-a copiat în mănăstirea Secu în anul 1814 „de
păcătosul Chiril schimonahul“. La mijlocul secolului se copiau încă, unele din
cărţile mitropolitului Dosoftei: Psaltirea în versuri (Uniev, 1673) „s-au prescris
prin osîrdia şi chieltuiala pre cuviosului arhimandrit şi stariţ a sfintelor mănăstiri
Neamţului i Secul, chir Neonil pentru biblioteca sf(intei) mănăstiri Neamţul <în>
1853 ghenari 24”. S-a copiat şi Psaltirea slavo-română (Iaşi, 1680): „această
Psaltire în doao limbi, slavoneşte şi moldoromâneşte este tipărită la anul de la
zidirea lumii 7188, iară de la naşterea Domnului nostru Iisus Hristos, 1680, care la
anul 1850 va fi de 170 ani. S-au scris spre pomenire în sf(înta) monastire Suceviţa,
60
Dudaş, Cazania lui Varlaam, p. 433-480; idem, Ms. rom. din Bihor, vol. I, p. 63; idem,
Vechi cărţi rom. călătoare, p. 163; idem, Ms. rom. medievale din Crişana, p. 50 şi 110;
Ştrempel, Copişti, p. 237; Şchiau, Cărturari şi cărţi, p. 113; Furtună, Preoţimea română, p.
128-129; Păcurariu, Legăturile bisericii ortodoxe, p. 92; Ilieş, Adam, Divanul, p. 1004 ;
Arh. St. Iaşi, Fond Manuscrise, nr. 54, 58, 118, 119, 130 şi 1690.
61
Cazan, Texte de folclor medical, p. 60-62.
62
Dudaş, Ms. româ. medievale din Crişana, p. 50-51, 60 şi 76.
luna mai 29 zile, 1849. Ghenadie Scarba ieromonah“. Dintr-un document de arhivă
aflăm că se ocupau cu scrisul şi femeile. În lista de cărţi pe care Neculai Holban le-
a lăsat moştenire fiului său Vasile, la 9 iulie 1763, apar şi un „Triod tvetn(ic) scrise
cu mîna mamii, den vălet 7231 <1723> noiemvri 20; <…> De-n Triod posna scrise
cu mîna mamii, nişte trătaje”. Alături de aceste două ms. mai figura un „Obştiei
rusescu scris cu mîna den vălet 7251 <1743> oct(ombrie) 4 dni”63.
Biblioteci particulare şi clericale.
Cartea a fost păstrată cu sfinţenie în numeroase biblioteci particulare sau
clericale constituite în mănăstiri, la mitropolie şi la episcopii. Divanul sau gîlceava
înţeleptului cu lumea a lui Dimitrie Cantemir s-a aflat şi în biblioteci domneşti. Un
exemplar păstrat astăzi la British Museum a fost în biblioteca unui „beizade
Alexandros“, iar altul în cea a lui Mihai Constantin Suţu, în domnia lui din
Moldova, la 1793. Cartea conţine o însemnare în care este notată mazilirea lui
Constantin Duca din a doua domnie: „amintire cînd a fost mazilit preaînălţatul
nostru domn Io Constantin Duca voievod, 1703 iunie 14”. Tipăritura se găsea în
Moldova în timpul acestui eveniment, dar se mai putea afla şi în proprietatea cuiva
din anturajul domnului supranumit Duculeţ, care părăsea ţara, judecînd după modul
de formulare al însemnării. Fireşte, nu este exclus să-i fi aparţinut chiar Domnului.
Din secolul al XIX-lea, Divanul a început să-i intereseze nu doar pe amatorii de
lecturi moral-religioase, ci şi pe colecţionari şi bibliofili: Gheorghe Asachi a avut
două exemplare, la fel ca şi Nicolae Istrati în vestita lui bibliotecă de la
Rotopăneşti, care avea în plus o copie manuscrisă a aceleiaşi opere. Alt exemplar a
fost folosit de căpitanul Constantin Oltelniceanu, cunoscut bibliofil. Cartea s-a aflat
şi în bibliotecile Colegiului Sf. Sava din Bucureşti, a colonelului D. Pappasoglu, a
mitropolitului Iosif Naniescu, iar Dionisie Romano episcopul de Buzău a avut în
colecţia sa două copii manuscrise64.
Bogate biblioteci aveau mănăstirile, unele biserici, dar şi mulţi particulari,
feţe bisericeşti sau mireni. Amintim doar că, potrivit catalogului întocmit între anii
1800 şi 1825 în biblioteca mănăstirii Neamţ, din cele peste 850 de cărţi imprimate
în limba română şi greacă, au putut fi identificate ca apărute în Ţara Moldovei „3
Alfavite tipărite la Iaşi; <…> 1 Apologhia în Iaşi tipărite; 3 Azbucoavne în Iaşi
tipărite; <…> 1 Grammatecă theologhicească tipăr(ită) în Iaşi; 2 Gheografii
tipăr(ite) în Iaşi; <2> Divanul lumii tipărit în Iaşi pe 2 limbi: grece(şte) şi
moldov(eneşte); <…> 2 Târnosaniia în Iaşi tipăr(ite); <…> 50 Theofilact,
Evanghelie tâlcuită, tipărit în Iaşi, dat de părintele mitropolit Veniamin“65.
63
Bianu, Cat. ms. rom. din BAR, I, p. 301; Ştrempel, Cat. ms. rom., I, p. 43; Mitric, Cartea
rom. veche în j. Suceava, I, p. 66-67; idem, Cartea ms. rom. din nordul Moldovei, p. 88;
Cucoşel, M-rea Secu, p. 46; Arh. St. Iaşi, Fond Doc., Pachet DCCLIV/10.
64
Ilieş, Adam, Divanul, p. 1003 şi 1006.
65
Fecioru, Un catalog vechi al bibl. m-rii Neamţ, p. 417-430.
Examinarea circulaţiei cărţii tipărite în Ţara Moldovei demonstrează faptul

că şi alte biserici şi mănăstiri au avut biblioteci bine înzestrate. În bisericile din
satele Basarabiei, precum Cornova (j. Orhei), s-au aflat: Cartea românească de
învăţătură (Iaşi, 1643), Viaţa şi petrecerea sfinţilor (Iaşi, 1682-1686), Evanghelia
(Iaşi, 1762), Liturghia (Chişinău, 1815 şi 1818) şi Mineiul (Chişinău, 1819);
Şipoteni, unde s-au găsit: Antologhion (Iaşi, 1726) - 2 exemplare, Penticostar (Iaşi,
1753), Antologhion (Iaşi, 1755) şi Apostol (Iaşi, 1756); Pîrjolteni: Psaltire (Iaşi,
1743); Penticostar (Iaşi, 1753); Evanghelie (Iaşi, 1762).
Bogate biblioteci au avut şi mănăstirile din stînga Prutului. De pildă,
mănăstirea Hirova avea un Teofilact, Tîlcuire la cele patru evanghelii (Iaşi, 1805);
Vieţile Sfinţilor din lunile septembrie-decembrie (m-rea Neamţ, 1807-1811);
Molebnic (Chişinău, 1815) - 2 bucăţi; Liturghia (Chişinău, 1815); Tipicon (Iaşi,
1816); Octoih de canoane pentru pavecerniţă (m-rea Neamţ, 1816); Psaltire (m-
rea Neamţ, 1817); Ceaslovul cel mare (Iaşi, 1817); Psaltire (Chişinău, 1818) - 2
ex.; Minei de obşte (Chişinău, 1819); Irmologion (m-rea Neamţ, 1827). Mănăstirea
Curchi avea următoarele cărţi tipărite în Ţara Moldovei: Apostol (Iaşi, 1756);
Liturghie (Iaşi, 1759); Evhologhion (Iaşi, 1764); Liturghie (Iaşi, 1794); Ceaslov
(Iaşi, 1797); Vieţile Sfinţilor pe lunile ianuarie - iulie (m-rea Neamţ, 1812-1814);
Urmare întru prea sfînta Duminecă a Paştilui şi Scara părintelui Ioan egumenul
Sinaiului (Iaşi, 1812); Cel mare şi cel îngeresc chip şi Orînduială pentru schima
monahicească (m-rea Neamţ, 1815); Liturghie, Molebnic (Chişinău, 1815);
Catehisis (Chişinău, 1816); Psaltire (m-rea Neamţ, 1817); Adunare a cuvintelor şi
Viaţa stareţului Paisie de la Neamţ (m-rea Neamţ, 1817); Minei (Chişinău, 1817);
Evanghelie şi Efrem Sirul, Cuvinte (m-rea Neamţ, 1818); Minei (Chişinău, 1819);
Molitvenic şi Trebnic (Chişinău, 1820); Evanghelie (m-rea Neamţ, 1821); Carte de
învăţătură părintească (m-rea Neamţ, 1822); Datoriile presbiterilor faţă de popor
şi Socoteala Societăţii Biblice (Chişinău, 1823); Rînduiala pomenirii ostaşilor
(Chişinău, 1826); Rînduiala panihidei împăraţilor (Chişinău, 1827). Fireşte,
bisericile şi mănăstirile din Iaşi aveau colecţii însemnate de cărţi manuscrise şi
tipărite. Potrivit Condicii lui Constantin Mavrocordat, la 23 noiembrie 1741
biserica domnească de pe poartă avea următoarele cărţi: „o Evanghelie sîrbească
ferecată peste tot cu argint; altă Evanghelie sîrbească, care au fost ferecată cu 5
tăbliţe de argint <…>; altă Evanghelie românească, cu tăbliţă de argint în mijloc;
altă Evanghelie, grecească şi rumânească <…>; o Evanghelie sîrbească cu tipic
rumânesc; <…> 6 Minee munteneşti; 1 Triod poznic; 1 Triod sfetli; 1 Apostol
rumânesc; 1 Molitfenic rumânesc, de la măria ta66 ; 1 Molitvenic sîrbesc; 1 Ohtaih;
1 Paremieri; 1 Ceaslov moschicesc; <…> 3 cărţi greceşti; 1 Penticostar
grecesc“67.
66
Probabil o donaţie de la domnul Constantin Mavrocordat.
67
Caproşu, Doc. Iaşi, vol. V, p. 69-70 şi Anexa cărţii.
Cercetarea documentelor de arhivă a permis depistarea cîtorva inventare

ale mănăstirii Sf. Spiridon în care figurează destule cărţi. În inventarul întocmit la 1
iunie 1761, cărţile, în număr de 42, sînt însemnate pe limbi. „Cărţile bisericii pe
moldovenie” erau următoarele : „1 Evanghelie îmbrăcată cu urşinic şi ferecată cu
argint pe la colţuri şi la mijloc iar cu table de argint şi cu o chiotoare slobodă; 1
Evanghelie tij făr' argint; 2 Mineie pe 12 luni; 1 Paraclitichi; 1 Triod ; 1 Străstier;
1 Pendicostar; 1 Ceaslovu; 1 Psaltire; 1 filadră Slujba Sfîntului Spiridon; 1
Chirieacodromion; 1 filadră Slujba Sfinţilor peste an; 1 Apostol; 1 Leturghie tij”.
Mănăstirea mai avea „tij cărţile greceşti: 1 Evanghelie; 12 Mineie pe 12 luni; 1
Paraclitichi; 1 Triod; 1 Pendicostar; 1 Oroloiu; 1 Osecoloiu; 1 Psaltire; 1 Apostol;
1 filadră a Sfîntului Spiridon; 1 Ermologhion; 1 Liturghie; 1 Doxastar; 1 Tipicon; 2
Proschinitare la femei şi unul bărbaţi. În timp, biblioteca mănăstirii s-a îmbogăţit,
inventarul întocmit la 25 februarie 1789 cuprinzînd 73 de cărţi: „3 Evanghelii, însă
1 catefe roşie şi poleită, i 2 cu aclaz verde, adică 2 greceşti, 1 moldovenească; 24
Minei greceşti; 12 Minei moldoveneşti; 1 Triod mold(ovenesc) cu Strastierul lui; 1
Octoih mold(ovenesc); 1 Pendicostar tij; 3 Psaltiri tij; 2 Ceasloave tij; 2 Leturghii
tij; 2 moldoveneşti tij; 1 Apostol tij; 2 filade a Svîntului; 2 Penticostare greceşti; 2
Trioadi tij; 2 Apostole tij; 2 Molitvenice tij; 1 Ceaslov tij; 1 Psaltirie tij; 1
Catavasier tij; 1 Leturghie tij; 1 Tipicon grecesc; 1 Oxtoih tij; 1 Anfologhion tij; 1
Evanghelie veche tij; 1 Cazanie moldovenească; 1 Pravilă tij de la Vasili Vodă; 1
Slujbă a Sfinţilor”68.
Cartea tipărită în Ţările Române s-a aflat şi în bibliotecile unor învăţaţi din
Apusul Europei, catolici sau protestanţi, între aceştia chiar papi. Am amintit că o
Psaltire imprimată de Duca Sotiriovici la Iaşi, în anul 1748 a aparţinut papii
Benedict al XIV-lea, contemporanul tipografului. Ştiut fiind că acel papă s-a
ocupat de chestiunea unirii bisericilor şi de codificarea dreptului bisericesc,
prezenţa cărţii lui Duca în biblioteca acestuia, alături de o Biblie imprimată la
Bucureşti, în anul 1688 se datora, desigur, interesului pentru bisericile răsăritene69.
Spaţiul de răspîndire a cărţii tipărite în Ţara Moldovei.
Fără îndoială că tipăritura cu cea mai mare circulaţie dintre toate cîte s-au
lucrat în tipografiile româneşti în perioada cercetată a fost Cartea românească de
învăţătură (Iaşi, 1643). Circulaţia acestei cărţi reprezentative pentru istoria
culturală a românilor în Transilvania este bine cunoscută astăzi. Un caz interesant îl
constituie, de pildă, un exemplar care la mijlocul secolului al XVIII-lea era al lui
Ioan dichiul Sava, în Dobrogea, dar la scurt timp ajunge în Transilvania, deoarece
proprietarul a „dat la cumnatul Constantin două straiţe cu cărţi <pe care> le-au dus
la Jidveiu, cu falonul şi alte haine”. Pe aceeaşi filă, mai tîrziu, altcineva nota: „eu,
popa Constantin din Stupini am vîndut această carte lui Pescar Oprea din Milaş“.
68
Arh. St. Iaşi, Fond Spiridonie, Pachet LXXXII/22.
69
Tagliavini, O Psaltire românească necunoscută, p. 6.
S-a presupus că cei doi Constantin sînt una şi aceeaşi persoană. Drumul cărţii însă
nu se opreşte: în anul 1799 era la Budiul de Cîmpie (azi Papiu Ilarian MS), în
proprietatea lui Ion Ludoşan; în 1818 era la preotul Ioan din Icland (MS); la 18
ianuarie 1830 semna pe ea Andrei Bucur din Bercheş, iar la 10 aprilie 1856
ajungea în posesia protopopului Simion Moldovan din Soporul de Cîmpie (MS)70.
Alt exemplar a fost pînă la 1655 într-o biserică din Suceava, dar în anul menţionat
ajunge în Transilvania, la Bedeciu, de unde este luată cu împrumut în schimbul
altei cărţi, de sătenii din Lăpuşteşti: „aceasta a fost a Bedeciului şi o au dus
Tutelecan la Lăpuşteşti, apoi aici a fost o carte a lor şi apoi au venit dupre cartea
aceasta i am dat a lor. Aceasta e a noastră, a Bedeciului, Cazania”71. Chiar şi din
puţinele exemple oferite aici, se observă că tipăritura a circulat intens, prezenţa ei
pe spaţii atît de largi a prilejuit strîngerea legăturilor dintre Ţările Române, iar
contribuţia sa la istoria culturii româneşti a fost remarcabilă.
Cărţile mitropolitului Dosoftei au circulat şi ele destul de mult în
Transilvania. De pildă, pentru o Psaltire în versuri (Uniev, 1673), primul posesor
cunoscut a fost popa Toma din Cetan (CJ); după 1701, cartea a trecut la Nistor din
Finteuşul Mic, în zona Sătmarului, zălog pentru doi stupi. În 1771, era la Dumitru
Suciu din Frînceni, care în 1778, o împrumuta pentru citit lui Gheorghe Românul,
iar în anul 1789, se afla la Dositei Bota din satul Hideaga (MM). În anii următori,
aparţinea unui preot din Stremţu (AB), iar în 1814 era la Oradea. Viaţa şi
petrecerea sfinţilor (Iaşi, 1682-1686), fiind o carte de lectură, a trecut prin
numeroase mîini. Un drum lung a străbătut cea de la Hondol (HD), care după ce s-a
aflat în folosinţa lui Crăciun Delean din Bucureşti, în anul 1780 a fost dobîndită de
protopopul Toader din Sălişte (SB) şi de logofătul Nicolae din Fizăgi72.
Cartea lui Dimitrie Cantemir, Divanul sau gîlceava înţeleptului cu lumea
(Iaşi, 1698), dăruită de Ion logofătul, egumenului mănăstireii Sinaia din Ţara
Românească, a ajuns în stăpînirea lui Apostol Udrian, care după nume pare a fi
originar din Adrianopole73.
Cum se poate observa din Anexa acestui capitol, o arie întinsă de
răspîndire au avut multe cărţi: Penticostarul (Iaşi, 1753), Antologhionul (Iaşi,
1755), Liturghia (Iaşi, 1759 şi 1794, Chişinău, 1815), Evanghelia (Iaşi, 1762) ş.a.
Dacă numărul localităţilor în care aceste cărţi au ajuns este vizibil mai redus decît
al Cărţii româneşti de învăţătură (Iaşi, 1643) de pildă, lucrul se datorează, pe de o
parte, faptului că această tipăritură a fost studiată cel mai mult dintre toate cele
apărute în perioada cercetată, iar pe de altă parte că de la mijlocul secolului al
70
Şchiau, Cărturari şi cărţi, p. 119; Păcurariu, Legăturile bis. ortodoxe din Transilvania, p.
96; Stanca, Cărţi călătoare, p. 20-21.
71
Mureşan, Cazania lui Varlaam, p. 202-203.
72
Dudaş, Vechi cărţi rom. călătoare, p. 168; Braicu, Bunea, Cartea veche rom. în Sibiu, p. 101.
73
Ilieş, Adam, Divanul, p. 1003, nota 17.
XVIII-lea, cartea distribuindu-se coordonat, a ajuns în fiecare sat, unde a şi rămas,

neînregistrînd multe schimbări de proprietar.
În ceea ce priveşte cartea în limba greacă imprimată în Ţara Moldovei,
cercetările efectuate în bibliotecile din sud-estul Europei, de la Muntele Athos şi
din Orientul Apropiat îi atestă prezenţa într-un număr apreciabil acolo. Din păcate,
nu se cunosc multe lucruri despre traseele urmate de cartea în limba arabă
imprimată în Ţara Moldovei.
***
Prin vînzări, donaţii, împrumuturi, copiere, moşteniri, colportaj, cartea din

Ţara Moldovei a avut o circulaţie foarte largă, în toată aria românească, sud-estul
Europei şi Orientul Apropiat şi Mijlociu. Circulaţia cărţii începe la o oarecare
distanţă cronologică de plecarea din atelierul tipografic. Caracterul popular al
circulaţiei cărţilor româneşti vechi este astăzi bine cunoscut, legăturile multiple
dintre Ţările Române contribuind masiv la răspîndirea lor. Atunci cînd o ediţie
devenea rară ori se imprima de la început într-un tiraj insuficient, începea
multiplicarea manuală, prin copiere.
Însemnările de carte dovedesc, în cazul secolului al XVII-lea, că posesorii
de carte, cu rare excepţii, erau lăcaşurile de cult sau comunităţile săteşti. Chiar dacă
o carte era cumpărată de cineva pe cheltuială proprie, ea devenea obiect de danie la
biserici sau mănăstiri.
Din secolul al XVIII-lea, cei care au acces la tipar devin mai numeroşi, atît
ca cititori, cît şi în calitate de cumpărători şi donatori de carte. Între cei care au
vîndut, cumpărat ori au donat cărţi s-au aflat exponenţii tuturor păturilor sociale:
domni şi membrii familiilor lor, mitropoliţi, feţe bisericeşti de toate rangurile,
boieri, meşteşugari, negustori etc., iar tranzacţiile se făceau, de obicei, direct între
cei interesaţi.
Cumpărarea sau donarea unei cărţi era o acţiune importantă în viaţa
comunităţii, asemenea acte avînd loc în zilele unor sărbători creştin-ortodoxe mari
sau duminica, atunci cînd avea loc slujba şi toţi membrii comunităţii erau prezenţi.
Or, faptul nu era deloc întîmplător. Privitor la donaţii, motivele determinante au
avut, de cele mai multe ori conotaţii religioase: pomenirea şi iertarea de păcate a
donatorului şi a familiei sale, moartea unei rude, sfinţirea unui lăcaş de cult,
utilitatea cărţii pentru săvîrşirea serviciului religios dar şi pentru învăţătură.
La fel ca şi astăzi, cărţile se împrumutau între amatorii de lectură sau între
biserici. Examinarea însemnărilor de pe cărţi şi cercetările de teren au demonstrat
că bisericile au avut destule cărţi proprii şi că mănăstirile au avut biblioteci bogate.
O formă de circulaţie a cărţilor a fost colportajul efectuat de ştiutorii de
carte: preoţi, dascăli, dieci de cancelarie, copişti etc., dar acesta nu poate fi
considerat difuzare specializată, deoarece se făcea ocazional şi pentru un număr
redus de exemplare. Din acest punct de vedere, nu orice persoană care aducea
cîteva cărţi dintr-un centru tipografic (însemnările arată că, de cele mai multe ori
era vorba chiar şi numai de o carte), trebuie considerată difuzor specializat. Nici
tipografii nu pot fi consideraţi colportori, pentru că ei făceau parte dintr-o structură
oficială însărcinată cu operaţiunea de difuzare. Caracteristica de difuzor specializat
al cărţilor trebuie atribuită doar acelor persoane pentru care se poate dovedi
apartenenţa la o structură de difuzare.
Studierea traseului urmat de cărţi arată că odată cumpărate ori donate,
multe s-au păstrat în acelaşi loc sau au avut o circulaţie limitată la două-trei
localităţi învecinate cu aşezarea iniţială. Una dintre scrierile cu cea mai largă
circulaţie a fost Cartea românească de învăţătură, pe care însemnările o atestă în
Dobrogea, în Ţara Românească şi în Transilvania, atît în formă tipărită sau
manuscrisă.
MEŞTERI ŞI MEŞTEŞUG
Tipografii se numărau printre cărturarii epocii lor, deoarece meşteşugul

tipografic a apărut în corelaţie cu îndeletnicirile culturale ale vremii. Oameni
instruiţi, ei erau de multe ori înşişi traducătorii, iar cîteodată chiar autorii cărţilor
imprimate. Cunoscători ai limbilor de cultură, meşterii tipografi aveau biblioteci
proprii şi făceau schimb de cărţi cu învăţaţii contemporani. În numeroase cazuri,
dacă erau feţe bisericeşti, au urcat în ierarhia bisericească şi au beneficiat de
avantaje economice de pe urma activităţii desfăşurate, dacă erau mireni.
Datorită faptului că ştiinţa de carte constituia un apanaj al păturilor sociale
avute, meşterii tipografi au provenit, implicit, din rîndul acestora şi au avut o
situaţie materială bună. Dar, fiind puţini la număr şi cu o apartenenţă socială mixtă,
atît clerici, cît şi mireni, spre deosebire de alţi meşteşugari, tipografii nu s-au putut
asocia într-o breaslă. Prin urmare, un studiu privitor la meşterii tipografi va
conduce nu la descoperirea unor meşteşugari obişnuiţi, ci a unor oameni culţi şi
înstăriţi, apreciaţi de societatea înaltă a vremii lor, care practicau o meserie diferită
de celelalte meserii medievale, cu o componentă culturală incontestabilă. Pe de altă
parte, cunoaşterea aspectelor caracteristice ale meşteşugului tipografic, a ceea ce îl
apropia sau îl distanţa de alte meşteşuguri medievale, contribuie la înţelegerea mai
bună a modului în care tipografia s-a implicat nu numai în viaţa cultural-politică, ci
şi în cea economico-socială a unei epoci şi a unei ţări.
La fel ca în multe alte domenii, încercarea de sinteză a subiectului îi
aparţine lui N. Iorga, care a sesizat caracteristicile principale ale meşteşugului
tipografic: componenta culturală, conjugată cu cea politică, provenienţa tipografilor
atît din rîndul clericilor, cît şi al mirenilor, caracterul familial pe care l-a avut
uneori, meşteşugul şi lipsa de organizare profesională a tipografilor1. O serie de
studii monografice au fost consacrate marilor personalităţi ale tiparului românesc:
ieromonahul şi apoi episcopul de Huşi şi de Buzău, Mitrofan, Duca Sotiriovici,
Mihail Strelbiţchi, mitropolitul Grigore <al IV-lea>, cercetarea urmărind, în primul
rînd contribuţia lor la dezvoltarea culturală a epocii în care trăiau2. Marilor cărturari
1
Iorga, Vechiul meşter de tipar; idem, Tipografia la români.
2
O bibliografie cuprinzătoare asupra unor feţe bisericeşti implicate în activitatea
tipografică, la Păcurariu, Dicţionarul teologilor. Mitrofan episcopul Huşilor, a beneficiat de
cele mai multe studii: Popescu, Episcopul Mitrofan al Huşilor; Mihăescu, Mitrofan,
episcopul de Huşi; Corora, Tipar şi cărturari. Duca Sotiriovici, a fost înfăţişat de Turcu,
Cărţi, tipografi şi tipografii, de Stoide, Duca Sotiriovici şi de noi, în CI (Serie nouă), XVI,
1997. Mihail Strelbiţchi, a fost studiat încă din 1905 de Picot, Notice bibliographique,
MEŞTERI ŞI MEŞTEŞUG 269
greci participanţi la activitatea tipografică din Ţara Moldovei le-au fost consacrate
cîteva studii3. Arta grafică şi unii artişti gravori care au contribuit la ornamentarea
cărţilor tipărite au constituit subiectul cîtorva studii, modelele folosite şi sursele de
inspiraţie, viaţa şi activitatea unora dintre ei fiind astăzi destul de bine stabilite4.
Circulaţia meşterilor tipografi dintr-o zonă în alta şi chiar în afara spaţiului
românesc este un subiect bine cunoscut5, la fel ca şi modul de transmitere al
meşteşugului tipografic din generaţie în generaţie, prin lucrul în atelier sub
supravegherea unui meşter. Întrepătrunderea cărţii tipărite şi a celei manuscrise
fiind un fenomen care a durat pînă tîrziu în secolul XIX, copiştii de manuscrise
româneşti au beneficiat şi ei de o cercetare ştiinţifică pînă la anul 18006.
Ţinînd seama de toate acestea, cercetarea de faţă va fi întreprinsă în două
direcţii. Pe de o parte, vom înfăţişa ipotezele cronologice şi locale privitoare la
existenţa meşteşugului tipografic în Ţara Moldovei, anterior domnului Vasile
Lupu, după care vom analiza elementele privitoare la însuşirea meseriei, cauzele
lipsei de organizare profesională a tipografilor şi vom studia succint meşterii
înrudiţi cu tipografii: gravori, legători de cărţi, copişti de manuscrise, zugravi de
icoane şi de biserici din Ţara Moldovei care au contribuit la apariţia unor cărţi. Pe
de altă parte, vom schiţa profilul cultural, situaţia economico-socială a meşterilor
tipografi şi legăturile lor cu societatea înaltă a epocii în care au trăit. Cercetarea îi
priveşte, în primul rînd, pe conducătorii atelierelor şi pe tipografii renumiţi ai
epocii, şi mai puţin pe lucrătorii obişnuiţi, despre care documentele vremii nu oferă
multe ştiri. Capitolul are o Anexă cu lista cronologică a lucrătorilor din tipografiile
Moldovei înregistraţi pe parcursul cercetării şi cărţile pe care le-au imprimat.
Studiul se bazează pe analiza izvoarelor narative7, a colecţiilor de
documente8, a cataloagelor de manuscrise şi de biblioteci9, a însemnărilor de pe
cărţi şi a documentelor de arhivă. Au fost consultate şi lucrări de istorie economică,
informaţiile sale fiind reluate de Dan, Mihail Strelbiţchi; Mihăilescu, Aportul lui Mihail
Strelbiţchi; Eşanu, O faţetă necunoscută a lui Mihail Strelbiţchi; Chiaburu, Mihail
Strelbiţchi; Tomescu, Mitropolitul Grigore al IV-lea.
3
Erbiceanu, Bărbaţi culţi; Stăniloaie, Patriarhul Dosoftei al Ierusalimului; Cicanci,
Cărturari greci.
4
Oprescu, Grafica românească; Demeny, Filip Moldoveanul; Morărescu, Ursul zugrav;
idem, Ilie Anagnoste; Sabados, Ursul - un zugrav moldovean; Tomescu, Arta tiparului
românesc; Tatai-Baltă, Gravorii de la Blaj.
5
Păcurariu, Legăturile bis. din Transilvania; Şchiau, Cărturari şi cărţi.
6
Ştrempel, Copişti de ms.
7
Cronica Banatului; Cronica Ghiculeştilor.
8
Codrescu, Uricariu, vol. X şi XX; Hurmuzachi, Doc. privitoare la istoria românilor, vol.
XV, Supl. 2; Urechia, Doc. dintre 1789-1800; Iorga, Studii şi doc., vol. I-II, VI, VII, XIV-
partea a 3 ; idem, Scrisori şi zapise de meşteri; Cat. doc. Ţării Româneşti, vol. IV; Caproşu,
Doc. Iaşi, vol. III - V; idem, Ungureanu, Doc. statistice, vol. I-II;
9
La Caproşu, Chiaburu, Însemnări, vol. I-IV, bibliografia aproape exhaustivă.
a învăţămîntului10, a cărţii şi a tiparului11, a bisericii, şi au fost sintetizate informaţii

răspîndite în numeroase studii privitoare la aspecte particulare ale acestora.
Obligatorii pentru cercetăre au fost prefeţele şi postfeţele cărţilor tipărite în Ţara
Moldovei, unde, de regulă, acolo sînt numiţi cei care au contribuit la realizarea lor.
Ipoteze privitoare la existenţa tiparului în Ţara Moldovei anterior
domniei lui Vasile Lupu.
Cronica Banatului, scrisă de Nicolae Stoica de Haţeg între anii 1826 şi
1829 conţine o ştire despre existenţa tiparului românesc în Ţara Moldovei la
jumătatea veacului al XVI-lea. În cuvîntul către cititori (Cuvînt întîiu), autorul
cronicii face o scurtă prezentare a alfabetului egiptenilor, evreilor, caldeenilor,
turcilor, grecilor, romanilor şi slavilor. Cu această ocazie, el afirmă despre literele
chirilice: „în urmă şi românii luîndu-le, Ioan Ştefan Petru voievodul Moldovii, în
tipografia Sucevii pentru români, Ы şi Ц <…> au adaos”12. Domnul amintit este
Ştefan al IV-lea, fiul lui Petru Rareş, dar informaţia din Cronica Banatului nu se
poate confirma: a presupune că în timpul domniei lui Ştefan Rareş se puteau tipări
la Suceava cărţi în limba română, al căror conţinut nu putea fi decît religios,
înseamnă a neglija un aspect important al politicii interne a acestui domn. Odată
instalat la domnie, Ştefan Rareş a dezlănţuit o prigoană fără precedent împotriva
„ereticilor” din ţară, ascuţişul acestei politici fiind îndreptat împotriva armenilor şi
a ungurilor, care îmbrăţişaseră în masă Reforma. Persecuţiile nu s-au întrerupt o
dată cu moartea lui Ştefan Rareş, ci au continuat sub domnul următor, Alexandru
Lăpuşneanu. Actele de prigoană menţionate în intervalul 1552-1561 au luat forme
deosebit de violente: convertiri silite, distrugeri de biserici şi execuţii de clerici.
Progresele importante pe care Reforma le-a înregistrat în Răsăritul Europei au
determinat în Ţara Moldovei o reacţie puternică de contrareformă, care a avut drept
consecinţă politica de prigonire a ereziilor în general. Or, în lumina acestor
informaţii, e greu de presupus că la Suceava s-ar fi putut tipări cărţi bisericeşti în
limba română într-o perioadă cînd iniţiatorii unor asemenea acţiuni erau saşii
luterani. Caracterul antiluteran al prigonirilor nu poate lăsa loc de îndoială, întrucît
populaţia catolică din Ţara Moldovei aderase la Reformă, iar relaţiile excelente
avute de Alexandru Lăpuşeanu cu biserica romană exclud posibilitatea unei acţiuni
ostile faţă de catolicism13. Alexandru Mareş presupune că ştirea din Cronica
Banatului se întemeiază pe coincidenţa frapantă cu data la care apărea la Sibiu un
Tetraevanghel slavo-român, aşa-numitul Evangheliar din Petersburg, datat pe baza
10
Ionescu, Govora, Andrei, Pârnuţă, Istoria învăţămîntului din Oltenia, I; idem, Istoria cărţii şi
tiparului din Oltenia; Marinoiu, Istoria cărţii vîlceve; Pascu, Istoria învăţămîntului, vol. I.
11
Popa, Cazania lui Varlaam; Mureşan, Cazania lui Varlaam; Ştrempel, Relaţii româno-
ruse; Bezviconi, Relaţii româno-ruse; Papacostea-Danielopolu, Carte şi tipar.
12
Stoica de Haţeg, Cronica Banatului, p. 52.
13
Papacostea, Diaconul sîrb Dimitrie, p. 212.
filigranelor în perioada 1551-1553. Se ştie că la Sibiu s-a tipărit în 1546 şi o

versiune slavonă a Evangheliilor destinate Ţării Moldovei, după cum dovedeşte
stema cu armele ţării de pe una din filele cărţii. Nu ar fi exclus ca o parte din
exemplarele Evangheliarului din Petersburg (1551-1553) să fi avut aceeaşi
destinaţie şi, prin urmare să li se fi anexat o filă cu stema Ţării Moldovei, eventual
şi un epilog cu numele domnului Ştefan Rareş. Un astfel de exemplar, lipsit de
indicaţia locului unde a fost tipărită cartea (indicaţie care lipseşte şi în
Tetraevanghelul sibian din 1546), ar fi putut crea uşor impresia că tipăritura s-a
executat în Ţara Moldovei. De aici, pînă la atribuirea cărţii unei presupuse
tipografii din Suceava nu mai era decît un pas, ştiut fiind că acest oraş era reşedinţa
domnilor moldoveni14.
Altă ipoteză atribuie încercări de a înfiinţa o tipografie în Ţara Moldovei
domnului Iacob Heraclit Despotul, care ar fi dus tratative cu reformaţii germani
pentru alcătuirea unei tipografii la Cotnari. Iată cum prezintă N. Iorga acest fapt:
„se găsi, însă, un agent luteran care, aflînd de intrarea în Răsărit a unui principe
care voia curăţirea legii creştine, se grăbi să vie pentru a o propovedui prin cărţile
slavone pe care le tipărea, departe, în Apus, la Urach, în Wittemberg, pentru
popoarele din Balcani, Primus Truberus, supt ocrotirea şi cu cheltuiala lui Ioan
Ungnad. La 21 decembrie 1562, venea cu astfel de cărţi, cuprinzînd Noul
Testament, Wolf sau Wolfgang Schreiber, care se dădea ca un trimes al Împăratului
pentru unele misiuni. Ungnad, care n-avea nici o ştiinţă despre traducerile ce se
tipăreau în Ardeal, cerea să i se trimată oameni învăţaţi pentru tălmăcirea
Evangheliei, oferindu-se a edita el Cuvîntul lui Dumnezeu şi în această limbă sau
chiar a trimite materialul tipografic în Moldova. Despot nu-l îngădui, însă, multă
vreme şi, pentru a dovedi Sultanului cîtă credinţă-i poartă, expedie la
Constantinopol pe bietul Wolfgang cu cărţile lui chirilice, pe care rămase să le
citească acuma Turcii”15. Existenţa tiparului în Ţara Moldovei la jumătatea
veacului al XVIlea a fost susţinută de N. Iorga şi cu altă ocazie, pornind de la
faptul că tipograful sibian Filip a plecat din Ţara Moldovei (de unde cognomenul
Moldoveanul): „era, deci, la această dată un tipar în Moldova, şi cine-l punea la
cale nu era tînărul stricat, cu aplecări spre Islam, Iliaş <…>, ci mama lui, văduva
lui Petru Rareş, creatoarea de cronici, ziditoarea de biserici, artistă în cusături. La
1547 ea apare pe un Apostol alături de fiul ei. Dar meşterul nu mai e Filip, care
probabil murise, ci Dimitrie Bojidar. Se dăduse încă din 1545 la munteni un
Molitvenic, cu matriţele lui Dimitrie Liubavici, dar nu de el, ci de un călugăr
Moise, pentru acel Petru voievod (Radu Paisie) care, nu trebuie să uităm, era
ginerele lui Neagoe şi al rudei Elena, sîrboaica Despina. El tipăreşte încă din 1546,
august, terminînd la 18 martie 1547, în Tîrgovişte, aceiaşi carte pentru voievodul
14
Mareş, A existat o tipografie chirilică moldovenească în anii 1551-1552?, p. 522.
15
Iorga, Istoria bis., vol. I, p. 173-174.
muntean Mircea Ciobanul. Dar Mircea e soţul Chiajnei, fiica Doamnei Elena. Şi
astfel, nu greşim cînd afirmăm că îndemnul, chemarea, au venit de la Elena, care a
adus, o clipă, în Moldova, unde am văzut că exista un tipar deosebit, pe însuşi
conaţionalul ei, ruda unui vestit meşter de tipar”16. Argumentele invocate de N.
Iorga nu mai pot fi reţinute astăzi. Tetraevanghelul slavon din 1546, deşi tipărit de
un meşter originar probabil, din Ţara Moldovei, Filip Moldoveanul, este lucrat la
Sibiu. Apostolul slavon din 1547 pe care N. Iorga îl consideră tipărit în două ediţii,
din care una alcătuită în Ţara Moldovei de Dimitrie Liubavici, iar alta alcătuită la
Tîrgovişte, a avut, de fapt, o singură ediţie, la Tîrgovişte. Exemplarelor Apostolului
destinate a fi desfăcute în Ţara Moldovei li s-a alăturat un epilog cu numele
domnului Iliaş Rareş şi al doamnei Elena şi o filă avînd un frontispiciu cu
însemnele Ţării Moldovei.
Se ştie că la 12 ianuarie 1605, domnul Ieremia Movilă scria Frăţiei
Ortodoxe din Liov că l-a trimis pe diacul Andrei „să cumpere hîrtie pentru scrierea
cărţilor, cît şi pentru dieci de trebuinţă nouă pentru scrierea cărţilor. Pentru aceasta
rugăm pe măriile voastre, ca să-i fiţi de ajutor, atît pentru a cumpăra hîrtie, cît şi
pentru a căuta dieci care să scrie cărţi”17. Pornind de la acest pasaj, Nicolae Iorga
scria că asta „înseamnă hîrtie de tipar şi dieci tipografi ca vechiul diacon Coresi“18.
Nici această afirmaţie nu poate fi susţinută azi, ce se poate spune sigur este doar că
unii domni ai Ţării Moldovei comandau cărţi în tipografiile din afara hotarelor lor,
la Tîrgovişte şi Sibiu, ori subvenţionau producţia tipografică de la Liov.
Se pare că Miron Barnovschi a vrut şi el să întemeieze o tipografie în Ţara
Moldovei, dar nu a mai avut timp, fiind detronat. Andrei Skulski, angajîndu-se la
tipografia Frăţiei din Liov, specifica în contractul său că lucrase în Ţara Moldovei,
ceea ce înseamnă că probabil în cursul şederii lui aici, Barnovschi începuse
pregătirile pentru înfiinţarea unui atelier tipografic. Ideea a fost reluată de
Alexandru Papadopol-Calimach, care afirma la sfîrşitul secolului al XIX-lea că „în
Moldova, la Iaşi, a fost o tiparniţă foarte veche, unde se tipărise multe cărţi <…>.
Acestea se tipăreau de pe la 1628, însă fără arătarea locului unde, de frica turcilor
<…>. Dar într-o zi se năpustise turci şi tătari peste Moldova, ţara a fost prădată,
arsă şi acea tipografie distrusă”19.
Altă ipoteză care nu a putut fi susţinută nici de documente şi nici de vreun
exemplar tipărit păstrat pînă astăzi este cea privitoare la existenţa unei tipografii
armeneşti la Suceava. În Bibliografia românească veche, vol. IV: Adăogiri şi
îndreptări, p. 24, este menţionată o Evanghelie armenească, Suceava, 1649. Dan
Simonescu se baza pe studiul lui H. Dj. Sirouni, Tipăriturile armeneşti din
16
Iorga, Tipărituri rom. necunoscute, p. 26.
17
Hurmuzachi- Iorga, Studii şi documente, Supl., II, partea a 2-a, p. 343-344.
18
Iorga, Istoria bis., I, p. 257.
19
Papadopol-Calimach, Din istoria tipografiei, p. 5.
România, în care autorul spunea că nu a văzut vreun exemplar al cărţii, dar că ea ar

fi atestată „într-o tabelă manuscrisă a eruditului părinte Egişe (Elisée) Kaftanian,
conducătorul Congregaţiei Mechitariştilor din Viena şi în lucrarea lui Teotie Tip - u
- tar (Tipar şi literă), Constantinopol, 1912”. Afirmaţia este luată drept certă de
Ana Dobjanschi şi Victor Simion: „în anul 1649, însă, la Suceava exista cu
siguranţă o a doua tipografie adusă tot de Vasile Lupu, deoarece în anul respectiv
se tipăreşte aici o Evanghelie în limba armeană. Este posibil ca această tiparniţă să
fi fost instalată mult mai devreme, în anul 1645 sau poate anterior acestei date”20.
Afirmaţiile de mai sus trebuie privite cu multă rezervă, autorii care au scris cu
aproximativ un secol în urmă fiind tributari nivelului de cunoaştere al epocii.
Însuşirea meseriei de tipograf.
Meşteşugul tipografic se învăţa prin ucenicie în atelier şi se transmitea din
generaţie în generaţie. Discutarea acestei probleme este necesară, deoarece în
destule lucrări consacrate istoriei învăţămîntului se afirmă că în Ţările Române au
existat şcoli în care se învăţa meseria de tipograf. Din cauza necunoaşterii
structurilor medievale, conjugată cu lectura superficială a unor documente, cele
mai multe dintre aceste afirmaţii pornesc de la coincidenţa că tipografi renumiţi au
fost şi conducători de şcoli şi de la faptul că unele şcoli funcţionau pe lîngă
mănăstirile în care existau tipografii. Ştiind că în Ţara Românească, Meletie
Macedoneanul a fost atît egumenul mănăstirii Govora, cît şi conducătorul
tipografiei şi al şcolii întemeiate acolo de Matei Basarab, Gh. T. Ionescu afirmă, în
mod eronat, că la mănăstirea Govora a existat „o şcoală pentru învăţătura copiilor
şi a tipografiei, pentru a pregăti astfel tipografi. E, poate, prima şcoală de acest fel
la noi, şi se înţelege că înfiinţarea ei era în legătură cu reintroducerea tiparului
<…>. Şcoala de care este vorba urma să asigure cu cadrele necesare lucrul
tipograficesc şi fără doar şi poate că aici vor fi învăţat meşteşugul tiparului vreunii
dintre cei care au lucrat chiar cărţile ieşite din tipografia Govorei“21. Argumentul ar
fi un act din 9 august 1636 prin care patriarhul Theofan al Ierusalimului întărea un
hrisov anterior al domnului Matei Basarab. Lectura atentă a actului arată doar că
Domnul îi oferea egumenului-tipograf Meletie 1000 de galbeni pentru a aduce
dascăli şi tipografi care să tipărească şi să copieze cărţi şi să înfiinţeze o şcoală în
care, cei care vin, să înveţe scrierile sfinte şi „din toată ştiinţa de pînă acum a
oamenilor”, fără a spune nimic despre învăţarea meseriei de tipograf. Interpretarea
fantezistă a lui Gh. T. Ionescu a fost preluată tale quale şi repetată cu obstinaţie în
destule lucrări22.
20
Dobjanschi, Simion, Arta în epoca lui Vasile Lupu, p. 100, nota 54.
21
Ionescu, Govora, p. 119-121.
22
Cat. doc. Ţării Româneşti, vol. IV, p. 379, nr. 821; Andrei, Pârnuţă, Istoria
învăţămîntului din Oltenia, vol. I, p. 87-88; idem, Istoria cărţii şi tiparului din Oltenia, p.
77; Marinoiu, Istoria cărţii vîlceve, p. 136; Istoria învăţămîntului din România, vol. I, p.
146.
Nefondată este şi afirmaţia că „o şcoală pentru învăţarea meşteşugului

tipografic trebuie să fi fost la biserica Sf. Nicolae din Iaşi, mai ales în timpul
mitropolitului Dosoftei“. Este adevărat că o dată cu instalaţia tipografică au venit
de la Moscova în Ţara Moldovei şi meşterii tipografi Vasile Stavniţki şi Iosif
Gorodeţki, care i-au învăţat pe ucenicii lor români meşteşugul tipografic, dar nu
trebuie să se vorbească de o şcoală în sensul modern al cuvîntului. De asemenea,
credem că atunci cînd se vorbeşte despre şcoala tipografică de la mănăstirea
Neamţ23, trebuie avut în vedere, de fapt, curentul cultural din care face parte
activitatea tipografică desfăşurată acolo la începutul secolului al XIX-lea, şi
nicidecum acea instituţie în care profesorii predau unor elevi noţiunile de bază ale
meseriei de tipograf. Tributară lipsei de cunoaştere atît a epocii medievale, în
general, cît şi subiectului abordat este şi aserţiunea conform căreia în secolele XVII
şi XVIII, în unele şcoli din Ţările Române se făceau lecţii practice de cules litere24.
Studiul tehnicii şi al organizării activităţii tipografice demonstrează că asemenea
exerciţii erau imposibil de făcut, din cauză că litera de tipar era scumpă şi se
obţinea destul de greu. Cum s-a văzut în capitolul privitor la Organizarea
activităţii tipografice în schimbul materialelor tipografice primite de la Liov,
Vasile Lupu, domnul Ţării Moldovei, după ce le-a plătit, a fost nevoit şi să achite
acoperirea cu plumb a bisericii ortodoxe de acolo25. Cunoaşterea perioadei,
îmbinată cu studiul evoluţiei meşteşugurilor şi a istoriei învăţămîntului, indică fără
echivoc faptul că orice meşteşug, deci şi cel tipografic, se însuşea doar în atelier
sub îndrumarea unui meşter.
Studiul prefeţelor şi al colofoanelor cărţilor imprimate în Ţările Române
indică numeroasi tipografi care au lucrat împreună cu ucenicii lor, începînd cu
diaconul Coresi în secolul XVI. Pentru Moldova secolului XVII este cunoscută
echipa tipografică din vremea mitropolitului Dosoftei, condusă de ieromonahul
Mitrofan, din care făceau parte, alături de tipografii Nicolae, Ursu şi Andrei,
ucenicii Chiriac Moldoveanul şi Gheorghe Valahul. Menţiunea echipei de meşteri
tipografi ce lucrau împreună cu ucenicii apare în Divanul sau gîlceava înţeleptului
cu lumea, a lui Dimitrie Cantemir (Iaşi, 1698): „ai tipografiei ostenitori şi de tot
binele-ţi rugători, Atanasie şi Dionisie <care în alt loc se numesc „moldovenii”> cu
ucenicii poftim iertăciune”26. Imperativul transmiterii meseriei de către meşter,
ucenicilor l-a formulat mitropolitul Ţării Româneşti, Antim Ivireanul: „las cu
blestem <…> să aibă datorie tipograful să înveţe meşteşugul tipografiei unul după
altul, ca să nu piară acest meşteşug din ţară, nici să se părăsească lucrul cărţilor”27.
23
Istoria învăţămîntului din România, p. 146 şi 255.
24
Ionescu, op. cit., p 119-120; Andrei, Pârnuţă, Istoria învăţamîntului din Oltenia, p. 99 şi 114.
25
26
BRV, I, p. 237, 239, 245, 251, 262, 280, 296, 340, 365; Panaitescu, Petru Movilă, p. 44.
27
Aşezămîntul lui Antim, p. 336.
Mai tîrziu, Duca Sotiriovici avea o echipă formată din opt oameni scutiţi
de bir pentru a lucra în tipografie28. Învăţarea meseriei sub îndrumarea meşterului
este susţinută şi de fenomenul masiv al circulaţiei tipografilor între Ţările Române
şi chiar în afara lor.
La fel ca toate meşteşugurile, şi cel tipografic a avut de multe ori un
caracter familial. Fenomenul a fost sesizat de Nicolae Iorga, care l-a plasat în
secolul al XVIII-lea, dar nu trebuie uitat că a existat o familie de tipografi încă din
secolul al XVI-lea: diaconul Coresi şi fiul său Şerban. În secolul al XVIII-lea au
fost doar mai multe cazuri: tipograful Ieremia Marcu din Iaşi a fost urmat de fiul
său Sandu, un meşter apreciat în epocă şi care, la rîndul lui, a organizat tipografia
de la Episcopia Rădăuţilor, împreună cu Grigore Stan Braşoveanul, a contribuit la
refacerea atelierelor Mitropoliei din Iaşi şi al Episcopiei de la Blaj; Mihail
Strelbiţchi a lucrat alături de fiul Policarp şi de ginerele Simion Isoteschi. Deşi
informaţiile nu sînt certe, este posibil ca Mihail Strelbiţchi să fi avut legături cu
familia de gravori polonezi Strzelbicki, Ian (Ioan) şi Teodor. Ian (Ioan) lucra în
1675 la Kiev, iar între anii 1705-1707 şi 1709 la Cernigov. Se presupune că Mihail
Strelbiţchi era nepot al lui Ian şi frate sau văr cu Teodor29.
Dacă tipograful era cleric, deprinderea meseriei constituia una dintre
„ascultările” specifice vieţii monahale. Marele tipograf de la mănăstirea Neamţ,
Gherontie, a fost dat la „ascultare”, în anul 1803, la tipografia Mitropoliei din Iaşi
ca să înveţe meseria. În anul 1823, un alt monah, Dionisie Romano, a fost dat la
„ascultare” în tipografia mănăstirii Neamţ. Între anii 1865 şi 1873, el a fost
episcopul Rîmnicului. Chiriac duhovnicul mănăstirii Neamţ a avut următoarele
„ascultări”: „ucenic la bătrîni, tipograf, tălmăcitoriu de cărţi, igumen Secului“30.
Tipografi localnici.
Este cunoscut faptul că meşteşugul tiparului a fost introdus în Ţara
Moldovei în secolul XVII de meşteri trimişi de mitropolitul Petru Movilă şi de la
Moscova. Petru Movilă a trimis la Iaşi material tipografic şi o misiune de patru
profesori ruteni în frunte cu Sofronie Poceaţski, care au organizat tipografia şi
colegiul de la mănăstirea Trei Ierarhi. Tot din Ucraina au fost aduse şi gravurile
pentru ilustrarea Cărţii româneşti de învăţătură, lucrate de un celebru artist al artei
grafice rutene a timpului, Ilie Anagnoste31. Dintre meşterii veniţi de la Moscova
pentru a lucra în tipografia de la Trei Ierarhi este cunoscut un călugăr Samuil,
28
29
Iorga, Tipografia la români, p. 216; idem, Vechiul meşter de tipar, nr. 158; Tomescu,
Arta tiparului românesc, p. 29-32; Chiaburu, Mihai Strelbiţchi, p. 82; Mihăilescu, Aportul
lui Mihail Strilbiţchi în orientarea laică a tiparului, p. 153-154.
30
Ivan,”Ascultări” călugăreşti, p. 435; Norocel, Relaţii între bis. română şi bulgară, p.
1008; Cocora, Episcopia Buzăului, p. 162 şi urm.
31
Iorga, Tipografia la români, p. 159; idem, Istoria lit. religioase, p. 148; Panaitescu, Petru
Movilă, p. 43; Papacostea-Danielopolu, Carte şi tipar, p. 82-86.
trimis la Iaşi tot de Petru Movilă mitropolitul Kievului, dar care înainte lucrase în
tipografia de la Moscova. Cu siguranţă că în cel dintîi atelier din Ţara Moldovei,
alături de străini au lucrat şi moldoveni. Afirmaţia este susţinută de mai multe
argumente: practica medievală ca orice meşteşug să se înveţe sub îndrumarea unui
meşter, schimbul permanent de tipografi între diferite centre culturale, documente.
S-au păstrat numeroase acte despre meşteri chemaţi în Ţara Moldovei nu doar
pentru unele lucrări, ci şi pentru a-i învăţa meşteşugul lor pe cei de aici. Oferim un
singur exemplu din timpul lui Vasile Lupu, domnul care a introdus tiparul în Ţara
Moldovei: pentru a construi biserica Trei Ierarhi din Iaşi, acesta a cerut din
Transilvania, de la Bistriţa, „un meşter de ţigle, numai să fie aici şi să dea
îndrumări la ai noştri”32. Prin analogie, trebuie să considerăm că tocmai în calitate
de fost diriguitor al atelierului din Lavra Pecerska a fost adus la Iaşi Sofronie
Pociaţki şi numit conducătorul tipografiei de la mănăstirea Trei Ierarhi.
Teoria cu privire la localnicii care au lucrat împreună cu Sofronie Pociaţski
este susţinută de un document din 9 februarie 1676, scris de Stratul „fost
tiparnic”33, care a lucrat în tipografia de la mănăstirea Trei Ierarhi din Iaşi, între
anii 1642 şi 1646. Există o presupunere conform căreia gravorul Ilie Anagnoste
care a lucrat şi în atelierul de la Trei Ierarhi, ar fi fost român34. Indiferent de
originea etnică, cu siguranţă că artistul a colaborat cu monahi de la mănăstirile
Neamţ şi Secu, recunoscuţi pentru bogata lor tradiţie culturală şi nu este exclus ca
în timpul şederii la Trei Ierarhi, în preajma Colegiului şi a tipografiei, să fi avut
ucenici localnici. La puţin timp după apariţia Cărţii româneşti de învăţătură este
cunoscută activitatea unui alt gravor, Ioan Moldoveanul, despre care se presupune
că ar fi aceeaşi persoană cu Ioan Bacov, adică Ioan din Bacău, cunoscutul gravor
care a lucrat în Ţara Românească35.
Circulaţia meşterilor tipografi era intensă între cele trei Ţări Române şi în
afara acestora, şi invers, din afara spaţiului românesc spre interior. Fenomenul s-a
manifestat încă din secolul al XVI-lea şi s-a datorat, pe de o parte, legăturilor
economice şi culturale care existau în mod firesc între cele trei Ţări Române şi
între acestea şi popoarele de confesiune ortodoxă, iar pe de altă parte, faptului că
tipografia a avut un caracter ambulant. În vestul Europei, tipografii s-au răspîndit
din Maienţa urmînd marile drumuri comerciale, stabilindu-se în centre economice
însemnate, în care exista o reţea comercială organizată şi o clientelă înstărită care
să le garanteze desfacerea tipăriturilor. Amplasarea centrelor tipografice din Ţările
32
Mohov, Doc. medievale rom., p. 143; Papacostea-Danielopolu, op. cit., p. 84;
Hurmuzachi, Doc., vol. XV, Supl. 2, p. 1092.
33
Arh. St. Bucureşti, A.N. MMDCXCI/93.
34
Morărescu, Ilie Anagnoste, nr. 7.
35
Popa, Cazania lui Varlaam, p. 26; Dudaş, Cazania lui Varlaam, p. 52-53; Vornicescu,
Identificarea unui xilogravor, p. 30.
Române, zonă de cultură ortodoxă, indică o deplasare a meşterilor tipografi spre

marile centre culturale. Excepţia ar putea fi reprezentată de Transilvania, unde
Sibiul şi Braşovul erau, concomitent, atît centre culturale cît economice puternice.
Primul tipograf român din Transilvania, Filip, care a lucrat la Sibiu între
anii 1544 şi 1553, a fost originar din Ţara Moldovei. La rîndul său, diaconul
Coresi, era născut în Ţara Românească, dar a lucrat mai întîi la Tîrgovişte, unde s-a
format ca tipograf pe lîngă Dimitrie Liubavici, şi apoi la Braşov. Aşa cum s-a arătat
mai sus, meşteşugul tipografic a fost introdus în Ţara Moldovei de meşteri trimişi
de Petru Movilă, de la Kiev şi de la Moscova. În a doua jumătate a secolului al
XVII-lea, pentru a tipări Dumnezeiasca liturghie (Iaşi, 1679), mitropolitul Dosoftei
l-a adus la Iaşi pe Vasile Stavniţchi, rudă cu Simion Stavniţchi, şeful tipografiei din
Uniev. În anul 1700, ieromonahul Mitrofan mărturisea în prefaţa Octoihului tipărit
la Buzău că a fost şi el nevoit să călătorească pentru a învăţa meşteşugul tipografic:
„den tinereţile mele multe locuri umblîndu şi cu multă osteneală cîştigîndu-l”. Deşi
nu precizează pe unde a călătorit, Doru Mihăiescu presupune că Mitrofan a învăţat
meşteşugul tiparului la Kiev sau la Moscova36. Activitatea bogată a clericului s-a
desfăşurat succesiv la Iaşi, Bucureşti şi Buzău. Un ucenic al său, Chiriac
Moldoveanul, după ce a lucrat un timp în tipografia din Bucureşti, fiind menţionat
în Liturghia din 1680 şi în Evanghelia din 1682, a plecat la Alba-Iulia, unde a
imprimat împreună cu Ioan Zoba din Vinţ, Rînduiala diaconstvelor în 1687 şi
Molitvenicul în 1689. De acolo a plecat la Sibiu, unde a tipărit Ceaslovul din 1696.
Alt ucenic al lui Mitrofan, Gheorghe Valahul, a lucrat la tipografia ortodoxă din
Liov37. În epocă, tipografii din Ţara Românească plecau şi ei să răspîndească
meşteşugul în afara hotarelor ţării. Amintim doar pe Mihail Iştvanovici, care a
plecat de la curtea lui Constantin Brîncoveanu să înfiinţeze o tipografie în Georgia.
În secolul al XVIII-lea, fenomenul circulaţiei tipografilor în centre din cele
trei Ţări Române capătă proporţii însemnate, unii tipografi călătorind aproape
permanent. O carieră bogată şi semnificativă din acest punct de vedere a avut
Grigore Stan Braşoveanul care, după ce a învăţat meşteşugul tiparului la Bucureşti,
a lucrat la Rădăuţi în anii 1743-1744, a revenit la Bucureşti între 1747 şi 1750,
pentru ca în 1750, probabil la chemarea lui Iacob I Putneanul, să se aşeze definitiv
la Iaşi, unde a lucrat încă 16 ani. Un traseu asemănător a avut Barbu Bucureşteanul,
care a lucrat şi el în atelierele de la Episcopia Rădăuţilor şi de la Mitropoliile din
Iaşi şi din Bucureşti. În această perioadă, corectorul tipografiei lui Duca Sotiriovici
şi apoi al mitropoliei din Iaşi, Cosma Vlahul, a plecat şi el la Bucureşti. Pentru
mitropolitul Iacob I Putneanul a lucrat la Iaşi tipograful Ioan Simionovici
„ardeleanul”, iar pe Ceaslovul tipărit la Iaşi în 1777 apare Mihai Braşoveanul, tot
un transilvănean. Circulaţia tipografilor fiind caracteristică întregului spaţiu
36
Mihăiescu, Mitrofan, episcopul de Huşi, p. 331.
37
românesc, la mijlocul secolului al XVIII-lea producţia tipografică de la Blaj a

început prin efortul unor cărturari locali, dar cu contribuţia considerabilă a unor
tipografi din Moldova şi Ţara Românească. Evanghelia de la Blaj, din anul 1765, a
fost tipărită de „Sandu tipograful den Iaşi sin Ieremia tipograful i Petru
Râmniceanul Popovici cu Ioan Rîmniceanul“38.
La începutul secolului XIX, tipografii Ignatie şi Sofronie de la mănăstirea
Neamţ au deprins meşteşugul pe lîngă Mihail Strelbiţchi, care şi-a purtat instalaţia
tipografică de la Iaşi, la Movilău şi Dubăsari. Gherontie conducătorul tipografiei
nemţene între anii 1807 şi 1832, a învăţat meseria la Iaşi, dar în 1832 a plecat la
Episcopia Buzăului iar de acolo la Mitropolia Bucureştilor. Tot de la mănăstirea
Neamţ au plecat monahii Ghervasie şi Nazarie la Kiev, pentru a învăţa meşteşugul
gravurii în lemn şi metal. În 1808, cînd mitropolitul Veniamin Costachi s-a retras la
mănăstirea Neamţ, a luat cu sine o parte din materialul tipografic de la Iaşi şi pe
lucrătorii de la mitropolie: cinci zeţari, zece drugari, patru pilcari, patru probari, doi
prefăcători, pisătorul de chinovar şi pe meşterul tipograf Gherasim39. Prin circulaţia
lor, meşterii tipografi au avut un rol important în crearea uniformităţii tehnice în
domeniu şi au contribuit la păstrarea unui climat cultural unitar în Ţările Române.
Istoria tiparului în Ţara Moldovei a înregistrat două cazuri de mari
tipografi de origine străină stabiliţi la Iaşi. În ordine cronologică, primul a fost un
grec din insula Thassos cu numele slavizat, Duca, fiul lui Sotir (Sotiriovici), care a
lucrat la Iaşi între anii 1741 şi 1752. Duca tipograful a continuat să trăiască în Iaşi
cel puţin două decenii după ce şi-a încetat activitatea tipografică, pînă în preajma
anului 1777, cînd într-un document este menţionată soţia sa, Magdalina, fapt ce
sugerează că Duca nu mai era în viaţă40. Mihail Strelbiţchi, al doilea mare tipograf
stabilit la Iaşi la mijlocul secolului al XVIII-lea are o origine controversată.
Dimitrie Dan considera că era polonez de origine, rusificat şi de confesiune
ortodoxă. T. G. Bulat, împreună cu T. Mihăilescu îi găsesc aceeaşi origine polonă,
N. Iorga afirma că era un rus venit în Moldova din Constantinopol prin Muntenia,
Gabriel Ştrempel considerîndu-l tot un preot rus. Iustin Frăţiman afirmă că era
originar din Minsk, combătînd o ipoteză pe care nu o dezvoltă însă, cum că ar fi
fost originar din gubernia Poltava, iar M. Păcurariu crede că era rus de origine
poloneză (Strzelbicki). Andrei Eşanu menţionează că Mihail Strelbiţchi a trăit între
anii 1730 şi 1807 şi că a fost originar din oraşul ucrainian Mirgorod, dar se pare că
Strelbiţchi cunoştea limba română din familie. Este posibil ca Mihail Strelbiţchi să
38
Bulat, „Tiparniţele“ moldoveneşti, p. 356; Şchiau, Cărturari şi cărţi, p. 53; Minea, O
carte şi două tipografii, p. 484-285. Sandu fiul lui Ieremia este confundat de Octavian
Şchiau cu Sandu Bucureşteanul, iar de Cornel Tatai-Baltă cu Sandu copil zăţariul (Tatai-
Baltă, Gravorii de la Blaj, p. 76).
39
Ivan, „Ascultări“ călugăreşti, p. 435; idem, Porcescu, M-rea Neamţ, p. 195; Norocel,
Mitropolitul Veniamin Costachi, p. 76.
40
Codrescu, Uricariul, vol. XX, p. 282.
fi colaborat şi cu Duca Sotiriovici la începutul activităţii sale, în Mreaja apostolică

a lui Nicolae Mauroeides imprimată de Duca Sotiriovici în anul 1756, portretul
autorului fiind semnat de „ierei Mihăilă Strilbit” <Strilbiţchi>41.
Distanţe considerabil mai lungi au parcurs la mijlocul secolului al XVIII-
lea diaconul Gheorghe din Alep şi Mihail Dimitrie Bezi de lîngă Tripoli, care au
fost aduşi de patriarhul Silvestru al Antiohiei la Iaşi pentru a culege textul cărţilor
în limba arabă imprimate la mănăstirea Sf. Sava. După ce şi-au încheiat misiunea
pentru care veniseră, au părăsit Iaşii, întorcîndu-se la locurile lor de baştină.
Cel dintîi meşter tipograf local care a executat toate operaţiile tehnice
necesare obţinerii unei cărţi a fost ieromonahul Mitrofan, care a construit un teasc
tipografic, a gravat matriţe, a turnat litere, a fost zeţar şi corector. Constantin
Şerban spune că „Mitrofan îşi începe activitatea de tipograf la mănăstirea
Bisericani, unde era călugăr şi unde a învăţat meşteşugul tiparului”42, dar afirmaţia
nu poate fi probată, la mănăstirea Bisericani neexistînd vreodată tipografie. În orice
caz, ca un adevărat meşter, Mitrofan a avut şi ucenici: la Iaşi, pe Ursul, Nicolae,
Andrei43 şi Chiriac Moldoveanul, tipograf şi turnător de litere în atelierul de la
Alba Iulia. În Ţara Românească, Mitrofan i-a iniţiat pe Mihai Ştefan care a plecat
să lucreze în Georgia, şi pe viitorul episcop de Buzău, Damaschin44.
Prin acţiunea desfăşurată pe tot teritoriul românesc, meşterii tipografi au
contribuit la consolidarea conştiinţei de neam româneşti. În plus, datorită faptului
41
Dan, Mihail Strelbiţchi, p. 3-4; Bulat, „Tiparniţele” moldoveneşti, p. 355; Mihăilescu,
Aportul lui Mihail Strelbiţchi, p. 153; Iorga, Tipografia la români, p. 215; Ştrempel, Relaţii
româno-ruse, p. 34; Frăţiman, Proilavia, p. 141; Păcurariu, Dicţionarul teologilor, p. 422;
Eşanu, Contribuţii la istoria culturii, p. 142; BRV, II, p. 137.
42
Chiaburu, Tehnică şi organizare tipografică, p. 228 şi 239. Informaţii despre munca de
corector a lui Mitrofan se găsesc şi la Al. Andriescu, Locul Bibliei de la Bucureşti în istoria
culturii, literaturii şi limbii române literare, în Monumenta linguae dacoromanorum:
Biblia, 1688, Pars I: Genesis, Iaşi, 1995, p. 7-47; Olteanu, Şerban, Meşteşugurile din Ţara
Românească şi Moldova, p. 185, nota 6.
43
Dragoş Morărescu afirmă că acest ucenic ar trebui identificat cu Antim Ivireanul. Autorul
presupune fără să ofere nici un argument verosimil, că acel Andrei menţionat în vol. II din
Vieţile Sfinţilor (Iaşi, 1682-1686) ar fi trimisul patriarhului Dositei al Ierusalimului la Iaşi
între anii 1680 şi 1682, cu ms. unor cărţi pe care ieromonahul Mitrofan le-a imprimat la m-rea
Cetăţuia. Cînd Mitrofan a plecat de la Bucureşti, Andrei l-ar fi însoţit iar ulterior, devenit ca
monah Antim, i-a succedat la conducerea tipografiei de acolo (Morărescu, O nouă ipoteză,
p. 41-42). Dar, ucenicul Andrei a fost lucrătorul tipografiei mitropolitane şi nu al celei
subordonate Patriarhiei de Ierusalim care funcţiona la Cetăţuia. În plus, în nici una din
cărţile imprimate la mănăstirea Cetăţuia nu există menţiunea lui Andrei, ceea ce şubrezeşte
serios ipoteza lui Dragoş Morărescu. Ipoteza a fost preluată şi de Părnuţă şi Andrei, în
Istoria, cărţii, presei şi tiparului din Oltenia, Craiova, 1994, p. 91, nota 1. În orice caz, în
Ţara Românească Mitrofan a colaborat cu Antim Ivireanul.
44
Popescu, Episcopul Mitrofan al Huşilor, p. 503-504.
că de rezultatele muncii lor a beneficiat întreaga creştinătate ortodoxă a epocii,

rezultă, indirect, contribuţia meşterilor tipografi la întreţinerea şi consolidarea
unităţii culturale ortodoxe în sud-estul Europei şi în Orient.
Apartenenţa socială a tipografilor.
Datorită faptului că au lucrat atît pentru Biserică, cît şi pentru Domnie,
tipografii au provenit şi din rîndul feţelor bisericeşti şi din cel al mirenilor. Deşi
unii cercetători mai vechi considerau că laicii încep să lucreze în atelierele
tipografice abia din secolul al XVIII-lea, studiul prefeţelor cărţilor imprimate în
Ţara Moldovei şi al documentelor probează participarea lor şi în tipografiile
secolului anterior. La Iaşi au lucrat Stratul tipograf în cel dintîi atelier tipografic, de
la mănăstirea Trei Ierarhi, apoi Stancu faurul, gravor al matriţelor pentru Liturghia
din 1680, Ursul, Andrei şi Pavel, ucenicii al lui Mitrofan tot la imprimarea
Liturghiei din 1680, a Molitvenicului din 1681 şi a volumului al doilea din Vieţile
Sfinţilor, în 1682. N. Iorga îl consideră pe Stancu faurul „probabil un meşter
ţigan“45, ceea ce înseamnă că el ar fi putut face parte din rîndul posluşnicilor trimişi
să lucreze la tipografie. După cum sugerează numele, este posibil ca Dimitrie
Pădure, tipograf la mănăstirea Sf. Sava din Iaşi în 1694, să fi fost şi el tot un
mirean. În secolul XVIII, tipografii mireni devin doar mai numeroşi în comparaţie
cu veacul anterior. La mijlocul secolului, la Iaşi apare chiar primul tipograf mirean
din Ţările Române care avea instalaţie proprie, Duca Sotiriovici.
Lipsa de organizare profesională a lucrătorilor
Deşi meşteşugul tipografic s-a dezvoltat asemănător celor din epocă, spre
deosebire de alţi meşteri, pînă la Regulamentul Organic, tipografii din Ţările
Române nu au fost încadraţi într-o breaslă. Lipsa organizării lor rofesionale are mai
multe explicaţii. În primul rînd, numărul redus de lucrători nu permitea organizarea
unei bresle, iar în al doilea rînd, o proporţie însemnată dintre ei erau feţe bisericeşti
şi se supuneau unor norme diferite de cele laice, condiţia lor nepermiţîndu-le să
practice un meşteşug în mod similar unui mirean. Pe de altă parte, componenta
culturală deosebea tipografia de un meşteşug obişnuit. În anul 1919, într-o
conferinţă organizată la Ateneul Român pentru a omagia activitatea tipografică
românească, N. Iorga a surprins foarte bine aspectul: „tipografii […] au dispreţuit
termenul de breaslă, neprimind în nici un chip să fie cuprinşi într-una ca oricare
alta. Căci breslele puteau să n-aibă suflet, tipografii însă îl aveau […]: meşteşugul
era înălţat aşa de sus, încît stătea alături de cărturărie şi se confunda chiar cărturăria
cu arta tipografică. Noi înşine am avut bresle de tot felul în trecutul nostru, dar o
breaslă a tipografilor, pînă la Regulamentul Organic, n-a existat. Tipografii erau
legaţi între sine nu ca breaslă, ci ca oameni, şi nu ca oameni care întrebuinţau
vremea ca să facă un lucru material, ci ca suflete închinate unei misiuni”46.
45
Iorga, Tipografia la români, p. 216; idem, Vechiul meşter de tipar, nr. 158.
46
Idem, Vechiul meşter de tipar, nr. 150.
Dintr-un alt punct de vedere, breslele au fost asociaţii de patroni (meşteri

sau negustori), producători sau distribuitori ai aceloraşi bunuri. Ele s-au constituit
ca asociaţii cu caracter economic pentru a elimina concurenţa neloială, dar au avut
un caracter mult mai complex, îndeplinind atribuţii administrative, fiscale sau
sociale şi avînd o importantă latură religioasă. În domeniul tipografic din Ţările
Române exista însă, monopolul Domniei şi al Bisericii, orice posibilitate de
concurenţă fiind exclusă47. Prin urmare, nu era nevoie de asemenea măsură de
apărare economică. Aşa cum s-a arătat în capitolul privitor la Organizarea
activităţii tipografice, cel dintîi caz de practică neleală în domeniul tipografic s-a
produs în Ţara Românească în 1740. Popa Stoica Iacovici, tipograf din Bucureşti, a
furat din tipografia Mitropoliei două stampe cu care a tipărit antimise pe care a
încercat să le vîndă „pentru cîştig”. Pentru greşeala lui, Stoica Iacovici a fost exclus
din rîndul preoţimii iar spre a evita fapte asemănătoare şi circulaţia în ţară a unor
obiecte de cult nesfinţite, domnul Mihail Racoviţă a emis actele despre care s-a
considerat în mod eronat că au instituit cenzura în Ţara Românească. Meşterii
tipografi au fost doar conducătorii atelierelor în care lucrau fără a avea drept de
proprietate asupra lor, astfel încît nu pot fi asimilaţi cu nişte patroni. Monopolul
asupra producţiei tipografice aparţinînd Domniei şi Bisericii, noţiunea de patron al
tipografiei se suprapunea peste cea de producător de imprimate şi se referă la
Domnul şi Mitropolitul ţării. Aceştia determinau exercitarea meşteşugului, finanţau
producţia tipografică, controlau modul de desfacere al tipăriturilor, dar nu se
asociau într-o breaslă.
Legătorii de cărţi nu au fost nici ei organizaţi într-o breaslă. În cazul lor,
lucrul era şi mai dificil, din cauză că legătoria nu era ocupaţia principală. Chiar şi
în Transilvania, unde tipografiile săseşti se dezvoltau pe baze oarecum diferite de
cele de peste munţi, breslele legătorilor de cărţi au apărut tîrziu. Dacă la Braşov s-a
înfiinţat în 1734, în schimb la Sibiu, prima breaslă a legătorilor de cărţi a primit
aprobare de înfiinţare în 1819, dar s-a constituit efectiv abia în 183848.
Meşteşuguri înrudite cu tipografia
Meşteşugul tipografic s-a dezvoltat simultan cu unele meserii înrudite, cum
ar fi: gravura în lemn şi în piatră, legătura de carte, zugrăvirea icoanelor şi a bisericilor,
caligrafia. Prin urmare, în tipografii au lucrat meşteri cu asemenea ocupaţii.
Gravori şi tipografi. Primul meşter din Ţara Moldovei despre care se ştie
că a lucrat într-un atelier tipografic şi ca gravor, a fost Filip Moldoveanul: în
tipografia din Sibiu, el a imprimat un Tetraevanghel slavon în anul 1546, pentru
care a executat şi gravurile49. Persoană instruită, Filip Moldoveanul a fost grămătic
47
Într-o lucrare apărută în timpul cît cartea noastră era la editură, Tiparul şi cartea în Ţara
Românească între anii 1716 şi 1821, Iaşi, Editura „Demiurg”, 2009, Daniela Luminţa Lupu
afirmă în mod greşit că tipografia Mitropoliei din Ţara Românească s-ar fi aflat în relaţii
concurenţiale cu restul atelierelor din Bucureşti şi din ţară, dar economia lucrării de faţă nu
îngăduie dezvoltarea subiectului.
48
Bielz, Istoricul vechii legătorii de cărţi din Transilvania, p. 6-7.
49
Demeny, Filip Moldoveanul, p. 229-241.
şi traducător pentru limba română al magistratului oraşului Sibiu. La mănăstirea

Trei Ierarhi din Iaşi, gravorul cel mai cunoscut a fost Ilie Anagnoste, un rutean
trimis la Iaşi de mitropolitul Petru Movilă. Ieromonah în Lavra Pecerska din Kiev,
xilogravurile sale au fost folosite pentru ilustrarea celei mai mari părţi a cărţilor
tipărite în acest oraş, precum şi a celor imprimate la Liov între 1639 şi 1670. La fel
ca în cazul altor xilografi, clişeele lui au fost reproduse şi după moartea sa în cărţile
rutene. Influenţat de gravorii germani, el a folosit ilustrarea pe fond negru,
reprezentînd arhitecturi antice şi scene desfăşurate pe mai multe planuri. Vasile
Lupu, nefiind mulţumit doar cu simple reproduceri, i-a cerut lui Ilia să facă
ilustraţii speciale pentru Cartea românească de învăţătură, cu scene religioase
proprii Ţării Moldovei: aducerea moaştelor Sfintei Paraschiva la Iaşi, oraşul
Suceava şi patronul său, Sfîntul Ioan cel Nou ş.a. În a doua jumătate a secolului
XVII, un gravor renumit a fost Damaschin Gherbest. La fel ca mulţi tipografi,
Damaschin a început să lucreze în tipografiile de la Iaşi, colaborînd cu ieromonahul
Mitrofan la imprimarea Dumnezeieştii Liturghii (1679) şi a Psaltirii slavo-române
(1681). A pregătit ilustraţiile pentru lucrarea În contra ereziilor (1683), după care a
plecat în Ţara Românească, la Bucureşti, unde a lucrat la Evanghelia din 1682,
Apostolul şi Evanghelia din 1683.
O gravură mare pe lemn folosită în Divanul sau gîlceava înţeleptului cu
lumea a lui Dimitrie Cantemir (Iaşi, 1698) a fost reprodusă după un desen
aparţinîndu-i chiar autorului cărţii50. Aspectul este important, demonstrînd încă o
dată implicarea marilor personalităţi ale unei epoci în activitatea tipografică.
La mijlocul secolului al XVIII-lea, diaconul Ioan Semionovici a gravat
pentru Penticostarul din 1753 „unul din cele mai frumoase frontispicii cu emblema
Moldovei”, lucrat în mod „absolut occidental, cu vagi reminiscenţe ale tipografiei
muntene din secolul trecut”51.
Un gravor rafinat şi cu o prodigioasă activitate a fost Mihail Strelbiţchi,
care a lucrat singur sau împreună cu fiul său Policarp şi ginerele Simeon Isoteschi,
toate gravurile cărţilor pe le-a imprimat. El folosea tehnica gravării în lemn cu
umbre şi lumini. În unele dintre ilustraţii, Mihail Strelbiţchi se inspira realitatea
înconjurătoare sau din credinţa populară. O parte din exemplarele Prăvălioarei
(Iaşi, 1784) au pe v. foii de titlu o ilustraţie care îl reprezintă pe mitropolitul Gavril
al Moldovei. În faţa lui se văd, în planul central, într-o atitudine de smerenie, un
bărbat şi o femeie înveşmîntaţi în costume moldoveneşti specifice secolului XVIII,
iar în planul din dreapta apare Sf. Gheorghe călare, ucigînd un balaur, la fel ca în
icoane. Tendinţa de inspirare din realitate este prezentă şi în Calendarul pe 112 ani
(Iaşi, 1785), în care Venus poartă o fustă moldovenească, cu flori bogate pe poale.
N. Iorga îl considera pe Mihail Strelbiţchi „un spirit occidental, amator de cărţi
frumoase, elegant legate, de rafaelici îngeraşi grăsuţi şi dornici de a se juca pînă şi
cu insignele episcopale. Întreg secolul al XVIII-lea trăieşte în gravurile acestuia
50
BRV, vol. I, p. 365.
51
Iorga, Tipografia la români, p. 215.
menite mai degrabă lecturii distrate a unei femei elegante decît a cuvioşilor
călugări moldoveni <…>. Alături de fiul său Policarp el se amuză să ilustreze cu
alegorii” cărţile. La începutul secolului al XIX-lea, un gravor renumit a fost
Dimitrie Kontoleos, despre care tot N. Iorga spunea că, împreună cu Mihail
Strelbiţchi „căutară să dea acestei arte tradiţionale un caracter modern”52.
Legători de cărţi.
Primii legători de cărţi din Ţările Române au fost călugări, dar ei nu se
ocupau în exclusivitate cu legătoria, deoarece activitatea nu beneficia de suportul
cantitativ care să-i ofere continuitatea şi rentabilitatea necesare unei meserii. Din
acest motiv, feţele bisericeşti-legători de cărţi erau nevoiţi să călătorească prin ţară
în căutare de lucru, ceea ce a făcut ca legătoria de carte să fie o îndeletnicire
ambulantă. Chiar şi atunci cînd un monah se intitula „legător de cărţi” trebuie ţinut
seama că el nu putea fi un meşteşugar în sensul propriu al cuvîntului. Clerici fiind,
legătorii de cărţi nu puteau practica un meşteşug în mod similar unui laic.
Ca urmare a dezvoltării producţiei tipografice şi a înmulţirii manuscriselor
şi imprimatelor ale căror legături trebuiau refăcute, din secolul al XVIII-lea
numărul celor ce se ocupă cu legătoria creşte. Legători de cărţi au fost copişti,
gravori, alţi oameni obişnuiţi cu cartea (preoţi, logofeţi, dieci de cancelarie,
grămătici), dar şi persoane ale căror ocupaţii principale, deşi îndepărtate de carte,
aveau o componentă artistică (meşteri pietrari, pielari, argintari, zlătari,
ceasornicari). Mirenii exercitau îndeletnicirea ocazional şi în conexiune cu alta,
care era de bază: tipografie, argintărie, ceasornicărie, zlătărie, cojocărie, pietrărie,
lemnărie, zugrăvit53 etc., deoarece potrivit obiceiului medieval o persoană nu putea
avea două meserii diferite.
Meşteşugul era împărţit între persoane cu ocupaţii diverse, dar care făceau
parte dintr-un cerc larg de cunoscători ai curentelor culturale ale epocii lor.
Fenomenul oferă una dintre explicaţiile faptului că tiparul şi artele decorative s-au
influenţat în mod reciproc. Procesul a fost general românesc, unele motive
ornamentale din arhitectură şi broderie regăsindu-se atît în legăturile cît şi în
ilustraţiile cărţilor din Ţările Române. Rozeta inspirată din floarea de argenţică
(Dryas octopetala) se întîlneşte pe sculpturile în piatră (cadrul uşii de a biserica din
Pinu, 1648), pe dvera de la biserica Trei Ierarhi, dar şi în cărţile tipărite la Iaşi între
anii 1641 şi 1646 (Cartea românească de învăţătură şi Pravila lui Vasile Lupu), la
Tîrgovişte (Îndreptarea legii, 1652) şi Bucureşti (Cheia înţelesului, 1678).
Modelele chenarelor de ferestre cu frontoane se regăsesc în gravuri de titluri de
carte tipărită la Iaşi în acelaşi secol XVII. Psaltirea tipărită de mitropolitul
Dosoftei în 1680 redă în gravura titlului un fronton de frescă de la mănăstirea
Golia. Exemple se întîlnesc şi în secolul următor, decorurile baroce de la bazele
52
Tomescu, Arta tiparului românesc, p. 31; Iorga, Tipografia la români, p. 218-219 şi 199.
53
Idem, Studii şi doc., vol. VI, p. 45, menţionează chiar un butnar legătoriu, de cărţi, desigur.
coloanelor din pridvorul bisericii Sf. Gheorghe din Iaşi fiind în raport direct cu arta
contemporană a tiparului54. Influenţa exercitată de carte asupra motivelor
decorative arhitecturale a fost remarcată încă din secolul al XVII-lea, faimosul
cleric franciscan bosniac Marco Bandini arhiepiscop de Marcianopol apreciind
decorul incizat pe banda cenuşie de marmură ce împarte în două biserica Trei
Ierarhi din Iaşi, cu vrejuri şi măşti, drept un decor de carte.
Am considerat utilă acestă digresiune deoarece, un document tîrziu din 27
august 1805 informează că în Ţara Moldovei unii săpători în piatră se ocupau şi cu
legătoria de carte: „nişte legători de cărţi au venit şi leagă cărţile bisericii de aice
<undeva lîngă Iaşi>. Aceşti legători au săpat şi pietrile la Ieşi ce s-au pus pe la
ciosmeli şi a multe pietre de mormînturi au săpat. Deci, de vei socoti, să mi să
triimată în scris ceie ce voieşti dumneata să se puie pe piatra răpăosatii cucoanii, ca
să puie pe zugravul să facă slove mare şi să triimit pe legători la Lărgăşeni ca să
sape slovile”55.
Uneori, legătorii de carte lucrau şi pentru cancelaria domnească. În Sama
vistieriei Moldovei din decembrie 1784, la rubrica Alte cheltuieli sînt trecute şi cele
făcute pentru confecţionarea condicilor Vistieriei şi Divanului: la 3 februarie 1785
s-au plătit „10 lei, 60 bani cheltuiala a 6 condici ci s-au făcut pentru trebuinţa
Visterii, însă 6 lei pe 24 conţuri hîrtie, 4 lei <şi> 60 bani legătoriului de cărţi”56.
Legător de cărţi a fost renumitul tipograf Mihail Strelbiţchi, care era şi un
gravor rafinat. Pe Răstignirea de pe coperta cărţii patriarhului Nectarie,
Întîmpinare în contra primatului papal (Iaşi, 1682), care are o legătură tîrzie,
Mihail Strelbiţchi s-a semnat ierei Mihai. În Biblioteca Mitropoliei Moldovei se
păstrează O Floare a darurilor, ms. (sec. XVIII), fostă al schitului Tazlău, cu
legătură artistică în piele avînd în faţă în medalion icoana lui Iisus Hristos gravată
de „ierei Mihaili Strilbi(ţchi)” şi un Miscelaneu, ms. (1792), fost al schitului
Durău, cu o legătură în scîndură şi piele înnegrită, cu ornamentaţie florală şi
geometrică, la mijloc o gravură imprimată Maica Domnului cu Iisus în braţul drept,
cu inscripţia „ierei Mihail <Strilbiţchi>“. Tot de la dînsul ni s-a păstrat un
Vocabular francez-turc de la începutul secolului al XIX-lea care are săpat în partea
de jos a copertei interioare: „s-au lucrat de popa Mihai în Iaşi”, formulă ce apare şi
pe legătura Litiiariului schitului Doljeşti. Mihail Strelbiţchi a folosit la imprimarea
ornamentelor pe legături ponsoanele pe care le-a folosit la gravurile unor cărţi şi pe
care le-a confecţionat singur. În cazul legăturii Vocabularului francez-turc,
medalionul cu stema Ţării Româneşti este presat chiar cu placa pe care s-a
imprimat stema în Tîlcuire la cele patru evanghelii (Iaşi, 1805). La Arh. St. Iaşi,
54
Bacâru, Vechi legături de cărţi româneşti, p. 57-58; Theodorescu, Civilizaţia românilor
între medieval şi modern, vol. I, Bucureşti, 1987, p. 141 şi 144.
55
Arh. St. Iaşi, Fond Doc., Pachet CCCCLXXXIX/10.
56
Caproşu, Sama visteriei din decembrie 1784, p. 107.
Ms. nr. 50 a fost legat de Mihail Strebiţchi în anul 176057. Amintim şi că, fără să
argumenteze, Constantin Şerban spunea că în 1820, în Iaşi erau doar doi legători58.
Zugravi şi tipografi.
Zugravii de icoane şi de biserici au fost numeroşi în perioada cercetată, dar
ne vom referi doar la unul dintre ei, care a lucrat vreme îndelungată în tipografie.
Preotul Ursul, zugrav, a lucrat la Iaşi, în atelierul mitropolitului Dosoftei şi la
mănăstirea Cetăţuia, la Bucureşti, în echipa Bibliei din 1688, la Buzău şi la
Tîrgovişte. Spre sfîrşitul vieţii s-a întors la Iaşi, ultima sa gravură fiind Deisis, în
Învăţături preoţeşti despre taine (Iaşi, 1732), imprimate de Ieremia tipograful59.
Probabil că Ursul s-a întors în Iaşi la începutul anului 1731, dintr-un document din
14 februarie 1731 reieşind că şi-a cumpărat „o casă cu loc cu tot în Uliţa Strîmbă,
între casa Petrii căpitanului şi între casa lui Gheorghiţe Albotă sărdariul <…>
dreptu 20 lei“. La 1 septembrie 1750, Ursul zugrav nu mai trăia; la acea dată
„Mariia preutiasa răpăusat preutului Ursul zugrav“ vindea o altă casă care era „de
baştină preutului meu Ursului şi de cumpărătură”60.
Tipografi – copişti. Dacă meşteri cu diferite specializări au lucrat în
tipografii, au existat cîteva cazuri în care tipografii propriu-zişi au avut şi alte
preocupări, în primul rînd scrierea cărţilor şi a actelor de cancelarie. Unul dintre ei
a fost Duca Sotiriovici, despre care fostul mare logofăt Iordache Cantacuzino
spunea la 15 iunie 1755: „avîndu trebuinţă de cîteva istorii de învăţături şi alte ce
ne-au trebuit a le scoate di pre cărţile greceşti pre limba moldovinească, am pohtit
pre dumnealui Duca Sotiriovici tipograf de le-au scris şi le-au tălmăcit. Şi la alte
scrisori ce ne-au trebuit, greceşti, tot dumnealui ne-au scris”61.
Un copist cu bogată activitate a fost Andriotaxitul. Miscelaneul Istoria
risipirii Ierusalimului şi Istoria etiopicească a lui Iliodor „iaste a dum(i)sa(le)
Constantin Paladie spat(ar) mare în Tîrgul Neamţului. S-au scris cu toată cheltuiala
dum(i)sa(le) în Tîrgul Neamţului, de mine cucernicul şi mult păcătosul
Andriotaxitul, dascal ot Neamţ, tipograf. Leat 1782, iun(ie) 24”. Copistul scria
cărţile contra cost, la f. 2 v. a ms. notînd: „vă înştiinţez cum că aceast(ă f)oarte
frumoasă şi minunată carte ce să chiamă cartea lui Ion Neagoe voievod să află în
iz(v)odu mieu şi iaste scrisă carte mare fiind pe 6 conţuri de hîrtie şi cine îm va
plăti cu cearirea dragostii sale şi cu tocmală, eu aceluia o voi scrie cu iubită a mea
cucernică şi cu plecată dragoste”. Andriotaxitul a copiat şi miscelaneul Viaţa Sf.
Alexe Omul lui Dumnezeu şi Minuni ale Maicii Domnului, în 178462. În anul 1801,
57
Bacâru, Vechi legături de cărţi româneşti, p. 62; Mihail, Ms. rom. din bibl. Mitropoliei
Moldovei, p. 445, nr. 4 şi p. 459, nr. 10.
58
Olteanu, Şerban, Meşteşugurile din Ţara Românească şi Moldova, p. 392.
59
Morărescu, Ursul zugrav, p. 26; Sabados, Ursul - un zugrav moldovean, p. 16.
60
Caproşu, Doc. Iaşi, vol. IV, p. 83-84; Ibidem, vol. V, p. 403-404.
61
Ibidem, p. 579-580.
62
Ştrempel, Copişti de ms., p. 5-6; Caproşu, Chiaburu, Însemnări, vol. II, p. 366.
tipograful Gherasim de la mănăstirea Neamţ a tradus un Miscelaneu religios.

Gherontie, alt mare tipograf de acolo a copiat Slujba Pocrovului, pe care la 1
octombrie 1813 a dăruit-o mănăstirii Slatina, şi un Catehism sau tîlcuirea liturghiei
(1823 - 1830), al cărui poveste o spune la f. 1 şi 295: „Catihism sau tălcuire s-au
tălmăcit şi moldoveneaşte de cuvioşiia sa ieromonahul Iosif, în sf(î)nta monastire
Neamţul, spre asemenea folos, în anul 1817. Iară acum de pre acelaş izvod am
început a prescrie în anul 1823 august 1, supt alte trebuinţe sau lucruri eu,
păcătosul, Gherontie ieromonah şi tipograf, întru acestaş sf(î)ntă monastire
Neamţul. Cartea aceasta am fost început a o prescrie la anul 1823 august 1, dupre
cum arată în poarta ei. Şi prescriind atuncea 7 coale numai, neavînd vreme, o am
fost lăsat. Iară rînduit fiind întru ascultarea nacialniciei sf(î)ntului schit
Negomireştii sau Orgoieştii noi, aicea, pre lîngă altele, o am isprăvit, cu ajutoriul
lui D(u)mnezeu, acelaşi carele şi în poartă m-am arătat. O am început a doa oară la
scrisul ei la anul 1829, luna mai şi o am isprăvit la anul 1830 ianuar(ie) 7”63.
Semnificativ este faptul că la începutul secolului al XIX-lea la mănăstirea Neamţ
copierea cărţilor a avut o mare dezvoltare, în paralel cu tipărirea lor.
Tipografii au fost şi scriitori şi traducători de acte, în urma unor solicitări
particulare sau ca angajaţi ai cancelariei. Ursul zugrav a fost solicitat adesea de
contemporani să le scrie actele. În afara propriului act din 14 februarie 1731,
amintit mai sus, Ursul a mai scris două la 20 martie 1733, pentru Nastasia Jderoaia
şi Antemia, soţia răposatului Ion, care dăruiau preotului Dumitraşco un loc de casă,
respectiv o casă cu loc în Iaşi. Alt act scris de Ursul zugrav este din 14 noiembrie
1740, prin care Chiriac Poroschii fost mare căpitan de Ropce şi Vasilie fost mare
căpitan de Răzîna, fraţii răposatului Lupu Poroschii fost mare căpitan de Iaşi, se
învoiau cu Ilinca Antohieasa şi Aniţa Ghenghioaia asupra moştenirii fratelui şi a
soţiei acestuia Catrina. Ursul mai apare ca martor în două acte din 1 septembrie
1742, prin care Mierla, soţia lui Ion olar din Iaşi, dă fiului ei Nicolae croitor partea
ce i se cuvine din satul Totoieşti, iar Nicolae căpitan agesc se înţelege cu soacra sa
Mierla şi cumnatul Nicolae croitor, asupra stăpînirii unei case şi a unui loc din
mahalaua Tălpălari64.
Evloghie dascălul a tradus acte slavone pentru cancelarie o lungă perioadă
de timp, între anii 1752 şi 1766, din care cunoaştem astăzi nu mai puţin de 1365.
Mihail Strelbiţchi a tradus şi el acte pentru cancelaria domnească. La 18 iulie 1779,
a tradus şi copiat un act slavon din 12 iulie 1642. Trăind în a doua jumătate a
63
Ştrempel, op. cit., p. 86; Mitric, Cartea rom. ms. din nordul Moldovei, p. 88; Caproşu,
Chiaburu, Însemnări, vol. IV, p. 22.
64
Caproşu, Doc. Iaşi, vol. IV, p. 83-84, 114-115, 310 şi vol. V, p. 162-164.
65
DRH, A. Moldova, vol. XXVI, nr. 33, 80, 93, 104, 141, 145, 230, 275, 325, 408, 410,
532, 596; Arh. St. Iaşi, Fond Doc., Pachet CCCLX/109-111; Surete şi izvoade, vol. XIX:
Dorohoiul, p. 72, 100 şi 195; Mitric, Cartea rom. ms. din nordul Moldovei, p. 88; Teoctist,
Mitropolitul Iacob Putneanul, p. 485.
secolului al XVIII-lea, cînd influenţa rusă în Ţările Române era destul de mare,
tipograful considera că vechea limbă de cancelarie nu era slavonă, ci sîrbească: „de pe
uricul cel sârbesc l-am scos den cuvînt în cuvînt pe limba moldovenească”66.
Tipografii - oameni înstăriţi.
Provenind din rîndul păturilor sociale înstărite, dar şi mulţumită activităţii
tipografice, meşterii tipografi mireni au avut uneori averi mari. Graţie tipografiei,
aceştia beneficiau de un regim fiscal favorabil. Cea dintîi menţiune cunoscută
privitoare la un meseriaş scutit de dări pentru a lucra în folosul tipografiei datează
din 1714 şi se referă la atelierul de la mănăstirea Sf. Sava din Iaşi. În acel an,
domnul Nicolae Mavrocordat a poruncit „la boieri şi la toţi slujbaşii care veţi
umbla ori cu ce feliu de slujbă a Domniei mele aicea în tîrgul Ieşilor […] pentru
Toader stolerul: iată că Domnia mea m-am milostivit şi l-am iertat să fie în pace şi
în scuteală de ruptă, de bir şi de alte de toate orînduielile cîte vor fi pe alţii în ţara
Domniei mele, nime, întru nimica, să nu-l învăluiască, ce despre toţi să aibă pace.
Numai, el va sluji ce va fi treaba lucrului la tipografie. Măcar de ar şi da la vreun
greu al ţării alţi stoleri, iar acesta tot nu va da. Că cine i-ar face val preste cartea
Domniei mele va fi la mare certare”67.
Tipografului Duca Sotiriovici, adus la Iaşi în preajma anului 1740 de
domnul Constantin Mavrocordat, i s-au oferit privilegii fiscale ca „să poată avé
odihna lui, nebăntuit de către nimene şi să poată lucra necontenit lucrul tipografiei
ca să se îndestuleze ţara de cărţi, lipsită fiind: <…> să fie scutit el cu toată casa lui
<de toate dările> şi să ia şi cîte douăzeci lei pe lună de la Cămara gospod; la Paşti
şi la Crăciun <cîte> un postav i un atlaz. Aşijdere, să scutească 110 stupi de
desetină şi 250 oi de goştină <…> şi opt oameni scutiţi de tot birul ce ar fi pe alţii,
ca să-i fie numai pentru lucrul tipografiei. Aşijdere şi pentru cît plumb, stiglos şi
hîrtie va aduce pentru treaba tipografiei nici un ban vamă să nu dea”68. C. A. Stoide
presupune că hrisovul a fost emis în anul 1749. Actul a fost reînnoit şi în a doua
domnie a lui Constantin Racoviţă, la 20 mai 7264 (1756). Se observă că scutirile îl
priveau atît pe tipograf, cît şi producţia tipografică, prin referirile care se făceau la
cei opt oameni pe care îi avea „pentru lucrul tipografiei” şi la „plumb, spiglos şi
hîrtie”. Pentru prima dată în Ţările Române, privilegiul imprimeriei oficiale se
acorda unui mirean, străin în acelaşi timp. Duca Sotiriovici mai apare şi în Condica
de scuteli din 1763-1764 a lui Grigore Callimachi, între boierii şi slujbaşii
domneşti care s-au bucurat de privilegii datorită situaţiei lor de persoane ce
făcuseră slujbe domniei. Pentru „slujba vădrăritului“, la „scăderi ce s-au făcut la o
samă de boieri, giupănese i altora”, este trecut şi „Duca tipograf”. Între „răsurile ce
s-au dat dum(nialor) boierilor ce au fost zlotaşi pe la ţinuturi cu slujba mucarerului
66
DRH, A, Moldova, vol. XXVI, nr. 524.
67
Iorga-Hurmuzachi, Documente, vol. XV, Supl. 2, p. 1072; Caproşu, Doc. Iaşi, vol. III, p. 422.
68
şi a altor boieri şi giupănese săraci” şi „la alte locuri”, apare şi „Duca Sotiriovici”
cu „răsură”, adică ajutor de 10 lei69.
Un regim fiscal favorabil aveau şi persoanele care făceau unele servicii
cărturăreşti. Este cazul acelui Osavt călugărul care traducea Penticostarul, desigur
la cererea domnului Constantin Mavrocordat şi care, drept recompensă, i-a permis
să plătească desetina boiereşte pentru 50 de stupi, dîndu-i şi un posluşnic70. De
scutiri fiscale a beneficiat şi Mitrofan pe vremea cînd era episcop de Huşi, dar se
ocupa în continuare de tipografia de la mănăstirea Cetăţuia. La 11 ianuarie 1683,
Duca vodă, domnul Ţării Moldovei îi scuteşte „sv(i)nţiei sale rugătoriului nostru
părintelui Mitrofan ep(i)sc(o)pul de Huşi, un cojocariu şi un mesărciu <…> de
camănă“. Tot atunci, Episcopiei de Huşi îi era scutită „şi o crîşmă mare sau două
mici, ca să fie în pace, de camănă şi de besmen şi de cepărie“71.
În anul 1804, mitropolitul Veniamin Costachi a adus la Iaşi 22 de oameni
din afara hotarelor Ţării Moldovei ca să lucreze în tipografia mitropolitană de la
Iaşi. La fel cu oricare străini aşezaţi în interiorul ţării, acestor lucrători li s-au
acordat unele scutiri fiscale. Mai întîi, mitropolitul a adresat o cerere lui Alexandru
Moruzi „ca să-i dăm douăzeci şi doi de oameni din oameni străini de peste hotar, ce
va găsi pentru lucrul tipografiei. Adică: cinci zeţari, patru drugari, patru pilcari,
patru probari, doi prifăcători, un pisător de chinovar şi unul bucătar, care oameni
aducîndu-i, să-i aşeze ca să fie statornici la tipografie”. Domnul a acceptat,
hotărînd ca oamenii să fie străini cu acte în regulă şi să nu figureze ca plătitori de
dări în Ţara Moldovei: „să-i dăm ajutor de oamenii arătaţi <…>, douăzeci şi doi
oameni străini ce va găsi preaosfinţia sa şi-i va aduce din alte părţi de locuri, de
peste hotar, făr’ de bir în visterie şi făr’ de nici un amestec de dare cu alţi locuitori
ai ţării pentru trebuinţa tipografiei. Carii oameni să aibă adeverinţă şi de la
diriguitorii marginei că sunt adevăraţi streini, aduşi de peste hotar, făr’ de bir”. O
dată veniţi, ei urmau „să fie iertaţi şi scutiţi de tot birul visteriei şi de alte dări şi
havalele ce vor fi pe alţi locuitori, ei niciodată, cît vor fi la slujba tipografiei, să nu
fie supăraţi întru nimic, ca să-şi caute cu toată odihna numai de lucrul acesta.
Pentru care poruncim Domnia mea şi dumisale vel aga, cît şi dregătorilor de
margine şi altor zapcii a(i) oraşului, pentru numărul oamenilor străini de mai sus
arătaţi ce va aduce dintr-alte părţi de la locuri streine, cunoscîndu-se şi adeverindu-
se de streini, să urmaţi întocmai”72. Se observă că străinii urmau să aibă privilegii
asemănătoare cu cele date de Nicolae Mavrocordat lui Toader stolerul, ceea ce
atestă iarăşi continuitatea şi unitatea organizatorică în domeniul tipografic.
69
Ibidem; Stoide, Duca Sotiriovici, p. 393-394; Iorga, Doc. Callimachi, vol. II, p. 95 şi 100.
70
Condica lui Constantin Mavrocordat, vol. I, p. 264.
71
Arh. St. Buc., Episcopia Huşi, ms. 543, f. 108, cf. Turcu, Episcopul Mitrofan al Buzăului,
p. 284.
72
Erbiceanu, Istoria Mitropoliei Moldaviei, p. 44-45.
Revenind la starea economică a tipografilor mireni, Stratul „fost tiparnic”

în atelierul de la Trei Ierarhi a fost un om destul de înstărit. El a cumpărat în 1676 o
livadă contra „un bou de giug bun“, iar în 1678 o ocină „dreptu 28 lei”73, în satul
Glodeni, ţinutul Neamţului. La 15 februarie 1679, „Vasilie săn Găndea ot Glodeani
şi cu verii mei Istratie şi Drăguna, feciorii mătuşă-mea Nastasii”, vînd partea lor
„din moşe′ noastrî Uliiana, pentru căci au cumpărat şi Stratul întăi dintr-acest moş,
partea Stratinii“. Avînd bani, Stratul i-a plătit lui Vasile Curea din Borăşti „nişti
dăjdi curtineşti“ în valoare de 11 ughi şi jumătate, dar acesta nu a reuşit să mai
înapoieze banii şi Stratul l-a chemat la judecată în faţa lui Duca vodă. În urma
judecăţii, datoria a fost preluată de „Pănteleiu ziat Crăciun Curia“, care s-a angajat
„să întorcu neşte bani Stratului de Glodeani de pe o parte de ocină ci-au dat Stratu
bani pentru socru-mieu Vasilie Cură, optu galbeni şi şa<să>sprădzăci potronici,
bani buni, la dajde curteniască“, punîndu-şi moşia zălog. S-a fixat termenul pentru
restituire „şi apoi au aşteptat şi patru dzile, şi banii tot n-au dat”74. Prin urmare, în
epocă, fostul tipograf făcea parte din rîndul celor cu oarecare posibilităţi financiare.
Pentru secolul al XVIII-lea, ştirile despre tipografii care au avut avere se
înmulţesc. La 28 iulie 1721, Irimia tipograful cumpăra o casă şi două locuri în Iaşi,
cu 40 de lei, de la Ivan fost mare căpitan. Probabil că după un timp casa a fost
dărîmată, întrucît la 8 iulie 1735 Irimia i-a vîndut lui Frumuzachi de la vistierie
„trei locuri de casă din tîrg din Iaşi ce să ţin unul di altul la Uliţa Strîmbă, între casa
popii lui Toader şi-ntre casa dumisali vornicului Ioan […] drept triizeci lei, bani
vechi […]. Şi aceste locuri de casă încă sint şi mie cumpărătură de la căpitanul
Ivan“. Este posibil ca tipograful să mai fi avut şi alte case, la 7 septembrie 1736
fiind menţionat ca vecin al lui Dumitraşco ispravnic, pe Uliţa Pîrvuleştilor, „între
casa lui Gheorghe Ţăruş i între casa vornicului Pilat“. Ursul zugrav, la 14 februarie
1731 şi-a cumpărat „o casă cu loc cu tot în Uliţa Strîmbă, între casa Petrii
căpitanului şi între casa lui Gheorghiţe Albotă sărdariul <…> dreptu 20 lei”75.
Duca Sotiriovici a adus cu sine la Iaşi instalaţia tipografică „cu cheltuiala
lui făcută“76. Or, cheltuielile necesare construirii unei astfel de instalaţii erau mari
şi nu puteau fi suportate decît de persoane înstărite. În timp, averea tipografului a
sporit: în 1754 a cumpărat o vie la Copou, în 1755 a primit ca dar de nuntă nişte
ţigani de la marele logofăt Iordache Cantacuzino, în Catastiful Iaşilor din acelaşi
an apare cu casă în mahalaua Feredeielor, iar în Sama Visteriei Moldovei pe anul
1763 (iulie-decembrie) figurează cu doi scutelnici. Duca tipograful a practicat şi
camăta. Dintr-un document din 29 iunie 1754 rezultă că „Niculai ficeorul
răposatului Andrei pisarul, împreună cu fămeia mea Aniţa şi cu fiii miei, făcut-am
73
Arh. St. Buc., A.N. MMDCXCI/93; Iorga, Studii şi doc., vol. VI, p. 90.
74
Iorga, op. cit., p. 90 - 91.
75
Arh. St. Bucureşti, A.N. MDCXIX/4; Caproşu, Doc. Iaşi, vol. IV, p. 83-84, 174 şi 215.
76
Caproşi, op. cit., vol. V, p. 393.
zapiisul mieu ca să fie de bună credinţă la mâna dumisale Ducăi Sotiriovici

tipograful de aice din Ieşi, precum să se ştie că avînd eu o moşie de la părinţi, în
codrul Ieşiului, pe apa Vasluiului, ce se numeşte tot codrul Ieşului <…> am
stăpînit-o eu tot cu bună pace pînă acum <…> de vor fi doi ani, de cînd avînd eu
mare trebuinţă de bani, m-am împrumutat la dumnealui cu 125 lei, cu dobîndă zece
a doi. Şi viind soroc banilor şi neavînd putere ca să-i dau, am făcut această moşie
vînzătoare <…> dar văzînd dumnealui neputinţa mea, cum că nu poci să mă
plătescu de dum<nea>lui cu acei bani, şi-au făcut milă de mi-au primit moşia
aceasta drept 135 lei, iertîndu-mi şi dobînda de aceşti doi ani <…>. Şi i-am vîndut
această moşie drept bani gata 135 lei <…> să aibă a o stăpîni dumnealui şi cuconii
dum(nea)lui cîţi D(u)mnezeu îi va dărui, cu bună pace” 77. Din asemenea motive,
dar şi pentru că a fost cel dintîi tipograf care a acceptat comenzi editoriale
particulare, N. Iorga l-a considerat pe Duca Sotiriovici un „negustor de tipar”,
„lipsit de orice simţ artistic”78, care a încălcat tradiţiile artei grafice moldoveneşti.
Priceput în chivernisirea averii şi apreciat de contemporani, la moartea socrului său
Antonie sotnicul în anul 1755, Duca Sotiriovici a fost numit epitropul fiului minor
al acestuia şi al averii sale pînă va ajunge la vîrsta majoratului. Interesant este că
pentru lămurirea chestiunii, redactorii actului de tutelă, mitropolitul Iacob I
Putneanul, marele logofăt Radu Racoviţă, marii vornici Ioan Bogdan şi Dimitrie
Paladi au consultat opera juridică tradusă de Sotiriovici şi Cosma ieromonah
Vlahul, Vactiria sau Cîrja arhierească79. Evloghie dascălul, corector cu bogată
activitate, a primit la 13 octombrie 1754 o parte din satul Hilimoneşt, ţinutul
Vaslui, dat de Anghelina şi fiica ei Dorotheia pentru a le îngriji la bătrîneţe80.
Mihail Strelbiţchi avea o oarecare avere chiar de la începuturile sale în
domeniul imprimeriei, la 20 mai 1757 el cumpărînd un loc de casă cu ogradă de la
Ioniţă stolnicul cu 40 lei. Mai tîrziu, în anul 1792, împărăteasa Ecaterina a II-a a
Rusiei a poruncit ca „protopopului moldovenesc Mihail Strilbiţchi, pentru meritul
serviciului lui făcut nouă în cursul trecului război cu turcii, <…> să i se deie
pămînt în Dubăsari pentru domicilierea lui şi să i se deie voie a face acolo o
tipografie pentru tipărirea cărţilor, dîndu-i-se pensie anual cîte 300 ruble din
casieria Ecaterinoslavului“81. În timp, averea tipografului a sporit, incluzînd şi
ţigani, aşa cum reiese din zapisul mitropolitului Iacob II Stamati din 16 august
1798, prin care acesta se obliga să-i dea lui Mihail Strelbiţchi o ţigancă în schimbul
77
Ibidem, p. 502-503, 520-521, 579-580 ; idem, Ungureanu, Doc. statistice Iaşi, p. 63-64.
78
Iorga, Reformatorii, p. 144; idem Tipografia la români, p. 214.
79
Caproşu, Doc. Iaşi, vol. V, p. 568-570. La Berechet, Descoperirea a două ms. juridice, p.
21-22, nota 2, menţiunea altor folosiri ale operei amintite în instanţele superioare ale
Moldovei pînă la sfîrşitul sec. XVIII.
80
81
Dan, Mihail Strelbiţchi, p. 15-16; Codrescu, Uricariul, tom. X, p. 60; Frăţiman,
Proilavia, p. 45 şi 342; Ciurea, Iacob Stamati, p. 130.
alteia pe care a luat-o din „clironomia lui Mateiu, nepotul de fecior protoiereului
Mihail, pe care au căsătorit-o după un ţigan al Mitropoliei“82. Dacă la început
Mihail Strelbiţchi a lucrat în tipografia Mitropoliei (1772-1785), din anul 1786, în
prefeţele cărţilor pe care le-a tipărit spune că şi-a făcut propria tipografie. Potrivit
prefeţei lucrării Cuvînt contra nicotinei (Iaşi, 1786), el a avut şi un asociat, pe
Gheorghe Hagi din Trikka. În tipografia proprie, Mihail Strelbiţchi a imprimat:
Psaltirea (Movilău, 1786); Dialoguri casnice ruseşti şi moldoveneşti, În scurtă
adunare a numelor, Orînduiala paraclisurilor împărăteşti (Iaşi, 1789); Psaltirea
(Iaşi, 1790); Catavasierul, Ceaslovul (Iaşi, 1792); Abecedarul, Ceaslovul
(Dubăsari, 1794); Istoria Alexandrului celui Mare, Psaltirea (Movilău, 1796). Se
pare că în anul 1792 Mihail Strelbiţchi a imprimat la Dubăsari şi un volum de
versuri intitulat Poezii nouă, al lui Ioan Răducanu Cantacuzino (1757-1828), fost
spătar în Ţara Moldovei, stabilit în Rusia şi ajuns ulterior polcovnic83.
La fel ca Duca Sotiriovici, spre sfîrşitul vieţii Mihail Strelbiţchi a fost
epitropul nepotului Matei, copilul fiului său Policarp şi al Ilenii, fiica lui Ioniţă
Huşanul. În această calitate, a căutat în anul 1807 să întregească moştenirea
copilului dinspre partea mamei. Mai întîi, bătrînul tipograf cunoscut în istoria cărţii
încă din 1756, a trebuit să obţină nişte moşii din ţinutul Tutovei, stăpînite de
postelnicul Toderaşco Mirce, vărul Ilenii, încă din anul 1790. Chestiunea era însă
destul de încurcată şi ar fi impus dezbaterea prin judecată. Bun cunoscător al
legiuirilor şi cu un ascuţit spirit economic, Strelbiţchi a reuşit să evite judecata şi să
ajungă la o înţelegere cu postelnicul Mirce: „văzind eu că acele cumpărături sint
părţi nealese şi nedezbătute despre alţi răzeşi dintr-acele moşii şi cunoscînd însumi
întăi cum după dreptate avea nepotul mieu protimisire, fiindcă maică-sa au ştiut de
acele vînzări şi s-au lepădat în scris de atunce că nu voieşte a răscumpăra, al doilè,
că măcar şi protimisire de va da giudecata a răscumpăra, trebuia să întoarcă banii
cumpărătoriului din averea copilului <…> şi fără a cunoaşte vreun folos dintr-acele
părţi să întru în giudecată cu răzeşii şi să cheltuiescu mai mult decît preţul lor,
pentru aceia am socotit să nu mai intru în giudecată, ci cu bună priimire despre
amîndoao părţile am stătut de am făcut între noi învoială într-acest chip, adică:
dum(nea)lui Toderaşco Mirce ca să nu mai stea aice să cheltuiască giudecîndu-se i
să-şi piarză vreme, cu bunăvoie dumisale au dat 300, adică trei sute lei, în mîna
mea să stea tot în epitropiie mea pentru nepotul mieu Matheiu, împreună cu
cealaltă avere a lui ce este în păstrarea mea, şi eu <…> am dat această scrisoare de
învoilă ca să fie dum(nea)lui cumpărătoriul Toderaşco Mirce şi de acum înainte
vecinic stăpînitoriu de acele cumpărături, fără cît de puţină supărare în urmă despre
nepotul Mathei sau despre alţii din neamul nostru”84. În alt caz de moştenire,
82
Creşterea colecţiunilor Academiei, no. XXXI-XLIII, 1920-1932, Bucureşti, 1936, p. 157.
83
Bezviconi, Relaţii româno-ruse, p. 135.
84
Arh. St. Iaşi, Fond Doc., Pachet DCCCXLIV/16.
tipograful nu a mai avut însă cîştig de cauză. Potrivit unui document din 29
noiembrie 1807 (din care reiese şi că tipograful nu mai trăia), Mihail Strelbiţchi l-a
chemat în judecată pe fostul epitrop al nepotului său, Iordache Mîrzacul blănar din
Iaşi, acuzîndu-l că stăpîneşte ilegal moşia Iuteşti provenită de la Ileana, mama lui
Matei Strelbiţchi şi „că zapisul Ilenii n-ar fi adivărat şi prepune că vînzare aceia s-
ar fi făcut după săvîrşirea ei din viaţă. Au mai găsit pricină că moştenitoriul Matei
fiind nevrîstnic şi supt epitropia cui, s-ar fi căzut să iscălească la acè scrisoare şi, în
sfîrşit au atîrnat a ceri parte din Iuteşti şi de la alte locuri”. Documentele înfăţişate
de Iordachi Mîrzacul au condus la hotărîrea „că asesorul Mihail Strilbischii la
cererea ce face din parte nepotului său Matei Strilbischii, ce-l are supt epitropie, nu
are nici o dreptate”85.
Vasile tipograf a avut două pogoane de vie pe moşia mănăstirii Socola,
lîngă Iaşi, pe care a vîndut-o lui Ghiorghi Ungureanu. La rîndul său, Ghiorghi
Ungureanu a vîndut via cu 150 de lei jupînului Miciu Gazita, la 10 mai 179386.
Fiind ştiutori de carte, cînd erau implicaţi în tranzacţii comerciale,
tipografii îşi scriau singuri actele. Nicolae Iorga observa despre zapisele de
cumpărătură ale Stratului din Glodeni, din 9 februarie 1676 şi 23 martie 1679, că
au fost scrise „foarte elegant”87. De la Mitrofan s-au păstrat două acte de cancelarie
autografe, din 4 şi 25 mai 1686, pe cînd era episcop de Huşi88.
Tipografii - feţe bisericeşti urcau în ierarhia bisericească.
Tipografii care făceau parte din cinul monahal proveneau din rîndul celor
înstăriţi. Această condiţie a lor, coroborată cu o activitate tipografică meritorie i-a
ajutat pe mulţi tipografi clerici să urce în ierarhia eclesiastică. Ieromonahul
Mitrofan a fost stareţul mănăstirii Bisericani, episcop de Huşi şi de Buzău, în Ţara
Românească. Ucenicul său Damaschin a ajuns episcop de Buzău, iar preotul
Teodor Ianovici a fost numit protopop de mitropolitul Nichifor tocmai pentru opera
sa tipografică (Evanghelia, Iaşi, 1741). Cosma Vlahul ieromonah, după ce a lucrat
în tipografiile din Iaşi s-a întors în Ţara Românească, unde a ajuns mitropolit89.
O ascensiune mai puţin obişnuită a avut Mihail Strelbiţchi, care menţiona
în tipăriturile sale diferite ranguri. Preot fiind, a urcat în ierarhia eclesiastică pînă la
rangul de exarh al Mitropoliei din Iaşi90, ceea ce înseamnă că a avut unele atribuţii
85
Idem, Colecţia Litere, K, Pachet CCCLXXIV.
86
Idem, Fond Doc., Pachet CCCLIX/71.
87
Arh. St. Bucureşti, A.N. MMDCXCI/9 şi AN XLVII/184, m. 514; Iorga, Studii şi doc.,
vol. VI, partea a II-a, p. 90.
88
Popescu, Episcopul Mitrofan al Huşilor, p.497; Mihăescu, Mitrofan, episcopul de Huşi,
p. 322-323.
89
Minea, O carte şi două tipografii, p. 484-485.
90
El semna „exarhu Mitropoliii din Iaşi” încă din 1777, în predoslovia Catahisisului
imprimat la Iaşi, deşi în carte o gravură este semnată „protoiereul Mihail Strilb(iţchi)”.
Titlul se regăseşte şi în Psaltirea din 1782, Prăvălioara din 1784, Molitvenicul şi
administrative pe lîngă această instituţie. Astfel de atribuţii a avut, într-o perioadă

ulterioară şi Inochentie, dichiul sau economul mitropoliei din Iaşi.
Dionisie monahul, „dat la ascultare” la tipografia mănăstirii Neamţ în anul
1823 a fost a ajuns episcop de Rîmnic (Dionisie Romano, 1865-1873). Alt mare
tipograf de la mănăstirea Neamţ, Grigore, a devenit mitropolitul Grigore al IV-lea
al Ţării Româneşti91, fapt ce confirmă aprecierea de care se bucurau tipografii.
Tipografii - cărturari ai vremii lor.
Tipografii făceau parte dintr-un grup mai larg de cărturari, format din
boieri şi din feţe bisericeşti de diferite ranguri şi aveau legături cu autorii,
traducătorii, artiştii gravori şi chiar cu copiştii ulteriori ai lucrărilor lor. De multe
ori, erau ei înşişi autorii, traducătorii sau gravorii operelor pe care le imprimau.
Apartenenţa tipografilor la asemenea cercuri culturale este dovedită şi de prefeţele
cărţilor din perioada analizată. Tipografii din vremea mitropolitului Dosoftei au
colaborat cu cronicarul Miron Costin, mare vornic al Ţării de jos. Povestirea
acestuia în versuri intitulată Cronologia domnilor Moldovei a fost imprimată în
Molitvenicul de-nţăles din 1680 şi în Paremiile preste an din 1683, iar Psaltirea în
versuri (Uniev, 1673) conţine versurile lui Miron Costin privitoare la originea
latină a românilor. Tîlcuirea liturghiei imprimată în anul 1697 la Iaşi de Ieremia
Cacavela, a fost tradusă din limba greacă de acesta, iar prefaţa a fost scrisă de
hatmanul Lupu Bogdan, cumnatul domnilor Ţării Moldovei Antioh şi Dimitrie
Cantemir, rudă cu cronicarul Ioan Neculce. Hatmanul a fost şi supraveghetorul
lucrului în tipografie. În 1698, Lupu Bogdan s-a îngrijit şi de tipărirea cărţii lui
Dimitrie Cantemir, Divanul sau Gîlceava înţeleptului cu lumea, a cărui prefaţă o
scrisese tot Ieremia Cacavela92.
Din a doua jumătate a secolului XVIII, implicarea boierilor în producţia
tipografică s-a manifestat sub formă de comenzi susţinute financiar. Aşa cum s-a
Curioznică arătare din 1785, în care semnează şi ca „popa Mihaiu Strelbiţchi”. Cert este că
Mihail Strelbiţchi a avut ranguri eclesiastice concrete, fiind mai întîi protopop. În anul
1786, a ajuns iconomul Mitropoliei, iar în 1789, protoierei al Moldovei şi Basarabiei.
Pornind de la titulatura de exarh au fost formulate opinii conform cărora Strelbiţchi ar fi
fost locţiitorul mitropolitului Gavriil Bănulescu-Bodoni în timpul războiului ruso-austro-
turc. Dar în anii cînd Strelbiţchi semna exarh, mitropolitul Ţării Moldovei era Gavriil
Callimachi. Ceea ce ştim sigur este doar că în 1788, după moartea mitropolitului Leon
Gheuca, ruşii au numit ca „ţiitoriu de locul eparhiei Moldovahiei” pe Ambrosie din
Ecaterinoslav, care nu cunoştea limba şi obiceiurile ţării, astfel încît Strelbiţchi a fost
desemnat drept”informator şi călăuz” al său. Din acest motiv, el s-a autointitulat în 1789
„protopop al Moldovei, Ţerii-Româneşti şi Basarabiei” (Iorga, Istoria bis., vol. II, p. 183 şi
186; Dan, Mihail Strelbiţchi, p. 3-4).
91
Cocora, Episcopia Buzăului, p. 162 şi urm .; Tomescu, Mitropolitul Grigorie al IV-lea, p. 5.
92
Giurescu, Istoria românilor, vol. III, partea a -2-a, p. 809; BRV, I, p. 213-214; Iorga,
Istoria lit. rom., vol. I, p. 32; Demetrescu, Hatmanul Lupu Bogdan, p. 394-396.
arătat în alte locuri, Duca Sotiriovici a imprimat în 1750, Canonul Sf. Spiridon, la
cererea şi cu cheltuiala marelui vornic Constantin Razul, iar în 1751, Adunarea de
rugăciuni, cu banii cămăraşului de izvoade Ştefan Bosie şi Slujba Sfîntului Timotei
cu cei ai boierului gramatic Iliaşcu. Mihail Strelbiţchi a tipărit în 1777, Ceaslovul,
la comanda paharnicesei Ianica, fiica lui Radu Racoviţă fost mare logofăt etc.
Funcţionarea tipografiei în Ţările Române fiind legată de nevoia de cărţi a
Bisericii ortodoxe, conţinutul imprimatelor impunea participarea la producţia
editorială a unor persoane cu înaltă pregătire teologică. De regulă, traducătorii
cărţilor imprimate au fost feţe bisericeşti, unii dintre ei cu o muncă de traducere
intensă. De la episcopul Mitrofan se cunosc două traduceri din limba greacă:
manuscrisele Albina şi o colecţie de Sentinţe religios-filosofice. Cosma ieromonah
Vlahul a tradus Vactiria sau Cîrja arhierească şi Viaţa Marelui Petru, samoderjeţ
a toată Rosia, din limba greacă, iar din slavoneşte a tradus Alfavita sufletească,
tipărită în anul 1755, şi Sinopsis adecă adunare de multe învăţături, tipărit în anul
1757. Duca Sotiriovici a căpătat de la domnul Constantin Mavrocordat sarcina de a
traduce Octoihul din greceşte şi, cum s-a văzut mai sus, a tradus Vactiria sau Cîrja
arhierească împreună cu Cosma ieromonah Vlahul. Duca tipograful a mai tradus
Canonul Sf. Spiridon (Iaşi, 1750) şi Tîrnosania (Iaşi, 1752). Evloghie diortositorul,
bun cunoscător al limbii slavone, a tradus în anul 1760, pentru mitropolitul Iacob I
Putneanul, Vieţile sfinţilor pe lunile septembrie-mai, dar şi acte de cancelarie, iar
tipograful Gherasim de la mănăstirea Neamţ a tradus un Miscelaneu. Arhimandritul
Gherasim de la mitropolia din Iaşi a tradus din limba franceză romanul alegoric
Critil şi Andronius (Iaşi, 1794) şi o culegere de 29 texte de cugetări şi comentarii
filozofice şi morale, din care 14 s-au publicat în anul 1816 în tipografia mitropoliei
din Iaşi sub titlul Hrisun engolpion 93.
O şcoală românească de traducători a existat la sfîrşitul secolului al XVIII-
lea şi primele decenii ale secolului al XIX-lea în mănăstirile Dragomirna, Secu şi
Neamţ. Unii traducători îşi făcuseră studiile la Academia domnească din Bucureşti,
iar alţii erau produsul şcolii organizate de Paisie Velicicovschi în obştea monahală.
Multe traduceri efectuate de Macarie, Gherontie, Grigorie, Ştefan şi alţii au apărut
în tipografiile din Bucureşti, Rîmnic şi Iaşi. După înfiinţarea tipografiei de la
mănăstirea Neamţ, o parte dintre traducerile făcute de dascălii vechi au fost
revizuite şi tipărite de unii dascăli mai noi şi de ucenicii lor. La mănăstirea Neamţ
traducerea, scrierea şi copierea cărţilor era atît de intensă, încît se spunea despre
călugării nemţeni că „asudau traducînd şi tipărind volumele cu duzina”94. Prin
urmare, nu este întîmplător faptul că destui tipografi nemţeni se regăsesc pe cărţile
imprimate în calitate de traducători. Apologhia mitropolitului Dimitrie al
93
Cocora, Episcopia Buzăului, p. 96; Ştrempel, Cat. ms. rom. BAR, vol. I, p. 303 ; Ursu,
Contribuţii la istoria culturii rom., p. 48, 69 178, 282-287.
94
Ursu, op. cit., p. 145-185; Ivan, Veniamin Costachi la M-rea Neamţ, , p. 87.
Rostovului (Iaşi, 1803) a fost tradusă de ierodiacon Ştefan de la mănăstirea Neamţ,

care a mers la Iaşi să supravegheze tipărirea. Adunarea cuvintelor (1817) a fost
tradusă prin eforturile colective a cinci monahi: Macarie, Ilarion, Gherontie, Ştefan
şi Isaac. Acesta din urmă a mai tradus din limba greacă sau din slavonă: Cartea
Sfîntului Ioan Scărarul (m-rea Neamţ, 1814), Octoihul cu canoanele la pavecerniţă
(m-rea Neamţ, 1816) Cuvintele şi învăţăturile Sf. Efrem Sirul, 3 vol. (m-rea Neamţ,
1815, 1819 şi 1823), Cuvintele <…> părintelui nostru Isaac Sirul (m-rea Neamţ,
1819), Tipicul (Iaşi, 1816). Ieromonahul Isaac a mai tradus încă 21 de lucrări
rămase în manuscris şi a corectat traducerea Chiriacodromionului făcută de
mitropolitul Veniamin Costache şi imprimată la mănăstirea Neamţ în anul 1811.
Chiriac, duhovnicul mănăstirii şi tipograf în acelaşi timp, a tradus ms.
Viaţa şi facerile de minuni a Sfîntului Mitrofan arhiepiscopul Voronejului, în 1839,
Rînduiala pomenirii pentru pravoslavnicii ostaşi carii pentru credinţă şi patrie s-au
săvîrşit în războiu, în 1849 şi „cartea numită Rozisk” al lui Dimitrie arhiepiscopul
Rostovului, în 1854. Cei mai prolifici traducători au fost tipografii Gherontie şi
Grigorie. Ieromonahul Gherontie a fost trimis la Academia domnească din
Bucureşti ca să înveţe bine limba elină, spre a putea traduce literatură teologică. În
lunile iunie şi septembrie 1794 citea Vieţile sfinţilor traduse de ieromonahul
Macarie, pe ale cărui manuscrise autografe făcea însemnări de lector şi scria
versuri. Probabil că la Bucureşti, Gherontie a primit sub ascultare pe Grigorie,
originar din Ţara Românească, absolvent al Academiei domneşti de aici (sau poate
coleg acolo cu mai vîrstnicul Gherontie), care îi devine ucenic devotat şi
colaborator la aproape toate traducerile pe care le-a efectuat. În anul 1802,
Gherontie revine la Neamţ însoţit de Grigorie şi continuă bogata operă de
traducători. Cele două feţe bisericeşti au tradus împreună: Cartea folositoare de
suflet (Bucureşti, 1799, 1800), Chiriacodromion (Bucureşti, 1802), Întrebări şi
răspunsuri bogosloveşti (Iaşi, 1803, m-rea Neamţ şi Bucureşti, 1816, 1821 şi
1829), Tîlcuirea la Sfînta Evanghelie a Sfîntului Teofilact (Iaşi, 1805), Teologia Sf.
Ioan Damaschin (Iaşi, 1806), Checragarion (m-rea Neamţ, 1814), Apologhia (m-
rea Neamţ, 1816 şi Bucureşti, 1819), Tîlcuirea pre scurt la antifoanele celor opt
glasuri a lui Nichifor Calist Xantopol (m-rea Neamţ, 1817). În prefaţa la Cartea
folositoare de suflet (Bucureşti, 1799), Gherontie şi Grigorie spun că aveau traduse
şi Cuvintele lui Simeon Noul Teolog, care au rămas nepublicate. Ieromonahul
Gherontie a tradus şi Arătare sau adunare pre scurt a dumnezeieştilor dogme ale
credinţii, care după moartea lui a fost revăzută de arhimandritul Grigorie
Rîmniceanu şi s-a publicat la mănăstirea Neamţ în anul 1816, cu prefaţa
episcopului Iosif al Argeşului. Într-un catalog al bibliotecii mănăstirii Neamţ de la
începutul secolului XIX, sub numele lui Gherontie sînt menţionate traducerile:
Filotei Sinait. Izvod, Isaac Sirul. Izvod, Calist Catafigheotul. Izvod, o Carte pentru
unie, Nil Sinait. Izvod. În legătură cu Gherontie şi Grigorie amintim şi că la p. 707
a cărţii Teofilact, Tîlcuire la cele patru evanghelii (Iaşi, 1805) au compus o tabelă
criptografică în care se citeşte plecînd din centru spre cele patru colţuri, la stînga
sau la dreapta, orizontal sau vertical: „a lui Gherontie iaste tălmăcirea”, pentru
partea de sus, şi „a lui Grigorie iaste tălmăcirea”, pentru partea de jos.
Au fost şi traducători proveniţi din rîndul slujbaşilor statului, în primul rînd
al logofeţilor de cancelarie şi de vistierie. Cele şapte taine ale bisericii şi Pravila
(Iaşi, 1644 şi 1646) au fost traduse din greacă de Eustratie fost logofăt al treilea.
Theofilact fost logofăt de vistierie a tradus Despre lemnul Sfintei Cruci (Iaşi,
1759), iar Thoma Dimitriu al doilea logofăt a tradus Îndreptarea păcătoşilor (Iaşi,
1768), Alcătuire înaurită (Iaşi, 1771), Învăţătura Ecaterinei a doua (Iaşi, 1773),
romanul Etiopice al lui Heliodor, Întîmplările lui Telemah, Zăbava fandasiei
(primele zece capitole), Rugăciunea neamului grecilor către toată creştineasca
Evropa, Toaca împăraţilor şi Tălmăcire a facerii lui Ioan Plokof, sfetnicul lui
Olstei la pricinile ceste de acum 95 rămase în ms.
Trăind într-un asemenea mediu, tipografii erau persoane instruite. Deşi
informaţiile documentare sînt sporadice, desigur că tipografii au avut biblioteci
proprii, ei primind un număr de exemplare din ceea ce imprimau, iar dacă aveau
posibilităţi materiale puteau să-şi tipărească suplimentar cîte bucăţi doreau. Un
tipograf despre care ştim că avea propria bibliotecă a fost Duca Sotiriovici, el
cumpărînd şi cărţi aduse din străinătate. Doveditor în acest sens este ex-libris-ul de
pe Historiae romana libri, vol. I, de Titus Livius Patavinius, tipărit la Veneţia în
1739: „din cărţile lui Duca Sotiriovici tipograful”. La rîndul lui, expedia în
străinătate o parte din cărţile pe care le imprima, Psaltirea din 1748 aflîndu-se
imediat după apariţie în posesia papii Benedict al XIV-lea (1740-1758). O
bibliotecă proprie a avut, cu siguranţă, şi Evloghie corectorul, deoarece cum s-a
văzut, pe o Liturghie (Iaşi, 1759) a notat: „această sfîntă carte Leturghie amu dat-o
lui Ion zestre pentru pomenirea sufletelor noastre. Evloghie monah diortositor”96.
Alt colaborator al lui Duca Sotiriovici, Cosma ieromonah Vlahul a avut şi el cărţile
proprii, conform însemnării de proprietate în greceşte aflată pe v. primei coperte a
cărţii lui Sevastos Kimenitis, Dogmatiki didascalia (Bucureşti, 1703), exemplarul
de la BCU Iaşi. A avut probabil, şi Îndreptarea legii (Tîrgovişte, 1652), deoarece
particularităţi lingvistice din această carte se regăsesc în textul Vactiriei sau Cîrja
arhiereilor pe care tradus-o din limba greacă97.
Tipografii au donat din cărţile lor unor aşezăminte religioase. Amintim aici
doar pe Mihail Strelbiţchi şi pe Gherontie de la mănăstirea Neamţ. Referitor la cel
dintîi, în biserica Sf. Nicolae Domnesc din Iaşi s-au găsit nişte Minee slavone pe
lunile mai, septembrie şi noiembrie tipărite la Kiev în anul 1750, avînd pecetea:
95
Ursu, op. cit., p. 173-174, 180-183 şi 189; Norocel, Relaţii între bis. română şi bulgară,
p. 1008-1009; BRV, II, p.445, 470.
96
Georgescu-Tistu, Bibliografia literară, pl. VII; BRV, IV, p. 69; TC, anul III (1934), nr. 2, p. 29.
97
Gaidagis, Însemnări privitoare la istoria românilor, p. 223; Ursu, op. cit., p. 48.
„ierei Mihăilă Strilbiciki dat. 1761”. Gherontie a dăruit mănăstirii Secu „spre a sa
veşnică pomenire”, Prologul pe lunile decembrie, ianuarie şi februarie, imprimat
de el în 1829 şi unui monah nemenţionat de la m-rea Slatina, Cuvintele Sf. Isaac
Sirul (m-rea Neamţ, 1819)98.
Dacă specificul meseriei îi obliga pe tipografi să ştie carte, unii dintre ei
erau chiar erudiţi. Cel dintîi conducător de atelier tipografic din Ţara Moldovei,
Sofronie Pociaţki, a învăţat la şcoala Frăţiei Ortodoxe din Kiev, din 1632 a fost
profesor de retorică la Colegiul înfiinţat de Petru Movilă, iar la Iaşi a fost egumenul
mănăstirii şi directorul Colegiului de la mănăstirea Trei Ierarhi99. Un mare cărturar,
cunoscător al celor trei mari limbi de cultură ale timpului: slavona, greaca şi latina,
a fost creatorul şcolii tipografice moldovene, ieromonahul Mitrofan. În ms. Albina
din 1689, Mitrofan era numit de Nicola gramaticul: „tipograful şi sloveanul
desăvîrşit”. După moda vremii, ocazional a fost şi autor de versuri de închinare la
stema ţării şi la domn (Evhologhion, Buzău, 1699 şi 1701; Psaltirea, Buzău, 1701)
şi de elogiere a mitropolitului (Învăţătura preoţilor, Buzău, 1702). Lui i se
datorează prima ediţe critică din istoria tipografiei româneşti, Dialog contra
ereziilor, de Simeon episcopul Tesalonicului. Volumul se distinge prin eleganţă
tipografică, sobrietate şi o bună adecvare a tiparului a text, cu notarea marginală a
rîndurilor din 5 în 5, aparat critic de subsol şi final, sub formă de indice. Pentru a
avea un instrument de traducere, Mitrofan l-a îndemnat pe logofătul de cancelarie a
lui Constantin Brîncoveanul, Teodor Corbea, să alcătuiască un dicţionar latin-
român, Dictiones latinae cum valachica interpretatione. Cuprinzînd circa 34000 de
cuvinte, dicţionarul lui Teodor Corbea este prima lucrare amplă de lexicografie
alcătuită în Ţările Române. De la episcopul Mitrofan, lexiconul a rămas
succesorului său Damaschin, apoi fiului domnului Ştefan Cantacuzino, marele
comis Radu, emigrat a Viena. Cumpărat de Inocenţiu Micu-Klein, în 1847
manuscrisul era al lui Timotei Cipariu. Conştient de importanţa cărţii în societate,
în prefaţa Psaltirii amintite, Mitrofan mărturisea că a imprimat-o din cauză că
lipsea din biserici, dar „şi pe la şcoale pentru învăţătura copiilor”100. Mitrofan s-a
aflat în relaţii permanente cu învăţaţii epocii sale: mitropoliţii Dosoftei al Ţării
Moldovei, Teodosie şi Antim Ivireanul ai Ţării Româneşti, patriarhul Dositei al
Ierusalimului, Nicolae Milescu spătarul, Şerban Cantacuzino, fraţii Greceanu ş.a.
Prin cărţile imprimate în limba română, Mitrofan a avut o contribuţie importantă la
introducerea limbii române în cult, iar prin cărţile de polemică religioasă în limba
greacă a sprijinit ortodoxia, cu precădere cea sud-est europeană şi orientală.
98
Ghibănescu, Biserica Sf. Nicolae Domnesc, p. 44; Cucoşel, M-rea Secu, p. 28, nr. 6; Ivan,
„Ascultări” călugăreşti, p. 436.
99
Iorga, Istoria lit. religioase, p. 148; Bezviconi, Relaţii româno-ruse, p. 73; Panaitescu,
Petru Movilă, p. 54-55.
100
Ştrempel, Cat. ms. rom. BAR, vol. I, p. 303, nr. 1357; Cocora, Episcopia Buzăului, p. 96;
DLR, p. 216; BRV, I, p. 433.
Cartea lui Dimitrie Cantemir, Divanul sau gîlceava înţeleptului cu lumea

(Iaşi, 1698), a fost dăruită de tipograful Athanasie mitropolitului Ţării Româneşti
Antim Ivireanul, fapt ce arată existenţa unor legături culturale între cei doi101.
Alt mare tipograf, Duca Sotiriovici, a fost un cărturar recunoscut în vremea
lui. Pornind de la particularităţile lingvistice munteneşti existente în Octoihul şi în
Canonul Sf. Spiridon care se pare că au fost traduse de dînsul, N. A. Ursu
presupune că acest tipograf a venit în Moldova din Ţara Românească, unde va fi
urmat cursurile Academiei domneşti şi a învăţat limba română102. La fel ca alţi
tipografi, Duca Sotiriovici a scris versuri de închinare în cîteva cărţi imprimate de
el: Psaltirea din 1743, Triodul din 1747, Ceaslovul şi Canonul Sf. Spiridon din
1750 şi Slujba Sf. Timotei din 1752. Mai mult, a compus versurile omagiale de la
nunta fiicei domnului Constantin Mavrocordat cu Ioniţă Racoviţă, la 20 august
1749103. Duca Sotiriovici considera imprimarea cărţilor o datorie patriotică, în
prefaţa Psaltirii din 1743 spunînd că „are datorie fieştecarele, veri cu ce mijloc ar
putè, să facă folos patriei lui <…>. Drept aceia dar, şi eu <…>, măcar că nu-mi
este patria Ţara Moldovei, dar pentru că am cîştigat întru acest pămînt <strein
fiind> şi cinste şi priinţă, cunosc că am aceiaşi datorie ce au şi lăcuitorii cei
adevăraţi. Deci, pentru ca să dau cătră dînsa un sămn de mulţumită şi neavînd cu
altu ce, am pus nevoinţă de am tipărit această Psaltire <…şi> nu voi lipsi <nici>
de acmu înainte după putinţa-mi pe ai miei den Hristos fraţi, tipărind cărţi
folositoare şi de suflete mîntuitoare”104.
Contemporanii au apreciat gradul de cultură al lui Duca Sotiriovici, fostul
mare logofăt Iordache Cantacuzino scriind despre dînsul la 15 iunie 1755:
„adeverim <…> că avîndu trebuinţă de cîteva istorii de învăţături şi alte ce ne-au
trebuit a le scoate di pre cărţile greceşti pre limba moldovinească, am pohtit pre
dumnealui Duca Sotiriovici tipograf de le-au scris şi le-au tălmăcit. Şi la alte
scrisori ce ne-au trebuit, greceşti, tot dumnealui ne-au scris”. Marele boier certifica
faptul că Duca Sotiriovici cunoştea limba greacă. Erudiţia lui Duca a fost apreciată
şi de Cozma ieromonah Vlahul care, în prefaţa Vactiriei, una din marile lucrări
juridice ale vremii, scria: „înţeleptul şi învăţatul în aceste trei limbi: elineşte,
latineşte şi moldoveneşte, dascălul grec de la Thassos, Duca Sotiriovici <…> cu
carele dimpreună, de zi şi de noapte ostenind, am procitit, luînd seama lexurilor din
cuvînt în cuvînt, pînă la sfîrşitul cărţii. Şi pre rare locuri, unde s-ar fi întîmplat a se
nimeri cîte un lex rîmlesc sau elinesc, pre scurta limbă moldovenească l-am
împregiurat mai cu multe cuvinte, după cum şi dumisale cu dreptul i s-au socotit şi
101
Cândea, Dimitrie Cantemir, p. 7.
102
Ursu, Contribuţii la istoria culturii rom., p. 71.
103
BRV, II, p. 77, 102 şi 112-123, şi IV, p. 72; Bianu, Cat. ms. rom. BAR, vol. I, p. 645-646;
Teleor, Epitalam de la 1749; Iorga, Istoria bis., vol. II, p. 116).
104
BRV, II, p. 78-79.
din multe lexicoane dimpreună l-am îndreptat”. Cultura lui Duca Sotiriovici a fost
preţuită şi de mai marii vremii: a fost preceptorul fiilor lui Grigore Ghica al II-lea
şi favorit al mitropolitului Nichifor. Ştiind că Nichifor a fost dascălul lui Grigore
Ghica al II-lea, probabil că el l-a recomandat pe Duca să se ocupe de educaţia
copiilor domnului. În hrisovul de întărire pe care Constantin Racoviţă i l-a dat la 30
martie 1750 se spunea despre „mai sus numit(ul) că, aflîndu-se împodobit cu
învăţătura elinească şi latinească şi de altile, ştiind bine şi limba moldovenească,
întru care poate să tălmăcească orice carte, ispitindu-se de domnia mea cu
dinadinsul cu tălmăciré Octoihului celui mare şi cu alte şi s-au aflat vrednic”. Duca
însuşi se considera „meşter şi învăţat”105.
Trăind în legătură atît cu autorii de cărţi, cît şi cu domnii, înalţii ierarhi şi
boierii, tipografii erau întotdeauna la curent cu ideile epocii în care trăiau. În a doua
jumătate a secolului XVIII, un adevărat spirit luminist a fost Mihail Strelbiţchi,
care imprimat cărţi în limba română, bilingve (româno-ruse), în slavonă şi în
greacă. Persoană cu apetit intelectual şi cu lecturi bogate, bun cunoscător al ideilor
la modă în Europa vremii sale, el a imprimat nişte „cărţi ciudate, din cu totul altă
direcţie, hotărît apuseană“ în raport cu ceea ce se tipărise pînă atunci în Ţara
Moldovei. În anul 1785, a alcătuit şi tipărit primul Calendar din Ţările Române,
care conţinea reţete de medicină umană şi veterinară şi diverse sfaturi practice. În
Curioznica şi în scurt arătare din aceaşi an a dat primele noţiuni de anatomie
umană în limba română, în Octoihul imprimat în 1786 a oferit sfaturi pentru cei ce
ar „vrea să se procopsească la Curtea Domnească“, a tipărit tratatul lui Nicolae
Mavrocordat, Contra nicotinei. Autorul acestui opuscul de opt foi era bunicul lui
Alexandru Mavrocordat care domnea cînd Mihail Strelbiţchi a scos lucrarea. Acest
domn era un vechi prieten al ruşilor, la care s-a refugiat de altfel, peste cîteva luni,
pentru a scăpa de furia turcilor, motiv pentru care contemporanii i-au dat porecla de
Firaris (Fugarul). Privitor la relaţiile dintre Mihail Strelbiţchi şi Alexandru
Mavrocordat, N. Iorga spunea că „între el şi Strelbiţchi vor fi fost deci, necontenite
legături. Nu numai un om foarte cult, dar şi autorul unui volum de versuri elenice
tipărit apoi în Rusia, cu nostalgicul titlu Bosforul la Boristene, Constantinopolul la
Nipru, acest Alexandru Ioan-vodă va fi avut gust pentru publicaţiile „curioznice”
ale exarhului rus şi le va fi îndemnat”106.
Mihail Strelbiţchi a făcut diverse combinaţii pentru a putea tipări lucrările
considerate folositoare contemporanilor săi. A imprimat două lucrări în „tipografia
cea politicească” din Iaşi: în anul 1785 traducerea proprie din limba rusă,
Curioznica şi în scurt arătare şi în 1789 o Lecţione, adică cuvîntare scoasă de la
întăie parte a gramaticii, de Toader Şcoleru. N. Iorga presupunea că „tipografia
105
Arh. St. Iaşi, Doc., Pachet CCCLX/4, f 112, CCCLX/2, f 107 şi CCCLX/4, f 109-111;
Turcu, Cărţi, tipografi şi tipografii, p. 160-161;BRV, II, p. 77-78.
106
Iorga, Revoluţionarii, p. 13-15.
politicească” era una şi aceiaşi cu tipografia pe care Mihail Strelbiţchi a înfiinţat-o

împreună cu Gheorghe Hagi din Trikka şi care se afla în rivalitate cu cea a
Mitropoliei, cu care Strelbiţchi a intrat în conflict107.
Mihail Strelbiţchi a editat şi primul ziar din Ţările Române, Courrier de
Moldavie, în 1790, pentru a informa societatea moldoveană despre evoluţia celor
două mari acţiuni europene ale momentului: războiul ruso-austro-turc şi revoluţia
franceză, dar şi despre evenimentele mondene locale. În acelaşi an a imprimat
Cercetarea creştinismului, tradusă din limba engleză de Luca Secikariov,
translatorul de limbi clasice şi moderne al mareşalului Potemkin. Tot el, în 1791 a
tipărit şi traducerea făcută de Nicolae Popovschi din limba franceză a scrierii
poetului englez Alexandre Pope, Eseu despre om. După moartea mareşalului
Potemkin, la 5 octombrie 1791, Mihail Strelbiţchi a păstrat relaţiile strînse cu
comandamentul armatei ruse, în prefaţa Catavasierului imprimat la Iaşi în anul
1792 fiind pomenit cancelarul Bezborodko, conducătorul tratativelor diplomatice
purtate de Rusia cu Imperiul Otoman. Aceste publicaţii l-au determinat pe T. G.
Bulat să vorbească despre „imixtunea cam îndrăzneaţă a protoiereului Mihail
Strelbiţchi”108 în activitatea editorială moldoveană.
Studiul lucrărilor imprimate de Mihail Strelbiţchi permite sintetizarea
cîtorva direcţii de dezvoltare a culturii şi de modernizare a societăţii româneşti la
care şi el a contribuit: a înlesnit învăţarea limbii române şi a limbilor străine prin
tipărirea de gramatici, dicţionare şi abecedare; a uşurat răspîndirea normelor de
drept prin tipărirea de hrisoave; a ajutat la dezvoltarea gustului faţă de literatură
prin imprimarea de cărţi literare; a informat cititorii asupra evenimentelor locale şi
internaţionale prin editarea ziarului Courrier de Moldavie şi asupra unor probleme
cu caracter practic prin tipărirea Calendarului pe 112 ani şi a lucrării numite
Contra nicotinei.
Mihail Strebiţchi avea pretenţii de nobleţe şi chiar blazon. Stema sau
armele lui constau din două stele, legate prin două linii curbe ce formează o
semilună din care iese o săgeată109. Încoronarea întregii vieţi a lui Mihail
Strelbiţchi se regăseşte în actul de donare a propriei instalaţii tipografice mănăstirii
Neamţ. Deşi, conform unor opinii mai vechi tipografia mănăstirii Neamţ ar fi fost
înfiinţată de stareţul Paisie Velicicovschi încă din 1792110, astăzi se ştie că atelierul
s-a înfiinţat mult mai tîrziu, prima carte ieşind de sub tipar în 1807, dar donaţia lui
Mihail Strelbiţchi a constituit actul de naştere al unui puternic centru tipografic. La
rîndul său, acest centru a dat un nou impuls activităţii tipografice de la Bucureşti şi
107
BRV, II, p. 305 şi 328-329; Iorga, op. cit., p. 14.
108
Chiaburu, Mihail Strelbiţchi, p. 86; Bezviconi, Relaţii româno-ruse, p. 168; Bulat,
„Tiparniţele” moldoveneşti, p. 359.
109
Iorga, op. cit., p. 14; Cernovodeanu, Ştiinţa şi arta heraldică, p. 91, nota 30.
110
Bănescu, Stareţul Neonil, p. 76; Tomescu, Scurtă povestire istorică, p. 31 şi 37.
de la Buzău, prin eforturile tipografilor nemţeni Ghervasie, Gherontie, Grigorie şi

Constantie care au mers să lucreze acolo.
Fără excepţie, un om instruit era corectorul sau „diorthositorul” oricărei
tipografii, care de cele mai multe ori îndrepta şi textul manuscris, nu doar greşelile
de culegere. Ieremia Cacavela a făcut corectura cărţii Tomul dragostei asupra
latinilor, imprimată la Iaşi, în limba greacă, în timpul domnului Antioh Cantemir şi
a scris Despre deosebirile dintre cele două Biserici. Despre azimă111. La mijlocul
secolului al XVIII-lea s-a remarcat la Iaşi Cosma Vlahul, care a corectat Psaltirea
(1748) şi Penticostarul (1753), după care şi-a continuat munca la Bucureşti. Un
corector cu o activitate îndelungată a fost Evloghie, cel mai bun cunoscător al
limbii slavone din Ţara Moldovei în vremea sa, autor al multor traduceri „frumoase
şi elegante”, unul dintre cei din urmă reprezentanţi ai vechii culturi slavone de la
noi. Cărţile corectate de dînsul au fost: Aflavita sufletească (1755), Adunare de
multe învăţături (1757), Liturghia (1759), Evanghelia (1762), Ceaslovul (1763),
Molitvenicul (1764), Psaltirea (1766), Îndreptarea păcătoşilor (1768),
Evhologhion (1774). În prefaţa Psaltirii imprimate la Iaşi în anul 1766, se spune
despre Evloghie că a fost diorthositor, dar şi „şi tîlcuitoriu printre psalmi”112, ceea
ce înseamnă că a prelucrat psalmii respectivi. Apologhia mitropolitului Dimitrie al
Rostovului (Iaşi, 1803), „s-au tălmăcit din limba slavenească şi s-au diortosit la
tipărire de ierodiacon Ştefan din sfînta mănăstire Neamţul“. Traducătorul era şi
corectorul operei pentru a cărei realizare a plecat de la mănăstirea Neamţ, la Iaşi.
Ştefan a mai tradus şi Vieţile Sfinţilor imprimate la mănăstirea Neamţ în 12 volume
între anii 1807-1815. În catalogul bibliotecii mănăstirii Neamţ, sub numele lui
Ştefan mai figurează următoarele traduceri: Arătare a hotărîrilor a s(f). Vasilie cel
Mare, Antonie cu Isihie, A S(f). Vasilie cel Mare 30 cuv(inte), „Grigorie Sinaitul,
Izvod. Viaţa”, „Efrem Sirul, Pentru ocărîrea de sine. Izvod”, „Casian Rîmleanul,
Pentru dreapta socoteală. Izvod”, Carte pentru ascultare. Izvod, Cuvinte
sfătuitoare <ale lui Evghenie Vulgaris>, Marco Pustnic, Patericul Pecerscăi.
Izvod, Patericul Pecerscăi. Izvod, Pateric mare, Tipic pentru sfinţirea bisericii.
Izvod, Teognost. Izvod, Hotărîri în scurt a s(fîntului) Vasilie. Izvod, Hronograful
Sf. Dimitrie Rostovskii. Ierodiaconul Ştefan a revizuit traducerea Tîrnosaniei lui
Duca Sotiriovici din anul 1752, şi forma prescurtată a vieţilor sfinţilor, cunoscută
sub numele de Proloage, tipărită la mănăstirea Neamţ în anii 1854-1855113.
Inochentie, cel care a corectat trei cărţi apărute în anul 1794 (Psaltirea,
Liturghia, Critil şi Andronius), două în anul 1795 (De obşte gheografie, Gramatica
theologhiciească) şi Ceaslovul din 1797 a avut funcţii administrativ-eclesiastice la
111
Stăniloae, Patriarhul Dosithei al Ierusalimului, p. 34-36.
112
Iorga, Istoria lit. religioase, p. 32; idem, Tipografia la români, p. 215; idem, Istoria bis.
rom., vol. II, p. 45; BRV, II, p. 171.
113
BRV, II, p. 445; Ursu, Contribuţii la istoria culturii rom., p. 177-179.
Mitropolia ieşeană (dichiu sau iconom şi duhovnic). Printre corectorii de carte s-au
numărat şi mitropoliţii şi patriarhii. Fară a fi asimilaţi, fireşte, cu lucrătorii de rînd,
ei asigurau puritatea doctrinară a textului. Lucrarea lui Ioan Eugenicos, Discurs
contra hotărîrii Sinodului de la Florenţa (Iaşi, 1694), a fost „transcris din diferite
originale, corectat şi împărţit în capitole şi secţiuni de Dositei patriarhul
Ierusalimului“. Mitropolitul Veniamin Costachi a făcut şi el corectura Liturghiei
imprimate la mănăstirea Neamţ în anul 1819. Vasile ierei prubariul a scris Taina
ascunsă şi acum descoperită sau Catihisis, în care face şi cîteva versuri pe care le
semnează cu numele călugăresc Neofit de la mănăstirea Neamţ, în anul 1803114.
De multe ori, participanţii la producţia tipografică erau şi dascăli. Ioan
Comnenul, care contribuit la imprimarea lucrării lui Ioan Eugenicos, Împotriva
unirii de la Conciliul de la Florenţa în tipografia grecă de la mănăstirea Cetăţuia în
1683, a fost preceptorul copiilor lui Duca vodă. Ioan Molibdos din Perint,
corectorul tipografiei de la mănăstirea Cetăţuia, a fost notarul Marii Biserici din
Constantinopol, era de formaţie medic şi a intrat în serviciul domnului Ţării
Româneşti Constantin Brîncoveanu. Ieremia Cacavela studiase în Leipzig şi Viena
teologia, filosofia şi retorica, ştia principalele limbi de cultură ale epocii: elina
veche, latina, ebraica şi italiana încît se considera îndreptăţit să poarte titlul de
„dascăl elin al Bisericii răsăritene”, a fost şi profesorul fiilor lui Constantin
Cantemir. La mijlocul secolului XVIII, Evloghie amintit mai sus a fost dascăl la
şcoala slavonă din Iaşi. Un dascăl cu bogată activitate pedagogică a fost tipograful
grec Dimitrie Panaiotadi Gobdelas, directorul celei mai înalte instituţii şcolare din
Ţara Moldovei, Academia domnească din Iaşi, şi un prolific autor de manuale
didactice la începutul secolului XIX. A tipărit mai multe Aritmetici, din care una în
greceşte din anul 1811 a fost primită de ţarul Alexandru I, căruia i-a închinat-o, la
fel cu altă lucrare ulterioară. Elemente de aritmetică, tipărite în Iaşi în anul 1818, a
fost mult folosită de elevii şcolii centrale de aici. Alt tipograf grec profesor la
Academia domnească din Iaşi a fost Emanuel Bernard. Venit din Creta, făcuse
studii la universităţi din Germania şi de la Roma şi cunoştea cîteva limbi străine115.
Meşterii tipografi - integraţi în societatea înaltă.
Avînd o cultură remarcabilă şi contacte permanente cu patronii activităţii
tipografice, cu domnii, mitropoliţii, boierii şi diferiţi ierarhi, meşterii tipografi s-au
integrat în societatea înaltă a vremii lor. Duca Sotiriovici şi Mihail Strelbiţchi au
tipărit cărţi cu participarea financiară a unor boieri. În anul 1816, Hrisun engolpion
114
BRV, I, p. 338; Arh. St. Iaşi, Fond Manuscrise, nr. 185. Versurile se află la f. 157.
115
Erbiceanu, Bărbaţi culţi, p. 17; Simonescu, Le monastere de Cetătzuia, p. 363; Grigoraş,
Duca vodă cel Bătrîn, p. 545; Stăniloaie, Patriarhul Dosoftei al Ierusalimului, p. 35;
Băltuţă, Tipografia greacă de la Cetăţuia, p. 579; Iorga, Istoria lit. rom., p. 32; idem,
Tipografia la români, p. 215; idem, Istoria bis., vol. II, p. 45; Constantinescu-Iaşi, Un
dascăl grec la Iaşi, nr. 1, p. 11-18.
(Mielul de aur), o traducere din limba franceză, a fost prefaţată de Iordachi

Boghean fost mare stolnic, iar Jucăria norocului a fost tradusă din limba rusă şi
prefaţată de protoiereul Lazăr Asachi. Lucrarea lui Dimitrie Cantemir, Scrisoarea
Moldovei, imprimată la mănăstirea Neamţ, a fost tradusă din limba germană de Ion
Nemişescu116. Contactul cu asemenea persoane favoriza accesul tipografilor în
cercurile înalte. Duca Sotiriovici a fost solicitat să facă versuri la o nuntă
domnească şi s-a înrudit cu marele logofăt Iordache Cantacuzino, dar avea legături
şi cu reprezentanţii altor culte religioase din Iaşi, între martorii care au fost de faţă
cînd a cumpărat o vie de la Copou aflîndu-se şi „frater Basilius Frenk, Ordinis
Minorum Conventualium, missionarius apostolicus”117. Probabil prin intermediul
lui şi al altor misionari catolici la Iaşi îşi trimitea Duca Sotiriovici în străinatate
cărţile pe care le tipărea.
Relaţii strînse cu cărturarii şi cu oamenii politici ai epocii a avut Mihail
Strelbiţchi, unele dintre ele materializate în lucrări artistice: în 1756 a gravat
portretul lui Nicolae Mauroeides, autorul Mrejei apostolice imprimate la Iaşi şi a
legat Pomelnicul mănăstirii Putna, scris de ieromonahul Natanail Dreteanul, pentru
care, în anul 1759 a legat Lythiariul schitului Doljeşti. Apropiat de egumenul
mănăstirii Putna Vartolomei Măzăreanul, în 1764 i-a legat Ithica Ieropolitica. În
1796 a gravat un supra-libros domnului Alexandru Callimachi pentru o Condică a
mănăstirii Bărboi din Iaşi. Tot el a fost confidentul politic al mitropolitului Leon
Gheuca şi apropiat al prinţului Potemkin118.
Unii tipografi, dintre care l-am amintit deja, pe Chiriac de la mănăstirea
Neamţ, îndeplineau şi funcţia de duhovnici ai mănăstirii în care vieţuiau sau ai
Mitropoliei ieşene. Inochentie, exarhul Mitropoliei din Iaşi în vremea
mitropolitului Iacov II Stamati, corector în tipografie, a fost şi duhovnicul
Mitropoliei. În acea calitate, dobîndită datorită culturii sale teologice, avea sarcina
de a-i examina pe viitorii candidaţi la preoţie, motiv pentru care numele lui apare
pe multe cărţi de preoţie imprimate pe vremea lui Iacov II. În timpul lui Iacov II
Stamati, un alt tipograf duhovnic a fost Macarie, cel care a imprimat Psaltirea
(1802) şi Înfruntarea jidovilor (1803). Gherontie tipograf la mănăstirea Neamţ era
colaborator apropiat al mitropolitului Veniamin Costachi, cu care coresponda119.
Tipografi implicaţi în politică
Oameni informaţi, care călătoreau şi cunoşteau multă lume, unii tipografi
s-au implicat şi în politică. Se pare că pe Mitrofan „păcatele sale politice îl siliră să
116
BRV, II, p. 112, 119, 221 şi IV, p. 71-72; Ursu, Contribuţii la istoria culturii rom., p.
283.
117
Iorga, Studii şi doc., vol. I-II, p. 108.
118
Oprescu, Grafica românească, p. 123; Cernovodeanu, Ştiinţa şi arta heraldică, p. 91,
nota 30; Dan, Mihail Strilbiţchi, p. 7; Chiaburu, Mihail Strelbiţchi, p. 84.
119
Ciurea, Iacov Stamati, p. 171; Erbiceanu, Istoria Mitropoliei Moldovei, p. 228; Ivan,
Tipografia din m-rea Neamţ, p. 426.
părăsească ţara după 1686”, fugind din Ţara Moldovei odată cu mitropolitul
Dosoftei. Filo-polon şi filo-rus, partizan al războiului împotriva turcilor, a căzut în
dizgraţia domnului Constantin Cantemir şi s-a refugiat în Ţara Românească.
Constantin Brîncoveanul l-a trimis să poarte unele discuţii politice, împreună cu
Cornea Brăiloiu mare ban şi cu Mihai Cantacuzino mare spătar, la Focşani, cu
trimişii lui Duca vodă domnul Ţării Moldovei legate de problema extrădării unui
grup de boieri moldoveni fugari în Ţara Românească120.
Ţările Române aflîndu-se de două ori sub ocupaţie rusă (1769-1774 şi
1778-1792), în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea a apărut un curent politic
filo-rus, care urmărea eliberarea de sub jugul otoman cu sprijinul Imperiului Rus,
iar înrîurirea politică şi culturală rusă asupra ţărilor noastre creşte mereu. Din punct
de vedere cultural, centrul care îi atrăgea pe români era Kievul, cu vestita lui
Academie întemeiată de Petru Movilă. În Ţara Moldovei, principalul exponent al
curentului politic filo-rus a fost mitropolitul Gavriil Callimachi, ale cărui idei
politice şi activitate pusă în slujba lor reprezentau, pe un plan mai larg, punctul de
vedere al boierimii moldovene. Legăturile mitropolitului Gavriil cu ruşii au fost
întinse şi temeinice, el manifestîndu-şi ideile de eliberare a ţării de sub jugul
otoman încă înainte de începerea războiului ruso-austro-turc încheiat prin pacea de
la Kuciuk Kainargi. Prin informaţiile trimise comandanţilor armatei ruse şi prin
atitudinea binevoitoare faţă de agenţii acestora, mitropolitul a uşurat victoria
trupelor mareşalului Rumianţev în 1769, contribuind la alungarea turcilor din Ţara
Moldovei. În timpul administraţiei ruse dintre anii 1769 şi 1774, mitropolitul
Gavriil a fost conducătorul ţării şi colaboratorul ruşilor. El a pus tipografia
mitropolitană în slujba autorităţilor ruse şi a imprimat între anii 1769 şi 1771 patru
foi volante, două cu rugăciuni pentru victoria armatei ruse şi două proclamaţii ale
mareşalului Rumianţev pentru locuitorii Ţărilor Române121.
Tipografii acestei epoci s-au integrat curentului filo-rus. Cozma Vlahul
fostul corector al tipografiei lui Duca Sotiriovici şi apoi al Mitropoliei, după ce a
plecat din Ţara Moldovei, pe cînd era episcop de Buzău, în 1769, a fost printre
semnatarii scrisorii adresate de boierii şi unii clerici din Ţara Românească prinţului
Repin, reprezentantul împărătesei Ecaterina a II-a a Rusiei, prin care se cerea
atacarea Brăilei pentru a o elibera de turci. În anul 1770, cînd armatele ţariste se
retrag în Ţara Moldovei, episcopul Cozma s-a refugiat la Iaşi odată cu trupele
generalului Zametin. În vara anului 1774, fostul tipograf făcea parte din delegaţia
Ţării Româneşti condusă de mitropolitul Grigorie al II-lea, care mergea la
Ecaterina a II-a să o roage „să-i mîntuie din robia turcilor”122.
120
Iorga, Istoria lit. rom., p. 38; Ştrempel, Relaţii româno-ruse, p. 22; Plămădeală, De la
Gherman din Dacia la Inocenţiu Micu, p. 163; Cocora, Episcopia Buzăului, p. 93.
121
Mosor, Gavriil Callimachi, p. 813.
122
Cocora, op. cit., p. 123.
În atenţia autorităţilor s-a aflat în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea

şi tipograful Sandu, fiul lui Ieremia din Iaşi, însă din cu totul alt motiv. În toamna
anului 1765, la vîrsta de 36 de ani, a fost acuzat că „a tăiat forme să facă bani de
aur cu pajură împărătească şi cu zimţi în toată legea”. Neplăcut surprins, episcopul
Atanasie Rednic a dispus cercetarea faptei şi a aflat că Sandu tocmai finisa „forma
unui galben holand“, pe care „numai am ispitit să văz, putea-oi face, n-am vrut
nimănui să o dau, nici vorbă n-am făcut cu nime”. Martorii au arătat că Petru
Papavici Rîmniceanul a fost cel care l-a îndemnat la ilicita lucrare cu intenţia de a-l
compromite, între cei doi meşteri existînd o rivalitate profesională. Frauda nefiind
dovedită, Atanasie Rednic a hotărît doar ca Sandu şi Petru Papavici Rîmniceanul
„să se canonească în 7 zile seci, adecă cu pîne şi apă, iară să se lege că n-or mai
ispiti nimica <…> şi să trăiască frăţeşte, nepizmuind unul altuia”123.
Tipograful Mihail Strelbiţchi a jucat în istoria Ţării Moldovei un rol
diplomatic mai important, prin implicarea în raporturile politice ale acesteia cu
Rusia, dirijate pe de o parte de contele Rumeanţev, reprezentantul împărătesei
Ecaterina a II-a, iar pe de alta de mitropoliţii Gavriil Callimachi şi Leon Gheuca.
Avînd în vedere curentul filo-rus ai cărei exponenţi de seamă au fost viitorul domn
Alexandru Mavrocordat, mitropolitul Gavriil Callimachi şi Vartolomei Măzăreanu,
egumenul mănăstirii Solca, cu care Mihail Strelbiţchi avea relaţii strînse, se poate
ca el să fi făcut parte din anturajul generalului Rumeanţev încă din timpul ocupaţiei
ruse dintre 1679 şi 1774. El a fost gravorul ce a ilustrat Pentru biruinţa armatelor
ruse (Iaşi, post 26 septembrie 1769)124, astfel încît, ipoteza că a contribuit la
imprimarea celor patru foi volante emise de autorităţile ruse de ocupaţie pentru
locuitorii Ţărilor Române şi pentru armata rusă între anii 1769 şi 1771 (Ectenii
pentru biruinţa oştii creştineşti, Iaşi, 16 octombrie 1679; Pentru biruinţa armatelor
ruse, Iaşi, post 26 septembrie 1769; Mareşalul Rumianţov, Proclamaţie către
Cnejia Valahiei, Iaşi, 29 noiembrie 1770 şi Proclamaţie către norodul Cnejia
Moldovei, Iaşi, 9 februarie 1771), nu trebuie exclusă. Afirmaţia lui G. Ştrempel că
Strelbiţchi ar fi intrat în relaţii cu ruşii deoarece era înglodat în datorii nu este
întrutotul adevărată, în vremea aceea în ambele ţări române existînd un puternic
sentiment filo-rus, tipograful doar s-a integrat curentului general125.
Opinia că Mihail Strelbiţchi a fost spion rus este împărtăşită de toţi
cercetătorii. V. A. Urechia îl prezintă ca pe un „spion muscălesc”, părere acceptată
şi de Dimitrie Dan: „făcea pe agentul generalului rus Rumeanţev şi mijlocea
corespondenţa acestuia cu Leon Gheuca, mitropolitul Moldovei“. Andrei Eşanu
admite şi el că tipograful a fost „informator şi spion în folosul comandamentului
armatei ruseşti”, scop în care a organizat o reţea de informatori, dar afirmaţia că
123
Lupeanu-Melin, Evocări din viaţa Blajului, p. 69-79
124
Simonescu, Contribuţii la BRV, p. 249-250.
125
Chiaburu, Mihail Strelbiţchi, p. 84; Ştrempel, op. cit., p. 34.
„din rîndul informatorilor săi de pe teren făcea parte, se pare, chiar şi mitropolitul
Ţării Moldovei”126 este exagerată. Lucrurile au stat exact invers: Mihail Strebiţchi a
fost subordonatul Mitropolitului în activitatea de mediere moldo-rusă. Cleric fiind,
haina lui acoperea într-o oarecare măsură secretul unei misiuni extraordinare.
Strelbiţchi însuşi se prezenta pe sine drept „mijlocitorul binelui Moldovei”127.
Activitatea tipografului era cunoscută de slujbaşii hătmăniei care intervin la un
moment dat, determinîndu-l să fugă din Iaşi pe ascuns, fapt mărturisit de Strelbiţchi
într-o scrisoare adresată mitropolitului Leon: „mă rog ca să am iertăciune că fără de
veste m-am dus de la casa mea, măcar că în multe rînduri am tremurat cu trupul şi
cu inima despre nişte slujitori ai hatmanului, care s-a lăudat că mă va juca, nu
popeşte, ci turceşte. Osebit de acestè, pe o slugă a mea o închisese de pre uliţă ca să
mă spuie unde sunt, şi pentru aceea ştire nu ţi-am dat, ca întrebîndu-te, să nu mă
ştii unde sunt şi nici în prepus să nu poţi intra”128. Aşa s-ar putea explica faptul că,
deşi numit iconom la Mitropolie, în 1786 Mihail Strelbiţchi se afla „în târgul
Movilăului între hotarul Rusiei şi al Moldaviei”. Om de încredere al ambelor
partide care pregăteau războiul, el era la curent cu evenimentele: ştiind de călătoria
împăratului Iosif al II-lea al Austriei în Rusia, alegerea Movilăului s-ar putea
datora faptului că aici Ecaterina a II-a s-a întîlnit în 1787 cu Iosif al II-lea. Făcînd
parte din anturajul conducătorilor armatei ruse, Strelbiţchi se va fi aflat şi el acolo.
Fidel pasiunii sale, a luat cu sine şi tipografia.
Strelbiţchi a urmat armata rusă în campaniile din timpul războiului austro-
ruso-turc început în august 1787, ca traducător al generalului Rumeanţev pentru
limba română. La 12 noiembrie 1787, aflîndu-se în Cnijoc, a tradus o scrisoare a
generalului către mitropolitul Leon Gheuca, „pe cît a fost puterea ştiinţei lui de
limba moldovenească”, ceea ce îl determină pe V.A. Urechia să presupună că
Strelbiţchi nu era român din naştere. Rumianţev se temea „să nu se poarte
<scrisoarea lui> pe la tălmăcitorii cei ce nu sînt la o unire cu lucrările cele de
taină”, ceea ce arată că Mihail Strelbiţchi era omul de încredere al acestuia. Mai
departe, Rumianţev îl învăţa pe Strelbiţchi să arate „numai celor ce sînt la o unire şi
la o credinţă cu Biserica Răsăritului, ca să se bucure şi să se împle de nădejde, căci
toate puterile armiei s-au pornit într-această lună noiembrie”129 ca să salveze Ţara
Moldovei din robia sultanului. Altă scrisoare adresată de Strelbiţchi mitropolitului
Leon Gheuca a fost trimisă la 21 februarie 1788 din oraşul polonez Braslav,
împreună cu cea a baronului Elmpta, care încerca să stabilească legături cu
mitropolitul Moldovei. După ce îl informa pe mitropolit despre mersul
126
Urechia, Doc. dintre 1789-1800, p. 13-14; Dan, Mihail Strelbiţchi, p. 4-5; Eşanu, O
faţetă necunoscută a lui Mihail Strelbiţchi, p. 81.
127
Ciurea, Iacob Stamati, p. 28; Urechia, op. cit., p. 20.
128
Urechia, op. cit., p. 14-16; Ciobanu, La graniţa a trei imperii, p. 78-78.
129
Urechia, op. cit., p. 13-14
evenimentelor militare şi despre iminenta intrare a ruşilor în Ţara Moldovei,

Strelbiţchi îl roagă să organizeze o reţea de informatori filo-ruşi în Moldova:
„preosfinţia ta vorbeşte şi te sfătuieşte cu boierii cari sunt întru una şi [şi] voiesc
binele său şi a ţării, îndeamnă-i ca să descoasă peste toate locurile ştiinţele ce se
mai nasc nou acum în Moldova despre Ţarigrad, de la Dunăre“. Ca un adevărat
strateg, Mihail Strelbiţchi voia să ştie: „Hanul unde este şi încotro vra să margă? La
Bălţi cine mai este şi cu cîtă somă? Tătarii de la Cobile cu Sultanul lor încotro s-au
tras? Şi mai în scurtă, unde se strîng cei mai mulţi? În Ieşi cine este păzitor, din
boieri, au din Turci, şi cu cîtă somă? Vodă unde au ieşit cu urdie sa? Vodă de Ţara
Muntenească se aude c-au ieşit cu urdie sa spre hotarul Moldovei. La Movila
Răbîiei cine este? La Hotin ce se face, se strîng au cum? Cu Nemţii cum se au şi ce
vorbă se poartă printre Turci? Toate aceste, prea milostiva monarhina voieşte ca să
le ştie de la preosfinţia ta, cum şi de la boierii ce voiesc Rusiei binele. Şi făcînd
înştiinţare adevărată să o trimeteţi cu acest om al meu ce l-am trimes cu aceste
cereri”. În acelaşi timp era confidentul mitropolitului, căruia îi scria: „iară de vei
avea ceva a scrie, care s-ar părea că nu-i cu cale a scrie către obrazele acestea mari,
scrieţi pe larg la mine, căci şi acele prin mijlocirea mea le tocmesc şi se trimit şi
acele la Petersburg”. La rîndul său, baronul Elmpta cerea să i se trimită răspunsul
„prin oamenii ce vor fi fost rînduiţi de părintele Mihail protopopul Strelbiţchi”.
Strebiţchi s-a apropiat de graniţa Rusiei cu Ţara Moldovei însoţit de cîţiva cazaci
pentru a aştepta răspunsul mitropolitului: „veţi şti şi aceasta că pe mine m-au
orînduit de am venit la malul Nistrului cu cîţiva cazaci pentru slujba mea şi acum
aştept răspunsul de pe aceste cărţi”. Policarp, fiul protopopului Mihail, intra în
această perioadă în armata rusă cu grad de „podporucic”, adică sublocotenent130.
Din octombrie 1788 pînă în decembrie 1791, în Ţara Moldovei s-a instalat
administraţia ţaristă ca urmare a războiului. Mareşalul Potemkin a intrat în Iaşi la 3
noiembrie 1788, iar Strelbiţchi s-a întors, în timpul ocupaţiei ruse gravorul
cunoscut încă din 1756 ajungînd tipograf proprietar. Împreună cu un asociat,
Gheorghe Hagi-Dimu (sau Dima) din Trikala, întemeiază aşa-numita „tipografie
politicească“. Deşi Andrei Eşanu consideră că Mihail Strelbiţchi îşi întemeia
tipografia proprie încă din anul 1785, indicînd-o sub numele de „tipografia
politicească“131, adică civilă, diferită de cea de la Mitropolie, credem totuşi că
Strelbiţchi nu a avut tipografie proprie pînă la ocupaţia rusă, prima menţiune a
„tipografiei politiceşti” fiind din 1789.
Tipăriturile lui Strelbiţchi din această perioadă au avut diferiţi patroni şi
destinatari, dar toate au fost cărţi de apropiere între ruşi şi moldoveni, în titlul
cărora sînt pomeniţii membrii familiei împărăteşti din Rusia şi guvernatorii
Principatelor, Potemkin şi Besborodco.
130
Urechia, op. cit., p. 19-21.
131
Eşanu, op. cit., p. 143.
În urma păcii de la Iaşi, cînd trupele ruse au părăsit Ţara Moldovei,

Strelbiţchi compromis prin „rolul de spion politic ce a jucat”132 şi apropierea de
comandamentul rus, a fost nevoit să plece şi el. O contribuţie a avut şi ucazul
împărătesei Ecaterinei a II-a prin care i se oferea pensie, pămînt în Dubăsari şi
dreptul de a-şi întemeia acolo o tipografie. Plecarea lui Mihai Strelbiţchi din Iaşi
trebuie pusă în legătură şi cu un alt fapt. Încă de pe timpul administraţiei ruseşti, pe
la 1791, s-a format o eparhie nouă în Moldova: aceea a Cetăţii Albe şi a Nistrului,
episcop fiind numit Gavriil Bănulescu-Bodoni. Eparhia a avut o existenţă efemeră,
pînă la înălţarea lui Gavriil Bănulescu-Bodoni la rangul de mitropolit al Moldovei,
dar intenţia a fost ca prin intermediul ei să se administreze problemele bisericeşti
ale românilor dintre Nistru şi Bug. Mai mult, după pacea de la Şiştov şi cea de la
Iaşi (1791-17792), o dată cu părăsirea Moldovei de către trupele ruseşti, se mutau
peste Nistru cîteva mii de ţărani români. La Constantinopol se credea în 1792, cînd
se hotăra instalarea noului domn la Iaşi, că „toată ţara cuprinsă între Nistru şi Bug
va fi alcătuită ca Principat, sub numele de Moldova Nouă“, încredinţîndu-se lui
Alexandru vodă Mavrocordat „Fugarul”. Pentru această populaţie în majoritate
românească, s-a înfiinţat la 19 august 1792 în Dubăsari o administraţie
duhovnicească (protopopie) pentru ca „preoţimea să nu rămîie fără cuvenita căutare
şi stăpînire”133. Dacă fostul domn nu s-a grăbit să se instaleze peste Nistru şi
emigranţii nu au avut nici măcar un şef bisericesc, în schimb, Mihail Strebiţchi
părăsea Iaşii în 1794 şi se muta cu tipografia a Dubăsari, unde începea să publice
altă serie de cărţi. El a lipsit din Iaşi pînă în anul 1806, după cum rezultă din
documentul de la 29 noiembrie 1807, potrivit căruia, în iunie 1806, Iordache
Mîrzacul blănar din Iaşi, epitropul lui Matei Stelbiţchi, a cedat tutela noului
epitrop, Mihail Strelbiţchi134.
În peregrinările sale, Mihail Strelbiţchi a fost însoţit de ginerele Simeon
Isoteschi, dar cei doi nu s-au stabilit în nici una din localităţile Basarabiei. Lipsiţi
de ambianţa strălucită din preajma lui Rumeanţev şi Potemkin, ei nu s-au adaptat:
Dubăsarii şi Movilăul erau tîrguri mici şi anoste pentru nişte spirite rafinate şi
dornice de aventură în acelaşi timp. S-au întors uneori în Iaşi, dar se pare că au stat
mai mult la Huşi ori la mănăstirea Neamţ, cu al cărei egumen, Dosithei Calmuţchi,
erau în relaţii apropiate.
Epitropul tipografiei greceşti înfiinţate la Iaşi în anul 1813, Emanuel
Vernardos din Creta, a fost un membru activ al Eteriei şi a iniţiat o campanie de
propagandă prin tipar a mişcării. Pentru a crea o atmosferă favorabilă Eteriei, încă
din anul 1814 a tipărit Imnurile şi odele lui Rhigas Velestinliul, cunoscutul militant
132
Iorga, Istoria bis., vol. II, p. 183-184I; dem, Revoluţionarii, p. 14.
133
Frăţiman, Proilavia, p. 22-23 şi 45.
134
Iorga, Revoluţionarii, p. 107; Ionescu, Mic istoric asupra tipografiei, p. 69; Bulat,
„Tiparniţele” moldoveneşti, p. 359; Arh. St. Iaşi, Colecţia Litere, K, Pachet CCCLXXIV.
al luptei de eliberare în sud-estul Europei. În 1821, cu cîteva săptămîni înaintea

venirii lui Alexandru Ipsilanti la Iaşi, Emanuel Vernardos a imprimat o culegere de
cîntece patriotice în limba greacă pe foi volante. Tot în acea perioadă, el a redactat
şi a imprimat în numele eteriştilor o Proclamaţie adresată popoarelor balcanice,
prin care anunţa sosirea unui „timp strălucit” şi îndemna la răscoală pentru
înlăturarea „sclaviei şi tiraniei”, a lanţului cumplit” care îi ţinea pe toţi încătuşaţi.
Mai mult, pentru a asigura mijloacele financiare necesare mişcării eteriste,
Emanuel Vernardos a imprimat în anul 1820 nişte bilete de prenumerant. O dată
începută mişcarea, Vernardos a imprimat în tipografia pe care o administra şi
documentele emise de conducătorii acesteia. La Iaşi s-au imprimat atît
documentele necesare coordonării mişcării în Ţara Moldovei, cît şi unele din cele
care au pregătit desfăşurarea ei în Ţara Românească.
***
În Ţara Moldovei, implicarea domnilor în susţinerea financiară a activităţii

tipografice s-a făcut cu un secol înainte ca meşteşugul să fie practicat efectiv aici.
Ipotezele privitoare la existenţa unor ateliere tipografice înainte de cel înfiinţat de Vasile
Lupu nu au fost confirmate de documente sau de cărţi tipărite păstrate pînă astăzi.
Meşteşugul tipografic din Ţara Moldovei a avut caracteristici unitare cu
cele din Ţara Românească şi Transilvania. La fel ca peste tot în Europa, însuşirea
meseriei s-a făcut în atelier, sub îndrumarea unui meşter, teoriile privitoare la
existenţa unor şcoli de tipografi nefiind întemeiate. Începînd din secolul al XVIII-
lea, meşteşugul tipografic şi-a recăpătat caracterul familial pe care l-a avut în
secolul XVI, în timpul diaconului Coresi în Transilvania.
În Ţara Moldovei, meşteşugul tipografic a fost introdus de meşteri străini,
aduşi de la Kiev şi de la Moscova, alături de care au lucrat şi tipografi localnici.
Creatorul şcolii tipografice din Ţara Moldovei a fost ieromonahul Mitrofan, cel
dintîi meşter local care a executat toate operaţiile tehnice presupuse de imprimarea
unei cărţi, începînd cu construirea teascului, gravarea de matriţe şi turnarea de
litere, culescul textului şi corectura acestuia.
Un fenomen important pentru dezvoltarea tipografiei, dar şi a unităţii
culturale şi de neam româneşti a fost circulaţia meşterilor tipografi în cele trei ţări
române şi în afara acestora. Fenomenul a apărut încă din secolul al XVI-lea, cel
dintîi tipograf român din Transilvania, Filip, fiind originar din Ţara Moldovei, şi a
continuat fără întrerupere pînă la mijlocul secolului XIX, cînd tipografii de la mănăstirea
Neamţ au contribuit la renaşterea activităţii tipografice la Bucureşti.
În ceea ce priveşte apartenenţa socială a tipografilor, ei au provenit atît din
rîndul clericilor, cît şi al mirenilor. Deşi apariţia meşteşugului tipografic este legată
de Biserică, mirenii au lucrat în tipografiile din Ţara Moldovei chiar de la început.
Chiar dacă meşteşugul tipografic s-a dezvoltat în mod similar

meşteşugurilor epocii, spre deosebire de ceilalţi meşteri, tipografii şi legătorii de
carte nu au fost încadraţi în bresle pînă la Regulamentul Organic. Explicaţia
fenomenului constă în numărul redus de lucrători, şi în cadrul acestuia, a proporţiei
însemnate de feţe bisericeşti care se supuneau unor norme diferite de cele laice,
condiţia lor nepermiţîndu-le să practice un meşteşug în mod similar unor mireni.
La aceasta se adaugă componenta culturală a activităţii, care o deosebea de un
meşteşug oarecare şi existenţa monopolului exercitat de Domnie şi Biserică asupra
tipografiei şi care, excluzînd orice concurenţă, făcea inutilă asocierea în bresle.
Meşteşugul tipografic s-a dezvoltat simultan cu cîteva meşteşuguri înrudite:
gravura în lemn şi în piatră, legătura de carte, zugrăvirea icoanelor şi a bisericilor,
caligrafia. Prin urmare, în tipografii au lucrat persoane cu astfel de ocupaţii.
Legătorii de cărţi, gravorii şi copiştii proveneau atît din rîndul clericilor cît
şi al mirenilor şi practicau legătoria ca pe o ocupaţie auxiliară alteia, care era de
bază. Se proceda aşa din cauză că obiceiul medieval nu admitea ca o persoană să
practice simultan două meşteşuguri diferite. În plus, cărţile plecînd nelegate din
tipografii, legătoria nu putea beneficia de un suport cantitativ care să-i ofere
continuitatea şi rentabilitatea necesare unei meserii. Fenomenul oferă una dintre
explicaţiile faptului că tiparul şi artele decorative s-au influenţat reciproc. Procesul
a fost general românesc, unele motive ornamentale din arhitectură şi broderie
regăsindu-se în legăturile şi ilustraţiile cărţilor din Ţările Române.
Meşterii tipografi erau oameni înstăriţi: aveau case, locuri de case, vii,
ţigani şi însemnate sune de bani, cu care uneori făceau camătă. Cînd erau implicaţi
în tranzacii comerciale, tipografii îşi scriau singuri actele, fiind ştiutori de carte. În
schimbul activităţii tipografice, ei au beneficiat şi de scutiri fiscale. În cazul în care
erau clerici, tipografii au urcat în ierarhia eclesiastică pînă la rangul de mitropolit.
Tipografii făceau parte dintr-un grup mai larg de cărturari, clerici şi mireni.
Ei erau oameni instruiţi, cunoscători ai limbilor de circulaţie în epocă, puteau să
facă versuri şi să traducă diferite lucrări ale vremii, aveau biblioteci proprii şi
făceau danii de cărţi. Mulţi erau chiar erudiţi, fiind autori ai cărţilor imprimate şi
profesori în şcolile epocii sau în familiile domneşti. Trăind în legătură cu autorii
cărţilor pe care le imprimau, cu domnii, mitropoliţii şi alţi ierarhi şi cu boierii,
tipografii erau întotdeauna la curent cu ideile epocii în care trăiau, motiv pentru
care, de multe ori, s-au implicat şi în politică. Prin urmare, meşteşugul tipografic
avea toate atributele unei îndeletniciri culturale, iar tipografii se numărau printre
cărturarii epocii lor şi au contribuit într-o măsură însemnată la apărarea ortodoxiei,
la dezvoltarea culturii şi la modernizarea atît a societăţii româneşti, cît şi a
întregului spaţiu în care au circulat lucrările lor.
RELAŢIILE DINTRE TIPAR, BISERICĂ ŞI ŞCOALĂ
Tiparul s-a aflat dintotdeauna într-o relaţie de intercondiţionare cu

principalele instituţii de cultură ale ţării, Biserica şi şcoala, pe care le-a alimentat
cu produsele sale şi care, la rîndul lor, i-au condiţionat dezvoltarea. De multe ori,
oamenii care le asigurau funcţionarea erau, simultan, feţe bisericeşti, dascăli şi
tipografi, iar sediul tipografiei era, de obicei, într-o instituţie eclesiastică, laolaltă
cu şcoala. Prin urmare, o cercetare a oricăreia dintre cele trei instituţii nu ar fi
completă fără abordarea, fie şi sintetică, a celorlalte două.
Fiind subordonat Bisericii, tiparul din Ţările Române a avut o destinaţie
predominant religioasă, cărţile avînd un conţinut dogmatic sau de ritual. Cu toate
acestea, într-o perioadă caracterizată prin înfruntarea ideologică dintre ortodoxie,
protestantism şi catolicism, tiparul românesc a avut o funcţie de apărare şi consolidare
a ortodoxiei sud-est europene şi orientale.
Pentru români, credinţa ortodoxă a reprezentat o formă de solidaritate cu
popoarele supuse Imperiului Otoman şi un mijloc de apărare în faţa tendinţelor de
expansiune ale statelor vecine, catolice sau protestante, creîndu-se o comunitate de
cultură general-ortodoxă şi inter-românească. Apartenenţa românilor la această
comunitate culturală a fost o constantă firească a vieţii lor politice şi spirituale, iar
tiparul, avînd încă de la început un caracter oficial, a fost legat de programele
politice şi religioase ale statului. Activitatea tipografică desfăşurată în Ţara
Moldovei în secolul XVII şi în prima jumătate a secolului XVIII a fost generată de
programele politico-religioase stabilite în conciliabulele Bisericii Ortodoxe, pe care
editorii le consultau în prealabil. Conducerea Bisericii Ortodoxe Răsăritene s-a
întrunit în cîteva sinoade pentru a trasa graniţele dogmatice faţă de religiile
reformate: la Iaşi (1642), hotărîrile acestuia fiind apoi extinse asupra întregii
ortodoxii prin Sinodul de la Constantinopol din anul 1643, de la Ierusalim (1672) şi
de la Constantinopol (1723). Lucrările izvorîte din dezbaterile acestor sinoade au
fost puse în circulaţie prin intermediul tipografiilor din Ţara Moldovei. Sprijinul
dat comunităţilor ortodoxe sud-est europene şi orientale de Ţara Moldovei prin
intermediul tipăriturilor nu a fost incidental, ci a fost solicitat din afară şi a fost
organizat de tipografi români, întîi la Iaşi, în secolul XVII şi reactivat la Bucureşti1.
Ajutorul cultural constituie doar un segment din procesul de sprijin
economic şi politic mult mai vast oferit de Ţările Române popoarelor ortodoxe din
1
Molin, Cărţi şcolare tipărite în Ţările Române, p. 19-49.
această zonă geografică. Pînă în 1863, anul secularizării averilor mănăstireşti,

Ţările Române au fost baza economică, sprijinul politic şi refugiul cărturarilor
creştini din Imperiul Otoman. N. Iorga oferă o imagine plastică a acestui fenomen:
„în Bucureşti şi Iaşi se refugie sîngele cel mai preţios al creştinătăţii răsăritene,
pentru a fi aruncat apoi cu forţă pînă la extremităţile corpului ortodox. Aceste două
oraşe cuprinseră, rezumară şi adăpostiră tot ce era mai mîndru şi luminat între
creştinii supuşi sultanului”2. Nu ne propunem să evocăm aici dimensiunile
impresionante ale ajutoarelor în bani, opere de artă, manuscrise şi cărţi tipărite
acordate aşezămintelor religioase din Orientul Apropiat şi Peninsula Balcanică3.
Referindu-se la aspectul religios, Ilie Minea spunea că Ţara Moldovei „apare ca
locul de protecţie a ortodoxiei încă din vremea lui Alexandru Lăpuşneanu. De
aceea s-a greşit cînd s-a scris că a treia Romă a fost Moscova, căci, de fapt, rolul de
protectoare a ortodoxiei l-au avut, după Constantinopol, care s-a zis a doua Romă,
în secolul al XVI-lea şi <al> XVII-lea, Iaşii, în care lumea noastră nu s-a arătat fără
de interes faţă de propaganda de prozelitism a lumii reformate şi catolice. Dacă,
prin urmare, protestanţii n-au putut pune la cale ultimul act al dramei ortodoxiei,
<acest lucru> se datoreşte faptului că de aici, de la Iaşi, s-au trimis ajutoare<le>
necesare”4. Ţara Moldovei a fost o adevărată bază de cultură teologică prin şcoli şi
tipografii care au permis întreţinerea ortodoxiei în Orientul aflat sub stăpînire
otomană. Mentalitatea în virtutea căreia s-a acordat ajutorul este caracteristică aşa-
numitei epoci a „Bizanţului după Bizanţ“, în care domnii români se considerau
succesori ai împăraţilor bizantini, asumîndu-şi misiunea de protectori ai
creştinătăţii ortodoxe5. Ţările Române devin continuatoarele tradiţiilor culturale
bizantine şi protectoare ale creştinismului în zonă, protecţia avînd şi importante
substraturi politice: rezistenţa antiotomană, antireformată şi anticatolică. Situaţia a
fost posibilă deoarece Ţările Române au avut autonomie politică şi un regim
economic favorabil în comparaţie cu cele aflate sub dominaţie otomană.
Al treilea subiect enunţat în titlul capitolului, şcoala, trebuie cercetat
laolaltă cu primele două, deoarece s-a întrepătruns cu biserica şi a depins în mare
2
Iorga, Istoria lit. rom., vol. I, , p. 51.
3
Date provizorii despre aceste ajutoare, la Marin Popescu-Spineni, Procesul mănăstirilor
închinate. Contribuţii la istoria socială românească, Bucureşti, 1936, care arată că în anul
1863 „o cincime din moşia Ţării, 1544 pogoane de vie şi peste 4000 de prăvălii din oraşele
mari erau închinate celor 71 de mănăstiri, 25 de schituri şi 14 biserici închinate Locurilor
Sfinte” (p. 9). Virgil Cîndea a cumulat numeroase cercetări anterioare ale diverşilor autori
în Mărturii româneşti peste hotare, unde sînt prezentate amănunţit variatele danii
româneşti: manuscrise, cărţi tipărite, broderii, obiecte preţioase de cult, ctitorii de lăcaşuri,
şcoli şi locuinţe, subvenţii etc. răspîndite în toată Europa şi în Orient, pentru a sublinia că în
această lungă perioadă condiţia supravieţuirii acestor zone a fost ajutorul românesc.
4
Minea, Sinodul de la Iaşi, p. 521-522.
5
Iorga, Bizanţ după Bizanţ, p. 9; Buluţă, Scurtă istorie a editurii, p. 10.
RELAŢIILE DINTRE TIPAR, BISERICĂ ŞI ŞCOALĂ 313
măsură de tipar. Într-o vreme în care gîndirea era dominată de teologie, cărţile de pe
care se învăţa erau religioase, iar dascălii erau clerici.
Cercetarea se va desfăşura pe două direcţii principale: vom adînci analiza
rolului deţinut de tipografia din Ţara Moldovei în opera de cultivare şi susţinere a
ortodoxiei medievale româneşti şi orientale, ţinînd seama de factorii social-politici
care au concurat la editarea cărţilor. Pornind de la realizările istorigrafice
anterioare, vom încerca o mai atentă abordare a producţiei editoriale consacrată
sprijinirii Ortodoxiei desfăşurată în Ţara Moldovei în cadrul polemicilor religioase
care frămîntau viaţa intelectuală a Orientului ortodox, cu atît mai mult cu cît astfel
de polemici aveau întotdeauna evidente implicaţii politice. În ansamblul unei
asemenea analize se impune o corectă apreciere a locului ocupat de tiparul
moldovenesc în cadrul activităţii de susţinere a ortodoxiei medievale.
Vom aborda doar acel segment editorial al cărui conţinut depăşeşte
domeniul strict teologic sugerat de titlurile cărţilor tipărite, pentru a se încadra în
ceea ce am putea numi ortodoxism militant. Încercarea este posibilă, deoarece
tipăriturile cele mai reprezentative apărute la Iaşi în secolul al XVII-lea şi în prima
jumătate a secolului al XVIII-lea constituiau replici date de ortodoxie valurilor de
cărţi pe care Reforma le răspîndea în Transilvania, iar prozelitismul catolic în
Peninsula Balcanică şi în Orient6.
Studiul se va desfăşura în două subdirecţii importante. Mai întîi, vom
analiza procesul de susţinere a ortodoxiei româneşti, cu precădere a celei din
Transilvania, în faţa religiilor reformate şi catolice, implicit a conştiinţei de neam
româneşti. Vom examina activitatea editorială a mitropoliţilor Varlaam şi Dosoftei,
în timpul cărora s-au stabilit ariile de acţiune ale tipografiei din Ţara Moldovei şi s-a
consolidat ortodoxia românească prin introducerea limbii române în cult. Pentru
obţinerea rotunjimii dătătoare de coerenţă cercetării, vom sintetiza şi contribuţia
tiparului din Ţara Moldovei de la mijlocul secolului XVIII pînă în primele decenii
ale celui următor la dezvoltarea Bisericii Ortodoxe, prin şcoală şi participarea la
activităţi administrative generatoare înnoire. Vom schiţa sumar şi contribuţia
cărţilor moldovene la eşuarea adevăratului scop al unirii religioase a românilor din
Transilvania cu Biserica Romei, impus de Curtea Imperială de la Viena, cel al depărtării
credincioşilor ortodocşi români din Transilvania de românii de peste munţi.
Investigaţia va continua cu urmărirea sprijinului acordat ortodoxiei sud-est
europene şi orientale prin aprovizionarea cu cărţi religioase. Este important de
subliniat că pentru asigurarea acestui sprijin, în Ţara Moldovei au existat tipografii
care au lucrat exclusiv în beneficiul comunităţilor ortodoxe externe ameninţate de
ereziile scizioniste: tipografiile în limba greacă de la mănăstirile ieşene Cetăţuia şi
Sf. Sava din a doua jumătate a secolului XVII şi deceniul doi al secolului XVIII, şi
tipografia în limba arabă de la mănăstirea Sf. Sava din deceniul patru al secolului al
6
Papacostea-Danielopolu, Carte şi tipar, p. 158.
XVIII-lea. Vom analiza rolul jucat de tiparul din Ţara Moldovei în diferitele sale
forme lingvistice în acţiunea de susţinere a ortodoxiei medievale, apreciind indirect
contribuţia sa la cristalizarea conştiinţei naţionale a popoarelor amintite.
Cercetarea în această din urmă direcţie se va concentra asupra secolului al
XVII-lea şi a primei jumătăţi a secolului al XVIII-lea, intervalul marilor
confruntări religioase în care a fost antrenată şi Ţara Moldovei. După această
perioadă, disputele interconfesionale şi-au pierdut amploarea în aria europeană şi
orientală, determinînd renunţarea la programele orientate spre lumea ortodoxă
răsăriteană şi concentrarea lor în spaţiul românesc. Chiar dacă s-au mai tipărit
uneori lucrări dogmatice şi de polemică religioasă care au avut un puternic impact
asupra cititorilor contemporani, epoca programelor editoriale militante de
anvergură se opreşte la mijlocul secolului XVIII. Din timpul mitropolitului Iacob I
Putneanul, producţia tipografică din Ţara Moldovei a început să fie influenţată de
concepţiile luministe europene. Prin urmare, deşi fără îndoială tipografia continuă
să fie subordonată instituţiilor oficiale, iar tipăriturile realizate au, în marea lor
majoritate un caracter religios, semnificaţia ideologică a activităţii tipografice se
schimbă, comparativ cu epoca anterioară. De aici înainte, sub influenţa
luminismului, finalitatea imprimatelor urmărea scopuri politice şi sociale evidente
(afirmarea conştiinţei naţionale şi înlăturarea dominaţiei otomane, creşterea
nivelului de instrucţie şi de modernizare a societăţii).
La începutul secolului XIX reînvie tiparul grec de la Iaşi, ca un instrument
pregătitor al mişcării revoluţionare eteriste. Sprijinul românesc pentru popoarele
balcanice în secolul al XVIII-lea şi începutul secolului XIX capătă forme noi,
adaptate cerinţelor vremii. O formă de sprijin a fost şcoala, în primul rînd
Academiile domneşti din Bucureşti şi Iaşi. În acelaşi timp, şcolile ortodoxe din
Imperiul Otoman au fost în permanenţă subvenţionate de români. Din secolul XIX,
Principatele Române au adăpostit activitatea politică a patrioţilor balcanici. Prin
urmare, în partea a doua a capitolului, vom analiza succint activitatea de tipărire a
cărţilor religioase folosite în şcolile propriu-zise, în biserici pentru lămurirea
credincioşilor asupra unor chestiuni de dogme, şi de particulari pentru lectura
proprie. Vom descrie şi cărţile cu un pronunţat conţinut laic imprimate la finele
secolului XVIII şi începutul celui de-al XIX-lea. Din cauză însă că istoria şcolilor
şi a învăţămîntului din Ţara Moldovei reprezintă un subiect de cercetare amplu care
ar merita o tratare separată, vom schiţa doar aspectele principale ale raporturilor
dintre şcoală şi tipar, încît cercetarea să dobîndească rotunjimea necesară.
Cercetarea se bazează pe analiza cărţilor din Ţara Moldovei, studiind
contextul care a generat apariţia lor sau problema pe care imprimarea lor a rezovat-o.
În prima parte ne vom ocupa de lucrările polemice al căror scop militant era
evident şi de cele a căror imprimare era o replică tacită la publicaţii similare editate
de alte confesiuni. În ce priveşte cartea de cult românească, însemnătatea ei la
cultivarea ortodoxiei româneşti fiind subînţeleasă, vom analiza doar apariţia
primelor tipărituri de acest gen în Ţara Moldovei, care au contribuit la consolidarea

limbii române în biserică. În a doua parte, vom analiza acele tipărituri omise iniţial,
şi anume cărţile folosite pentru învăţătură în şcoli, pentru instruire în familie şi ca
lecturi particulare, pravilele şi manualele şcolare propriu-zise, care încep să se
imprime din a doua parte a secolului al XVIII-lea.
Sursele de informare sînt numeroase şi variate, în general fiind recunoscut
rolul important jucat de Ţările Române în susţinerea ortodoxiei sud-est europene şi
orientale pînă la mijlocul secolului XIX, iar relaţia dintre tipar şi şcoală este un bun
acceptat dintotdeauna. Izvorul principal de informare îl reprezintă cartea în sine, al
cărei titlu, prefaţă, postfaţă şi, evident, cuprins, permit aflarea conţinutului de idei,
raţiunile pentru care s-a tipărit, indicînd eventual obiectul disputei teologice şi
adversarii. Alte surse pentru reconstituirea legăturilor dintre tipar, ortodoxie şi
şcoala perioadei analizate sînt izvoarele contemporane, din care am reţinut două
categorii: izvoarele narative7 şi corespondenţa feţelor bisericeşti înalte cu privire la
cartea şi tiparul din Ţara Moldovei, care se regăseşte în colecţiile de documente8.
Studierea tiparului ca mijloc de apărare a ortodoxiei pretinde o abordare
multidisciplinară. Surprinderea corectă a fenomenului impune cercetări în
domeniul istoriei bisericii, a şcolii, a dreptului românesc, a literaturii şi diferitelor
ştiinţe, a relaţiilor social-politice dintre Ţările Române şi popoarele medievale.
Valorificînd cadrul istoriografic existent şi evidenţiind realizările anterioare, vom
face o mai atentă plasare a activităţii editoriale destinate susţinerii ortodoxiei în
cadrul polemicilor religioase care au afectat viaţa intelectuală şi politică a sud-
estului Europei şi a Orientului. Demersul va evidenţia locul ocupat de tiparul
moldovenesc în cadrul eforturilor de sprijinire a ortodoxiei medievale şi să
sublinieze încă o dată relaţia intrinsecă existentă între tipografie şi şcoală.
Pentru teologia ortodoxă, secolul XVII a fost unul de afirmare; funcţiona
concepţia de „neoelenism”, o sinteză între clasicism, ortodoxie şi progresul
cunoaşterii empirice, care a stimulat tendinţele de eliberare la greci, lărgirea
orizontului cunoştinţelor la ruşi şi biruinţa limbii române în viaţa bisericească şi
statală la români.
Tiparul din Ţara Moldovei şi Ortodoxia
Secolul XVII, în care Vasile Lupu a înfiinţat tipografia de la mănăstirea
Trei Ierarhi din Iaşi, a fost caracterizat de numeroase dispute interconfesionale,
generate de imixtiunile romano-catolicilor şi protestanţilor în Biserica Ortodoxă.
Pentru a dovedi că este reprezentanta autentică a creştinismului, Reforma religioasă
a încercat să-şi impună inovaţiile apelînd la autoritatea unei biserici creştine vechi,
căutînd să acrediteze teoria conformităţii doctrinelor sale cu ale Bisericii ortodoxe9.
7
Cronica Ghiculeştilor; Axintie Uricariul; Codex Bandinus.
8
Studii şi doc., vol. VII şi XVI; Lupaş, Doc. istorice transilvane, vol. I.
9
Seşan, Teologia ortodoxă în sec. XVII, p. 628; Melchisedec, Biserica ortodoxă română în
luptă cu protestantismul, p. 1-2.
Încă din a doua jumătate a veacului anterior, în vecinătatea Ţării Moldovei,

în Polonia, care cuprindea atunci şi Ucraina pînă la Nipru, catolicii impuseseră
unirea cu Roma, iar în Transilvania principii calvini impuneau în sinoade trecerea
românilor la calvinism. În plus, biserica ortodoxă din Imperiu Otoman era
supravegheată şi limitată în acţiuni.
Reacţia Bisericii Ortodoxe a fost întemeiată pe cultură, în primul rînd prin
şcoli şi tipografii. Cele mai importante şcoli au fost cea a Patriarhiei din
Constantinopol şi Academia lui Petru Movilă de la Kiev, înfiinţate în prima
jumătate a secolului XVII. Polemica dintre reformaţi şi ortodocşi proiecta discuţiile
în domeniul politic, fiind vizată menţinerea conştiinţei de neam (atît în cazul
românilor transilvăneni, cît şi la popoarele sud-est europene şi orientale). În epocă,
Ţările Române devin continuatoarele tradiţiilor culturale bizantine şi aproape
singurele protectoare ale creştinismului din această zonă, protecţia fiind
determinată de importante substraturi politice care urmăreau rezistenţa
antiotomană, anticatolică şi antireformată.
În prima jumătate a secolului XVII, rolul cel mai important în organizarea
şi conducerea vieţii ortodoxe răsăritene i-a aparţinut lui Vasile Lupu, domnul Ţării
Moldovei şi lui Petru Movilă, mitropolitul Kievului. Implicarea domnului
moldovean în viaţa ortodoxiei s-a concretizat în politica de protecţie a Patriarhiilor
orientale şi în disputele dogmatice. Sub aceste aspecte, capitala Ţării Moldovei a
devenit pentru aproximativ două decenii un fel de mic Constantinopol de unde
voinţa de fier a Domnului impunea ordine într-o lume dezorganizată şi dezbinată.
Pe de altă parte, Petru Movilă a înţeles că acţiunea de apărare a ortodoxiei în faţa
asalturilor ideologice reformate se putea desfăşura cu succes în primul rînd prin
cultură. Folosind armele Bisericii Catolice în polemicile religioase10, el a
determinat prin activitatea sa o renaştere culturală a Bisericii Ortodoxe.
Ţările Române au luat parte la marile dispute dogmatice medievale în
două momente esenţiale: Sinodul de la Iaşi din anul 1642, dominat de Vasile
Lupu şi Petru Movilă, şi campania culturală de la sfîrşitul secolului XVII şi
începutul secolului XVIII. Tipografia de la mănăstirea Trei Ierarhi din Iaşi,
provenind de la Kiev şi Liov, îşi are originea în curentul de polemică religioasă
început prin colaborarea dintre mitropolitul Petru Movilă şi domnul Vasile Lupu11.
Direcţiile de acţiune ale tipografiei din Ţara Moldovei în secolul XVII au fost
stabilite atunci: Domnul se implica în sprijinirea ortodoxiei externe, în timp ce
Mitropolitul se ocupa de ortodoxia românească, ambele ameninţate de Reformă.
10
Panaitescu, Patriarhul Dositei al Ierusalimului, p. 94; idem, Petru Movilă, p. 116;
Turdeanu, Le livre grec en Russie f. 1-4, p. 69, 150; Dobjanschi, Simion, Arta în epoca lui
Vasile Lupu, , p. 13-14; Iorga, Vasile Lupu ca următor al împăraţilor de Răsărit, p. 207-
236; idem, Fundaţiunile domnilor români în Epir, p. 881-916; idem, Fundaţiunile
religioase ale domnilor români în Orient, p. 863-880.
11
Papacostea-Danielopolu, Carte şi tipar, p. 76-77 şi 256.
Tiparul din Ţara Moldovei şi calvinismul.

Opera de apărare a ortodoxiei prin intermediul tiparului a început în
secolul XVII în Ţara Moldovei întîi faţă de calvinism. La începutul secolului
apăruse la Geneva o Mărturisire de credinţă cu conţinut calvin atribuită lui Chiril
Lucaris, patriarhul Constantinopolului. Cartea a avut influenţă în unele zone
ortodoxe, cum era şi Transilvania, asupra cărora se exercita o presiune oficială să
treacă la calvinism. Ţara Moldovei ia atitudine împotriva tendinţelor de calvinizare
prin organizarea la Iaşi, din îndemnul lui Petru Movilă, a unui Sinod al întregii
Biserici Ortodoxe răsăritene pentru a clarifica dogmele ortodoxe atacate de
calvinism. La Sinodul de la Iaşi au participat, pentru prima dată în mod conştient,
cele trei ramuri ortodoxe: greacă, slavă şi română, iar din colaborarea lor a rezultat
oficializarea operei mitropolitului Kievului Petru Movilă: Mărturisirea de credinţă
ortodoxă, care s-a impus apoi prin consens succesiv în întreaga Biserică Ortodoxă,
la recomandarea Patriarhiei ecumenice din 1643. Stabilind în literatura religioasă
ortodoxă o operă normativă care să oprească avansarea ideologiei calvine, Sinodul
de la Iaşi a contribuit fundamental la afirmarea ortodoxiei12.
De rezultatele Sinodului de la Iaşi este legată înfiinţarea tipografiei de la
Iaşi. La sfîrşitul lucrărilor, în decembrie 1642 a fost imprimată în tipografia de la
Trei Ierarhi o Scrisoare de mulţumire a participanţilor la Sinod adresată lui Vasile
Lupu, care oferă indicii asupra motivelor ce au determinat convocarea acelei
adunări13. Odată cu scrisoarea de mulţumire s-a tipărit Condamnarea Mărturisirii
răsăritene presupuse a lui Chiril Lucaris, cuprinsă într-un Decret al patriarhului
Partenie, o foaie volantă imprimată pe două coloane, cu frontispiciu şi cu stema
Ţării Moldovei deci, o publicaţie oficială. Mărturisirea ortodoxă a devenit un
îndreptar al ortodocşilor de pretutindeni şi „a potolit neînţelegerile ivite atunci în
contra credinţei apostolice din Mica Rosie şi a risipit intrigile Calvinilor prin aşa-
zisele Capitole ale lui Chiril”. Cuprinzînd esenţa Mărturisirii ortodoxe a lui Petru
Movilă, putem considera că ea s-a tipărit întîi la Iaşi, precedînd imprimarea din Olanda
în anul 1667 şi din Ţara Românească în anul 1692 în limba română de Mitrofan şi
12
Vezi: Mechisedec, Biserica ortodoxă în luptă cu protestantismul; Minea, Sinodul de la
Iaşi; Bodogae, Sinodul de la Iaşi; Irineu, Petru Movilă şi Sinodul de la Iaşi; Seşan, Teologia
ortodoxă în sec. XVII; Movilă, Mărturisirea ortodoxă; Cartojan, Istoria lit. rom. vechi ş.a.
13
„Văzînd Bisericile lui Christos perturbate din cauza Capitulelor de curînd ivite, cu
cuprins calvinic, pretinzînd a fi ale noastre, sub titlul Mărturisirea orientală a credinţei
creştine, nu te-ai lenevit deloc, ci făcînd <în> toate chipurile, nu te-ai lăsat de osteneală
pînă a nu chema locoţiitoriu a preasfîntului şi apostolicului tron ecumenic şi a întreg Sfînt
Sinod de pe lîngă el, cum şi din Rusia reprezentanţi ai Bisericei de acolo, şi aşa, cu aceştia
ai sfîşiat toate dogmele lor cele false, admiţînd şi întărind prin cărţi publice dogmele curate ale
Bisericii orientale, şi aşa descoperind veninul cel ascuns în acele Capitule tuturor fiilor ortodocşi
ai creştinilor, ai ordonat a se face cunoscută în public socotinţa ce are despre aceste dogme
Biserica noastră“ (Melchisedec, op. cit., p. 50-51; idem, Notiţe istorice şi arheologice, p. 228).
în 1699 de Antim Ivireanul în limba greacă. Hotărîrile Sinodului de la Iaşi fiind

popularizate prin intermediul tiparului, rezultă că tipografia din Ţara Moldovei a
contribuit la cristalizarea conştiinţei ortodoxe a popoarelor vremii. Oferind acestor
popoare posibilitatea înţelegerii necesare pentru a înfrunta şi respinge Reforma în
prima jumătate a secolului XVII, încă de la începuturile sale, tiparul s-a înscris în
opera mai vastă de „călăuză a credinţei ortodoxe”14 întreprinsă de Ţara Moldovei.
Imprimarea Decretului Patriarhului Partenie stabileşte una din direcţiile
de acţiune ale tipografiei moldoveneşti: sprijinirea ortodoxiei externe prin
tipărituri, cu implicarea efectivă a Domniei, în virtutea unei mentalităţi imperiale a
domnilor. În scrisoarea de mulţumire adresată de participanţii la Sinod lui Vasile
Lupu se mai spune şi că „Ţie ţi-a fost dat, cu adevărat magnifice Duce, să dai la
lumina tiparului şi această epistolă sinodală, pentru că Ţie ţi-a dat Domnul semnul
de a fi sprijinitorul Bisericii sale şi brav nimicitor al eresurilor”15. Convocarea
Sinodului de la Iaşi, împreună cu difuzarea tipăriturilor ortodoxe, dincolo de
semnificaţiile teologice, consfinţeşte un gest imperial pe care şi l-ar fi putut îngădui
numai împăraţii bizantini. Chiar dacă acel Bizanţ nu a mai putut fi reclădit,
condiţiile care i-au determinat existenţa fiind dispărute, ideea în sine a avut pentru
Vasile Lupu şi unii dintre urmaşii săi la tronul Ţării Moldovei, un efect catalizator
evident. Ea a mobilizat ambiţii generatoare, din punctul de vedere care ne
interesează aici, de fapte de cultură.
În anul 1642 a mai fost imprimată o carte de combatere a Reformei, un
Catahisis slavon. Existenţa acestuia este semnalată în două manuscrise ruseşti
prezentate de V.J. Sreznevskij şi Th. I. Procrovskij în Descrierea secţiei de
manuscrise a Bibliotecii Academiei imperiale de ştiinţe, vol. II, Petrograd, 1915, p.
131, ms. 824 şi p. 461-464 ms. 997. Ms. nr. 824, copie din 1754, are următorul
titlu: Despre Martin Luther şi Calvin, este o critică la adresa reformaţilor care nu
au preoţi şi „s-a tipărit în Iaşii Moldovei în mănăstirea Trei Ierarhi, în anul de la
Cristos al 1642-lea, decembrie în 20 zile”. Ms. nr. 997 din secolul XVIII, la f. 140
reproduce Catihisisul credinţei ortodoxe şi al bisericii catolice răsăritene „alcătuit
de mărturisirea ortodoxă, tipărit în Moldova, într-un comun acord, de Grecii şi
Ruşii adunaţi împotriva luterano-calviniştilor şi cu întrebări şi răspunsuri pe scurt,
aşezate aşa că oricine dintre creştini doritor a învăţa, să poată a răspunde de la sine,
fără nici o altă cîrmuire, împotriva mai sus pomeniţilor luterano-calvinişti întemeiat
<catehisisul> împotriva mărturisirei tipărită de luteranul Conrald Teodoric“16.
Acest Catehisis nu poate fi altul decît cel de la Iaşi, din 1642, copiat în Ms. 824.
14
Movilă, Mărturisirea ortodoxă, p. III şi XXVII; Fortunescu, Istoria tiparului – sec.
XVIII, p. 117; Iorga, Istoria literaturii religioase, p. 136, 149-150; Papacostea-Danielopolu,
Carte şi tipar, p. 162; Minea, Sinodul de la Iaşi, p. 527.
15
Irineu, Petru Movilă şi Sinodul de la Iaşi, p. 519.
16
BRV, vol. IV, p. 23.
Dacă politica religioasă a lui Vasile Lupu a fost îndreptată spre exterior,
activitatea mitropolitului Varlaam reflectă realitatea ofensivei reformate în Ţările
Române, cu precădere în Transilvania, preocuparea sa principală fiind editarea
cărţilor religioase în limba română destinate clarificărilor ideologice. Folosind
expresia tipografului Oprea de pe Octoihul imprimat în anul 1570, Varlaam era un
„cărtulariu”: cunoştea limbile de cultură ale epocii, călătorise în Rusia şi în Ţara
Românească, era interesat de frămîntările religioase şi era conştient de nevoia
creşterii nivelului de cultură al românilor pentru a ajunge la înţelegerea dogmelor
ortodoxe contestate de reformaţi şi de catolici. Pe fondul confruntărilor de idei ale
vremii, cărţile imprimate de mitropolitul Varlaam urmăreau problemele
controversate ale doctrinei creştine, fiind vorba de preocupări apologetice prin
tipărituri. N. Iorga afirma cu deplin temei că apariţia tipografiei în Ţara Moldovei a
fost determinată tocmai de progresul mişcării de reformă în Transilvania17.
Mitropolitul Varlaam s-a ocupat de apărarea ortodoxiei din Transilvania
deoarece era „încă nelămurită într-o mulţime de probleme religioase pe care le
scosese la iveală filosofia ultimelor timpuri aplicată la credinţă, era năpădită de
curentele noi de idei şi, ferindu-se de catolicism, cădea în calvinism”. În plus,
folosind tiparul din Ţara Moldovei „pentru scopurile fireşti ale neamului său”,
Varlaam a urmărit „să apropie prin tipar viaţa sufletească a românilor din
deosebitele ţări”. Campania de Reformă purtîndu-se în Transilvania sub patronajul
oficial al principilor calvini, mitropolitul Varlaam a intuit necesitatea unei replici
tot oficiale. Polemica avea implicaţii politice urmărind păstrarea identităţii de
credinţă şi a unităţii etnice a românilor. Tocmai în acest sens îi scria patriarhul
Chiril Lucaris principelui transilvan Gabriel Bethlen, în vremea cînd mitropolit al
Transilvaniei era Ghenadie, un opozant ferm al propagandei reformate: „domnii
vecini ai ziselor ţări <Moldova şi Ţara Românească> niciodată nu vor îngădui
<aderarea românilor la Reformă> şi foarte sigur vor pune piedici, dacă nu cu
armele, cel puţin cu îndemnuri tainice”18.
În colaborare cu învăţaţii contemporani, mai ales cu Udrişte Năsturel şi
mitropolitul Teofil din Ţara Românească, Varlaam a opus calvinizării Transilvaniei
însăşi realitatea unităţii de neam a românilor şi a acţionat ca mandatar al întregii
Biserici Ortodoxe a lor.
Analiza tipăriturilor lui Varlaam din punctul de vedere care ne interesează
aici, indică parcurgerea a două etape: mai întîi, mitropolitul a imprimat lucrări care
să permită înţelegerea doctrinei ortodoxe (Cartea românească de învăţătură,
Catehismul slavon şi Paraclisul Născătoarei de Dumnezeu). În a doua etapă, cărţile
17
Dudaş, Cazania lui Varlaam, p. 26-27; Porcescu, Tiparniţa de la Trei Ierarhi, p. 205;
idem, Activitatea mitropolitului Dosoftei, p. 803; Iorga, Istoria lit. religioase, p. 149-150.
18
Dudaş, op. cit., p. 26-27; Iorga, Istoria bisericii, vol. I, p. 300, 321-322; Lupaş, Doc.
istorice transilvane, vol. I, p. 78.
sînt polemice, cu adresă directă împotriva prozelitismului reformat din Transilvania

(Şapte taine a bisericii, Răspunsul în contra Catehismului calvinesc). Tipăriturile
lui Varlaam erau destinate în primul rînd credincioşilor şi doar în al doilea rînd
preoţilor: „cunoscînd scopul calvinilor de a predica prin cuvîntul lui Dumnezeu pe
româneşte o schimbare de lege, Varlaam făcu deci o deosebire între cartea
preotului şi a mireanului. Celui dintîi îi dădu în slavoneşte, prin cumpărătură toată
slujba şi tîlcul; acestuilalt îi întinse, spre a-i lumina întunerecul minţii şi de a
pricepe întrebările cele mari, Cartea românească de învăţătură care era cartea de
cetire religioasă a mireanului”19. Nota polemică derivă din aceea că lucrările
apărute la Iaşi nu erau scrieri adresate numai moldovenilor. La fel cu cărţile de
propagandă din Transilvania, ele se adresau tuturor românilor. Lucrul era afirmat
explicit în prefaţa Cărţii româneşti de învăţătură (Iaşi, 1641- 1643), potrivit căreia,
destinatarul acesteia era „toată seminţiia românească pretutindene ce se află
pravoslavnică într-această limbă“. Este evident că activitatea tipografică a lui
Varlaam se încadra într-un program conştient de ridicare a ortodoxiei prin cultură,
mitropolitul sesizînd nevoia scoaterii cărţii din interiorul mănăstirilor şi al
bisericilor, pentru a putea fi cunoscută de toţi românii. În prefaţa Cărţii româneşti
de învăţătură, Varlaam spunea: „mai vîrtos limba noastră românească, ce n-are
carte pre limba sa, cu nevoie iaste a înţălege carté altii limbi şi pentru lipsa
dascălilor ş-a învăţăturii, cît au fost învăţînd mai multă vreme, acmu nici atîta nime
nu învaţă. Pentru acé, de nevoie mi-au fost, ca un datornic ce sînt lui Dumnezeu cu
talantul ce mi-au dat să-mi poci plăti datoria macar de cît, pînă nu mă duc a casa cé
de lut a moşilor lor mei. Adunat-am din toţi tîlcovnicii sventei evanghelii dascali
besericii noastre şi dec-am scris, arăta-amu măriei sale pravoslavnicului domn Io
Vasilie voivodul”. Urmare a operei tipografice a lui Varlaam, „biserica ieşea din
vechiul ei cerc de acţiune <…>. Acum, între limba românească şi cultura
bisericească şi Biserica însăşi se făcuse o legătură pe care nimic nu o mai putea
sfărîma <…>. Această limbă românească era apoi a românilor de pretutindeni.
Aceste cărţi le înţelegea oricine dintre acei mai puţin cărturari care ţineau <…> la
creştinătatea lor, pe care nu erau în stare să o cerceteze prea de aproape în ceea ce
priveşte pravoslavnicia sau eresurile <…>. Lege creştină şi grai românesc <…> şi
Biserica înţelese aceasta”20.
Cea mai însemnată lucrare tipărită de mitropolitul Varlaam a fost Cartea
românească de învăţătură (Iaşi, 1643), o publicaţie oficială „cu dzisa şi cu toată
cheltuiala lui Vasilie <…> domnul Ţării Moldovei”, care „cheltuială nesocotită
spre tot lucrul tipăriei au dat”. Înaintea cuprinsului propriu-zis s-au tipărit două
prefeţe: una a domnului, „către toată seminţia românească <…> dăruim şi noi <…>
carte pe limba românească <…> de învăţătură şi de folos sufletelor pravoslavnice”,
19
Iorga, Istoria literaturii religioase, p. 160-161.
20
BRV, I, p. 139-140; Iorga, Istoria bisericii rom., vol. I, p. 344-345.
cealaltă a mitropolitului Varlaam: „Cuvînt către cetitori”. Cartea românească de

învăţătură cuprinde 54 de cazanii la duminici şi 21 la sărbătorile împărăteşti şi ale
sfinţilor mari, o parte traduse sau prelucrate după Comoara mitropolitului grec
Damaschin Studitul, altele sînt luate din manuscrise româneşti care circulau în
epocă, mai ales în Transilvania. Cele mai multe pornesc de la explicarea pasajului
din Evanghelie citit în ziua respectivă şi cuprind sfaturi morale. Sînt incluse şi
cîteva legende hagiografice care prezintă viaţa marilor mucenici ai ortodoxiei (Sf.
Dimitrie, Sf. Gheorghe, Sf. Apostoli Petru şi Pavel), între care şi două legate de
Ţara Moldovei (a Sf. Ioan cel Nou, protectorul Moldovei, ale cărui moaşte se aflau
la Suceava, şi a Sf. Mucenice Parascheva din Epivat, ale cărei moaşte se aflau în
mănăstirea Trei Ierarhi din Iaşi)21.
Editarea Cărţii româneşti de învăţătură, între anii 1641-1643, a fost
determinată de agitaţia calvină întreprinsă împotriva mitropolitului Transilvaniei
Ilie Iorest, persecutat de principele ungur şi calvin, Gheorghe Rakoczy. Combătînd
învăţăturile catolice şi reformate, explicarea Evangheliei reprezenta cel mai bun
mijloc de a înfrunta erezia. În cazania din ziua de 8 septembrie se face aluzie la
învăţătura catolică despre purgatoriu: „aicea se ruşinează cei ce zic că muncile au
sfîrşit şi iasă nişcine din iad şi <poate> să meargă în împărăţia cerului”. Tot în
textul de la 8 septembrie sînt criticate ideile protestante despre imaculata concepţie:
„Precista şi ea ca toţi oamenii au zămislit şi născut dintr-o amestecătură
bărbătească, fiindcă numai singurul Hristos s-a născut fără sămînţă bărbătească“.
Cazania din Duminica lăsatului de brînză apără postul împotriva interpretărilor
protestante: „aşa se nevoiesc şi fac toţi credincioşii lui Dumnezeu din toată lumea,
numai singuri calvinii şi luteranii, ereticii din vremea de acu, legătura lucrurilor
celor bune nu o vor”. În alt loc îndeamnă: „să ne închinăm lemnului şi aurului şi
argintului. Căci noi acelor lucruri nu ne închinăm, ci chipul Crucii cinstim gîndind
la Hristos cel răstignit”22. În Cartea românească de învăţătură mitropolitul
Varlaam reafirma tot ce fusese contestat în Tîlcul evangheliilor de la 1564-1566 şi
ce nu era suficient de accentuat în Cazania de la 1581, tipărite de Coresi. Impactul
Cărţii româneşti de învăţătură asupra românilor este relevat de circulaţia
înregistrată de-a lungul timpului în întreaga arie românească şi de faptul că a fost
copiată de numeroase ori, iar atunci cînd aceasta se dovedea insuficient, se reedita
(lucrarea s-a retipărit de 17 ori, sub titluri uşor variate în cele trei Ţări Române).
Explicaţia era garanţia că tot ce vine din partea lui Varlam respectă normele
ortodoxe. Prin circulaţie, cartea a îndeplinit misiunea de apărare şi întărire a
ortodoxiei, iar valoarea ei a crescut şi prin contribuţia adusă la unitatea românilor23.
21
BRV, I, p. 137-140; Cartojan, Ist. lit. rom. vechi, p. 194; Păcurariu, Dicţionarul
teologilor, p. 470.
22
Iorga, Monarhii, p. 131; Vornicescu, Cazaniile noastre, p. 190.
23
Vornicescu, op. cit, p. 193; Şchiau, Cărturari şi cărţi, p. 110.
În anul 1642 s-a tipărit în satul Prisaca din Transilvania un Catehism

calvinesc în limba română, care a circulat şi în Moldova şi Ţara Românească şi a
provocat în Ortodoxia românească o reacţie similară cu cea stîrnită de Mărturisirea
lui Chiril Lucaris în Biserica Răsăritului, ce a dus la întrunirea Sinodului de la Iaşi
şi la apariţia Mărturisirii ortodoxe a lui Petru Movilă. În 1644, mitropolitul
Varlaam, călătorind la Tîrgovişte în fruntea unei solii de pace, a găsit Catehismul
calvinesc, care l-a determinat să declanşeze deschis polemica. Prima replică a fost
apariţia în 1644 a celor Şapte taine a bisericii, cu explicaţii ale esenţei credinţei
ortodoxe şi polemizînd indirect cu calvinismul, care nu admite tainele. Cartea
conţine o listă cu sărbătorile anului şi „tocmala posturilor” şi a fost destinată
păturilor sociale mai instruite, capabile să răspîndească doctrina ortodoxă în
societate şi să opună rezistenţă ideologiei calvine. În prefaţă se spune că, aşa cum
atunci cînd „răsare soarele <…> lumina lui loveşte în munţii cei mari, turnurile şi
copacii cei înalţi luminează, de-aci şesurile şi văile, aşa într-acela chip <…> aceste
Şapte taine <…> întîi ajunge întru ceata cea înaltă sufletească, întru arhierei şi în
preoţi, de luminează şi în diregătoria cea lumească, în domni şi în boieri, de-acii şi
întru cei mai mici”24.
Cu hotărîrile Sinodului de la Iaşi, din 1642 nu s-a putut pune capăt
propagandei calvine în Ţările Române. A fost nevoie ca în continuarea polemicii,
mitropolitul Varlaam să convoace la Iaşi, în anul 1645, al doilea sinod, alcătuit
numai din ierarhi ai Bisericii muntene şi moldovene. La acel Sinod s-a hotărît
acordarea unui răspuns Catehismului din Transilvania, apologetic-polemic sub
formă tipărită. Răspunsul împotriva catehismului calvinesc alcătuit de Varlaam şi
tipărit în 1645 la mănăstirea Dealu în Ţara Românească, este o compilaţie de luptă
religioasă şi o critică documentată cu argumente din Evanghelie, din Faptele
Apostolilor şi din Epistolele acestora, a Catehismului calvin de la Prisaca. Varlaam
a ales din Catehismul din 1642 părţile în care la explicarea rugăciunilor
fundamentale (Tatăl nostru, Cele zece porunci, Simbolul credinţei) s-au strecurat
idei calvine, pentru ca întemeindu-se pe pasaje din opere ortodoxe să le combată
punct cu punct. Totodată, este expusă concepţia ortodoxă în chestiuni fundamentale
precum: păcatul originar şi curăţirea lui prin botez, dreptul omului de a se mîntui
prin fapte bune, cultul sfinţilor şi al icoanelor, care nu pot fi socotite ca idolatrie
deoarece sînt simboluri, semnul crucii, cultul Mariei, doctrina predestinării.
Tipăritura în sine reprezintă expresia unui moment important al luptei împotriva
Reformei, care prin forme şi finalitate este naţională25.
24
BRV, I, p. 147-148, 150; Dudaş, op. cit., p. 29; Iorga, Monarhii, p. 133; idem, Istoria
Bisericii, vol. I, p. 325.
25
Iorga, Monarhii, p. 132-133; idem, Istoria Bisericii, vol. I, p. 234; idem, Istoria
literaturii religioase, p. 152-153; Dincă, Varlaam, mitropolitul Moldovei, p. 19-20;
Giurescu, Istoria românilor, vol. III, partea a-2-a, p. 859; Cartojan, op. cit., p. 197-198;
Dudaş, Memoria vechilor cărţi, 31.
Polemica în jurul Catehismului calvinesc nu s-a încheiat la 1645. În anul

1648, la Alba Iulia a apărut al doilea Catehism în limba română, imprimat cu litere
latine, iar în 1656 calvinii au publicat Scutul catehismului „împotriva răspunsului a
doao ţări”, un contrarăspuns în care tratau moaştele Sf. Paraschiva din Iaşi drept
„chip de lemn” adus în Moldova ca să-i îmbogăţească pe preoţi26.
Fără a minimaliza pericolul prozelitismului calvin, trebuie totuşi remarcat
că protestantismul a jucat rolul de accelerator în promovarea limbii vorbite de
popor şi în cazul românilor. Sub influenţa acestui curent s-au făcut primele
traduceri şi s-au tipărit cărţi în limba română, care a început să fie folosită în
biserică în locul slavonei. Dacă prozelitismul calvin în cazul românilor a avut un
caracter trecător, în schimb efectul în domeniul promovării limbii vorbite a avut
repercusiuni pozitive durabile.
Funcţionarea tipografiei de la Trei Ierarhi a încetat o dată cu domnia lui
Vasile Lupu şi a fost reluată în 1679 sub ocrotirea lui Gheorghe Duca, dornic să
continue tradiţia înaintaşului său. În vremea acestuia şi a mitropolitului Dosoftei
producţia tipografică a cunoscut o dezvoltare fără precedent, ca acţiune comună a
domnului, mitropolitului şi marilor prelaţi şi cărturari refugiaţi la curtea lui şi s-a
făcut în limbile română şi greacă. Scopul era răspîndirea culturii în Peninsula
Balcanică şi în Orient pentru sprijinirea Ortodoxiei, anticipîndu-se ce avea să se
întîmple în Ţara Românească în timpul lui Şerban Cantacuzino şi a lui Constantin
Brîncoveanu. În a doua jumătate a secolului XVII, imprimeria domnească era
dublată de imprimeria eclesiastică, oficială, manifestîndu-se consensul în privinţa
programului editorial axat pe apărarea ortodoxiei27. Din punctul de vedere care
interesează aici, fenomenul caracteristic de la sfîrşitul secolului XVII şi începutul
celui de-al XVIII-lea este împletirea tiparului grec cu cel românesc pentru
susţinerea ortodoxiei, fenomen care nu poate fi analizat decît în interdependenţă. În
ordine cronologică, a început să funcţioneze mai întîi tipografia în limba română.
Deoarece tipografia lui Vasile Lupu nu mai funcţiona, mitropolitul
Dosoftei l-a convins pe Gheorghe Duca să încerce tipărirea unor cărţi la Liov. La
26 ianuarie 1671, domnul scria Frăţiei Ortodoxe de acolo să-i imprime 400 de
Psaltiri „după cartea pe care o alătur la această scrisoare şi care să fie tipărită cu
litere chirilice în limba valahă ca poporul care nu cunoaşte limba slavonă, să o
poată înţelege mai uşor. De asemenea, trimit măriilor voastre o carte scrisă în limba
valahă şi care cuprinde predici, întrebări şi răspunsuri, rugînd măriile voastre de a
tipări 200 de exemplare. Cărţile să fie tipărite pe hîrtie bună şi să fie întrutotul gata.
Rog pe măriile voastre să binevoiţi a mă înştiinţa întocmai şi cît mai repede care
vor fi cheltuielile de tipărire a Psaltirilor şi a Cazaniilor, cît va costa fiecare carte
26
BRV, IV, p. 201.
27
Buluţă, Scurtă istorie a editurii, p. 26; Panaitescu, Petru Movilă, p. 47; Papacostea-
Danielopolu, op. cit., p. 69 şi 167; Iorga, Monarhii, p. 279-280
şi cînd vor fi gata”28. Probabil că tipăriturile nu s-au mai realizat, Gheorghe Duca
părăsind scaunul Ţării Moldovei la mijlocul anului 1672. Dosoftei a perseverat
însă, iar în anul 1673 a tipărit primele cărţi la Uniev. Ioan Neculce spune despre
Dosoftei că „era neam de mazil, prea învăţat. Multe limbi ştia: elineşte, latineşte,
slavoneşte şi altele. Adînc din cărţi grăia, şi deplin călugăr” şi a reuşit să provoace
prin tipar „o adevărată revoluţie bisericească, din cele mai potrivite cu timpul şi
mai folositoare pentru dezvoltarea neamului. Ceea ce spuseseră desluşit, din spirit
calvin, primit cu voie sau fără de voie, Vlădicii ardeleni, în tipăriturile lor pe limba
poporului, ceea ce îngînaseră încă sfios un Varlaam, un Ştefan al Ungrovlahiei în
cărţile româneşti publicate de dînşii, se proclama, se trîmbiţa acum în văzul oricui, cu
puterea unei convingeri ce stăpîneşte viaţa întreagă”29.
Dosoftei a fost singurul dintre prelaţii români din a doua jumătate a
secolului XVII a cărui activitate a avut un plan şi un scop bine definit. Mitropolitul
însuşi mărturisea că „de iznoavă şi cu tot dinadinsul socoteală şi cercetare am făcut
ce carte ar fi deocamdată mai de folos între neamul românesc a să tipări”30. Pe de o
parte, a imprimat cărţi româneşti de cult, necesare clerului, deoarece pînă la dînsul
nu apăruseră astfel de cărţi, Varlaam tipărind numai cărţi de lectură religioasă. Prin
urmare, Dosoftei a urmărit să completeze segmentul de publicaţii neacoperit de
Varlaam, tipărind Preacinstitul acatist, Uniev, 1673; Dumnezeiasca liturghie, Iaşi,
1679; Molitvenic, Iaşi, 1680; Psaltirea de-nţeles, Iaşi, 1680; Tocmala sfintei şi
dumnezeieşti liturghii, Iaşi, 1683; Parimiile, Iaşi, 1683 şi un Octoih rămas
neterminat. În plus, Dosoftei a observat nevoia cărţilor care să poată fi înţelese de
întregul popor român, astfel încît multe cărţi ale sale au în titlu sintagma de nţăles
(Psaltirea slavo-română, Molitvenicul, Liturghia). Încă din 1673, cînd a tipărit
Psaltirea în versuri la Uniev, Dosoftei mărturisea că a urmărit „să poată trage hirea
omului către cetitul ei”, astfel încît „să poată fi mai mare-ndemnare cătră rugă şi
cătră nevoinţa sfintei biserici că aceasta obicei iaste din bătrîni”. Prin urmare,
cărţile erau tipărite în limba română pentru a oferi clericilor posibilitatea de a
înţelege subtilităţile teologice şi a se putea apăra atunci cînd se încerca abaterea lor
de la credinţa ortodoxă31.
Pe de altă parte, mitropolitul Dosoftei a tipărit cărţi de lectură şi îndrumare
religioasă în limba română: Psaltirea în versuri (Uniev, 1673), Viaţa şi petrecerea
svinţilor (Iaşi, 1682-1686). Faptul a fost determinat într-o măsură însemnată de
raţiuni de ordin confesional şi a implicat aspecte polemice evidente: prin asemenea
28
Papacostea-Danielopolu, op. cit., p. 90-91.
29
Neculce, Letopiseţul Ţării Moldovei, p. 17; Iorga, Istoria bisericii, vol. I, p. 402.
30
Iorga, Istoria literaturii române, p. 335; BRV, I, p. 220.
31
Iorga, Istoria bisericii, vol. I, p. 395; idem, Istoria literaturii române, p. 183; Bianu,
Originea şi moartea mitropolitului Dosoftei, p. 67; Porcescu, Tiparniţa de la Trei Ierarhi, p.
812; idem, Episcopia Romanului, p. 196-197; Panaitescu, Patriarhul Dosithei al
Ierusalimului, p. 811; BRV, I, p. 212.
cărţi, Dosoftei a urmărit să combată propaganda reformată, iar scopul a fost atins,
în primul rînd, prin Psaltirile sale. Prin conţinut, Psaltirea era o carte ce urmărea
evitarea capcanelor ideologice ale Reformei, care consacrase citirea Psalmilor în
limba înţeleasă de popor. Tipăriturile de acest gen erau destinate mai ales
românilor transilvăneni, unde protestantismul avea adepţi, iar catolicismul,
încercînd să se extindă în Răsărit prin metoda uniaţiei, era o altă primejdie pentru
unitatea ortodoxiei. Românii din Transilvania, aflaţi în contact direct cu
protestanţii, puteau fi influenţaţi de moda rugăciunilor versificate care, deşi
inspirate din psalmi, puneau în umbră textele biblice cu autoritate canonică şi
rînduielile liturgice tradiţionale. În acest fel, Psaltirea şi Biblia păreau izvoare de
credinţă a căror autoritate era discutabilă. Spre a-i feri pe românii ortodocşi din
Transilvania, şi, fără îndoială, pe cei păstoriţi de el însuşi, de versurile religioase
care circulau tot mai mult, Dosoftei a versificat psalmii urmînd textul biblic.
Neavînd însă tipografie în Ţara Moldovei, mitropolitul a fost nevoit să tipărească
mai întîi la Uniev, în anul 1673, Psaltirea în versuri. În această operă a inclus
Paraclisul Maicii Domnului, Canonul din Sîmbăta Paştelor cu toată slujba de seară
în româneşte, Canonul la toţi sfinţii din paraclis, rugăciuni pentru mersul la
cuminecătură, Crezul versificat în limba slavonă şi un Acaftist românesc. În
contextul religios din a doua jumătate a secolului XVII, tipărirea în limba română a
Preacinstitului Acatist a fost determinată atît de nevoia de a înţelege slujba, cît şi
de a consolida cultul Născătoarei de Dumnezeu în conştiinţa românilor ortodocşi.
Cartea a fost atît de mult căutată, încît în 1683 a fost nevoie de a doua ediţie, a
cărei autoritate a fost sporită şi de acordul patriarhului Dosithei al Ierusalimului32.
Importanţa Psaltirii în versuri a fost multă vreme redusă doar la valoarea
literară. Dar, destinaţia ei către întreaga „seminţie românească“, într-o vreme cînd
românii trăiau în state separate, ajungînd aproape să nu mai grăiască „în toate ţările
într-un chip, încă nici într-o ţară toţi într-un chip”, cum mărturisea mitropolitul
Simion Ştefan în Predoslovia din Noul Testament (Alba-Iulia, 1648)33, are şi o
mare valoare politică. Ideea de a sprijini afirmarea limbii române în aria locuită de
români şi de a sluji unitatea neamului prin unitatea limbii este evidentă în toate
cărţile tipărite de Dosoftei. Mai mult decît oricare altă scriere religioasă, Psaltirea
era cea mai indicată să slujească acestui scop, fiind cea mai căutată şi mai citită
carte a Sfintei Scripturi.
În anul 1679, mitropolitul Dosoftei început demersurile pentru înfiinţarea
unei tipografii în Ţara Moldovei. În prima parte a anului 1679, mitropolitul a
adunat materialele tipografice rămase la mănăstirea Trei Ierarhi din vremea lui
Varlaam, după care i-a cerut lui Stancu faurul să-i toarne cîteva garnituri de litere.
32
Scarlat Porcescu, op. cit., p. 202-203; idem, Activitatea cărturărească a mitropolitului
Dosoftei, p. 820; Iorga, Istoria bisericii, vol. I, p. 395-396.
33
BRV, I, p. 165.
Nefiind mulţumit cu literele turnate de Stancu, căruia nu i-au reuşit matriţele, şi

nici cu ce îi puteau oferi centrele ortodoxe din Polonia care aveau tipografii, la 23
martie 1679 l-a rugat pe Nicolae Milescu să intervină pe lîngă Ioachim patriarhul
Moscovei ca să-i trimită o instalaţie tipografică. Patriarhul a răspuns la 16
decembrie 1679 că i-a trimis „lucrurile” tipografice necesare. Noua tipografie a fost
instalată în incinta bisericii Sf. Nicolae Domnesc din Iaşi care era sediul
mitropoliei Ţării Moldovei 34.
Putîndu-şi continua programul în propria tipografie, în 1680 mitropolitul
Dosoftei a tipărit o Psaltire slavo-română. Pentru a dovedi că psalmii traduşi în
limba română sînt aceiaşi cu cei din slavonă, Dosoftei i-a tipărit pe două coloane.
Versiunea slavonă, alături de cea română era dovada evidentă că psalmii nu sînt
denaturaţi prin traducerea lor în limba înţeleasă de popor. Tipărind Psaltirea de-
nţăles în slavonă şi română, Dosoftei a răspuns şi unor necesităţi didactice:
susţinătorii slavonismului puteau folosi cartea pentru a învăţa limba, alăturînd
textul slavon celui românesc. Scrisoarea către Duca vodă inclusă de Dosoftei este o
puternică argumentaţie în favoarea limbii naţionale, deoarece Scriptura sfîntă într-o
limbă neînţeleasă este ca „o grădină încuiată“, ca o „fîntînă pecetluită“, ale căror
binefaceri rămîneau nefolosite35. Dosoftei parafraza textul clasic din Corinteni,
XIV, în legătură cu limba de cult, frecvent folosit şi în tipăriturile protestante:
„rîvniţi cele sufleteşti şi mai vîrtos ca să <…> spuneţi de-nţăles <…>. Cela ce
prooroceşte, adică spune de-nţăles oamenilor <…> grăieşte zidire şi mîngîiere
<…> că în biserică mai voia mi-i cinci cuvinte cu mintea să grăiesc, ca şi alţii să
învăţ, decît zece mii de cuvinte într-altă limbă <…>. Pentru aceea şi noi am silit şi
am scos pre înţeles rumânesc această sfîntă carte”. Un act atît de radical cum
trebuie să fi părut în epocă renunţarea la limba slavonă trebuia bine motivat pentru
a anula orice opoziţie sau bănuială de erezie. Prin urmare, în 1679, cînd a apărut
Dumnezeiasca liturghie, mitropolitul Dosoftei spunea că a tipărit-o în limba
română ca „să-nţăleagă toţi spăseniia lui Dumnedzeu cu întreg înţăles” şi pentru a
folosi preoţilor „carii nu-nţăleg sărbiaşte sau elineaşte”36. Liturghia pătrundea în
viaţa de zi cu zi a omului, deoarece Dosoftei a introdus o sumă de molitve
privitoare la sfinţitul antimiselor, prinosul roadelor, „aria cea cu pîine”, „culesul
viilor”, vinul pus în cramă, cuminecătură, colive, „blagoslovitul măţăşoarelor la
Dumineca Floriilor“, Cazania la Joia Mare, un „cuvînt de învăţătură”, slujbe de
vecernii şi de utrenie, otpustul, denii, polunoştinţa, „văzglăsenii” de Paşti37. Cartea
a fost atît de bine primită, încît a trebuit reeditată în anul 1683.
34
Erbiceanu, Doc. relative la tipografia mitropolitană din Iaşi, p. 92; Grigoraş, Contextul, p. 765.
35
Porcescu, Episcopia Romanului, p. 197-198 şi 226.
36
BRV, vol. I, p. 222-224; Porcescu, Activitatea mitropolitului Dosoftei, p. 811; Iorga,
Istoria bisericii, vol. I, p. 399; Grigoraş, Duca vodă cel Bătrîn, p. 543.
37
Iorga, Istoria bisericii, vol. I, p. 399.
Cît de mare a fost îndrăzneala lui Dosoftei de a elimina slavonismul

cultural prin tipărirea cărţilor de ritual în româneşte sugera mitropolitul Teodosie al
Ţării Româneşti. Tipărind în 1680, la un an după Dosoftei, Liturghia în limba
slavonă, avînd doar îndrumări de tipic în limba română, acesta spunea în prefaţă că
întreaga Liturghie „a o pune pre limba noastră şi a o muta, nice am vrut, nice am
cutezat”. În acelaşi sens, în 1698 patriarhul Dosithei al Ierusalimului îl îndemna pe
mitropolitul Atanasie Anghel al Transilvaniei să se nevoiască „cu diadinsul” ca
slujba „să se citească toată pre limba slovinească sau elinească, iar nu româneşte
sau într-alt chip”38. Dosoftei, în schimb, a făcut tot posibilul ca slujbele religioase
să fie săvîrşite în limba română peste tot acolo unde se aflau români ortodocşi. În
opera de traducere a cărţilor religioase şi de folosire a limbii române în cult,
mitropolitul a adus argumente care dădeau autoritate lucrărilor sale. Aşa cum am
amintit mai sus, folosirea limbii române în cult a fost justificată cu vorbele
Apostolului Pavel, pe care le întrebuinţau şi calvinii, şi cu cele mai puţin cunoscute
ale lui Marcu din Alexandria39. În plus, pentru a risipi eventuale critici, Dosoftei şi-a
asigurat girul unor renumiţi patriarhi ortodocşi. De altfel, acesta era spiritul în care
funcţiona şcoala Patriarhiei de la Constantinopol. Necesitatea menţinerii
contactului cu populaţiile ortodoxe din Imperiul Otoman, în condiţiile polemicilor
religioase au impus folosirea limbii populare în biserică. Pe fila 25 a celei de a
doua ediţii a Liturghiei (Iaşi, 1683) se menţionează: „cu blagoslovenia svinţii sale
Partenie (preafericitul) şi svîntul nostru oblăduitor şi stăpîn, Papă şi patriarh de
cetatea cea mare a Alexandriei ş-a tot Egiptul, Libiei, Pentapolei, Etiopiei, părintele
părinţilor, păstor păstoriţilor, al treisprezecelea den Apostoli şi giudecător preste
lume, luînd de la svinţia sa voie, tîmplîndu-se la Iaşi sfinţia sa, am tipărit această
svîntă carte să-nţăleagă creştinii sfintele taine”. Scriind întregul titlu al patriarhului
Alexandriei, cu rezonanţă datătoare de autoritate, Dosoftei a urmărit să liniştească
şi să convingă pe cei care, eventual, nu vedeau cu ochi buni liturghia în limba
română. Episcopul Melchisedec Ştefănescu a găsit într-un exemplar al Paremiilor
un fragment de text care fusese inclus de Dosoftei în ediţia a II-a a Liturghierului
din 1683: „Mărturie că nu este oprit a să cînta liturghie rumâneşte”, scrisă în limba
greacă cu litere chirilice. Textul se referă la întrebarea adresată de Marcu patriarhul
Alexandriei, lui Teodor Balsamon patriarhul Antiohiei: „cuvine-se oare, ca preoţii
ortodocşi din Siria, din Armenia şi din alte ţări ortodoxe să ierurgisească în limbile
lor proprii”? Balsamon a răspuns afirmativ, amintind cuvintele Apostolului Pavel,
care spune că Dumnezeu este nu numai al iudeilor, ci al tuturor limbilor, adică al
tuturor popoarelor40. Dosoftei a colaborat cu patriarhul Ioachim al Moscovei de la
38
Ibidem, p. 234; Dincă, Mitropolitul Dosoftei, p. 14-15; Iustin, Ctitoria Mitropolitului
Dosoftei, p. 737.
39
BRV, I, p. 262-263.
40
Dimaras, Istoria lit. neogreceşti, p. 77 şi urm.; BRV, I, p. 262; Ivan, Patriarhi ortodocşi
în Moldova, p. 680; Porcescu, Activitatea mitropolitului Dosoftei, p. 813.
care a primit instalaţia tipografică şi îl aproviziona cu hîrtie. Într-o scrisoare din 29

august 1683, Dosoftei îl informa pe Ioachim despre stadiul activităţii tipografice:
„asemenea mă rog <…> fericite părinte al lui Dumnezeu, să ne trimiţi hîrtie pentru
tipar, ca să împlinim lucrul lui Dumnezeu care l-am început cu sfintele tale
rugăciuni, ajutor şi binecuvîntare <…>, căci pînă acuma, cu ajutorul lui Dumnezeu
şi cu sfînta Ta milostenie am mîntuit următoarele cărţi: Prologurile pentru 6 luni,
din septembrie şi Euchologhiul şi Prorociile pentru tot anul şi Euchologhiul cel mic
şi Sfînta Liturghie, Slujebnicul şi Psaltirea şi acum doresc a înfăptui promisiunea
cu Prologurile din martie pe 6 luni, că la noi e foarte scumpă hîrtia şi mă rog,
sfinte şi milostive părinte al meu, trimite hîrtie“41. Sînt cunoscute legăturile lui
Dosoftei cu omologul său, Teodosie al Ţării Româneşti şi colaborarea permanentă
cu „tizul” său, patriarhul Dosithei al Ierusalimului. Prin argumente de autoritate,
Dosoftei a dovedit că Biserica Ortodoxă nu era împotriva folosirii limbilor
naţionale în cult. Din alt punct de vedere, trebuie remarcate legăturile culturale
vaste pe care le-a avut Dosoftei şi pe care le-a pus în slujba activităţii tipografice,
legături pe care predecesorul său Varlaam nu le-a avut în aceeaşi măsură.
Roadele muncii mitropolitului Dosoftei pe acest tărîm s-au văzut mai
tîrziu, după dispariţia sa de pe scena politico-religioasă a Ţării Moldovei, în anul
1697, cînd s-a imprimat Tîlcuirea liturghiei. În predoslovia scrisă de hatmanul
Lupul Bogdan, care se îngrijise de imprimarea cărţii, acesta i se adresa domnului
Antioh Cantemir astfel: „Măriia ta n-ai făcut această carte să fie numai de un om,
ce să fie de obşte tuturor, că adevăratu că şi svînta liturghie cînd se slujeşte, nu-i
numai pentru preutul, ce pentru toţi cari ascultă. Aşa face şi sămănătoriul, nu
samănă grîul numai pentru hrana lui, ce şi pentru hrana altora. Aşa face şi
neguţitoriul care îmblă pre uscat şi pre mare, nu aduce negoţu numai de triaba lui,
ce aduce şi alte negoaţe multe cît trebuie şi altora <…>. Un odor ca acesta care ne
lipsea din limba noastră <este necesar> ca să înţeleagă nărodul <deoarece, pînă
acum> a cunoaşte tainele şi orînduielile bogoslovii cărţii aceştiia putincioşi nu
eram, şi mai vîrtos şi aceasta din neînvăţătură şi den neînţelegrea limbii”42.
Altă carte cu substraturi polemice a fost Viaţa şi petrecerea sfinţilor (Iaşi,
1682-1686). N. Iorga spunea că „Dosoftei gonea astfel pe calvini, la care se
gîndeşte cînd apără cultul sfinţilor făcători de minuni în prefaţa Proloagelor sale,
din cea mai puternică cetăţuie, şi dădea cartea sfîntă ca hrană sufletească, de citit şi
de ascultat în biserică unui popor întreg. Şi aceste cărţi erau sigure şi curate,
controlate cu originalele elineşti, traduse de-a dreptul după acestea”43. Aceste Vieţi
de sfinţi în care se arată credinţa puternică şi minunile primilor creştini, credinţă
care îi ajuta să sufere cu stoicism torturi îngrozitoare şi apoi moartea, erau orînduite
41
Dragomir, Contribuţii la relaţiile bis. rom. cu Rusia, p. 1197.
42
43
Iorga, Istoria bis., vol. I, p. 402-403.
pe luni, în fiecare zi a lunii serbîndu-se amintirea unuia din ei. Probabil că cererea
societăţii moldovene a timpului pentru Vieţile sfinţilor era mare, deoarece Dosoftei
mărturisea că a tradus cartea „cu pohta blagocestivilor şi lui Dumnedzeu iubiţi
Domnii Ţării Moldovei: Ioan Gheorghe Ghica voievoda şi Ştefan Vasilie voievoda
şi Evstratie Dabija voievoda şi Ioan Duca voievoda şi Iliaşi Alexandru voievoda şi
Ioan Ştefan Petru voivoda şi Ioan Dimitrie Cantacuzino voievoda şi măria sa Ioan
Antonie Ruset voievoda şi cu pofta dumilorsale cinstiţilor boiarii ţării”44.
Ultima carte de combatere a calvinismului a apărut la cîtva timp după
încetarea activităţii mitropolitului Dosoftei, în anul 1690, dar în Ţara Românească.
Este vorba de scrierea lui Meletie Sirigul, Întîmpinare la principiile catolice,
imprimată de colaboratorul lui Dosoftei, Mitrofan.
Importanţa activităţii tipografice a mitropolitului Dosoftei a fost surprinsă
foarte bine tot de N. Iorga: „dacă prefacerea de dogmă din Ardeal rupsese
legăturile ierarhice cu atîtea silinţi dobîndite, cartea bisericească, menită să străbată
orice graniţă politică, ducînd identitatea de credinţă şi de datină pe lîngă identitatea
de grai şi grafie, dădea neamului nostru de pretutindeni, în altă formă religioasă,
unitatea firească şi legitimă de care el avea nevoie”45. De aceea opera tipografică a
lui Dosoftei, determinată într-o măsură însemnată de confruntările interconfesionale
ale vremii, a avut rezultatele scontate.
Tiparul din Ţara Moldovei şi ortodoxia orientală.
În tot evul mediu, înalţii ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Orientale făceau dese
vizite în Ţările Române pentru a obţine ajutor, între altele şi sub forma înfiinţării
unor tipografii cu care să se poată întreţine Ortodoxia ameninţată de prozelitismul
catolic sau protestant în Orientul aflat sub stăpînire otomană. Ţara Moldovei a fost
vizitată în a doua jumătate a secolului al XVII-lea de patriarhii Ierusalimului Paisie
(1649) şi Nectarie (septembrie 1663-aprilie 1664) şi Partenie al Alexandriei. În anul
1693, patriarhii Gherasim al Alexandriei şi Iacob al Bizanţului au oficiat chiar, slujba de
înmormîntare a domnului Constantin Cantemir.
Patriarhul care s-a legat de producţia tipografică din Ţara Moldovei a fost
Dosithei al Ierusalimului. Din timpul acestuia, tiparul grecesc şi-a deplasat centrul
de activitate polemică anticatolică şi anticalvină în Ţările Române, la Iaşi şi la
Bucureşti, unde a beneficiat de concursul decisiv al domnilor şi cărturarilor români.
Ţările Române au fost singurele ţări ortodoxe în care a putut lucra tiparul grecesc
pentru a întări unitatea lumii ortodoxe. Tiparul grec de la Iaşi şi Bucureşti a avut o
funcţie de întărire a ortodoxiei într-o vreme cînd asta exprima însăşi conştiinţa de
neam, căpătînd şi o semnificaţie politică şi culturală. Pe de o parte, el servea drept
substitut al unui tipar autohton grecesc care nu putea să funcţioneze în regimul de
intoleranţă din Imperiul Otoman, iar pe de alta, a avut rolul de tipar misionar şi de
44
45
Iorga, Istoria bis., vol. II, p. 115.
instrument al unei ortodoxii militante în serviciul patriarhiilor greceşti, al celei

ecumenice de la Constantinopol şi cu deosebire al celei de la Ierusalim46.
În dezvoltarea tiparului grecesc în Ţările Române se deosebesc cîteva
etape, prima fiind cea a mecenatului domnesc al românilor. Există opinii conform
cărora această etapă s-a desfăşurat în Ţara Românească, în timpul domnilor Ştefan
Cantacuzino şi Constantin Brîncoveanu, „conştienţi de rolul care le revine în
perioadele tulburi ale luptelor dogmatice dintre Reformă şi Contrareformă, de
apărare a ortodoxiei, adică a lumii sud-est europene împotriva infiltrărilor tot mai
insidioase ale propagandei catolice”47. În mod corect, studiul trebuie să înceapă,
chiar şi pentru tiparul grecesc, cu Iaşii lui Vasile Lupu, în timpul căruia s-a publicat
în limba greacă în anul 1642, Decretul Patriarhului Partenie, operă normativă prin
care s-a comunicat în întreaga arie ortodoxă grecofonă dogmele ortodoxe stabilite
prin Sinodul de la Iaşi. A doua etapă, mult mai importantă din punctul de vedere al
producţiei tipografice, s-a desfăşurat tot în Ţara Moldovei, la mănăstirea Cetăţuia
de lîngă Iaşi. Atunci s-au tipărit cu susţinerea financiară a domnului Gheorghe Duca
şi prin efortul tipografului Mitrofan, primele lucrări de polemică religioasă în limba
greacă, născute din dezbaterile Sinodului de la Ierusalim prin care s-au oprit
aproape în totalitate imixtiunile ideologice ale Reformei în Ortodoxie. În Ţara
Românească s-a derulat abia a treia etapă din evoluţia tiparului grec în Ţările
Române, etapă iniţiată de acelaşi Mitrofan, care a continuat în Muntenia ce s-a
început la Iaşi. Analiza relevă rolul lui Gheorghe Duca, al mitropolitului Dosoftei
şi al lui Mitrofan în declanşarea în spaţiul românesc a unei adevărate campanii
culturale în a doua jumătate a secolului XVII şi la începutul celui de al XVIII-lea.
În a doua jumătate a secolului al XVII-lea, Congregaţia de Propaganda
Fide răspîndea în Balcani şi în Orient cărţi de popularizare a doctrinei catolice care
prezentau deosebirile dogmatice: primatul şi autoritatea Papii, durata şi natura
tainei transsubstanţierii euharistice, adică principiile adoptate la conciliul de Unire
de la Florenţa. Catolicii au provocat sciziuni între ortodocşi iar discuţiile teologice
au intrat în sfera intrigilor politice. Elementul politic de separare îl constituia
problema posesiunii Sfîntului Mormînt, revendicat simultan de Papă şi de
Patriarhul Ierusalimului. Uneori, în disensiuni interveneau ţarul şi sultanul otoman,
amplificînd rivalităţile şi făcînd ca unii patriarhi să fie acuzaţi de trădare, arestaţi şi
ucişi (patriarhul de Ierusalim, Paisie (1645-1660) a fost închis; al Constantinopolului,
Partenie, a fost spînzurat de turci în 1657, chiar în sîmbăta Paştilor)48. De multe,
patriarhii orientali găseau ajutor şi protecţie doar în Ţările Române, motiv pentru
care le vizitau foarte des.
46
La Ivan, Patriarhi ortodocşi în Moldova, o bogată bibliografie asupra subiectului;
Simonescu, Le monastere de Cetătzuia, p. 359-360; Danielopolu-Danielopolu, Carte şi
tipar, p. 164 şi 259; Molin, Cărţi şcolare tipărite în Ţările Române, p. 33.
47
Papacostea-Danielopolu, op. cit., p. 256.
48
Ibidem, p. 160-162; Simonescu, Le monastere Cetătzuia, p. 359-360.
Pentru a opri amestecul reformaţilor în Biserica Ortodoxă, din iniţiativa lui

Dosithei Notaras în anul 1672 s-a întrunit la Ierusalim un Sinod în care s-au stabilit
graniţele dogmatice între Ortodoxismul oriental şi protestantism, iar lucrările
întemeiate pe dezbaterile Sinodului au fost imprimate în tipografia de la mănăstirea
Cetăţuia din Iaşi, închinată Patriarhiei de Ierusalim. Acţiunea tipografică de
anvergură menită să întărească Ortodoxia prin opere polemice a fost iniţiată de
Dosithei Notaras, un apărător sever al celei mai stricte ortodoxii, abil polemist şi
înverşunat agitator împotriva papalităţii. Dosithei, „cel mai luminat şi mai activ pe
terenul cultural dintre prelaţii greci ai secolului al XVII-lea, <…> deopotrivă de
impunător prin cunoştinţele, vîrsta şi maiestatea ce-i era întipărită în figură“49, a
înţeles importanţa pentru Ortodoxie de a se apăra pe propriul teritoriu şi a ales
pentru îndeplinirea vastului său program Ţările Române, unde găsea o tradiţie
puternică de apărare a Ortodoxiei.
Patriarhul Dosithei cunoştea bine Ţările Române, pe care le-a vizitat în
total de opt ori, între anii 1669 şi 1707. Numărul mare de vizite pe care Dosithei le-a
făcut aici l-au îndreptăţit pe Dan Simonescu să spună că patriarhul a făcut din
Ţările Române a doua reşedinţă a Sfîntului Scaun de la Ierusalim. La Iaşi, el a stat
la mănăstirea Cetăţuia, care a jucat rolul de a doua reşedinţă a Sfîntului Scaun de la
Ierusalim pînă la moartea lui Gheorghe Duca, în 1685. Mişcarea pornită de
Dosithei Notaras la Iaşi urmărea să clarifice deosebirile de credinţă între Ortodoxie
şi calvinism şi mai ales catolicism, pentru a anihila orice posibilitate de erezie50.
Patriarhul era conştient de importanţa tiparului în confruntările religioase,
motiv pentru care dorea să aibă o tipografie proprie, în care să imprime cărţile
necesare, nu de cult, ci de polemică teologică. Dosithei folosise tiparul încă din
anul 1677, cînd a imprimat la Veneţia în tipografia fraţilor Glykys, Prescurtarea de
istorie sacră a patriarhului Nectarie. Cu siguranţă că lucrarea a apărut tot cu sprijin
moldovenesc, deoarece a fost închinată lui Antonie vodă Ruset, în care grecii
vedeau şi pe luptătorul pentru neamul lor. În Istoria patriarhilor Ierusalimului,
Dositei relatează despre înfiinţarea tipografiei greceşti din Ţara Moldovei: „în anul
1680, fiind în Iaşi şi văzînd pe moldoveni că au tipografie, iar grecii nu, muream de
necaz. Iar Dumnezeu, conducătorul şi săvîrşitorul celor bune, ne aduce pe un
român ieromonah, anume Mitrofan şi i-am dat şasezeci de lei şi ne-a construit o
tipografie nouă”51. Dosithei a urmărit cu atîta insistenţă îndeplinirea programului,
încît pentru a-şi atinge scopul s-a deplasat şi în Ţara Românească, iar activitatea i-a
49
Melchisedec, Biserica română în luptă cu protestantismul, p. 113; Dimaras, op. cit., p.
144; Molin, Cărţi şcolare tipărite în Ţările Române, p. 34; Cândea, Prezenţe culturale
rom., p. 10; Simonescu, Le monastere Cetătzuia, p. 360; Iorga, Istoria lit. rom., p. 29.
50
Simonescu, Le monastere Cetătzuia, p. 360-361; Iorga, Istoria lit. rom., p. 56; idem,
Studii şi doc., vol. VII, p. CLXIII.
51
Stăniloaie, Patriarhul Dosoftei al Ierusalimului, p. 24; Băltuţă, Tipografia greacă de la
Cetăţuia, p. 581; Iorga, Istoria lit. rom., p. 29; Bulat, „Tiparniţele” moldoveneşti, p. 352.
fost continuată de nepotul său, alt mare patriarh, Hrisant Notaras, ambii tipărind
cărţi la Bucureşti, Snagov şi Rîmnic, dar şi de alţi cărturari greci care au fost bine
primiţi la curţile domnilor români52.
În anul 1682, la cererea patriarhului Dosithei al Ierusalimului, domnul
Gheorghe Duca a întemeiat la mănăstirea Cetăţuia la o tipografie în limba greacă.
Numită „patriarhală şi domnească”, imprimeria a funcţionat aici pînă în anul 1694,
cînd a fost mutată la mănăstirea Sf. Sava din Iaşi, în case zidite special în acest
scop. Mănăstirea Cetăţuia fusese închinată patriarhiei de Ierusalim încă din anul
1669, în timpul unei vizite a aceluiaşi Dosithei, care încă nu era patriarh.
Mănăstirea Sf. Sava era închinată tot Sf. Mormînt şi a continuat opera de cultură
începută la mănăstirea Cetăţuia53.
Aşezarea tipografiei la mănăstirea Cetăţuia nu a fost întîmplătoare,
deoarece acolo se desfăşura o bogată activitate culturală ce poate fi delimitată în
două perioade importante: cea dinaintea tipografiei (1669-1681) şi cea generată de
funcţionarea tipografiei greceşti (1681-1694). În prima perioadă, mănăstirea
Cetăţuia, fiind închinată Patriarhiei din Ierusalim, a dobîndit prestigiu ca
reprezentantă a Sf. Mormînt în Ţara Moldovei. Patriarhul Dosithei l-a adus la Iaşi
pe Nicolae Kerameus, teolog şi filosof, celebru profesor la şcoala Patriarhiei din
Constantinopol, care a studiat la Veneţia, bun prieten al patriarhului Nectarie al
Ierusalimului şi care a fondat la Iaşi o şcoală similară celei de la Constantinopol.
Nicolae Kerameus a murit în anul 1672 şi a fost înmormîntat în mănăstirea
Cetăţuia, care i-a moştenit biblioteca remarcabilă. Se pare că din biblioteca acestuia
a copiat şi patriarhul Dosithei un tratat conţinînd argumente împotriva supremaţiei
Papii, pe care l-a publicat în anul 1705 la Rîmnic. Alt cărturar renumit legat de
activitatea culturală a mănăstirii Cetăţuia a fost Ieremia Cacavela, care studiase la
Lipsca şi Viena teologia, retorica şi filosofia, era cunoscător al limbilor de cultură
ale epocii: latina, greaca veche, ebraica şi italiana şi a fost profesorul viitorului
domn al Ţării Moldovei, Dimitrie Cantemir. La Cetăţuia a stat în anul 1674 şi
Dosoftei mitropolitul Ţării Moldovei, unde a scris Molitvenicul de-nţăles, imprimat
la Iaşi în anul 1681. În perioada anterioară înfiinţării tipografiei greceşti,
mănăstirea Cetăţuia a fost centrul cultural de fuziune a culturii moldovene cu
interesele ortodoxe în general54. Înfiinţatea tipografiei de la Cetăţuia a fost
considerată de învăţaţii contemporani o replică la „îngîmfarea apuseană“ şi un
52
Bădărau, Caproşu, Iaşii vechilor zidiri, p. 108; Seşan, Sinodul de la Iaşi, p. 635; Cîndea,
Mărturii rom. peste hotare, p. 10; Iorga, Istoria literaturii rom., p. 29; Ivan, Patriarhi
ortodocşi în Moldova, p. 694; Simonescu, Le monastere Cetătzuia, p. 360-361; Bulat,
Românii ortodocşi, p. 21-22.
53
Bădărău, Caproşu, Iaşii vechilor zidiri, p. 108 şi 236; Crăciunaş, în Patriarhia Ierusalimului,
p. 695, scrie în mod eronat că tipografia greacă s-a înfiinţat la m-rea Galata.
54
Băltuţă, Tipografia greacă de la Cetăţuia, p. 579; Iorga, op. cit., p. 32; Simonescu, op.
cit, p. 361.
triumf al Ortodoxiei asupra catolicismului. Într-o epigramă din prefaţa primei cărţi
tipărite aici, Respingerea primatului papal, Nicolae Kerameus spunea:
„Occidentul, în orgoliul său, se lăuda că a fost în trecut superior Orientului Ortodox
în ceea ce priveşte ştiinţa limbii greceşti şi tipărirea de cărţi. După puţin, aceste
două lucruri au fost realizate aici <la Iaşi> pentru credincioşii noştri; lucrurile
acestea sînt lauda lor, iar Dumnezeu <este> al Răsăritenilor”55. Tipografia de la
Cetăţuia a fost prima imprimerie în limba greacă din Orientul Ortodox cu o
activitate militantă. Anterior mai existase o tipografie în limba greacă la
Constantinopol în timpul lui Chiril Lucaris, dar nu lucrase decît foarte puţin. Cărţi
greceşti se tipăreau în ateliere din ţările catolice sau protestante apusene, motiv
pentru care, de multe ori erau suspectate de concesii ideologice făcute mediilor
religioase locale (vezi cazul Catehismului apărut la Geneva în 1629 şi atribuit lui
Chiril Lucaris). În plus, în Apus nu se puteau tipări decît cărţi de cult, operele
polemice nefiind acceptate56.
Potrivit lui N. Iorga, Dosithei a întemeiat tipografia de la Cetăţuia cu banii
săi. Credem că domnul Ţării Moldovei a oferit banii necesari pentru înfiinţarea
tipografiei, aşa cum a finanţat şi funcţionarea ulterioară a acesteia. Ipoteza este
sprijinită de o scrisoare a lui Dosithei din anul 1683către Duca vodă, prin care îl
îndeamna să suporte cheltuielile tipăririi cărţii În contra ereziilor. De altfel, se pare
că Dosithei a fost numit patriarh la 23 ianuarie 1669, cînd avea doar 28 de ani, tot
datorită ajutorului dat de domnul Ţării Moldovei, Gheorghe Duca57.
Atelierul a fost încredinţat unor români cunoscători de limba greacă,
conduşi de Mitrofan, cunoscutul tipograf, care lucra şi la atelierul Mitropoliei.
Conform unor ipoteze mai vechi, tipografia greacă ar fi lucrat în concurenţă cu
atelierul românesc de la Mitropolie58, dar astăzi ştim că tipografia de la Cetăţuia a
colaborat cu atelierul mitropolitan; este suficient să amintim doar că Mitrofan,
tipograful Mitropoliei, a trecut la Cetăţuia şi că a lucrat aici chiar şi după ce a
căpătat rangul de episcop de Huşi.
Cea dintîi carte apărută la mănăstirea Cetăţuia a fost întîmpinarea
patriarhului Nectarie, În contra supremaţiei Papii, tipărită în anul 1682, de
ieromonahul Mitrofan59, pentru combaterea catolicismului sub forma uniaţiei.
55
BRV, I, p. 252; Molin Cărţi şcolare tipărite în Ţările Române, p. 35.
56
Turdeanu, Le livre grec en Russie, p. 70.
57
Iorga, Istoria lit. rom., p. 29; Stănioaie, Patriarhul Dosoftei al Ierusalimului, p. 24-25;
Ivan, Patriarhi ortodocşi în Moldova, p. 694; Molin, Cărţi şcolare tipărite în Ţările
Române, p. 36; Simonescu, Le monastere Cetătzuia, p. 360.
58
Bădărău, Caproşu, op. cit., p. 108-şi 236.
59
BRV, I, p. 251-254. Doru Mihăescu considera că aceasta a fost prima tipăritură în limba
greacă din Ţările Române (Mihăescu, Mitrofan, episcopul de Huşi, p. 317). De fapt, primul
imprimat în limba greacă a fost Decretul patriarhului Partenie, care a inaugurat tipografia
de la mănăstirea Trei Ierarhi din Iaşi, în anul 1642, chiar dacă este doar o foaie volantă.
Dosithei Notaras a declanşat polemica imprimînd un text fundamental pentru

apărarea ortodoxiei, cartea răspunzînd uneia din tezele principale ale doctrinei
catolice. Cît de greu fusese obţinut acest succes mărturisea Dosithei în prefaţă.
Evocîndu-l pe ieromonahul Mitrofan care a înfiinţat tipografia de la mănăstirea
Cetăţuia, Dosithei spunea: „îi dăm cheltuială şi hîrtie, trimitem şi cartea lui
Nectarie <…> şi, în contra aşteptării noastre, se tipăreşte”. Dosithei îi mulţumea
Ducăi vodă într-o scrisoare publicată în prefaţă că a ajutat la înfiinţarea tipografiei,
flatîndu-i ambiţia şi spunînd că, asemenea lui Alexandru cel Mare care nu poate fi
gelos pe gloria tatălui său Filip, Duca se putea considera superior lui Vasile Lupu,
pe care l-a depăşit prin crearea tipografiei greceşti şi prin sprijinul acordat
ortodocşilor cărora le-a facilitat cunoaşterea doctrinei ortodoxe. Tipăriturile
constituie, credea Dosithei, „o armă invincibilă împotriva tuturor schismelor şi a
tuturor ereziilor”. Pentru că Duca fusese numit de turci „marele guvernator al
întregii Ucraine“, patriarhul Dosithei sublinia în prefaţă importanţa tipografiei şi
pentru viaţa religioasă a Rusiei ortodoxe. Pentru excepţionala lui faptă de ctitor,
Gheorghe Duca era elogiat ditirambic şi de Nicolae Kerameus, profesor la Iaşi,
colaborator la activitatea tipografică: „tu, ca un alt Eliseu, primind de la Dumnezeu
cărarea respectului, înfrumuseţîndu-te prin facerea de bine şi luptînd cu
înţelepciune, te-ai încărcat de cinstire prin înfiinţarea tipografiei greceşti”60.
Tipografia grecească de la Cetăţuia a iniţiat un program de ortodoxism
militant. Cărţile de la Iaşi constituau replica dată de ortodoxie tendinţei de infiltrare
politico-religioasă a Vaticanului în Orient printr-o vastă producţie tipografică
destinată popoarelor ortodoxe din Europa de sud-est şi din Orient şi la acel
program politico-religios au participat marii învăţaţi ai vremii. Corectori în
tipografia de la Iaşi au fost, alături de Mitrofan, Ieremia Cacavela şi Ioan Molibdos
din Heraclea, „notar al Marii Biserici din Constantinopol”. La traducerea cărţilor
greceşti în limba rusă au contribuit Nicolae Milescu spătarul şi mitropolitul
Dosoftei în timpul exilului în Polonia. Într-o scrisoare trimisă din Bucureşti la 6
martie 1698, Dosithei îl informa pe omologul Adrian al Moscovei: „acum tipărim
cărţi în Iaşi, foarte raţionale împotriva Latinilor, din care vom trimite sfinţiei
voastre 30 de cărţi deosebite. Şi aici, în Ţara Românească, voievodul <Constantin
Brîncoveanu> tipăreşte mii de cărţi. Şi alte cărţi se vor tipări după rugămintea mea,
cu cheltuiala voievodului”61. Patriarhul Adrian al Moscovei şi antecesorul său
Ioachim fuseseră atraşi de patriarhul Dosithei într-o acţiune de traducere în limba
rusă a cărţilor greceşti tipărite în Ţările Române. În acest scop, au fost trimise la
Moscova pentru a fi traduse următoarele cărţi imprimate la mănăstirea Cetăţuia:
Contra primatului papal (1682), Cartea dragostei (1692-1694) şi Ioan Eugenicos,
60
BRV, I, p. 254; Simonescu, Le monastere Cetătzuia, p. 362-363; Molin, op. cit., p. 35.
61
Papacostea-Danielopolu, op. cit., p. 256-257; Erbiceanu, Bărbaţi culţi, p. 17, scrie că Ioan
Molibdos era „de loc din Perint”; Panaitescu, Patriarhul Dosithei al Ierusalimului, p. 101.
Împotriva unirii de la Conciliul de la Florenţa. Anghel Sumakios din Zante a

primit şi el cărţile tipărite de Dositei la Iaşi62. Scopul urmărit de conducătorii
ortodoxiei orientale a putut fi atins deoarece tipografia a fost susţinută financiar de
domnii Moldovei, iar cărţile s-au distribuit gratuit.
În 1683 s-a imprimat la mănăstirea Cetăţuia cartea lui Simeon din
Tessalonic, În contra ereziilor, cu cheltuiala domnului Gheorghe Duca, îngrijirea
lui Ioan Molivdos şi munca efectivă a ehipei conduse de Mitrofan, devenit între
timp episcop de Huşi. Se observă o largă implicare cultural-politică pentru a face
posibilă apariţia cărţilor în tipografia mănăstirii Cetăţuia. Impactul celei dintîi cărţi
ieşite de sub teascurile de la Cetăţuia a fost puternic, ea fiind bine cunoscută în
Europa vremii. Este sugestiv că în 1714 a fost recenzată de orientalistul francez
Nicolas Barat la Amsterdam, fapt ce atestă calitatea ediţiei ieşene63.
La sfîrşitul anului 1683, din cauza tulburărilor politice activitatea
tipografică s-a oprit. Tiparniţa grecească a început să imprime din nou abia în anul
1685, cînd Dositei a editat Rînduiala Sfinţilor martiri Serghie şi Bachus64 pentru
Şerban Cantacuzino domnul Ţării Româneşti, a cărui ctitorie, mănăstirea
Cotroceni, avea şi hramul celor doi sfinţi. Lucrul în tipografie a încetat din nou, un
an mai tîrziu, în 1686, cînd polonii au năvălit în Ţara Moldovei, după asediul
Vienei, iar patriarhul Dositei şi-a mutat activitatea în Ţara Românească.
Există unele opinii conform cărora, o dată cu plecarea la Bucureşti,
patriarhul Dosithei ar fi luat cu sine şi tipografia greacă de la mănăstirea Cetăţuia65.
Ipoteza este însă contrazisă de studiul tehnicii şi a organizării producţiei tipografice
în epocă. Se ştie că în Ţara Românească era o bogată activitate tipografică şi, cu
siguranţă că domnului Constantin Brîncoveanu i-a fost uşor să achiziţioneze cîteva
garnituri de litere pentru înzestra o tipografie grecească. Dosithei a călătorit mult
între Ţările Române, iar ipoteza că ar fi purtat mereu cu sine instalaţia tipografică
şi meşterii de care avea nevoie nu este plauzibilă.
Revenit în Ţara Românească, patriarhul Dosithei a intrat în conflict cu
Constantin Brîncoveanu din cauza teologului grec Ioan Cariofil, cu care era rival,
nu a mai putut să tipărească ce îl interesa şi a fost nevoit să se întoarcă la Iaşi66. La
mănăstirea Cetăţuia a editat o culegere de scrieri aparţinînd mai multor scritori
adversari ai unirii religioase proclamate la Sinodul de la Forenţa din anul 1439,
Cartea schimbării sau Volumul împăcării. Lucrarea conţine scrieri polemice în
care s-au expus argumentele care au combătut ideile unioniste catolice de-a lungul
timpului. Imprimarea a durat destul de mult, din 1692 (data din josul titlului), pînă
62
Iorga, Studii şi doc., vol. XVI, p. 409, CCCXXXVII; idem, Istoria bis., I, p. 416-417.
63
64
BRV, I, p. 227; prefaţa scrisă în Iaşi, 1685.
65
Molin, Cărţi şcolare tipărite în Ţările Române, p. 36-37.
66
Turdeanu, op. cit., p. 72; Stăniloaie, Patriarhul Dosoftei al Ierusalimului, p. 51.
în februarie 1694. În martie 1693 murise Constantin Cantemir, a urmat domnia de

o lună a fiului său Dimitrie, după care turcii au numit domn pe Constantin Duca.
Abia sub acesta tipografia a putut să-şi recapete avîntul, Constantin Duca vodă
(Duculeţ) fiind unul dintre cei mai distinşi învăţaţi din secolul XVII, un elenist cu
pregătire filosofică a cărui cultură era lăudată unanim de contemporani şi care, în
secolul său a fost întrecut doar de Nicolae Mavrocordat67.
În anul 1694, activitatea tipografică a fost reluată la mănăstirea Sf. Sava
din Iaşi. Aici a apărut o carte polemică avîndu-l ca autor pe însuşi Dositei
patriarhul Ierusalimului, Manual contra lui Ioan Karyophylles, tipărită de Dimitrie
Pădure în 1694, tot în limba greacă. Ioan Cariofil s-a născut la începutul secolului
XVII, şi-a făcut studiile în Şcoala Patriarhală din Constantinopol unde l-a avut ca
profesor pe renumitul filosof peripatetician Teofil Coridaleu, căruia i-a şi urmat la
direcţia şcolii, în preajma anului 1640. Era înrudit cu cele mai însemnate familii
din Fanar, a jucat un rol important în viaţa Patriarhiei ecumenice şi a cunoscut bine
Ţara Românească, fiind vistier în timpul lui Radu Leon (1664-1669). A revenit în
Bucureşti în anul 1679. Distins teolog şi filosof, celebru prin predicile ţinute în
Biserica Patriarhiei din Constantinopol, Ioan Cariofil a generat însă rivalităţi ce i-au
provocat prigonirea, intrînd în conflict cu Dositei al Ierusalimului şi cu Alexandru
Mavrocordat Exaporitul, care au obţinut acuzarea lui pentru împărtăşirea doctrinei
calvine. Într-un sinod convocat ad-hoc la Constantinopol în anul 1691, Cariofil a
fost osîndit ca eretic şi îndepărtat de la Patriarhie, fiind nevoit să se refugieze în
Ţara Românească. Constantin Brîncoveanu şi stolnicul Constantin Cantacuzino l-au
primit cu mare cinste şi l-au găzduit în mănăstirea Radu Vodă pînă la sfîrşitul
vieţii. La Bucureşti, Ioan Cariofil a fost rugat de stolnicul Cantacuzino să răspundă
la cîteva probleme legate de unele dogme controversate. Teologul a lămurit
chestiunile într-o carte pe care nu a reuşit să o publice cît a trăit, dar care a circulat
în manuscris. După moartea lui Ioan Cariofil, patriarhul Dositei cunoscînd
manuscrisul, a publicat în tipografia din Iaşi, la 1694 un Manual împotriva lui
Cariofil, în care i-a combătut opiniile, adăugînd la sfîrşit Tomosul sinodal alcătuit
împotriva lui în 1691 şi semnat de Calinic patriarhul Constantinopolului şi de
Dositei al Ierusalimului. Pentru reabilitarea memoriei lui Cariofil şi ca răspuns la
publicaţia lui Dositei, Constantin Brîncoveanu şi stolnicul Cantacuzino l-au
îndemnat pe Antim Ivireanul să imprime manuscrisul lui Ioan Cariofil, Manual
despre cîteva nedumeriri şi soluţiuni, la tipografia din Snagov în anul 1697.
În 1694, Dositei a mai scos de sub tipar la Iaşi Tomul împăcării, a doua
carte din trilogia sa polemică anticatolică încheiată cu Tomul Bucuriei, tipărit la
Rîmnic în 1705. Cartea s-a imprimat tot ca replică, de data aceasta la o scriere a lui
Leon Allatius, Manual despre Duhul Sfînt, o critică la adresa Bisericii Ortodoxe
care circula în Ţara Moldovei prin anul 1692. În acel an începuse imprimarea
67
BRV, I, p. 338; Russo, Studii istorice greco-române, II, p. 423, nota 1.
Tomului împăcării (data din josul titlului) dar instabilitatea politică din Ţara
Moldovei ce a avut ca efect şi încetarea finanţării tipografiei, a împiedicat apariţia
cărţii pînă în 1694. Altă lucrare scoasă la mănăstirea Cetăţuia a fost cuvîntarea lui
Ioan Eugenikos împotriva aceluiaşi Sinod de Unire de la Florenţa, la care Ioan
luase parte: Discurs contra hotărîrei Sinodului de la Florenţa, în 169468.
După imprimarea acestor cărţi, Dositei s-a mutat din nou la Bucureşti, dar
s-a întors încă o dată la Iaşi în anul 1698 pentru a publica Tomul dragostei asupra
latinilor, a cărei prefaţă o scrisese în 1697 în Ţara Românească. Cartea, numită de
N. Iorga „o compilaţie războinică“69, cuprinde 25 scrieri din diferite timpuri
împotriva catolicismului: chestiunea primatului papal, a purcederii Sfîntului Duh, a
eucharistiei şi a botezului, între care şi scrieri ale patriarhului Filotei al
Constantinopolului din veacul XV, hotărîri sinodale, scrisori de împăraţi şi
patriarhi, note împotriva unor lucrări de polemică, tratate ale lui Marcu Eugenikos,
duşmanul Unirii proclamată la Florenţa. Cu această carte, opera tipografică în
limba greacă iniţiată de Dositei al Ierusalimului la Iaşi s-a încheiat, după 1698 el
retrăgîndu-se definitiv în Ţara Românească. Deşi a cunoscut o puternică înflorire în
timpul lui Antim Ivireanul, tipografia grecească de la Bucureşti şi-a pierdut
importanţa ca entitate editorială de sine stătătoare pe care o avusese la Iaşi.
În timp ce alte mănăstiri moldoveneşti (Neamţul, de exemplu), au fost
centre de literatură în limba română, mănăstirea Cetăţuia s-a afirmat, dimpotrivă,
ca o instituţie eclesiastică larg protectoare a popoarelor din Orient, într-un moment
în care acestea erau expuse la mari pericole cauzate de tulburări religioase.
Mănăstirea Cetăţuia, la fel ca Snagovul din Ţara Românească, a introdus în
domeniul religios un element nou ce a avut drept consecinţă un aspect important al
culturii româneşti la sfîrşitul secolului XVII şi începutul secolului XVIII: afirmarea
rolului preponderent al românilor în opera de conservare şi progresul pe care l-au
asigurat literaturii ortodoxe în limba greacă70.
Altă etapă în activitatea tipografică militantă la Iaşi a început la mănăstirea
Sf. Sava în anul 1714, în vremea domnului Nicolae Mavrocordat. Contextul este
înfăţişat de cronicarii vremii: „Nicolae vodă s-a bucurat mult de venirea în ţară pe
timpul domniei sale <în 1713>, a unui bărbat atît de învăţat şi sfînt <patriarhul
Hrisant Notara al Ierusalimului>, căci avea de gînd să facă două lucruri bune, care
nu erau în ţară, adică tipografie şi şcoală. Deci a vorbit despre aceasta cu
Preafericitul patriarh, care <…> l-a îndemnat mult să înceapă aceste fapte plăcute
lui Dumnezeu. Şi aşa a trimis Nicolae vodă de a adus meşteri tipografi, atît pentru
68
BRV, I, p. 337-338; Russo, op. cit., p. 185-188; Băltuţă, op. cit., p. 585; Stăniloaie, Patriarhul
Dosoftei al Ierusalimului, p. 50; BRV, I, p. 338; Iorga, Istoria bis., p. 420-421.
69
BRV, I, p. 369; Erbiceanu, Bibliografia greacă, p. 999; Iorga, Istoria lit. rom., p. 56-57;
idem, Studii şi doc., vol. II, p. CCXIII-XXIV; idem, Istoria bisericii, I, p. 421.
70
Molin, op. cit., p. 36-37; Simonescu, Le monastere Cetătzuia, p. 358.
slovele greceşti, cît şi pentru cele slavoneşti. Şi clădind case la mănăstirea Sf. Sava
a aşezat acolo tipografia, unde în scurtă vreme s-a început tipărirea cărţilor. De
asemenea, a adus şi dascăli pentru limbile greacă veche şi nouă, pentru slavonă şi
română şi a orînduit ca plata cuvenită lor s-o primească în fiecare an din veniturile
domneşti. Nicolae vodă a făcut şi hrisov domnesc cu pedepse aspre, pentru ca
acestea să rămînă neschimbate şi să poată învăţa aici carte oricine va voi, fără plată.
Şi le-a dat pe amîndouă, atît şcoala cît şi tipografa, în seama preafericitului patriarh
ca să aibă grijă de chiverniseala lor, iar în timpul lipsei patriarhului din ţară să le
poarte de grijă epitropii săi, aleşi dintre egumenii mănăstirilor închinate Sfîntului
Mormînt”71. În acea etapă s-au tipărit lucrări de doctrină ortodoxă: Sinopsis, în
1714 (în limba greacă), Liturghia (textul este slavon, doar tipicul, cîteva rugăciuni
şi o bucată de citit sînt în româneşte) şi Expunerea credinţei ortodoxe de Ioan
Damaschin (în limba greacă), în 1715. Ultima, pînă la p. 231 conţine teologia lui
Damaschin şi, după expresia lui N. Iorga, era o carte „potrivită tocmai pentru
aceste timpuri de luptă“72. După cum îl înştiinţa marele retor Constantin, probabil
îngrijitorul imprimării, pe Hrisant Notara la 8 iulie 1716, lucrarea era cerută şi de
„preosfinţitul din Bethleem“73, Bethleemul fiind un debuşeu obişnuit al cărţilor
imprimate în Ţara Moldovei. Expunerea credinţei ortodoxe a fost imprimată pentru
prima dată în româneşte abia în secolul XIX, de Gherontie şi Grigorie la tipografia
mănăstirii Neamţ.
Tipografia de la mănăstirea Sf. Sava s-a integrat într-o măsură mai mare
decît cea de la Cetăţuia în viaţa culturală a Ţării Moldovei. În atelierul de la Sf.
Sava s-au imprimat şi cărţi destinate românilor (Liturghia), spre deosebire de cel de
la Cetăţuia care a funcţionat în primul rînd pentru ortodoxia orientală grecofonă.
Prin urmare, activitatea tipografică coordonată de domnul Ţării Moldovei Nicolae
Mavrocordat şi de patriarhul Hrisant al Ierusalimului trebuie studiată ca avînd o
legătură de continuitate cu întemeierea şcolii şi a tipografiei de la mănăstirea Trei
Ierarhi de Vasile Lupu, în prima jumătate a secolului XVII şi cu înfiinţarea, la
1679, a unei şcoli domneşti şi a unei tiparniţe la Mitropolie. În primul caz, pentru
înfiinţarea tipografiei, domnia a apelat la Petru Movilă de la Kiev, în al doilea caz,
inţiativa a aparţinut mitropolitului Dosoftei al Ţării Moldovei, dar în cazul
tipografiei de la Sf. Sava, domnul nu a mai recurs la Mitropolia ţării, deşi
mitropolitul Ghedeon apare în prefeţele cărţilor imprimate acolo.
Din Ţările Române, patriarhii Dositei şi Hrisant Notara în colaborare cu
mitropoliţii Dosoftei şi Ghedeon, cu patriarhii Moscovei şi cu învăţaţi greci au
răspîndit în lumea ortodoxă principalele lucrări de doctrină şi de polemică pentru a
opune rezistenţă tezelor catolice şi protestante. Tipografiile în limba greacă de la
71
Cronica Ghiculeştilor, p. 177-178; Axintie Uricariul, p. 158.
72
BRV, I, p. 494, 497-499 şi 501; Iorga, Istoria lit. rom., p. 56-57; idem, Studii şi doc., vol.
VII, p. CCXIII-CCXIV.
73
Hurmuzachi-Iorga, Doc., vol. XIV, 2, p. 791-792; Cicanci, Cărturari greci, p. 46.
Iaşi confirmă „rolul preponderent al românilor în opera de conservare şi progresul

pe care îl asigură literaturii ortodoxe în limba greacă“, în difuzarea culturii
ortodoxe în general74.
Din punct de vedere cantitativ, tipografia românească ajunsese aproape să
ia locul marii tipografii de la Lavra Pecerska de la Kiev, iar calitativ „îşi dovedeşte
practic rolul cultural absolut şi exclusiv. Prin număr, dar mai ales prin învăţăturile
lor, imprimatele din secolul al XVII-lea şi începutul celui de-al XVIII-lea
constituie termometrul cultural românesc”75. Activitatea tipografică a patriarhilor
Dositei şi Hrisant Notara în Ţara Moldovei a avut şi efecte civilizatoare mult mai
largi, contribuind la creşterea nivelului cultural al comuntăţilor ortodoxe ale căror
interese le-au servit. Se admite chiar, că fără tipografiile, şcolile, societăţile şi
grupările de intelectuali aflate în mediul cultural românesc, dezvoltarea culturii
sud-est europene ar fi parcurs alt destin decît cel pe care îl cunoaştem astăzi76.
În secolul XVIII, alte comunităţi ortodoxe care au beneficiat de producţia
tipografică din Ţările Române, au fost cele arabe. Importanţa fenomenului trebuie
afirmată cu atît mai mult cu cît istoricii arabi înşişi consideră mişcarea cultural-
religioasă desfăşurată în Ţările Române drept începutul redeşteptării lor naţionale
şi literare. Credincioşii ortodocşi arabi din Asia Mică şi Peninsula Sinai au avut în
secolele XVII şi XVIII frecvente legături cu românii. Călugări din ţările noastre
străbăteau adeseori drumurile mănăstirilor şi ale marilor centre ale creştinătăţii
antice: Ierusalimul, cu Sfîntul Mormînt al Mîntuitorului, Antiohia, scaun episcopal
al Sf. Apostol Petru şi patria Sf. Ioan Hristostomul, Damascul, cu amintirea celui
dintîi dogmatist al Bisericii Ortodoxe: Sf. Ioan Damaschinul, şi Muntele Sinai cu
aureola atîtor pustnici, cărturari de seamă, în fruntea cărora stă Sf. Ioan Scărarul.
Dacă în ceea ce privea trecutul, arabii creştini aveau amintiri glorioase, în schimb o
dată ajunşi sub stăpînirea Imperiului Otoman, au fost lipsiţi de posibilităţi pentru
susţinerea culturii. În consecinţă, textele tipărite necesare oficierii serviciului divin
ortodox erau puţine; chiar şi manuscrisele, fiind mai scumpe decît cărţile tipărite,
erau în număr redus. În timp, cunoscătorii de limbă greacă, limba culturii ortodoxe,
s-au împuţinat, astfel încît se simţea tot mai mult nevoia cărţilor în limba arabă.
Într-o primă fază, în secolele XVI şi XVII, cărţile arabe s-au tipărit în Apusul
Europei, la Veneţia, Roma şi Oxford. În condiţii de stagnare culturală, spre sfîrşitul
secolului al XVII-lea se intensifica ofensiva propagandei pentru unirea religioasă.
Cum am amintit anterior, Sinodul de la Ierusalim a pus capăt propagandei calvine
şi luterane în Orient. A mai rămas totuşi o ramură protestantă, Biserica anglicană,
care la începutul secolului XVIII dorea unirea religioasă cu Biserica Ortodoxă. Din
acest motiv, în literatura religioasă arabă au apărut numeroase traduceri ale unor
74
Bădărău, Caproşu, op. cit., p. 172; Simonescu, Le monastere de Cetăţuia, p. 364;
Turdeanu, op. cit., p. 82-83 şi 87.
75
Vartolomeiu, Rolul Bisericii în dezvoltarea tiparului, p. 80-83;
76
Dimaras, op. cit., p. 145; Duţu, Intelectuali din Balcani, p. 7.
opere anglicane distribuite printre ortodocşii din Alep şi regiunile învecinate de

negustori englezi, cu scopul de a-i converti pe arabii creştini ortodocşi la
anglicanism. Propaganda era foarte puternică în Patriarhatul Antiohiei şi, pentru a
rezista ofensivei religioase, arabii erau nevoiţi să trimită emisari la mănăstirile din
Muntele Athos şi în Ţările Române spre a obţine ajutorul material şi moral care să le
permită să-şi păstreze Ortodoxia77. Ca peste tot în epocă, arma cea mai eficientă în
confruntările confesionale era folosirea limbii proprii prin intermediul tiparului.
Activitatea tipografică în limba arabă cu ajutorul Ţărilor Române a
cunoscut trei etape. Primele două au fost legate de Ţara Românească, în vremea lui
Constantin Brîncoveanu şi a mitropolitului Antim Ivireanul, întîi la Snagov şi
Bucureşti, apoi în Siria, la Alep. Patriarhul Antiohiei Atanasie al IV-lea Dabbas a
venit la Constantin Brîncoveanu spre a obţine ajutor să tipărească pentru arabi cărţi
ortodoxe, iar Antim Ivireanul, stareţul mănăstirii Snagov, a fost cel care a înfiinţat
prima tipografie arabă din părţile Orientului pe pămîntul Ţării Româneşti78.
A treia etapă a tipografiei arabe în Ţările Române s-a desfăşurat în vremea
Mavrocordaţilor, între anii 1745 şi 1747. Atunci s-a lucrat, din îndemnul şi sub
îngrijirea patriarhului Antiohiei Silvestru, mai întîi la Iaşi, apoi la Bucureşti.
Patriarhul Silvestru a fost succesorul lui Atanasie al IV-lea Dabbas în
scaunul de patriarh al Antiohiei din 27 septembrie / 8 octombrie 1724 pînă la 13 /
24 martie 1766, ceea ce înseamnă că a păstorit aproape 42 de ani, implicîndu-se şi
în opera de tipărire a cărţilor iniţiată de mentorul său. Silvestru s-a aflat în Ţările
Române de două ori. Prima dată, între 1729 şi 1730 a făcut doar o recunoaştere a
căilor străbătute de înaintaşii săi, Macarie şi Atanasie, dar a doua oară, între anii
1744 şi 1749 a stat în preajma curţii Mavrocordaţilor atît la Bucureşti cît şi la Iaşi.
La Bucureşti a fost şi ctitorul mănăstirii Sf. Spiridon.
Silvestru a venit prima dată cu scopul „să tipărim cărţi bisericeşti şi altele
pentru interesul creştinilor. Duşmanii bisericii lui Cristos însă, aceia de ritul
Latinilor, cari sunt contra doctrinei bisericii noastre sfinte şi drept credincioase, ne-au
turburat şi au căutat să ne înlăture. Abia am putut să tipărim această carte, cu
nesfîrşită oboseală”79. Probabil că în acea fază, Silvestru a făcut doar contactele
necesare înfiinţării tipografiei şi a căutat cărţi în limba greacă pe care le-a luat cu
sine să le traducă în arabă. La vremea aceea erau deja cunoscute cărţile patriarhului
Nectarie: Arbitrul adevărului şi expunerea dreptăţii şi Despre primatul Papii. Or,
tocmai aceste două lucrări au fost tipărite în traducere arabă în timpul celei de a
doua şederi a lui Silvestru la Iaşi. Recunoaşterea era necesară, deoarece a tipări
cărţi arabe în vremea aceea presupunea mai întîi pregătiri pentru adunarea
77
Simonescu, Muracade, Tipar românesc pentru arabi, p. 2; Simonescu, Cărţi arabe, p.
527-528; Gheorghiţă, Tipografia arabă din m-rea Sf. Sava, p. 418.
78
Simonescu, Muracade, op. cit., p. 14; Simonescu, Cărţi arabe, p. 528-529.
79
Simonescu, Muracade, op. cit., p. 6; Păcurariu, Istoria BOR, II, p. 351, 643; BRV, IV, p. 65.
manuscriselor cu texte arabe mai vechi şi revizuirea lor pentru a le pune de acord
cu textele mai noi greceşti, încercîndu-se găsirea formelor celor mai potrivite
pentru exprimarea ideii în limba arabă80. Aşa s-ar putea explica faptul că Silvestru
a revenit în Ţările Române abia între anii 1744 şi 1749. Deşi s-a oprit iniţial la
Bucureşti, cea mai mare parte a activităţii tipografice s-a desfăşurat la Iaşi, între
anii 1745 şi 1747. În final, Silvestru s-a reîntors la Bucureşti.
În legătură cu înfiinţarea tipografiei arabe de la mănăstirea Sf. Sava din
Iaşi datele sînt diferite, dar am rezumat chestiunea în alt loc. Amintim doar că în
prefaţa la Cartea arbitrul adevărului imprimată în anul 1746, împreună cu
Manualul în contra infailibilităţii Papii, patriarhul Silvestru spunea „să se ştie cînd
am intrat în ţările Bogdane, în anul creştin 1735”. O notă în limba greacă pe cele 12
Mineie tipărite la Veneţia între anii 1731 şi 1732, pe care patriarhul Silvestru le-a
dăruit mănăstirii Sf. Sava drept mulţumire că a fost găzduit, lămureşte problema
celei de-a doua veniri a lui în Iaşi: „în anul una mie şapte sute patruzeci şi patru, în
luna mai, am venit în Iaşul ocrotit de Dumnezeu, în timpul domniei prea cinstitului
şi prea înălţatului domn domn Ioan Ioan Nicolai voievod şi am poposit în cinstita
mănăstire a celui între sfinţi părintelui nostru Sava cel sfinţit şi începătorul
pusniciei, în vremea egumeniei prea cuviosului egumen kir Damian“81.
Teodor Holban presupunea că patriarhul Silvestru a înfiinţat tipografia cu
cheltuiala proprie82. Lucrul este puţin probabil, deoarece motivul principal al
venirii lui în Ţările Române era tocmai lipsa mijloacelor materiale şi financiare.
Mai plauzibilă este ipoteza că Silvestru a venit însoţit de cîţiva cunoscători ai
limbii arabe şi a meşteşugului tipografic şi s-a oprit mai întîi la Bucureşti, unde a
recuperat ceea ce mai rămăsese din tipografia arabă a mitropolitului Antim, după
care a plecat la Iaşi. Domnul şi mitropolitul Moldovei i-au asigurat o instalaţie
tipografică nouă la mănăstirea Sf. Sava. Cronica Ghiculeştilor redă şederea lui
Silvestru la Iaşi: „a venit în Moldova şi înalt preasfinţitul şi preapiosul patriarh al
Antiohiei Silvestru. Acesta, petrecînd mai mult timp aici, a primit un ajutor
însemnat atît din partea lui Ioan vodă, cît şi din partea creştinilor. Aceştia alergau la
el cu foarte multă rîvnă, după pilda Domnului, care avea mare respect faţă de
cler”83. Atelierul a fost coordonat de patriarhul Antiohiei dar au participat şi
tipografi români la operaţiunile mecanice care nu presupuneau intervenţia în text,
condiţionată de cunoaşterea limbii arabe (pelcari, drugari, gravori).
Activitatea tipografică a lui Silvestru în Ţara Moldovei a început în 1745
prin tipărirea Condacului (echivalentul în limba arabă a Liturghiei din limba greacă
80
Simonescu, Cărţi arabe, p. 537.
81
Melinte <Chiaburu>, Tipografia arabă de la m-rea Sf. Sava, p. 292-294; Simonescu,
Muracade, op. cit., p. 21; Gheorghiţă, Tipografia arabă din M-rea Sf. Sava; p. 421-422.
82
Holban, Tipografii şi cărţi armeneşti, p. 112;
83
Cronica Ghiculeştilor, p. 603.
şi a Slujebnicului slavon) cu cheltuiala domnului Ţării Moldovei Ioan

Mavrocordat. Cartea bilingvă, greco-arabă, s-a tipărit cu cerneală roşie şi neagră,
avea paginile nenumerotate şi era reeditarea Liturghierului greco-arab tipărit de
Antim Ivireanul în Ţara Românească în 1701. Arbitrul adevărului şi expunerea
dreptăţii, lucrare dogmatică şi polemică s-a tipărit împreună cu Manualul în contra
infaibilităţii Papii într-un volum în 1746, Silvestru spunînd în prefaţă că „am tipărit
din acest volum 1500 exemplare ca să fie răspîndite între creştini”. Altă carte
apărută la Iaşi a fost Cina cea divină, imprimarea făcîndu-se într-un interval mai
lung, între anii 1746 şi 1747. În 1747, Silvestru a imprimat o Colecţie a celor două
Sinoade convocate la Constantinopol despre catolicismul în Siria. Primul Sinod
avusese loc în anul 1723 sub conducerea patriarhului Ieremia, iar al doilea în 1727,
în timpul patriarhului Paisie, şi au fost convocate pentru a replica propunerilor de
unire ale Bisericii anglicane. În 1723, participanţii la primul Sinod au răspuns
conducerii Bisericii anglicane printr-o epistolă, arătînd că unirea este posibilă doar
cu condiţia acceptării de către aceasta a doctrinei ortodoxe. Anglicanii au continuat
propaganda în Asia Mică. Alături de Hotărîrile Sinodale, în acel volum au fost
incluse şi cinci articole cu răspunsuri la schimbările introduse de catolici în dogma
creştinilor uniţi şi o parte a Mărturisirii de credinţă a Bisericii apostolice de
Răsărit aprobată prin Sinodul de la Ierusalim din 1723. Deşi este unanim acceptat
faptul că în anul 1747 patriarhul Silvestru a părăsit Iaşii plecînd la Bucureşti, unde
a tipărit o Psaltire arabă şi Controversa despre Sf. Agneţ, Ioan Ivan, fără să ofere
nici un amănunt, afirmă că Silvestru a tipărit la Iaşi, în anul 1748, nişte Antimise84.
Dacă în primele două faze ale funcţionării tipografiei arabe în Ţările
Române patriarhul Atanasie a tipărit doar cărţi de ritual bisericesc (Liturghierul,
Ceaslovul, Evanghelia, Penticostarul), în a treia fază, în afară de cărţi pentru slujba
religioasă (Psaltire şi Liturghier), Silvestru a tipărit şi opere de polemică împotriva
propagandei catolice, în care a expus dogmele ortodoxe în antiteză cu inovaţiile
anglicanilor. Operele polemice se adresează unui public mai instruit, capabil să
citească un text în mod critic şi să înţeleagă subtilităţile intelectuale. În acest sens,
în prefaţa Arbitrului adevărului din 1746, Silvestru spunea: „fiţi atenţi la
înţelegerea ei, la desfăşurarea frazei şi la expunerea versetelor; fiţi atenţi, ca să
puteţi răspunde la întrebarea acelora care vă contrazic”85. Un astfel de public fusese
format într-o oarecare măsură în Siria în anii anteriori prin cărţile lui Atanasie.
În Ţările Române n-a existat o tipografie arabă fiindcă nu existau arabi, iar
eventualii cunoscători ai acestei limbi erau extrem de puţini, astfel încît cărţile
apărute în tipografia de la Sf. Sava din Iaşi erau destinate în primul rînd popoarelor
84
Păcurariu, op. cit., p. 644; BRV, IV, p. 65 şi 67; Gheorghiţă, op. cit., p. 420; Simonescu,
op. cit., p. 542; Ivan, Patriarhi ortodocşi în Moldova, p. 688.
85
Melchisedec, Biserica română în luptă cu protestantismul, p. 112; Simonescu, Cărţi
arabe, p. 542- 543; idem, Muracade, op. cit., p. 14; Păcurariu, op. cit., p. 644.
ortodoxe din Orient. Deşi nu aveau desfacere în ţară, unele cărţi, mai ales din cele
bilingve, greco-arabe, au rămas şi aici. În Ţara Moldovei erau multe mănăstiri
închinate patriarhiilor orientale care erau des vizitate de numeroşi clerici de diferite
ranguri, dornici să citească în arabă. În plus, la Sf. Sava au existat o şcoală
domnească şi o bibliotecă bogată. Din acest punct de vedere ar trebui abordată şi
problema introducerii studiului limbii arabe în şcoala domnească din Iaşi, în 1742.
Faptul are un caracter cultural mai larg, putînd fi pus în legătură tocmai cu editarea
în Moldova de cărţi în această limbă pentru creştinii arabi din Orient şi cu studiul
unor texte de filosofie veche şi de medicină în limba arabă.
Producţia tipografică de la mănăstirea Sf. Sava din Iaşi menită să
aprovizioneze cu cărţi religioase popoarele arabe din Orient se înscrie în
continuarea unui program ideologic şi, implicit, politic. Cartea ilustrează o
mentalitate în care sentimentul soldarităţii creştin-ortodoxe precumpănea încă
asupra conştiinţei de neam. Tiparul arab de la Iaşi, la fel ca tiparul grecesc, a fost
solicitat din afară şi organizat cu sprijin românesc. Prin activitatea tipografică în
limba arabă, Ţara Moldovei continuă „opera de călăuză a credinţei ortodoxe”86.
Odată cu încheierea activităţii tipografice în limba arabă se încheie şi
epoca marilor programe editoriale militante. Din a doua jumătate a secolului
XVIII, modalităţile de sprijinire a popoarelor sud-est europene capătă semnificaţii
politice tot mai clare, componenta religioasă devenind secundară. După 1750,
raportul de forţe în zona geografică limitrofă Ţărilor Române se schimbă: austriecii
se aflau în Transilvania, Rusia se impune tot mai mult în faţa Imperiului Otoman,
se declaşează seria războaielor ruso-austro-turce, care aduc cu ele ocupaţiile ruse în
Ţara Moldovei şi austriece în Ţara Românească, relaţiile cu Apusul se
consolidează, după 1780 apărînd şi consulii străini în Ţările Române. În asemenea
circumstanţe, problemele religioase capătă aspecte politice afirmate deschis.
Chiar dacă uneori se mai face apel la tipar, percepţia noţiunii de ajutor este
alta. În timpul mitropolitului Iacob I Putneanul, o tipăritură a fost realizată în mod
expres cu intenţia de a fi vîndută, banii obţinuţi contribuind la rezolvarea unei
situaţii băneşti dificile a unei comunităţii ortodoxe. La începutul secolului XVIII,
mănăstirea Xiropotamu de la Muntele Athos era grevată de datorii. Pentru a o salva
de la ruină, vestitul teolog Constantin Cezar Daponte vine după ajutor în Ţările
Române, însoţit de moaştele celor 40 de Sfinţi. Călătoria lui Daponte în Ţara
Moldovei a avut un mare ecou şi mitropolitul Iacob I Putneanul dă o pastorală
pentru a îndemna la sprijinirea mănăstirii Xiropotamu, făcînd cunoscută istoria
Lemnului Sfînt: Despre lemnul sfntei cruci imprimată în tipografia mitropolitană
de la Iaşi, în anul 175987.
86
Holban, op. cit., p. 112; Stoide, Contribuţii la istoria învăţămîntului, p. 111; Minea, op.
cit., p. 527.
87
Bodogae, Ajutoarele româneşti, p. 203-204; BRV, II, p. 144-145.
La începutul secolului al XIX-lea, tiparul a fost folosit şi la mai buna

organizare administrativă a ţării, în general, şi a clerului în special. În timpul
ocupaţiei ruse în Ţările Române au fost introduse o serie măsuri de inspiraţie
rusească. Una din aceste măsuri a fost ucazul împăratului Alexandru I din 27 martie
1808, prin care s-a înfiinţat un exarhat pentru Moldova, Valahia şi Basarabia, ceea
ce presupunea că biserica moldo-valahă urma să se supună Sf. Sinod rus şi
exarhului său. Exarh a fost numit mitropolitul Ţării Moldovei Gavriil Bănulescu-
Bodoni a cărui activitate a avut două direcţii: una de organizare a exarhatului şi de
clarificare a raporturilor dintre Biserică şi Stat, şi alta administrativ-bisericească
propriu-zisă. Referitor la prima direcţie, Gavriil Bănulescu-Bodoni a înfiinţat
Dicasteria exarhală pentru ambele Principate, la 8 septembrie 1808, cu sediul la
Iaşi, un Consistoriu mitropolitan tot în Iaşi şi a numit blagocini. Pentru aceştia din
urmă, el a tradus din limba rusă şi a tipărit Instrucţiile blagocinilor. Lui Gavriil
Bănulescu-Bodoni i se datorează şi introducerea în bisericile româneşti a unor
forme de evidenţă a populaţiei, registrele mitricale pentru înscrierea celor născuţi,
căsătoriţi şi morţi, care au fost tipărite88.
La începutul secolului al XIX-lea a reapărut tiparul grec la Iaşi, dar
finalitatea lui nu mai este religioasă, ci politică. Destrămarea „conştiinţei ortodoxe”
şi trecerea de la conceptul de „creştin” la cel de „patriot”, de la rezistenţa comună
şi nediferenţiată în faţa celor „de altă lege”, la opoziţia naţională, care căuta să-şi
găsească alte temeiuri decît cele oferite de ortodoxie, a început încă din vremea
mitropolitului Leon Gheucă89. În consecinţă, tipografia greacă de la mănăstirea
Trei Ierarhi a fost subordonată în primul rînd comunităţilor greceşti din Ţările
Române şi din afară, şi mişcării eteriste.
Tiparul din Ţara Moldovei şi românii din Transilvania.
Cărţii tipărite i-a revenit rolul să depăşească graniţele politice care separau
cele trei Ţări Române şi să împiedice împlinirea adevăratului sens al actului unirii
religioase a românilor din Transilvania cu Biserica Romei, impus de Curtea
Imperială de la Viena la mijlocul secolului XVIII: cel al depărtării credincioşilor
ortodocşi români de aici, de cei din Ţara Românească şi Moldova90.
Scopuri vădite în acest sens a avut de îndeplinit tipografia episcopală de la
Rădăuţi, a cărei funcţionare trebuie legată şi de eforturile de sprijinire culturală şi
materială a românilor de pe versantul vestic al Carpaţilor răsăriteni şi, mai ales, din
Maramureş. Rămaşi din anul 1740 fără episcop prin moartea lui Dosoftei,
maramureşenii au trebuit să reziste presiunilor crescînde ale Curţii de la Viena,
hotărîtă să-i forţeze la uniaţie. O tipografie spre hotarele transilvănene ale Ţării
Moldovei avea nu numai semnificaţii confesionale, ci şi politice. Prezenţa masivă a
88
Mihail, Legături culturale-bisericeşti, p. 44.
89
Duţu, Mişcarea iluministă moldoveană, p. 921.
90
Cristache-Panait, Circulaţia în Moldova, p. 415.
cărţilor româneşti în bisericile din Maramureş, din care multe scoase la Rădăuţi,
justifică afirmaţia: Catavasierul din 1744 a ajuns în satul Mirese; Ceaslovul
imprimat în anul 1745, a fost semnalat la Dăneşti, Surdeşti, Budeşti-Susani, Săcel,
Săpînţa, Vişeul de Sus şi de jos, Vinţeşti, Deseşti, Borşa, Ieud, Băcicoel;
Antologhionul din 1745, a ajuns la Deseşti91.
Mai concludentă decît circulaţia cărţilor este decizia luată de stăpînirea
habsburgică de a opri intrarea cărţilor ortodoxe în Transilvania, prin care se încerca
limitarea implicaţiilor de ordin naţional generate de legăturile confesionale cu
românii din afara hotarelor imperiului. După puternica reacţiune ortodoxă
provocată de călugărul Visarion Sarai în sudul Transilvaniei în 1744, autorităţile
imperiale şi-au dat seama că unirea religioasă din 1698 cu Biserica Romei nu putea
avea succes între românii transilvăneni atîta timp cît legăturile acestora cu viaţa
spirituală a Ţărilor Române nu vor fi rupte. Prin urmare, au fost elaborate cîteva
decrete (1746, 1768 şi 1770) prin care se interzicea intrarea în Transilvania a
cărţilor venite din tipografiile muntene, moldovene şi ruseşti. Cu toate aceste
oprelişti, cărţile tipărite în Muntenia şi Moldova posterior ordinului imperial din
1746 circulau în toată Transilvania, în timp ce cărţile apărute la Blaj sau la alte
tipografii imperiale erau privite cu neîncredere. Din acest punct de vedere, este
sugestiv faptul că arhiepiscopul Carlovaţului, Pavel Nenadovici, care avea în
subordine şi pe românii din Banat, a apelat la mitropolitul Gavriil Callimachi
pentru a-i tipări la Iaşi, în anul 1765, Îndreptarea păcătosului. Mitropolitul Ţării
Moldovei a suportat financiar atît traducerea manuscrisului din greceşte, cît şi
imprimarea lui de Grigore Stanovici, împreună cu monahul diortositor Evloghie şi
cu zeţarii Ilie şi Damaschin diacon. Acest fapt, coroborat cu intensa circulaţie a
cărţilor imprimate în Ţara Moldovei, l-au determinat pe episcopul unit al
Transilvaniei, Atanasie Rednic, la 9 noiembrie 1771, să se plîngă guvernatorului că
Transilvania a fost invadată de cărţi din Moldova, care strică rosturile tipografiei de
la Blaj. Împrejurările au determinat Cancelaria Aulică din Viena ca prin decretul
împărătesc din 24 februarie 1773 să cheme la o consfătuire pe episcopul unit al
Croaţilor, al Muncaciului şi al românilor transilvăneni, Grigore Maior, ca să aleagă
cărţile ce urmau a fi tipărite în tipografia Orientală din Viena pentru popoarele
unite român, rutean şi croat, să stabilească modelele care trebuiau folosite şi
schimbările ce se impuneau a fi făcute în cuprinsul lor, potrivindu-l cu dogmele
unirii. Interesant este faptul că drept model de Liturghie a fost aleasă ediţia
imprimată la Iaşi în anul 1759, după un exemplar provenit din Baia Mare92.
91
Socolan, Circulaţia în Maramureş, p. 148-150; Bîrlea, Însemnări din Maramureş, p. 149-
150.
92
Lemny, Tipografia de la Rădăuţi, p. 316-317; BRV, II, p. 164-166; Mosor, Gavriil
Callimachi, p. 773-774; Coravu, Aspecte ale activităţii de tipărire şi răspîndire a cărţilor,
p. 1222; Moga, Contribuţiuni privitoare la tipărirea cărţilor, p. 584-585 şi 591.
Cărţi de învăţătură tipărite în Ţara Moldovei.

În cuvîntarea ţinută la serbarea şcolară de la Iaşi din 1885, prilejuită de
împlinirea a 50 de ani de la înfiinţarea învăţămîntului superior în Moldova,
episcopul Melchisedec Ştefănescu spunea: „biserica a produs şi nutrit şcoala,
inspirîndu-i credinţa, devotamentul şi bărbăţia în luptele şi ispitele vieţei noastre
trecute. Şcoala, la rîndul ei, a produs ştiinţa care a apărat şi întărit Biserica, ca pe o
temelie neclătită a edificiului naţionalităţii noastre. De aceea, în tot trecutul nostru,
Biserica forma şcoale, iară şcoalele produceau bărbaţi dintre care unii serveau
Bisericei, alţii zideau biserici şi le înzestrau, iară prin ele naţiunea, în toate
generaţiunile viitoare”93. Prin urmare, nu este întîmplător că în întreaga perioadă
cercetată, cărţile de şcoală erau reprezentate de cărţile religioase.
Pe de altă parte, vorbind despre importanţa tipografiei în viaţa poporului
român, N. Iorga spunea că această instituţie „a adus un folos imediat mai general.
Cartea bisericească se tipărea pentru toată lumea: pentru umilul preot de sat care o
cetea şi pentru şerbul care o auzea citindu-se. Prin cartea sfîntă, prin cartea de
slujbă, prin tîlc, care se auzea, li se citea, nu o dată, de două ori, ci necontenit,
zilnic, s-a introdus în gîndirea fiecăruia ordine, în forma fiecăruia armonie, în
scrisul celor ce ştiau să scrie norme ortografice. Şi, fiind scrise într-o limbă comună
aproape tuturor românilor, limbă ce fusese a celor dintîi tipărituri religioase, ele
formau un fel de legătură <…> între fragmentele răzleţe ale neamului”94.
Afirmaţiile lui N. Iorga sintetizează o realitate de necontestat: cartea tipărită a fost,
în acelaşi timp, şi carte de învăţătură.
Două din cărţile tipărite în timpul lui Vasile Lupu, Cazania (1643) şi
Pravilele împărăteşti (1646), au în compunerea titlului sintagma „carte românească
de învăţătură”. În afară de latura religioasă, aceste cărţi pun în evidenţă şi un efort
de altă natură. Plecînd de la faptul că „limba noastră românească <…> n-are carte
pre limba sa”, precum şi de la „lipsa dascălilor şi-a învăţăturii”, domnul, sprijinit de
mitropolitul Varlaam a căutat să înlăture acele neajunsuri, astfel încît episcopul
Bandini a putut să spună că în vremea lui Vasile Lupu, în Iaşi erau nu mai puţin de
20 de şcoli, cu 200 de şcolari, 60 de biserici şi 11 mănăstiri, în oraş şi
împrejurimi95.
Vorbind despre Pravila din 1646, tot N. Iorga spunea că „urmărea altă
ţintă. Pînă atunci, judecata se făcuse <…> răzimată de datină, pe obiceiul
pămîntului, nescris. Acum însă, locuitorii ţării se înmulţesc, bogăţia lor era mai
mare. Străinii din multe părţi erau aduşi de interesele lor şi aduceau pîri, uneori
foarte încurcate înaintea judeţelor moldoveneşti. Viaţa socială nu mai înfăţişa deci,
simplicitatea patriarhală de odinioară: ea cerea dezlegări pentru care n-ajungeau
93
Erbiceanu, Xenopol, Serbarea şcolară, p. 12.
94
Iorga, Istoria lit. rom., vol. I, p. 352.
95
Călători străini despre Ţările Române, vol. V, Bucureşti, 1973, p. 327.
tradiţia trecutului şi înţelepciunea domnilor şi a boierilor”. Progresul economico-

social al ţării îi impunea lui Vasile Lupu, un judecător aspru şi neobosit căruia i-au
fost atribuite cuvintele „preţuiesc nu omul, ci dreptatea, nu averea, ci legea”96,
existenţa unui îndrumar legislativ. Domnul şi-a dat seama de lipsa de dreptate a
judecăţilor din partea unor boieri ignoranţi: „nedreptăţile şi asuprealile mişăilor
care le fac cei neînvăţaţi şi neînţălegători, diregătorii şi giudeaţele de pre la toate
scaunele Moldovei”. De aceea a pus „dascăli şi filosofi <…> să scoată den cărţi
elineşti şi lătineşti toate tocmealele ceale bune şi giudecăţile celor buni creştini şi
svînţi Împăraţi, carile ca o lumină luminează şi arată tot lucrul celor întunecaţi şi
proşti şi neînvăţaţi, ca să cunoască strîmbătatea şi să giudece pre dreptate”97. Aşa a
apărut Cartea românească de învăţătură de la pravilele împărăteşti, cunoscută ca
Pravila lui Vasile Lupu. Cartea este alcătuită din două părţi: prima este împărţită în
16 capitole (“pricini”), cuprinzînd în total 252 paragrafe (“începuturi”) numerotate.
Această parte cuprinde o serie de legi privitoare la raporturile juridice ale vieţii
agrare şi păstoreşti: încălcări de teritorii, furturi şi infracţiuni, pagube provocate
pomilor şi semănăturilor, condiţiile care trebuie îndeplinite atunci cănd se
construieşte pe locul altuia, cînd se diguiesc apele pentru morărit etc. Partea a doua
are 78 de capitole privitoare la diferite delicte de drept penal: omorul, falsificarea
de bani, sudalma, căsătorii între rude etc. Cartea aşează Ţara Moldovei înaintea
multor ţări europene în ce priveşte istoria legiuirilor tipărite în limba proprie. Fiind
prima de acest fel din Ţările Române, a fost bine cunoscută în întreg spaţiul
românesc şi retipărită în Ţara Românească după şase ani, în 1652, de Matei
Basarab. Pravila lui Vasile Lupu a fost aplicată atît de mult în dreptul românesc,
încît se poate spune că ea a realizat cu două veacuri înainte de unirea politică,
unitatea legislativă a celor două Ţări Române. Unii domni, ca Nicolae Mavrocordat
(1711-1715), au preţuit-o foarte mult. În Ţara Românească, el i-a cerut în 1724,
preotului Stanciul de la şcoala domnească din Bucureşti să-i copieze Pravila ca să
fie manual fiului său, viitorul domn Constantin Mavrocordat. În Ţara Moldovei,
Pravila lui Vasile Lupu se copia pînă tîrziu, în 180498.
Cărţile tipărite de mitropolitul Dosoftei au continuat opera începută de
Varlaam, astfel încît, progresiv, limba română şi-a căpătat locul definitiv în biserică
şi în cancelarie. După încetarea marilor programe editoriale consacrate ortodoxiei
orientale la mijlocul secolului al XVIII-lea, producţia editorială a fost destinată
ortodoxiei interne, româneşti. În paralel, din primele decenii ale secolului,
tipografia continuă să fie legată şi de dezvoltarea şi funcţionarea şcolilor. Se ştie că
96
Iorga, Istoria lit. religioase, p. 159-161; Codex Bandinus, p. 321.
97
BRV, I, p. 157-158.
98
Ştrempel, Copişti, p. 225 ; Cartojan, Istoria lit. rom. vechi, p. 198-199; Iorga, Monarhii,
p. 136; Cronţ, Dreptul bizantin în Ţările Române, p. 56; Berechet, Legătura dintre dreptul
bizantin şi românesc, p. 119-120.
domnul Nicolae Mavrocordat, o dată cu tipografia patriarhală a înfiinţat şi o şcoală.

La mănăstirea Sf. Sava, în noile „case bune” s-au stabilit „doi dascăli de carte
elinească şi unul de cartea cea de obşte grecească ca să înveţe cine ar vrea, şi un
dascăl ca să înveţe carte slovenească şi altul ca să înveţe pe înţeles moldoveneşte”,
care erau plătiţi din veniturile domneşti99. Aceste şcoli vor constitui peste cîteva
decenii, locurile de recrutare ale participanţilor la producţia tipografică. S-a văzut
în capitolul privitor la Meşteri şi meşteşug că unul dintre dascălii şcolii greceşti din
Iaşi, Nicolae Hiliodromen a alcătuit o Slujbă a Sfîntului Timotei în limba greacă, pe
care imprimat-o Duca Sotiriovici în anul 1752 şi că Evloghie, dascălul şcolii
slavoneşti a fost un corector cu îndelungată activitate în tipografiile ieşene.
Fapta lui Nicolae Mavrocordat s-a aflat baza dezvoltării şcolilor în Ţara
Moldovei şi a fost amplificată de fiul său, domnul reformator Constantin
Mavrocordat din 1734. În acel an, printr-un hrisov, domnul a hotărît ca mitropolitul
ţării să se ocupe şi de starea şcolilor din Iaşi. În a doua domnie, „mai socotit-au
măria sa Costantin vodă pentru şcoali de învăţătură, de le-au mai întărit şcoalele
cele elineşti şi cele sloveneşti. Aşijdere au mai făcut şcoali de învăţătură şi lătineşti
şi arăpeşti, şi au dat de ştire tuturor mazililor în toată ţara ca să-şi aducă copiii la
învăţătură la şcoală, ca să înveţe orice limbă le-ar fi voia, pentru ca să să afle
oameni învăţaţi şi în pămîntul nostru al Moldovei, precum sînt şi printr-ale ţări şi
părţi de locu. Iar dascălilor li să da plată din visteria domnească”100.
Spre a suplini lipsa cărţilor, domnul le-a adus mai întîi din Ţara
Românească, după care a intervenit pentru dezvoltarea tipografiilor locale: l-a adus
la Iaşi pe Duca Sotiriovici, căruia i-a dat privilegiul tipografiei şi salariu pentru
munca depusă, apoi a cerut înfiinţarea unor tipografii episcopale. Astfel a apărut
tipografia de la Rădăuţi. Potrivit Cronicii Ghiculeştilor, în cea de a doua domnie în
Ţara Moldovei (1741-1743) Constantin Mavrocordat a hotărît să-i cerceteze pe toţi
preoţii şi diaconii din ţară spre a vedea care au sau nu biserici, şi mai ales, care nu
aveau cunoştinţele necesare pentru slujba religioasă, cei care nu aveau suficientă
ştiinţă de carte, urmînd să fie impuşi la bir la fel cu ţăranii. Consecvent ideilor sale,
în a treia domnie în Ţara Moldovei (1748-1749) Constantin Mavrocordat „nu
înceta de a mustra pe mitropolitul de atunci, Nichifor al Moldovei pentru că
hirotonisea preoţi şi diaconi neştiutori de carte”. Ca să îndrepte situaţia, domnul „s-
a apucat de capul preoţilor să-i înveţe carte” cu forţa, transformînd biserica de la
curte în şcoală pentru preoţi. Pseudo-Enache Kogălniceanu a notat că vodă „punea
cihodari la uşă şi nu lăsa nici pre unul să iasă afară, puindu-le un preot ce-l avea
Măria sa învăţat la carte grecească şi românească de se suia în amvon de le cetia
după cum se cade a şti fieştecare preot orînduiala bisericii şi a botezului şi a
ispovedaniei”. Dintre preoţii mai învăţaţi au fost aleşi „inspectori de cetanie”, care
99
Axinte Uricariul, apud Bădărău, Caproşu, Iaşii vechilor zidiri, p. 171-172.
100
Neculce, Letopiseţul Ţării Moldovei, p. 388.
au fost trimişi prin ţinuturi să cerceteze modul în care preoţii şi diaconii ştiau să
citească în cărţile de slujbă. Tot ca urmare a reglementărilor domneşti, s-a
perfecţionat şi operaţiunea de desfacere a cărţilor, care trebuiau să ajungă în fiecare
sat, biserică şi mănăstire ortodoxă. Ca o consecinţă a măsurilor domnului, „mulţi
preoţi şi diaconi au tras mare folos şi citeau pe întrecute felurite cărţi singuri”101.
Reglementările lui Constantin Mavrocordat în domeniul instrucţiei şcolare
au fost continuate de ceilalţi domni care s-au succedat pe tronul Ţării Moldovei în a
doua jumătate a secolului XVIII. Reorganizatorul şcolii greceşti din Iaşi şi
adevăratul întemeietor al Academiei domneşti a fost Grigore Alexandru Ghica
(1764-1767), şi el un domn iubitor de cultură. Prin hrisovul de la 6 iunie 1765,
domnul a mărit venitul şcolii greceşti din Iaşi, căreia i-a acordat şi venitul plătit
pînă atunci şcolii de la Muntele Athos, care îşi încetase funcţionarea, şi banii
mucarerului pe care îl plăteau ţăranii. În octombrie 1766, acelaşi Grigore
Alexandru Ghica, după expresia lui N. Iorga, „reformă învăţămîntul superior
moldovenesc”. Clerul urma să contribuie la întreţinerea şcolii, plătind cîte patru lei
noi pe an, la Sf. Gheorghe şi la Sf. Dumitru. Venitul şcolii urma să fie administrat
nu doar de mitropolit ca pînă atunci, ci de o epitropie sub conducerea lui care să se
întrunească o dată pe an. De asemenea, trebuiau să se înfiinţeze cîte o şcoală la
Galaţi şi Botoşani, trei şcoli episcopale la Huşi, Rădăuţi şi Roman, plus încă 23 de
şcoli în principalele oraşe, tîrguri şi ţinuturi din Ţara Moldovei: la Suceava,
Cîmpulung, Neamţ, Bacău, Putna, Tecuci, Covurlui, Vaslui, Fălciu, Greceni,
Lăpuşna, Chişinău, Orhei, Soroca, Cernăuţi, Cîmpulungul rusesc, Dorohoi,
Botoşani, Hîrlău, Cîrligătura şi în două locuri din ţinutul Iaşilor, în afară de
capitală. La şcoala domnească, pe care Domnul a numit-o într-un act din a doua
domnie, Academie, urmau să predea un „dascăl mare a epistimurilor”, un dascăl
elinesc, un ipodascăl elinesc, un „dascăl ce învaţă carte grecească bisericească”, un
„dascăl lătinesc” şi unul românesc sau „moldovenesc”, care aveau lefuri fixe. Mai
erau prevăzuţi un bibliotecar, un psalt, un „ierochirica grecesc” şi trebuiau să se
întreţină 20 de elevi bursieri. În a doua domnie (1774-1777), Grigore Alexandru
Ghica şi-a completat măsura prin reorganizarea şcolii slavoneşti102.
Cu siguranţă că, folosind un termen modern, a fost conceput şi un plan
editorial care a stat la baza funcţionării tipografiei în Ţara Moldovei pînă la sfîrşitul
secolului XVIII. Astfel se explică faptul că de aici înainte s-au tipărit trei tipuri de
cărţi: de lectură religioasă, de ritual şi manuale şcolare. Cărţile de lectură religioasă
şi de edificare sufletească pentru creştini se adresau preoţilor (Sinopsis sau
Adunarea celor şapte taine, 1747 şi 1751; Mreaja apostolică, 1756; Adunare de
101
Cronica Ghiculeştilor, p. 623; Pseudo-Enache Kogălniceanu, Letopiseţul Ţării
Moldovei, p. 16; Furtună, Preoţimea românească, p. 150-152; Iorga, Istoria lit. rom., p.
368.
102
Iorga, Istoria lit. rom., p. 367-368.
multe învăţături, 1757; Îndreptarea păcătosului, 1765 ş.a.). Mitropolitul Iacob I

Putneanul considera ca pe datoria lui morală tipărirea cărţilor pentru cler. În
predoslovia la Adunarea celor şapte taine (Iaşi, 1751) ierarhul-cărturar spunea:
„m-am îndemnat, fiind cuprins de frica dumnezeiască a vă înştiinţa cu această carte
care cuprinde în sine cele 7 taine mari ale sfintei biserici şi alte învăţături
trebuincioase, că socotim cum că cu aceste puţine învăţături veţi puté să vă
îndestulaţi lumina cunoştinţei şi să ajutoraţi şi pre creştinii cei lipsiţi. Iară de veţi fi
şi cu aceste aşa de nesimţitori cît să nu vă puteţi dumiri, nici să vă puteţi îndrepta,
fiind aşa de puţinele şi foarte pre înţelesu şi prosteşte, atunce să va cunoaşte că nu
vreţi să vă nevoiţi pentru dragostea lui H(risto)s, pentru întemeiere bisericii, pentru
folosul creştinilor şi pentru cinste voastră, şi mai vîrtos pentru plata ce vă s-ar da de la
Dumnezeu pentru osteneala ce aţi face. Şi pentru aceia voi veţi da seama la înfricoşata şi
straşnica judecată a lui H(risto)s, căci eu v-am învăţat cîte sînt trebuincioase şi de
folos şi mi-am făcut datoria”103.
Importanţa cărţilor pentru cunoaşterea dogmelor ortodoxe şi desfăşurarea
corectă a ritualurilor de către preoţi şi diaconi este reafirmată de mitropolitul Iacob
I Putneanul şi în prefaţa Adunării de multe învăţături (Iaşi, 1757). După ce
aseamănă cartea cu o floare, mitropolitul explică: „în rădăcină <se găseşte> arătare
pentru fieşte-ce pricină de primejdie ce s-ar întîmpla a să face întru pre sfintele
<…> Taine, la vremé sfintei liturghii şi cu ce să se îndrepteze. În turpină <se află>
învăţătura pentru însuşi molitvele voastre preoţi şi diaconi, cum vi să cade a vă
găti, împodobindu-vă sufleteşte, mai înainte de a sluji sfînta liturghie şi în vremé
liturghiei cu evlavie, şi după liturghie cu ce pază. În frunză şi în floare, după cum
cu numărul iaste de multe, aşa şi lecuirile sînt pentru multe, adică: îndreptare a
multor rele şi de suflet vătămătoare vechi obiceiuri şi închipuiri ale închinătorilor
de idoli, ce să face pînă astăzi de cătră cel de obşte norod, descoperindu-le şi lor
arătatu, ce iaste aceia ce o fac şi de cînd au luat a să face şi pentru ce să face. <…>
Deci, dară, întîi voi, preoţilor, să căutaţi şi să citiţi de-a pururea învăţăturile ce scriu
pentru întîmplările împotrivă ce să vor face la sfintele şi preacuratele taine şi pentru
altele ce mai arătăm, ca nu cumva la o tîmplare ca aceia, neştiind ce veţi face, să se
facă mai multă greşală şi zăticnire sfintei liturghii. Iară celelalte învăţături, ce sînt
de obşte, să se cetească de-a pururea prin sfintele biserici întru auzul tuturor. Şi
fiindcă sînt multe, nu se vor putea toate deodată a să ceti, ci rînduri să se citească şi
de unde veţi lăsa odată, să începeţi altă dată; şi sfîrşindu-le iarăşi, să le începeţi
dintăi, ca doară s-ar putea dezvăţa şi de tot a să părăsi de acelé obiceiuri rele şi
vechi închipuiri ai celor de demult închinători de idoli”104.
Cărţile de ritual se citeau nu doar în biserică ci şi în familie, deoarece ele
formau cărţile de şcoală într-o vreme în care toată învăţătura se sprijinea pe Sf.
103
BRV, II, p. 119-120.
104
Ibidem, p. 140.
Scriptură. Prin urmare, nu este întîmplător faptul că Psaltirea a cunoscut nu mai

puţin de 17 ediţii în Ţara Moldovei în secolul XVIII şi în primele trei decenii ale
secolului XIX: la Iaşi (1731, 1743, 1748, 1752, 1757, 1766, 1782, 1786, 1790,
1794, 1802, 1811, 1818, 1829), la mănăstirea Neamţ (1807, 1816, 1817, 1824) şi la
Movilău (1796). Ceaslovul a avut nouă ediţii, la Iaşi (1745, 1750, 1763, 1777,
1792, 1794, 1797) şi la Rădăuţi (1745, 1746), iar Liturghia s-a imprimat în
perioada cercetată de opt ori, la Iaşi (1715, 1747, 1754, 1759, 1794, 1802, 1818) şi
la Rădăuţi (1745). Octoihul mare şi mic au avut şapte ediţii, la Iaşi (1726, 1742,
1749, 1786, 1790, 1804, 1818), la fel ca şi Molitvenicul (Iaşi: 1745, 1749, 1754,
1764, 1774, 1785, 1828). Una dintre cele mai folosite cărţi de cult era
Antologhionul, care cuprindea imnele şi cîntările de la praznicele împărăteşti şi de
la slujbele de peste săptămînă, de pe parcursul întregului an bisericesc. Ea făcea
parte din „necesarul didactic” al oricărei şcoli mănăstireşti sau de curte, dar şi din
bibliotecile cărturarilor. Din acest motiv, în Ţara Moldovei Antologhionul s-a
imprimat, în perioada amintită, de şase ori, la Iaşi (1726, 1755, 1760, 1806), la
Rădăuţi (1745) şi la mănăstirea Neamţ (1825). Deşi Mineiul nu s-a imprimat în
Ţara Moldovei pînă la începutul secolului XIX, o dată demarată, lucrarea s-a făcut
între anii 1809 şi 1830 în atelierele tipografice de la Neamţ şi Iaşi.
Începînd cu păstoria mitropolitului Iacov I Putneanul, tipografia din Ţara
Moldovei a revenit la programul de înzestrare a clericilor români cu cărţile
necesare oficierii cultului în limba naţională, desfăşurat cu atîta consecvenţă în
vremea mitropolitului Dosoftei. Iată cum îşi formula concepţia editorială
mitropolitul cărturar în predoslovia Antologhionului (Iaşi, 1753): „smereniia noastră
<…> văzînd pre ostaşii noştri Preoţii neîntrarmaţi cu trebuincioasele arme, care
arme sînt, sau închipuiesc, cărţile cetaniii şi ale rugăciunilor celor cătră Dumnezău,
care cărţi fiindcă foarte să împuţinase şi încă şi cîte era, într-altă limbă tipărite, cît
în ţara noastră citeţii nu întelegé ce citescu, pentru aceia şi noi <…> am făcut a
noastră tipografie şi am tipărit, pe lîngă alte cărţi, şi această carte Antologhionu
<…>, cu care mi să pare bine să fie într-armat pe ostaşii cei de supt noi şi pre cei ce
vor fi după noi apostolescului dar, pre preoţi zic, cătră duhovniceasca luptă”105.
De la mijlocul secolului al XVIII-lea a început tipărirea manualelor şcolare
propriu-zise, marcîndu-se tranziţia de la cartea bisericească la cea laică tot sub
patronajul Bisericii. Mai întîi, mitropolitul Iacov I Putneanul a imprimat un Bucvar
în anul 1755. Cartea era destinată copiilor, „începînd de la azbuchi <…> ca să
poată după buchi ceti şi cu sloguri întru întărirea cetirii sale şi după aceste,
rugăciuni de seară şi de dimineaţă şi rînduială pentru masă şi după masă; aşijdere
cele zece porunci şi 7 taini creştineşti, 7 daruri ale Duhului sfînt <…> şi învăţătură
pentru credinţa catolicească şi ce iaste credinţa catolicească”. Bucvarul
mitropolitului Iacob I Putneanul s-a bucurat de largă răspîndire, chiar şi în
105
BRV, II, p. 129.
Transilvania, fiind reeditat cu unele completări, la Viena în anul 1771, fapt ce

dovedeşte superioritatea sa faţă de alte Bucoavne. Concepţia mitropolitului Iacob I
Putneanul privitoare la nevoia ştiinţei de carte este expusă în Sinopsisul din anul
1757, în care, la f. 60, a inserat şi o Învăţătură pentru ca să-şi dea fieşte care om
feciorii lui carte: „nu se poate să fie mai fericit omul <decît atunci> cînd pune tot
gîndul şi purtarea lui de grijă, în ce chip şi cu ce mijlocire va putea să vază copiii
lui rînduiţi spre pricopseala învăţăturii, după cum vedem nu numai în Sfînta
Scriptură, ci şi la toate istoriile fericind pre părinţii aceia care pun silinţa lor cu
neadormiţi ochi pentru învăţătura copiilor lor. <…> această învăţătură, dar văzînd-o
noi că este adormită întru întunerecul lenevirii, ni s-au rănit inima de foametea
aceasta ce se află înrădăcinată în sufletele a unora din părinţii care îşi cresc copiii
lor fără învăţătură. Deci, fieştecare om ce este învăţat să chiamă om cuvîntător, iar
cel neînvăţat este asemenea dobitoacelor”106.
În categoria cărţilor de studiu trebuie incluse şi unele tipărituri ale lui
Mihail Strelbiţchi: Dialoguri ruso-româneşti şi Lecţionele compuse de Toader
Şcoleriul (1789), care erau gramatici ce permiteau atît învăţarea limbii ruse, cît şi a
celei române.
În a doua jumătate a secolului XVIII apăruse deja, obişnuinţa unei lecturi
care să satisfacă nu doar scopuri strict doctrinare, ci şi curiozitatea şi plăcerea de a
citi. De fapt, în acest secol, educaţia prin lectura directă a textelor s-a dezvoltat
considerabil, un indiciu fiind Divanul sau gîlceava înţeleptului cu lumea, lucrare
fără caracter religios imprimată la Iaşi încă din 1698, care a cunoscut o bogată
folosinţă. Pe un exemplar s-a scris în 1750 că „această sfîntă şi dumnezeiască carte
iaste procitită dă tablă <în tablă> dă dumnealui Matei Cantacuzino vel serdar“107.
Imprimarea unor asemenea cărţi, care nu erau nici religioase şi nici
manuale şcolare propriu-zise, ci de lectură şi de instruire cu un caracter laic mai
pronunţat, comparativ cu ceea ce se tipărise pînă atunci în Ţara Moldovei, i se
datorează într-o măsură însemnată lui Mihail Strelbiţchi. El a imprimat un
Calendar pe 112 ani, Curioznica şi în scurt arătare a celor ce iubesc a cerca
vrednice învăţături după fiziognomie, Contra nicotinei, Alexandria şi un volum de
versuri intitulat Poezii nouă. Motivele determinante ale alegerii acestor cărţi pentru
a fi imprimate sînt expuse de dînsul în prefaţa Calendarului pe 112 ani: „avînd
omul vreme slobodă şi petrecînd-o cu veselie, socotesc că va fi primită această
mică osteneală de cătră cetitori”. De altfel, calendarele au fost un important mijloc
de instruire, în primul rînd în familie, deoarece cuprindeau preziceri referitoare la
vreme, diverse sfaturi practice, evenimente istorice, literatură distractivă. Ele „au
constituit mai bine de un secol singurele publicaţii care formau hrana spirituală a
106
BRV, II, p. 131; Furtună, Preoţimea românească, p. 162; Păcurariu, Istoria BOR, II, p.
354-355; Duţu, Mişcarea iluministă moldoveană, p. 911-923.
107
Cartea rom. veche în BCU Bucureşti, p. 26.
societăţii vechi româneşti. Ele au deschis larg ferestrele unor noi orizonturi culturii
noastre, aducînd în cîmpul preocupărilor şi elemente ştiinţifice şi literare”108.
Contemporanul lui Mihail Strelbiţchi, mitropolitul Leon Gheuca a început
să insereze unele elemente profane şi în cărţile de slujbă. În Octoihul mic imprimat
în 1786 se găsesc cîteva sentinţe din lucrarea lui Antim Ivireanul, Pilde filosofeşti
(1713). Mitropolitul Leon alege din cartea ilustrului său predecesor o serie de
precepte referioare exclusiv la rolul învăţăturii şi la comportarea la curte, dorind să
ofere cititorilor o lectură folositoare şi plăcută în orele de răgaz. Leon Gheuca
grupa în jurul său un nucleu de bibliofili, din care făceau parte Gherasim Clipa,
discipolul său, Iordache Dărmănescu, Neculai Canta, Ioniţă Sturza, Vasile şi Ilie
Carp, Constantin Palade (pentru care tipograful-copist Andriotaxitul făcea
manuscrise, cum s-a văzut în capitolul privitor la Meşterii tipografi), Iordache
Cantacuzino, care şi-a făcut o colecţie de Cronici, Toader Jora şi Ştefan Stîrce,
alături de care erau copiştii ce lucrau cînd pentru unul, cînd pentru altul,
manuscrise de opere literare: Alexandru Ciohoranul, Alexandru Athanasiu, Grigore
Hudici, Grigore Ilievici, Ioasaf Luca, Ioniţă Chira, Andriotaxitul pomenit mai sus.
O parte din figurile acestei mişcări literare se regăsesc şi în conspiraţiile împotriva
domnilor fanarioţi, mişcarea, indiscutabil iluministă, avînd şi valenţe politice109.
Şcoala moldoveană a sfîrşitului de secol XVIII îi datorează mult
succesorului mitropolitului Leon Gheuca, Iacov II Stamati. Împreună cu un grup de
boieri şi feţe bisericeşti cărturari, acesta îi înaintează domnului Mihail Suţu un plan
de reorganizare a Academiei domneşti din Iaşi. Anaforaua dovedeşte gradul înalt
de cultură al unora dintre boierii şi ierarhii ţării, care cereau, alături de disciplinele
teologice, studierea geometriei, a dreptului şi a limbilor latină, greacă şi franceză.
Se prevedea aplicarea principiului fundamental al pedagogiei: procedarea de la
cunoscut la necunoscut şi eliminarea vacanţelor lungi, deoarece învăţămîntul are ca
scop să formeze deprinderi, iar deprinderile se capătă numai dacă se repetă cît mai
des şi fără întrerupere.
Punctul VIII al anaforalei îl privea pe „epistatul şi păzitorul cărţilor
şcoalei”, adică pe bibliotecar. În afară de grija pentru administrarea gospodăriei
şcolii, acesta avea în sarcină şi paza cărţilor, care nu se puteau împrumuta acasă
decît cu aprobarea epitropilor. Mitropolitul Iacov II impune o măsură menită să
îmbogăţească biblioteca Academiei: „iar spre îmbodobirea şi bun nume acestei
biblioteci, nici unul din neguţitori nu va aduce în pămîntul acesta carte nouă şi de
curînd ieşită la lumină, pînă nu va da una dintr-însele să se puie în biblioteca
aceasta de obştie. Iar de va fi cartea mare şi de mult preţ, atuncea i se va da preţul
pe jumătate”110. Măsura era ceea ce astăzi se numeşte depozitul legal de publicaţii.
108
BRV, II, p. 301; Pascu, Istoria învăţămîntului din România, I, p. 322.
109
Duţu, Mişcarea iluministă moldoveană, p. 916-917.
110
Ciurea, Iacov Stamati, p. 124-125.
Nu este întîmplător că Iacob II Stamati a fost şi un mare editor de cărţi

şcolare. În vremea lui s-au imprimat gramatici, istorii, geografii, bucoavne şi
aritmetici, astfel încît în scurt timp, şcoala românească a fost înzestrată cu
manualele de bază (Bucvar, 1794; De obşte Gheografie, Elementi arithmetice,
Gramatica theologhiciască, 1795; Alexandria, 1796). De obşte Gheografie,
folosită ca manual şcolar încă de la 1777 la mănăstirea Putna (în manuscris), s-a
tipărit în 1000 de exemplare care au fost distribuite în şcoli. „Marin dascăl de la
Şcoala Colţie, ce şăz aicia în Bucureşti, în mahalaoa Sloboziei“, a avut cartea în
anul 1801111. Cu apariţia acestor cărţi se fixează nu doar materia de predat, care
pînă atunci era la latitudinea dascălului, dar se impun noi metode de predare.
Spirit liber, cunoscător al principalelor limbi de cultură ale epocii, Iacov II
Stamati tipăreşte şi cărţi cu un conţinut profan accentuat, deschizînd calea unei
epoci de înflorire literară în Ţara Moldovei. Amintim aici doar Critil şi Andronius,
un roman spaniol care se aseamănă cu Divanul lui Dimitrie Cantemir, mult gustat
de contemporani. Tot el, în Psaltirea din 1794 introduce o „însămnare de cîţi
domni au domnit în Ţara Moldovei de la descălecarea ei” pînă în zilele lui.
Opera lui Iacov II Stamati a fost continuată de marele mitropolit cărturar
Veniamin Costachi, care a pus în centrul operei pastorale cultura, prin înfiinţarea
de şcoli şi tipărirea cărţilor, considerate calea şi mijlocul cel mai bun pentru
formarea unui cler învăţat şi a unui popor luminat. În îndeplinirea acestui ideal,
ierarhul moldovean a lucrat după un plan bine chibzuit, ţinînd seama de diferitele
trebuinţe ale vieţii bisericeşti din Ţara Moldovei, căreia îi lipseau unele cărţi de
cult. Din prefeţele întocmite de traducătorii Gherontie şi Grigorie la cartea
intitulată Descoperire cu amăruntul a pravoslavnicii credinţe (Iaşi, 1806), rezultă
că ei au făcut traducerea acestei cărţi la cererea mitropolitului, deoarece era
necesară învăţămîntului în seminarul de la Socola. Tot la Iaşi fusese tipărit în anul
1715 şi textul grecesc al acestei opere a Sfîntului Ioan Damaschin.
Incendiul din iulie 1827, mistuind clădirea fostei Academii greceşti de la
Mitropolie şi chiliile de la mănăstirea Trei Ierarhi, i-a da prilejul lui Veniamin
Costachi să aplice planul organizării învăţămîntui naţional de toate gradele.
Mitropolitul a început prin asigurarea unui buget corespunzător. Prin anaforaua din
15 august 1827, Veniamin Costachi, împreună cu boierii divaniţi propuneau
Domnului aranjarea bugetului şcolilor prin încasarea rămăşiţelor de la preoţi,
diaconi şi mănăstiri, potrivit hrisoavelor vechi; construirea unei clădiri noi de
şcoală; completarea Epitropiei şcolilor cu încă un boier pe lîngă cei doi; şcolile să
aibă dascăli care să predea învăţăturile necesare, în primul rînd în limba română şi
apoi, dacă vor îngădui veniturile adunate, să se înveţe şi alte limbi.
Propunerile fiind aprobate de Ioan Sandu Sturza, mitropolitul Veniamin şi
Gheorghe Asachi pregătesc planul de organizare a şcolilor naţionale, pe care, prin
111
Ibidem, p. 134-135 ; Corfus, Însemnări de demult, p. 211.
anaforaua din 1 ianuarie 1828 îl prezintă domnului: o şcoală normală de doi ani în
care să se înveţe limba română, cu gramatica, caligrafia, catihismul, aritmetica şi
„niscaiva începătoare învăţătură”; un gimnaziu de patru ani, în care să se înveţe
limba latină, „maica limbii noastre”, iar în limba română să se înveţe religia,
filologia, biografia, logica, retorica, poezia, istoria, matematica, moralul,
„economia pămîntească şi politicească”, istoria naturală şi arheologia. Totodată,
recomanda „pentru pomenitele învăţături vrednici profesori români pămînteni”.
Limba greacă urma să fie învăţată mai tîrziu, după ce se mai uşurau cheltuielile, iar
pentru învăţarea altor limbi străine „care nu sînt un ram neapărat al învăţăturii
obşteşti” părinţii elevilor vor fi datori să contribuie băneşte la plata profesorilor
numiţi de Epitropie. Măsura era argumentată de faptul că era „mai trebuitoare
cultura limbii vorbirii neamului în care se fac sfintele rugăciuni, se tractarisesc
toate pricinile şi care este cea mai puternică legătură spre păstrarea şi îmbunătăţirea
neamului şi însufleţirea de dragoste de patrie”. Anaforaua mai propunea alcătuirea
unei „biblioteci naţionale” şi înzestrarea „şcoalei pămînteşti” cu „instrumenturi şi
adunarea uneltelor pentru sporul învăţăturilor”. Spre a consolida învăţămîntul
naţional, profesorii au fost obligaţi prin contractul de angajare să întocmească
„cărţile scolastice” pentru cursurile ce vor preda. Oferind exemplul personal, în
anul 1828, mitropolitul Veniamin a tipărit cu banii săi Învăţătura creştinească spre
folosul de obşte, în cuprinsul căreia, spre deosebire de alte lucrări cu acelaşi titlu a
adăugat cîteva exerciţii elementare de abecedar şi „meşteşugul alilodidacticesc”112.
Scopul mitropolitului era ca „înmulţindu-se cărţile şi ştiinţele în limba
naţiei, dacă nu eu, dar urmaşii miei se vor învrednici a se folosi de cliros învăţat şi
încuviinţat şi a cîştiga norod luminat în ştiinţa hristianiceştilor învăţături”113. În
concepţia lui Veniamin, tiparul este „lumină aprinsă în sfeşnic”, iar cartea scrisă cu
„condei de fier” este lucrătoare la mîntuirea omului şi o „prosforă” adusă lui
Dumnezeu pe altarul Bisericii şi al patriei, ca o dovadă a dragostei faţă de neamul
românesc, pentru folosul şi învăţătura tuturor. De aceea, în prefaţa
Chiriacodromionului imprimat în anul 1811 la mănăstirea Neamţ, Veniamin spune:
„ceresc fac pre omul carele cu luare aminte şi necontenit le citeşte <dumnezeieştile
Scripturi> şi lîngă citire înjugă şi pre împlinirea cu lucrul a celor citite”114. Pedagog
iscusit, el a tradus şi tipărit cărţile de bază ale învăţăturii creştine de care
Mitropolia Moldovei avea mai mare nevoie: istorie bisericească, catehetică,
liturgică, dogmatică, morală, apologetică, exegeză etc., astfel încît se poate spune
că el este fondatorul teologiei superioare româneşti. Mulţumită lui, au fost traduse
pentru prima dată în limba română Tipicul, Pidalionul, Catehismul, Dogmatica.
Prin tipărirea cărţilor, mitropolitul nu urmărea doar nevoile bisericii, ci şi progresul
112
Enescu, Veniamin Costachi, p. 139-140
113
Iorga, Istoria bis., vol. II; p. 230.
114
BRV, II, p. 31.
întregii societăţi moldovene. Nu întîmplător, spunea adesea în prefeţe că o carte

poate fi citită de oameni de toate vîrstele şi treptele sociale, aducînd atît foloase
duhovniceşti cît şi politiceşti. În consecinţă, dintre imprimatele apărute sub
îngrijirea lui nu puteau lipsi manualele şcolare propriu-zise şi cărţile de lectură
profane. Din prima categorie amintim Tabla alilodidactică, destinată însuşirii
cunoştinţelor elementare de către copii, iar din cea de a doua, Descrierea Moldovei
a lui Dimitrie Cantemir.
În al doilea deceniu al secolului XIX, tipărirea cărţilor a avut un caracter
preponderent laic în tipografia greacă de la mănăstirea Trei Ierarhi. Din 1813,
imediat după venirea la domnie a lui Scarlat Callimachi s-a organizat la mănăstirea
Trei Ierarhi din Iaşi, o „eforie” editorială condusă de cărturarul grec Emanoil
Bernardos Cretanul, cu scopul de a scoate mai multe cărţi. De data aceasta nu
ortodoxia greacă era ţelul funcţionării tipografiei, ci promovarea culturii greceşti.
Chiar dacă prima carte editată este un Sinopsis, adică o carte de rugăciuni, marea
majoritate a celor ce au urmat se înscriu pe o linie culturală mai largă. A doua
tipăritură este de factură ştiinţifică, Manual pentru conservarea sănătăţii
stomahului, autorul ei fiind celebrul doctor C. Darvari din Bucureşti. Prin această
colaborare, el a ţinut să-şi manifeste adeziunea la acţiunea culturală de amploare a
eforiei editoriale greceşti de la Iaşi. O altă operă de seamă şi de proporţii
remarcabile a fost Codicele civil al Principatului Moldovei (1816-1817).
O lucrare didactică importantă tipărită la Iaşi în tipografia greacă de la
mănăstirea Trei Ierarhi în anul 1817 a fost Învăţăţătura ştiinţelor comerciale
(Didascalia). Caracterul didactic al acestei traduceri din limba germană reiese chiar
din titlu: Învăţătură completă şi sistematică a întregii ştiinţe comerciale, pentru
uzul negustorilor şi mai cu seamă a şcoalelor de comerţ. Scopul cărţii este enunţat
de traducător şi în prefaţă: „văzînd lipsa unei cărţi comerciale la noi şi dîndu-şi
seama de folosul ce putea aduce opera de faţă <…> ar fi bine să fie introdusă în
şcolile comerciale, (unde există asemenea şcoli sau unde se vor înfiinţa). Însă,
precum în filosofie este necesară o pregătire de geometrie, tot aşa şi la comerţ,
elevul trebuie să fie pregătit în aritmetica comercială. Iar cei mai înalţi şi
experimentaţi în afacerile comerciale, pot şi fără profesor, citind numai, să înveţe
din această carte tot ce nu ştiu”115. Manualul cuprinde o introducere la istoria
comerţului, tabele de monede, măsuri şi greutăţi, dicţionar comercial, un appendice
despre ţinerea registrelor comerciale etc. şi este un început de literatură didactică
pe o treaptă mai ridicată, răspunzînd nevoilor directe şi specifice ale negustorimii.
Dincolo de Prut, în Basarabia, după 1812, un rol important în acţiunea de
rezistenţă a românilor în faţa tendinţelor de rusificare l-a avut tipografia de la
Chişinău, condusă de mitropoliţii Gavriil Bănulescu-Bodoni şi Dimitrie Sulima.
Cel dintîi, mai ales, a tipărit literatură bisericească în limba română, strecurîndu-se
115
BRV, II, p. 962
printre condiţiile cenzurii ţariste, astfel încît cultura românească să poată rezista.
Liturghia imprimată la Chişinău în anul 1815 „a fost unul din stîlpii puternici ai
românismului în Basarabia. <Cartea> a servit şi de model de scriere şi urmările
literare n-au întîrziat să apară”116, iar afirmaţia este susţinută de prezenţa masivă,
pînă în perioada interbelică, a acestei cărţi în bisericile de peste Prut.
Urmare a celor afirmate pînă aici, de la mijlocul secolului XVIII se
schimbă fundamental rolul cărţii şi al tipografiei în societatea românească.
Principala schimbare intervenită faţă de veacul XVII a constat în apariţia unor
elemente de laicizare. În prefaţa Psaltirii sale din 1743, Duca Sotiriovici sugera un
rol social-patriotic al tipografiei: „măcar că nu-mi este patria Ţara Moldovii, <…>
pentru că am cîştigat întru acest pămînt (strein fiind) şi cinste şi priinţă, cunosc că
am aceeaşi datorie ce au şi lăcuitorii cei adevăraţi. Deci, pentru ca să dau cătră
dînsa un sămn de mulţămită, şi neavînd altu cu ce, am pus nevoinţă de am tipărit
această Psaltire spre folosul aceştii patrii”. În climatul creat de iluminism,
cărturarilor de la sfîrşitul secolului XVIII li se datorează destrămarea „conştiinţei
ortodoxe”, în locul conceptului de „pămîntean” apărînd acela de „patriot” care
prevesteşte conceptul de naţionalitate117.
***
Apariţia tipografiei în Ţara Moldovei a fost determinată de nevoia Bisericii

Ortodoxe în secolul al XVII-lea de a respinge asalturile ideologice ale Reformei.
Funcţionarea ei a fost conjugată cu înfiinţarea de şcoli care să contribuie la
însuşirea doctrinei ortodoxe şi la combaterea propagandei iezuite şi cu influenţa
politică a domnului Ţării Moldovei, Vasile Lupu, folosită în slujba apărării
ortodoxiei orientale.
Prima tipăritură a atelierului tipografic de la mănăstirea Trei Ierarhi a fost o
foaie volantă, Decretul Patriarhului Partenie al Constantinopolului, care conţinea
rezumatul Mărturisirii ortodoxe a mitropolitului Kievului Petru Movilă, opera care
a stabilit normele ortodoxe în secolul al XVII-lea. În timp, tiparul moldovenesc a
devenit un mijloc de impunere a unei ortodoxii militante, pentru contracarea
atacurilor protestantismului şi ale catolicismului. Tipărirea şi răspîndirea cărţii a
fost un demers cu dublă valoare: susţinerea unităţii creştine şi propaganda
Domnului ca personalitate politică şi ctitor. Sub aspect istoric şi a mentalităţii,
ilustrează locul şi rolul domnilor români în lumea ortodoxă, aspiraţia lor la
hegemonie spirituală, exercitată prin ctitorii, înzestrări şi imprimare de carte, şi
conştiinţa unei vechi tradiţii bizantine. Totodată, tiparul din Ţara Moldovei a fost
un instrument important de realizare a convergenţei culturale sud-est europene.
116
Haneş, Scriitorii basarabeni, p. 116.
117
BRV, II, p. 78; Duţu, Mişcarea iluministă moldoveană, p. 916-917.
În tipografiile de la Iaşi au fost imprimate principalele lucrări polemice

născute din dezbaterile unor Sinoade ale Bisericii Ortodoxe întrunite ca să respingă
atacurile protestantismului şi ale catolicismului. Datorită faptului că polemicile
religioase din secolul al XVII-lea aveau implicaţii politice, tiparul a căpătat şi
asemenea atribute, cartea tipărită contribuind la consolidarea conştiinţei de neam şi
a unităţii etnice şi lingvistice a popoarelor ortodoxe în interiorul cărora a circulat.
Atelierele tipografice de la Iaşi au funcţionat în două direcţii. În timpul
mitropoliţilor Varlaam şi Dosoftei s-a urmărit o direcţie internă: consolidarea
bisericii ortodoxe române, prin introducerea limbii române în cult şi sprijinirea
românilor din Transilvania să reziste în faţa religiilor reformate şi catolică.
Concomitent, s-a urmărit o direcţie externă, pentru aprovizionarea Răsăritului
ortodox cu cărţi religioase.
Dosoftei a tradus şi a tipărit cărţi de cult în limba română tot din motive de
ordin confesional. Ramurile protestantismului aveau tot mai mulţi adepţi în
Transilvania, iar noile orientări religioase puteau genera semne de întrebare, aşa
cum se mai întîmplase la începutul secolului al XVII-lea. La rîndul său,
catolicismul, care îşi croia drum în Răsărit prin metoda uniaţiei era o primejdie
pentru unitatea ortodoxiei. Ca atare, cărţile de îndrumare religioasă cum erau
Vieţile de sfinţi şi cele de cult, trebuiau traduse în limba română şi tipărite pentru
un rol didactic. Credincioşii, dar mai ales feţele bisericeşti, au dobîndit posibilitatea
să înţeleagă subtilităţile teologice ortodoxe prin aceste cărţi şi a se apăra, eventual,
cînd se încerca abaterea lor de la credinţa ortodoxă.
Mulţumită eforturilor mitropoliţilor Varlaam şi Dosoftei în Ţara Moldovei
şi Antim Ivireanul în Ţara Românească, cîştigul cel mare al veacului XVII a fost
ridicarea prestigiului limbii române ca limbă oficială a bisericii româneşti şi
introducerea ei în întregul cult. Aceşti cărturari au ştiut să invoce textele biblice şi
exemplul altor popoare ortodoxe în favoarea dezlegării pe care dau clericilor de a
sluji româneşte, ajutîndu-i să reziste imixtiunilor reformate.
Pentru susţinerea celei de-a doua direcţii, la Iaşi a funcţionat tipografia în
limba greacă de la mănăstirea Cetăţuia, înfiinţată din iniţiativa şi cu sprijinul
financiar al domnilor Ţării Moldovei şi cu participarea meşterilor tipografi români,
iar cărţile imprimate au fost distribuite gratuit comunităţilor ortodoxe sud-est
europene şi orientale. La activitatea tipografică au colaborat numeroşi învăţaţi ai
vremii din Ţara Moldovei, Ţara Românească, din Rusia şi din Orient.
Biserica a condiţionat şi a nutrit şcoala, care s-a dezvoltat şi a funcţionat
numai împreună cu cea dintîi, nefiind întîmplător faptul că, din punctul de vedere
care ne interesează aici, cărţile de şcoală erau reprezentate de cărţile religioase. La
rîndul său, tipografia a fost legată de existenţa celor două instituţii, însuşi
întemeietorul tipografiei din Ţara Moldovei unind printr-o măsură organizatorică
biserica, şcoala şi tipografia, care funcţionau în acelaşi perimetru şi cu aproximativ
aceiaşi oameni, ce erau simultan, clerici, dascăli şi tipografi.
În secolul al XVIII-lea s-a impulsionat puternic dezvoltarea şcolilor în Ţara

Moldovei, în primul rînd din iniţiativa domnului reformator Constantin
Mavrocordat. Domnul dorea, concomitent cu dezvoltarea şcolilor, să aibă şi un cler
învăţat. Spre a suplini lipsa cărţilor, Domnul le-a adus mai întîi din Ţara
Românească, după care a cerut dezvoltarea tipografiilor locale. El l-a adus la Iaşi
pe Duca Sotiriovici, căruia i-a dat privilegiul tipografiei şi salariu pentru munca
depusă, apoi a înfiinţat tipografia de la Episcopia de Rădăuţi. Reglementările lui
Constantin Mavrocordat în domeniul instrucţiei şcolare au fost continuate şi de
ceilalţi domni care s-au succedat pe tronul Ţării Moldovei. Reorganizatorul şcolii
greceşti din Iaşi şi adevăratul întemeietor al Academiei domneşti a fost Grigore
Alexandru Ghica (1764-1767), şi el un domn iubitor de cultură.
Ca urmare a măsurilor impuse de Constantin Mavrocordat şi de succesorii
săi, în colaborare cu mitropolitul, a fost conceput un plan editorial care a stat la
baza funcţionării tipografiei în Ţara Moldovei pînă la sfîrşitul secolului XVIII.
Astfel se explică faptul că de la mijlocul secolului al XVIII-lea înainte, în Ţara
Moldovei s-au tipărit trei tipuri de cărţi: de lectură religioasă, de ritual şi manuale
şcolare. Din timpul lui Iacob I Putneanul, producţia editorială s-a adresat mai
multor instituţii (biserică, şcoală, administraţie) şi categorii de beneficiari (feţe
bisericeşti, dascăli, părinţi, copii, contribuabili). Consecinţa a fost creşterea
interesului faţă de carte şi dorinţa de a o deţine în biblioteci personale, patronarea şi
susţinerea financiară a tipăririi. În editarea cărţilor s-au implicat pături sociale noi:
boieri, dascăli, grămătici şi chiar femei. Începutul secolului al XIX-lea a cunoscut o
manifestare colectivă a procedeului, şi anume prenumerarea.
De la mijlocul secolului al XVIII-lea a început tipărirea manualelor şcolare
propriu-zise, marcîndu-se tranziţia de la cartea bisericească la cea laică tot sub
patronajul Bisericii. Au început să apară şi cărţi de lectură care să satisfacă nu
numai scopuri strict doctrinar, ci şi curiozitatea şi plăcerea. Apariţia unor asemenea
tipărituri, care nu erau nici religioase şi nici manuale şcolare propriu-zise, ci cărţi
de lectură şi de instruire cu un caracter laic mai pronunţat, comparativ cu ceea ce se
tipărise pînă atunci în Ţara Moldovei, i se datorează lui Mihail Strelbiţchi.
Contemporanul lui Mihail Strelbiţchi, mitropolitul Leon Gheuca a început să
insereze în cărţile de slujbă unele elemente profane. Şcoala moldoveană a
sfîrşitului de secol XVIII îi datorează mult însă, succesorului lui Leon Gheucă,
Iacov II Stamati, care, împreună cu un grup de boieri şi feţe bisericeşti cărturari, a
elaborat şi aplicat un plan de reorganizare a Academiei domneşti din Iaşi. Iacov II
Stamati a fost un mare editor de cărţi şcolare, dar a tipărit şi cărţi cu un conţinut
profan accentuat, deschizînd calea unei epoci de înflorire literară în Ţara Moldovei.
Opera lui Iacob II Stamati a fost continuată de marele mitropolit Veniamin
Costachi, cel care a pus în centrul activităţii pastorale cultura, prin înfiinţarea de
şcoli şi tipărirea cărţilor. Mitropolitul a lucrat după un plan conceput în funcţie
nevoile vieţii bisericeşti din Ţara Moldovei, lui datorîndu-i-se şi organizarea unui
învăţămînt naţional de toate gradele. În activitatea de tipărire a cărţilor, mitropolitul

Veniamin Costachi avea în vedere progresul întregii societăţi moldovene, el
pomenind adesea în prefeţele sale despre faptul că o carte poate fi citită de oameni
de toate vîrstele şi treptele sociale.
În al doilea deceniu al secolului al XIX-lea, tipărirea cărţilor a avut un
caracter preponderent laic în tipografia greacă de la mănăstirea Trei Ierarhi,
înfiinţată în 1813 şi condusă de cărturarul grec Emanoil Bernardos Cretanul. De
data aceasta nu ortodoxia greacă era ţelul funcţionării tipografiei, ci promovarea
culturii greceşti.
Dincolo de Prut, în Basarabia, după 1812, un rol important în acţiunea de
rezistenţă a românilor în faţa tendinţelor de rusificare l-a avut tipografia de la
Chişinău, condusă de mitropoliţii Gavriil Bănulescu-Bodoni şi Dimitrie Sulima.
CONCLUZII
Percepţia numeroaselor faţete ale cărţii vechi nu poate fi corectă fără

studierea problemelor legate de producerea ei, de modul cum se făcea distribuţia şi
de organizarea muncii în atelierul tipografic. Cunoaşterea locului care i-a revenit
tipografiei în viaţa cultural-economică şi politică pînă la mijlocul secolului al XIX-
lea nu este completă fără investigarea şi a celorlalte produse tipografice,
reprezentate de actele şi foile volante imprimate, fiecare din aceste chestiuni putînd
contribui la rezolvarea unor aspecte care, altminteri, par să nu aibă o explicaţie
logică. Cunoaşterea provenienţei sociale şi a profilului cultural al tipografilor, a
relaţiilor existente între tipar, biserică şi şcoală contribuie şi ele la încadrarea mai
bună a atelierului tipografic în societatea epocii.
Privirea sincronă şi diacronă asupra problemelor este indispensabilă,
tipografia românească dezvoltîndu-se similar celei din spaţiul medieval
înconjurător, de care nu poate face abstracţie şi a influenţat dezvoltarea culturală a
lumii ortodoxe. Acest mod de abordare a subiectului a condus la reformularea unor
teorii mai vechi şi chiar la respingerea unor clişee istoriografice care s-au impus
de-a lungul timpului din cauza cercetărilor unilaterale sau tributare unui nivel de
cunoaştere mai scăzut.
Deşi în Ţara Moldovei tiparul a fost adoptat relativ tîrziu, forma grafică a
tiparului chirilic a fost influenţată încă de la apariţie de litera manuscriselor miniate
moldoveneşti ale şcolii de copişti de la mănăstirea Neamţ, al cărei exponent de
seamă a fost Gavriil Uric.
Ca peste tot în Europa vremii, elementele de bază ale instalaţiei tipografice
erau literele mobile, obţinute prin turnarea unui metal topit într-o matriţă, cerneala
grasă şi teascul sau presa tipografică. Opinia că în primele ateliere tipografice din
Ţara Moldovei, literele de tipar ar fi fost importate o dată cu instalaţiile tipografice
este infirmată de studierea documentelor, care demonstrează că au fost importate
doar matriţe. Literele au fost turnate la faţa locului, iar din a doua jumătate a
secolului al XVII-lea s-au confecţionat matriţe şi s-au turnat litere în atelierele
ieşene. Pe măsură ce tehnica tipografică s-a dezvoltat, tipografii din Ţara Moldovei
au folosit şi ei aliajele tipografice şi varietăţile de litere existente pe plan european.
Cerneala tipografică era produsă în atelier de meseriaşul numit pilcar, iar
ilustraţiile cărţilor tipărite se obţineau prin producerea unui clişeu dintr-o gravură
în lemn de esenţe ţari, ce aveau o rezistenţă superioară şi permiteau un număr mare
de impresiuni, fiind folosite multe decenii.
Forma grafică a tipăriturilor moldoveneşti se remarcă prin acurateţe şi
estetică deosebite, datorate în primul rînd gradului ridicat de cultură al meşterilor
tipografi şi colaborării lor cu cărturarii epocii. Legarea cărţilor era manuală, de

regulă după ce imprimatul părăsea tipografia şi era o operaţiune relativ scumpă.
În Ţara Moldovei, implicarea domnilor în susţinerea financiară a activităţii
tipografice s-a făcut cu un secol înainte ca meşteşugul să fie practicat efectiv aici,
chiar dacă ipotezele privitoare la existenţa unor tipografii înainte de cea înfiinţată
de Vasile Lupu nu au fost confirmate. Patronajul asupra producţiei tipografice a
fost exercitat de Domnie şi de Biserică, noţiunea de patron al tipografiei
suprapunîndu-se peste cea de producător de imprimate şi referindu-se la Domnul şi
la Mitropolitul ţării. Aceştia finanţau imprimarea cărţilor, deoarece înfiinţarea unei
tipografii şi procurarea materiilor prime presupuneau investiţii care nu puteau fi
suportate de lucrătorii obişnuiţi. Pînă în la mijlocul secolului al XVIII-lea a
predominat patronajul domnesc asupra tipografiei, dar măsurile reformatoare ale
lui Constantin Mavrocordat au schimbat raportul între instituţiile patronatoare în
Ţara Moldovei şi au constituit premisele dezvoltării producţiei tipografice prin
mijloace proprii. De la mijlocul secolului al XVIII-lea, instituţia Domniei devine
mai mult un patron onorific al tipografiei, locul său fiind luat de Biserică.
Tipografia începe să iasă din cadrul strict teologic şi să fie folosită în viaţa
economico-administrativă, în sensul că produsele tipografice nu mai sînt exclusiv
cărţi, cu ajutorul tiparului multiplicîndu-se şi acte administrative, fiscale sau
informative, emise atît de Stat, cît şi de Biserică. Secolul XIX s-a caracterizat prin
desprinderea lentă, dar definitivă, a tiparului atît de sub autoritatea domnească, cît
şi de sub cea eclesiastică.
Organizarea producţiei tipografice a fost unitară pe teritoriul românesc şi
similară cu cea din Europa. Însuşirea meseriei se făcea în atelier, sub îndrumarea
unui meşter, teoriile privitoare la existenţa unor şcoli de tipografi nefiind
întemeiate. Un fenomen important pentru dezvoltarea tipografiei, dar şi a unităţii
culturale şi de neam româneşti a fost circulaţia meşterilor tipografi în cele trei ţări
române şi în afara acestora. Fenomenul a apărut încă din secolul XVI, cel dintîi
tipograf român din Transilvania, Filip, fiind originar din Ţara Moldovei, şi a
continuat pînă în primele decenii ale secolului XIX, cînd tipografii de la mănăstirea
Neamţ au contribuit la înfiinţarea atelierului de la Chişinău şi la renaşterea
producţiei tipografice la Bucureşti.
În ceea ce priveşte apartenenţa socială a tipografilor, aceştia au provenit
atît din rîndul clericilor, cît şi al mirenilor. Deşi apariţia meşteşugului tipografic
este legată de Biserică, mirenii au lucrat în tipografiile din Ţara Moldovei chiar de
la mijlocul secolului XVII. Meşteşugul tipografic s-a dezvoltat în mod similar
meşteşugurilor epocii dar, spre deosebire de ceilalţi meşteri, tipografii şi legătorii
de carte nu au fost încadraţi în bresle pînă la Regulamentul Organic. Explicaţiile
fenomenului sînt : numărul redus de lucrători, şi în cadrul acestuia, a proporţiei
însemnate de feţe bisericeşti care se supuneau unor norme diferite de cele laice,
condiţia lor nepermiţîndu-le să practice un meşteşug în mod similar unor mireni ;
CONCLUZII 363
componenta culturală a activităţii, care o deosebea de un meşteşug oarecare şi

monopolul Domniei şi al Bisericii asupra tipografiei, care, excluzînd concurenţa,
făcea inutilă asocierea în bresle. Legătorii de cărţi proveneau atît din rîndul
clericilor cît şi al mirenilor şi practicau legătoria ca pe o ocupaţie auxiliară alteia,
care era de bază.
Funcţionarea unui atelier tipografic presupunea cheltuieli băneşti mari,
acesta neputînd fi înfiinţat decît de Domnie şi Biserică. În secolul al XVIII-lea, în
Ţara Moldovei au existat totuşi, doi tipografi care au avut atelierul propriu: Duca
Sotiriovici şi Mihail Strelbiţchi. Mărimea investiţiilor necesare funcţionării tipografiei
oferă una din explicaţiile preţurilor mari ale cărţilor tipărite în perioada cercetată.
Munca în atelierul tipografic se desfăşura aproape continuu şi era
coordonată de meşterul tipograf. Spre mijlocul secolului al XVIII-lea, norma de
lucru a fost stabilită la o coală pe zi pentru întregul tiraj al unei cărţi, asigurînd
uniformitatea grafică a tipăriturii. Pentru a urgenta ritmul de imprimare, textul era
cules concomitent de două sau mai multe echipe de tipografi şi imprimat paralel.
Această organizare a muncii explică variaţiile grafice ale unor cărţi, considerate de
anumiţi cercetători ca fiind tiraje sau chiar ediţii diferite.
Lucrătorii erau recompensaţi în bani şi în natură, beneficiind şi de anumite
scutiri fiscale. Cel puţin pînă spre mijlocul secolului al XVIII-lea, plata în bani se
făcea de la cămara domnească, de la această dată în Ţările Române apărînd
sistemul salarizării tipografilor. Scutirile fiscale se acordau tipografilor mireni şi
tipografiei ca instituţie. Atelierul tipografic nu s-a supus decît într-o mică măsură
reglementărilor economice care se aplicau celorlalte meşteşuguri.
Teoria potrivit căreia domnul Ţării Româneşti Mihail Racoviţă ar fi
introdus cenzura civilă în anul 1741 nu poate fi susţinută. Forma sub care s-a
manifestat cenzura a fost nescrisă şi generată de monopolul Statului şi al Bisericii
asupra acestei activităţi şi presupunea interdicţia imprimării unor lucrări
neconforme cu doctrina ortodoxă şi cu interesul statului. Clauza fiind respectată,
tipografii puteau primi şi comenzi particulare, urmînd să plătească Mitropoliei sau
bisericii lîngă care funcţiona atelierul un procent din banii obţinuţi prin vînzarea cărţilor.
Tirajele cărţilor erau variabile, în funcţie de mai multe criterii, cel mai
important fiind adresabilitatea şi utilitatea. De regulă, cărţile de ritual cu folosire
permanentă aveau tiraje cel puţin egale cu numărul satelor, bisericilor şi
mănăstirilor din Ţara Moldovei la un loc. Tiraje mari aveau şi cărţile de lectură
religioasă; urmau apoi lucrările de polemică religioasă, care se adresau unui public
mai instruit, în timp ce cărţile de ritual cu utilitate limitată la anumite evenimente
sau perioade ale anului aveau tirajele cele mai mici. În toate cazurile, sumei de cărţi
cu destinaţie colectivă, i se adăuga un număr destinat şcolilor şi achiziţiei
particulare din Ţara Moldovei şi zonele învecinate. Tirajul total se obţinea prin
adăugarea încă a unui număr de exemplare ce reveneau Domnului, Mitropolitului şi
tipografilor. În consecinţă, tirajele cărţilor cu folosinţă curentă şi cu adresabilitate
largă puteau atinge 4500-5000 de exemplare, iar numărul a rămas constant din
cauză că deşi numărul ştiutorilor de carte a sporit în permanenţă, din a doua
jumătate a secolului al XVIII-lea teritoriul Ţării Moldovei s-a diminuat
considerabil. Fireşte, puteau exista şi tiraje foarte mici.
Studiul preţului cărţii tipărite presupune cunoaşterea celor două elemente
componente: costul şi preţul de vînzare. Costul unui imprimat se compunea din
cheltuielile de lucru şi de aprovizionare cu materialele necesare, cărora li se adaugă
o sumă pentru obţinerea rentabilităţii atelierului. Distribuţia cărţilor fiind dirijată de
autorităţile statului şi ale bisericii, preţul fixat de tipografie reprezenta baza preţului
cu care acestea erau distribuite în ţară şi în afara ei. Preţul de vînzare al cărţilor era
mai mare pentru cumpărătorii colectivi (sate, mănăstiri) decît pentru cei particulari.
Pentru aprecierea corectă a mărimii preţurilor de vînzare ale cărţilor comparativ cu
alte mărfuri este necesară şi cunoaşterea altor elemente suplimentare: starea cărţii
în momentul vînzării, dacă s-a vîndut legată sau nu, contextul tranzacţiilor,
motivele care au determinat vînzarea şi echivalenţele monetare. Necunoscînd
întotdeauna cu exactitate asemenea elemente, se constată că, simultan, aceeaşi
tipăritură avea preţuri variabile în timp şi în spaţiu. Numeroase vînzări-cumpărări
de cărţi nu au avut o evoluţie liniară, iar variaţiile de preţ sînt greu explicabile. În
unele cazuri, pe măsura trecerii timpului de la apariţie, preţul unei ediţii a crescut;
în mod contrar, preţul altora a scăzut. Pe de altă parte, odată ce au trecut nişte ani
de la data imprimării, intervenea faptul că o carte necesară devenea o raritate, în
unele cazuri atît de rară şi căutată încît se multiplica manual, prin copierea
originalului tipărit. Se observă şi că distanţa faţă de centrul tipografic în care a
apărut cartea determină creşterea preţului acesteia. Indiferent de aceste
necunoscute, concluzia este că în întreaga perioadă analizată, cărţile s-au numărat
printre bunurile cele mai scumpe ale societăţii româneşti.
Valoarea mare a cărţilor rezultă şi dintr-o serie de practici situate în afara
sferei comerciale: amanetarea şi confiscarea lor de autorităţi în schimbul neachitării
unor obligaţii fiscale, însuşirea lor pe nedrept, de hoţi sau chiar de persoane aparent
onorabile. Faptele erau favorizate şi de lipsa menţiunilor de vînzare - cumpărare
sau de proprietate făcute pe carte, ce căpătau puterea juridică a unui contract. În
timpul războaielor sau al năvălirilor străine, cărţile erau capturi de seamă, pentru
recuperarea lor proprietarii parcurgînd distanţe lungi sau se judecau cu cei pe care
îi puteau dovedi că şi le-au însuşit în mod ilegal.
O carte se transmitea din generaţie în generaţie, ca orice proprietate
ereditară, iar măsura valorii sale este dată şi de faptul că era asimilată obiectelor de
cult şi că pentru protejarea ei se recurgea la măsuri de natură spirituală,
concretizate în blesteme înfricoşătoare, inspirate din hagiografia creştină. Unitatea
limbii şi a originii românilor s-a exprimat de-a lungul perioadei cercetate nu numai
din partea factorilor politici şi eclesiastici ci şi din partea sătenilor şi orăşenilor care
se implicau singuri în dobîndirea cărţilor, văzînd în aceasta un act de dăruire şi
CONCLUZII 365
consolidare a comunităţii. Cumpărarea sau donarea unei cărţi era o acţiune

importantă, însemnările de pe cărţi relevînd faptul deloc întîmplător, că asemenea
acte aveau loc de sărbători creştin-ortodoxe mari sau duminica, atunci cînd avea
loc slujba şi toţi membrii comunităţii erau prezenţi.
Una dintre cele mai importante chestiuni legate de istoria cărţii vechi, care
poate explica multe aspecte ale funcţiei social-politice şi culturale a acesteia în
societatea românească şi sud-est europeană este cea a distribuţiei. Operaţiunea s-a
realizat chiar de la începutul activităţii tipografice sub coordonarea autorităţilor
Statului şi ale Bisericii, tipăriturile împărţindu-se între acestea într-o proporţie care
a variat în funcţie de predominarea temporară a uneia sau a alteia asupra tiparului.
Ambele instituţii au participat la realizarea efectivă a distribuţiei, prin intermediul
structurilor ierarhice proprii. Obligativitatea de cumpărare a cărţilor de către
comunităţi era adusă la îndeplinire de preoţi, împreună cu conducătorii satelor. De
multe ori numeroşii clerici de rang mic care apar în însemnările de pe cărţi în
calitate de vînzători la o dată foarte apropiată de apariţia cărţii, nu vînd sau nu îşi
cumpărau propria carte, ci reprezintau, de fapt, ultima verigă de distribuţie.
Altă modalitate de desfacere dirijată a cărţilor era cea prin intermediul unor
distribuitori ambulanţi, metoda fiind numită bibliografia consacrată circulaţiei
cărţii româneşti, colportaj. Aceşti vînzători ambulanţi nu trebuie incluşi în totalitate
şi fără discernămînt în categoria colportorilor, fiind necesară distincţia între
colportorii care vindeau cărţi în nume propriu şi vînzătorii care fuseseră însărcinaţi
de un atelier tipografic să facă acest lucru.
La începutul secolului al XIX-lea, cărţile tipărite se vindeau în dughene
amplasate lîngă tipografie sau lîngă Mitropolie. Cărţile se puteau vinde direct din
atelierul tipografic şi ocazional, domnii şi mitropoliţii Ţării Moldovei practicau
vînzarea cărţilor. Între cei care se ocupau cu distribuţia cărţilor trebuie încadraţi şi
tipografii, care vindeau, uneori, exemplarele cărţilor care le reveneau drept plată
pentru munca lor.
Studiul circulaţiei tipăriturilor posterioare anului 1812 atestă prezenţa în
număr mare a tipăriturilor de la mănăstirea Neamţ şi Iaşi peste Prut şi, ocazional, a
celor tipărite la Chişinău dincoace, ceea ce dovedeşte că şi după anul 1812
tipăriturile au continuat să fie distribuite în întreg spaţiul românesc, de o parte şi de
alta a Prutului.
Transportul cărţilor tipărite s-a făcut mai întîi cu carele de marfă, iar de la
sfîrşitul secolului al XVIII-lea, se folosea şi poşta, mai ales pentru tipăriturile de
dimensiuni reduse (acte, foi volante, publicaţii periodice).
Cea mai mare parte a producţiei tipografice se distribuia prin vînzare.
Privitor la aspectul economic al activităţii tipografice, teoria potrivit căreia, în
producţia tipografică a Ţărilor Române aspectul economic a lipsit cu desăvîrşire,
nu rezistă unei cercetări amănunţite, din cauză că tiparul nu putea face excepţie de
la regulile economice ale vremii. Distribuţia gratuită a cărţilor exista pentru toate
ediţiile tipărite dar avea o pondere variabilă în ansamblul tirajului. Din orice ediţie
tipărită, un număr de exemplare s-a dat gratuit cîtorva categorii de destinatari:
Domnului şi ierarhilor sub auspiciile cărora s-a imprimat, autorilor, celor care
contribuiau financiar la apariţia ei şi tipografilor. Aceştia donau majoritatea cărţilor
în sate, mănăstiri, biserici sau şcoli din cele trei Ţări Române şi din afara acestora,
în sud-estul Europei, la Muntele Athos şi în Orientul Apropiat, şi contemporanilor.
De la mijlocul secolului al XVIII-lea se implică în activitatea tipografică şi unii
laici: boieri mici, dieci de cancelarie, dascăli etc., care primeau un număr de
exemplare tipărite, echivalentul drepturilor de autor moderne. Tipografii primeau şi
ei un anumit număr de imprimate ca parte a plăţii cuvenite pentru munca prestată.
Cîteva exemplare din cărţile imprimate erau destinate bibliotecilor şcolii domneşti,
a celor de la Mitropolie, Episcopii ori mănăstirilor care erau centre culturale
recunoscute. Instituţia denumită astăzi „depozit legal” a fost înfiinţat în timpul
mitropolitului Iacob Stamati. Atelierele tipografice în care s-au imprimat cărţi în
limbile greacă şi arabă destinate credincioşilor ortodocşi grecofoni şi arabofoni din
Imperiul Otoman au difuzat în mod gratuit întreaga producţie tipografică.
Cercetarea critică a însemnărilor de pe cărţi şi a documentelor de arhivă
conduce la demontarea acelor clişee istoriografice potrivit cărora difuzarea cărţilor
s-a făcut în primul rînd pe cale populară, prin colportorii care mergeau de cele mai
multe ori pe poteci tăinuite, cu desaga etc. Distribuţia tipăriturilor a fost un proces
organizat riguros, şi numai astfel ele şi-au putut îndeplini funcţiile politice şi
culturale care astăzi ne apar ca fiind impresionante. Cartea tipărită în Ţările
Române a avut o circulaţie foarte largă, ce cuprinde toată aria românească, sud-
estul Europei şi Orientul Apropiat şi Mijlociu. Cînd o ediţie devenea rară ori se
imprima de la început într-un tiraj insuficient, se multiplica manual, prin copiere,
practică ce s-a perpetuat alături de tipar pînă tîrziu. Un puternic centru de copiere a
cărţilor în prima jumătate a secolului XIX a fost la mănăstirea Neamţ, chiar dacă
acolo exista şi o producţie tipografică susţinută.
În cazul secolului XVII, posesorii de carte, cu rare excepţii, erau lăcaşurile
de cult sau comunităţile săteşti. Din secolul al XVIII-lea, păturile sociale cu acces
la tipar devin mai numeroase. La fel ca astăzi, uneori, cărţile se împrumutau între
amatorii de lectură sau între biserici învecinate.
O categorie de imprimate care a ocupat un loc însemnat în economia
atelierului tipografic central a fost cea a actelor şi a foilor volante, care au căpătat o
pondere mare în producţia tipografică moldoveană la mijlocul secolului XVIII.
Emitenţii actelor şi foilor volante au fost pînă la începutul secolului XIX, cînd apar
foile volante emise de persoane particulare, instituţii sau societăţi, în primul rînd
reprezentanţii autorităţii de stat şi religioase. Tirajele tipăriturilor ocazionale au fost
apreciabile, fiind cel puţin egale cu numărul diferitelor categorii de contribuabili
ori al localităţilor din Ţara Moldovei care trebuiau înştiinţate.
CONCLUZII 367
Un alt aspect legat de producerea cărţii în tipografiile medievale care nu a

beneficiat de o cercetare sistematică pînă acum a fost cel al meşterilor tipografi,
care erau oameni cu iniţiativă, înstăriţi şi instruiţi, cunoscători ai limbilor de
circulaţie în epocă, puteau să facă versuri şi să traducă diferite lucrări ale vremii,
aveau biblioteci proprii şi făceau danii de cărţi. Mulţi tipografi erau chiar autorii
cărţilor imprimate şi profesori în şcolile epocii sau în familiile domneşti. Făcînd
parte dintr-un cerc mai larg de cărturari, tipografii erau întotdeauna la curent cu
ideile epocii în care trăiau, astfel încît uneori, s-au implicat şi în politică.
Apariţia tiparului în Ţara Moldovei a fost determinată de nevoia Bisericii
Ortodoxe în secolul XVII de a respinge asalturile ideologice ale Reformei. În
tipografiile de la Iaşi au fost imprimate principalele lucrări polemice născute din
dezbaterile unor Sinoade ale Bisericii Ortodoxe întrunite pentru a respinge atacurile
protestantismului şi ale catolicismului. Datorită faptului că polemicile religioase
din secolul XVII aveau şi implicaţii politice, tiparul a căpătat şi asemenea atribute,
deoarece cartea a contribuit la consolidarea conştiinţei de neam şi a unităţii etnice
şi lingvistice a popoarelor ortodoxe în interiorul cărora a circulat. Tipografiile de la
Iaşi au funcţionat în două direcţii: una internă, care urmărea consolidarea bisericii
ortodoxe române, prin introducerea limbii române în cult şi sprijinirea românilor
din Transilvania să reziste în faţa religiilor reformate şi catolică, şi una externă,
pentru aprovizionarea Răsăritului ortodox cu cărţi.
Tipografia a fost legată de existenţa Bisericii, care, la rîndul său, a
condiţionat dezvoltarea şcolii. De multe ori, tipografia a fost unită şi prin măsuri
organizatorice de biserică şi şcoală. Cele trei instituţii au funcţionat în acelaşi
perimetru şi cu aceiaşi oameni, iar cărţile erau atît cărţi de cult, cît şi de învăţătură.
Ca urmare a măsurilor impuse de Constantin Mavrocordat şi de succesorii săi, în
colaborare cu mitropoliţii, a fost conceput un plan editorial care a stat la baza
funcţionării tipografiei în Ţara Moldovei pînă la sfîrşitul secolului XVIII. Din
timpul lui Iacob I Putneanul, producţia editorială s-a adresat mai multor instituţii
(biserică, şcoală, administraţie) şi categorii de beneficiari (clerici, dascăli, părinţi,
copii, contribuabili). Consecinţele au fost creşterea interesului faţă de carte şi
dorinţa de a o deţine în biblioteci personale, patronarea şi susţinerea financiară a
tipăririi de către o serie de pături sociale: boieri, dascăli, grămătici şi chiar femei.
Cercetarea instituţiei care a fost tipografia şi a produselor sale presupune
abordări pluridisciplinare din domeniul istoriei politice, a bisericii, a şcolii, a
literaturii româneşti vechi, a economiei şi a fiscalităţii, a numismaticii, dar şi a
tehnicii medievale. Am urmărit să confirmăm ipoteze mai vechi privitoare la cartea
veche, să infirmăm altele dacă a fost cazul şi, mai ales, să cercetăm o parte din
laturile pe care le prezintă subiectul dintr-un punct de vedere mai puţin aplicat, şi
anume cel al producerii imprimatelor. Fără a pretinde că lucrarea a luminat toate
faţetele cărţii vechi româneşti şi ale tipografiei, încercarea de a formula ipoteze de
lucru noi, pe care cercetări viitoare să le verifice nu poate să fie decît folositoare.
ANEXE
ANEXE 369
Preţurile cărţilor imprimate în Ţara Moldovei
1. Cartea românească de învăţătură (Iaşi, 1643):

- 1643, Iaşi: 4 galbeni; Suceava (SV): 3 galbeni ungureşti;
- martie, Fonoiu (SV): 4 hervoni; Suceava (SV): 3 ughi;
- martie 14, Iaşi: 4 galbeni de aur;
- octombrie, Dorohoi (BT): 35 capre;
- <post 1643>, Sidriaşul Mare (MS): 4 florini vonaşi; Cizer: 20 florini; Topolovăţ: 11
florini; în alt loc 15 florini; Dridrif: 7 florini; Rîmnic (VL): 13 zloţi; Bodoc: 12 florini;
Recea: 4 galbeni; Ferădău: 32 florini; Crişcior: 15 florini; Bedeciu: 6 florini de argint;
Poiana Aiudului (AB): 20 de florini; Baia (SV) : 9 lei ; Buduşă... : 12... (însemnare
incompletă) ; m-rea Putna : 2 lei „noi şi vechi”; Sămăşcani : 6 „taleri, fie şi groşi” ; s. l. : 3
taleri, 6 lei bătuţi ;
- <post 1643> aprilie 26, Hîrlău (IS): 6 lei;
- 1644 mai 8, Rîpaş (HD): 21 zloţi;
- 1645 mai 13, Cetan (CJ): 16 florini;
- august 15, Iaşi: 4 galbeni şi un ort;
- octombrie 4, Vaslui: 4 ughi de argint;
- 1647, Budeşti şi Vinţeşti (MM): 13 florini;
- 1648 august 23, Baica (SJ): 13 florini;
- mijlocul sec. al XVII-lea, Moldova: 3 taleri ;
- a doua jum. a sec. al XVII-lea, Hîrlău (IS): 7 lei; Cîndeşti (AB): 6 florini şi un măriaş;
Luduş (MS): 13 florini; Pianul de Sus (AB): 13 florini; Negreni-Ciucea (CJ): 12 florini ;
Şcheii Braşovului (BV): 6 lei bătuţi şi un zlot bătut; Rusu Bîrgăului (BN): 70 de hloniţi şi
74 bani; Recea (BV): 4 galbeni; Milăuan (SJ): 18 florini; Ibăneşti (MS): 12 florini;
Măgurele (BN): 12 florini; Bozieş (BN): 23;
- 1651, Vişeul de Mijloc (MM): 16 florini;
- <ante 1652>, Suceava (SV): 3 taleri de aur;
- <ante 1654 martie 22, s. l.>: 7 taleri; Moldova: 4 ughi;
- 1654, Moldova: 25 florini;
- <1654-1655> (văleat 7163), Suceava (SV): o iapă înşeuată, valorînd 25 florini;
- 1655 martie 28, Cîmpeni (AB): 130 peneri (datată greşit 1656);
- <1655-1656> (văleat 7164), Comana de jos (BV): 5 florini şi 50 (sic!) de galbeni
(însemnare incompletă); Coceşti: 1 zlot;
- 1656, Bozieş (BN): 12 zloţi; Costeşti (BT): 1 zlot;
- 1659 ianuarie 27, Ferăce ?: 10 florinţi;
iulie 13, Căpîlnaş (AR): 30 florini; Zărand (AR): 30;
- 1660 decembrie 3, Oniceni (NT): 4 ughi de aur (datată greşit 1659);
- <1660-1661> (văleat 7169), Rădăuţi (SV): 7 taleri;
- 1661 august, Tîrnăviţa (HD): 15 florini;
<1661-1692> (“în zilele lui Mihai Apaffi“), Lăpuşul de Sus: 16 florini;
- <ante 1662>, Gîrbău (CJ): 22 florini;

- <Cca 1662 - 1674>, Vîrteşcoi: 3 ughi şi jumătate, „ pe vreamie de foamet(e)” ;
- 1665 ianuarie 26, Rogoz (MM): 16 florini;
- iunie 26 Şeica Mică (SB): 5 florini şi jumătate;
- 1667 februarie 24, Sedriaş (HR): 18 florini; Călineşti (MM): 12 florini; Someş-Guruslău
(SJ): 24 florini;
- 1668, Boju (CJ): 18 florini şi un caş;
- 1669 iulie 2, Ţicău (MM): 29 florini;
- decembrie 2, Alba Iulia (AB): 600 bani;
- 1672, Lunca Arieşului: 12 florini;
- februarie 21, Măierău: 12 florini şi 51 de bani;
- 1673, Bălan (SJ): 24 florini;
- 1674 ianuarie 15, Budurlău (SJ): 4 florini, o mierţă de grîu, una de bob şi un caş;
- aprilie 23, Rădăuţi (SV): 14 zloţi ungureşti;
- 1675, Mirăslău (AB): 3 florini;
- 1678 august, Băluşeşti (IS): 3 lei şi jumătate;
- 1679 august, Balasineşti: 3 ludovici şi jumătate;
- 1680 august 1, Hondol (HD): 16 florini;
- 1681, Transilvania: 7 galbeni;
- 1682, Deag (CJ): 19 florini;
- februarie 23, Boju (CJ): 18 florini şi un caş;
- 1683 februarie 28, Rozavlea (MM): 18 florini şi 10 potori (însemnare incompletă);
Crişcior (HD): 39 florini;
- 1684, Rebra Mare (BN): 19 florini;
- <1685-1686> (văleat 7194): 5 lei;
- 1686, Pogăceaua (MS): 57 florini ; Rîpaş (HD): 21 zloţi;
- decembrie 4, Mărişelu (BN): 34 mierţe şi 4 măji de grîu; Moldova: 14 florini şi
10 bani, „dezlegată şi dintăi lipsă foile“; Bozeş (HD): 44 florini; Geoagiu de Jos
(HD): 24 florini;
- 1688, Poiana (HD): 22 florini;
- 1691, Ocolişul Mare: 2 florini (posibil doar o contribuţie parţială);
- 1692 februarie 7, Hangu (NT): 21 florini;
- martie 2, Ciubanca (CJ): 35 florini ; Transilvania: 19 florini; Prislop (BN): 21
florini;
- 1693 martie 23, Netotu (azi Gura Văii, BV): 20 florini;
- 1694 aprilie 13, Bocicoel (MM): 30 florini;
- 1699 aprilie 4, Hărniceşti (MM): 21 florini; Ileanda (SJ): 18 florini;
- Sfîrşitul sec. XVII-început sec. XVIII, Ludişor (BV): 5 potori; Negreni-Ciucea (CJ): 25 florini;
- sec. XVIII, Baciu (CJ): 10 zloţi; Budacu (BN): 12 florini; Bulgari (MM): 10 florini; Dej
(CJ): 24 florini; Frata (MS): un sărindar; Gîrbova de Sus (AB): un sărindar sau 32 zloţi;
Gîrbou (SJ): 25 florini; Gura Văii (BV): 3 zloţi; Măgurele (BN): 12 florini;
ANEXE 371
- prima jum. a sec. al XVIII-lea, Băseşti (MM): 16 florini; Borod (BH): 24 florini; Budacu
(BN): 12 florini; Cârneşti (AB): 6 florini şi un mărieş; Cizer (SJ): 20 florini; ţ. Cluj: 24
florini; Geoagiu-Băi (HD): 32 florini; Horezu (BV): 9 florini; Gîrbou (SJ): 39 <…>
însemnare incompletă; Ţigău (BN): 13 florini; Rîmnic (VL): 13 zloţi;
- 1701, Tisa (AR): 25 florini;
- 1706, Bahnea (MS): 10 florini;
- 1707 iunie, Brănişca (HD): 10 zloţi;
- 1708, Brusturi (AR): 32 florini şi 62 zloţi;
- <1708-1709> (văleat 7217), Moldova: 10 taleri;
- 1713 iunie 15, Sidriaş (MS): 17 florini şi două mierţe de grîu, valorînd fiecare un florin;
- <1713-1714> (văleat 7222), Tîrgovişte (DB): 7 taleri;
- 1714, Cib (AB): 68 taleri;
- 1715 noiembrie 4, Sălciua de Jos (AB): 19 florini;
- <1716-1717> (văleat 7225), Borşa (MM): 12 florini;
- 1716, Ucea de Sus (BV): 20 florini;
- 1719 iulie 30, m-rea Deda (CJ): 13 horgoşi;
- 1720 martie 9, Dumbrava (MS): 30 florini;
- martie 15, Budac (BN): 16 florini nelegată;
- martie 20, Sălciua de Sus (AB): 15 florini;
- iulie 1, Budac (NB): 9 florini şi 28 de bani;
- septembrie, Greceni: un sărindar; Borşa (MM): 12 florini;
- <1720 septembrie 1 – 1721 august 31> (7229), Suceava (SV): 12 lei (pentru 6 lei s-a dat un cal);
- 1721, Ţara Românească: 8 lei;
- 1722, Frata (CJ): 20 florini; sl. l. : 4 lei ;
- 1723 ianuarie 7, Ciugudul de Sus (AB): 4 galbeni; Transilvania: 6 taleri;
- 1730, Margina (T M): 12 florini şi 11 creiţari;
- 1731 noiembrie 20, Peştera (HD): 8 lei (“pe o foamete“);
- 1735 februarie 20, Rugineşti (VS): „8 lei şi era risipită”;
- <1735 februarie 20>, Rugineşti (VS): 25 parale;
- 1736, Someşul Cald (CJ): 10 oi şi 8 miei, socotiţi la 20 de florini;
- 1741, Sîmpetru de Cîmpie (MS): 10 florini, în grîu şi secară;
- 1745 ianuarie 25, Lăpuşnicel (HD): 13 florini;
- iunie 8, Boholţ (BV): 8 florini;
- 1746 februarie 29, Bocicoel (MS): doi boi;
- <1749-1750> (văleat 7258), Tîrgovişte (DB): 2 taleri şi 30 parale;
- mijloc sec. XVIII, Crişcior (HD): 15 florini; Silivaş (CJ): 13 florini; Stupini (BV): 13 florini;
- a doua jum. a sec. XVIII, Apalina (MS): 10 lei bătuţi; Bozieş (BN): 23 florini; Topoloveţ
(HD): 12 florini; Geoagiu-Băi (HD): 32 florini; Icland (CJ): 10 florini; Şuştiu (BV): 12
zloţi; Ţigău (SB): 12 florini şi o jireadă de iarbă, în total 13 florini; Transilvania: 6 taleri;
- 1751, Jacodu (MS): un sărindar;
- 1754, Suatu (CJ): 8 zloţi;
- 1755, Bătarci (SM): 24 florini;

- 1757, Tărăţel (HD): 2 florini si 2 măriaşi;
- 1758 octombrie 26, Bogata (BV): 12 florini;
- 1759, Băiţa (CJ): 8 zloţi; Sînmartin (CJ): 8 zloţi;
- 1760 iunie 8, Surduc (SJ): 15 florini (nelegată);
- cca 1762, Topârcea (SB): 8 florini;
- 1762 martie 8, Luduş (MS): 8 florini, două ferdele de porumb, 10 potori şi 7 bani;
- <1767... Grigore Calimachi în Moldova> – 2 miei.
- 1769 decembrie 2, Alba Iulia (AB): 600 de bani;
- 1771, Tăuni (AB): 8 florini;
- 1772 iulie 9, Pocei (BH): 10 florini; Brîglez (SJ): 13 florini;
- 1773 iulie 21, Făgăraş (BV): 8 florini;
- 1775, Băbdiu (CJ): 21 florini; Voslăbeni (HG): 16 florini;
- 1777 decembrie 6, Idicel (MS): „un sărindar pentru zece florini, şase să fie pentru Cazanie
şi patru să fie bani”;
- 1780, Frata (MS): un sărindar în valoare de 12 florini;
- 1783 martie 1, Şomoşcheş (AR): 3 căbele şi jumătate de grîu;
- 1784, Sălciua de Jos (AB): 30 florini; Poiana Aiudului (AB): 20 fl.; Răchita (AB): 13 fl.;
- 1785 iunie 9, Condor (CJ): 8 florini;
- decembrie 26, Corlata (SV): 5 lei dezlegată;
- 1786 martie 10, Coveş (SB): 58 florini;
- <ante> 1787 ianuarie 25, Boziaş: 23 florini;
- 1791, Păingeni (MS): 7 florini;
- 1792 octombrie 24, Daia (BV): 16 florini;
- 1793, Dridrif (BV): 7 florini;
- 1795 februarie 21, Huduc (MS): 9 florini vonaşi;
- 1797 mai 26, Velcheriul de Jos (azi Răzoare MS): 9 florini; Şutiu (BH): 12 zloţi;
- 1799 ianuarie 27, Poca (MS): 7 florini;
- februarie 22, Budiu (CJ): 24 florini;
- prima jum. a sec. XIX: Perecei (SJ): 12 zloţi;
- 1801 mai 2, Sălcuţa (BN): 9 zloţi;
- 1802 iulie 13, Daia (BV): 16 florini;
- 1803 mai 24, Boholţ (BV): 12 florini; Voslăbeni (HG): 16 florini; Sidriaşul Mic (MS): 4
florini vonaşi;
- 1807 septembrie 17, Sîngeorgiu (MS): 8 florini vonaşi;
- 1809, Sibiu (SB): 11 zloţi;
- 1817, Almaşu-Sec (HD): 100 zloţi; în alt loc 30 zloţi; Feldioara (BV): 22 zloţi;
- 1820 martie 23, Sebeş (AB): 10 zloţi;
- 1822, Icland (CJ): 10 florini;
- 1823, Lunca Arieşului (AB): 12 florini;
- 1824 noiembrie 12, Finciu (CJ): 17 r. fl. ; Feketelac: 28 florini;
ANEXE 373
- 1833 februarie 28, Păpăuţi (CV): 11 r. fl;

- 1846 aprilie 13, Poarta Sălajului (SJ): 5 zloţi;
- „în zilele lui Petru voievod“, Bal : 9 lei 1.
2. Şapte taine (Iaşi, 1644) :
- 1672, Hîrlău (IS): 100 parale;
- <post 1644-ante 1809 >, Vicovul de Sus (SV): 2 lei noi şi vechi2.
3. Psaltirea în versuri (Uniev, 1673):
- <după 1673>, Mărgineni: o păreche de călămări;
- 1684, Alba Iulia (AB): 3 florini3.
4. Liturghie (Iaşi, 1679):
- 1679, Tinăud (BH), ms.: 8 florini;
- 1765, Brănişca (HD): ms.: 7 florini şi un măriaş4.
5. Psaltirea slavo-română (Iaşi, 1680):
- <post 1680>, Hunedoara: 5 zloţi;
- 1684 octombrie 16, Alba Iulia (AB): 3 florini;
- 1713 mai 24, m-rea Suceviţa (SV): 3 lei bătuţi;
- <1772 septembrie 1 – 1773 august 31> (7281), Rădăuţi (SV): schimbată cu un „Otecinicu
scris de vlădica Misail tot din Rădăuţu”5.
6. Molitvenic de-nţeles (Iaşi, 1681):
- <post 1681>, Căpîlna: 3 florini şi 4 sfanţi; Căpîlneni: 4 florini şi 1 husoşi; s. l.: 5 lei6.
1
Dudaş, Cazania lui Varlaam, p. 189-190, 193, 195-196, 198-202, 205-209, 211-212, 217-
218, 221, 225, 228-233, 237, 243, 245, 247-249, 251-253, 256-257, 259-262, 268, 270,
272-282, 285-288, 292, 295, 297-298, 300-303, 306-307, 312, 315, 318-319, 322, 326, 328-
329, 332-336, 338, 340, 342, 345, 348-350, 353-354, 356, 362, 367-369, 372, 374-376,
379-382, 387-388, 391, 393-394, 397-399, 403, 406, 408-412, 429; idem, Vechi cărţi rom.
călătoare, p. 42-46, 49, 52-54, 56, 58-59; Braicu, Bunea, Cartea veche rom. în Sibiu, p. 9,
10, 12, 61-65, 68, 95; Corfus, op. cit., p. 186, 195, 219-220; Iorga, Studii şi doc., vol. XII,
p. 32, vol. XIII, p. 59, 102, 153-154, vol. XVI, p. 312; idem, Inscripţii din bis. României,
vol. II, p. 32, 180; Mureşianu, Cartea veche din Banat, p. 130; Bodinger, Cartea rom.
veche în BCU Iaşi, p. 5; Mureşanu, Cazania lui Varlaam, p. 202, 208-209; Mârza,
Dreghiciu, Cartea rom. veche în j. Alba, p. 45, 71-72, 75-76, 240, 314, 352; Arh. St. Iaşi,
Fond Doc., Pachet MLVIII/4; Mălinaş, Catalog de carte rom. veche, p. 31; Mosora, Hanga,
op. cit., p. 9, 11, 13; Bîrlea, op. cit., p. 33-34; Berechet, Însemnări, p. 590; Mitric, Cartea
rom. veche în j. Suceava, vol. I, p. 59, 67; IV, p. 200; Filip, Cartea rom. veche în bibl.
Kirileanu, p. 40; Dulgheru, Însemnări ms. din j. Prahova, p. 407; Mihăescu, Episcopia
Romanului, p. 21; Caproşu, Chiaburu, Însemnări, I, p. 216, 251, 316, 424, 473.
2
Bărnuţiu, Cartea rom. veche în colecţii sătmărene, p. 64; Braicu, Bunea, op. cit., p. 74;
3
Ghibănescu, Bis. Sf. Nicolae Domnesc, p. 7; Mitric, Cartea rom. veche în j. Suceava, ed.
II, p. 314.
4
Dudaş, Ms. rom. medievale din Crişana, p. 110; Ghibănescu, op. cit., p. 47.
5
Braicu, Bunea, op. cit., p. 95; Mitric, op. cit., I, p. 67; Marian, Inscripţiuni, p. 104-105.
6
Mosora, Hanga, op. cit., p. 24; Corfus, op. cit., p. 184; Iorga, Inscripţii din bis. României,
vol. II, p. 120.
7. Vieţile Sfinţilor (Iaşi, 1682-1686):

- <după 1686>: Bîrlad (VS): 35 lei; s. l. : 5 lei ;
- <1689-1690> (7198), Cozia: 3 taleri;
- <1691-1692> (7200), s. l.: 3 lei;
- 1697 iulie 17, Păbuşeni (?): 2 lei;
- 1711 martie 5, ţ. Tutova: 4 lei noi;
- <1713-1714> (7222), s. l.: 5 lei;
- <1723-1724> (7232), s. l.: 2 lei;
- 1775 mai 24, Caşin (BC): 7 lei (în alt loc, 5 lei)
- 1796 ianuarie 32 (sic!), Potani: 14 lei 7.
8. Tîlcuirea liturghiei (Iaşi, 1697):
- 1760 octombrie 26, Podoleni: luată zălog pentru 25 parale, dijma fînului;
- 1804 august 3, s. l.: 9 lei şi jumătate8.
9. Divanul sau gâlceava înţeleptului cu lumea (Iaşi, 1698):
- <1711 septembrie 1 – 1712 august 31> (7220), s. l.: 4 lei;
- <1741-1742> (7250), s. l.: 4 lei;
- începutul secolului al XIX-lea, Bucureşti: 1 taler;
- 1809 octombrie 8, Bucureşti: 12 taleri şi jumătate;
- 1822 martie 28, Răşinari (SB): 6 zloţi şi 10 creiţari;
- 1823 martie 4, Bucureşti: 10 taleri;
- 1826 mai 10, Hilişau (BT): 7 lei9.
10. Tomul dragostei asupra latinilor (Iaşi, 1698):
- 1787 aprilie 15, m-rea Sf Gheorghe, s. l.: 2 galbeni;
- 1818 mai 26, s. l.: „28/56 groşi“10.
11. Antologhion (Iaşi, 1726):
- 1726 decembrie 5, Dănileni: 8 lei;
- <post 1726>, Costâna (SV): 8 lei şi jumătate; Cernăuţi: 7 lei;
- 1727 septembrie 14, Băneşti: 12 lei;
- 1734 februarie 13, s. l.: 10 lei;
- 1748 august 20, Băneşti: 12 lei;
- 1752 noiembrie 13, Porcişăni: 8 lei11.
7
Bacâru, Vechi legături de cărţi, p. 52; Mosora, Hanga, op. cit., p. 25-26, 65 ; Mitric, op.
cit., II, p. 55 ; Filip, op. cit., p. 54-55; Iorga, Inscripţii din bis. României, II, p. 120;
Bodinger, op. cit., p. 92; Caproşu, Chiaburu, Însemnări, I, p. 308, 326; Ibidem, II, p. 240.
8
Bodinger, op. cit., p. 25; Caproşu, Chiaburu, Însemnări, II, p. 103.
9
Mitric, op. cit., I, p. 81; Ilieş, Adam, Circulaţia şi cititorii lui Dimitrie Cantemir, p.
1014-1015; Corfus, op. cit., p. 220-221; Zugrav, Divanul, p. 390.
10
Cartea veche rom. în BCU Bucureşti, p. 44.
11
TC, anul 1, nr. 8, 1916, p. 125; Marian, Inscripţiuni, p. 97; Dima, Cartea veche rom. în
Arh. St., p. 45; Inscripţii, în IN, anul 7, 1928, p. 252; Balaur, Biserici, p. 27-28 ; Caproşu,
Chiaburu, Însemnări, II, p. 13.
ANEXE 375
12. Evanghelie (Iaşi, 1742):

- <1742-1743> (7251), schitul Coşula (SV): 12 lei12.
13. Psaltire (Iaşi, 1743):
- 1747, Sad: 4 florini şi jumătate;
- 1779, s. l.: 3 lei şi jumătate;
- 1780, Baia Mare (MM): 4 florini vonaşi13.
14. Ceaslov (Rădăuţi, 1745):
- <după 1745>, s. l.: 4 lei şi 18 potronici (însemnare incompletă);
- 1823, s. l., „biserica domnească“: 4 lei şi 9 potronici cumpărătura, plus legarea, preţul
total fiind de 6 lei14.
15. Triod (Iaşi, 1747):
- 1747, Iaşi: 9 lei şi jumătate; m-rea Pătrăuţi (SV): 12 lei; Armăşeni: 12 lei;
- <1747 septembrie 1–1748 august 31> (7256), Iaşi, „de la Duca tipograful” : 10 lei noi ;
- <post 1747>, Vişeul de Jos (MM): 2 vaci; Cîrlig (NT): 11 lei cu tot cu legat;
- 1749 ianuarie 26: Episcopia Romanului: „dzăci lei, 6 pol”;
- 1750 aprilie 5, Iaşi: 7 lei;
- <1753 septembrie 1 – 1754 august 31> (7262), s. l.: 7 lei;
- 1758 martie 1, schitul Brăteşti: luat în contul unei datorii de „nooa merţă de păine
popuşuiu, car(e) ombla merţa cîte doi zloţi” şi vin băut în valoare de patru lei;
- 1782 (7290) februarie, s. l.: 11 lei;
- 1784, Borşa (MM): 20 florini15.
- <post 1747>, Lese ?: un leu bătut; s. l., un anume Gheorghe dă 20 parale la cumpărătură;
- <1776 septembrie 1 – 1777 august 31> (7285), Tigheci: 4 lei16.
17. Molitvenic (Iaşi, 1749):
- 1748 septembrie 1 – 1749 august 31> (7257): în actualul j. NT: 7 lei;
- <post 1749>, Iaşi: 5 lei noi;
- 1751 iunie 26: în actualul j. NT: 6 lei;
- 1755 mai 5, Iaşi: 5 taleri
- 1801 ianuarie, s. l.: 4 lei şi jumătate17.
18. Octoih (Iaşi, 1749):
- <post 1749>, Haitaş: 26 lei (); în actualul j. NT: 9 lei;
12
Iorga, Inscripţii din bis. României, II, p. 180; Caproşu, Chiaburu, Însemnări, I, p. 468.
13
Mureşianu, op. cit., p. 183; Bodinger, op. cit., p. 96; Caproşu, Chiaburu, op. cit., II, p. 294.
14
Mosora, Hanga, op. cit., p. 58; Mitric, op. cit., II, p. 36.
15
Bodinger, op. cit., p. 81-82, 95; Inscripţii, IN, anul 7, 1928, p. 252; Balaur, op. cit., p. 27;
Bîrlea, op. cit., p. 112; Mihăescu, Episcopia Romanului, p. 64; Caproşu, Chiaburu,
Însemnări, I, p. 542; Ibidem, II, 25, 74; Ibidem, IV, p. 546, 558.
16
Mihăescu, op. cit., p. 60; Caproşu, Chiaburu, Însemnări, I, p. 552; Ibidem, IV, p. 555.
17
Mosora, Hanga, op. cit., p. 65; Cristache-Panait, Circulaţia în Moldova, p. 426;
Mihăescu, op. cit., p. 67 – 68; Kirileanu, Bis. lui Ştefan cel Mare, p. 14.
- 1751 februarie 12, în actualul j. NT: 5 lei şi jumătate;

- <1759-1760> (văleat 7268), Drăgoieşti (SV): 5 lei18.
19. Ceaslov (Iaşi, 1750):
- 1766 noiembrie 16, Călineşti (MM): 5 florini şi un mărieş, plus doi mărieşi pentru legat19.
20. Adunarea celor şapte taine (Iaşi, 1751):
- 1751 august, Dorna (SV): 7 orţi şi 5 parale;
- <1751 septembrie 1 – 1752 august 31> (7260), Gîrcina (NT): 2 lei noi;
- <post 1751>, Tătăraşi (IS): 55 parale20.
21. Octoih (Iaşi, 1752)??:
- 1802 martie 13, Cobîla Nouă (ţ. Soroca): 25 lei21.
22. Penticostar (Iaşi, 1753):
- <1752 septembrie 1 – 1753 august 31> (7261), s. l.: 6 lei şi jumătate;
- <după 1753> februarie 18, s. l.: 6 lei şi 8 parale;
- aprilie 9, Iaşi: 15 lei şi jumătate;
- aprilie 11, s. l.: 6 lei şi jumătate; s. l.: 7 lei şi jumătate;
- august, s. l.: 2 zloţi şi 3 parale.
- <1753 septembrie 1 - 1754 august 31> (7262), Soloneţ (SV): 14 lei;
- <post 1753>, Racşa (SM): 40 florini vonaşi; Paşcani (IS): 5 lei şi 9 parale;
- 1754 februarie 20, Roman (NT): 6 taleri;
- 1760 aprilie, Străşeni: 5 lei şi jumătate ;
- 1766 decembrie 7, s. l.: 7 lei;
- 1790, Lăpuş (MM): 11 florini22.
- 1754 martie 25: s. l.: 4 lei şi jumătate; <post 1754>, s. l.: 8 florini23.
24. Antologhion (1755, Iaşi):
- <1753-1754> (văleat 7262- sic!), Solca (SV): 12 lei;
- <1755 – 1756 februarie 8>, Tîrgu Ocna (BC): 12 lei;
- 1755 (7263) iulie 1, Vilavece: 12 lei;
- <post 1755>, Hoteni (MM): 6 galbeni; Bătrîneşti (NT): 12 lei; Filipeşti (NT): 12 lei, bani
de argint; Bogzeşti: 24 lei;
- 1760 martie 20, Mereni (ţ. Orhei): 11 lei şi jumătate, bani noi;
- 1763 ianuarie 6, Hărniceşti (MM): 4 florini;
18
Bodinger, op. cit., p. 86; Bîrlea, op. cit., p. 26; Mihăescu, op. cit., p. 69 - 70.
19
Bîrlea, op. cit., p. 161-162.
20
Pop, Mărturii strămoşeşti, p. 15; Bodinger, op. cit., p. 105; Caproşu, Chiaburu, op. cit., II, p. 2.
21
Mosor, Gavriil Callimachi, p. 772; Xenopol, Callimachi, p. 138; TC, An I (1933), nr. 9,
p. 141 şi An I (1916), nr.8, p. 125.
22
Iorga, Inscripţii din bis. României, vol. II, p. 227; Mihăescu, Episcopia Romanului, p. 76;
Inscripţii, IN, anul 7, 1928, p. 253; Bodinger, op. cit., p. 109; Pop, op. cit., p. 50, 95, 96;
Caproşu, Chiaburu, Însemnări, II, p. 18, 22, 26, 28, 100, 357; Ibidem, IV, p. 548.
23
Dima, op. cit., p. 77; Mihăescu, Episcopia Romanului, p. 79.
ANEXE 377
- 1777, Bănila (SV): 25 lei;

- 1783, Căcăceni (BT) : 24 lei ;
- 1784 octombrie 12, schitul Dărmăneşti (BC): 15 lei;
- 1811, Galaţi: 65 lei;
- 1843 februarie 15, Iaşi: 32 lei (contribuţie parţială) ;
- martie 18, Iaşi: 40 lei (contribuţie parţială)24.
25. Apostol (Iaşi, 1756):
- 1756 august 29, Teşeşău: 5 lei;
- <1756 septembrie 1-1757 august 31> (7265), Bisericani (j. Bălţi): 5 lei şi 3 parale;
- <post 1756>, Şugătag (MM): 10 florini; s. l.: 5 lei şi jumătate; Icuşeşti (NT) – scos de la
zălog cu 3 lei ; Durleşti: 120 parale;
-1798 martie 18, s. l.: 8 lei jumătate şi 4 parale;
- 1759 martie 27, Todireşti (SV): 7 lei25.
- <1757 septembrie 1 – 1758 august 31> (7266): Mitropolia din Iaşi: 10 miei26.
- <post 1759>, Breb (MM): 14 florini; Ciutureşti (BC) – cumpărătură colectivă – 1 leu, 5
zloţi şi 175 parale; probabil Iaşi: 13 lei;
- 1763 ianuarie 5, Todora (BT): 10 lei;
- 1765 octombrie, Berheşti (MM): 10 florini;
- 1766 mai 2, Deva (HD): 9 florini vonaşi fără un groşiţ;
- <1766 septembrie 1–1767 august 31> (7275), Roman (NT): 10 lei ; (alta) : s. l.: 10 lei ;
- 1768 septembrie 8, Rodna (BN): 8 lei; în alt loc: 10 florini;
- 1773, Botoşani: 12 lei şi jumătate;
- 1777 decembrie 31, Baia Mare (MM): 12 zloţi;
- 1786 iulie 25, Bîrsana (MM): schimb cu o „Liturghie rusască mare“;
-1805 martie 15, s. l.: schimb cu o „Liturghie di cele de Bucureşti” ;
- 1813 august 28, s. l.: 12 lei;
- 1817 octombrie 13, s. l.: 30 lei, 26 parale ;
- 1836 decembrie 26, Crucea de Jos: „10 lei, aşa rum(p)tă”27.
24
Inscripţii, IN, anul 7, 1928, p. 252; Bîrlea, op. cit., p. 112, 116; Mihăescu, Episcopia
Romanului, p. 83; Mitric, op. cit., II, p. 116-117; Caproşu, Chiaburu, Însemnări, II, p. 50,
100; Ibidem, III, p. 277; Ibidem, IV, p. 265, 269, 549, 556.
25
Mihailovici, Cărţi, ms. şi icoane din Basarabia, p. 44; Bîrlea, op. cit., p. 176; Mosora,
Hanga, op. cit., p. 78; Mihăescu, op. cit., p. 86; Caproşu, Chiaburu, Însemnări, II, p. 59, 66-
67; Ibidem, III, p. 26; Ibidem, IV, p. 479.
26
Mihăescu, Episcopia Romanului, p. 87.
27
Mosora, Hanga, op. cit., p. 16, 74; Pop, op. cit., p. 91; Bodinger, op. cit., p. 105, 183;
Iorga, Studii şi doc., vol. XIII, p. 161-162; Mihăescu, op. cit., p. 89-91; Amurăriţei, op. cit.,
p. 194; Bîrlea, op. cit., p. 26, 196-197; Caproşu, Chiaburu, Însemnări, II, p. 95; Ibidem, III,
p. 188, 413; Ibidem, IV, p. 146, 552.
28. Evanghelie (Iaşi, 1762):

- 1762 - trimise de mitropolit episcopului de Huşi: 7 lei; Crucea de Sus (NV): vîndută la
cererea mitropolitului cu 8 lei şi 10 parale;
- noiembrie 11, Şerbeşti (NT): 7 lei şi un ort;
- <1762-1763> (7271), Găiceana: 8 lei şi jumătate;
- <1762 -1764 martie 18>, Măşcăteni: 6 lei ;
- <post 1762>, Focşani: 30 lei; Hînţeşti: 8 lei ; actualul j. NT: 7 lei jumătate; s. l. : 16 lei;
(altul): 125 parale (cumpărătură colectivă); (altul): 20 lei; Ciornoliuca : 8 lei şi jumătate ;
- 1763, Dol...: 9 lei şi jumătate;
- aprilie 20, Preuteşti (SV): 7 lei şi un zlot;
- <1763 septembrie 1 – 1764 august 31> (7272), Sălogei : 50 lei ;
- 1770 mai 13, Deda: 12 florini;
- 1771, Nisporeni: o jumătate de leu;
- 1772 februarie 24: Burdusat: 13 lei;
- <1775 septembrie 1 – 1776 august 31> (7284), s.l.: 14 lei;
- 1777 iulie, Sudat ?: 10 lei;
- 1782, Măşcăteni: 6 lei;
- 1786 iunie 13, Groşi (SM): 10 florini vonaşi;
- <1791 septembrie 1 – 1792 august 31> (7300), Stulpicani (SV): - însemnare incompletă:
„diaconul Andrii 2 pol... şi satul cîte 5 părale”;
- 1795 aprilie 6, Hincăuţi: 13 lei;
- 1802, Cernăuţi: 40 lei;
- 1812 iunii 8, Cogâlniceni: 14 lei;
- 1823 august 12, Iaşi (IS): 50 lei;
- 1849 septembrie 10, schitul Giurgeni (NT): 52 lei28.
- <1764 septembrie 1 – 1765 august 31> (7273), s. l.: 5 lei şi jumătate;
- <1764 - 1766> aprilie, Tudora (BT) : 6 lei şi 3 potronici ;
- <post 1764>, s. l.: 6 lei;
- 1765 mai 3 : Roman (NT) : 307 bani;
- <1770 septembrie 1- 1771 august 31> (7279), Bîrlad (VS): 3 lei şi jumătate;
- 1780 mai, Chişinău: 5 lei;
- <cca 1789>, j. Olt: 20 de taleri;
- <ante 1792 decembrie 7>, Rîşca (SV): 3 lei;
- 1809 martie 22, Baia (SV): 12 lei;
28
Mosor, op. cit., p. 772; TC, anul I, nr, 8, 1916, p. 126; Mosora, Hanga, op. cit., p. 77;
Mihăescu, Episcopia Romanului, p. 97 – 99; Mitric, op. cit., II, p. 103, 117; idem, Ms. şi
cărţi vechi în col. vrâncene, p. 91; Bodinger, op. cit., p. 109; Mihailovici, op. cit., p. 100-
101; Pop, op. cit., p. 53; Balaur, op. cit., p. 37; Caproşu, Chiaburu, Însemnări, II, p. 121,
129, 133-134, 136, 201, 244-245, 270, 484; Ibidem, III, p. 301; Ibidem, IV, p. 551, 565.
ANEXE 379
- 1809, j. Olt: 22 taleri;

- 1824 iulie 11, s. l.: 13 lei29.
- 1766 iunie 18, Cişmăneşti: 3 lei şi jumătate şi 5 parale;
- 1797, Horecea: „2 ruble şi <…> nemţăşti”30.
- <post 1773>, Rădăuţi (SV): 5 lei;
- 1818, Tăuţii de Sus: 40 zloţi31.
<post 1777>, Rădăuţi (SV): 5 lei32.
33. Catavasier (Iaşi, 1778):
- 1780 octombrie 26, Iaşi, la tipografie: 2 lei ;
- 1796 octombrie 20, s. l.: 3 lei 33.
34. Prăvălioară (Iaşi, 1784):
- <post 1784>, s. l.: 2 zloţi34.
- <post 1785>, Iaşi: 4 lei;
- 1797 martie 1: actualul j. NT: 5 lei ;
- 1812, Găureana (BT): 9 lei35.
36. Alfavita sufletească (Iaşi, 1785):
- 1825 noiembrie 21, s. l.: 6 lei36.
37. Octoih mic (Iaşi, 1786):
- 1822, s. l.: 4 bani37.
38. Învăţătură creştinească (Iaşi, 1790):
- 1790 iulie 20, s. l.: 29 parale38.
39. Catavasier (Iaşi, 1792):
- 1792, Iaşi: 3 galbeni;
- <post 1792>, s. l.: 19 lei;
- 1802 octombrie 20, „de la dughenile dumisale preosfinţitului mitropolitului Iacov, din
tîrgul Ieşului” : 3 lei şi jumătate ;
29
Mosora, Hanga, op. cit., p. 78; Cristache-Panait, op. cit., p. 427; Teodorescu, Carte veche
rom. din j. Olt, p. 133; Mitric, op. cit., II, p. 110-112; Mihăescu, Episcopia Romanului, p.
104; Caproşu, Chiaburu, Însemnări, II, p. 142, 315; Ibidem, IV, p. 551.
30
Mosora, Hanga, op. cit., p. 127-128; Mitric, op. cit., II, p. 116-117.
31
Mitric, op. cit., III, p. 53; Pop, op. cit., p. 91.
32
Mitric, Cartea rom. veche în j. Suceava, ed. II, p. 152.
33
Cereteu, Comori bibliofile ieşene, p. 501.
34
35
Corfus, op. cit., p. 215; Mihăescu, op. cit., p. 149; Kirileanu, Bis. lui Ştefan cel Mare, p. 14.
36
Corfus, op. cit., p. 220.
37
Caproşu, Chiaburu, Însemnări, III, p. 514.
38
Bodinger, op.cit., p. 183.
- 1803 iulie 5, s. l.: 4 lei39.

40. Ceaslov (Dubăsari, 1794):
- <post 1794>, s. l.: 16 lei40.
41. Critil şi Andronius (Iaşi, 1794):
- 1794 octombrie: 16 lei41.
- 1794 august 6, Bădeni (IS): 6 lei;
- <post 1794>, Adîncata (SV): 12 lei; s. l.: 8 lei şi jumătate;
- 1795 noiembrie 6, Gura Galbeni (BC): 5 lei şi jumătate;
- 1796 ianuarie 1, Jora din mijloc: 19 lei;
- 1797 mai 23, Epureni (VS): 11 lei;
- 1798 martie 8, Găineşti: 21 lei;
- 1799 iunie 10, Iaşi: 16 lei;
- 1800 noiembrie 1, s. l.: 11 lei;
- 1805, Boldureşti (j. Lăpuşna): 12 lei;
- 1805 <aprilie, august?> 26, Buicani: 8 lei şi 20 parale;
- 1806 mai 7, Cobîla: 12 lei;
- 1806 septembrie 2, Stupca (SV): 20 bani;
- 1809 iunie 10, Crucea: 12 lei ;
- 1823 iulie 14, Chişărăi, 20 lei ;
- 1838, Grămeşti (SV) : 30 lei vechi 42.
43. De obşte gheografie (Iaşi, 1795):
- 1796 februarie 4, s. l.: „sare şi patru parale”;
- 1797, Iaşi: 2 lei şi 50 parale;
- 1801 iulie 25, Bucureşti: 6 taleri43.
44. Istoria Alexandrului celui mare (Movilău, 1796):
-<post 1796>, Iaşi: 70 parale;
- 1805, Tămăşeni: 7 lei 10 parale44.
45. Psaltire (Movilău, 1796):
- 1844 septembrie 21, s. l.: 3 lei45.
- 1797, Gropniţa: 22 lei;
39
Mitric, op. cit., III, p. 131; Bodinger, op.cit., p. 186; Corfus, Însemnări de demult, p. 211
– 212; Caproşu, Chiaburu, Însemnări, III, p. 161.
40
41
Bodinger, op.cit., p. 194.
42
Mitric, op. cit., III, p. 113-115, 117, 119, 121; idem, op. cit., Ed. II, p. 185; TC, anul I, nr.
8, 1916, p. 125; Balaur, op. cit., p. 33; Caproşu, Chiaburu, Însemnări, II, p. 528, 536;
Ibidem, III, p. 18, 182, 189, 211, 542; Cereteu, Comori bibliofile ieşene, p. 503.
43
Bodinger, op. cit., p. 119, 211; Mosora, Hanga, Cat. cărţii vechi rom.în BCU Cluj, p. 125.
44
Ibidem, p. 203; Ibidem, p. 127-128.
45
ANEXE 381
- februarie 10, Adîncata (SV): 22 lei;

- <post 1797>, s. l.: 22 lei lei; Luţca (NT): 22 lei pol; Gura Bacăului: 20 lei; Tîrgu Ocna
(BC): 40 lei; Botoşana (SV): 8 lei; Oprişeni: 20 lei;
- 1798 septembrie 10, s. l.: 22 lei;
- 1799 (7307), Floreşti: 22 lei;
- noiembrie 4, Bîrlad (VS): 22 lei;
- 1802 martie, Mitoc: 30 lei;
- 1803 februarie 20, s. l.: 20 lei;
- 1818 mai 23, satul H...: 22 lei;
- 1822 decembrie 13, m-rea Slatina (SV): 30 lei;
- 1828 februarie 10, Gîrcina (NT): 30 lei ;
- 1829 martie 31, Adîncata (SV): 30 lei;
- 1841 noiembrie 19, Călăraşi (j. Lăpuşna) : 5 carboave de argint ;
- 1851 septembrie 10, s. l.: 50 lei46.
- <post 1802>, Iteşti (SV): 7 lei şi jumătate47.
48. Înfruntarea jidovilor (Iaşi, 1803):
- 1803 decembrie 5, s. l.: 150 parale;
- 1808 octombrie 24, Iaşi: 4 lei şi jumătate;
- 1850 martie 10, Iaşi : 12 lei48.
49. Dimitrie, Mitropolit al Rostovului, Apologhia (Iaşi, 1803) :
- 1841 mai 20, m-rea Neamţ : 7 lei49.
- <post 1804>, s. l.: 3 sorocoveţi;
- 1821 aprilie 3, Ştefăneşti: 2 lei 30 parale50.
51. Liturghie (Iaşi, 1804) ?:
- 1826 aprilie 12, Iaşi: 29 lei şi jumătate51.
52. Tîlcuire la cele patru evanghelii (Iaşi, 1805):
- <post 1805>, s. l.: 32 lei (însemnare incompletă); (altul) : 24 lei şi 423 parale; (altul), ţ.
Dorohoi : 32; Oneşti: 60 lei;
- 1806, s. l.: 30 lei ;
- septembrie 8, Pănceşti: 2 lei (însemnare incompletă) ;
46
Cristache-Panait, op. cit., p. 427; Corfus, op. cit., p. 210, 217; Mihăescu, Episcopia
Romanului, p. 171 -173; Dima, op. cit., p. 160 ; Zugrav, Cărţi bisericeşti, p. 173; Mitric,
op. cit., III, p. 131, 139; Bodinger, op. cit., p. 281; Caproşu, Chiaburu, Însemnări, III, p. 14,
22, 45, 49, 430, 525; Ibidem, IV, p. 244, 423.
47
48
Ibidem, p. 123; Corfus, Însemnări de demult, p. 213, 229.
49
50
Mihailovici, op. cit., p. 22; Caproşu, Chiaburu, Însemnări, III, p. 180.
51
- 1807 ianuarie: Protopopiatul Hîrlăului: 32 lei şi 10 parale ;

-1807 decembrie 17, Bălţi: 33 lei;
- 1821 iunie 12, s. l.: 62 taleri;
- 1835 februarie 15, Adjud (BC): 48 lei52.
53. Ioan Damaschin, Descoperirea pravoslavnicei credinţe (Iaşi, 1806):
- 1814 februarie 11, Iaşi: 12 lei53.
54. Antologhion (Iaşi, 1806):
- < post 1806>, Hîrbovăţ (j. Lăpuşna): 4 lei;
- 1816 octombrie 12, Porcişani: 40 lei ;
- 1809, Lunca Asăului (BC), „împreună cu soţie lui, celalalt Minei” : 65 lei ;
- 1815 ianuarie 18, m-rea Slatina (SV): 30 lei;
- 1853 august 23, s. l.: 10 lei54.
55. Şapte taine (Iaşi, 1807):
- 1807, Sîrbi (NT): 5 lei55.
56. Psaltire (Iaşi, 1807) ?:
- Iaşi: 13 lei56.
57. Panihida şi litia mică (Litier mic (Iaşi, 1807):
- 1811 decembrie 7, Tiseşti (BC): 3 lei57.
58. Vieţile sfinţilor pe lunile septembrie - august (m-rea Neamţ, 1807–1815), 12 vol.:
- 1813 martie 2, m-rea Rîşca (SV): 18 lei;
- 1815 aprilie 25, m-rea Rîşca (SV) (alt set?): 22 lei;
- <post 1815>, Botoşani: 216 lei ; s. Micăuţi (j. Lăpuşna): 200 lei;
- 1819 ianuarie 1, s. l.: 20 galbeni;
- 1822, m-rea Probota: 25... (însemnare neclară);
- 1828 august 18, s. l.: 250 lei;
- 1834 noiembrie 10, m-rea Neamţ : 35 lei un tom ;
- 1844 decembrie 3, m-rea Suceviţa: 108 lei de argint58.
59. Vieţile sfinţilor pe luna septembrie (m-rea Neamţ, 1807):
- 1807 august 25, m-rea Neamţ: 22 lei (lectură nesigură);
52
Mosora, Hanga, Cat. cărţii vechi rom. BCU Cluj, p. 149; Corfus, op. cit., p. 219 ; Dima,
op. cit., p. 194; Mihăescu, Episcopia Romanului, p. 201; Caproşu, Chiaburu, Însemnări, III,
p. 199, 201, 205, 207, 214, 222, 231.
53
54
Bodinger, op. cit., p. 235-236; Caproşu, Chiaburu, Însemnări, III, p. 221, 249, 353;
Mitric, Cartea rom. veche în j. Suceava, Ed. II, p. 220.
55
Furtună, Însemnări, „Miron Costin”, An. III, nr. 2, feb., 1915, p. 30.
56
57
Ibidem, III, p. 345.
58
Mihăescu, Episcopia Romanului, p. 214; Mitric, Ms. şi cărţi vechi în m-rea Dragomirna,
p. 163-164; idem, Cartea rom. veche în j. Suceava, Ed. II, p. 232, 243, 253, 255-256;
Caproşu, Chiaburu, Însemnări, III, p. 371, 637; Ibidem, IV, p. 104.
ANEXE 383
- 1808, s. l.: 12 lei ;

- 1808 septembrie 26, Bîrlad (VS): 10 lei;
- 1826 iulie 30, s. l.: 12 lei;
- 1850 decembrie 5, Iaşi: 20 lei59.
60: Vieţile sfinţilor pe luna octombrie (M-rea Neamţ, 1809):
- <post 1809>, Petia: 14 sorocoveţi60.
61. Învăţătura creştinească (Iaşi, 1808):
- 1808 noiembrie 25, Roşcani: un leu şi 5 parale61.
62. Chiriacodromion (M-rea Neamţ, 1811):
- < post 1811>, „răscumpărat de la turci <...>, au dat 10 lei la turci pentru această carte” ;
- Brusturi (SV): 50 lei – contribuţie parţială ;
- 1813 decembrie 20, s. l.: 25 lei;
- 1816 fevruarie 21, Căcăceni (BT): 25 lei;
- 1818 august 19, m-rea Neamţ: 30 lei62.
63. Vieţile sfinţilor pe luna Ianuarie (m-rea Neamţ, 1812):
- 1816 februarie 1, Iaşi: 22 lei;
- 1825 septembrie 30, Roman: 24 lei63.
64. Vieţile sfinţilor pe luna Februarie (m-rea Neamţ, 1812):
- 1825 septembrie 30, Roman: 24 lei64.
65. Vieţile sfinţilor pe luna Aprilie (M-rea Neamţ, 1812):
- 1815 iunie 14, Iaşi: 16 lei65.
66. Vieţile sfinţilor pe luna Iulie (M-rea Neamţ, 1813):
- 1816 ianuarie 14, Iaşi: 22 lei66.
67. Vieţile Sfinţilor pe luna Martie (m-rea Neamţ, 1813):
- 1828 ianuarie 4, m-rea Neamţ: 20 lei67.
68. Urmare întru prea sfînta Duminecă a Paştilor (M-rea Neamţ, 1814):
- 1814 iulie, Iaşi: 16 lei68.
69. Checragarion (m-rea Neamţ, 1814):
- <post 1814>, Cupşeni: 10 zloţi (însemnare incompletă; (altul) s. l.: 24 lei;
- 1837 august 9, schitul Samurcăşeşti: 25 taleri69.
59
Corfus, op. cit., p. 217; Caproşu, Chiaburu, op. cit., III, p. 227, 234, 594; Ibidem, IV, p. 409.
60
61
Idem, Ms. şi cărţi vechi în m-rea Dragomirna, p. 213.
62
Caproşu, Chiaburu, Însemnări, III, p. 289-290, 377, 435; Mitric, Cartea rom. veche în j.
Suceava, Ed. II, p. 236.
63
Mihăescu, Episcopia Romanului, p. 229; Caproşu, Chiaburu, Însemnări, III, p. 376..
64
Mihăescu, op. cit., p. 231.
65
66
67
68
69
Cartea rom. veche în BCU Bucureşti, p. 154; Iorga, Inscripţii din bis. României, II, p. 145.
70. Ioan Scăraru (m-rea Neamţ, 1814):

- 1828 iunie 8, s. l.: 20 lei;
- 1832 decembrie 17, s. l.: 24 lei ;
- 1841 octombrie 27, s. l.: 20 lei70.
71. Liturghie (Chişinău, 1815):
- 1815 decembrie 12, Hogineşti: 35 lei;
<post 1815> ianuarie 23, Ciuteşti (j. Lăpuşna): 24 lei şi 20 parale;
- 1816 ianuarie 1, s. l.: 32 lei;
- februarie 12, Chişinău: 30 lei;
- 1817, Todireşti : 30 lei ;
- 1818: s. l.: 30 lei ;
- 1821 martie 25, tipografia din Chişinău: 35 lei;
- 1822 februarie 4, Chişinău: 30 lei ;
- 1837 martie 22, Hînceşti (j. Lăpuşna): 3 ruble „în argint” 71.
72. Molebnic (Chişinău, 1815) :
- 1814 (sic!): Chişinău: 5 lei;
- < post 1815>, s. l.: 6 lei ;
- 1818 martie 26, Chişinău : 5 lei ;
- 1822 decembrie 25, Bălăneşti (j. Lăpuşna) : 5 lei72.
73. Cele 9 cîntări din Psaltire (Iaşi, 1815):
- 1816 decembrie, Burdujeni (SV): 3 lei şi 20 parale73.
74. Octoih de canoane pentru pavecerniţă (m-rea Neamţ, 1816):
- 1816 mai 18, m-rea Rîşca: 18 lei;
- <post 1816>, s. l.: 20 lei;
- 1825 iunie 3, m-rea Neamţ: 16 lei;
- 1828 iunie 3, m-rea Neamţ: 16 lei;
- 1849 septembrie, Sîrbi (VS): 70 lei74.
75. Întrebătoare răspunsuri (m-rea Neamţ, 1816):
-<post 1816>, Cîrnu: 7 taleri şi 4 parale75.
76. Tipicon (Iaşi, 1816) :
- 1816, Şoldăneşti (SV): 52 lei;
- <post 1816>, s. l. : 50 lei, fără legătură; Lungani (IS): 50 lei; Suceava: 22 lei, 8 sorocoveţi
şi 411 creiţari ; Băneşti (SV): 50 lei ;
70
Bobulescu, Pocrovul, p. 158; Mihăescu, op. cit., p. 240; Caproşu, Chiaburu, Însemnări,
IV, p. 243.
71
Mihailovici, op. cit., p. 22, 36, 42; Caproşu, Chiaburu, Însemnări, III, p. 354, 377, 400,
421, 497; Ibidem, IV, p. 154.
72
Cereteu, Însemnări pe cărţi vechi, p. 97–98; Caproşu, Chiaburu, op. cit., III, p. 426, 525.
73
74
Mihăescu, Episcopia Romanului, p. 247 (pe două ex. - n. ed.); Tomescu, Dobruşa, p. 61;
75
Dima, op. cit., p. 246.
ANEXE 385
- <post 1816 – 1821; 1823 - 1842>, Hîrtop (SV): 53 de lei ;

- 1827 mai 18, Bîrlad (VS): 40 lei 76.
- 1818 iulie 5, Botoşani: „3600 bani cumpărătura şi 1800 legătura”;
- 1822, Răhău: 5 zloţi şi un Ceaslov;
- 1823, s. l.: 40 lei;
- 1834 martie 20, m-rea Neamţ: „altă Psaltire drept 20 lei şi <…> 20 lei, bani”;
- 1834 mai 6, „Leoşti la Fundul Ruginoasă“: 20 lei;
- 1855 martie 17, s. l.: 24 lei77.
78. Psaltire (m-rea Neamţ, 1817):
- <post 1817>, Suraia (VN): 62 lei;
- 1819 iulie 15, s. l.: 25 lei;
- 1823, s. l.: 40 lei.
- 1836 decembrie 26, schitul Brazi: „40 lei, dezlegată” ;
- 1841 septembrie 26, m-rea Slatina (SV): 56 lei „şi o piele de lup dubită, pentru şubă”78.
79. Tîlcuire pre scurt <…> la antifoanele celor opt glasuri (m-rea Neamţ, 1817):
- <post 1817>, s. l.: 4 lei79.
- <post 1817>, s. l.: 10 lei;
- <post 1819 februarie 14>, s. l.: 3 lei, nelegat;
- 1821, m-rea Hirova: 50 lei;
- 1823 ianuarie, Chişinău: 9 lei;
- 1838 mai 5, Dofteana (BC): 35 lei80.
81. Ceaslov (Chişinău, 1817):
- 1817, s. l.: 30 lei;
- octombrie 20, s. l.: 36 lei;
- 1819, Chişinău: 35 lei81.
82. Catihisis (Iaşi, 1818):
- 1818 iunie 16, s. l.: 2 lei şi 20 parale;
- 1828 martie 2, Iaşi : 5 lei şi 20 parale82.
76
TC, An IV (1935), nr. 5, p. 78; Mitric, Cartea rom. veche în j. Suceava, Ed. II, p. 261-
263, 267, 324; Caproşu, Chiaburu, Însemnări, III, p. 394; Ibidem, IV, p. 458.
77
Corfus, op. cit., p. 217, 223; Iorga, Studii şi doc., vol. XIII, p. 155; Tomescu, Dobruşa, p.
61; Bodinger, op. cit., p. 319.
78
Mihăescu, Episcopia Romanului, p. 255; Caproşu, Chiaburu, Însemnări, III, p. 456, 528;
Ibidem, IV, p. 146, 242.
79
Bodinger, op. cit., p. 313-314.
80
TC, An IV (1935), nr. 5, p. 78; Mihailovici, op. cit., p. 17; Caproşu, Chiaburu, Însemnări,
III, p. 449, 530; Ibidem, IV, p. 184.
81
Caproşu, Chiaburu, Însemnări, III, p. 400, 414, 445.
82
Cartea rom. veche în BCU Bucureşti, p. 17 ; Mihăescu, Episcopia Romanului, p. 257.
83. Psaltire (Chişinău, 1818):

- 1818, Chişinău: 20 lei;
- august 29, Chişinău: 20 lei ;
- 1839 ianuarie 15, Fălticeni (SV): 28 lei;
- 1843 martie 9, tipografia Chişinăului : 2 carboave83.
84. Osmoglasnic (Iaşi, 1818):
- 1819, Şerbeşti (NT): 4 lei şi jumătate84.
- <post 1818>, s. l.: 44 lei;
- 1823 martie 15, s. Văratec (NT): 25 lei;
- 1824 ianuarie 29, Mitropolia din Iaşi: 24 lei;
- 1828 martie 22, Iaşi: 22 lei ;
- 1834 ianuarie 6, Cordăreni (BT): 25 lei ;
- 1835 aprilie 14, Grumăzeşti (NT): 25 lei85.
- 1819, Şerbeşti (NT) : 4 lei şi jumătate;
- 1836 octombrie 6, Giurgeşti: 3 sorocoveţi86.
87. Efrem Sirul, Cuvinte şi învăţături (m-rea Neamţ, 1818-1823), 3 vol.:
- 1854 iulie 10, Bîrlad (VS): 60 lei87.
88. Carte folositoare de suflet (Iaşi, 1819):
- 1824 iulie 21, Hîrlău (IS): 7 lei;
- 1825 februarie 1, tipografia Mitropoliei din Iaşi: 4 lei;
- <1826 noiembrie 5 sau după>, Vaslui: 5 lei ;
- 1848, Crucea: 35 lei;
- 1850 mai 20, „di la un părinte di la ţară”: 5 lei88.
89. Apologhia (m-rea Neamţ, 1819):
- 1816 ianuarie 1, s. l. <“tot satul”>: 32 lei;
- 1831 noiembrie, s. l.: 7 taleri, legată89.
90. Scurtă russască gramatică (Chişinău, 1819):
- 1821 decembrie 12, Roman (NT): 5 ludovici şi 8 parale90.
83
Caproşu, Chiaburu, Însemnări, III, p. 421; Ibidem, IV, p. 197; Corfus, Însemnări de
demult, p. 216 – 217, 227.
84
Corfus, op. cit., p. 218-219.
85
Mitric, Cartea rom. veche în j. Suceava, Ed. II, p. 272; Caproşu, Chiaburu, Însemnări,
III, p. 551, 630; Ibidem, IV, p. 89, 119.
86
Corfus, op. cit., p. 218 – 219 ; Mitric, Cartea rom. veche în j. Suceava, Ed. II, p. 275.
87
Caproşu, Chiaburu, Însemnări, IV, p. 472.
88
Mosora, Hanga, op. cit., p. 204; Mihăescu, Episcopia Romanului, p. 263; Iorga, St. şi
doc., XVI, p. 272; Mitric, Cartea rom. veche în j. Suceava, Ed. II, p. 277.
89
Mosora, Hanga, op. cit., p. 42; Corfus, op. cit., p. 222.
90
Filip, op. cit., p. 93.
ANEXE 387
91. Minei (Chişinău, 1819):

- 1819 noiembrie 15, Buda, Ciorăşti (j. Lăpuşna): 40 lei ;
- <post 1819>, tipografia din Chişinău: 11 ruble şi 40 de copeici91.
92. Molitvenic (Chişinău, 1820):
- 1832 noiembrie 10, Răcăuţi: 45 lei92.
93. Rînduiala pentru sfinţirea bisericilor (Chişinău, 1820):
- <post 1820> mai 10, Ciorniţa: 8 lei;
- 1821 februarie 10, Mirceşti: 8 lei93.
94. Tipic (Chişinău, 1820):
- <post 1820>, Leuşeni: 3 lei94.
95. Pannyhidă şi litia mică (Iaşi, 1821) :
- 1823 mai 20, Iaşi: 60 parale ;
- octombrie 25, Iaşi: 3 lei95.
96. Învăţături hristianiceşti, ed. a 2-a (Iaşi, 1823):
- 1828, s. l.: 20 lei;
- 1838 mai 22, Hlipiceni (BT): 2 lei şi 20 parale96.
97. Pentru datoriile presviterilor de popor (Chişinău, 1823):
- 1823 noiembrie 3, Chişinău, la Mitropolie: 5 lei;
- 1824, s. l.: 8 lei - 2 exemplare97.
98. Tipic (Chişinău, 1823):
- 1843 iunie 3, Iaşi: 3 lei98.
99. Psaltire (m-rea Neamţ, 1824):
- 1830, Fălticeni (SV): 26 lei;
- 1836 decembrie 1, m-rea Neamţ: un ceasornic99.
100. Istoria vechiului şi a noului Testament, 3 vol. (Iaşi, 1824):
- 1826 iulie 3, s. l.: 26 lei turceşti100.
101. Descrierea Moldovei (m-rea Neamţ, 1825):
- <post 1825>, Iaşi, „de la o braşovenie din poarta Mitropoliii“: 5 lei101.
102. Antologhion (m-rea Neamţ, 1825):
- 1827 mai 7, Vaslui: 40 lei102.
91
Caproşu, Chiaburu, Însemnări, III, p. 460 – 461, 466.
92
Dima, op. cit., p. 278.
93
Caproşu, Chiaburu, Însemnări, III, p. 475, 491.
94
95
Ibidem, III, p. 540, 545.
96
Dima, op. cit., p. 278; Corfus, Însemnări de demult, p. 225.
97
Bodinger, op. cit., p. 361; Mihailovici, op. cit., p. 28.
98
Corfus, Însemnări de demult, p. 227.
99
Mitric, Cartea rom. veche în j. Suceava, Ed. II, p. 288; Caproşu, Chiaburu, Însemnări,
IV, p. 143.
100
Hâncu, op. cit., p. 114.
101
Cartea rom. veche în colecţiile BCU Bucureşti, p. 201.
102
103. Tipicon (Iaşi, 1826):

- <post 1826>, Şerbeşti (NT): 50 lei103.
104. Nevăzut războiu (m-rea Neamţ, 1826):
- 1851 mai 10, m-rea Hârjauca (ţ. Orhei): 2 carboave104.
105. Nicodim de la Athos, Pentru păzirea celor cinci simţiri (m-rea Neamţ,
1826):
- 1828 august 18, s. l.: 12 lei105.
106. Evanghelistar (Iaşi, 1826):
- 1826 august 30, de la Mitropolia din Iaşi: 6 lei ;
- < post 1826>, de la Mitropolia din Iaşi : 12 lei106.
103
Iorga, Inscripţii din bis. României, vol. I, p. 228.
104
Mihailovici, op. cit., p. 10.
105
106
Caproşu, Chiaburu, Însemnări, III, p. 595, 600.
ANEXE 389
Preţul legăturii unor cărţi
- <post 1643>, Ferădău (Geoagiu-Băi): Cartea românească de învăţătură (Iaşi, 1643) - 10

horgoşi pentru „legat de-a doua”;
- 1674 ianuarie 15, Poarta Sălajului (SJ): Cartea românească de învăţătură (Iaşi, 1643) - 4
florini, o mierţă de grîu, una de bob şi un caş;
- 1682 decembrie 15, Sîngiorgiu (CJ): Cartea românească de învăţătură (Iaşi, 1643) - 2
florini;
- <post 1682>, Bucecea: Evanghelie (Bucureşti, 1682) - 7 lei;
- începutul sec. al XVIII-lea, Cizeş (SJ): Cartea românească de învăţătură (Iaşi, 1643) - 2
florini şi 8 potori;
- <1713 septembrie 1 – 1714 august 31> (7222), s. l.: Evanghelie neidentificată - 4 lei;
- 1717 ianuarie 14, s. l.: Cartea românească de învăţătură (Iaşi, 1643) - 2 lei;
- 1726, Reciu (AB): Cartea românească de învăţătură (Iaşi, 1643) - 2 florini;
- <post 1731>, s. l.: Triodion (Rîmnic, 1731) – 3 lei;
- 1734 aprilie 12, Poiana Rîşcăi: „3 cărţi: Evanghelia prestolnică, Triodul de post şi un
Tretiac de Liov“ - 12 zloţi ungureşti;
- <post 1751>, s. l.: Adunarea celor şapte taine (Iaşi, 1751) - 45 lei;
- <post 1755>, s. l.: Antologhion (Iaşi, 1755) - 45 lei;
- 1759, Idicel (MS): Cartea românească de învăţătură (Iaşi, 1643) - 10 mărieşi;
- 1766 decembrie 4, Drăguş (MM): Cartea românească de învăţătură (Iaşi, 1643) - 9
mărieşi;
- 1767, s. l.: Ms rom. nr. 4241 de la BAR Bucureşti – 20 parale ;
- decembrie 4, Tăuţii de Sus (MM): Cartea românească de învăţătură (Iaşi, 1643)
- 11 mărieşi;
- 1773 decembrie, schitul Feteşti: Evanghelie (Iaşi, 1762) – 50 parale;
- <post 1777>, s. Ciorăşti, j. Lăpuşna : un Triod (Rîmnic, 1777) „dinpreună cu Mineiul şi
Octoihul şi Leturghie” – 7 lei şi jumătate;
- 1779, Ciordeşti (?):Evanghelie învăţătoare (M-rea Dealu, 1644) – 30 taleri;
- august 18, Vama (SV) : Cartea românească de învăţătură (Iaşi, 1643) – 3 lei, 51
de parale şi „o pătrare mălai“;
- 1790 februarie 15, Borşa (MM): Cartea românească de învăţătură (Iaşi, 1643) - 8 mărieşi;
- <1790 septembrie 1 – 1791 august 31> (7299), Stulpicani (SV): Evanghelie (Iaşi,
1762) - „2 poli şi am ţinut pe meşterul care au legat-o în casa me...”;
- <post 1793>, Culpiu (MS): Cartea românească de învăţătură (Iaşi, 1643) - 30 de creiţari;
- 1794 februarie 15, s. l.: Antologhion (Iaşi, 1755) - 20 parale nemţeşti;
- 1800 aprilie 23, bis. Buna Vestire din Iaşi: Evanghelie (Bucureşti, 1750) - 6 lei ;
- 1805 octombrie 21, Sîngera: Molitvenic (Rîmnic, 1747) – 1 taler şi 90 de bani, „purtîndu-i
şi toată cheltuiala acelui meşter” ;
- 1807, Cut (AB): Cartea românească de învăţătură (Iaşi, 1643) - 7 nemzeşi;
- 1815 martie 25, m-rea Fătăciune: Liturghie (Iaşi, 1747) - 100 parale ;
- noiembrie 23, Bonţida (CJ): Cartea românească de învăţătură (Iaşi, 1643) - 10 zloţi;
- <post 1816>, Iaşi: Tipicon (Iaşi, 1816) - 50 lei;
- 1817 iulie 9, s. l.: Octoih (Bucureşti, 1792) – 10 lei;
- decembrie 29, Zoltan (CJ): Cartea românească de învăţătură (Iaşi, 1643) - 8 zloţi;
- 1818 februarie 10, s. l.: Liturghia (Iaşi, 1759) - 10 lei;
- iulie 5, Botoşani: Psaltire (M-rea Neamţ, 1817) – 1800 de bani (sic!) ;
- <post 1819>, s. l.: Ceaslov (Iaşi, 1797) - 37 lei;
- 1822 noiembrie 12, Şarul Dornei: Adunarea celor şapte taine (Iaşi, 1751) - 20 parale nemţeşti;
- 1823 februarie 16, s. l.: Antologhion (Iaşi, 1806) - 20 lei;
- mai 28, Huşi: Evanghelie (Iaşi, 7270) - 25 lei;
- iunie 28, Răuceşti: Liturghie (Iaşi, 1794) - 5 lei ;
- august 4, Cîmpulung Moldovenesc: Ceaslov (Rădăuţi, 1745) - 6 lei;
- septembrie 20, s. l.: Octoih, ms. (1793 - 1794) – 60 de parale;
- 1824 octombrie 8, m-rea Neamţ: Evanghelie (Iaşi, 1762) - 9 lei şi 30 creiţari; Octoih (Iaşi, 1749)
- 6 lei;
- 1826 mai 15, bis. Sf. Paraschiva (Mitocul Maicilor) din Iaşi: Evanghelie (Bucureşti, 1742)
– 25 lei;
- 1829 octombrie 27, Terebleleşti: Tipicon (Iaşi, 1816) - 7 lei şi 30 de creiţari ;
- 1830 martie 8, s. Ruseştii Noi, j. Lăpuşna : Cazanie (Rîmnic, 1792) - 20 lei argint;
- octombrie 28, Răcăuţi: Liturghie (Iaşi, 1759) - 14 lei;
- noiembrie 24, Tg. Ocna: „un Octoih, un Meneiu, Treodul, doo Moleftelnic” - 38 lei;
- 1831, s. l.: Cazanie (Rîmnic, 1792) - 8 lei;
- 1833 septembrie 14, schitul Brazi: Chiriacodromion (M-rea Neamţ, 1811) – 8 lei;
- 1835, bis. Sf. Voievozi – Rufeni din Iaşi: Psaltire – jumătate de sorocoveţ ;
- 1838 mai 5, s. Bogata (Dofteana, BC) : Ceaslov (Iaşi, 1817) - 6 lei, „iar meşina au fost
dăruită de Lupul Tăbăcariu şi soţîia sa Ilinca ot Tîrgul Ocnii”;
- 1839, bis. Sf. Nicolae-Ciurchi din Iaşi: Minei pe luna Septembrie (Buda, 1805) – 7 lei;
- ianuarie 22, bis. Sf. Nicolae-Ciurchi din Iaşi: Minei pe luna aprilie (Buda, 1805)
– 14 lei; Minei pe luna Octombrie (Buda, 1805) – 7 lei;
- septembrie 12, Mitropolia din Iaşi: Triod (Iaşi, 1747) - 5 rubli, 10 copeici;
- 1840 noiembrie, s. l.: Psaltire (Iaşi, 1743) - 20 parale;
- 1841 ianuarie 16, Lieşti (GL): Cartea românească de învăţătură (Iaşi, 1643) - 9 lei, 20 parale;
- iulie 6, Pianu de Sus (AB): Cartea românească de învăţătură (Iaşi, 1643) - 15
zloţi „bani de aramă“;
- noiembrie 7, Căcăceni (BT): Psaltichie rom. - gr., ms. (1841) - 15 lei;
- 1843 martie 9, s. l.: Liturghia (Iaşi, 1759) - 26 lei;
- mai 5, Biserica Albă din Iaşi : Evhologhion (Iaşi, 1834) – 10 lei;
- 1845 ianuarie 12, Soloneţ (SV): Evanghelie (Bucureşti, 1742) – 7 lei;
- decembrie 3, s. l.: Pilde filosofeşti (Iaşi, 1844) – jumătate de sorocoveţ;
- 1847 martie 4, Răcăuţi : Catihisis (Iaşi, 1846) - 50 parale;
- 1848 aprilie 14, s. l.: Liturghie (Iaşi, 1794) - 8 lei;
ANEXE 391
- 1849, s. l.: un „Triod cu 2 Mineie” - Triod (Buda, 1817);

- 1850 ianuarie 6, Horodnic de Sus: Apostol (Iaşi, 1756) - 2 lei argint;
- 1851 mai 24, m-rea Neamţ: Minei pe luna Martie (M-rea Neamţ, 1846) – 90 lei;
- 1856 martie 7, Darabani (BT): Psaltichie, ms. (începutul sec. XIX) - 70 parale1.
1
Mitric, Cartea rom. veche în j. Suceava, ed. II, p. 55, 73, 91–92, 95, 106, 110, 123, 124,
184, 264, 309; idem, Catalogul cărţii rom. vechi în j. Suceava, vol. II, p. 56, 77-78, 105 şi
vol. III, p. 132; TC, An I (1915), nr. 2, p. 29; Ghibănescu, Biserica Talpalari, p. 57; idem,
Inscripţii şi notiţe, în IN, fasc. 7, II (1928), p. 287; Panaitescu, Cat. ms. sl. III, p. 1350 /
162; Dima ş. a., Cartea rom. veche în Arh. St., p. 61, 144; Corfus, Însemnări de demult, p.
128, 200-201, 217, 220; Marian, Inscripţiuni, p. 28; „Documente răzăşeşti”, An. I, nr. 2,
iunie 1932, p. 31; Costăchescu, Notiţe, în IN, fasc. 5 (1925), p. 277; Ştrempel, Catalogul,
IV, p. 214; Balaur, Biserici, p. 39; Dudaş, Cazania lui Varlaam, p. 207, 214-216, 236, 249-
250, 265, 267, 298, 338, 340, 351, 417; Filip, Cartea rom. veche în Bibl. Kirileanu, p. 37,
54-55; Antonovici, Doc. bîrlădene, vol. I, p. 302-303; Dreghiciu, Mârza, Cartea veche rom.
în j. Alba, p. 81-82; Braicu, Bunea, Cartea veche rom. în Sibiu, p. 64; Bodinger, Cartea
rom. veche în BCU Iaşi, p. 105; Furtună, Însemnări, „Miron Costin”, An. III, nr. 2, feb.,
1915, p. 30; Caproşu, Chiaburu, Însemnări, I, p. 458; Ibidem, III, p. 57, 409, 533, 591;
Ibidem, IV, p. 26, 31- 32, 56, 79, 111, 183, 196, 198, 270, 338, 420, 498.
Foi volante imprimate
1. Decretul Patriarhului Partenie (Iaşi, 1642) ); limba greacă1;

2. Samuil, patriarhul Alexandriei, Carte de iertare de păcate pentru Aniţa <Iaşi, 1715>;
limba română2;
3. Constantin Mavrocordat, domnul Ţării Moldovei, Hrisov pentru locuitorii moşiilor
mănăstireşti (Iaşi, 12 ianuarie 1741); limba română3.
4. Constantin Mavrocordat, domnul Ţării Moldovei, Hrisov pentru scutirea de dări a
clerului şi obligativitatea cunoaşterii dogmelor de către preoţi, văleat 7250 <1741-1742>,
<Iaşi>; limba română4;
5. Ioan Nicolae Mavrocordat, domnul Ţării Moldovei, Pecetluit pentru încasarea
văcăritului (Iaşi, 1742-1743), limba română5;
6. Iacov Putneanul, mitropolitul Ţării Moldovei, Carte pastorală dată unui preot
Dimitrie (Iaşi, 28 august 1752); limba română;
7. Matei Ghica, domnul Ţării Moldovei, Pecetluit <Iaşi>, (1754); limba română;
8. Constantin Racoviţă, domnul Ţării Moldovei, Hrisov pentru desfiinţarea vădrăritului,
20 august 1756, urmat de Cartea de blestem, semnată de Iacob Putneanul mitropolitul
Moldovei, Ioanichie Episcopul Romanului, Dositei Episcopul Rădăuţilor şi Inochentie
Episcopul Huşilor (Iaşi, 25 august 1756); limba română;
9. Constantin Racoviţă, domnul Ţării Moldovei, Hrisov pentru desfiinţarea văcăritului şi
a cuniţei pe vite (Iaşi, 20 februarie 1757) (data corectată în martie 1); limba română;
10. Ioan Teodor Callimachi, domnul Ţării Moldovei, Carte de mazil (Iaşi, 20 decembrie
1758); limba română;
11. Ectenii pentru biruinţa ostii creştineşti (Iaşi, 16 noiembrie 1769); limba română;
1
Ligor, Vechi tipărituri în limba română, 100-101.
2
Arh. St. Iaşi, Doc., Pachet CCCCXXVII/86, nedatat. Samuil a devenit patriarh în 1710 şi
s-a aflat în Ţara Moldovei în două rînduri, între 1715 martie şi în 1721. În 1715, luna iunie,
patriarhul Samuil a întărit actul breslei mişeilor din Roman, în august a întărit actul breslei
cioclilor din Iaşi, iar la 3 septembrie a întărit cartea breslei cioclilor şi pogribacilor din
Roman (Bianu, Cat. ms. rom., I, p. 506; III, p. 311). În Ţara Moldovei, singura tipografie în
această perioadă era la m-rea Sf. Sava din Iaşi, care a lucrat între anii 1714 şi 1715. Deci,
formularul în cauză trebuie să fi fost imprimat acolo, în anul 1715.
3
BRV, II, p. 61; Giurescu, Istoria românilor, vol. III, partea 1, p. 261; Dan, Putna, p. 94, 220.
4
Arh. St. Iaşi, colecţia”Foi volante”, nr. 36.
5
Pe o copie a Letopiseţului Ţării Moldovei a lui Nicolae Costin s-a notat:”acestu Letopisăţu l-au
dăruit dumnealui Vasili Buhăiescul biv vel pitar, dumnealui Dumitraşco Balasachi vel sărdar, în
zîlile prealuminatu-lui şi înnălţatului domnului nostru Ion Ioan Nicolae voievoda, fiind aici
la Chişinau cu slujba văcăritului, cu dumnealui Sandul Sturza vel logofăt, scriindu-se vitile
pi părul lor şi cu pecete în tipariu”.”Acest Letopisăţ mi l-au dăruit Dumitraşcu Balasachi,
vel păharnic, în dzilele luminatului domnu Ioan Nicolai Mavrocordat voievoda şi atunci
îmbla văleat 7251. Iordachi Balş ban” (Ştrempel, Cat. ms. BAR, I, p. 280).
ANEXE 393
12. Pentru biruinţa armatelor ruse (Iaşi, 1769 post 26 septembrie); limba română;
13. Mareşalul Rumianţov, Proclamaţie către Cnejia Valahiei (Iaşi, 29 noiembrie 1770) ;
limba română;
14. Mareşalul Rumianţov, Proclamaţie către norodul Cnejiei Moldovei (Iaşi, 9 februarie
15. Gavriil Calimachi, mitropolitul Ţării Moldovei, Carte de preoţie dată preotului Vasile,
numit mai întîi la Vascăuţi, ţ. Sucevei <Iaşi>, (21 noiembrie 1778); limba română;
16. Gavriil Calimachi, mitropolitul Ţării Moldovei, Carte de preoţie dată preotului Vasile,
trecut la Slobozia Ducăi, ţ. Orhei <Iaşi>, (13 august 1801); limba română;
17. Avraamie, patriarhul Ierusalimului, Gavriil Callimachi mitropolitul Ţării Moldovei şi
Leon Gheuca episcopul Romanului, Carte pastorală, emisă de Avraamie patriarhul
Ierusalimului, Gavriil Callimachi mitropolitul Ţării Moldovei şi Leon Gheuca episcopul
Romanului contra celor care fac lux, 1781, Iaşi, ; limba română;
18. Avraamie, patriarhul Ierusalimului, Carte de deslegare de păcate pentru o oarecare
Catrina (Iaşi, 1782); limba română;
19. Avraamie, patriarhul Ierusalimului, Carte de deslegare de păcate pentru Gheorghie
Poan? <Iaşi>, văleat 7290; limba română;
20. Alexandru I. Mavrocordat, domnul Ţării Moldovei, Hrisov pentru daniile între
persoane de condiţii diferite şi pentru căsătoria dintre pămînteni şi ţigani (Iaşi, 28
decembrie 1785); limba română;
21. Leon Gheucă, mitropolitul Ţării Moldovei, Pastorală (Iaşi, 2 martie 1786); limba română;
22. Nicolae Mavrocordat, domnul Ţării Moldovei, Cuvînt contra nicotinei (Iaşi, 25 august
1786); limba greacă;
23. Iacov, episcopul Romanului, Carte de hirotonie, formular necompletat <Iaşi, 1786
martie - 25 octombrie>; limba română;
24. Antonie, episcopul Romanului şi Iacov episcopul Huşilor, epitropii Mitropoliei Ţării
Moldovei, Orînduiala paraclisurilor împărăteşti (Iaşi, 19 iulie 1789; limba română;
25. Ambrosie, episcopul Ecaterinoslavului, Cuvîntare la a treia Dumincă a Sfîntului
Postului Mare (Iaşi, 31 iulie 1790); limba rusă;
26. Ambrosie, episcopul Ecaterinoslavului, Salut la învestitura ca Mare Hatman a
cneazului Grigorie Alexandrovici Potemkin-Tavriceskii (Iaşi, 1790); limba rusă;
27. John Arndt, Cercetarea creştinismului (Iaşi, 1790); limba rusă;
28. Ambrosie, episcopul Ecaterinoslavului, Cuvîntare funebră la îngroparea cneazului
Grigorie Alexandrovici Potemkin-Tavriceskii (Iaşi, 1791); limba rusă;
29. Datoria şi stăpînirea blagocinilor şi a protopopilor (Iaşi, 1791); limba română;
30. Mihail C. Şuţu, domnul Ţării Moldovei, Hrisov de aşezămînt pentru ţiganii domneşti
lingurari şi ursari (Iaşi, 1793); limba română;
31. Iacov II Stamati, mitropolitul Ţării Moldovei, Instrucţiuni <adresate> preoţilor (Iaşi,
8 decembrie 1794); limba română;
32. Ioan Teodor Callimah, domnul Ţării Moldovei, Carte domnească pentru dările ţiganii
domneşti (Iaşi, 23 octombrie 1796); limba română;
33. Veniamin Costachi, episcopul Romanului, Carte pastorală (Iaşi, probabil 1796);
limba română;
34. Iacov II Stamati, mitropolitul Ţării Moldovei, Carte de preoţie dată lui Miron, din s.
Bîndeşti, ţ. Iaşi (Iaşi, 20 iunie 1797); limba română;
35. Constantin Alexandru Ipsilanti, domnul Ţării Moldovei, Carte domnească pentru
ţiganii domneşti <Iaşi>, (1799) ; limba română.
36. Iacov II Stamati, mitropolitul Ţării Moldovei, Carte de preoţie (Iaşi, 1801 mai 11);
limba română;
37. Iacov II Stamati, mitropolitul Ţării Moldovei, Îndrumări pentru sfintele taine <Iaşi>,
(17 iunie 1802); limba română;
38. Iacov II Stamati, mitropolitul Ţării Moldovei, Pastorală pentru post (Iaşi, 17 iunie
39. Veniamin Costachi, episcopul Romanului, Ponturi cum să cade a petrece preoţii
<Iaşi, 1796-iunie 1803 >; limba română;
40. Veniamin Costachi, mitropolitul Ţării Moldovei, Scrisoare către preoţi împotriva
beţiei (Iaşi, 3 iunie 1803); limba română;
41. Veniamin Costachi, mitropolitul Ţării Moldovei, Carte pastorală, emisă de Veniamin
Costachi, mitropolitul Ţării Moldovei (Iaşi, 1 martie 1804); limba română;
42. Veniamin Costachi, mitropolitul Ţării Moldovei, Pastorală în post (Iaşi, 10 martie
43. Meletie, episcopul Romanului, Înştiinţare despre cărţi tipărite în Ardeal (Iaşi, 1805);
limba română;
44. Veniamin Costachi, mitropolitul Ţării Moldovei, Carte de diaconie <Iaşi>, (11
octombrie 1807) dată lui Simeon din s. Făgeţel, ţ. Neamţ; limba română;
45. Gavriil Bănulescu-Bodoni, mitropolitul Ţării Moldovei, Poruncă către feţele
bisericeşti de a nu primi dezertori (Iaşi, septembrie 1808); limba română;
46. Poruncă cătră toţi proestoşii mănăstirilor (Iaşi, 26 noiembrie 1808); limba română;
47. Datoria şi stăpînirea blagocinilor şi a protopopilor (Iaşi, 1808); limba română;
48. Rînduiala sfinţirii bisericii (Iaşi, 1808); limba română;
49. Rugăciuni pentru biruinţă şi Paraclis pentru familia imperială rusă (Iaşi, 1809);
limba română;
50. Gavriil Bănulescu-Bodoni, mitropolitul Ţării Moldovei, Gramată de duhovnicie
preoţească (Iaşi, 1810); limba română;
51. Epitropia învăţăturilor publice în Prinţipatul Moldaviei: Instrucţia pentru pensioanele
de educaţie (Iaşi, 1 iunie 1812); limba română;
52. Obşteasca Adunare către domnul Ţării Moldovei, Scarlat Alexandru Callimachi,
Anafora contra înstrăinării Basarabiei (Iaşi, 2 octombrie 1812); limba română;
53. Marii boieri către domnul Ţării Moldovei, Scarlat Alexandru Callimachi, Anafora în
chestia unor pămînturi şi moşii (Iaşi, 2 octombrie 1812); limba română;
54. Zapiscă pentru lăţirea vărsatului de vaci (Chişinău, 1812-1813?); limba română;
55. Dicasteria Bisericii Moldoveneşti, prin consilierul Crupenschi, Înştiinţare despre
ANEXE 395
epidemia de ciumă (Chişinău, 8 iunie 1813); limba română;

56. Alexandru I împăratul Rusiei, Manifest de mulţumire că Europa ia parte la război
împotriva lui Napoleon Bonaparte (Chişinău, ante 13 ianuarie 1814); limba română;
57. Alexandru I împăratul Rusiei, Manifest la încheierea păcii cu Franţa (Chişinău, 11
iunie 1814); limba română;
58. Senatul, Ucaz prin care mulţumeşte lui Alexandru I în numele poporului pentru
încheierea păcii şi i se comunică adăugarea titlului „blagoslovit”, hotărîrea de a i se ridica
un monument şi a se bate medalie (Chişinău, 3 august 1814); limba română;
59. Apelul Ministerului Finanţelor pentru adunare de fonduri băneşti necesare ridicării
monumentului şi baterii medaliei în cinstea împăratului Alexandru Pavlovici (Chişinău, 21
august 1814); limba română;
60. Sinodul Bisericii Ruse, Ucaz ce stabileşte rugăciuni de mulţumire pentru izbăvirea de
năvărirea galilor şi a douăzeci de neamuri (Chişinău, post 30 august 1814); limba română;
61. Peci de cununie dat lui Vâlcul holtei din s. Iucşeni, ţ. Iaşi <Iaşi> (5 noiembrie 1814);
limba română;
62. Ponturi pentru urmarea avaeturilor şi a împlinirilor (Iaşi, 1815 ianuarie 1); limba română;
63. Gavriil Bănulescu-Bodoni, mitropolitul Basarabiei, Poruncă să fie trimişi copii
preoţilor la Seminar (Chişinău, 30 martie 1815); limba română;
64. Ivan Marcovici Garting, guvernator, Scrisoare către mitropolitul Gavriil în legătură cu
repaosul duminical (Chişinău, 20 iunie 1815); bilingvă ruso-română;
65. Alexandru I împăratul Rusiei, Manifest de începerea războiului contra uzurpatorului
tronului Franţei şi încorporarea Cnejiei Varşavei la Rusia (Chişinău, 9 iulie 1815); limba română;
66. Sinodul Bisericii Ruse, Înălţarea numelor împărăteşti cu adaosul de „Ţar polşei”
(Chişinău, 25 august 1815); limba română;
67. Ivan Marcovici Garting, guvernator, Scrisoare către mitropolitul Gavriil (Chişinău,
1815); bilingvă ruso-română;
68. Gavriil Bănulescu-Bodoni mitropolitul Basarabiei, Prefaţă la Liturghia (1815,
Chişinău); limba română;
69. Veniamin Costachi, mitropolitul Moldovei, Pastorală pentru preoţi ca să nu mai jure
<Iaşi>, 1815 ; limba română;
70. Tedeum în ziua Crăciunului (Chişinău, 1816); limba română;
71. Învăţătură pentru ultuirea vărsatului (Chişinău, februarie 1816); limba română;
72. Alexandru I împăratul Rusiei, Actul Sfintei Alianţe (Chişinău, februarie 1816); limba română;
73. Alexandru I împăratul Rusiei, Circulară către mitropolitul Basarabiei Gavriil despre
numirea unui Împuternicit în Basarabia (Chişinău, 2 mai 1816); limba română;
74. Bahmetev, Înştiinţare cu prilejul numirii sale ca Împuternicit Namestnic (Chişinău, 28
iunie 1816); bilingvă ruso-română;
75. Gavriil Bănulescu-Bodoni, mitropolitul Basarabiei, Pastorală pentru depunerea
jurămîntului către Scaunul împărătesc de către toţi locuitorii, iscălind şi tabelele ce se vor
alătura (Chişinău, 28 iulie 1816); bilingvă ruso-română;
76. Gavriil Bănulescu-Bodoni mitropolitul Basarabiei, Apel pentru depunerea
jurămîntului (Chişinău, 1816); bilingv rus-român;

77. Ocîrmuirea politicească, Textul jurămîntului către Scaunul împărătesc pe care urmau
să-l pronunţe toţi locuitorii (Chişinău, 24 august 1816);
78. Sinodul Bisericii Ruse, Formă de ectenii pentru Ecaterina Pavlovna (Chişinău, 1816);
limba română;
79. Sinodul Bisericii Ruse, Polihronimos (“Mulţi ani”) pentru împăratul Alexandru
Pavlovici şi rudele sale Nicolai, Mihail Pavlovici şi Ecaterina Pavlovna (Chişinău,
noiembrie 1816); limba română;
80. Urmarea cîntării de rugăciune ceii de mulţămire (Chişinău, noiembrie 1816); limba română;
81. Veniamin Costachi, mitropolitul Ţării Moldovei, Carte de preoţie dată lui Costantin,
fiul lui Vasilie din s. Şofroceşti, ţ. Neamţ <Iaşi>, (16 noiembrie 1816); limba română;
82. Adunarea obştească a boierilor către domnul Ţării Moldovei, Anafora răspunzînd la
mai multe chestiuni privitoare la locuitorii vrînceni şi altele, în conformitate cu pravilele
vechi <Iaşi>, (ianuarie 1817); limba română;
83. Aghenţia Kezaro Krăiască, Carte de protexie dată lui Matos Cogadici din Suceava
(Iaşi, 1 ianuarie 1817); bilingvă germano-română;
84. Peci pentru a doua cununie dat lui Grigore Păscarştean din s. Honiceni, ţ. Neamţ, 22
iunie 1817;
85. Alexandru I împăratul Rusiei, Anunţ despre logodna ţareviciului Nicolai Pavlovici cu
Şarlota, fiica lui Friederich Wilhelm III craiul Prusiei (Chişinău, 25 iunie 1817); limba română;
86. Sinodul Bisericii Ruse, Formă de ectenii, emisă pentru împăratul Alexandru Pavlovici
şi Constantin Pavlovici (Chişinău, august 1817); limba română;
87. Sinodul Bisericii Ruse, 30 august (Chişinău, august 1817), Adăugire la Tablele
înaltelor prăznuiri: 21 aprilie (ziua numelui Alexandrei Feodorovna), 30 august (ziua
numelui împăratului Alexandru Pavlovici); limba română;
88. Oberprocurorul Sfîntului Sinod al Bisericii Ruse, Ucaz ca în fiecare an la 14
septembrie să se citească în biserici Actul sfintei alianţe semnat la 14 septembrie 1815,
(Chişinău, post 30 noiembrie 1817); limba română;
89. Rînduiala panihidei <...> şi Registru pentru parastas (Chişinău, 1817); limba română;
90. Peci de cununie dat lui Pavel văduvoi din s. Homiceni, ţ. Neamţ, 14 februarie 1818;
91. Aşăzămîntul obrazovaniei oblastei Bassarabiei (Chişinău, 29 aprilie 1818); limba română;
92. Pentru scoposul rossieneştii însoţiri a Bibliei şi mijlocirile spre dobîndirea lui
(Chişinău, mai 1818); limba română;
93. Extras din Statutul carantinii (Chişinău, 21 august 1818); limba română;
94. Sinodul Bisericii Ruse, Formă de ectenii pentru Maria Nicolaevna şi Ecaterina
Pavlovna (Chişinău, 12 septembrie 1818); limba română;
95. Învăţătură pentru facerea pîinii (Iaşi, 1818); limba română;
96. Pravile pentru scoaterea sării din Basarabia (Chişinău, post 1818); bilingve ruse-române;
97. Înştiinţare de la Comisia pentru cercetarea dovezilor „dvorenilor” din Basarabia
(Chişinău, 26 martie 1819); limba română;
98. Gavriil Bănulescu-Bodoni mitropolitul Basarabiei, Pastorală contra beţiei printre
ANEXE 397
clerici (Chişinău, 7 iulie 1819); limba română;

99. Înaltul Sfat al oblastii, Ponturile pentru îndatoririle ţăranilor (Chişinău, august 1819);
limba română;
100. Veniamin Costachi, mitropolitul Ţării Moldovei, Carte de preoţie dată lui Iftimie din
s. Horodiştea, ţ. Dorohoi (4 august 1819); limba română;
101. Peci de cununie dat lui Neculai holtei din s. Gura Văii, ţ. Neamţ (24 ianuarie 1820);
limba română;
102. Mihail Grigorie Suţul, domnul Ţării Moldovei, Anafora împotriva îngropării lucrurilor
şi a banilor (Iaşi, 9 februarie şi 1 martie 1820); limba română;
103. Gherasim Clipa, episcopul Romanului, Pastorală privitoare la curăţirea obiectelor
zmreduite (Iaşi, 10 februarie 1820); limba română;
104. Bahmetev, împuternicit namestnic, Predlojenie (Chişinău, 24 februarie 1820);
bilingvă ruso-română;
105. Bahmetev, împuternicit namestnic, Dispoziţii privitoare la alegerea deputaţilor
(Chişinău 29 februarie - 2 aprilie 1820); bilingve ruso-române;
106. Mihail Grigore Suţu, domnul Ţării Moldovei, Anafora despre bunurile îngropate la
vreme de ciumă (Iaşi, 1 martie 1820), limba română;
107. Alexandru I împăratul Rusiei, Înştiinţare despre desfacerea căsătoriei dintre marele
cneaz Constantin Pavlovici şi soţia sa Ana Feodorovna şi Pravilă privitoare la
împărăteasca familie (Chişinău, 28 aprilie 1820); limba română;
108. Sinodul Bisericii Ruse, Formă de ectenii pentru numele împărăteşti (Chişinău, 28
aprilie 1820); limba română;
109. Mihail Grigoriu Suţul, domnul Ţării Moldovei, Carte de mazil dată lui Irimie Arhip,
din tîrgul Huşi, ţ. Fălciu <Iaşi>, (iulie 1820); limba română;
110. Leon arhimandritul, Cuvînt de pomenire (Iaşi, 26 iulie 1820); limba română;
111. Gavriil Bănulescu-Bodoni mitropolitul Basarabiei, Pastorală prin care îndeamnă
credincioşii să păstreze duminica zi de sărbătoare (Chişinău, 2 septembrie 1820); limba română;
112. Afiş teatral pentru comedia Şcoala muierească sau întîmplările nopţii (Chişinău, 26
septembrie 1820); bilingv român-rus;
113. Alexandru Beldiman, Înştiinţare pentru cărţi tipărite (Iaşi, 8 octombrie 1820); limba română;
114. Mihai Grigorie Suţu, domnul Ţării Moldovei, Întărirea anaforalei marilor boieri (Iaşi,
115. Mihai Grigorie Suţu, domnul Ţării Moldovei, Carte de ruptaş dată lui Ioan şi Ilie, fiii
lui Sandu Borcan din s. Iezăreni, ţ. Iaşi <Iaşi>, (1820); limba română;
116. Mihail Grigorie Suţu, domnul Ţării Moldovei, Carte de ruptaş dată lui Vasile, fiul lui
Toma Buganul ? din s. Dumbrăveni, ţ. Tutovei <Iaşi> (1820); limba română;
117. Formulare pentru înregistrarea veniturilor şi cheltuielilor la biserici (Chişinău,
ianuarie 1821); limba română6;
6
Dan, op. cit., p. 94, 101, 104; Antonovici, Doc. bârlădene, vol. I, p. 369-371, data este 20
februarie 1820; vol. IV, p. 175; BRV, II, p. 122, 134, 139, 194, 197, 306, 316, 339-341, 353,
118. Bilet de prenumerant, pentru suma de 100 galbeni olandezi, depuşi de un „iubitor de
neam şi de frumos”, în sprijinul Eteriei (Iaşi, 1 ianuarie 1821); limba greacă7;
119. Adeverinţă-formular prin care se certifică de epitropi înscrierea unei persoane pe lista
prenumeranţilor pentru editarea Filocaliei în 16 vol. (Iaşi, 1 ianuarie 1821); limba greacă;
120. Peci de cununie dat lui Dumitru holtei din s. Miclăuşeni, ţ. Botoşani (19 ianuarie
121. Peci de cununie dat lui Gheorghe, primeşte un Peci de cununie holtei din s. Ţibucani,
ţ. Neamţ (29 ianuarie 1821); limba română;
122. Peci de cununie dat lui Gavril holtei din s. Zahorna, ţ. Iaşi (30 ianuarie 1821); limba
română;
123. Alexandru Ipsilanti, Ordin de zi dat din Cartierul general din Iaşi cu ocazia victoriei
repurtate la Galaţi (Iaşi, 21 februarie 1821); limba greacă;
124. Alexandru Ipsilanti, Proclamaţie (Iaşi, 23 februarie 1821); limba greacă8.
125. Alexandru Ipsilanti, Proclamaţie conţinînd sfaturi către armata din lagărul de la Iaşi
(Iaşi, 24 februarie 1821); limba greacă9;
126. Alexandru Ipsilanti şi Mihail Suţul, domnul Ţării Moldovei, Proclamaţie (Iaşi, 24
februarie 1821); limba greacă;
127. Alexandru Ipsilanti, Ordin de zi dat din Tabăra generală greacă de la Galata, în care se
comunică o serie de măsuri organizatorice (Iaşi, 25 februarie 1821); limba greacă;
128. Alexandru Ipsilanti, Proclamaţie din tabăra de la Galata către compatrioţii săi din
Moldova şi Ţara Românească prin care îi cheamă „în numele Patriei”, să lupte sub steagul
385, 525; Ibidem, III, p. 3-4, 124, 332, 334, 363, 365; Ibidem, IV, p. 74, 94-95, 101, 106,
110, 112, 121, 129, 145, 148; Iorga, Doc. Callimachi, I, p. 422; Arh. St. Iaşi, Doc. Pachet
CCCCIX/124, CCCCXVI/119, CCCCXXXIII/90 ; CLXIV/38, CLXXVII/4, LXI/7,
DCVIII/93, MLXVIII/230, DCCCXCVI/21, Fond Mitropolia Moldovei, Peciuri, Pachet
XXI, XXXIV; Simonescu, Contribuţii la BRV, p. 249-250; Zugrav, Cărţi de preoţie, p.
334-335;”Arhivele Basarabiei”, anul VIII (1936), nr. 1, p. 90-92 şi nr. 4, p. 231-232;
Furnică Din istoria comerţului, p. 45-57; Serafinceanu, Adăugiri şi îndreptări la BRV,
1126-1128, 1134-1136; Porcescu, Episcopia Romanului, p. 246 şi 342-343; Mihail,
Contribuţii la BRV, I, p. 502-506; idem, Contribuţii la BRV, II, p. 759-763 ; idem, Acte în
limba română, p. 1-9; Bianu, Cat. ms. rom. BAR, tom I, p. 202; idem, Nicolaiasa, Cat. ms.
rom. BAR, III, p. 332; Gheorghiţă, Un veac de la moartea mitropolitului Veniamin
Costachi, p. 227-228; Iorga, Studii şi doc., XI, p. 95, p. 223; Ciurea, Iacov Stamati, p. 125-
126, 177; Brătescu, Grija pentru sănătate, p. 72-76, 107-110, 145-146, 179-190; BCU”M.
Eminescu”, Iaşi, Doc. 292, 302 şi 387; Ciobanu, Cultura rom. în Basarabia, p. 37; David,
Tipăriturile româneşti în, p. 30, 52; Colecţia dr. Constantin I. Istrati, p. 140.
7
Vezi biletele nr. 1164, 1289 şi 3095; Râpă-Buicliu, Carataşu, Foi volante eteriste, p. 779.
8
Ibidem; Arh. St. Iaşi, Doc., Pachet CCCCXXXIII/91, Fond Mitropolia Moldovei, Peciuri,
Pachet XXI, XXXIV; Iorga, Studii şi doc., VII, p. 85-86; BRV, III, p. 387.
9
La 24 februarie 1821, Alexandru Ipsilanti a emis două proclamaţii, una adresată grecilor
din Principatele Române, iar alta adresată grecilor de pretutindeni (Oţetea, Răscoala din
1821, p. 130-134; Bianu, Caracaş, Cat. ms. BAR, I, p. 554).
ANEXE 399
libertăţii pentru a scăpa de situaţia umilitoare în care se află (Iaşi, 25 februarie 1821); limba
greacă;
129. Manuel Vernardos, epitropul tipografiei greceşti din Iaşi, Proclamaţie adresată
popoarelor balcanice (Iaşi, februarie 1821); limba grecă;
130. Grigorie patriarhul Constantinopolului, Înştiinţare cu privire la înşelăciunea eteriştilor
cum că Rusia ar interveni în treburile lor (Iaşi, 1821); limba română;
131. Grigorie patriarhul Constantinopolului, Scrisoare adresată Mitropoliei Moldovei prin
care condamnă Eteria (Iaşi, 11 martie 1821); limba română;
132. Alexandru Ipsilanti, Proclamaţie adresată locuitorilor Moldovei (Iaşi, 23 martie
1821); limba franceză;
133. Alexandru Ipsilanti, Proclamaţie la intrarea în Ţara Românească (Iaşi, martie 1821);
bilingvă română-greacă;
134. Gheorghe Cantacuzino-Deleanu, Ordin ca lucrurile luate de la locuitori să fie
înapoiate, în afară de arme şi pîine, iar populaţia săracă a Moldovei să fie ocrotită (Iaşi, 23
mai 1821); limba română;
135. Gheorghe Cantacuzino-Deleanu, Ordin de zi prin care reaminteşte înaltul ţel al
mişcării şi atenţionează asupra păstrării unei atitudini demne, civilizate şi disciplinate faţă
de locuitorii Moldovei, înfierînd totodată actele de furt săvîrşite de eterişti (Iaşi, 25 mai
136. Gheorghe Cantacuzino-Deleanu, Manifest (Iaşi, 1 iunie 1821) „în stratopedu de la
Copou”; limba greacă;
137. Gheorghe Cantacuzino-Deleanu, Înştiinţare (Iaşi, 3 iunie 1821), „în lagărul de la
Stînca”; limba greacă;
138. Gheorghe Cantacuzino-Deleanu, Ordin de zi emis din tabăra grecească de la Stînca-
Iaşi, prin care se condamnă dezertarea lui Constantin Pendedeca, Balasie şi Spiru Haramis
şi se anunţă că soldaţii dezertori care vor dori pot fi reprimiţi în rîndurile ostaşilor greci
patrioţi (Iaşi, 10 iunie 1821); limba greacă;
139. Alexandru Ipsilanti, Proclamaţie (Iaşi, 1821); limba greacă;
140. Alexandru Ipsilanti, Proclamaţie (1821, Iaşi); limba greacă;
141. Socoteala anuală a Comitetului Societăţii Biblice, „despărţirea” Basarabiei (Chişinău,
142. I. N. Inzov, Instrucţie pentru bulgarii-colonişti aşezaţi în Basarabia (Chişinău, 1821);
bilingvă ruso-română;
143. Sfătuire pentru cumpărarea Bibliei tipărite la Tipografia N. Greci din Sanct
Petersburg în 1820 (Chişinău, 1821); limba română;
144. Arhiepiscopul Dimitrie al Chişinăului, Ucaz ca preoţii să nu cunune ţiganii decît cu
adeverinţă din partea Cantorei sinodale (Chişinău, noiembrie 1821); limba română;
145. Condica şi vedomostie pentru biserici, 12 p. de formulare date ca model (Chişinău,
146. Apel pentru ajutorarea pribegilor creştini (Chişinău, 1821); bilingv rus-român;
147. Socoteala Comitetului bessarabieceştii despărţiri a rossieneştii biblieceşti Soţietăţi
pentru anul 1820 (Chişinău, 1822); limba română;

148. Gheorghe tipăreşte Asachi, La Moldoveni, la restatornicirea domnilor pământeni
(Iaşi, ianuarie 1822); limba română.
149. Protopopul de Hotin, Model de tabel cumulativ pentru evidenţa stării civile pe anul
1821 (Chişinau, februarie 1822); limba română;
150. Hancu Iacov şi Teodor Bobeică, Table lancasteriene, 1 martie - 30 noiembrie (34 foi
volante) (Chişinău, 1822); limba română;
151. Tălmăcirea împărătescului firman (Iaşi, 9 iulie 1822); limba română;
152. Sinodul Bisericii Ruse Formă de ectenii (Chişinău, 17 octombrie 1822); limba română;
153. Dimitrie Sulima, arhiepiscopul Chişinăului, Rînduiala proscomidiei (Chişinău, 1822);
limba română;
154. Dimitrie Sulima, arhiepiscopul Chişinăului, Antimis (Chişinău, 1822); limba română;
155. Pecetluit (Chişinău, 30 decembrie 1822); limba română;
156. Chezaro Crăiasca Aghenţie în Prinţipatul Moldaviei, Carte de protexie <Iaşi>, (1
ianuarie 1823); limba română;
157. Chezaro Crăiasca Aghenţie în Prinţipatul Moldaviei, Carte de protexie (Iaşi, 1
ianuarie 1823); bilingvă română-germană;
158. Peci de cununie dat lui Ştefan dărăban <...>năr din s. Năvrăpeşti, ţ. Suceava <Iaşi>,
(1823 ianuarie 10); limba română;
159. Sinodul Bisericii Ruse), Instrucţii pentru scrierea metricilor şi a tabelelor (Chişinău,
24 ianuarie 1823); limba română;
160. Ioan Sandu Sturza, domnul Ţării Moldovei, Carte cu privire la breasla jidovilor
pămînteni şi sudiţi din oraşul Iaşi <Iaşi>, (1 februarie 1823); limba română;
161. Peci de cununie dat lui Andreiu holtei din s. Zahorna, ţ. Iaşi; limba română;
162. Ioan Sandu Sturza, domnul Ţării Moldovei, Întărirea anaforalei clirosului (Iaşi,
aprilie 1823); limba română;
163. Pentru datoriile presbiterilor de popor (Chişinău, iunie 1823); limba română;
164. Veniamin Costachi, mitropolitul Ţării Moldovei, Carte de dăscălie dată lui Alexandru
din s. Iteşti, ţ. Neamţ <Iaşi>, (10 noiembrie 1823) ; limba română;
165. Alexandru I împăratul Rusiei, Manifest la logodna marelui cneaz Mihail Pavlovici cu
Şarlota, prinţesa Wirtembergului şi schimbarea numelui ei în Elena Pavlovna (Chişinău, 28
166. Izvod din pravile şi aşezămînturi pentru învăţătura tinerilor din Basarabia (Chişinău,
1823); limba rusă şi română;
167. Socoteala Comitetului bessarabieceştii despărţiri a rossieneştii biblieceşti Soţietăţi pe
1822 (Chişinău, 1823); limba română;
168. Alexandru I împăratul Rusiei, Manifest şi Actul Sfintei Alianţe, ed. a II-a (Chişinău,
169. Înştiinţare pentru pricini judecătoreşti (Chişinău, 1823); limba română;
170. Înştiinţare despre aşezarea soroacelor de apelaţie (Chişinău, 1823); bilingvă ruso-română;
171. Dimitrie Sulima mitropolitul Basarabiei, Pastorală pentru înfiinţarea şcoalelor
ANEXE 401
lancasteriene (Chişinău, 1823); bilingvă ruso-română;

172. Slujbă de mulţumire în ziua pomenirii păcii între Rusia şi Suedia (Chişinău, 1823);
limba română;
173. Peci de cununie dat lui Toader din s. Grumăzeşti, ţ. Neamţ (1824 ianuarie 15); limba
română;
174. Ioan Sandu Sturza domnul Ţării Moldovei, Cartea slujbaşilor goştinari (Iaşi, aprilie
175. Gherasim episcopul Romanului, Carte de preoţie dată lui Constantin diac, fiul lui
Eftimie Vrabie postelnicul <Iaşi>, (27 mai 1824); limba română;
176. Ioan Sandu Sturza domnul Ţării Moldovei, Cartea slujbaşilor vădrari (Iaşi, 14
septembrie 1824); limba română;
177. Sinodul Bisericii Ruse), Pravile pentru dezrădăcinarea faptelor rele (Chişinău, 17
ianuarie 1824); limba română;
178. Sinodul Bisericii Ruse, Formă de ectenie şi adăogire la praznicele împărăteşti
(Chişinău, 1 ianuarie şi 21 mai 1824); limba română;
179. Sinodul Bisericii Ruse, Formă de ectenie pentru înălţarea numelor pre înalte
(Chişinău, martie 1824); limba română;
180. Rugăciunea pentru izbăvirea de lăcuste (Chişinău, iunie 1824); limba română;
181. Graf Voronţov, Înştiinţare în legătură cu uşurarea şi plata dărilor (Chişinău, aprilie
182. Graf Voronţov, Înştiinţare pentru crearea comisiei recensămîntului (Chişinău, mai
183. Pravile pentru desrădăcinarea faptelor rele (1824, Chişinău); limba română;
184. Alexandru Mavrocordat domnul Ţării Moldovei, Hrisov (Chişinău, 1824); limba română;
185. Comitetul moşiilor mănăstireşti, Ponturi pentru arendare (Iaşi, 1825), limba română;
186. Paşaportul mitropolitului Grigorie Ieropoleos pentru a trece graniţa pe la Sculeni şi a
sta în Moldova 4 luni împreună cu slujitorul său Ioan Sinescu (Chişinău, 3 ianuarie 1825);
limba rusă;
187. Înştiinţare în legătură cu plata dărilor în monedă rusească (Chişinău, februarie
188. Sinodul Bisericii Ruse, Formă de ectenii şi adăugire la praznicile împărăteşti: 25
februarie (ziua de naştere a Mariei Mihailovna), 22 iulie (numele Mariei Feodorovna)
(Chişinău, 6 aprilie 1825); limba română;
189. Sinodul Bisericii Ruse, Adăugire la praznicile împărăteşti: 21 aprilie (ziua de naştere
a lui Nicolai Pavlovici) şi 25 iunie (numele Alexandrei Feodorovna) (Chişinău, 28 august
190. Sinodul Bisericii Ruse, Formă de ectenii (Chişinău, 23 iulie 1825); limba română;
191. Veniamin Costachi mitropolitul Ţării Moldovei, Pastorală pentru serbarea
Duminecelor (Iaşi, 12 august 1825), limba română;
192. Ocîrmuitorul Senat, Ucaz după moartea lui Alexandru I privitor la depunerea jurămîntului
de moştenitorul tronului, Constantin Pavlovici (Chişinău, noiembrie 1825); limba română;
193. Sinodul Bisericii Ruse, Formă de ectenii, emisă de Sinodul Bisericii Ruse (Chişinău,
10 decembrie 1825); limba română;
194. Sinodul Bisericii Ruse, Formă de ectenii, emisă de împăratul Nicolai Pavlovici pentru
împăratul Nicolai Pavlovici (Chişinău, decembrie 1825); limba română;
195. Veniamin Costachi mitropolitul Ţării Moldovei, Tablă alilodidactică (Iaşi, 1825);
limba română;
196. Nicolae I împăratul Rusiei, Manifest pentru iertarea şi uşurarea pedepselor şi a
dărilor (Chişinău, 1825-1826); bilingv rus-român;
197. Peci de cununie dat lui Gheorghe din s. Bogdăneşti, ţ. Sucevei, ce vrea să se însoare
cu Pachiţa văduva <Iaşi>, (1826); limba română;
198. Ioan Sandu Sturza domnul Ţării Moldovei, Carte pentru birul satului (Iaşi, ianuarie
199. Rînduiala pomenirii ostaşilor (Chişinău, 22 ianuarie 1826); limba română;
200. Peci de cununie dat lui Vasile, primeşte un Peci de cununie (11 februarie 1826) din s.
Homiceni, ţ. Neamţ (11 februarie 1826); limba română;
201. Sinodul Bisericii Ruse, Formă de ectenii (Chişinău, 30 iunie 1826); limba română;
202. Ioan Sandu Sturdza domnul Ţării Moldovei, Carte dată slujbaşilor desetinii <Iaşi>,
(12 iulie 1826);
203. Afiş pentru reprezentaţie de scamatorie (Iaşi, 5 august 1826); limba română;
204. Dimitrie Sulima arhiepiscopul Chişinăului, Dispoziţie pentru slujbe speciale pentru
sărbătorirea încoronării (Chişinău, 23 august-septembrie 1826); limba română;
205. Sinodul Bisericii Ruse, Cîntare de mulţumire către Dumnezeu pentru surparea
zurbalei (Chişinău, septembrie 1826); limba română;
206. Sinodul Bisericii Ruse, Pravile pentru construcţia viitoarelor biserici (Chişinău, iunie
207. Sinodul Bisericii Ruse, Ucaz să nu se facă împiedecări ţăranilor cînd sînt aleşi
epitropi bisericeşti (Chişinău, iunie 1826); limba română;
208. Nicolai I împăratul Rusiei, Manifest şi Ucaz către Senat pentru înfiinţarea Curţii
Penale Supreme (Chişinău, iunie 1826); limba română;
209. Sinodul Bisericii Ruse, Ucaz pentru scrierea corectă şi păstrarea cărţilor metricale în
biserici (Chişinău, iunie 1826); limba română;
210. Sinodul Bisericii Ruse, Ucaz ca în biserici să nu se păstreze cărţi cu caractere ruseşti
civile (Chişinău, august 1826); limba română;
211. Sinodul Bisericii Ruse, Rugăciune de mulţumire în ziua Naşterii Domnului şi a
pomenirii izbăvirii de gali (Chişinău, septembrie 1826); limba română;
212. Sinodul Bisericii Ruse, Polihronimos (Chişinău, septembrie 1826); limba română;
213. Senatul Imperiului Rus, Ucaz pentru autorizarea transporturilor de sare din
Basarabia pe mare şi la Odesa (Chişinău, octombrie 1826); limba română;
214. Veniamin Costachi, mitropolitul Ţării Moldovei, Carte bisericească cuprinzînd reguli
referitoare la oficierea slujbelor religioase <Iaşi>, 6 noiembrie 1826) ; limba română;
215. Înştiinţare despre organizarea ocolaşilor (Chişinău, 1826); bilingvă ruso-română;
ANEXE 403
216. Sinodul Bisericii Ruse, Izvod. De pomenirile ce să fac în fiecare an (Chişinău, 1827);
limba română;
217. Sinodul Bisericii Ruse, Ucaz ca pe traseul drumului principal din Basarabia distanţele
de poştă să se plătească cîte 8 copeici de verstă (Chişinău, 1827); limba română;
218. Peci de cununie dat lui Pavăl din s. Hangul, ţ. Neamţ <Iaşi> (19 ianuarie 1827); limba
română;
219. Sinodul Bisericii Ruse, Ucaz ca prescripţiunile autorităţii duhovniceşti să fie
distribuite prin judecătoria zemstvei (Chişinău, februarie 1827); limba română;
220. Graf Palin, Înştiinţare : pentru stimularea vînzării vinului se reduce darea „otcupul”
(Odesa, 8 februarie 1827); bilingvă româno-rusă;
221. Ioan Sandu Sturza domnul Ţării Moldovei, Întărirea anaforalei (Iaşi, 10 aprilie 1827);
limba română;
222. Ioan Sandu Sturza domnul Ţării Moldovei, Carte către goştinari (Iaşi, 17 aprilie
223. Consulatul Rus, Bilet de liberă trecere în Moldova dat lui Ioan Gheorghi, valabil un
an, emis la Iaşi, în 27 august 1827; bilingv rus-român;
224. Graf Palin, Înştiinţare pentru interzicerea folosirii monedei turceşti para de la 1
ianuarie 1828 (Chişinău, iunie 1827); limba română;
225. Sinodul Bisericii Ruse, Formă de ectenii şi adăogiri la praznicele împărăteşti: 16
august (ziua de naştere a Ecaterinei Mihailovna) şi 24 noiembrie (ziua numelui acesteia)
(Chişinău, 7 septembrie 1827); limba română;
226. Sinodul Bisericii Ruse, Formă de ectenii şi adăogiri la praznicele împărăteşti: 9
septembrie (ziua de naştere a lui Constantin Nicolaevici) şi 21 mai (ziua numelui acestuia)
(Chişinău, 2 octombrie 1827); limba română;
227. Alexandru Ioan Mavrocordat domnul Ţării Moldovei, Hrisov domnesc de întăritură
(Chişinău, octombrie 1827); limba română;
228. Ocîrmuirea Oblastei, Înştiinţare pritoare la luarea cailor de olac (Chişinău,
229. Moliftă la îngrozirea de foamete (Chişinău, 1827); limba română;
230. Instrucţia blagocinului bisericilor (Chişinău, 1827); limba română;
231. Veniamin Costachi mitropolitul Ţării Moldovei, Înştiinţare despre deschiderea şcolii
de la mănăstirea Trei Ierarhi (Iaşi, 5 ianuarie 1828); limba română;
232. Nicolai I împăratul Rusiei, Manifest la încheierea păcii cu perşii (Chişinău, 25 aprilie
233. Aşezămînt pentru ocîrmuirea oblastei Basarabiei (Chişinău, 27 aprilie 1828); limba română;
234. Nicolai I împăratul Rusiei, Manifest pentru începerea războiului cu Poarta (Chişinău,
27 aprilie 1828); limba română;
235. Sinodul Bisericii Ruse, Ectenii pentru biruinţa ceii cu numele lui Hristos numite oaste
asupra împotrivnicilor (Chişinău, 27 aprilie 1828); limba română;
236. Nicolai I împăratul Rusiei, Manifest pentru mobilizarea recruţilor (Chişinău, 1 mai
237. Ocîrmuirea oblastii, Înştiinţare că de la 12 aprilie Basarabia este pusă sub comanda
feldmareşalului Wittgenstein (Chişinău, ante 13 mai 1828); bilingvă româno-rusă;
238. General Dibici, Înştiinţare despre trecerea „avantgardului” peste Dunăre lîngă Isaccea
la 27 mai (Chişinău, 15 iunie 1828); bilingvă ruso-română;
239. Ponturile ca să nu dea preoţii zaherea, <Iaşi, ante 1 iunie 1828; limba română>;
240. Tablă pentru înaltele împărăteşti praznice (Iaşi, iunie 1828); limba română;
241. Dunaev, Consilier de Stat, Înştiinţare contra adăpostirii „dezertorilor oşteneşti, a fugarilor
şi îndeobşte a oamenilor fără paşaporturi” (Chişinău, 31 iulie 1828); limba română;
242. Nicolai I împăratul Rusiei, Manifest pentru curmarea fugii locuitorilor (Chişinău, 9
septembrie 1828); limba română;
243. Instrucţie contra epidemiei de ciumă a vitelor (Chişinău, 31 decembrie 1828); bilingvă
ruso-român;
244. Arătare despre rînduirea recensămîntului (Chişinău, cca 1828); bilingvă ruso-română;
245. Instrucţia blagocinului asupra mănăstirilor (Chişinău, 1828); limba română;
246. Graf Palen, Podorojină (formular pentru caii de olac) (Iaşi, 1828); limba română;
247. Înştiinţare despre guberniile declarate sub stare militară (Chişinău, 1828); bilingvă
ruso-română;
248. Pomelnicul morţilor familiei Sturza (Iaşi, 1822-1828); limba română;
249. Veniamin Costachi, mitropolitul Ţării Moldovei, Carte de blestem contra celor care
înjură de lucruri sfinte (Iaşi, ianuarie 1829); limba română;
250. Uprava doftoreasă, Scurtă învăţătură pentru semnele şi firea boalei de ciumă
(Chişinău, 24 ianuarie 1829); limba română;
251. Peci de cununie dat lui Toader holtei, din s. Dăneşti, ţ. Sucevei <Iaşi>, (30 ianuarie
252. Instrucţie pentru starostii bisericeşti (Chişinău, martie 1829); limba română;
253. Senatul Imperiului Rus, Ucaz pentru înfiinţarea iarmarocului de Sf. Dumitru
(Chişinău, 5 martie 1829); bilingv ruso-român;
254. Gheorghe Asachi, Înştiinţare despre gazeta românească din Ieşi (Iaşi, 17 aprilie
255. General-guvernator al Novorossiei şi al Basarabiei, Înştiinţare despre întărirea carantinii,
sînt contaminate oraşele Focşani şi Galaţi (Chişinău, 8 iunie 1829); limba română;
256. General-guvernator al Novorossiei şi al Basarabiei, Înştiinţare privind noi dispoziţii în
legătură cu ciuma, este contaminat oraşul Galaţi (Chişinău, 15 iunie 1829); limba română;
257. Nicolai I împăratul Rusiei, Manifest despre încheierea tratatului de pace de la
Adrianopole (Chişinău, 8 octombrie 1829); limba română;
258. Tratatul de la Adrianopole (Iaşi, post 2 septembrie 1829 - data semnării); limba română;
259. Sorocunschi, Guvernator politicesc, Măsuri contra epidemiei de ciumă (Chişinău,
noiembrie 1829); bilingv român-rus;
260. Meletie episcopul Romanului, Carte de preoţie dată lui Constantin Simeon din s.
Puieşti, ţ. Tutovei <Iaşi>, (5 noiembrie 1829); limba română;
261. Tălmăcire de pe predlojenia Divanului Valahiei şi proiectul aşezămîntului pentru
ANEXE 405
prevenirea epidemiei de ciumă (Chişinău, 27 noiembrie 1829); limba română;

262. Măsuri pentru stîrpirea ciumei (Iaşi, 1829); limba română;
263. Erlic (formular-adeverinţă) în timpul epidemiei de ciumă (Chişinău, 1829); limba română;
264. Arhiepiscopia Chişinăului, Tabele pentru biserică (Chişinău, 1829); limba română;
265. Arhiepiscopia Chişinăului, Pravile pentru vînzarea luminărilor în biserici (Chişinău, 1829);
266. Înştiinţare despre ciumă (contra răspîndirii în j. Orhei) (Chişinău, 1829); limba română;
267. Înştiinţare despre trecerea armatei ruse în Balcani (Chişinău, 1829); limba română;
268. Pravili pentru dezrădăcinarea crăcimăriei (Chişinău, 1829); bilingve ruso-române;
269. Ocîrmuirea Oblastiei Basarabiei, Înştiinţare despre noul recensămînt al populaţiei
(Chişinău), <1829-1834>, bilingvă româno-rus10.
10
Oţetea, Răscoala din 1821, p. 130-137, 190-192; Bianu, Caracaş, Cat. ms. rom. BAR, I,
p. 554-555; idem, vol. II, p. 557; Bianu, Nicolaiasa, Cat. ms. rom. BAR, tom III, p. 281;
Râpă-Buicliu, Carataşu, Foi volante eteriste, p. 780; Bianu, Caracaş, Cat. ms., II, 554;
Camariano, O preţioasă proclamaţie a eteriştilor, p. 97-98; BRV, III, p. 387-389, 432, 446-
447, 480, 525, 561, 606, 611, 663, 670-671; Ibidem, IV, p. 151-157, 405; Ştrempel, Cat.
ms. rom., vol. 4, p. 399; Mihail, Acte în limba română, p. 9-19, 21-24; idem, Contribuţii la
BRV, I, p. 510, 520; idem, Contribuţii la BRV, II, p. 770, 773-774, 777; BCU.”M.
Eminescu”, Iaşi, Doc. 292; George Sorescu, Gh. Asachi, Bucureşti, 1970, p. 69; Iorga,
Studii şi doc., VII, p. 146-147; Arh. St. Iaşi, Doc., Pachet CCXCII/12, CCCCII/37,
CCCCXXVI/79, DCCCXCVIII/7, DCCLXXII/3, MXXVIII/58, CCCCXVIII/129,
DCXXIX/147, MLXII/57, 423/120, Fond Mitropolia Moldovei, Peciuri, Pachet XXI,
XXXIV, XXIX, XXI, Foi volante, nr. 132; Hodoş, Sadi-Ionescu, Publicaţiile periodice
româneşti, vol. I, p. 28-29; Colecţia Dr. Constantin I. Istrati, p. 174.
Aria de răspîndire a cărţilor imprimate în Ţara Moldovei
1. Cartea românească de învăţătură (Iaşi, 1643):

- j. Alba: Alba Iulia; ţ. Albei; Blaj; Cenade; Cetatea de Baltă; Cetea; Cîmpeni; Cîndeşti;
Ciugudul de Sus; Corpadea; Cut; Galtiu; Geoagiu de Jos; Gîrbova de Sus; Laz; Măgina;
Mătişeşti – Ciuruleasa; Mihalţ; Mirăslău; Pianu de Sus; Răhău; Reciu; Sălciua de Jos;
Sălciua-Sub Piatră; Sebeş; Şugag; Tăuni; Ţelna;
- j. Arad: Agrişu Mare; Arad; Bocsig; Bătuţa; Brusturi; Comlăuş; Coroi; Cuvin; Halmagiu;
Hăşmaş; Igneşti; Iercoşeni; Leasa; Mădrigeşti; Pecica; Peţelca; Seleuş; Tisa; Zăbalţ;
- j. Bacău: Bucşet; Lespezi; Crucea de Piatră (Borzeştii–Răzeşi); Tiseşti; m-rea Bogdana;
- j. Bihor: Apateu; Beiuş; Borod; Borz; Burzuc; Călugări; Cîmpanii de Pomezău; Forosig;
Ciumeghiu; Cusuiuş; Fughiu; Girişul Negru; Goila; Hîrşeşti; Homorog; Hotărel; Izbuc;
Joseni; Lazuri; Lehecei; Lugaşu de Sus; Oradea; Oşorhei; Petrani; Sălişte; Seghişte; Şuştiu;
Tinăud; Topa de Sus; Topeşti; Urvis de Beiuş; Voivozi;
- j. Bistriţa Năsăud: Archiud; ţin. Bistriţa; Blăjenii de Jos; Bozieş; Budacu; Budeşti;
Budurleni; Chiochiş, Dumbrava; Dumitriţa; Jelna; Josenii Bîrgăului; Liviu Rebreanu;
Măgurele; Mărişelu; Milaş; Milăşel; Năsăud; Năsăud-Prislop; „în părţile Năsăudului”;
Odorhei; Orosfaia; Rebra Mare; Romuli; Ruşi-Munţi; Salva; Săsaru; Simioneşti; Sînmihaiu
de Cîmpie; Suplai; Telciu; Ţentea; Ţigău;
- j. Botoşani: Botoşani, Dorohoi, Răuţeni;
- j. Braşov: Berivoi; Boholţ; Braşov; Braşov – Şchei; ţ. Braşov; Bucium; Budila; Buneşti;
Comana de Jos; Crihalma; Drăguş; Feldioara; Gura Văii; Hozman; Hurez; Ludişor;
Mateiaş; Mărgineni; Olteţ; Recea; Rîuşor; Rucăr; Sărata; Săvăstreni; Sebeş; Stupinii
Prejmerului; Telechia; Ticuşu; Toderiţa; Ucea de Sus; Ulciug; Văleni; Veneţia de Jos;
Viştea de Jos; Vlădeni; Voila;
- j. Caransebeş: Caransebeş; Dîngău Mare; Domaşnea; Finciu; Ghirişu Român; Măidan;
- j. Cluj: Agârbiciu; Băbdiu; Bedeciu; Boju; Bonţida; Bozieş; Cămăraşu; Căpuşu Mic;
Căpuşu Mare; Cetan; Ciceu – Corabia; Ciubanca; Cluj-Napoca; Codor; Cojocna; Corpadea;
Cremenea; Cristorel; Dej; Geaca; Gherla; Huedin; Iclod; Jichişu de Sus; Luna de Jos;
Măhal; Negreni – Ciucea; M-rea Nicula; Răchiţele; Săcuieu; Sic; Someşu Cald; Someşu
Rece; Soporu de Cîmpie; Suatu; Tîrguşor; Ţopa Mică;
- Chişinău;
- j. Covasna: Mărcuşa; Rîtişor; Zagon; Zoltan;
- j. Galaţi: Lărgăşeni; Nicoreşti, Tecuci;
- j. Harghita: Eghersec; Măceu; Sedriaş; Sereca; Voslăbeni;
- j. Hunedoara: Almaşu Sec; Brănişca; Bretea Mureşană; Buceş-Vulcan; Căraciu; Leaut;
Cărăstău; Corniţel; Crişcior; Cusuiuş; Geoagiu; Geoagiu-Băi; Gothatea; Obîrşa; Ocolişu
Mare; Ohaba de Sub Piatră; Păclişa; Peştera; Poiana; Popeşti; Prăvăleni; Rîpaş; Sînpetru;
Sîntandrei; Şoimuş; Tărăţel; Tîrnăviţa; Toteşti; Vulcan; Zdrapţi;
- j. Iaşi: bis. Sf. Paraschiva (Mitocul Maicilor) şi Sf. Neculai de Sus din Iaşi; m-rea
Dobrovăţ, Glodeni; Hîrlău;
ANEXE 407
- j. Maramureş: Baia Mare; Băseşti; Berinţa; Bocicoel; Borşa; Budeşti (Josani); Călineşti;
Copalnic-Mănăştur; Cuhea; Cupşeni; Dăneşti; Deseşti; Duruşa; Groşi; Hărniceşti; Iadăra;
Leordina; Lăpuşul de Sus; ţ. Maramureş; Moisei; Rogoz; Rohia; Rozavlea; Săcăleşeni;
Săcel; Săpînţa; Sighet; Strîmtura; Şieu; Şomcuţa Mare; Tiseşti, Ţicău; Vad-Copalnic; Vişeu
de Mijloc; Vişeu de Jos;
- j. Mureş: Adămuş; Apalina; Aţintiş; Bahnea; Balda; Bobohalma; Bogata; Bozeni; Budiul
de Cîmpie; Corneşti; Cozma; Culpiu; Cuştelnic; Deda; Dumbrava; Frata; Găneşti; Gheja de
Mureş; Hădăreni; Ibăneşti; Icland; Idicel; Jabeniţa; Jidvei; Leordeni; Luduş; Lugoj;
Maioreşti; Milăşel; Mura Mare; Mura Mică; ţinutul Mureş; Oroiu; Pogăceaua; Răzoare;
Rîciu; Sapartoc; Sîngeorgiu de Cîmpie; Sînmartinul de Cîmpie; Sînpetru de Cîmpie;
Solovăstru; Şapartoc; Tîrgu-Mureş; Voiniceni; Voivodeni;
- j. Neamţ: Hangu; Schitul Pocrov, m-rea Pîngăraţi; Hociungi; Oniceni; Porceşti, Prăjeşti,
Bătrîneşti, Bahna; Broşteni; Tîrgu Neamţ;
- j. Orhei: Corneşti, Cornova;
- j. Sălaj: Baica; Bîrsău Mare; Bocşa; Borşa; Brîglez; Cizer; Colun; Doba Mică; Fizeş;
Gîrbou; Ileanda; Lemniu; Măierişte; Poarta Sălajului; Poiana Blenchii; Someş-Guruslău;
- j. Satu Mare: Bătarci; Bixad; Copalnic-Mănăştur; Domăneşti; Medieşu Aurit; Negreşti –
Oaş; Satu Mare; Terebeşti; Vad;
- j. Sibiu: Boian; Proştea Mică; Buia; Caşolţ; Colun; Ernea; Ghiacăş; Hosman; Ighişu Nou;
Ilimbav; Loamneş; Mag; Noiştat; Nou; Oarda; Răşinari; Sadu; Sas-Sebeş; Săcădate; Sălişte;
Sărata; Sibiu; Şeica Mică; Veştem;
- ţinutul Soroca: Cotiujeni;
- j. Suceava: Candreni, Capu Câmpului, Ciocăneşti, Cîmpulung Moldovenesc, Corlata,
Baia, Bogdăneşti, Fonoiu; Mănăstioara–Siret, Rădăuţi, Soloneţ, Suceava; m-rile
Dragomirna, Putna, Solca şi Văratec; Vama, Vatra-Dornei; Paltin; Prăjeşti; Straja,
Todireşti, Vicovul de Jos;
- j. Timiş: Bara; Beba Veche; Bobda; Foeni; Groşi; Margina; Teş; Toager; Traian Vuia;
- j. Vaslui: Bogeşti, Pribeşti; Rugineşti; Stătieşti, Ţuţcani; bis. Sf. Dimitrie din Bîrlad;
- j. Vrancea: Odobeşti, Soveja;
- Kiev, m-rea Pecerskala ;
- Localizări incerte: Cîndeşti, Deleni, Itrineşti, Vîrteşcoi; al lui Iuliu Todorescu; Banatul
sîrbesc: Sîrbova; Moldova; Dobrogea: „lîngă Marea Neagră“; Transilvania: Ferăce;
Bercheş; Bungard; Sămăşcani; Săminice; Şerbăneşti; Teleki-Recea; Muntele Someşului
Cald; Boteni; Jacăt; Ţara Haţegului; Manic; Mîrtov1.
1
Caproşu, Chiaburu, Însemnări, I, p. 208-210, 212-218, 251, 254, 257, 264, 278, 288, 306,
319-320, 325, 391, 418-419, 420, 445, 450, 473, 510, 549; Ibidem, II, p. 40, 113, 226, 245,
246, 249, 280, 287, 297, 309, 317, 397; Ibidem, III, p. 509; Ibidem, IV, p. 185; Dudaş,
Cazania lui Varlaam, p. 9, 10, 12, 53, 95, 189-190, 192-193, 195-196, 198-202, 205-209,
211-212, 217-221, 225, 228-230, 231-232, 237, 240, 243, 245, 247-249, 251-253, 256-257,
259, 260-262, 268, 270, 272-282, 285-288, 292, 295, 297-298, 301-303, 306-307, 312, 314-
315, 318-319, 322, 326, 328-329, 332, 335-336, 338, 340, 342, 345, 348-350, 352-354,
2. Pravila lui Vasile Lupu (Iaşi, 1646): bis. Tălpălari din Iaşi; Rediu (BC); Valea
Cracăului (NT); j. Prahova; Coştea2.
3. Şapte taine (Iaşi, 1644): Cluj-Napoca; Bonţioru de Jos (HD); Braşov (BV); Bezded
(SJ); Sibiu (SB); Oradea (BH); Suceava (SV); Vicovul de Jos (SV); Hîrlău (IS);
Horodnic3.
4. Psaltirea în versuri (Uniev, 1673): Cechiş (SJ); Cluj-Napoca; Forosig (BH); Oradea
(BH); Hunedoara (HD); Bulbuc (HD); Sibiu; Ciuruleasa (AB); Geomal (AB); m-rile
Bisericani şi Suceviţa; Rădăuţi (SV), Suceava; Mărgineni; Dorna Candreni (SV); Gura
Negri; Bîrgău; Bibl. Episcopiei Romanului şi Huşilor; ţ. Soroca4.
5. Psaltirea slavo-română (Iaşi, 1680): m-rile Moldoviţa şi Suceviţa; Episcopia
Romanului şi Huşilor; Cetan (CJ); Finteuşul Mic (SM); Satulung; Frînceni; Hideaga;
Streamţu; Oradea (BH); Candreni (SV); Gura Negri (SV)5.
6. Dosoftei, Molitvenic de-nţeles (Iaşi, 1681): m-rile Neamţ, Cetăţuia şi Socola (IS),
362, 367-369, 372, 374-376, 379-382, 387-388, 391, 393-395, 397-399, 403, 406, 408-412,
429, 471-478; idem, Vechi cărţi româneşti călătoare, p. 42-46, 49, 52, 54, 56, 58-59, 84;
idem, Tipărituri şi ms. după tipărituri ale lui Dosoftei, p. 749-752; Braicu, Bunea, Cartea
veche rom. în Sibiu, p. 61-65, 68; Corfus, Însemnări de demult, p. 186, 195; Iorga, Studii şi
doc., vol. XII, p. 32, vol. XIII, p. 59, 77, 92, 102, 126, 153-154, 157, 163, 174, 199, vol.
XVI, p. 312; idem, Inscripţii din bis. României, vol. II, p. 32, 180; Mureşanu, Cazania lui
Varlaam, p. 130, 202, 207-209; Bodinger, Cartea rom. veche în BCU Iaşi, p. 5; Mârza,
Dreghiciu, Cartea rom. veche în j. Alba, p. 45, 71-72, 75-76; Arh. St. Iaşi, Fond Doc.,
Pachet MLVIII/4; Mălinaş, Catalog de carte rom. veche, p. 31; Mosora, Hanga, Cat. cărţii
vechi rom. din BCU Cluj, p. 8-9, 11, 13; Berechet, Însemnări, p. 590; Mureşianu, Cartea
veche din Banat, p. 130; Mitric, Cartea rom. veche în j. Suceava, vol. I, p. 67; idem, M-rea
Dragomirna, p. 162; Filip, Cartea rom. veche în bibl. Kirileanu, p. 37-38, 40; Dulgheru,
Însemnări ms. din j. Prahova, p. 407, 409; idem, Contribuţii, p. 161; Chiţimia, Ţara
Oltului, p. 535-536; Păcurariu, Legăturile Bisericii ortodoxe din Transilvania, p. 88-90, 95-
96; Ureche, Circulaţia Cărţii româneşti de învăţătură, p. 170-174; Bîrlea, Însemnări din
Maramureş, p. 33-34, 54-55, 170, 195-196; Socolan, Circulaţia în Maramureş, p. 148;
Poptămaş, Cartea românească de învăţătură în Mureş, p. 167-168; Solomon, Cărţi aflate
în biserici din Moldova, p. 2; Munteanu, Însemnări autografe ale lui Mihail Kogălniceanu,
p. 369; Popovici, Circulaţia cărţii vechi rom. în Arad, p. 401; Constantinescu-Iaşi,
Circulaţia vechilor cărţi rom. în Basarabia, p. 35; Avram, Însemnări pe cărţi vechi rom. în
Bibl.”Astra”, p. 376; Oltean, Cartea rom. din Şcheii Braşovului, p. 180; Bobulescu, Schitul
Pocrov, p. 29; Bărnuţiu, Colecţii sătmărene, p. 321; Şchiau, Cărturari şi cărţi, p. 111-120;
Andea, Ms. şi cărţi rom. vechi din Transilvania, p. 251-261; Mihăescu, Episcopia
Romanului, p. 19 – 22; Antonovici, Doc. bîrlădene, I, p. 303.
2
Caproşu, Chiaburu, Însemnări, I, p. 211; Ibidem, II, p. 103, 189; Dulgheru, Contribuţii, p. 161.
3
Dudaş, Vechi cărţi rom. călătoare, p. 162-163.
4
Ibidem, p. 168; Caproşu, Chiaburu, Însemnări, I, p. 274, 290,324, 396, 470, 558, 570;
Ibidem, II, p. 492; Ibidem, III, p. 642; Marian, Inscripţiuni, p. 104-105.
5
Idem, Dosoftei, p. 750; Fuştei, Mitropolitul Dosoftei, p. 48 ; Caproşu, Chiaburu,
Însemnări, I, p. 289, 290, 385, 502; Ibidem, IV, p. 380.
ANEXE 409
Cozia; Satu Mare (SM); Şerboteşti (NT)6.

7. Dosoftei, Viaţa şi petrecerea Sfinţilor (Iaşi, 1682-1686): m-rile Neamţ, Putna,
Pîngăraţi (NT), Slatina şi Văratec; schiturile Petrid (AB), Rarău (NT) şi Hangu (NT);
mitropolia din Alba Iulia (AB); Cornova (ţ. Orhei); Drăguş (BV); bis. Sf. Nicolae din
Şcheii Braşovului, Sf. Gheorghe din Piatra Neamţ, Sf. Haralambie şi Sf. Nicolae-Ciurchi
din Iaşi, Sf. Nicolae din Bîrlad (VS); Varniz; Vozia; Tîrnauca, Marginea; Borca (NT);
Bîrjoveni (NT); Calu (NT); Hociungi (NT); Docani (VS), Huşi (VS), Cozia (IS), ţ. Tutova;
Dobrovăţ (IS); Strij (Polonia); Brebu (PH), Păbuşeni ?, Potani, Mădeiu7.
8. Nectarie, În contra primatului papal (Iaşi, 1682): Tirana (Albania); Bibl. Academiei
Bulgare de Ştiinţe, Sofia (Bulgaria); bibl. Korai din Chios; m-rea Maica Domnului din
Machaira (Cipru); Bibl. Patriarhiei Alexandriei; m-rea Sf. Ecaterina de pe Muntele Sinai
(Egipt); Academia; Bibl. Parlamentului; Bibl. Naţională; Bibl. Gennadeios; Facultatea de
Teologie; Colecţiile A. S. Alivizatou, Mario Dapergola, A. Z. Mamouka (Atena); m-rile
Dohiariu, Iviron, Caracalu, Cutlumuş, Marea Lavră, Pantocrator, Simopetra, Vatoped,
Xenofon şi Schitul Sf. Ana de la Muntele Athos; m-rea Olympiotissa din Elasson; Marea
Lavră din Kalavryta, Peloponez; Bibl. Municipală din Kozanis; m-rea Maica Domnului din
Cetate, insula Leros; m-rea Bunei Vestiri din Skiathos, Epir (Grecia) 8.
9. Simeon din Thesalonic, Împotriva ereziilor (Iaşi, 1683), m-rea Olimpiotisa, Grecia9.
10. Dosithei Notara, În contra lui Ioan Cariofil (Iaşi, 1694): bibl. Patriarhiei Alexandriei
(Egipt), Parlamentului, Gennaideios (Atena); municipală din Kozanis; m-rea Xenofon de
la Muntele Athos (Grecia)10.
11. Tîlcuirea Sfintei Liturghii (Iaşi, 1697): m-rile Bisericani (NT) şi Neamţ (NT);
Căbăeşti (j. Lăpuşna), Podoleni; Crucea (SV)11.
12. Dosithei Notara, Tomul iubirii (Iaşi, 1698): bibl. Patriarhiei Alexandriei; m-rea Sf.
Ecaterina de pe muntele Sinai (Egipt), Dohiariu, Cutlumuş, Marea Lavră, Vatoped de la
Muntele Athos, Marea Lavră din Kalavryta (Peloponez), Maica Domnului din Cetate
6
Dan, Putna, p. 83; Bărnuţiu, Colecţii sătmărene, p. 321; Ursu, Mărturii documentare, p.
49 – 50; Marian, Inscripţiuni, p. 102 ; Mosora, Hanga, Cat. cărţii vechi rom.în BCU Cluj,
p. 22; Mihail, Molitvenicul mitropolitului Dosoftei, p. 333.
7
Dan, op. cit., p. 84; Păcurariu, Legături, p. 88-89, 93; Dulgheru, Contribuţii, p. 161;
Constantinescu-Iaşi, Circulaţie, p. 36; Oltean, Şchei, p. 180; Dudaş, Dosoftei, p. 751;
Mosora, Hanga, op. cit., p. 26; Caproşu, Chiaburu, Însemnări, I, p. 294, 296-298, 308-312,
315, 318, 322, 326, 372, 390, 396, 418, 427, 470; Ibidem, III, p. 27, 115, 169; Mihăescu,
Episcopia Romanului, p. 26; Mitric, Cartea rom. veche în j. Suceava, Ed. II, p. 308.
8
Cândea, Mărturii rom. peste hotare, I, p. 4, 149, 232, 237, 246, 408, 412-414 , 423, 432,
458, 489-490, 492, 497, 504-505, 510, 522, 529, 533, 547, 550, 554, 559, 562, 565, 586;
Năsturel, Bibl.Patriarhiei din Alexandria, p. 518.
9
Ahileos G. Lazaros, Catalogul cărţilor tipărite din Biblioteca Olimpiotisa, Atena, 1964,
recenzie de Dan Simonescu, în SCB, Serie nouă, vol. XII (1972), p. 286.
10
Cândea, op. cit., p. 237, 408, 432, 535, 562.
11
Dan, Putna, p. 83; Caproşu, Chiaburu, Însemnări, I, p. 330; Ibidem, II, p. 103, 156;
(insula Leros), Buna Vestire din Skiathos (Epir), Barnovschi (IS) şi Sf. Gheorghe
neidentificată; Academia, Bibl. Parlamentului, Bibl. Gennadeios, Facultatea de Teologie şi
Colecţia A. Z. Mamouka din Atena; Bibl. Municipală din Kozanis; Bibl. Universitară din
Salonic; Gimnaziul Pitagora din insula Samos (Grecia); insula Chios (Grecia); bis.
Companiei negustorilor greci (SB)12.
13. Dimitrie Cantemir, Divanul sau gîlceava înţeleptului cu lumea (Iaşi, 1698): j.
Prahova; m-rile Vatoped şi Dionisiu de la Muntele Athos; bis. Bărboi (IS), Antim din
Bucureşti, Cozia, Sf. Ilie şi Sf. Ioan din Suceava, Sf. Dimitrie din Salonic (Grecia); Solca
(SV); Tighina; Hotin; Bîrlad (VS); Botoşani; Iaşi; colecţia Gheorghe Asachi; Dolheşti
(SV), Rădăuţi (SV); Coteşti (VN), Focşani (VN); Răşinari (SB); Hilişău (BT); ţ. Covurlui13.
14. Ioan Damaschin, Expunerea credinţei ortodoxe (Iaşi, 1715): bibl. Academiei
Bulgare de Ştiinţe Sofia (Bulgaria); m-rea Maica Domnului din Machaira (Cipru); bibl.
Patriarhiei Alexandriei (Egipt), Gennaideios, municipală din Kozanis; m-rile Cutlumuş,
Marea Lavră, Vatoped Olympiotissa din Elasson; Gimnaziul Pitagora din insula Samos14.
15. Liturghia (Iaşi, 1715): m-rile Dragomirna şi Secu; bis. Sf. Nicolai cel Sărac din Iaşi;
Buciumeni15.
16. Antologhion (Iaşi, 1726): m-rea Dragomirna; muzeul din Chişinău; m-rea
Călărăşauca, Izvoarele (ţ. Soroca); Moisei (MM); Cenad; ţ. Lăpuşna: Isaicani; Nisporenii
de Sus; Şipoteni; Tipala; Vadul lui Vodă; Episcopia Buzăului; bis. Sf. Apostoli Petru şi
Pavel Moara de Vînt), Paraclisul Mitropoliei şi Sf. Spiridon din Iaşi, Uspenia din Huşi
(SV), Adormirea Maicii Domnului din Cîmpulung Moldovenesc (SV); Călineşti (SV),
Candreni (SV); Capu Codrului (SV); Dănileni; Băneşti; Bogzeşti; Boţeşti; Crăsnăşeşti;
Porcişăni; Sărăţeni; Şăştaci; Brusturoasa; Româneşti (BT); Mileanca (BT); Cernăuţi; Lişna;
m-rea Popăuţi; Bîrlad (VS)16.
17. Octoih (Iaşi, 1726): m-rea Dragomirna; Tipala (ţ. Lăpuşna); Satu Mare (SM);
Brusturoasa; Călineşti (SV), Dorna Candreni (SV); Româneşti (SV); bis. Sf. Ioan din Piatra
12
Cândea, op. cit., p. 237, 246, 408, 414, 448, 458, 497, 505, 529, 559, 562, 565, 584, 586;
Năsturel, op. cit., p. 518; Cicanci, Cărturari greci, p. 50; Iorga, Doc. greceşti, vol. XIX,
partea a II-a, p. 909; Cartea rom. veche în BCU Bucureşti, p. 44.
13
Dulgheru, Contribuţii, p. 161; Cândea, Dimitrie Cantemir, p. 7; Adam, Circulaţia şi
cititorii operei lui Dimitrie Cantemir, p. 1007-1015; Caproşu, Chiaburu, Însemnări, I, p.
331, 332, 385, 390-391, 420, 430, 523; Ibidem, II, p. 235, 391; Ibidem, III, p. 1, 234, 364.
14
Cândea, Mărturii rom. peste hotare, p. 149, 232, 238, 433, 498, 505, 530, 555, 562, 585;
Năsturel, Bibl. Patriarhiei Alexandriei, p. 518.
15
Mitric, M-rea Dragomirna, p. 162, nota 4; Caproşu, Chiaburu, Însemnări, I, p. 404-405,
426, 572.
16
Ibidem; Constantinescu-Iaşi, Circulaţia vechilor cărţi rom. în Basarabia, p. 37; Bîrlea,
Însemnări din Maramureş, p. 131; Socolan, Circulaţia în Maramureş, p. 148; Păcurariu,
Legături bisericeşti, p. 99; Balaur, Biserici, p. 11; Gaiţă, Valori bibliofile buzoiene, p. 425;
Caproşu, Chiaburu, Însemnări, I, p. 424, 440-443, 449, 469, 471, 557- 558; Ibidem, II, 13,
215, 268, 363, 529, 549 ; Ibidem, III, p. 295.
ANEXE 411
Neamţ (NT); Ţibăneşti (IS); Bucşeşti17.

18. Apostol (Iaşi, 1736): Ieud (MM)18.
19. Molitvenic (Iaşi, 1739): Măgura (SJ)19.
20. Evhologhion (Iaşi, 1741): Rozavlea (MM)20.
21. Evanghelie (Iaşi, 1742): Aroneanu (IS), schitul Coşula (BT)21.
22. Penticostar (Iaşi, 1743): bis. Dancu din Iaşi, Crucea (IS)22.
23. Psaltire (Iaşi, 1743): m-rile Dragomirna, Neamţ, Putna şi Moisei (MM); Călineştii din
Josani (Căieni) (MM); Săcel (MM); Costeni (MM); Rogoz (MM); Săsar (MM); Borşa (MM);
Breb (MM); Pîrjolteni; Pişcari; Vama (SM); Făgăraş (BV); bis. Blagoveştenie şi Aroneanu
din Iaşi; schiturile Coşula, Măgura şi Pocrov (NT); Davideni (NT); Boţoaia (VS)23.
24. Ceaslov (Rădăuţi, 1743): m-rile Bogdana (BC) şi Dragomirna; Giurgeni (BC);
Prăjeşti (SV) 24.
25. Evhologhion (Iaşi, 1744): Slătioara (MM); Vişeul de Jos (MM); Ieud (MM)25;
26. Catavasier (Rădăuţi, 1744): Cărbunari (MM); Mirese (MM); bis. Adormirea Maicii
Domnului din Cîmpulung Moldovenesc (SV); m-rea Moldoviţa (SV)26.
27. Ceaslov (Rădăuţi, 1745): m-rile Neamţ, Dragomirna şi Putna; Dăneşti (MM); Surdeşti
(MM); Bocicoel (MM); Borşa (MM); Budeşti-Susani (MM); Deseşti (MM); Ieud Deal
(MM); Săcel (MM); Săpînţa (MM); Vişeul de Jos (MM); Vişeul de Sus (MM); Vinţeşti
(MM); bis. Sf. Gheorghe şi Sf. Dimitrie din Bîrlad (VS), Talpalari din Iaşi, Sf. Nicolae din
Cîmpulung Moldovenesc (SV); Ilişeşti (SV), Poiana Stampei (SV), Soloneţ (SV); Crîngul
de Sus ; Loteşti; schitul Almaş, Leşnic (HD)27.
28. Liturghie (Rădăuţi, 1745): m-rile Dragomirna şi Neamţ28.
29. Antologhion (Rădăuţi, 1745): Deseşti (MM)29.
30. Evhologhion (Iaşi, 1745): m-rile Putna şi Neamţ; Bîrsana (MM); Dragomireşti (MM)30.
17
Mitric, op. cit., p. 162, nota 4; Balaur, op. cit., p. 11; Bărnuţiu, Colecţii sătmărene, p.
323; Caproşu, Chiaburu, Însemnări, I, p. 441; Ibidem, II, p. 100, 529; Ibidem, IV, p. 298.
18
Bîrlea, op. cit., p. 120-124; Socolan, op. cit., p. 148.
19
Dudaş, Ms. rom. medievale din Crişana,p. 67.
20
Bîrlea, op. cit., 158; Socolan, op. cit., p. 148.
21
Caproşu, Chiaburu, Însemnări, I, p. 506.
22
Ibidem, I, p. 514.
23
Mitric, op. cit., p. 162, nota 4; Caproşu, Chiaburu, Însemnări, I, p. 519; Ibidem, II, p. 7,
284, 469, 528; Ibidem, IV, p. 72.
24
Mitric, op. cit., p. 162, nota 4; Mihăescu, Episcopia Romanului, p. 53.
25
Bîrlea, op. cit., p. 125, 188 şi 206; Socolan, op. cit., p. 148.
26
Socolan, op. cit., p. 148; Caproşu, Chiaburu, Însemnări, II, p. 433, 450.
27
Dan, Putna, p. 83; Socolan, op. cit., p. 149-150; Cristache-Panait, Circulaţia în Moldova,
p. 423; Caproşu, Chiaburu, Însemnări, I, p. 533 ; Ibidem, II, p. 2, 48, 69, 152, 198, 236;
Ibidem, III; 408, 479,542; Ibidem, IV, p. 401.
28
Dan, op. cit., p. 83; Mitric, M-rea Dragomirna, p. 162, nota 4.
29
Socolan, op. cit., p. 148.
30
Ibidem; Dan, op. cit., p. 83;
31. Ceaslov (Rădăuţi, 1746): bis. Tălpălari din Iaşi (IS)31.

32. Antologhion (Iaşi, 1745): Năneşti (MM)32.
33. Sinopsis (Iaşi, 1746): al unui anume Carlo Dodinski (1751); Miclăuşeni (IS)33.
34. Triod (Iaşi, 1747): Sineşti (IS); bis. Sf. Arhangheli Mihail şi Gavril din Vatra Dornei
(SV), Banu, Sf. Nicolae-Ciurchi, Sf. Voievozi–Rufeni şi Vulpe din Iaşi (IS), Sf. Ilie din
Suceava (SV); Heleşteni (IS); Breb (MM); Căieni (Călineşti) (MM); Crăceşti (MM);
Vişeul de Jos (MM); Săcel (MM); Şieu (MM); Borşa (MM); Mara (MM); Surdeşti (MM);
Borsec (MM); Colun (SB); Decebal (SM); Traian (SM); Tăbuceşti (VN); ţ. Lăpuşna:
Buda; Dănceni; Drăguşenii Vechi; Volcineţ; Galeşti; Pereni; Piţuşca; Recea; Tipala;
Vărzăreştii Noi; Palanca; catedrala din Cahul; Cucioaia (ţ. Bălţi); Brusturi (SV); Ilăşeşti;
Brăteşti; m-rile Agapia (NT), Cîrlig (NT), Neamţ, Bogdana (BC), Galata (IS); Hociungi
(NT); Gherăeşti (NT); Cireşul (NT); Horodniceni; Horodiştea; Suceava; Brăteşti (NT);
Pipirig (NT), Buciumi (NT); Episcopia Romanului; Bătrîneşti (NT); Huşi (VS),
Armăşeni; Valea Siliştii; Plăşeşti; Ilăşeşti, Speriaţi, Hulpăşeşti34.
35. Eustratie Argentis, Împotriva primatului papii (Iaşi, 1747): Bibl. Patriarhiei
Alexandriei (Egipt)35.
36. Molitvenic (Iaşi, 1747): Sineşti (IS)36.
37. Liturghie (Iaşi, 1747): ţ. Lăpuşna: Bolţeni; Caracui; Leova; Miclăuşeni; Tigheci;
Onişcani (ţ.Orhei); m-rile Bogdana şi Dragomirna; Suceava (SV); Forăşti (SV); Oniceni
(SV); Stolniceni–Prăjescul (SV); Purceleşti (SV); bis. Sf. Andrei, Sf. Apostoli Petru şi
Pavel (Moara de Vînt) din Iaşi, Precista Mare din Roman; schitul Fătăciuni (VS); Şuletea
VS); Săveni (BT), Siliţcani; Episcopia Huşilor; Băseşti (VS); Lăţeşti (VS); Bazgani (ţ.
Soroca); Hociungi (NT); Căciuleşti (NT); Bahna (NT); Bălţaţi (IS)37.
38. Psaltire (Iaşi, 1748): Berbeşti; m-rea Dragomirna (SV); Nicoreşti (GL); Bibl. Univ.
31
Iorga, Însemnări din bis. Iaşi, p.75.
32
33
Popescu, Sinopsis, p. 274.
34
Iorga, Inscripţii din bis. României, vol. II, p. 127, 191, 217 şi 299; idem, Însemnări din
bis. Iaşi, p. 15 şi 79; Bîrlea, Însemnări din Maramureş, p. 44, 53-54, 69, 81-82 şi 164;
Socolan, Circulaţia în Maramureş, p. 149; Mihailovici, Însemnări, p. 21; Balaur, Biserici,
p. 12; Zugrav, Biserica Sf. Ilie, p. 654; Constantinescu-Iaşi, Circulaţia vechilor cărţi rom.
în Basarabia, p. 38; Arh. St. Iaşi, Fond M. Costăchescu, 1265, vol. 1, p. 7, nr. 13;
Cristache-Panait, Circulaţia în Moldova, p. 423, 431; Inscripţii, IN, 1928, p. 197; Caproşu,
Chiaburu, Însemnări, I, p. 542; 543, 552-554; Ibidem, II, p. 58, 74; Ibidem, IV, p. 63, 546,
552; Mihăescu, Episcopia Romanului, p. 62 - 64.
35
Cândea, Mărturii rom. peste hotare, p. 238; Arh. St. Iaşi, Fond M. Costăchescu, 1265,
vol. 1, p. 7, nr. 13.
36
Arh. St. Iaşi, Fond M. Costăchescu, 1265, vol. 1, p. 7, nr. 13.
37
Balaur, Biserici, p. 12; Corfus, Însemnări de demult, p. 229; Mihailovici, Însemnări, p.
32; Mitric, M-rea Dragomirna, p. 162, nota 4; Caproşu, Chiaburu, Însemnări, I, p. 551-552;
Ibidem, II, p. 68, 80, 87, 213, 397, 530; Ibidem, III, p. 356; Ibidem, IV, p. 555; Mihăescu,
Episcopia Romanului, p. 58-61.
ANEXE 413
din Bologna, Italia38.

39. Octoih (Iaşi, 1749): m-rile Bogdana, Dragomirna, Hîrbovăţ (ţ. Orhei), Slatina (SV),
Solca (SV); Mereşti, Paşcani (ţ. Lăpuşna); Comana de jos (BV); Buza (CJ); Năneşti (MM);
Satu Mare (SM); bis. Sf. Teodori din Iaşi, Adormirea Maicii Domnului din Cîmpulung
Moldovenesc (SV) şi Sf. Dumitru din Suceava; Capu Codrului (SV), Grămeşti (SV); fost la
Casa Regală din Bucureşti; Mănăstioara (SV); Ciumuleşti (SV); Boteşti (SV); Drăgoieşti
(SV); Neguşeni (BC); Icuşeşti (NT); Secuieni (NT); Spiridoneşti (NT); Bătrîneşti (NT)39.
40. Evhologhion (Molitvenic) (Iaşi, 1749): m-rile Bogdana, Dragomirna şi Ilişeşti; bis. Sf.
Ioan şi Sf. Gheorghe din Piatra Neamţ (NT), Sf. Mihail şi Gavril din Fălticeni (SV); Rădeni
(ţ. Orhei); ţ. Lăpuşna: Boghiceni, Boldureşti; Valea Moldovei (SV), Zvoriştea (SV);
Băcicoel (MM); Şieu (MM); Ieud Şes (MM); Boghiceni; Borleşti (SM); Poenari (NT);
Sascut (BC), Brăteşti (NT), Broşteni (NT); Ruginoasa (NT); Dobricin; Tîrgu Neamţ40.
41. Canonul Sfîntului Spiridon (Iaşi, 1750): Şerbeşti (NT); Oneşti; bis. Talpalari din Iaşi
şi Sf. Dimitrie din Suceava41.
42. Ceaslov (Iaşi, 1750): m-rea Dragomirna; Călineştii din Susani (Băndreni) (MM);
Coruieşti; Nicoreştii de Sus42.
43. Apostol (Iaşi, 1750): Rădeni (ţ. Orhei)43.
44. Sinopsis (Iaşi, 1751): Cahul; M-rea Gîrcina (NT)44.
45. Adunarea celor şapte taine (Iaşi, 1751): m-rea Dragomirna; Vatra Dornei (SV)45.
46. Tîrnosanie (Iaşi, 1752): m-rile Neamţ, Putna şi Rîşca (SV); Mitoc (SV)46.
47. Nicolae Hiliodromenul, Acolutia Sf. Timotei (Iaşi, 1752): m-rea Xeropotamu47.
48. Penticostar (Iaşi, 1753): bis. Sf. Paraschiva din Tîrgu Frumos (IS), Dancu, Sf.
38
Tagliavini, O Psaltire rom. necunoscută, p. 6; Mitric, op. cit., p. 162, nota 4; Caproşu,
Chiaburu, Însemnări, I, p. 554; Ibidem, II, p. 86; Ibidem, III, p. 308.
39
Mitric, op. cit., p. 162, nota 4; Alicu, Circulaţia cărţii vechi rom. în j. Cluj, p. 780;
Cristache-Panait, Circulaţia în Moldova, p. 423; Caproşu, Chiaburu, Însemnări, I, p. 565,
566, 569; Ibidem, II, p. 36, 90, 354; Ibidem, III, 457, 556, 561; Ibidem, IV, p. 11, 575;
Mihăescu, Episcopia Romanului, p. 69 - 70.
40
Bîrlea, Însemnări din Maramureş, p. 11, 179; Socolan, op. cit., p. 148; Balaur, Biserici,
p. 12; Bărnuţiu, Colecţii sătmărene, p. 327; Mitric, op. cit., II, p. 53, 162, nota 4;
Mihailovici, Însemnări, p. 30; Kirileanu, Bis. lui Ştefan cel Mare, p. 7; Caproşu, Chiaburu,
Însemnări, I, p. 495, 566; Ibidem, II, p. 199, 287; Ibidem, III, p. 116, 325; Mihăescu,
Episcopia Romanului, p. 67 - 68.
41
Iorga, Inscripţii, II, p. 226; Caproşu, Chiaburu, Însemnări, II, p. 215, 454; Ibidem, III, p. 579.
42
Mitric, op. cit., p. 1762, nota 4; Bîrlea, op. cit., p. 70; Mosora şi Hanga, Cat. cărţii vechi
rom. B.C.U. Cluj, p. 67.
43
Mihailovici, op. cit., p. 30.
44
Constantinescu-Iaşi, Circulaţia vechilor cărţi în Basarabia, p. 38; Caproşu, Chiaburu,
Însemnări, II, p. 6.
45
Mitric, op. cit., p. 162, nota 4; Filip, Cartea rom. veche în Bibl. Kirileanu, p. 54 – 55.
46
Dan, Putna, p. 83; Caproşu, Chiaburu, Însemnări, II, p. 17, 545.
47
Cândea, Mărturii rom. peste hotare, p. 540.
Paraschiva de Sus, Sf. Nicolae-Ciurchi, Sf. Teodori, Sf. Vasile din Tătăraşi, Sf. Atanasie
din Copou şi Vovidenia din Iaşi (IS), Înălţarea Domnului din Chişinău, Sf. Ilie din Suceava
(SV), Sf. Treime din Siret (SV), Sf. Arhangheli Mihail şi Gavril din Vatra Dornei (SV),
Precista Mică din Roman; Deseşti (MM); Chiuzbaia (MM); Racşa (SM); m-rea Suruceni; ţ.
Lăpuşna: Buda, Nimoreni, Bahmut, Boldureşti, Buicani, Caracui, Cojuşna, Corjena, Fundu
Galbenii, Lăpuşna, Miclăuşeni, Pîrjolteni, Recea, Scoreni, Seliştea Veche, Străşeni,
Şipoteni, Călăraşi Tîrg; ţ. Orhei: Mihălaşa, Suhuluceni, Teleneşti Tîrg; Fereşti (VS);
Frenciuci (VS); m-rile Agapia, Bogdana, Dragomirna, Ilişeşti (SV), Putna, Moldoviţa şi
Solca; Huşi (SV); Oboroceni; Popeni-Blidari; Răcăuţi; Scobinţi (IS); Bădeni (IS); Băliţeni
(VS); Bereasa (VS); Munteni (VS); Mirceşti (IS); Paşcani (IS); Ţibăneşti (IS); Volovăţ
(IS); Rediul lui Tătar (IS); Prelipca (SV); Şcheia (SV); Arbore (SV); Crucea (SV); Prisaca
Dornei (SV); Comăneşti; Buda-Rîşca (SV); Părhăuţi (SV); Pătrăuţi (SV); Văsieşti (NT);
Sagna (NT); Racova; Frunteşti (BC); Gohor (GL); Corod (GL); Suraia (VN); Dulceşti (NT);
Văleni (NT); Băluşeşti (NT); Hociungi (NT); Siliştea (NT); Bătrîneşti (NT); Unceşti (NT);
Cîrlig (NT); Neguşăni (NT); Tămăşeni; Soloneţ; Bălteni; Bîlca; Răceşti48.
49. Evhologhion (Molitvenic) (Iaşi, 1754): Sălişte, bis. din Sus (a Nistoreştilor) (MM);
Nisporenii de Sus; Vărzăreştii Vechi; m-rile Bogdana şi Putna; Oniceni (NT), Poienari
(NT), bis. Sf. Nicolae din Roman, Bâra (NT), Rediu (NT), Mărgineni (NT), Prăjeşti (NT),
Sterpu (NT); Bouşori (VS), Popeşti (VS), Vineţeşti (VS) 49.
50. Alfavita sufletească (Iaşi, 1755): Măcăreşti50.
51. Antologhion (Iaşi, 1755): Bîrsana (MM); Slătioara (MM); Hărniceşti (MM); Hoteni
(MM); Roşia Montană (AB); Izvoarele (TL); Galaţi (GL); Şerbeşti (ţ. Covurlui); ţ. Orhei:
Bogzeşti, Dereneu; ţ. Lăpuşna: Bardar, Bozieni, Ciuciuleni, Corjena, Costeşti, Cotu Morii,
Curluceni, Drăguşenii Noi, Ghidighici, Hruşeva, Lozova, Mereni, Miclăuşeni, Molovata,
Nemţeni, Roşcani, Ruseştii Noi, Sarata-Holban, Scoreni, Şipoteni, Sireţi, Şişcani, Străşeni,
Tătărăşti, Vărzăreştii Noi, Vorniceni, Lohăneşti; m-rile Agapia, Bogdana, Dragomirna,
Humor, Nicoriţă (GL), Putna, Solca şi Voroneţ; Ţibeni (SV); bis. Preacuvioasa Paraschiva
(Domnească) din Tîrgu-Ocna, Sf. Nicolae din Rădăuţi (SV), Sf. Spiridon, Sf. Teodori, Sf.
Vasile din Tătăraşi, Lozonschi din Iaşi (IS), Sf. Dumitru din Suceava (SV), Sf. Treime din
Siret (SV), Sf. Gheorghe din Piatra Neamţ (NT), Sf. Arhangheli din Vatra Dornei (SV), Sf.
Voievozi din Roman; Brătila de Jos (BC); Buciumii de Jos (BC); Războieni (BC); Cîrligi
(NT); Dărmăneşti (BC), Filipeşti (BC); Hîrja (BC); Tîrgu Frumos (IS), Bădeni (IS),
48
Bîrlea, Însemnări din Maramureş, p. 88; Socolan, Circulaţia în Maramureş, p. 149; Pop,
Mărturii strămoşeşti, p. 50; Mihailovici, Însemnări, p. 25, 47; Constantinescu-Iaşi, op. cit.,
p. 38; Balaur, op. cit., p. 12-13; Iorga, Insemnări din bis. Iaşi, p. 3 şi 36; Mitric, op. cit. p.
162; Zugrav, Bis. Sf. Ilie, p. 654; Caproşu, Chiaburu, Însemnări, II, p. 7, 12, 19-20, 25-34,
36-37, 44, 58-59, 72, 100, 104, 140, 160, 167, 170, 178, 254-256, 273, 302, 325, 481, 491,
499, 514; Ibidem, III, 215, 520; Ibidem, IV, 404, 550; Mihăescu, op. cit., p. 74 - 78.
49
Bîrlea, op. cit, p. 88 şi 167; Socolan, op. cit., p. 148; Caproşu, Chiaburu, Însemnări, II, p.
114, 515, 534; Mihăescu, Episcopia Romanului, p. 79 -80.
50
Dima ş. a., Cartea rom. veche în Arh. St., p. 78.
ANEXE 415
Tomeşti (IS); Văsieşti (NT); Broşteni (SV); Româneşti (SV); Şerbăuţi (SV); Fîntînele (SV);
Grăniceşti (SV); Voitinel (SV); Marginea (SV); Ilişeşti (SV); Huşi-Preuteşti (SV); Forăşti
(SV); Frunteşti (BC); Sagna (NT); Episcopia Romanului; Stăniţa (NT); Negreşti (NT);
Porceşti (NT); Botoşani (BT); Căcăceni (BT); Matieni (BT); Prăjeşti (NT); Bîrjoveni (NT);
Bătrîneşti (NT); Poienari (NT); Trifeşti; Siliştea (NT); Băluşeşti (NT); Prigoreni; Gura
Văii; schitul Dealul lui Vodă (IS); Duşeşti; Mivoveni; Verpole; Vilavece; Bănila (SV);
Ungureni; Bogzeşti51.
52. Synopsis (Iaşi, 1756): m-rile Neamţ, Marea Lavră de la Muntele Athos; Tîrgu Ocna (BC)52.
53. Apostol (Iaşi, 1756): bis. Curelari, Sf. Teodori Vovidenia şi Sf. Vasile din Tătăraşi
(IS), Sf. Ilie din Suceava (SV), Mazarachi din Chişinău, Sf. Gheorghe din Roman; m-rile
Bogdana, Căpriana, Cîrlig (NT), Doljeşti (NT), Runcu (NT), Dealu Mare; Bîrsana (MM);
Moisei (MM); Rozavlea (MM); Şugătag (MM); Slătioara (MM); Baia Mare (MM);
Todireşti (SV); Rîpile (VS); Episcopia Buzăului; ţ. Orhei: Mateuţi, Curchi; ţ. Lăpuşna:
Gîrlele, Băcioi, Bălăneşti, Bubueci, Buicani, Călăraşi, Ciorăşti, Corjena, Costeşti, Dănceni,
Drăguşenii Noi, Dubăsarii Vechi, Durleşti, Grătieşti, Isaicani, Lohăneşti, Mereşeni,
Nişcani, Nisporenii de Jos, Recea, Roşcani, Ruseştii Noi, Scoreni, Şipoteni, Tătăraşi, Ulmu;
Căinarii Vechi (ţ. Soroca); Bisericani (ţ. Bălţi); Episcopia Hotinului; Dărmăneşti (BC);
schiturile Dealul lui Vodă (IS), Hadîmbu (IS), Luncani (BC), Măgura (BC), Răcăuţi;
Boiştea; Buciumi (IS); Grozăşti (IS); Bereasa (VS); Hîrja; Scobinţi (IS); Sineşti (IS); Soci-
Petreşti; Şorăneşti (VS); Ţibăneşti (IS); Arbore (SV); Valea Moldovei (SV); Vicov de Sus
(SV); Horodnic de Jos (SV); Horodnicul de Sus (SV); Româneşti (SV); Soloneţ (SV);
Frătăuţii Noi (SV); Calafindeşti (SV); Cîrlibaba (SV); Stamate (SV); Şcheia (SV); Jigoreni-
Glodeni (VS); Porcişăni (VS); Episcopia Romanului; Tulnici (VN); Blăgeşti (BC); Poiana;
Bătrîneşti (NT); Bodeşti (NT); Bârcul (NT); Bogzeşti (NT); Broşteni (NT); Gherăeşti (NT);
Icuşeşti (NT); Butnăreşti (NT); Băluşeşti (NT); Dulceşti (NT); Teleşău; Corpaci; Bogdăniţa;
Fărceni; Cristeşti, Guteşti; Boiştea (BC), ţ. Putnei; Bălca; Bălăneasa, Costişa; Berheci53.
54. Nicolae Mauroeides, Mreaja apostolică (Iaşi, 1756): Bibl. Gennaideios (Atena);
m-rile Dohiariu, Sf. Pavel, Hilandar, Vatoped, Xenofon şi schitul Sf. Ana de la Muntele
51
Bîrlea, op. cit, p. 22, 112, 116, 187; Socolan, op. cit., p. 148; Cristache-Panait, Circulaţia
în Moldova, p. 423; Balaur, Biserici, p. 12; Mitric, M-rea Dragomirna, p. 162, nota 4;
Kirileanu, Bis. lui Ştefan cel Mare, p. 14; Caproşu, Chiaburu, Însemnări, II, p. 10, 26, 45-
55, 71-72, 78, 98, 100, 135, 152, 208-209, 299, 348, 357, 361, 397, 445, 463, 490, 509,
518, 523, 543; Ibidem, III, p. 375; Ibidem, IV, p. 265, 269, 549, 556; Mihăescu, Episcopia
Romanului, p. 81 -84.
52
Cândea, Mărturii rom. peste hotare, p. 506; Caproşu, Chiaburu, Însemnări, II, p. 73.
53
Bîrlea, Însemnări din Maramureş, p. 22, 158, 161, 176, 187; Socolan, Circulaţia în
Maramureş, p. 148; Mihailovici, Însemnări, p. 41 şi 44; Constantinescu-Iaşi, Circulaţie, p.
38; Balaur, Biserici, p. 13; Gaiţă, Valori bibliofile buzoiene, p. 425; Cristache-Panait,
Circulaţia în Moldova, p. 426; Zugrav, Bis. Sf. Ilie, p. 654; Caproşu, Chiaburu, Însemnări,
II, p. 44, 57, 59-65, 70, 77-78, 88, 98, 141, 114, 170, 189, 257, 297, 321; Ibidem, p. III, p.
23, 41, 251, 434-435, 508, 587, 636, 641; Ibidem, IV, p. 140, 366, 396; Mihăescu,
Athos, Buna Vestire din Epir; Bibl. publică din Dimitsana şi Municipală din Kozanis54.
55. Psaltire (Iaşi, 1757): Breb (MM); bis. Sf. Ioan Botezătorul din Bacău; Vaideeni (VL),
Cîrlig (NT)55.
56. Sinopsis (Iaşi, 1757): Satu Mare (SM)56.
57. Liturghie (Iaşi, 1759): Miroslava (IS); Tuţcani (GL); Bîrsana (MM); Cuhea (MM);
Ieud (MM); Poieni (MM); Vişeul de Jos (MM); Berbeşti (MM); Bogdan Vodă (MM);
Plopiş (MM); Copalnic (MM); Cornia (MM); Joseni (MM); Strîmtura (MM); Sindreşti
(MM); Baia Mare (MM); Breb (MM); Mohu (SB); Ileanda (SJ); Şerbeşti (NT); Lungani
(IS); Voroncău (ţ. Soroca); Sîneşti (ţ. Bălţi); Tighechi (ţ. Cahul); ţ. Orhei: Măşcăuţi,
Medreşti, m-rile Curchi, Hîrjauca; Meleşeni; Muzeul din Chişinău; ţ. Lăpuşna: Văsieni,
Truşeşti, m-rile Răciula şi Condriţa, Băcioi, Ciuciuleni, Cojuşna, Costeşti, Dănceni,
Drăguşenii Vechi, Durleşti, Găleşti, Gîrle, Hansca, Lozova, Micăuţi, Nişcani, Pereni,
Roşcani, Străşeni, Ulmu; Potău (SM); m-rile Bogdana, Căpriana, Doljeşti (NT),
Dragomirna, Hâncu, Humor, Sf. Ioan cel Nou din Suceava, Neamţ; bis. Sf. Ilie şi Înălţarea
Domnului din Chişinău, Sf. Ioan din Piatra Neamţ, Biserica Albă, Lozonschi, Sf. Dimitrie-
Balş, Sf. Atanasie şi Chiril, Sf. Nicolai cel Sărac, Sf. Vasile din Tătăraşi, Sf. Vasile din
Tîrguşor sau de pe Galata şi Talpalari din Iaşi, Sf. Dumitru din Suceava, Sf. Neculai
Tuchilă din Bîrlad, Precista de Sus din Roman şi „a jupînului Stavri din Galaţi”; Rediul
Aldii (IS), Băişeşti (SV); Boteşti (SV); Crucea (SV); Hurjuieni; Ilişeşti (SV); Linţeşti (SV);
Pătrăuţi (SV); Vama (SV); Răcăuţi (SV); Adjudul Vechi; Jorăşti; Lunca Dochiei; Curteşti
(BT); Caşin (BC); Lapoşu (BC); schiturile Moşinoaiele (VN) şi Rarău (NT); Căcăceni
(BT); Matieni (BT); Tecuci (GL); Ciutureşti (BC); Broşteni (NT); Săcăleni (NT); Rediu
(NT); Băluşeşti (NT); Costişa (topic); Oniceni (NT); Curteşti (BT); Secuieni (NT); Todora (BT);
Prăjeşti (NT); Ruginoasa (NT); Trifeşti (NT); ocolul Bahluiului; Doroşcani; Truşeni57.
58. Antologhion (Iaşi, 1760): Şieu (MM)58.
59. Evanghelie (Iaşi, 1762): Şerbeşti (NT); Bucium (BC); Crăceşti (MM); Cicîrlău (MM);
Fărcaşa (MM); Mara (MM); Groşi (MM); Fîntînele; Tărnaia (MM); Hincăuţi; Hrinăuţi; ţ.
Soroca: Dănceni, Vosococ, Sîneşti, Scumpia; ţ. Orhei: Camincea, Cornova, m-rea
Hîrjauca; bis. Sf. Gheorghe din Chişinău; ţ. Lăpuşna: Negreşti, Goiani, Gîrlele, Băcioi,
Budeşti, Ulmu, Văsieni, Sireţi, Steţcani, Volcineţi, Costeşti, m-rea Condriţa, Bălăneşti,
Buicani, Ciuteşti, Cojuşna, Dolna, Drăguşenii Noi, Drăsliceni, Dubăsarii Vechi, Găleşti,
Lozova, Mănăileşti, Mereşeni, Micăuţi, Mileştii Mari, Negreşti, Nisporeni, Nişcani,
54
Cândea, Mărturii rom. peste hotare, p. 433, 458, 472, 484, 530, 536, 547, 552, 563, 587.
55
Bîrlea, op. cit., p. 53; Mihăescu, Episcopia Romanului, p. 87 -88.
56
Bărnuţiu, Colecţii sătmărene, p. 329.
57
Iorga, Inscripţii din bis. României, II, p. 333; Bîrlea, op. cit., p. 20, 26, 49-50, 84, 151,
196-197, 206; Eşanu, M-rea Căpriana, p. 389; Socolan, op. cit., p. 147; Kirileanu, Bis. lui
Ştefan cel Mare, p. 5, 8; Caproşu, Chiaburu, Însemnări, II, p. 81, 91, 93-97, 101,134, 136,
146, 150, 182, 222, 296, 325, 371, 475; Ibidem, III, p. 267, 188, 321, 354, 388, 485, 573;
Ibidem, IV, p. 31, 186, 417, 565; Mihăescu, Episcopia Romanului, p. 88 - 91.
58
Bîrlea, op. cit., p. 178; Socolan, op. cit., p. 148.
ANEXE 417
Pîrjolteni, Recea, Ruseteştii Noi, Străşeni, Şîşcani, Suruceni, Truşeni, Tuzora, Zbiroaia,
Zubreşti, Călăraşi Tîrg, Chiperceni, Cogălniceni; Năpădeni (ţ. Bălţi); Chilia Intrarea
Maicii Domnului de pe moşia m-rii Dionisiu; Prilog (SM); m-rile Bogdana, Dragomirna,
Hîrsova (VS), Japca şi Neamţ; Gura Văii; Strîmba (NT); bis. Sf. Dimitrie şi Vovidenia din
Bîrlad, Adormirea Maicii Domnului din Botoşani, Buna Vestire (Răducanu) din Tîrgu-
Ocna, Sf. Dumitru şi Sf. Ilie din Suceava, Sf. Ioan Domnesc din Piatra Neamţ (NT), Sf.
Nicolai cel Sărac, Sf. Nicolae de pe şuşă, Sf. Nicolae Domnesc, Sf. Pantelimon şi Toma
Cozma din Iaşi, Sf. Gheorghe din Odobeşti (VN), Sf. Ioan Botezătorul din Siret (SV), Sf.
Voievozi (3 ex.), Sf. Gheorghe, Sf. Nicolae şi Precista Mică din Roman; Stulpicani (SV);
Crucea (SV); Româneşti (SV); Horodişte (BT); Jigoreni-Glodeni (VS); Unţeşti (VS);
Vulpăşeşti (NT); Şuletea (VS); Mihoveni (SV); Şerbăneşti (SV); Pîrteştii de Jos (SV);
Şaru Dornei (SV); Vicovul de Jos (SV); Siminicea (SV); Băişeşti (SV); Preuteşti (SV);
Buciumi (IS); Costişa (SV); Grozeşti (IS), Miclăuşeni (IS); Huşi (VS); Cernăuţi;
Episcopia Romanului; schiturile Feteşti, Giurgeni (NT), Hadîmbu (IS) şi Măgura (BC);
Criveşti (NT); Cordun (NT); Focşani (VN); Boteşti (NT); Butnăreşti (NT); Hărliceşti
(NT); Spiridoneşti (NT); Bîrjoveni (NT); Trifeşti (NT); Măşcăteni; Găiceana; Hînţeşti;
Bogdăneşti; Ciornoliuca59.
60. Ceaslov (Iaşi, 1763): m-rea Dragomirna (SV); Bibl. Mitropoliei din Iaşi; bis. Precista
Mare din Roman (NT), Odobeşti (NT)60.
61. Evhologhion (Molitvenic) (Iaşi, 1764): Dragomireşti (MM); bis. Sf. Atanasie din
Copou şi Sf. Voievozi - Rufeni din Iaşi (IS), Sf. Gheorghe din Piatra Neamţ (NT), Precista
şi Sf. Gheorghe din Roman (NT), Naşterea Maicii Domnului din Cîmpulung Moldovenesc
(SV) şi Sf. Dimitrie din Bîrlad (VS); m-rea Curchi (ţ. Orhei); ţ. Lăpuşna: Chişinău,
Cojuşna, Moleşti, Nimoreni, Rădeni; Străşeni; m-rile Bogdana, Dragomirna, Putna, Rîşca;
Tişăuţi (SV); Clit (SV); Poieni (SV); Slobozia Sucevei (SV); Părhăuţi (SV); Băneşti (SV);
Fîntînele (SV); Vicov de Sus (SV); Burcioaia (VN); Adjud (BC); Huşi (VS); Doljeşti (NT);
Rediu (NT); Chilii (NT); Hociungi (NT); Pănceşti (NT); schitul Nechit (NT); Bîrjoveni
(NT); Gura Văii (NT); Ruginoasa (NT); Tudora (BT); Dărmăneşti (BC) 61.
59
Iorga, Inscripţii din bis. României, II, p. 227; Bobulescu, Vieţi de zugravi, p. 41; Bîrlea,
Insemnări din Maramureş, p. 80-81; Pop, Mărturii, p. 53; Socolan, Circulaţia în
Maramureş, p. 148-149; Kirileanu, Bis. lui Ştefan cel Mare, p. 9; Constantinescu-Iaşi,
Circulaţie, p. 39; Balaur, Biserici, p. 13-14 şi 37; Mihailovici, Însemnări, p. 34, 47, 50;
Cândea, Mărturii rom. peste hotare, p. 452; idem, Mărturii rom. din Bulgaria şi Grecia, p.
101; Bărnuţiu, Colecţii sătmărene, p. 330 ; Mitric, M-rea Dragomirna, p. 162, nota 4 ;
Caproşu, Chiaburu, Însemnări, II, p. 113-114, 118, 120-121, 125-129, 131-136, 138, 145,
151,159, 170, 179, 191, 201, 203, 217, 288, 319, 356, 464, 484, 504, 512, 552; 540 ;
Ibidem, IV, p. 33, 225, 551, 565 ; Mihăescu, Episcopia Romanului, p. 96 - 100.
60
Mitric, loc. cit. ; Caproşu, Chiaburu, Însemnări, II, p. 138 ; Ibidem, III, 19, 518, 540.
61
Mitric, op. cit. p. 142, 147, 148, 180, 200, 205, 454, 519; Bîrlea, Însemnări din Maramureş, p.
96; Iorga, Însemnări Iaşi, p. 36; Constantinescu-Iaşi, Circulaţie, p. 39; Balaur, Biserici, p. 14;
Mihăescu, op. cit., p. 102–105; Caproşu, Chiaburu, Însemnări, II, p. 142, 147-148, 205, 315, 499.
62. Psaltire (Iaşi, 1766): bis. Vulpe din Iaşi; m-rile Căpriana şi Bogdana; Jigoreni-Glodeni
(VS); Ţibăneşti (IS); Trifeşti (NT); Doljeşti (NT); Brusturoasa (BC); Criveşti (IS)62.
63. Catavasier (Iaşi, 1768): m-rea Hîrjauca (ţ. Orhei)63.
64. Îndreptarea păcătoşilor (Iaşi, 1768): m-rea Dragomirna; Călineşti (SV); Măzănăieşti
(SV); Suceava; Episcopia Romanului64.
65. Ceaslov (Iaşi, 1773): Tăuţii de Sus (MM)65.
66. Evhologhion (Iaşi, 1774) : bis. Sf. Nicolae-Ciurchi din Iaşi; Berehoi-Oprişeni (VS)66.
67. Ceaslov (Iaşi, 1777): Ieud (MM); Brebu (MM); Botiza (MM); Leordina (MM); Alba
Iulia (AB); m-rile Dragomirna şi Moldoviţa; Horodnic de Jos (SV); Rădăuţi (SV); bis.
Naşterea Maicii Domnului din Cîmpulung Moldovenesc (SV) şi Sf. Treime din Siret (SV);
Episcopia Romanului 67.
68. Catavasier (Iaşi, 1778): bis. Ziua Crucii din Iaşi şi Sf. Voievozi din Roman; Fereşti
(MM); Vişeu de Jos (MM); Valea Trăisteni (VS); m-rile Bogdana, Hîrjauca (ţ. Orhei) şi
Dragomirna; Hălăuceşti (IS); Cotu-Vameş (NT); Porceşti (NT); Luţca (NT)68.
69. Psaltire (Iaşi, 1782): Căţăleni; Lohăneşti (pe Cogîlnic); Stolniceni; Pietroase69.
70. Cuvintele lui Teodor Studitul (Iaşi, 1784): bis. Tălpălari din Iaşi70.
71. Prăvilioară (Iaşi, 1784): Mileştii Mici; Corneşti (IS); Epureni (VS); Panaci (SV);
Ştefăneşti (BT); Botoşani (BT); Boteşti (NT); m-rea Bogdana71.
72. Molitvenic (Evhologhion) (Iaşi, 1785): bis. Rîşcanovca şi mitropolia din Chişinău;
Botoşani; Găureana (BT); Zvorişte (BT); bis. Sf. Gheorghe din Piatra Neamţ, Buna
Vestire, Vovidenia şi Tuturor Sfinţilor (Banu) din Iaşi; Răuceşti (NT); Stroieşti (SV);
Huşi (VS); Poienile Oancei (NT); m-rile Bogdana, Dobruşa şi Rîşca (SV) 72.
62
Iorga, Însemnări Iaşi, p. 16; Eşanu, M-rea Căpriana, p. 390, nr. 3; Caproşu, Chiaburu,
Însemnări, II, p. 151; Mihăescu, Episcopia Romanului, p. 108 - 109.
63
Mihailovici, Însemnări, p. 9.
64
Mitric, M-rea Dragomirna, p. 162, nota 4; Caproşu, Chiaburu, Însemnări, II, p. 183, 188;
Mihăescu, op. cit., p. 110; Filip, Cartea rom. veche în Bibl. Kirileanu, p. 58.
65
66
Caproşu, Chiaburu, Însemnări, II, p.231.
67
Bîrlea, Însemnări din Maramureş, p. 46; Socolan, op. cit., p. 148; Iorga, Studii şi doc.,
vol. XIII, p. 34; Mitric, M-rea Dragomirna, p. 162, nota 4; Caproşu, Chiaburu, Însemnări,
II, p. 279, 282, 378, 390; Mihăescu, op. cit., p. 125.
68
Iorga, Însemnări Iaşi, p. 12; Socolan, op. cit., p. 148; Balaur, Biserici, p. 14; Mihailovici,
Însemnări, p. 9; Mihăescu, op. cit., p. 127 - 128.
69
Balaur, op. cit., p. 14; Iorga, Bălineşti, p. 479; Mitric, Cartea rom. veche în j. Suceava,
Ed. II, p. 171.
70
Iorga, Însemnări Iaşi, p. 33; Caproşu, Chiaburu, Însemnări, II, p. 438; Mihăescu, op. cit.,
p. 101.
71
Balaur, Biserici, p. 16; Caproşu, Chiaburu, Însemnări, II, p. 387, 447; Ibidem, IV, p. 301;
72
Constantinescu-Iaşi, Circulaţie, p. 41; Corfus, op. cit., p. 215; Ghibănescu, Inscripţii şi
notiţe, în IN, fasc. 7, II (1928), p. 287; Caproşu, Chiaburu, Însemnări, II, p. 409, 423, 425,
ANEXE 419
73. Octoih mic (Iaşi, 1786): bis. Barnovschi şi Vovidenia din Iaşi; Tătăraşi; Epureni (VS)73.
74. Octoih (Iaşi, 1790): Vărzăreştii Vechi74.
75. Învăţătură creştinească (Iaşi, 1790): Pădureni; Episcopia Romanului75.
76. Datoria şi stăpînirea blagocinilor (Iaşi, 1791): Leuşeni (j. Lăpuşna)76.
77. Psaltire (Iaşi, 1792): m-rea Galata din Iaşi (IS)77.
78. Ceaslov (Iaşi, 1792): Izvoare (ţ. Soroca); Căinarii Vechi (ţ. Soroca)78.
79. Catavasier (Iaşi, 1792): ţ. Lăpuşna: Brătuleni, Budeşti, Lozova, Malcoci, Mănăileşti,
Mireni, Scoreni, Vasieni, Zubreşti; m-rile Noul Neamţ şi Căpriana; Spiridoneştii de Sus
(NT); m-rea Bogdana 79.
80. Ceaslov (Dubăsari, 1794): ţ. Lăpuşna: Bubueci, Călăraşi, Caracul, Cotu Morii,
Scoreni, Tătăraşi, Zbiroaia; Barcana (BC), m-rea Bogdana80.
81. Ceaslov (Iaşi, 1794): s. Cotu Morii (j. Lăpuşna), Episcopia Huşului81.
82. Psaltire (Iaşi, 1794): Tîrnova (ţ. Soroca); bis. Nicoriţă din Iaşi; Bădeni (IS);
Bălăureşti; Răzeni; Vînători; Costişa (SV); Sasca (SV); Criveşti (NT); Luţca (NT);
Arămeşti (NT); Bahna (NT); Broşteni (NT); Cîrlig (NT); Cotu Vameş (NT); m-rea
Bogdana (BC)82.
83. Liturghie (Iaşi, 1794): bis. Sf. Dumitru-Balş, Sf. Neculai de la Hulboca, Sf. Nicolae
Domnesc, Toma Cozma şi m-rea Galata din Iaşi, Sf. Treime din Siret (SV), Sf. Voievozi şi
Sf. Ilie din Fălticeni (SV), Sf. Dumitru din Suceava, Sf. Nicolae-Bordeie din Piatra Neamţ
(NT); Chişărăi; Costuleni (IS); Găureni (IS); ţ. Orhei: Măşcăuţi, Morozăni, Izbeşti,
Hîrbovăţ, m-rile Hîrjauca, Tabăra şi Curchi; Rădeni; Tîrnova (ţ. Soroca); bis. Mazarachi şi
Muzeul din Chişinău; ţ. Lăpuşna: m-rea Răciula, Buicani, Cobîla, Drăguşenii Vechi, Gura
Galbenii, Văsieni, Dănceni, Vadul lui Vodă, Hruşeva, Truşeni, Bălăneşti, Bălăureşti,
Bardar, Boldureşti, Coloniţa, Dolna, Dubăsarii Vechi, Horodiştea, Hruşeva, Isaicani,
Măcăreşti, Malcoci, Miclăuşeni, Mileştii Mari, Mileştii Mici, Mireni, Nimoreni, Răzeni,
Recea, Scoreni, Sireţi, Tătăreşti, Timiliuţi, Vînători, Vărzăreştii Noi, Vărzăreştii Vechi,
Zubreşti; Bisericani (ţ. Bălţi); Sălcuţa (ţ. Tighina); Epureni (VS); Gutinaş; Găineşti (SV);
531; Ibidem, III, p. 188, 618, 630, 635, 636; Ibidem, IV, p. 305; Mihăescu, Episcopia
Romanului, p. 149.
73
Caproşu, Chiaburu, Însemnări, II, p. 488; Ibidem, III, p. 279, 514; Ibidem, IV, p. 351.
74
Balaur, Biserici, p. 16.
75
76
Caproşu, Chiaburu, Însemnări, II, p. 510.
77
Iorga, Inscripţii din bisericile României, vol. II, p. 300.
78
79
Balaur, Biserici, p. 16; Vasile, Fondul de cărţi de la m-rea Noul Neamţ, p. 107 ; Eşanu,
M-rea Căpriana, p. 392, nr. 6; Mihăescu, Episcopia Romanului, p. 154.
80
Balaur, Biserici, p. 17; Mihăescu, Episcopia Romanului, p. 158.
81
82
Ibidem; Constantinescu-Iaşi, Circulaţie, p. 42; Iorga, Însemnări Iaşi, p. 33; Caproşu,
Chiaburu, Însemnări, II, p. 371, 539, 548, 559, 560; Ibidem, III, p. 7, 18, 26, 62, 211, 214,
216, 257 ; Mihăescu, Episcopia Romanului, p. 166.
Grămeşti (SV); Onceşti (SV); Tîmpeşti (SV); Ţoleşti (SV); Ciprian Porumbescu (SV);
Crucea (SV); Băneşti (SV); schiturile Moşinoaiele (VN), Preuteşti (SV) şi Ţuţcani (NT); m-
rile Bogdana, Dragomirna, Neamţ; Cotîrgaşi (SV); Fîntînele (SV); Valea Moldovei (SV);
Adîncata (SV); Boteşti (SV); Botoşana (SV); Cozăneşti (SV); Păngărăscior (NT); Răuceşti
(NT); Cordun (NT); Poienari (NT); Hociungi (NT); Todireni (NT); Broşteni (NT); Luţca
(NT); Rediu (NT); Cîrlig (NT); Iapa (NT); Liveni; Urseni; Cernăuţi83.
84. Critil şi Andronius (Iaşi, 1794): bis. Precista Mare din Roman84.
85. De obşte gheografie (Iaşi, 1795): Iaşi; m-rea Bisericani (NT)85.
86. Amfilohie Hotiniul, Elemente arithmetice (Iaşi, 1795): Şfărcăuţi; Hreşcanei (ţ. Botoşani)86.
87. Amfilohie Hotiniul, Gramatica theologhicească (Iaşi, 1795): Hreşcani (BT)87.
88. Psaltire (Movilău, 1796): mitropolia şi bis. Sf. Haralambie din Chişinău; schitul
Borisov (ţ. Ismail)88.
89. Istoriia Alexandrului celui Mare (Movilău, 1796): Gheneşti, Popeni, Timişeni; Tupilaţi
(ţ. Fălciu)89.
90. Ceaslov (Iaşi, 1797): Mitocaş (SV); m-rile Bogdana, Dragomirna, Floreşti (VS),
Probota, Sihastru, Slatina şi Sf. Ioan cel Nou de la Suceava; bis. Tălpălari, Banu,
Vovidenia, Sf. Lazăr, Sf. Vasile din Tătăraşi şi Sf. Teodori din Iaşi, Sf. Împăraţi Constantin
şi Elena din Tîrgu-Ocna, Sf. Neculai Tuchilă din Bîrlad, Sf. Ierarh Neculai şi Sf. Treime din
Suceava, Sf. Nicolae din Roman; ţ. Lăpuşna: Zîmbreni, Dănceni, m-rea Condriţa, Călăraşi,
Dahnovici, Găureni, Horodiştea, Isaicani, Mereşeni, Micăuţi, Păuleşti, Ruseştii Noi, Sărata-
Holban, Ulmu, Vărzăreştii Noi; ţ. Ismail: schitul Borisova; m-rea Curchi (ţ. Orhei); Răhău;
Aroneanu (IS); Adîncata (SV); Botoşana (SV); Burdujeni (SV); Grigoreşti (SV); m-rea
Dobruşa (ţ. Soroca); schiturile Almaş (NT) şi Orăşeni (SV); Corni (BT); Dorohoi (BT);
Cordun (NT); Gura Bacăului (BC); Cordun (NT); Luţca (NT); Boteşti (NT); Bâra (NT); Avereşti
(NT); Rediu (NT); Broşteni (NT); Trifeşti (NT); Gîrcina (NT); Oprişeni; Rothiana90.
83
Iorga, Inscripţii din bis. României, II, p. 25 şi 300 ; idem, Însemnări Iaşi, p. 11;
Constantinescu-Iaşi, Circulaţie, p. 42; Mihailovici, Însemnări, p. 14, 30, 48; Mitric, M-rea
Dragomirna, p. 163, nota 4; Caproşu, Chiaburu, Însemnări, II, p. 534, 539, 549, 553, 554,
555, 556, 557, 558, 559, 564, 567, 569; Ibidem, III, p. 120, 189, 317, 426; Ibidem, IV, p.
169, 315, 318, 394, 479; Mihăescu, Episcopia Romanului, p. 162-164.
84
85
Corfus, Însemnări de demult, p. 230-231; Caproşu, Chiaburu, Însemnări, II, p. 550.
86
Dima ş. a., Cartea rom. veche în Arh. St., p. 104, 158.
87
88
Constantinescu-Iaşi, Circulaţie, p. 42 ; Mosora, Hanga, Cat. cărţii vechi rom. BCU Cluj, p. 130.
89
Mosora, Hanga, Cat. cărţii vechi rom. BCU Cluj, p. 127-128.
90
Cristache-Panait, Circulaţie, p. 427; Iorga, Însemnări din bis. României, II, p. 183, 192;
idem, Însemnări Iaşi, p. 76, 80 şi 86; Constantinescu-Iaşi, Circulaţie, p. 42; Mihailovici,
Însemnări, p. 48; Balaur, Biserici, p. 17; Mitric, M-rea Dragomirna, p. 163; Caproşu,
Chiaburu, Însemnări, III, p. 14-15, 21-23, 26, 30, 48-49, 156, 193, 217-218, 258, 270, 406,
430, 525, 558, 571, 613; Ibidem, IV, p. 532; Mihăescu, Episcopia Romanului, p. 170 – 174.
ANEXE 421
91. Penticostar (Iaşi, 1800): bis. Sf. Haralambie şi Sf. Dumitru-Misai din Iaşi (IS)91.
92. Învăţătură creştinească (Iaşi, 1801): Sălceni (VS); bis. Sf. Neculai Tuchilă din Bîrlad92.
93. Psaltire (Iaşi, 1802): bis. Sf. Dumitru-Balş, Sf. Dumitru-Misai şi Sf. Lazăr din Iaşi,
Vechiul Sobor din Chişinău, Sf. Neculai Tuchilă şi Sf. Trei Ierarhi din Bîrlad; Giurcani
(VS); Ustea (ţ. Orhei); Recea (ţ. Lăpuşna); Iteşti; Văleni-Stînişoara (SV); Slătioara (SV);
Lămăşeni (SV); Hociungi (NT); Rădeşti (GL); m-rea Bogdana93.
94. Liturghie (Iaşi, 1802): bis. Talpalari din Iaşi (IS)94.
95. Prăvălioară (Iaşi, 1802): Pîrliţi (ţ. Bălţi); bis. Sf. Nicolae-Bordeie din Piatra Neamţ
(NT); Luţca (NT); Doljeşti (NT); m-rea Bogdana 95.
96. Neofit, Înfruntarea jidovilor (Iaşi, 1803): Bibl. Naţională „Chiril şi Metodiu” din
Sofia (Bulgaria); bis. Sf. Dimitrie-Balş şi Sf. Nicolae-Ciurchi din Iaşi96.
97. Athanasie al Alexandriei, Întrebări şi răspunsuri blagosloveşti (Iaşi, 1803): Muzeul
din Chişinău97.
98. Dimitrie, Mitropolit al Rostovului, Apologhia (Iaşi, 1803) : m-rea Neamţ98.
99. Octoih (Iaşi, 1804): bis. Sf. Sava din Iaşi; m-rea Căpriana; Căzăneşti (ţ. Orhei); Răcăuţi99.
100. Liturghia (Iaşi, 1804) : bis. Sf. Atanasie şi Chiril din Iaşi; Bulbucani100.
101. Teofilact, Tîlcuire la cele patru evanghelii (Tîlcul evangheliilor) (Iaşi, 1805): m-rea
Hirova; ţ. Orhei: Teleneşti Tîrg, Ohrincea, Işnovăţ, m-rile Curchi, Tabăra, Hîrjauca şi
Hîrbovăţ, Năpădeni; ţ. Lăpuşna: Buteni, m-rea Condriţa, Căbăeşti, Ciorani, Cojuşna,
Ialoveni, Suruceni, Vărzăreştii Vechi, Vasieni, Scumpia (ţ. Bălţi); m-rile Bogdana,
Dragomirna, Neamţ, Rîşca, Suceviţa, Tismana, Căpriana şi Japca; Găiceana; Lăloaia; bis.
Sf. Neculai din Bălţi, Sf. Nicolae din Roman, Sf. Trei Ierarhi şi Sf. Voievozi din Bîrlad, Sf.
Voievozi din Fălticeni (SV), Sf. Mihail şi Gavril din Vatra Dornei (SV), Sf. Treime şi 40 de
Sfinţi din Iaşi, Rîşcanu din Chişinău; Angheleşti; Oneşti; Protopopiatul Hîrlăului; Scobinţi
(IS); Şerbeşti (NT), Puţeni (GL), Brăteşti (NT), Stejaru (NT), Broşteni (NT), Cordun (NT),
Neguşăni (NT), Oniceni (NT), Băluşeşti (NT), Doljeşti (NT), Izvorul (NT), Gura Bicazului
(NT); Adjudul Nou (BC), Şendreşti; Pănceşti101.
91
Iorga, Studii şi doc., vol. XIII, p. 154; idem, Însemnări Iaşi, p. 9 şi 33.
92
93
Idem, Însemnări Iaşi, p. 33; Constantinescu-Iaşi, Circulaţie, p. 42; Balaur, Biserici, p.
18 ; Caproşu, Chiaburu, Însemnări, III, p. 151, 269, 280, 344, 529; Ibidem, IV, p. 114, 174,
310, 389, 444 ; Mihăescu, Episcopia Romanului, p. 184.
94
Iorga, Însemnări Iaşi, p. 77.
95
Constantinescu-Iaşi, Circulaţie, p. 42 ; Iorga, Inscripţii, II, p. 25; Mihăescu, op. cit., p. 184.
96
Cândea, Mărturii rom. peste hotare, p. 176; Corfus, Însemnări de demult, p. 229 ;
97
Constantinescu-Iaşi, Circulaţie, p. 42.
98
99
Iorga, Însemnări Iaşi, p. 30 ; Eşanu, M-rea Căpriana, p. 393, nr. 8; Caproşu, Chiaburu,
Însemnări, III, p. 180, 237.
100
Caproşu, Chiaburu, Însemnări, III, p. 590 ; Ibidem, IV, p. 353.
101
Mihailovici, Însemnări, p. 4, 9, 14, 16-17, 26; Balaur, Biserici, p. 18; Corfus, Însemnări
de demult, p. 214; Constantinescu-Iaşi, Circulaţie, p. 43; Mitric, M-rea Dragomirna, p.
102. Antologhion (Iaşi, 1806): Costuleni, Balotin (ţ. Bălţi); Desghiugaţi (ţ. Cahul); Vadul
lui Isac (ţ. Cahul); ţ. Lăpuşna: Bălăureşti, Bărboieni, Bolţun, Buicani, Cărpineni, Curluceni,
Dolna, Drăsliceni, Gârle, Ghidighici, Hîrbovăţ, Leuşeni, Marinici, Moleşti, Negreşti,
Poiceşti, Zbiroaia, Zubreşti; Orhincea (ţ. Orhei); bis. Sf. Dumitru-Misai din Iaşi; Pîrliţi (IS);
Slatina (SV); Drăguşani; Lunca Asăului (BC); Popeni-Blidari; Burcioaia (VN), Poienari
(NT), schitul Porcişeni (NT), m-rea Bogdana; Cucuieţi102.
103. Sf. Ioan Damaschin, Descoperirea pravoslavnicei credinţe (Iaşi, 1806): Schitul Sf.
Ioan Botezătorul de la Muntele Athos; Suruceni (ţ. Lăpuşna); m-rile Curchi şi Hîrjauca (ţ.
Orhei) şi Căpriana; Ştiubieni (BT); Tecuci (GL); Horia (NT); Petriş (NT); m-rea Bogdana;
bis. Sf. Spiridon din Botoşani şi din Iaşi; Cozmeşti; mahalaua Ceauş-Radu din Bucureşti;
Petreştii de Jos 103.
104. Panihida şi litia mică (Litier mic (Iaşi, 1807): Rădeni (ţ. Orhei); Curteşti (BT); ţ.
Lăpuşna: Călăraşi; Zîmbreni; Drăceni (SV); bis. domnească din Tîrgu-Frumos (IS), Toma
Cozma, Sf. Pantelimon şi Vovidenia din Iaşi, Sf. Gheorghe, Sf. Voievozi şi Precista Mare
din Roman; m-rile Bogdana şi Floreşti; Paşcani (IS); Tiseşti ; Horia (NT); Spiridoneşti
(NT); Sterpu (NT); Cîrlig (NT)104.
105. Şapte taine (Iaşi, 1807): bis. Vulpe din Iaşi; m-rea Curchi (ţ. Orhei); Tibirica (ţ.
Orhei); muzeul din Chişinău; Sîrbi; Hilişău (BT); Ştiubieni (BT); Hociungi (NT); m-rea
Bogdana; Buneşti (SV); Lămăşeni (SV); Oprişeni (SV)105.
106. Vieţile sfinţilor pe luna Septembrie (m-rea Neamţ, 1807): Chilia Intrarea Maicii
Domnului de pe moşia m-rii Dionisiu; bis. Toma Cozma, Sf. Lazăr, 40 de Sfinţi, Sf.
Paraschiva (Mitocul Maicilor), Paraclisul Mitropoliei şi Sf. Voievozi-Roşca din Iaşi şi
Naşterea Maicii Domnului din Cîmpulung Moldovenesc (SV); m-rea Hirova, Chişinău; ţ.
Lăpuşna: Micăuţi, Scoreni; Ţigăneşti; Răciula; ţ. Orhei: Rădeni; m-rile Bisericani (NT),
Bogdana, Curchi, Hîrjauca, Dragomirna, Putna, Secu, Suceviţa şi Sf. Ioan cel Nou de la
Suceava; Lămăşeni (SV); schiturile Giurgeni (NT), Gorovei şi Măgura; Ioneasa (SV),
163; Iorga, Bălineşti, p. 479; Eşanu, M-rea Căpriana, p. 393; Caproşu, Chiaburu,
Însemnări, III, p. 197, 198, 199, 200, 201, 205, 207, 214, 222, 225, 229, 231, 241, 283, 407,
421; 470, 511, 606; Ibidem, IV, p. 150, 272, 486; Mihăescu, op. cit., p. 201 - 205.
102
Mihailovici, Însemnări, p. 43; Balaur, Biserici, p. 18 şi 36; Iorga, Însemnări Iaşi, p. 33;
Constantinescu-Iaşi, Circulaţie, p. 43; Caproşu, Chiaburu, Însemnări, III, p. 213, 220, 222,
240, 250, 305, 353, 640; Ibidem, IV, p. 133; Mihăescu, Episcopia Romanului, p. 204.
103
Cândea, Mărturii rom. peste hotare, p. 549; Balaur, Biserici, p. 19; Constantinescu-Iaşi,
Circulaţie, p. 43; Mihailovici, Însemnări, p. 9 Eşanu, M-rea Căpriana, p. 394, nr. 10;
Caproşu, Chiaburu, Însemnări, III, p. 205, 222, 238, 333, 359; Ibidem, IV, p. 271;
104
Iorga, Inscripţii din bis. României, vol. II, p. 105 şi 293; Mihailovici, Însemnări, p. 30;
Iorga, Inscripţii, II, p. 105; Caproşu, Chiaburu, Însemnări, III, p. 232, 233, 345; Ibidem, IV,
29, 112, 256; Mihăescu, Episcopia Romanului, p. 207 - 209.
105
Iorga, Însemnări Iaşi, p. 16; Mihailovici, Însemnări, p. 28; Constantinescu-Iaşi,
Circulaţie, p. 43; Caproşu, Chiaburu, Însemnări, III, p. 222, 433, 492; Mitric, Cartea rom.
veche în j. Suceava, Ed. II, p. 227; Mihăescu, Episcopia Romanului, p. 210.
ANEXE 423
Doljeşti (NT), Hociungi (NT), Horia (NT), Miclăuşeni (IS); Bacău106.

107. Psaltire (m-rea Neamţ, Iaşi? 1807): bis. Nicoriţă din Iaşi, Valea Trăisteni (j.
Lăpuşna) 107.
108. Molebnic (Iaşi, 1808): m-rea Căpriana108.
109. Învăţătură creştinească (Iaşi, 1808): Roşcani; Sălceni; Erbiceni (IS); bis. Vovidenia
din Iaşi109.
110. Carte de rugăciuni pentru cerere de biruinţă (Iaşi, 1809): Hogineşti (ţ. Orhei); ţ.
Lăpuşna: Băcioi, Bălăureşti, Boldureşti, Cărpineni, Ciuciuleni, Curluceni, Găleşti,
Ghidighici, Goiani, Horodiştea, Lohăneşti, Lozova, Măcăreşti, Rădeni, Sărata-Holban,
Sireţi, Suruceni, Timiliuţi, Vadu lui vodă, Volcineţ, Vorniceni; bis. Sf. Andrei din Iaşi;
Episcopia Huşilor; m-rea Bogdana; Ştefăneşti110.
111. Vieţile sfinţilor pe luna Octombrie (m-rea Neamţ, 1809): Boineşti (SM); ţ. Lăpuşna:
Nişcani, Scoreni, Zubreşti, Răciula; m-rile Ţigăneşti şi Curchi (ţ. Orhei), Dragomirna,
Putna, Suceviţa şi Sf. Ioan cel Nou de la Suceava; bis. Sf. Ioan din Piatra Neamţ, Sf.
Dumitru Misai, Sf. Neculai Domnesc, la Sf. Paraschiva (Mitocul Maicilor), Sf. Haralambie
şi Sf. Voievozi Roşca din Iaşi, Sf. Treime din Suceava, Sf. Voievozi din Fălticeni (SV),
Precista Mică şi Schimbarea la Faţă din Roman; Borzeşti–Clăcaşi (BC); Borşani; Căiuţi
(BC); Botoşani (BT); Pipirig (NT); Cîrlig (NT); m-rea Bogdana; Petia; Micăuţi 111.
112. Orînduiala sfinţirii bisericii (Iaşi, 1809): Zubreşti (ţ. Lăpuşna); m-rea Dragomirna;
Episcopia Huşului; Botoşani; Paraclisul Mitropoliei din Iaşi112.
113. Vieţile sfinţilor pe luna noiembrie (m-rea Neamţ, 1811): m-rea Hirova, Chişinău;
Chilia Intrarea Maicii Domnului de pe moşia m-rii Dionisiu; ţ. Lăpuşna: Micăuţi, Sîngera;
Scoreni; Răciula; m-rea Hîrbovăţ; ţ. Orhei: Măşcăuţi, Ţigăneşti; m-rile Bisericani (NT),
Bogdana, Curchi, Dragomirna, Căpriana, Putna, Suceviţa şi Sf. Ioan cel Nou de la Suceava;
bis. Sf. Voievozi-Roşca şi Paraclisul Mitropoliei din Iaşi, Sf. Treime din Suceava şi Sf.
Voievozi din Fălticeni (SV); Jăvreni, bis. Sf. Gheorghe din Roman; Huşi (VS); Bozieni
106
Mihailovici, Mărturii, p. 101; idem, Însemnări, p. 9, 32; Iorga, Însemnări Iaşi, p. 16;
Constantinescu-Iaşi, Circulaţie, p. 43; Mitric, M-rea Dragomirna, p. 163; Caproşu,
Chiaburu, Însemnări, III, p. 222, 226-227, 233, 234, 573, 594, 603, 618; Ibidem, IV, p. 53,
164, 180, 225, 240, 284, 394, 424, 428, 464-465; Mihăescu, Episcopia Romanului, p. 210 -
212.
107
Iorga, Însemnări Iaşi, p. 33 ; Caproşu, Chiaburu, Însemnări, III, p. 225.
108
Eşanu, M-rea Căpriana, p. 395, nr. 11.
109
Corfus, Însemnări de demult, p. 213 ; Mosora, Hanga, Cat. cărţii vechi rom. BCU Cluj,
p. 160; Dima, Cartea rom. veche în Arh. St., p. 205; Caproşu, Chiaburu, Însemnări, IV, p. 47.
110
Mihailovici, Însemnări, p. 36; Balaur, Biserici, p. 19; Caproşu, Chiaburu, Însemnări, III,
p. 263; Mihăescu, Episcopia Romanului, p. 213.
111
Bărnuţiu, Colecţii sătmărene, p. 341; Balaur, Biserici, p. 19; Constantinescu-Iaşi,
Circulaţie, p. 43; Mitric, M-rea Dragomirna, p. 163, nota 5; Caproşu, Chiaburu, Însemnări,
III, p. 261, 262, 263, 264, 319, 327, 384, 502, 568, 575; Ibidem, IV, p. 53, 143, 251, 284;
112
Balaur, Biserici, p. 19; Mitric, M-rea Dragomirna, p. 163, nota 5; Caproşu, Chiaburu,
Însemnări, III, p. 261; Ibidem, IV, p. 248.
(NT); Ruginoasa (NT); Doljeşti (NT); Cîrlig (NT); schitul Lepeşa 113.
114. Vieţile sfinţilor pe luna decembrie (m-rea Neamţ, 1811): ţ. Lăpuşna: Sîngera;
Scoreni, Micăuţi; m-rile Curchi (ţ. Orhei), Dragomirna, Putna, Sf. Ioan cel Nou de la
Suceava; Chilia Intrarea Maicii Domnului; m-rea Căpriana; bis. Sf. Paraschiva (Mitocul
Maicilor) din Iaşi, Sf. Treime din Suceava, Sf. Gheorghe şi Precista Mică din Roman; m-
rile Bogdana, Suceviţa şi Slatina; Borzeşti – Clăcaşi (BC); Caraclău; Oneşti; Ruginoasa
(NT); Bozieni (NT)114.
115. Chiriacodromion (m-rea Neamţ, 1811): Şerbeşti (NT); Chilia Intrarea Maicii
Domnului; Mănăileşti (ţ. Lăpuşna); m-rile Tabăra şi Curchi (ţ. Orhei); Cioc-Meidan (ţ.
Tighina); bis. Sf. Andrei, Sf. Teodori, Sf. Neculai de la Hulboca, Sf. Voievozi–Roşca,
Toma Cozma, 40 de Sfinţi şi Vovidenia din Iaşi, Sf. Voievozi şi Precista Mică din Roman,
Sf. Trei Ierarhi din Bîrlad; Băneşti (SV); Liteni (SV); Mănăstioara (SV); m-rile Bogdana,
Doljeşti (NT), Putna; schiturile Brazi, Hatul, Orgoieştii Noi (VS), Stavnic, Brusturi (SV);
Matieni (BT); Cuci (NT); Hăbăşeşti (NT); Bozieni (NT); Ruginoasa (NT); Poienile Oancei
(NT); Todireni (NT)115.
116. Voroavă de tîlcuire sfinţilor Apostoli (m-rea Neamţ, 1811): Măşcăuţi (ţ. Orhei)116.
117. Vieţile sfinţilor pe luna Ianuarie (m-rea Neamţ, 1812): Bibl. Naţională „Chiril şi
Metodiu”, Sofia (Bulgaria); ţ. Orhei: Ţigăneşti, Curchi, Dereneu; ţ. Lăpuşna: Micăuţi,
Răciula, Scoreni, Suruceni; bis. Sf. Lazăr din Iaşi şi Sf. Voievozi din Fălticeni (SV); m-rile
Bogdana, Căpriana, Dragomirna, Putna, Rîşca, Suceviţa; Ţoleşti (SV), bis. Sf. Gheorghe, Precista
Mare şi Precista Mică din Roman; Giurgeni (NT); Chilii (NT); Doljeşti (NT); Liţa (TL)117.
118. Vieţile sfinţilor pe luna Februarie (m-rea Neamţ, 1812): ţ. Lăpuşna: Micăuţi,
Suruceni; bis. Sf. Ioan cel Nou şi Sf. Treime din Suceava, 40 de Sfinţi din Iaşi, Sf.
Gheorghe şi Precista Mare din Roman; Borzeşti–Clăcaşi (BC); Gioseni (BC); Popeni (BC);
Liteni (SV); m-rile Bogdana, Căpriana, Dragomirna, Rîşca şi Suceviţa; Bîlca; Oneşti;
Plăvălari (SV); Valea Ursului (NT); Rănghileşti 118.
113
Mihailovici, Mărturii, p. 101; idem, Însemnări, p. 5; Balaur, Biserici, p. 20;
Constantinescu-Iaşi, Circulaţie, p. 43; Mitric, M-rea Dragomirna, p. 163; Eşanu, M-rea
Căpriana, p. 395, nr. 11; Caproşu, Chiaburu, Însemnări, III, p. 284-285, 289, 292, 293,
603; Ibidem, IV, p. 8, 53, 287, 284; Mihăescu, Episcopia Romanului, p. 225 - 226.
114
Balaur, Biserici, p. 20; Constantinescu-Iaşi, Circulaţie, p. 43; Mitric, op. cit., p. 163;
Eşanu, op. cit., p. 396; Caproşu, Chiaburu, Însemnări, III, p. 289, 371, 384, 410, 432, 435,
475, 402; Ibidem, IV, p. 189, 199, 284, 297, 516; Mihăescu, op. cit., p. 226 - 227.
115
Iorga, Inscripţii din bis. României, vol. II, p. 228; Balaur, Biserici, p. 19; Mihailovici,
Însemnări, p. 14; Constantinescu-Iaşi, Circulaţie, p. 43 ; Caproşu, Chiaburu, Însemnări, III,
p. 287, 289, 291-292, 313, 316-318, 343, 377, 428, 435, 531, 550; Ibidem, IV, p. 43, 105;
116
Netrecută în BRV, vol. III-IV; Constantinescu-Iaşi, Circulaţie, p. 43.
117
Constantinescu-Iaşi, Circulaţie, p. 44; Mihailovici, Însemnări, p. 18; Balaur, Biserici, p.
20; Mitric, M-rea Dragomirna, p. 163; Eşanu, op. cit., p. 396; Caproşu, Chiaburu,
Însemnări, III, p. 311, 318, 376, 603; Ibidem, IV, p. 53, 297, 491; Mihăescu, op. cit., p. 229 - 230.
118
Balaur, Biserici, p. 20; Mitric, M-rea Dragomirna, p. 163; Eşanu, M-rea Căpriana, p.
397, nr. 15; Caproşu, Chiaburu, Însemnări, III, p. 308, 311, 316, 319, 384, 614 ; Ibidem, IV,
37, 74, 93, 146, 284, 288, 370; Mihăescu, Episcopia Romanului, p. 230 – 231.
ANEXE 425
119. Vieţile sfinţilor pe luna Aprilie (m-rea Neamţ, 1812): Curchi (ţ. Orhei); ţ. Lăpuşna:
Micăuţi, Scoreni, Suruceni; m-rile Bogdana, Căpriana, Dragomirna şi Suceviţa; bis. Sf.
Dumitru Misai, Sf. Ştefan, Sf. Voievozi-Roşca şi Sf. Nicolae Domnesc din Iaşi, Sf.
Gheorghe, Precista Mare şi Sf. Nicolae din Roman; Muncelul de Jos (NT); Horia (NT);
Nicoreşti (GL); Lămăşeni (SV)119.
120. Vieţile sfinţilor pe luna mai (m-rea Neamţ, 1812): m-rea Curchi (ţ. Orhei); ţ.
Lăpuşna: Micăuţi, Scoreni, Suruceni; m-rile Bogdana, Dragomirna şi Suceviţa; bis. Sf.
Gheorghe şi Precista Mare din Roman; Nicoreşti (GL); Horia (NT)120.
121. Vieţile Sfinţilor pe luna Martie (m-rea Neamţ, 1813): ţ. Lăpuşna: Scoreni, Suruceni;
m-rile Bogdana, Căpriana, Dragomirna şi Suceviţa; bis. Sf. Treime din Suceava şi Sf.
Dumitru Misai din Iaşi, Sf. Gheorghe, Precista Mare şi Precista Mică din Roman; Giurgeni
(NT); Doljeşti (NT); schitul Buda (BC)121.
122. Vieţile sfinţilor pe luna Mai (M-rea Neamţ, 1813): bis. Sf. Treime din Suceava;
m-rile Dragomirna, Suceviţa şi Sf. Ioan cel Nou de la Suceava; Paraclisul Paşcanu şi bis.
Sf. Lazăr din Iaşi; Caraclău; Oneşti; Micăuţi 122.
123. Vieţile sfinţilor pe luna Iunie (M-rea Neamţ, 1813): bis. Sf. Treime din Suceava,
Paraclisul Mitropoliei, Sf. Nicolae Domnesc şi Lozonschi din Iaşi, Sf. Gheorghe din
Roman; Epureni (VS); Liteni (SV); m-rea Curchi (ţ. Orhei); ţ. Lăpuşna: Micăuţi, Scoreni,
Suruceni; Caraclău, Oneşti, schitul Brazi, m-rile Bogdana, Bisericani, Dragomirna,
Suceviţa; Nicoreşti (GL); Hăbăşeşti (NT); Doljeşti (NT)123.
124. Andronache Donici, Adunare din împărăteştile pravile (Iaşi, 1814): bibl. „Elenka şi
Kiril Avramov”, Svistov (Bulgaria); Ştiubieni (BT); m-rile Bogdana şi Slatina; Negreşti
(VS); bis. Vovidenia din Bîrlad; Episcopiile Romanului şi a Huşului 124.
125. Urmare întru prea sfînta Duminecă a Paştilui (Iaşi, 1814): bis. Sf. Vasile, Sf. Andrei
şi Banu din Iaşi, Sf. Haralambie şi Mina din Bîrlad; m-rea Curchi (ţ. Orhei); Leorda (BT);
Udeşti (SV); schitul Pîrveşti (VS); Episcopia Romanului 125.
126. Aghiazmatarul mic (Iaşi, 1814): Gliţeni; Hîrbovăţ (ţ. Orhei); bis. Sf. Ilie şi
Rîşcanovca din Chişinău, Sf. Nicolai cel Sărac, Tălpălari şi Sf. Voievozi-Roşca din Iaşi;
Huşi (VS); Episcopia Romanului 126.
119
Constantinescu-Iaşi, Circulaţie, p. 44; Balaur, Biserici, p. 20 ; Mitric, M-rea
Dragomirna, p. 163; Eşanu, M-rea Căpriana, p. 399, nr. 17; Caproşu, Chiaburu, Însemnări,
IV, p. 53, 330, 335, 349, 357, 361, 417 ; Mihăescu, Episcopia Romanului, p. 234 - 235.
120
Mihăescu, op. cit., p. 235 – 236; Caproşu, Chiaburu, op. cit., IV, p. 53, 297.
121
Ibidem, p. 233 - 234; Ibidem, III, p. 308, 326, 621; Ibidem, IV, p. 297.
122
Caproşu, Chiaburu, Însemnări, III, p. 325, 326, 385, 447, 637 ; Ibidem, IV, p. 53, 106,
297, 327, 471.
123
Ibidem, III, p. 325, 326, 341, 376, 544, 550; Ibidem, IV, p. 4, 53, 71, 219, 233, 285, 291;
Mihăescu, op. cit., p. 236 - 237.
124
Cândea, Mărturii rom. peste hotare, p. 201; Caproşu, Chiaburu, Însemnări, III, p. 348,
350, 630; Ibidem, IV, p. 221, 361, 392, 419 ; Mihăescu, op. cit., p. 238 - 239.
125
Constantinescu-Iaşi, Circulaţie, p. 44; Pamfile, Însemnări, p. 92; Caproşu, Chiaburu,
Însemnări, III, p. 355, 357; Ibidem, IV, p. 74; Mihăescu, Episcopia Romanului, p. 241.
126
Ibidem; Iorga, Însemnări Iaşi, p. 77; Mihailovici, Însemnări, p. 51; Caproşu, Chiaburu,
Însemnări, III, p. 346, 379, 382; Mihăescu, Episcopia Romanului, p. 237.
127. Scara părintelui Ioan egumenul Sinaiului (m-rea Neamţ, 1814): m-rile Curchi,
Tabăra (ţ. Orhei), Căpriana, Bogdana, Slatina; schiturile Szgura, Pocrov (NT); Văleni-
Stînişoara (SV); Giurgeni (NT); Episcopia Romanului 127.
128. Vieţile Sfinţilor pe luna iulie (m-rea Neamţ, 1814): m-rea Curchi (ţ. Orhei); ţ.
Lăpuşna; Scoreni, Suruceni, Micăuţi; m-rile Bogdana, Dragomirna, Putna, Rîşca, Suceviţa
şi Sf. Ioan cel Nou de la Suceava; schitul Brazi; Liteni (SV); bis. Sf. Paraschiva (Mitocul
Maicilor) din Iaşi şi Sf. Treime din Suceava, Sf. Gheorghe şi Precista Mică din Roman;
Nicoreşti (GL); Doljeşti (NT); Horia (NT); Botoşani; Huşi (VS)128.
129. Augustin episcopul, Checragarion (m-rea Neamţ, 1814): bis. Nicoriţă şi Sf. Nicolae-
Ciurchi din Iaşi; Bolţun (ţ. Lăpuşna); m-rile Tabăra (ţ. Orhei), Doljeşti (SV), Rîşca, Socola
(IS) şi Suceviţa; Cupşeni129.
130. Rasoforul (m-rea Neamţ, 1814): Chilia Intrarea Maicii Domnului de pe moşia m-rii
Dionisiu, de la Muntele Athos; m-rea Cernica130.
131. Vieţile Sfinţilor pe luna August (m-rea Neamţ, 1815): ţ. Lăpuşna: Scoreni, Suruceni,
Micăuţi; m-rile Bogdana, Dragomirna, Putna, Suceviţa, Rîşca şi Vorona (BT); bis. Sf.
Gheorghe din Piatra Neamţ (NT), Sf. Mihail şi Gavril din Fălticeni (SV), Sf. Paraschiva
(Mitocul Maicilor), Sf. Nicolae Domnesc şi Sf. Lazăr din Iaşi, Sf. Treime din Suceava, Sf.
Gheorghe din Roman; Gura Bicazului (NT); Cîrnu; schitul Durău; Huşi (VS)131.
132. Bucoavnă (Chişinău, 1815): Bibl. naţ. „Chiril şi Metodiu”, Sofia (Bulgaria); m-rea
Dragomirna 132.
133. Alegere din toată Psaltirea (m-rea Neamţ, 1815): m-rea Noul Neamţ (ţ. Tighina)133.
134. Cel mare şi cel îngeresc chip (m-rea Neamţ, 1815): m-rea Curchi (ţ. Orhei); Răciula
(ţ. Lăpuşna)134.
135. Cele 9 cîntări din Psaltire (Iaşi, 1815): Curteşti (BT); bis. Sf. Dimitrie–Balş, Sf.
Nicolai cel Sărac, Sf. Nicolae Domnesc şi Paraclisul Mitropoliei din Iaşi; Burdujeni (SV);
Holda (SV); Moldoveni (NT); Deleni (IS); m-rile Bogdana, Văratec, Vorona; Hociungi
127
Constantinescu-Iaşi, Circulaţie, p. 45; Bobulescu, Pocrov, p. 58; Mihailovici, Însemnări,
p. 14; Eşanu, M-rea Căpriana, p. 400, nr. 18; Caproşu, Chiaburu, Însemnări, III, p. 343,
348, 350; Mihăescu, Episcopia Romanului, p. 240 -241.
128
Constantinescu-Iaşi, Circulaţie, p. 45; Balaur, Biserici, p. 20; Mitric, M-rea
Dragomirna, p. 163, nota 5; Caproşu, Chiaburu, Însemnări, III, p. 350, 351, 361, 385, 602,
614; Ibidem, IV, p. 296; Mihăescu, Episcopia Romanului, p. 242.
129
Iorga, Însemnări Iaşi, p. 33; Mihailovici, Însemnări, p. 14 ; Dima ş. a., Cartea rom.
veche în Arh. St., p. 231; Cartea rom. veche în BCU Bucureşti, p. 154;Caproşu, Chiaburu,
Însemnări, IV, p. 473, 485; Mihăescu, Episcopia Romanului, p. 237.
130
Mihailovici, Mărturii, p. 101; Caproşu, Chiaburu, Însemnări, III, p. 362.
131
Balaur, Biserici, p. 20; Mitric, M-rea Dragomirna, p. 163; Caproşu, Chiaburu, op. cit.,
III, p. 358, 366, 368, 373, 607, 614; Ibidem, IV, p. 11, 119, 160, 162, 285; Mihăescu, op.
cit., p. 245.
132
Cândea, Mărturii rom. peste hotare, p. 176; Mitric, op. cit., p. 163, nota 5.
133
Constantinescu- Iaşi, Circulaţie, p. 45.
134
Ibidem.
ANEXE 427
(NT); Giurgeni (NT); Roşiori (NT)135.

136. Orînduială pentru schima monahicească (m-rea Neamţ, 1815): m-rea Curchi (ţ.
Orhei); Răciula (ţ. Lăpuşna); chilia Serafim a m-rii Dionisiu de la Muntele Athos; Vadu
Vechi; m-rea Bogdana136.
137. Liturghie (Chişinău, 1815): bis. Rîşcanu, m-rea Hirova; Chişinău; Moleşti; ţ. Hotin:
Clişcăuţi, Rotunda; ţ. Bălţi: Albineţ, Brătuşeni, Sîneşti, Scumpia, Costeşti, Năpădeni,
Teşcureni, Cucioaia; ţ. Orhei: Bogzeşti, Cămincea, Mateuţi, Cinişcăuţi, Ohrincea, Cruglic,
Işnovăţ, Rîşcova; Tibirica; Dereneu; Hogineşti; Cornova, Hîrbovăţ, m-rile Curchi şi
Hîrjauca, Paşcani, Rădeni; ţ. Lăpuşna: Bălăureşti, Bărăşti, Bubueci, Ciuteşti, Cojuşna,
Drăguşenii Noi, Drăsliceni, Fundu-Galbenii, Heciu Vechi, Lozova, Pojoreni, Sadova,
Tuzora, Răciula, Sîngera, Gîrlele, Dănceni, Nimoreni, Băcioi, Rezeni, Horăşti, Budeşti,
Condriţa, Drăguşenii Vechi, Dahnovici, Văsieni, Hănceşti, Sireţi, Volcineţi, Buda, Ialoveni,
Buteni, Recea; Călăraşi–Tîrg, Truşeni; ţ. Tighina: Cioc-Meidan, Catedrala; ţ. Ismail: Erdecburnu;
ţ. Cetatea Albă: Răscăieţi; ţ. Soroca: Izvoare, Bujorovca, Căinarii Vechi; chilia Intrarea
Maicii Domnului de pe moşia m-rii Dionisiu; m-rea Căpriana; Todireşti; Mihălăşani137.
138. Molebnic (Chişinău, 1815): Leuşeni; Scăieni; ţ. Bălţi: Albineţ, Bisericani, Brătuşeni,
Scumpia, Costeşti, Năpădeni, Pîrliţi, Balotin, Cucioaia; ţ. Orhei: Bogzeşti, Mateuţi,
Cornova, Rîşcova, Ţigăneşti, Hîrbovăţ, Dereneu, Teleneşti–Tîrg, m-rile Curchi, Hîrjauca,
Meleşeni, Rădeni; bis. Răşcanu, Sf. Haralambie şi Toţi Sfinţii din Chişinău; ţ. Lăpuşna:
Bălăneşti, Brătuleni, Ghidighiş, Pojoreni, Străşeni, Goiani, Dănceni, Rezeni, Condriţa,
Drăguşenii Vechi, Căpriana, Călăraşi–Tîrg, Truşeni, m-rea Hirova, Chişinău; Vadul lui Isac
(ţ. Cahul); Răscăieţi (ţ. Cetatea Albă); ţ. Soroca: Chilia Intrarea Maicii Domnului; Izvoare;
Bîrnova (ţ. Hotin)138.
139. Evghenie Vulgaris, Adoleshia filotheos, vol. I-V (Iaşi, 1815-1819): Bibl. naţională
„Chiril şi Metodiu”, Sofia (Bulgaria); Ianculeşti (SM); bis. Sf. Vasile din Tătăraşi şi Sf.
Nicolae Domnesc din Iaşi; schiturile Brazi (VN), Golgotha, Moşinoaiele (VN), Pocrov
(NT); Episcopia Romanului; m-rea Bogdana; Tîrnauca139.
135
Iorga, Inscripţii, II, p. 106; Caproşu, Chiaburu, Însemnări, III, p. 366, 367, 391, 412,
431, 534, 540; Mihăescu, Episcopia Romanului, p. 244 - 245.
136
Iorga, Inscripţii, II, p. 106; Cândea, Mărturii rom. peste hotare, p. 452; Mihăescu, op.
cit., p. 243.
137
Constantinescu-Iaşi, Circulaţie, p. 45; Mihailovici, Însemnări, p. 9, 16-18, 22-23, 28, 30,
34, 36, 41-42, 46-48, 50; idem, Mărturii, p. 101; Eşanu, M-rea Căpriana, p. 400, nr. 19;
Caproşu, Chiaburu, Însemnări, III, p. 354, 364, 370-372, 377, 379, 400, 409, 421, 497, 617,
635; Ibidem, IV, p. 54, 154, 505.
138
David, Tipărituri rom. în Basarabia, p. 24-26; Constantinescu-Iaşi, Circulaţie, p. 45;
idem, Tipărituri vechi rom. necunoscute, p. 8-10; Mihailovici, Însemnări, p. 10, 16-17, 20,
22, 26, 29, 30, 32, 35, 41-44, 47-48; idem, Mărturii, p. 101; Caproşu, Chiaburu, Însemnări,
III, p. 327, 352, 368, 372, 389, 445, 526.
139
Bobulescu, Pocrov, p. 57; Bărnuţiu, Colecţii sătmărene, p. 344; Caproşu, Chiaburu,
Însemnări, III, p. 341, 367, 368, 463, 520, 599; Ibidem, IV, p. 281, 418; Mihăescu,
140. Psaltire (m-rea Neamţ, 1816): m-rile Hîrbovăţ şi Dobruşa (ţ. Soroca)140.
141. Octoih de pavecerniţă (m-rea Neamţ, 1816): bis. Sf. Paraschiva de Sus, Sf. Treime,
Sf. Dumitru-Balş, Vulpe şi Aron-vodă din Iaşi, Precupeţii Noi din Bucureşti, Sf. Gheorghe
şi Precista mare din Roman; schiturile Cheia (PH), Nifon, Chilia Intrarea Maicii Domnului
de pe moşia m-rii Dionisiu; m-rile Hîrjauca şi Hirova, Noul Neamţ, Dobruşa (ţ. Soroca),
Bogdana, Rîşca, Sf. Ioan cel Nou de la Suceava şi Putna; Sîrbi (VS); Grajduri (VS);
Oniceni (NT); Doljeşti (NT); Băneşti; Chişinău 141.
142. Triod (Iaşi, 1816): bis. Sf. Ioan din Beilic şi Nicoriţă din Iaşi; Lungani (IS)142.
143. Tipicon (Iaşi, 1816): bis. Sf. Ioan şi Sf. Nicolae-Bordeie din Piatra Neamţ (NT),
Vulpe, Sf. Treime, Sf. Dumitru-Balş, Sf. Ilie, Aron-vodă, Sf. Paraschiva (Mitocul
Maicilor), Nicoriţă, Sf. Atanasie şi Chiril, Buna Vestire, Dancu, Sf. Ilie, Sf. Nicolae de pe
şuşă, Sf. Vasile din Tătăraşi, Sf. Teodori, Talpalari, Sf. Voievozi–Rufeni din Iaşi, Sf.
Dumitru şi Sf. Nicolae din Suceava, Sf. Neculai Tuchilă din Bîrlad (VS), Sf. Voievozi
Mihail şi Gavril din Galaţi; m-rile Dobrovăţ (IS), Căpriana, Floreşti (VS), Horaiţa (NT),
Bărboi, Galata şi Sf. Ioan Zlataust din Iaşi, Bogdana, Dragomirna, Rîşca, Suceviţa, Hirova
(ţ. Lăpuşna); schitul Cheia (PH); Botoşana (SV); Băneşti (SV); Corocăieşti (SV);
Dumbrăviţa (SV); Hîrtop (SV); Lămăşeni (SV); Pătrăuţi (SV); Şoldăneşti–Fălticeni (SV);
Terebleşti (SV); Ţoleşti (SV); Angheleşti; Roşiori (BT); Doljeşti (NT), Nicoreşti (GL);
Chişinău; Coloniţa (ţ. Lăpuşna); Novaci (ţ. Lăpuşna); Crucea (IS); Uricani (IS); Lungani
(IS); Albeşti; Spătăreşti 143.
144. Catehisis (Chişinău, 1816): ţ. Orhei: m-rile Hîrjauca; Curchi; Tibirica144.
145. Molebnic (Chişinău, 1816): Galaţi (GL); bis. Mazarachi din Chişinău şi Vovidenia
din Bîrlad (VS); Cioc Meidan (ţ. Tighina); Slobozia Mare (ţ. Ismail); ţ. Orhei; m-rea
Tabăra; Rădeni; ţ. Lăpuşna: Buda, Călăraşi, Lohăneşti, Recea, Sadova, Tuzora, Vărzăreştii
Noi; Chilia Serafim a m-rii Dionisiu de la Muntele Athos; m-rea Căpriana; Camincea145.
146. Tedeum în ziua Crăciunului (Chişinău, 1816): ţ. Orhei: Izbişte; Ohrincea; Măşcăuţi;
m-rea Frumoasa146.
140
Mihailovici, Însemnări, p. 6 ; Caproşu, Chiaburu, Însemnări, III, p. 393, 528.
141
Iorga, Însemnări Iaşi, p. 4, 6, 11, 16, 71; idem, Inscripţii din bis. României, II, p. 249;
Bobulescu, Vieţi de zugravi, p. 38; Mihailovici, Însemnări, p. 10, 16-17, 51; idem,
Mărturii, p. 101; Vasile, Fondul de cărţi de la m-rea Noul Neamţ, p. 106; Caproşu, Chiaburu,
Însemnări, III, p. 385, 391, 424, 634; Ibidem, IV, 315, 385; Mihăescu, op. cit., p. 246 -247.
142
Iorga, Inscripţii din bis. României, vol. II, p. 288; idem, Însemnări Iaşi, p. 21, 33.
143
Iorga, Inscripţii din bis. României, II, p. 25, 128, 211, 249, 290, 300; idem, Însemnări
Iaşi, p. 4, 6, 11, 16, 71; Balaur, Biserici, p. 20; Mitric, M-rea Dragomirna, p. 163; Mosora,
Hanga, Cat. cărţii vechi rom. BCU Cluj, p. 189; Kirileanu, Bis. lui Ştefan cel Mare, p. 5;
TC, An II (1916), nr. 2, p. 29; Eşanu, op. cit., p. 402; Caproşu, Chiaburu, Însemnări, III, p.
387-388, 392-398, 414, 458, 541, 559, 567, 594, 628; Ibidem, IV, p. 14, 122, 240, 248, 277,
280, 320, 335, 345, 387, 423, 427, 458; Mihăescu, Episcopia Romanului, p. 248.
144
145
Ibidem, p. 30, 46; David, Tipărituri rom. în Basarabia, p. 28-29; Eşanu, M-rea
Căpriana, p. 401; Caproşu, Chiaburu, Însemnări, III, p. 399; Ibidem, IV, p. 55, 102, 140, 326.
146
David, op. cit., p. 30.
ANEXE 429
147. Apologhia (m-rea Neamţ, 1816): Dereneu (ţ. Orhei)147.

148. Arătare sau adunare pre scurt a dumnezeieştilor dogme (m-rea Neamţ, 1816):
Hăbăşeşti (NT); bis. Precista Mare din Roman; m-rea Bogdana148.
149. Întrebătoare răspunsuri (m-rea Neamţ, 1816): m-rea Slatina149.
150. Mielul de aur (Iaşi, 1816) : Scobinţeni150.
151. Nichifor Callist Xantopulul, Tălcuire pre scurt... la antifoanele celor opt glasuri (m-
rea Neamţ, 1817): Biserica Albă din Iaşi; Focşani (VN); Udeşti (SV)151.
152. Psaltire (Iaşi, 1817): bis. Sf. Nicolae de la Socola, Sf. Atanasie şi Chiril şi m-rea Golia
din Iaşi; m-rile Curchi şi Hîrbovăţ (ţ. Orhei); Condriţa (ţ. Lăpuşna); m-rea Hirova,
Chişinău; Argira (SV); Baia (SV); bis. Naşterea Maicii Domnului din Cîmpulung
Moldovenesc (SV), Sf. Paraschiva din Botoşani; Porceşti (NT); Moldoveni (NT); Ruptura
(azi Izvoarele) (NT); Sineşti (IS); m-rile Bogdana, Secu; Lieşti; Poiana 152.
153. Psaltire (m-rea Neamţ, 1817): ţ. Lăpuşna: Nemţeni, Novaci, Truşeni; bis. Curelari,
Prapadoamna Paraschiva, Sf. Andrei şi Sf. Nicolae-Ciurchi din Iaşi; Stroieşti (SV); Valea
Glodului (SV); Vaşcăuţi (SV); schitul Brazi; Suraia (VN), Episcopia Huşilor; Luţca (NT);
Roşiori (NT); m-rile Doljeşti (NT); Slatina şi Bogdana 153.
154. Ceasoslov (Iaşi, 1817): Hociungi (NT): bis. Buna Vestire din Chişinău, Sf. Ioan din
Bacău şi din Huşi, Precista Mică din Roman; Săuceşti (BC); schiturile Brazi, Moşinoaiele
(VN), Nechit (NT); Trifeşti (NT); Chilii (NT); Cîrlig (NT); Dulceşti (NT); Izvoarele (NT);
m-rile Bogdana, Neamţ, Pîngăraţi, Rarău; Călineşti-Vasilache (SV); Focşani (VN); Ţifeşti
(VN); Bubueci (j. Lăpuşna) 154.
155. Ceaslov (Chişinău, 1817): ţ. Bălţi: bis. Sf. Nicolae din Bălţi, Albineţ, Mileşti; ţ. Orhei:
Işnovăţ, Cruglic, m-rea Ţigăneşti, Rădeni; bis. Buna Vestire, Sf. Ilie şi Sf. Haralambie din
Chişinău, Sf. Ilie din Suceava, Sf. Ioan Zlataust şi Tuturor Sfinţilor (Banu) din Iaşi; Muzeul
SIAB din Chişinău; ţ. Lăpuşna: Bălăneşti, Ciorăşti, Lozova, Negreşti, Stolniceni, Goiani,
Buda, Fundu-Galbenii, Hînceşti, Vadul lui Vodă, Ialoveni, Căpriana, Călăraşi–Tîrg,
Truşeni, Bubueci, Coloniţa, Costeşti, Malcoci, Pănăşeşti, Răzeni, Seliştea Tuzorei,
Tătărăşti, Vorniceni, Sălcuţa, Erdecburnu (ţ. Ismail); Răscăieţi (ţ. Cetatea Albă); ţ. Bălţi:
Balotin, Bisericani; m-rile Barnovschi din Iaşi, Hirova (ţ. Bălţi), Dragomirna; Călineşti-
147
148
Mihăescu, Episcopia Romanului, p. 245 – 246.
149
150
Dima ş. a., Cartea rom. veche în Arh. St., p. 245.
151
152
Constantinescu-Iaşi, Circulaţie, p. 45-46; Mihailovici, Însemnări, p. 16-17, 51; Iorga,
Inscripţii din bis. României, vol. II, p. 238; Caproşu, Chiaburu, Însemnări, III, p. 406, 418, 445,
448, 454-455, 478, 553, 560, 577; 585, 628-629; Ibidem, IV, p. 30; Mihăescu, op. cit., p. 254.
153
Balaur, Biserici, p. 21; Caproşu, Chiaburu, Însemnări, III, p. 404, 414, 456; Ibidem, IV,
p. 146, 174, 217, 242, 381, 485; Mihăescu, Episcopia Romanului, p. 254 -256.
154
Mihăescu, op. cit., p. 250 – 251; Caproşu, Chiaburu, Însemnări, III, p. 423, 437, 448, 530;
Ibidem, IV, p. 24.
Vasilache (SV); schitul Moşinoaiele (VN); Dealu Nou (BC), Trifeşti (NT)155.
156. Adunarea cuvintelor pentru ascultare şi Viaţa stareţului Paisie de la Neamţ (m-rea
Neamţ, 1817): m-rea Curchi (ţ. Orhei)156.
157. Minei (Chişinău, 1817): Cămincea (ţ. Orhei); bis. Ciuflea, Sf. Haralambie din
Chişinău157.
158. Urmarea cîntării de rugăciune (Chişinău, 1817): Recea (ţ. Lăpuşna)158.
159. Tipic (Chişinău, 1817): Horăşti (ţ. Lăpuşna)159.
160. Rînduiala panihidei (Chişinău, 1817): ţ. Orhei: m-rea Hîrjauca, Ohrincea; ţ. Bălţi:
Albineţ; ţ. Lăpuşna: Gîrlele, Băcioi, Dahnovici, Drăguşenii Noi, Nisporenii de Jos,
Suruceni, Ulmu, Vorniceni, Hogineşti; ţ. Orhei: Meleşeni, Rădeni160.
161. Slujba Sf. Parascheva din Epivat (Iaşi, 1817): schitul Karyai de la Muntele Athos161.
162. Didascalia (Iaşi, 1817): bibl. municipală din Kozanis, Grecia162.
163. Neofit Monahul, Înfruntarea jidovilor (Iaşi, 1818): m-rea Rila (Bulgaria); bibl.
„Elenka şi Kiril Avramov”, Svistov (Bulgaria); bibl. municipală din Kozanis (Grecia)163.
164. Dimitrie P. Gobdelas, Elemente aritmetice (Iaşi, 1818): bibl. Acad. Bulgare de Ştiinţe164.
165. Octoih (m-rea Neamţ, Iaşi ??, 1818): m-rea Noul Neamţ; bis. Sf. Nicolae de pe şuşă
din Iaşi, Sf. Gheorghe din Piatra Neamţ; m-rea Pîngăraţi; Stejarul; Giurgeşti; Valea
Glodului (SV), Şerbeşti (NT)165.
166. Catehisis (Iaşi, 1818): Chilia Intrarea Maicii Domnului şi schitul Sf. Andrei (Sarai) de
la Muntele Athos; m-rea Bogdana; Episcopia Romanului; Tecuci (GL), Pînceşti (NT)166.
167. Liturghie (Iaşi, 1818): bis. Ziua Crucii, Sf. Atanasie din Copou, Sf. Nicolae de la
Copou, Dancu, Moara de Vînt, Sf. Treime, Sf. Nicolai cel Sărac, Sf. Dimitrie Balş, Sf.
Haralambie, Sf. Voievozi-Roşca şi Paraclisul Mitropoliei din Iaşi, Sf. Ioan din Piatra
Neamţ; Sf. Voievozi din Fălticeni (SV), Sf. Dumitru din Suceava; m-rile Bogdana,
155
Constantinescu-Iaşi, Circulaţie, p. 45-46; idem, Necunoscute, p. 12; David, op. cit. p.
31-33; Mihailovici, Însemnări, p. 17, 29-30 43-44, 47-48; Balaur, Biserici, p. 21; Mitric, M-
rea Dragomirna, p. 163; Caproşu, Chiaburu, Însemnări, III, p. 400, 414, 417-420, 423, 437,
445, 448-449, 473, 490, 495, 616; Ibidem, IV, p. 164, 319, 322; Mihăescu, op. cit., p. 249.
156
Constantinescu-Iaşi, Circulaţie, p. 45-46.
157
Ibidem.
158
Ibidem, p. 46.
159
Ibidem, p. 45-46.
160
Mihailovici, Însemnări, p. 10, 30, 35-36; David, Tipărituri rom. în Basarabia, p. 34-36;
Constantinescu-Iaşi, Necunoscute, p. 14; Caproşu, Chiaburu, Însemnări, III, p. 424, 425,
515, 641.
161
Cândea, Mărturii rom. peste hotare, p. 449.
162
Ibidem, p. 564.
163
Ibidem, p. 144, 201, 564.
164
Ibidem, p. 144, 201, 564.
165
Vasile, Fondul de cărţi de la m-rea Noul Neamţ, p. 107 ; Caproşu, Chiaburu, Însemnări,
III, p. 527; Ibidem, IV, p. 25, 144 ; Corfus, Însemnări de demult, p. 218 - 219.
166
Mihailovici, Însemnări, p. 101 ; Mihăescu, Episcopia Romanului, p. 256 – 257 ;
ANEXE 431
Cordăreni (BT), Golia, Sf. Sava şi Galata din Iaşi, Zbereni; Arhira (SV); Băneşti (SV);
Capu Cîmpului (SV); Dolhasca (SV); Hîrtop (SV); Rădăşeni (SV); Zvoriştea (BT); Şerbeşti
(NT); mitropolia din Chişinău; m-rea Hîrjauca (ţ. Orhei); Chilia Serafim a m-rii Dionisiu de
la Muntele Athos; Moleşti; Botoşani; Curteşti (BT); Hilişău (BT); Prilipca (BT); Răuseni
(BT); Stînca (BT); Schitul Hadîmbu (IS); Sticlărie (IS); Pietrărie (IS); Dealul lui Păun (IS);
Prisăcani (IS); Păngărăscior (NT), Şerbeşti (NT); Crucea (SV); Grigoreşti (SV); Poiana (SV);
Horodnic de Jos (SV); Grumăzeşti (NT); Văratec (NT); Episcopia Huşului; Epureni (VS)167.
168. Evanghelie (m-rea Neamţ, 1818): m-rea Curchi (ţ. Orhei)168.
169. Efrem Sirul, Cuvinte şi învăţături (m-rea Neamţ, 1818-1823), 3 vol.: m-rile
Ţigăneşti, Curchi (ţ. Orhei), Noul Neamţ, Bogdana, Slatina şi Suceviţa; bis. Sf. Spiridon din
Bîrlad, Sf. Lazăr şi Talpalari din Iaşi, Sf. Gheorghe din Roman; Dărmăneşti (SV); schiturile
Orgoieştii Noi (VS), Bogdăneşti, Brazi (VN), Moşinoaiele (VN) şi Preuteşti; Brăteanu (NT)169.
170. Psaltire (Chişinău, 1818): m-rile Barnovschi şi Sf. Sava din Iaşi; Balotin (ţ. Bălţi);
Costeşti (ţ. Hotin); ţ. Orhei: Măşcăuţi, Teleneşti-Tîrg, Hogineşti, m-rea Hîrbovăţ, Rădeni; ţ.
Lăpuşna: Dahnovici, Lozova, Truşeni; ţ. Soroca: Vozdu; Chilia Intrarea Maicii Domnului,
schitul Sf. Andrei de la Muntele Athos; m-rea Hirova; Fălticeni (SV); Hudeştii Mari170.
171. Rînduiala Panihidei (Chişinău, 1818): ţ. Orhei: Bogzeşti, Cineşeuţi; j. Lăpuşna:
Bubueci171.
172. Scopul Societăţii Biblice (Chişinău, 1818): Curluceni, m-rea Răciula (ţ. Lăpuşna) 172.
173. Noul Testament (m-rea Neamţ, 1818): Chilia Intrarea Maicii Domnului de pe moşia
m-rii Dionisiu; m-rea Caşin; Holda (SV); schiturile Brazi (VN), Buluc (VN); bis. Sf.
Nicolae şi Precista Mică din Roman173.
174. Agatanghel Ieronim, Hrismos adecă prorocie (Iaşi, 1818): Vama (SV); schitul
Giurgeni174.
175. Adunare de cîteva rugăciuni (Iaşi, 1819): bis. Tălpălari, Vovidenia din Iaşi; Episcopia
Huşului175.
167
Ibidem, p. 10; Iorga, Însemnări Iaşi, p. 12, 36; idem, Inscripţii din bis. României, vol. II,
p. 106, p. 107, 228, 238, 290, 292, 300; Kirileanu, Bis. lui Ştefan cel Mare, p. 5, 10; Cândea, op.
cit., p. 453 ; Caproşu, Chiaburu, Însemnări, III, p. 440-444, 508, 529, 534, 545, 551, 555, 574,
583, 608, 630, 637 ; Ibidem, IV, p. 9, 22, 57, 89, 120, 372, 500 ; Mihăescu, op. cit., p. 257.
168
Constantinescu-Iaşi, Circulaţie, p. 45-46.
169
Ibidem; Mihailovici, Însemnări, p. 51; Balaur, Biserici, p. 21; Caproşu, Chiaburu,
Însemnări, III, p. 442, 463, 548, 583, 595; Ibidem, IV, p. 183, 374, 472, 513; Mihăescu, op.
cit., p. 258 - 259.
170
David, op. cit., p. 37-39; Mihailovici, Mărturii, p. 16-17, 43, 101; idem, Însemnări, p. 6,
26, 36, 48; Cândea, op. cit., p. 546; Corfus, Însemnări de demult, p. 216-217, 227; Caproşu,
Chiaburu, Însemnări, IV, p. 197, 205, 326, 352, 432, 482.
171
Constantinescu-Iaşi, Circulaţie, p. 45-46 ; Caproşu, Chiaburu, Însemnări, III, p. 448.
172
David, op. cit., p. 40 ; Caproşu, Chiaburu, Însemnări, III, p. 465.
173
Mihailovici, Mărturii, p. 101; Caproşu, Chiaburu, Însemnări, III, p. 441; Ibidem, IV, p.
289; Mihăescu, Episcopia Romanului, p. 260 - 261.
174
175
Iorga, Însemnări Iaşi, p. 77; idem, Inscripţii din bis. României, vol. II, p. 189 ;
Mihăescu, Episcopia Romanului, p. 261 ; Caproşu, Chiaburu, Însemnări, IV, p. 40.
176. Focillon, Dialoguri (Iaşi, 1819): Bibl. Naţ. „Chiril şi Metodiu”, Sofia; Bibl. „Elenka şi
Kiril Avramov”, Svistov (Bulgaria)176.
177. Carte folositoare de suflet (Iaşi, 1819): muzeul din Chişinău; bis. Sf. Spiridon din Iaşi
şi Sf. Trei Ierarhi din Bîrlad; m-rile Bogdana, Sf. Ioan cel Nou de la Suceava şi Vorona
(BT); Crăteşti; Ipoteşti (BT), Răcăuţi ; Broşteni (NT); Vaslui, Tupilaţii din Deal (NT),
Săcuieni (NT), Hîrlău (IS); Botoşani, Ruginoasa (NT), Căueşti; Silişte; Dolheşti; Rîpile177.
178. Liturghie (Chişinău, 1819): ţ. Hotin: Clişcăuţi, Rotunda, Albineţ, Brătuleni, Sineşti,
Scumpia; ţ. Bălţi: Costeşti, Tescureni, Bogzeşti; ţ. Orhei: Camincea, Mateuţi, Cinişeuţi,
Ohrincea, Cruhlic, Oneşti, Işnovăţ, Rîşcova, Cornova, Hîrbovăţ, m-rile Hirova şi Curchi; ţ.
Lăpuşna: Răciula, Sîngera, Condriţa, Gîrlele, Dănceni, Nimoreni, Fundu-Galbina, Băcioi,
Rezeni, Horăşti, Budeşti, Căpriana, Suruceni, Hîncu, Drăguşenii-Vechi, Dahnovici,
Văsieni, Hînceşti, Sireţi, Volocineţ, Buda, Ialoveni, Buteni; ţ. Tighina: Cioc-Meidani,
Catedrala, Leova; ţ. Ismais: Erdecburnu; ţ. Cetatea Albă: Răşcăieţi; bis. Rîşcanovca şi
Muzeul SIAB din Chişinău; Chilia Intrarea Maicii Domnului de la Muntele Athos 178.
179. Ceaslov (Chişinău, 1819): ţ. Hotin: Tîrnova, Soroca, Rotunda; ţ. Bălţi: Heciu Nou; ţ.
Orhei: Cămincea179.
180. Minei (Chişinău, 1819): ţ. Bălţi: bis. Sf. Neculai din Bălţi Albineţ, Brătuşeni,
Scumpia, Pîrliţi, muzeul Elisabeta, Sîneşti, Condrăteşti, Heciu Nou, Balotin, Bisericani,
Năpădeni; ţ. Orhei: Bogzeşti, Ustea, Hîrbovăţ, Mascăuţi, Ohrincea, Cruglic, Criuleni,
Işnovăţ, Cornova, Ţigăneşti, Curchi, Tibirica, Hogineşti, Meleşeni, Rădeni; ţ. Cahul:
Tighechi, Ţiganca, Vadul lui Isac; ţ. Lăpuşna: m-rile Răciula şi Hîrbovăţ, Bozieni,
Cimişeni, Ciorăşti, Nişcani, Boghiceni, Sîngera, Negreşti, Vorniceşti, Goiani, Dînceni,
Nimoreni, Băcioi, Horăşti, Buda, Budeşti, Zîmbreşti, Dahnovici, Tătărăşti, Văsieni,
Hînceşti, Sireţi, Ichimăuţi, Vadul lui Vodă, Volcineţi, Hanul Vechi, Costeşti, Ialoveni,
Buteni, Suruceni, Hîncu, Căpriana, Truşeni, Recea; ţ. Tighina: Cioc-Meidan; ţ. Ismail:
Erdecburnu; ţ. Cetatea-Albă: Răşcăieţi; m-rea Hirova; ţ. Soroca: Căinari Vechi180.
181. Îndatoririle ţăranilor (Chişinău, 1819): Chişinău, BAR Bucureşti181.
182. Gramatica limbei ruseşti (Chişinău, 1819): Muzeul SIAB, Bibl. Facultăţii de
Teologie, Chişinău; BAR Bucureşti, Roman (NT)182.
183. Irmologhion (m-rea Neamţ, 1819): m-rea Noul Neamţ183.
184. Cuvintele lui Isaac Syrul (M-rea Neamţ, 1819): Dărmăneşti (SV); m-rile Bogdana,
176
Cândea, Mărturii rom. peste hotare, p. 176, 201.
177
Constantinescu-Iaşi, Circulaţie, p. 45-46; Caproşu, Chiaburu, Însemnări, III, p. 462, 464,
466-467, 505, 557, 567, 628; Ibidem, IV ; p. 142, 350; Mihăescu, op. cit., p. 263.
178
Constantinescu-Iaşi, Circulaţie, p. 45-46; David, op. cit., p. 23.
179
Ibidem, p. 45-46.
180
David, op. cit., p. 46-52; Mihailovici, op. cit., p. 16-17, 24, 28-30, 32, 35, 37, 41, 43-46,
48; Caproşu, Chiaburu, Însemnări, III, p. 458, 460-461, 463, 466, 513; Ibidem, IV, p. 7, 153.
181
David, op. cit., p. 44-45.
182
Ibidem, p. 43-44; Caproşu, Chiaburu, Însemnări, III, p. 510.
183
Vasile, Fondul de cărţi de la m-rea Noul Neamţ, p. 102.
ANEXE 433
Slatina; Episcopia Romanului 184.

185. Istoria lui Numa Pompiliu (Iaşi, 1820) : Miroslava (IS)185.
186. Molitvenic (Chişinău, 1820): ţ. Lăpuşna: Tighina, Vorniceni, Dănceni, Budeşti,
Condriţa; Buda, Dolna, Hansca, Moleşti, Nisporenii de Sus, Străşeni, Pănăşeşti; ţ. Orhei:
m-rile Hîrjauca, Curchi, Condriţa şi Hîrbovăţ, Teleneşti Tîrg, Tibirica, Rădeni; Muzeul
SIAB, Chişinău, Costeşti, Lozova, Hîncu, Călăraşi–Tîrg, Işnovăţ; ţ. Bălţi: Albineţ, Sineşti;
ţ. Soroca: Izvoare, Căinarii Vechi, Iaşi 186.
187. Trebnic (Chişinău, 1820): Işnovăţ; Hîrbovăţ; Curchi (ţ. Orhei)187.
188. Carte de rugăciune (Chişinău, 1820): muzeul din Chişinău188.
189. Urmarea cîntării de rugăciune (Chişinău, 1820): Hogineşti (ţ. Orhei)189.
190. Rînduiala pentru sfinţirea bisericilor (Chişinău, 1820): Mitropolia, Muzeul şi
colecţia V. Cărăbuş din Chişinău; ţ. Tighina: Comrat; ţ. Lăpuşna: m-rile Suruceni şi
Condriţa, Brătuleni, Bubueci, Ciorniţa, Dănceni, Drăguşenii Vechi, Dahnovici, Horodişte,
Mirceşti, Nimoreni, Vărzăreştii Vechi, Vadul lui Vodă, Ulmu; Chilia Intrarea Maicii
Domnului de la Muntele Athos; ţ. Bălţi: Costeşti, Cucioaia, Năpădeni; ţ. Orhei: Cruhlic,
Frumoasa, Hogineşti, m-rea Hîrbovăţ, Rădeni; ţ. Soroca: Izvoare; m-rile Căpriana şi
Frumoasa din Iaşi 190.
191. Tipic (Chişinău, 1820): Leuşeni191.
192. Evanghelie (m-rea Neamţ, 1821): bis. Talpalari, Sf. Paraschiva de Sus, Sf. Treime,
Banu şi Sf. Neculai de la Hulboca din Iaşi, Sf. Gheorghe din Chişinău, Sf. Dumitru şi Sf.
Ioan Botezătorul din Suceava; m-rile Bogdana, Curchi (ţ. Orhei), Dragomirna, Vorona,
Neamţ, Bărboi, Frumoasa din Iaşi, Slatina şi Sf. Ioan cel Nou de la Suceava; Brătuleni (ţ.
Lăpuşna); Lipovăţ (VS); Sineşti (IS); Şcheia (IS); Borzeşti–Clăcaşi (BC); Horodniceni
(SV); Ţibăneşti (IS); Bozieni; Doljeşti (NT)192.
193. Urmare întru preasfînta duminică a Paştelui (Iaşi, 1821): Bibl. Gennadeios, Atena
(Grecia); Budeştii Mici; Mitoc (SV); m-rea Bogdana193.
184
Caproşu, Chiaburu, Însemnări, III, p. 462, 466; Mihăescu, op. cit., p. 263 - 264.
185
Mosora, Hanga, Catalogul cărţii vechi rom. BCU Cluj, p. 211.
186
Constantinescu-Iaşi, Circulaţie, p. 45-46; Mihailovici, Însemnări, p. 10, 26, 28, 30, 41,
47-48; David, op. cit., p. 52-53; Caproşu, Chiaburu, Însemnări, III, p. 483, 484.
187
188
Ibidem.
189
190
Ibidem, p. 6, 22, 30, 34, 37 şi 41; idem, Mărturii, p. 101; David, Tipărituri rom. în
Basarabia, p. 54-56; Constantinescu-Iaşi, op. cit., p. 45-46; Eşanu, M-rea Căpriana, p. 405;
Caproşu, Chiaburu, Însemnări, III, p. 468, 475, 481, 491-492; Ibidem, IV, p. 75.
191
192
Constantinescu-Iaşi, op. cit., p. 47; Mihailovici, Însemnări, p. 39; Mitric, M-rea
Dragomirna, p. 163; Caproşu, Chiaburu, Însemnări, III, p. 249, 359, 507, 512, 538, 555,
566; Ibidem, IV, p. 56, 72, 215, 223, 252, 385, 406, 418, 423; Mihăescu, op. cit., p. 268.
193
Cândea, op. cit., p. 436; Balaur, Biserici, p. 21; Mihăescu, Episcopia Romanului, p. 268;
194. Evanghelie (Iaşi, 1821): bis. Sf. Treime, Sf. Gheorghe Lozonschi şi Aron-Vodă din Iaşi194.
195. Pannyhidă şi Litia mică (Iaşi, 1821) : bis. Lozonschi, Sf. Nicolae-Ciurchi şi Sf. Teodori
din Iaşi; Buda (SV); Boteşti (NT); Secuieni (NT); m-rea Bogdana; schitul Preuteşti195.
196. Antim, patriarhul Ierusalimului, Învăţătură părintească (Iaşi, 1822): m-rea Curchi
(ţ. Orhei); Episcopia Romanului; m-rea Bogdana; schitul Gorovei196.
197. Aghiazmatariul mic (Iaşi, 1823): Bibl. Naţ. „Chiril şi Metodiu”, Sofia (Bulgaria);
m-rile Bogdana, Dragomirna şi Dobrovăţ (IS); bis. Sf. Vasile din Tîrguşor sau de pe
Galata din Iaşi; Episcopia Romanului 197.
198. Datoriile presbiterilor faţă de popor (Chişinău, 1823): m-rile Suruceni, Hîrbovăţ şi
Curchi (ţ. Orhei); Frumoasa (ţ. Orhei); Tibirica (ţ. Orhei); Rădeni (ţ. Orhei)198.
199. Socoteala Societăţii Biblice (Chişinău, 1823): m-rea Curchi (ţ. Orhei); muzeul SIAB
Chişinău199.
200. Tipic în scurt (Chişinău, 1823): ţ. Lăpuşna: Cricov, Lohăneşti, Văsieni, m-rile Hîncu,
Răciula şi Condriţa, Truşeni; ţ. Orhei: Ohrincea, Teleneşti Tîrg; ţ. Bălţi: Scumpia; colecţiile
L. T. Boga şi V. Cărăuş din Chişinău; Iaşi; Avrămeşti (VS)200.
201. Despre creaţie (Chişinău, 1823): m-rile Neamţ, Barnovschi din Iaşi201.
202. Invăţături hristianiceşti (Iaşi, 1823): Hlipiceni (BT)202.
203. Psaltire (m-rea Neamţ, 1824): bis. Sf. Dumitru-Balş şi Sf. Treime din Iaşi, Sf.
Apostoli din Focşani, Sf. Nicolae din Tîrgu Frumos (IS), Precista Mare din Roman;
Bîrjoveni (NT); Siliştea; Horodnic de Sus (SV); Botoşana (SV); Rugineşti; Bacău; Fălticeni
(SV); schitul Tarcău; Pînceşti (NT); m-rile Bogdana, Rîşca şi Secu 203.
204. Istoria Vechiului şi a Noului Testament, vol. I - III (Iaşi, 1824): bis. Sf. Vasile din
Tătăraşi, Sf. Voievozi-Roşca şi 40 de Sfinţi din Iaşi; Episcopia Romanului; Iezăreni (IS);
m-rile Bogdana şi Slatina; Suceava; Cărniceni-Răzeşi204.
194
Iorga, Însemnări Iaşi, p. 69, 71.
195
Caproşu, Chiaburu, Însemnări, III, p. 512, 513, 534, 540, 545, 578, 634; Mihăescu, op.
cit., p. 268.
196
Constantinescu-Iaşi, Circulaţie, p. 47 ; Mihăescu, Episcopia Romanului, p. 269.
197
Cândea, Mărturii rom. peste hotare, p. 177; Mitric, M-rea Dragomirna, p. 163; Iorga,
Inscripţii, II, p. 211; Caproşu, Chiaburu, Însemnări, III, p. 527; Ibidem, IV, p.294, 424;
198
David, Tipărituri rom. în Basarabia, p. 59-63; Constantinescu-Iaşi, Circulaţie, p. 47;
Mihailovici, Însemnări, p. 28, 32.
199
David, Tipărituri rom. în Basarabia, p. 63-64.
200
Ibidem, p. 64; Constantinescu-Iaşi, Circulaţie, p. 47; Mihailovici, Însemnări, p. 48 ;
Caproşu, Chiaburu, Însemnări, III, p. 547; Corfus, Însemnări de demult, p. 227.
201
202
Corfus, Însemnări de demult, p. 225.
203
Iorga, Însemnări Iaşi, p. 6 şi 11; Arbore, Insemnări pe cărţile din Focşani, p. 61;
Caproşu, Chiaburu, Însemnări, III, p. 564-565, 615; Ibidem, IV, p. 22, 90, 136; Mihăescu,
204
Caproşu, Chiaburu, Însemnări, IV, p. 9, 53, 298, 503; Mihăescu, Episcopia Romanului,
p. 273; Mitric, Cartea rom. veche în j. Suceava, Ed. II, p. 287.
ANEXE 435
205. Antologhion (m-rea Neamţ, 1825): Lungani (IS); m-rile Bogdana, Hîrjauca (ţ. Orhei),
Slatina; Cioc Meidan (ţ. Tighina); bis. Sf. Vasile din Tîrguşor sau de pe Galata şi Sf.
Atanasie din Copou, Iaşi; schiturile Pocrov (NT), Sf. Apostol Andrei de la Muntele Athos
şi Brazi; ţ. Lăpuşna: Nisporenii de sus, Timiliuţi, Brătila de Sus; Vălcele (SV); Zvoriştea
(SV); Bivolărie (SV); Corocăieşti (SV); Grigoreşti (SV); Preuteşti (SV); Poieni – Solca
(SV); Tişăuţi (SV); Bârcul (NT); Bahna (NT); Rediu (NT); Chilii (NT); Episcopia
Romanului; Vaslui; Călineşti; Călimăneşti205.
206. Dimitrie Cantemir, Descrierea Moldovei (M-rea Neamţ, 1825): Galaţi; Hrişcani206.
207. Nevăzut războiu (m-rea Neamţ, 1826): m-rea Hîrjauca, ţ. Orhei207.
208. Nicodim de la Athos, Carte sfătuitoare pentru păzirea celor cinci simţiri (m-rea
Neamţ, 1826): Costeşti; schitul Pocrov; Episcopia Romanului208.
209. Evanghelistar (Iaşi, 1826): bis. Toma Cozma, Vulpe, Sf. Atanasie şi Chiril, Sf. Nicolae
Domnesc, Sf. Teodori din Iaşi; Broşteni (SV); m-rile Bogdana, Golia, Floreşti; Cîrlig (NT);
Hociungi (NT); Ţuţcanii din Vale (NT); Dulceşti (NT); Episcopia Romanului209.
210. Rînduiala pomenirii ostaşilor (Chişinău, 1826): Frăsineşti; ţ. Orhei: m-rile Hîrjauca,
Frumoasa, Măşcăuţi, Curchi; ţ. Lăpuşna: m-rile Suruceni şi Condriţa, Drăguşenii Vechi,
Horodiştea, Nimoreni, Nisporenii de Sus; Cotiugeni (ţ. Hotin); Scumpia (ţ. Bălţi)210.
211. Rugăciune de mulţămire (Chişinău, 1826): ţ. Lăpuşna: Suruceni, Hîncu; m-rile
Hîrjauca, Frumoasa şi Hîrbovăţ (ţ. Orhei); Mitropolia, Muzeul SIAB şi colecţia Vasile
Cărăuş din Chişinău; m-rea Căpriana 211.
212. Urmarea cîntării de rugăciune (Chişinău, 1826): ţ. Orhei: m-rea Hîrjauca, Rădeni;
colecţia Vasile Cărăuş din Chişinău; j. Lăpuşna: Lozova, Străşeni, Vorniceni, Pîrjolteni,
Pănăşeşti, Roşcani212.
213. Tedeum în ziua Crăciunului (Chişinău, 1826): m-rea Hîrjauca (ţ. Orhei); colecţia
Vasile Cărăuş şi Muzeul SIAB din Chişinău213.
214. Condica criminalicească, partea I – II, (Iaşi, 1826): bis. Sf. Nicolai cel Sărac din Iaşi214.
205
Iorga, Inscripţii din bis. României, II, p. 289; idem, Însemnări Iaşi, p. 17, 37;
Mihailovici, Însemnări, p. 10; Constantinescu-Iaşi, Circulaţie, p. 47; Bobulescu, Pocrov, p.
58; Cândea, op. cit., p. 546; Balaur, Biserici, p. 21; Caproşu, Chiaburu, Însemnări, III, p.
580, 581, 589, 608, 614, 625-627; Ibidem, p. 91, 120, 447; Mihăescu, op. cit., p. 274-276.
206
Filip, op. cit., p. 98; Mosora, Hanga, Cat. cărţii vechi rom. BCU Cluj, p. 230.
207
208
Bobulescu, Pocrov, p. 58; Mihăescu, Episcopia Romanului, p. 276; Filip, Cartea rom.
veche în Bibl. Kirileanu, p. 100.
209
Iorga, Însemnări Iaşi, p. 5 şi 16; Caproşu, Chiaburu, Însemnări, III, p. 584, 593, 595,
600-601; Ibidem, IV, p. 104 ; Mihăescu, Episcopia Romanului, p. 277 - 278.
210
Mihailovici, Însemnări, p. 10; David, Tipărituri rom. în Basarabia, p. 65;
Constantinescu-Iaşi, Circulaţie, p. 47; Caproşu, Chiaburu, Însemnări, III, p. 308, 581, 600-601.
211
David, Tipărituri rom. în Basarabia, p. 65; Constantinescu-Iaşi, Circulaţie, p. 47;
Mihailovici, Însemnări, p. 7; Eşanu, M-rea Căpriana, p. 406, nr. 38.
212
Mihailovici, Însemnări, p. 10, 30 ; Caproşu, Chiaburu, Însemnări, III, p. 596, 597, 598.
213
David, Tipărituri rom. în Basarabia, p. 65; Constantinescu-Iaşi, Circulaţie, p. 47.
214
215. Apantisma (m-rea Neamţ, 1827): schitul Pocrov ; Episcopia Romanului215.

216. Instrucţia blagocinului asupra unor biserici (Chişinău, 1827): ţ. Lăpuşna: Suruceni,
Hîncu; colecţia Vasile Cărăuş din Chişinău216.
217. Rînduiala panihidei împăraţilor (Chişinău, 1827): m-rea Curchi (ţ. Orhei); m-rea
Suruceni (ţ. Lăpuşna); Scumpia (j. Bălţi); Mitropolia, bis. Sf. Haralambie şi colecţia Vasile
Cărăuş din Chişinău217.
218. Irmologhion (m-rea Neamţ, 1827): schitul Cheia (PH); Vechiul Sobor; Chişinău;
m-rile Hirova şi Noul Neamţ; bis. Sf. Treime din Iaşi, Sf. Treime din Suceava şi Precista
Mare din Roman; Sasca Mare (SV); Borzeşti – Clăcaşi (BC); m-rile Bogdana şi Suceviţa;
Coteşti (VN); schiturile Orgoieşti (VS) şi Giurgeni (NT)218.
219. Izvod de pomenirile pentru marii domni (Chişinău, 1827): Tibirica (ţ. Orhei)219.
220. Acolutie (Iaşi, 1827): bis. Talpalari şi Sf. Spiridon din Iaşi220.
221. Molitvenic (Iaşi, 1828): Şerbeşti (NT); bis. Sf. Atanasie din Copou, Sf. Vasile din
Tîrguşor sau de pe Galata, Sf. Dimitrie-Balş şi Sf. Nicolae-Ciurchi din Iaşi, Sf. Gheorghe şi
Precista Mare din Roman, Adormirea Maicii Domnului din Botoşani; Dorohoi; Episcopia
Huşului; m-rea Bogdana; Horia (NT); Dulceşti (NT) 221.
222. Catehism (Chişinău, 1828): Mitropolia din Chişinău222.
223. Triod (Chişinău, 1828): Cioc-Meidan (ţ. Tighina)223.
224. Ectenii pentru biruinţă (Chişinău, 1828): Curluceni (j. Lăpuşna)224.
225. Vieţile sfinţilor pe luna Decembrie (m-rea Neamţ, 1829): m-rea Secu 225.
226. Vieţile sfinţilor pe luna Ianuarie (m-rea Neamţ, 1829): m-rea Secu 226.
227. Vieţile sfinţilor pe luna Februarie (m-rea Neamţ, 1829): m-rea Secu 227.
228. Irmologhion (m-rea Neamţ, 1829): schitul Pocrov (NT)228.
215
Bobulescu, Pocrov, p. 58 ; Mihăescu, Episcopia Romanului, p. 278.
216
David, Tipărituri rom. în Basarabia, p. 10.
217
Ibidem, p. 72; Constantinescu-Iaşi, Circulaţie, p. 47.
218
Iorga, Inscripţii din bis. României, II, p. 249; Constantinescu-Iaşi, Circulaţie, p. 47;
Mihailovici, Însemnări, p. 16-17; Vasile, Fondul de cărţi de la m-rea Noul Neamţ, p. 106 ;
Caproşu, Chiaburu, Însemnări, IV, p. 161, 215, 394, 441, 528 ; Mihăescu, op. cit., p. 280-
281.
219
220
221
Iorga, Inscripţii din bis. României, II, p. 229; idem, Însemnări Iaşi, p. 37; Caproşu,
Chiaburu, Însemnări, III, p. 634, 643; Ibidem, IV, p. 32, 438; Mihăescu, op. cit., p. 282 -
283.
222
223
Ibidem.
224
225
Cucoşel, M-rea Secu, p. 28.
226
Ibidem.
227
Ibidem.
228
Bobulescu, Pocrov, p. 58.
ANEXE 437
Tipografii din Ţara Moldovei şi cărţile imprimate
1. Filip Moldoveanul: Catehismul românesc (Sibiu, 1544); Tetraevanghelul slavon

(Sibiu, 1546); Evangheliarul slavo-român (Sibiu 1551-1553);
2. Sofronie Pociaţki, conducătorul tipografiei de la Trei Ierarhi din Iaşi;
3. Stratul „tiparnic”;
4. Gheorghe Moldoveanul: Scutul Cathismuşului (Alba Iulia, 1656);
5. Simion tiparnicul: Dosoftei, Psaltirea în versuri (Uniev, 1673);
6. Stancu faurul: Dumnezeiasca liturghie (Iaşi, 1679) ;
7. Vasile Stavniţchi: Dumnezeiasca liturghie (Iaşi, 1679);
8. Mitrofan: Psaltirea slavo-română (Iaşi, 1680); Molitvenic de-nţeles (Iaşi, 1681);
Viaţa şi petrecerea sfinţilor (Iaşi, 1682-1686); Contra primatului papei (Iaşi, 1682); Dialog
contra ereziilor (Iaşi, 1683); Biblia (Bucureşti, 1688); Mărgăritarele Sfîntului Ioan Gură
de Aur (Bucureşti, 1691); Pravoslavnica mărturisire (Buzău, 1691); 12 Mineie (Buzău,
1697-1698); Molitvenic (Buzău, 1699); Triod (Buzău, 1700); Octoih (Buzău, 1700);
Molitvenic (Buzău, 1701); Psaltire (Buzău, 1701); Penticostar (Buzău, 1701); Liturghie
(Buzău, 1702); Invăţătura de şapte taine (Buzău, 1702), cu o ediţie pentru Moldova;
9. Nicolae: Molitvenic (Iaşi, 1681); Liturghia (Iaşi, 1683);
10. Ursul: vol. 2 din Vieţile Sfinţilor (Iaşi, 1682); Liturghia (Iaşi, 1680); Molitvenic (Iaşi,
1681); Învăţătura de şapte taine (Buzău, 1702);
11. Andrei: vol. 2 din Vieţile Sfinţilor (Iaşi, 1682); Liturghia (Iaşi, 1680);
12. Pavel: vol. 2 din Vieţile Sfinţilor (Iaşi, 1682);
13. Chiriac Moldoveanul: Liturghie (Bucureşti, 1680); Evanghelia (Bucureşti, 1682);
Rînduiala diaconstvelor (Alba-Iulia, 1687); Molitvelnic (Alba-Iulia, 1689); Ceasloveţ
(Sibiu, 1696);
14. “Anna Doroficeovna Leatavova Marşalkova staro dubovsca“: Vieţilor sfinţilor
(Iaşi, 1682);
15. Gheorghe Valahul, ucenicul lui Mitrofan, a lucrat la Liov;
16. Iosif Gorodeţchi: Liturghia (Iaşi, 1697);
17. Dimitrie Pădure: Tomul împăcării (Iaşi, 1694); Discurs contra hotărîrii sinodului de
la Florenţa (Iaşi, 1694); Volumul împăcării (Iaşi, 1692-1694); Manual contra lui Ioan
Cariofil (Iaşi, 1694);
18. Atanasie ieromonahul: Evanghelia (Bucureşti, 1693); Divanul sau Gîlceava
înţeleptului cu lumea (Iaşi, 1698);
19. Dionisie monahul: Divanul sau Gîlceava înţeleptului cu lumea (Iaşi, 1698); Tomul
dragostei (Iaşi, 1698);
20. Ieremia Marcovici: Sinopsis (Iaşi, 1714); Liturghie (Iaşi, 1715);
21. Constantin Vizantie: Ioan Damaschin, Expunerea credinţei ortodoxe (Iaşi, 1715);
22. Iustin, egumenul m-rii Barnovschi, 1715;
23. chir Constantin de la m-rea Sf. Sava, 1715;
24. Ieremia Simion: Antologhion şi Octoih (Iaşi, 1726); Psaltire (Iaşi, 1731);
25. Ieremia: Învăţătura preoţilor pe scurt de şapte taine (Iaşi, 1732);

26. Teodor Ianovici: Evanghelie (Iaşi, 1741);
27. Constantin dascălul, 1741;
28. Duca Sotiriovici: Evanghelia (Iaşi, 1741), Evhologion (Iaşi, 1741); Paraclitichi (Iaşi,
1742); Hrisovul lui Constantin Mavrocordat (Iaşi, 1742); Psaltire (Iaşi, 1743); Liturghia
(Iaşi, 1747); Triod (Iaşi, 1747); Psaltire (Iaşi, 1748); Rînduiala osfeştaniei mici (Iaşi,
1749); Octoih (Iaşi, 1749); Canonul Sf. Spiridon (Iaşi, 1750); Ceaslov (Iaşi, 1750); Adunare
de rugăciuni (Iaşi, 1751); Adunarea celor şapte taine (Iaşi, 1751); Slujba Sf. Timotei (Iaşi,
1751); Psaltire (Iaşi, 1752); Tîrnosania (Iaşi, 1752); Învăţătura arhierească (Iaşi, 1771);
29. Grigore Stan Braşoveanul: Catavasier (Rădăuţi, 1744); Ceaslov (Rădăuţi, 1745);
Antologhion (Iaşi, 1755); Între 1745 şi 1750, pleacă la Bucureşti, unde tipăreşte: Liturghia
(Bucureşti, 1747), Evanghelia (Bucureşti, 1750); revine la Iaşi în 1755: Antologhion (Iaşi,
1755); Alfavita sufletească (Iaşi, 1755); Bucvar (Iaşi, 1755); Apostol (Iaşi, 1756); Adunare
de multe învăţături (Iaşi, 1757); Psaltire (Iaşi, 1757); Hrisovul lui Constantin M. Cehan
Racoviţă pentru desfiinţarea văcăritului (Iaşi, 1757); Liturghie (Iaşi, 1759); Evanghelia
(Iaşi, 1762); Ceaslov (Iaşi, 1763); Molitvenic (Iaşi, 1764); Îndreptarea păcătosului (Iaşi,
1765); Psaltire (Iaşi, 1766); Evhologhion (Iaşi, 1774);
30. Irimia: Liturghie (Rădăuţi, 1745);
31. Barbul Bucureşteanul: Catavasier (Rădăuţi, 1744); Liturghie (Bucureşti, 1747);
Psaltire (Bucureşti, 1748); Ceaslov (Bucureşti, 1748); Evanghelie (Bucureşti, 1750);
32. Gheorghe din Alep: Arbitrul adevărului (Iaşi, 1746); Manual contra infailibilităţii
Papei (Iaşi, 1746);
33. Mihail Dimitrie Bezi: Arbitrul adevărului (Iaşi, 1746); Manual contra infailibilităţii
Papii (Iaşi, 1746);
34. Sandu, fiul lui Ieremia: Liturghia Sf. Ioan Gură de Aur (Rădăuţi, 1745); Molitvenic
(Buzău, 1747); Antologhion (Iaşi, 1755); Apostol (Iaşi, 1756); Evanghelia (Blaj, 1765);
35. Ieremia Marco: Molitvenic (Iaşi, 1749);
36. Ioan Simionovici: Penticostar (Iaşi, 1753); Molitvenic (Iaşi, 1754);
37. Sandul Bucureşteanul: Evanghelie (Iaşi, 1762);
38. Damaschin diaconul: Evanghelia (Iaşi, 1762); Îndreptarea păcătoşilor (Iaşi, 1768);
39. Tudurachi: Evanghelia (Iaşi, 1762);
40. Ilie: Evanghelia (Iaşi, 1762);
41. Cozma ieromonah, Vlahul: Catavasier (Rîmnicu Vîlcea, 1762); Penticostar (Rîmnicu
Vîlcea, 1764); Psaltire (Rîmnicu Vîlcea, 1767); Dumnezeieştile şi sfintele liturghii
(Rîmnicu Vîlcea, 1769); Catavasier (Rîmnicu Vîlcea, 1769);
42. Mihai Braşoveanul: Ceaslov (Iaşi, 1777);
43. Mihail Strelbiţchi: Catahisis (Iaşi, 1777), Ceaslov (Iaşi, 1777); Catavasier (Iaşi,
1778); Psaltire (Iaşi, 1782); Prăvilioară (Iaşi, 1784); Calendar pe 112 ani (Iaşi, 1785);
Curioznica şi în scurt arătare (Iaşi, 1785); Hrisovul lui Alexandru Ioan Mavrocordat (Iaşi,
1785); Evhologhion (Iaşi, 1785); Octoih mic (Iaşi, 1786); Contra nicotinii (Iaşi, 1786);
Psaltire (Movilău, 1786); Dialoguri ruso-româneşti (Iaşi, 1789); În scurtă adunare a
ANEXE 439
numelor (Iaşi, 1789); Toader Scoleru, Lecţione (Iaşi, 1789); Molevnic slavon (Iaşi, 1789);
Orînduiala paraclisurilor împărăteşti (Iaşi, 1789); De-ale casei vorbe ruseşti şi
moldoveneşti (Iaşi, 1789); Psaltire (Iaşi, 1790); Învăţătura creştinească (Iaşi, 1790);
Cercetarea creştinismului (Iaşi, 1790); Cuvîntarea arhiereului Ambrozie (Iaşi, 1790);
Courrier de Moldavie (Iaşi, 1790); Apostol (Iaşi, 1791); Datoria şi stăpînirea blagocinilor
(Iaşi, 1791); Trepetnic (Iaşi, 1791); Cuvîntarea funebră la înmormîntarea cneazului
Potemkin (Iaşi, 1791); Ceaslov (Iaşi, 1792); Catavasier (Iaşi, 1792); Bucvar (Dubăsari,
1792); Ceaslov (Iaşi, 1794); Bucvar (Dubăsari, 1794); Psaltire (Movilău, 1796); Alexandria
(Movilău, 1796); Bucvar (Movilău, 1800);
44. Gheorghi Hagi Dimu din Trikka: Contra nicotinei (Iaşi, 1786);
45. ierei Mihai: Întrebări şi răspunsuri (Iaşi, 1787);
46. popa Mihalache: Hrisov de aşezămînt al lui M.C. Suţu (Iaşi, 1793); Psaltire (Iaşi,
1794); Liturghie (Iaşi, 1794); Critil şi Andronius (Iaşi, 1794);
47. Gherasim: Hrisov de aşezămînt al lui M.C. Suţu (Iaşi, 1793);
48. Gherasim ierodiacon: Psaltire (Iaşi, 1794); Liturghie (Iaşi, 1794); Critil şi Andronius
(Iaşi, 1794); De obşte Gheografie (Iaşi, 1795); Elementi arithmetice (Iaşi, 1795);
Gramatica theologhiciască (Iaşi, 1795); Ceaslov (Iaşi, 1797); Întrebări şi răspunsuri
bogosloveşti (Iaşi, 1803); Apologhia (Iaşi, 1803); Înfruntarea jidovilor (Iaşi, 1803); Octoih
mic (Iaşi, 1804); Tîlcuire la cele 4 evanghelii (Iaşi, 1805);
49. Pavel clopotariul, Ceaslov (Iaşi, 1797); Prăvilioară (Iaşi, 1802); Psaltire (Iaşi, 1802);
50. Pavel Petrov, clopotariul: De obşte Gheografie (Iaşi, 1795); Elementi arithmetice
(Iaşi, 1795); Gramatica theologhiciască (Iaşi, 1795);
51. Macarie ieromonah: Ceaslov (Iaşi, 1801); Prăvilioară adică Molitvenic în scurt (Iaşi,
1802); Psaltire (Iaşi, 1802); Înfruntarea jidovilor (Iaşi, 1803);
52. Costache Cocorescu, Iaşi, 1802;
53. Gherontie monah tipăreşte: Întrebări şi răspunsuri bogosloveşti (Iaşi, 1803); Vieţile
Sfinţilor pe luna Septembrie (m-rea Neamţ, 1807); Vieţile Sf. pe luna Octombrie (m-rea
Neamţ, 1809); Chiriacodromion (m-rea Neamţ, 1811); Vieţile Sf. pe Aprilie şi mai (m-rea
Neamţ, 1813); Arătare pre scurt a Dumnezeieştilor dogme (m-rea Neamţ, 1816); Noul
Testament (m-rea Neamţ, 1818); Adunarea cuvintelor (m-rea Neamţ, 1817); Viaţa
stareţului Paisie de la Neamţu (m-rea Neamţ, 1817); Nichifor Callist Xantopulul, Tălcuire
pre scurt la antifoanele celor opt glasuri (Neamţ, 1817); Apologia (Bucureşti, 1819);
Evanghelia (m-rea Neamţ, 1821); prefaţa la Antologhion (m-rea Neamţ, 1825) şi
Descrierea Moldovei (m-rea Neamţ, 1825); Apanthisma (m-rea Neamţ, 1827); traduce:
Prăvilioară (Iaşi, 1784); Carte folositoare de suflet (Bucureşi, 1799 şi 1800, Iaşi, 1818);
Chiriacodromion (Bucureşti, 1801); Întrebări şi răspunsuri bogosloveşti (Iaşi, 1803);
Tâlcuire la cele patru evanghelii (Iaşi, 1805); Descoperire a pravoslavnicei credinţe (Iaşi,
1806); Vieţile sfinţilor (m-rea Neamţ, 1807-1815); Octoih (Buda şi Rîmnic, 1811);
Kecragarion (m-rea Neamţ, 1814); Scara părintelui Ioan (m-rea Neamţ, 1814); Apologhia
(m-rea Neamţ, 1816 şi Bucureşti, 1819); Octoih de canoane pentru pavecerniţă (m-rea
Neamţ, 1816); Typicon (Iaşi, 1816); Tîlcuire pre scurt... la antifoanele celor opt glasuri (m-
rea Neamţ, 1817, Bucureşti, 1819); Athanasie cel Mare, Întrebări şi răspunsuri
theologhiceşti (Bucureşti, 1821 şi 1829);
54. Gherasim ierodiacon: Întrebări şi răspunsuri bogosloveşti (Iaşi, 1803); Înfruntarea
jidovilor (Iaşi, 1803); Apologhia (Iaşi, 1803); Tîlcuire la cele patru Evanghelii (Iaşi, 1805);
55. Macarie, duhovnicul Mitropoliei: Înfruntarea jidovilor (Iaşi, 1803);
56. Gherman ierodiacon: Apologhia (Iaşi, 1803);
57. Costache Poniciu: Tîlcuire la cele 4 evanghelii (Iaşi, 1805); Descoperire a
pravoslavnicei credinţe (Iaşi, 1806);
58. Sylvestru monahul: Antologhion (Iaşi, 1806); Molitvenic (Iaşi, 1807); Panachida şi
litia mică (Iaşi, 1807); Tîlcuirea celor şapte taine (Iaşi, 1807);
59. Ignatie monahul: Vieţile Sfinţilor pe luna Septembrie (m-rea Neamţ, 1807); Vieţile
Sfinţilor pe luna Octombrie (m-rea Neamţ, 1809);
60. Constantin: Vieţile Sfinţilor pe luna Octombrie (m-rea Neamţ, 1809);
61. Constandin ţinţariul: Vieţile Sfinţilor pe luna Octombrie (m-rea Neamţ, 1809);
62. Agathon (Agafton): Vieţile Sfinţilor pe luna Octombrie (m-rea Neamţ, 1809);
63. Silvestru: Vieţile Sfinţilor pe luna Octombrie (m-rea Neamţ, 1809);
64. shimonahul Mitrofan: Isac Sirul, De suflet folositoare carte (m-rea Neamţ, 1812);
65. Isaiia, Vieţile sfinţilor pe lunile aprilie şi mai (m-rea Neamţ, 1813);
66. Isaac shimonah: Scara părintelui Ioan (m-rea Neamţ, 1814); Octoih de canoane
pentru pavecerniţă (m-rea Neamţ, 1816); Typicon (Iaşi, 1816); Efrem Syrul, Cuvinte şi
învăţături (m-rea Neamţ, 1818-1819, vol. I-III); prefaţa la Cuvintele lui Isaac Syrul (m-rea
Neamţ, 1819);
67. Gavriil: Scara părintelui Ioan (m-rea Neamţ, 1814);
68. Stoica: Typicon (Iaşi, 1816);
69. Matei: Typicon (Iaşi, 1816);
70. Iordache: Octoih de canoane pentru Pavecerniţă (m-rea Neamţ, 1816);
71. Grigore dascălul traduce şi tipăreşte împreună cu Gherontie: Carte folositoare de
suflet (Bucureşti, 1799); Chiriacodromion (Bucureşti, 1801, Buzău, 1839); Întrebări şi
răspunsuri bogosloveşti (Iaşi, 1803); Teofilact, Tâlcuire la cele patru Evanghelii (Iaşi,
1805); Ioan Damaschin, Descoperire a pravoslavnicei credinţe (Iaşi, 1806); Octoih (Buda
şi Rîmnic, 1811); Kecragarion (m-rea Neamţ, 1814); Apologhia (m-rea Neamţ, 1816;
Bucureşti, 1819); Arătare sau adunare pre scurt a Dumnezeieştilor dogme ale credinţii (m-
rea Neamţ, 1816); Nichifor Callist Xantopulul, Tălcuire pre scurt... la antifoanele celor opt
glasuri (m-rea Neamţ, 1817); Viaţa cuviosului <...> Paisie (m-rea Neamţ, 1817); Ioan
Gură de Aur, Cuvinte şase pentru preoţie (Bucureşti, 1820); Cuvînt pentru preoţie al Sf.
Grigorie de Nazianz (Bucureşti, 1821); Dovedire împotriva eresului armenilor (Bucureşti,
1824); Două cuvinte ale Sfîntului Kassian Rîmleanul (Bucureşti, 1825); Cuvinte <…> ale
Sf. Vasile cel Mare şi Grigorie cuvântătorul de Dumnezeu (Bucureşti, 1826); Cuvinte <…>
ale Sf. Ioan Gură de Aur (Bucureşti, 1827); Cuvînt al Sf. Ioan Gură de Aur la Tăierea
capului Sf. Ioan Botezătorul (Bucureşti, 1827); Cuvînt al Sf. Ioan Gură de Aur pentru
muierile cele rele şi cele bune (Bucureşti, 1827); Învăţătură pre scurt pentru nunţi
ANEXE 441
(Bucureşti, 1827); Cuvinte zece pentru dumnezeiasca pronie ale lui Teodorit al Cirului
(Bucureşti, 1828); Pateric (Bucureşti, 1828);
72. ieromonahul Stratonic: Ceaslov (Iaşi, 1817); Liturghie (Iaşi, 1818); Carte folositoare
de suflet (Iaşi, 1919); Antologhion (m-rea Neamţ, 1825);
73. ierodiaconul Gheorghie: Ceaslov (Iaşi, 1817); Tîlcuire pre scurt <...> la antifoanele
celor opt glasuri (m-rea Neamţ, 1817);
74. monahul Antonie: Ceaslov (Iaşi, 1817); Liturghie (Iaşi, 1818); Carte folositoare de
suflet (Iaşi, 1919);
75. Rafail monah, de la m-rea Neamţ: Uşa pocăinţei (Braşov, 1812);
76. Manuil Vernardos, Sinopsă mare a slujbei (Iaşi, 1813); Higiena stomahului (Iaşi, 1814);
77. Iosif ieromonah de la m-rea Neamţ: Efrem Syrul: Cuvinte şi învăţături, 3 vol. (m-rea
Neamţ, 1818-1819);
78. Isaia monah, de la m-rea Neamţ: Apologhia (Bucureşti, 1819); Vieţile sfinţilor din
lunile aprilie şi mai (m-rea Neamţ, 1813); Viaţa Sfîntului Vasilie cel Nou (Bucureşti, 1819);
79. Nichita: Vieţile sfinţilor din luna aprilie (m-rea Neamţ, 1813);
80. Nicolae de la m-rea Neamţ: Arătare sau adunare pre scurt (m-rea Neamţ, 1816);
Antologhion, vol. II (Iaşi, 1825) ;
81. ierodiacon Eftimie Andreu: Istoria Vechiului şi a Noului Testament, 3 vol. (Iaşi, 1824);
82. Mihail Dionisie anagnost: Psaltire (m-rea Neamţ, 1824); Antologhion (m-rea Neamţ, 1825);
83. Grigorie iconom (sachelarie): Evanghelistar (Iaşi, 1826); Simeon (Logothetul),
Graiurile Maicii lui Dumnezeu (Iaşi, 1826); Catihisis (Iaşi, 1828) .
Lucrătorii tipografiei de la Chişinău care au imprimat Tablele lancasteriene în

anul 1822 şi perioada cît au lucrat:
84. Ion Agapii - timp de nouă luni a fost turnător de litere, tîmplar şi probar;
85. Teodor Cucerenco - 5 luni şi 5 zile;
86. Chiril Berezovschi - 9 luni;
87. monah Martirii - 4 luni şi 15 zile;
88. Teodor Saviţchi dascăl - 7 luni şi 10 zile;
89. Nicolai posluşnic - o lună şi 6 zile;
90. Miron Gherasim - 4 luni şi 7 zile;
91. Timotei Dudceac din ţ. Hotin, s. Ianovăţ - 4 luni;
92. Iacov Covalschi, ţăran, din ţ. Izmail - 4 luni;
93. Nestor Ploşniţă, dascăl al doilea din Bravicea, ţ. Orhei, posluşnic la m-rea Frumoasa -
4 luni;
94. Sava Arunchevici ponomar, din ţ. Hotin, s. Cobalcic - o lună;
95. Gheorghe Popovici posluşnic, fiu de preot - o lună;
96. monah Damaschin - 3 luni;
97. preotul Nicolai - o lună şi 10 zile;
98. monah Irinarh - 5 luni;
99. monah Anastasii - 2 luni 15 zile;
100. monah Epifanii - 2 luni;

101. monah Averchie, tîmplar;
102. Gheorghie fierarul;
103. monahul Iosif, gravor;
104. un bucătar - 4 luni;
105. monahul Ignatie, tipograful - 9 luni;
106. arhimandrit Ioanichie, conducătorul tipografiei1.
Tipografi pentru care nu se cunosc cărţile tipărite:

107. Clementu, Iaşi, după 1749;
108. Vasile tipograful;
109. popa Ioniţă, tipograf, 1809 aprilie 7;
110. Andriotaxitul, „dascal ot Neamţ, tipograf“ (1782 iunie 24 şi 1784 noiembrie 2) ;
111. Ioan tipograful, 1780;
112. monahul Sofronie, m-rea Neamţ, 1809;
113. Antonie, epistatul tipografiei mitropoliei din Iaşi, 1821;
114. Gheorghe Vlădescu, tipograf, 1820;
115. Dionisie monahul, în 1823 dat la ascultare la tipografia m-rii Neamţ (Dionisie
Romano, episcop de Rîmnic între anii 1865 şi 1873);
116. Sever; George; ierodiaconul Iftimie; monahul Cleopa; ieromonahul Mitrofan de la
m-rea Bisericani; ierodiaconul Gheorghe; Ioan Gheorghe (tipografi în timpul
mitropolitului Veniamin Costachi); Neculai; Atanasie monah „rabotnic”, 1810; monahii
1
Demeny, Carte, tipar şi societate, p. 326; Iorga, Istoria literaturii religioase, p. 148;
Bezviconi, Relaţii româno-ruse, p. 73; Panaitescu, Petru Movilă, p. 44, 54-55; Caproşu,
Doc. Iaşi, vol. II, p. 173; Dudaş, Vechi cărţi rom. călătoare, p. 161; BRV, I, p. 212, 225,
230, 237, 239, 245, 246, 251, 257, 262, 275, 280, 291, 296, 337-338, 340, 365, 377, 400,
409, 411, 414, 434, 440; Ibidem, II, p. 24, 28, 31, 42, 68, 76, 85, 87, 98-99, 102, 109-10,
112-113, 119, 121, 126, 130-133, 139, 142, 145, 160, 162, 166, 171, 179, 220-222, 225,
277, 292, 301, 305, 306, 307, 313, 316, 327-329, 339, 346, 348, 353, 359, 365, 371, 377-
378, 383, 387, 390, 393, 439, 444-447, 466, 475, 485, 505, 519; Ibidem, III, p. 15, 16, 54,
64-72, 87, 92-93, 96, 106-107, 111, 121, 131, 136-137, 140, 141, 143, 145-149, 155, 157,
179, 181, 184-185, 190, 193, 230, 243-244, 246, 288, 293, 298, 314, 380, 438, 453, 457,
489, 518, 526, 573; Ibidem, IV, p. 55, 63, 67, 69, 71-73, 91, 101, 106, 107, 108, 115, 208-
209, 210-211, 236, 240-243, 249, 254, 267, 297, 355, 369, 494, 498; Păcurariu, Dicţionarul
teologilor, p. 185, 192, 274, 369 şi 630; idem, Ms. de la Episcopia Romanului şi Huşilor, p.
110-111; Hurmuzachi, Documente, XIV / 2, p. 791-792; Chiaburu, Duca Sotiriovici
tipograful, p. 149; idem, Mihail Strelbiţchi, p. 86; Turcu, Cărţi, tipografi, tipografii, p. 21-
31; Ligor, Vechi tipărituri în limba română, p. 45; Tatai-Baltă, Gravorii de la Blaj, p. 76,
78; Cocora, Episcopia Buzăului, p. 23; Bodinger, Cartea rom. veche în BCU Iaşi, p. 217,
312, 365-366; idem, Cartea românească veche şi preţioasă, p. 27, 259, 276, 284, 305;
Moraru, Velculescu, Bibliogr. cărţilor populare laice, II, p. 167; Ştrempel, Cat. ms. rom.
BAR, vol. 2, p. 66; Tomescu, Mitropolitul Grigorie IV, p. 102-103.
ANEXE 443
Ignatie şi Sofronie; monahul Ilarie de la m-rea Neamţ; Chiriac duhovnicul, tipograf la

Neamţ, egumen la Secu; Nectarie; Toader stoleriul, 1715; Antonaş; Dimitrie tipograf,
legător; ierodiaconul Costandin tipograful2 .
Zeţari:
1. diaconul Gheorghe din Alep: Cartea arbitrul adevărului (Iaşi, 1746);
2. Mihail Dimitrie de lîngă Tripoli: Cartea arbitrul adevărului (Iaşi, 1746);
3. Necula: Ceaslov (Rădăuţi, 1745);
4. Sandu, copil: Molitvenic (Iaşi, 1749); Liturghie (Iaşi, 1759);
5. Gheorghie: Liturghie (Iaşi, 1759);
6. Damaschin, diacon: Molitvenic (Iaşi, 1764); Îndreptarea păcătosului (Iaşi, 1765);
Psaltire (Iaşi, 1766); Evhologhion (Iaşi, 1774);
7. Sandu Nicoviciu: Ceaslov (Iaşi, 1763);
8. Ilie: Îndreptarea păcătosului (Iaşi, 1765); Psaltire (Iaşi, 1766);
9. Turdurache: Molitvenic (Iaşi, 1764); Evhologhion (Iaşi, 1774);
10. popa Ioanu Marcu: Îndreptarea păcătoşilor (Iaşi, 1768);
11. Theodosie: Îndreptarea păcătoşilor (Iaşi, 1768);
12. Gherasim monahul: Psaltire (Iaşi, 1782);
13. ierei Constantin: Psaltire (Iaşi, 1782);
14. Anton monahul: Psaltire (Iaşi 1782);
15. diaconul Theodor: De obşte Gheografie (Iaşi, 1795); Elemente aritmetice (Iaşi,
1795); Gramatica theologhiciască (Iaşi, 1795); Ceaslov (Iaşi, 1797);
16. Ioan: De obşte Gheografie (Iaşi, 1795); Elemente aritmetice (Iaşi, 1795); Ceaslov
(Iaşi, 1797);
17. Dimitrie Popovici: Prăvilioară (Iaşi, 1802) şi Psaltire (Iaşi, 1802);
18. Mihail: Prăvilioară adică Molitvenic în scurt (Iaşi, 1802);
19. preotul Vasilie: Psaltire (Iaşi, 1802);
20. Costache Ponici: Teofilact, Tîlcuire la cele patru evanghelii (Iaşi, 1805); Ioan
Damaschin, Descoperire a pravoslavnicei credinţe (Iaşi, 1806);
21. Sylvestru monahul: Antologhion (Iaşi, 1806); Tîlcuirea celor şapte taine (Iaşi,
1807);
22. Chirică Savinu: Antologhion (Iaşi, 1806);
23. Mihalache Purcescu: Antologhion (Iaşi, 1806);
24. Gherontie monahul: Descoperire a pravoslavnicei credinţe (Iaşi, 1806);
2
Mosora, Hanga, Cat. cărţii vechi rom. în BCU Cluj, p. 65; Arh. St. Iaşi, Doc., Pachet
CCCLIX/71; Iorga, Inscripţii, II, p. 295; Ştrempel, Copişti, p. 5-6, 109-110; idem, Cat. ms.
rom. BAR, vol. 2, p. 342; Porcescu, M-rea Neamţ, p. 195; Cocora, Tipar şi cărturari, p.
123; idem, Episcopia Buzăului, p. 162 şi urm.; Norocel, Mitropolitul Veniamin Costachi, p.
77; Caproşu, Doc. Iaşi, vol. III, p. 422; idem, Chiaburu, Însemnări, III, p. 550 ; Ibidem, IV,
p. 70, 353.
25. Dumitru Ilievici Bucovineanul: Molitvenic (Iaşi, 1807); Panachida şi litia mică
(Iaşi, 1807); Tîlcuirea celor şapte taine (Iaşi, 1807);
26. ierodiaconul Gheorghe: Adoleshia Filotheos, vol. I-IV (Iaşi, 1815-1819); Ceaslov
(Iaşi, 1817); Psaltire (Iaşi, 1817); Agatanghel Ieronim, Hrismos adecă prorocie (Iaşi,
1818); Octoih (Iaşi, 1818); Urmare în Duminica Paştelui şi săptămîna luminată (Iaşi,
1821); Învăţături hristianiceşti (Iaşi, 1823);
27. Theodor Vâlcul: Adoleshia Filotheos, vol. I-IV (Iaşi, 1815-1819);
28. Dimitrie Platenchi: Adoleshia Filotheos, vol. I-IV (Iaşi, 1815-1819);
29. Teodor Popovici: Ceaslov (Iaşi, 1817);
30. Ioan: Urmare în Duminica Paştelui şi săptămîna luminată (Iaşi, 1821); Pannyhidă
şi litia mică (Iaşi, 1821);
31. Iordache: Urmare în Duminica Paştelui şi săptămîna luminată (Iaşi, 1821);
32. Ioan Pavlovici: Învăţături hristianiceşti (Iaşi, 1823)3;
Corectori:
33. Gheorghe Moldoveanul: Scutul Cathismuşului (Alba Iulia, 1656);
34. Athanasie Moldoveanul: Evanghelia (Bucureşti, 1693);
35. Ioan Molibdos din Perint: În contra ereziilor (Iaşi, 1683);
36. Mitrofan: Biblia (Bucureşti, 1688); Mărgăritarele Sf. Ioan Gură de Aur
(Bucureşti, 1691);
37. Ieremia Cacavela: Tomul dragostei (Iaşi, 1698);
38. Ioan din Efes: Ioan Damaschin, Arătarea credinţei ortodoxe (Iaşi, 1715);
39. ierodiaconul Iosif de la m-rea Neamţ: Ceaslov (Rădăuţi, 1745);
40. Sandu, fiul lui Irimia: Ceaslov (Rădăuţi, 1745);
41. Cozma ieromonah Vlahul: Psaltirea (Iaşi, 1748); Penticostar (Iaşi, 1753);
Psaltire (Bucureşti, 1756) ;
42. Evloghie monahul: Alfavita sufletească (Iaşi, 1755); Adunare de multe învăţături
(Iaşi, 1757); Liturghie (Iaşi, 1759); Evanghelia (Iaşi, 1762); Ceaslov (Iaşi, 1763);
Molitvenic (Iaşi, 1764); Psaltire (Iaşi, 1766); Îndreptarea păcătoşilor (Iaşi, 1768);
Evhologhion (Iaşi, 1774);
43. Sandu Nicoviciu: Ceaslov (Iaşi, 1763);
44. Inochentie: Psaltire (Iaşi, 1794); Liturghie (Iaşi, 1794); Critil şi Andronius (Iaşi,
1794); De obşte Gheografie (Iaşi, 1795); Gramatica theologhiciască (Iaşi, 1795); Ceaslov
(Iaşi, 1797).
45. Ghedeon, fost eclesiarh: Psaltire (Iaşi, 1794);
46. Macarie: Prăvilioară adecă Molitvenic în scurt (Iaşi, 1802);
47. ierodiaconul Ştefan de la m-rea Neamţ: Apologhia (Iaşi, 1803);
3
BRV, II, p. 85, 109, 146, 162, 166, 171, 182, 277, 378-379, 384, 393, 439, 466, 475, 485,
505; Ibidem, III, p. 184, 189, 214, 238, 382, 386, 413; Ibidem, IV, p. 63, 91, 250, 299;
Bodinger, Cartea rom. veche în BCU Iaşi, p. 286.
ANEXE 445
48. ierei Vasile prubar, de la m-rea Neamţ,: Înfruntarea jidovilor (Iaşi, 1803);
49. monahul Isaac: Vieţile Sfinţilor pe luna Octombrie (m-rea Neamţ, 1809);
Chiriacodromion (m-rea Neamţ, 1811);
50. monahul Rafail (m-rea Neamţ, 1809);
51. ieromonahul Stratonic: Psaltire (Iaşi, 1817);
52. monahul Antonie: Psaltire (Iaşi, 1817);
53. ierei Constantin Socevan: Psaltire (Iaşi, 1817);
54. Dimitrie Antonovici bucovinean: Înfruntarea jidovilor (Iaşi, 1803); Agatanghel
Ieronim, Hrismos adecă prorocie (Iaşi, 1818);
55. Dimitrie Platenchi: Adoleshia filotheos vol. I-IV (Iaşi, 1815-1819); Urmare în
Duminica Paştelui şi săptămîna luminată (Iaşi, 1821);
56. ierodiacon Eftimie Andrievici; Învăţături hristianiceşti (Iaşi, 1823);
57. Vasile Ioanovici: Învăţaturi hristianiceşti (Iaşi, 1823);
58. Gherontie ieromonahul: Antologhion (m-rea Neamţ, 1825);
59. Filotheu monah: Irmologhion (m-rea Neamţ, 1827); Psaltire (Bucureşti, 1827);
60. monahul Vitalie „probariu”: Irmologhion (m-rea Neamţ, 1827).
61. duhovnicul Ghermano V., arhimandrit, inspectorul tipografiei Mitropoliei din
Iaşi, 18404.
Drugari:
1. Ion Buliandră: Ceaslov (Rădăuţi, 1745);
2. Ion: Ceaslov (Rădăuţi, 1745);
3. Athanasie: Descoperire a pravoslavnicei credinţe (Iaşi, 1806)5.
Pilcari:
1. Lupul Marăşu: Ceaslov (Rădăuţi, 1745);
2. Simion: Ceaslov (Rădăuţi, 1745)6.
Gravori:
1. Filip Moldoveanul: Tetraevanghelul slavon (Sibiu, 1546);
2. Ilia Anagnoste: Cazania lui Varlaam (Iaşi, 1641-1643);
3. Stancu faurul: Liturghierul (Iaşi, 1680) ;
4. Ursul zugrav: Psaltire (Buzău, 1701); Învăţătura despre şapte taine (Buzău,
4
Mârza, Tipografia de la Alba Iulia, p. 51; Iorga, Istoria literaturii religioase, p. 216; BRV,
I, p. 273, 291, 369, 501; Ibidem, II, p. 85, 125, 135-136, 139, 146, 160, 162, 171, 182, 361,
366, 373, 378, 393, 439, 445-446; Ibidem, III, p. 20, 31, 189, 214, 386, 413, 446, 453, 538,
554; Ibidem, IV, p. 69, 73, 91, 250, 299; Păcurariu, Dicţionarul teologilor, p. 274; Arh. St.
Iaşi, Fond Manuscrise, nr. 185; Porcescu M-rea Neamţ, p. 195; Martin Bodinger, op. cit., p.
383; Mitric, Ms. rom. din Moldova, I, p. 91.
5
BRV, II, p. 85, 485.
6
Ibidem, p. 85.
1702); Triod (Buzău, 1700); Liturghia (Buzău, 1702); Psaltire (Buzău 1703); Apostol
(Buzău 1704); Ceaslov (Tîrgovişte, 1714); Învăţături preoţeşti despre taine (Iaşi, 1732);
5. Mitrofan: a gravat matriţe pentru litere; Octoih (Buzău, 1700);
6. Damaschin Gherbest: Liturghie (Iaşi, 1680); Psaltire slavo-română (Iaşi, 1681);
Molitvenic (Iaşi, 1681); În contra ereziilor (Iaşi, 1683); Apostol (Bucureşti, 1683);
Evanghelie (Bucureşti, 1682 şi 1683);
7. Ieremia Marcovici: Antologhion (Iaşi, 1726);
8. Ieremia Simion: Psaltirea (Iaşi, 1731);
9. Grigore Stan Braşoveanul: Ceaslov (Rădăuţi, 1745); Antologhion (Iaşi, 1755);
Apostol (Iaşi, 1756); Psaltire (Iaşi, 1757); Liturghie (Iaşi, 1757);
10. Sandu, fiul lui Ieremia: Ceaslov (Rădăuţi, 1745); Antologhion (Iaşi, 1755);
Apostol (Iaşi, 1756); Evanghelie (Blaj 1765, 1776 şi 1817); Apostol (Blaj 1767, 1802 şi
1814); Penticostar (Blaj 1768 şi 1808); Polustav (Blaj 1773, 1793 şi 1808); Strastnic (Blaj
1773, 1804 şi 1817); Arhieraticon (Blaj 1777);
11. Constandin: Liturghie (Iaşi, 1747);
12. Mihail Strelbiţchi: Mreaja apostolică (Iaşi, 1756); Pentru biruinţa armatelor ruse
(Iaşi, 1769 <post 26 septembrie>); Evanghelia (Iaşi, 1762); Catahisis (Iaşi, 1777); Ceaslov
(Iaşi, 1777); Catavasier (Iaşi, 1778); Psaltire (Iaşi, 1782); Prăvălioara (Iaşi, 1784);
Calendarul pe 112 ani (Iaşi, 1785); Molitvenic (Iaşi, 1785); Octoihul mic (Iaşi, 1786);
Cuvânt contra nicotinii (Iaşi, 1786); Molevnic (Iaşi, 1789); Orînduiala paraclisurilor
împărăteşti (Iaşi, 1789); Psaltire (Iaşi, 1790); Catavasier (Iaşi, 1792); Ceaslov (Iaşi, 1792);
Ceaslov (Dubăsari, 1794); Psaltire (Movilău, 1796); Ioan Damaschin, Descoperire a
pravoslavnicei credinţe (Iaşi, 1806); Rînduiala cum se cuvine a cînta cei doisprezece
psalmi deosebi (m-rea Neamţ, 1808); Vieţile sfinţilor din luna martie (m-rea Neamţ, 1813);
Acatist şi Paraclis (m-rea Neamţ, 1814); Kecragarion (m-rea Neamţ, 1814); Alegere din
toată psaltirea (m-rea Neamţ, 1815); Cel mic şi cel mare îngeresc chip (m-rea Nemţ,
1815); Apologhia (m-rea Neamţ, 1816); Arătare... pre scurt a Dumnezeeştilor dogme (m-
rea Neamţ, 1816); Întrebătoare răspunsuri (m-rea Neamţ, 1816); Octoih de canoane pentru
pavecerniţă (m-rea Neamţ, 1816); Psaltire (m-rea Neamţ, 1816); Adunarea cuvintelor
pentru ascultare şi Viaţa stareţului Paisie de la Neamţu (m-rea Neamţ, 1817); Psaltire (m-
rea Neamţ, 1817); Umilicioasă rugăciune (Iaşi, 1818); Noul Testament (m-rea Neamţ,
1818); Psaltire (m-rea Neamţ, 1824); Antologhion (m-rea Neamţ, 1825); Dimitrie
Cantemir, Descrierea Moldovei (m-rea Neamţ, 1825);
13. Policarp Strelbiţchi: Calendarul pe 112 ani (Iaşi, 1785); Rînduiala cum se cuvine
a cînta cei doisprezece psalmi deosebi (m-rea Neamţ, 1808); Întrebătoare răspunsuri
(m-rea Neamţ, 1816); Umilicioasă rugăciune (Iaşi, 1818); Psaltire (m-rea Neamţ, 1824);
14. Teofan: Liturghie (Iaşi, 1759); Evanghelia (Iaşi, 1762);
15. Simion Isoteschi (Simeon, popa Simion, ierei Simion): Liturghie (Iaşi, 1794);
Psaltire (Iaşi, 1794); Ceaslov (Iaşi, 1797); Prăvilioară adecă Molitvenicu în scurt (Iaşi,
1802); Octoihul mic (Iaşi, 1803); Vieţile sfinţilor din luna octombrie (m-rea Neamţ, 1809);
Vieţile sfinţilor din luna noiemvrie (m-rea Neamţ, 1811); Vieţile sfinţilor din luna fevruarie
ANEXE 447
(m-rea Neamţ, 1812); Aghiazmatariu mic (Iaşi, 1814); Typicon (Iaşi, 1816); Ceaslov mic
(Iaşi, 1817); Bucoavna (Iaşi, 1817); Liturghie (Iaşi, 1818); Noul testament (m-rea Neamţ,
1818); Adunare de rugăciuni din Molitvenic (Iaşi, 1819); Aghiazmatar (Iaşi, 1823); Psaltire
(m-rea Neamţ, 1824); Carte de suflet sau nevăzut război (m-rea Neamţ, 1826);
Evanghelistar (Iaşi, 1826); Molebnic (Iaşi, 1828);
16. Rafail monah de la m-rea Neamţ: Uşa pocăinţei (Braşov, 1812);
17. Iordache: Octoih de canoane pentru pavecerniţă (m-rea Neamţ, 1816);
18. Ghervasie monah: Psaltire (m-rea Neamţ, 1816); Psaltirea (m-rea Neamţ, 1817);
Adunare a cuvintelor pentru ascultare şi Viaţa stareţului Paisie de la Neamţu (m-rea
Neamţ, 1817); Noul Testament (m-rea Neamţ, 1818); Efrem Syrul: Cuvinte şi învăţături
(m-rea Neamţ, 1818-1819); Apologhia (Bucureşti, 1819); Psaltire (Bucureşti, 1820);
Psaltirea... scurtată de Sfinţitul Augustin (Bucureşti, 1820); Întrebări şi răspunsuri
theologhiceşti (Bucureşti, 1821); Evanghelia (m-rea Neamţ, 1821); Acatist (Bucureşti, 1823
şi 1828); Bucoavna (Bucureşti, 1824); Antologhion (m-rea Neamţ, 1825); Noul testament (m-rea
Neamţ, 1818); Psaltire (m-rea Neamţ, 1824); Orologhion adecă Ceasoslov (Bucureşti, 1825);
Ceasoslov mare (Bucureşti, 1830); Psaltire (Bucureşti, 1830);
19. Grigorie: Ioan Gură de Aur, Cuvinte (Bucureşti, 1827); Cazanii (Bucureşti, 1828);
20. Dimitrie Kontoleos: Kiriacodromion, vol. I-II (Iaşi, 1816); Codicele civil al
Principatului Moldovei (Iaşi, 1816-1817); Slujba cuvioasei Parascheva din Epivates (Iaşi,
1817); Neofit, Răsturnarea religiei Evreilor (Iaşi, 1818); Slujba Sf. Ioan din Trapezunt
(Iaşi, 1819);
21. ieromonah Constantie: Apostol (Bucureşti, 1820); Penticostar (Bucureşti, 1820);
Psaltire (Bucureşti, 1820); Întrebări şi răspunsuri theologhiceşti (Bucureşti, 1821);
Urmare în Duminica Paştelui şi săptămîna luminată (Iaşi, 1821); Cassian Râmleanul,
Două cuvinte (Bucureşti, 1825); Dion Filosoful, Cuvinte (Bucureşti, 1825); Orologhion
adecă Ceasoslov (Bucureşti, 1825); Oştirea franţezilor în Rossia (Bucureşti, 1826);
Catihisis (Iaşi, 1828); Molebnic (Iaşi, 1828); Psaltire (Bucureşti, 1830);
22. Theodosie (1821-1856): Psaltire (m-rea Neamţ, 1824); Antologhion (m-rea
Neamţ, 1825);
23. Filotheu monah: Psaltire (m-rea Neamţ, 1824);
24. “Aelxlore ”? 1825 de la m-rea Neamţ: Antologhion (1825);
25. P. S.: Tîlcuire la cele patru Evanghelii (Iaşi, 1805); Antologhion (Iaşi, 1806);
26. M.: Gravura reprezentînd „Duminica Slăbănogului” din Penticostar (Iaşi, 1753)7;
7
Demeny, Filip Moldoveanul, p. 229-241; Demeny, Carte, tipar şi societate, p. 273-279;
BRV, I, p. 188, 258, 433 ; Ibidem, II, p. 24, 85, 87, 126, 132, 137, 140, 145, 160, 221, 224,
277, 292, 301, 313, 316, 329, 346, 348, 359, 390, 393, 399, 439, 450, 472, 482, 536;
Ibidem, III, p. 64-70, 94-96, 105, 115, 116, 136, 138, 147, 155, 163, 165, 179, 185, 189,
207, 230, 243, 246, 276, 287-288, 302, 315-316, 326, 336, 339, 343, 369, 380, 386, 405-
406, 444, 447, 454, 459, 460, 489, 493, 516, 536, 568, 573, 595, 685, 706; Ibidem, IV, p.
106, 235, 304; Morărescu, Xilografii epocii brâncoveneşti, p. 26; idem, Un xilograf moldo-
vlah, p. 23-25; idem, Imaginea scolii în xilogravură, p. 45; Sabados, Ursul - un zugrav
Posluşnici:
- Ştefan: Ceaslov (Rădăuţi, 1745)8.
Epistaţi şi iconomi ai tipografiei:

1. Gheorghe Vlădescu, vistiernic al doilea, judecător, 1820;
2. Antonie - epistatul tipografiei mitropoliei din Iaşi, la 20 aprilie 1821;
3. Grigori iconomul, epistatul tipografiei Mitropoliei din Iaşi, mai 1828 9.
Legători de cărţi:
- sec. XV: diaconul Iacob leagă Ms. sl. nr. 296 (sec. XV), de la BAR Bucureşti şi „a şi scris
două caiete, cele de la început”;
- 1558 aprilie 30: „ieromonahul Evloghie din Ţara Moldovei, din mănăstirea numită
Putna“, leagă o Psaltire gr. şi o donează Sf. Mormînt;
- 1568 octombrie 31: proegumen Eustafie leagă un Minei pe luna Noiembrie, ms. azi la
m-rea Putna;
- 1574 martie 14: ieromonahul Calist de la m-rea Humor, leagă şi curăţă un Minei pe luna
Aprilie ms., “în care am adăugat şi am scris şi slujba Sfîntului Mare Mucenic Ioan cel
Nou“;
- 1610 noiembrie: meşterul Lucaci leagă Tetraevanghelul m-rii Voroneţ, ms. (1490);
- 1611 mai 23: ieromonahul Ghedeon de la m-rea Dobrovăţ leagă un Minei pe luna Iulie,
ms. (sfîrşitul sec. XV – încep. sec. XVI);
- 1629 iunie 6: monahul Ioil leagă un Apostol, ms. (1500);
- 1642 iulie 12: „diacul Ion din Ţara Ungurească, din cetatea Sibiului <...>, am legat-o şi
am îndreptat-o şi am înfrumuseţat-o eu singur”, un Octoih, ms. (sec. XVI);
- <1643 septembrie 1 – 1644 august 31> (7152): proegumenul Ifrosin leagă un Minei pe
luna Februarie, ms. (sec. XVI);
- 1657 ianuarie 27: Antonie de la m-rea Putna leagă o Psaltire, ms. (sec. XVI);
- 1665-1683, Crişcior (HD): Antonie „compactor”, leagă Cartea românească de învăţătură
(Iaşi, 1643);
- 1667 mai 15: „diaconul Toader, fiul popii Ionaşco, protopop de la sfînta Mitropolie” de la
Suceava, leagă un Minei pe luna Iunie, ms. (sec. XVI);
- 1674 ianuarie 15, Poarta Sălajului (SJ), ieromonah Daniil, „proegumen ot Zemle
Moldavscoi, în Mănăstire”, leagă Cartea românească de învăţătură (Iaşi, 1643);
moldovean, p. 16; Chiaburu, Tehnică şi organizare, p. 228; Tatai-Baltă, Gravorii de la Blaj,

p. 33, 175-177; Simonescu, Contribuţii la BRV, p. 249-250; Bodinger, Cartea rom. veche
în BCU Iaşi, p. 75, 195, 198, 298, 302, 326, 365-366, 371-372; idem, Cat. cărţii vechi şi
preţioase, p. 264, 272, 306; Sinescu, O carte necunoscută, p. 704-709; Bratu, Cărţi vechi la
Patriarhie, p. 563.
8
BRV, II, p. 85.
9
Arh. St. Iaşi, Doc., Pachet CCCCLXXXVI/75.
ANEXE 449
- februarie 13: ieromonahul Andonie leagă şi înnoieşte o Leastviţă, ms. (1472),

„făcînd ascultare”;
- 1677, Dobrovăţ, Ifrosin ieromonah;
- 1677-1678, Mărgineni (BV), popa Oană leagă Cartea românească de învăţătură
(Iaşi, 1643);
- 1678, Braşov, diacul Carp, leagă Cartea românească de învăţătură (Iaşi, 1643);
- iunie: ieromonah Theodor de la m-rea Dragomirna, leagă „cu 2 legături” o
Psaltire ms. (1616);
- 1681 august 30: Pătraşcu, „dascălu de Iaşi” leagă un Anthologhion (Cîmpulung, 1643);
- 1682, popa Iosif din Sîngeorgiu (MS), leagă Cartea românească de învăţătură (Iaşi,
1643);
- <post 1682>, „Roter de la Bucece, din Galiţie”, leagă o Evanghelie (Bucureşti, 1682);
- <post 1686>: „Vasile sin preot Ion Pleşcu, legător”, leagă un Ceasloveţ (Alba Iulia, 1686);
- 1693 martie 23, Ion Gheţău din Ţara Făgăraşului, leagă Cartea românească de învăţătură
(Iaşi, 1643);
- <sec. XVIII>: „Toader legător” leagă un Antologhion (sec. XVIII);
- <post 1701>, Stanciu dascălul leagă un Penticostar (Buzău, 1701);
- <1702 septembrie 1 – 1703 înainte de iulie 26> (7211): ierei Apostol Şerban leagă un
Triod - Penticostar sl. ms. (1558);
- 1706 <Iaşi?>, Ştefan Pădure leagă ms. Cronicii leşeşti fost al spătarului Pătraşcu Costin şi
apoi al lui Nicolae Costin;
- 1710 mai 6, Onofrei diac din Putna“ leagă un Octoih, ms. (sec. XVI);
- 1711, popa Isac, ginerele lui Horghiş din Cîmpulung, leagă un Triod ms. (sec.XVI);
- 1715 iunie 9: popa Isac leagă un Triod sl. (Kiev, 1627?, Moscova, 1628?);
- 1716 ianuarie 26: popa Vasilie din Giurgeşti leagă o Evanghelie ms.;
- 1717 mai 22 : Gheorghie leagă un Penticostar, ms. (sec. XVI);
- 1720 martie 12: popa Isac leagă un Ceasloveţ, ms. (ante 7090) în s. Vama (SV);
- 1725 februarie 29: preotul Apostol Şerban din Novaci „am sc(r)is cît trebuia şi am legat-o
pe cum ne-au fostu putinţa <o> Evanghelie, fiind stricată şi lipsind cîteva frundze“;
- iunie 17: ieromonahul Sava din m-rea Agapia, leagă o Psaltire, ms. sl. (sec. XVII);
-1727 martie 25, un „ diacon ot Chilipeaşti di pe Putna“ leagă Cartea românească de
învăţătură (Iaşi, 1643);
- 1729, Ieroftie monah din Suceava;
- 1731 mai 26: ieromonahul Agathon de la m-rea Agapia leagă un Penticostar, ms. (sec.
XVI);
- <post 1731>: „ierei Ioan legătoriu de cărţi”, leagă un Triodion (Rîmnic, 1731);
- 1738, Josani (MM), popa Iosif din Beiuş, leagă Cartea românească de învăţătură (Iaşi,
1643);
- 1742 martie 15: popa Antonie de la m-rea Agapia leagă un Minei pe luna Aprilie, ms. sl. (sec.
XVI);
- <post 1742>, Lupu ceasornicar din Botoşani leagă Evanghelia (Bucureşti, 1742);
- <post 1743>: Gavrilă „legătoriu de cărţi” leagă un Apostol (Bucureşti, 1743);

- 1749: monah Dorimedont de la m-rea Suceviţa leagă un ms. (sec. XVII-XVIII);
- <post 1750>: Ioan Braşea leagă o Liturghie;
- 1753 decembrie 7, „Toader legător de cărţi” vinde o Evanghelie (Bucureşti, 1750);
- <1755 septembrie 1 - 1756 august 31> (7264): „popa Petria legătorul ot Focşani“ leagă o
Biblie (Bucureşti, 1688);
- <post 1758 august 25>, părintele Ghenade leagă un Antologhion (Iaşi, 1755) al m-rii
Humor;
- 1760, Mihail Strebiţchi leagă Ms. nr. 50 de la Arh. St. din Iaşi;
- 1761, Rîmnic, Mihai al popii Anghel, leagă Cartea românească de învăţătură (Iaşi,
1643);
- septembrie 27, Şiad (AR), Mihai Popovici Rîmniceanul, leagă Cartea
românească de învăţătură (Iaşi, 1643);
- 1762 martie 1: „Timoftei legătoriu“ de cărţi vinde o Evanghelie (Bucureşti, 1742);
- 1766, Deseşti şi Hărniceşti (MM), Ioniţă Voiţa Suceveanul leagă Cartea românească de
- <post 1766>: „Vasîle legătoriu de cărţi ot Co…” vinde un Antologhion (Bucureşti, 1766);
- 1774: „Gavrilă legătoriu de cărţi” scrie pe un Apostol (Bucureşti, 1743);
- 1778 martie 4, Gavriil, legător de cărţi din Focşani, leagă o Liturghie (Iaşi, 1759);
- iulie 17, Borzeşti (BC), diaconul Grigore, fiul popii Ştefan Udrea, leagă Cartea
românească de învăţătură (Iaşi, 1643);
- 1774 august 26: Toader logofăt leagă Pravilele împărăteşti (Iaşi, 1646);
- <1776 septembrie 1 – 1777 august 31> (7285): preotul Condre leagă un Penticostar (Iaşi,
1753);
- 1777 iunie 29: „monahul Ieronim, care trăia în pustie, pe stînca numită Şoimu, aşezată nu
departe de schituleţul Sfîntului Nicolae, în pustia Deleni, la 3 verste, a scris din supunere,
pe hîrtia sa, a legat-o şi a dat-o” m-rii Vorona, Istoria dărîmării Ierusalimului, ms. (1777) ;
- <post 1777>: preotul Simion leagă un Triod (Rîmnic, 1777), „dinpreună cu Mineiul şi
Octoihul şi Leturghie“ din s. Ciorăşti, j. Lăpuşna;
- 1778 martie 4, Gavriil legător de cărţi din Focşani, leagă o Liturghie (Iaşi, 1759);
- iulie 16: popa Savva leagă ms. De neamul moldovenilor (prima jum. a sec. XVIII);
- iulie 17: diaconul Grigore, fiul popii Ştefan Udre din Borzeşti, leagă o
Evanghelie (Bucureşti, 1750);
- 1780 ianuarie 1: diaconul Grigorie din Borzeşti, leagă o Carte românească de învăţătură
(Iaşi, 1643), din s. Tiseşti;
- <1780 septembrie 1–1781 august 31> (7289): Ion legător scrie pe un Strastnic (Blaj) din
s. Urecheşti;
- 1781 februarie 23: diaconul Grigorie din Borzeşti leagă o Carte românească de învăţătură
- august 30: Constandin comis leagă o Evanghelie (Iaşi, 1762);
- <post 1785>, „Enachi legător de cărţi” cumpără un Molitvenic (Iaşi, 1785);
ANEXE 451
- 1788: preotul Iordache Popovici leagă un Molitvenic, ms. (sf. sec. XVII - începutul sec.
XVIII);
- iulie 28 : Iordache, fiul lui Ioniţă dascălul, leagă un Triod (Rîmnic, 1761) la bis.
Adormirea Maicii Domnului din Cîmpulung (SV);
- 1790: o preotul Grigorie din Şaru Dornii leagă o Evanghelie (Iaşi, 1762);
- 1791: „Vasile legătoriu de cărţi” are un Penticostar;
- aprilie 20: diaconul Grigorie din Borzeşti leagă Cartea românească de învăţătură
- 1792: ierei Vasilache Udrea din Străoanii de Jos leagă un Miscelaneu ms. (a doua jum. a
sec. XVIII);
- <post 1792>: dascălul Feodor din s. Nisporeni, j. Lăpuşna, leagă un Octoih (Bucureşti,
1792);
- <post 1793>, Culpiu (MS), popa Ioan leagă Cartea românească de învăţătură (Iaşi,
1643);
- 1794 februarie 15, preotul Grigoraş din Şarul Dorna leagă Adunarea celor şapte taine (Iaşi,
1751);
- 1796 februarie 7: preotul Grigoraş din Şarul Dornei leagă o Liturghie (sec. XVIII);
- 1797, Dimitrie preotul leagă un Codice muzical;
- iulie 19: diaconul Grigore Udre din Borzeşti leagă Evanghelia (Iaşi, 1762) din s.
Buciumi;
- 1798: ierei Dimitrachi, legător, de la bis. Sf. Nicolai Domnesc din Iaşi, scrie pe Teodor
Studitul (Rîmnic, 1784);
- octombrie 2: „Radul legătoriul de cărţi din Mitropolia a Ieşului”, leagă Istoria
Ţărăi Româneşti, ms. (1777), fost al lui Mihail Kogălniceanu;
- 1799 decembrie: ierei Dimitrachi, legător de cărţi de la bis. Sf. Nicolai Domnesc din Iaşi,
leagă un Paraclitichi gr. (1728), de la M-rea Frumoasa din Iaşi;
- <sfîrşitul sec. XVIII>: „Grigoraş, legător de cărţi, de(n) Prepodoamna mănăstire, den
Iaşi”, scrie pe un Octoih mic, ms. (sfîrşitul sec. XVIII);
- <sfîrşitul sec. XVIII - începutul sec. XIX>: Mihail Strelbiţchi a legat Întîmpinare în
contra primatului papal (Iaşi, 1682); Vocabular francez-turc, ms. (începutul sec. XIX);
Litiiariul schitului Doljeşti; Theofilact, Tîlcuire la cele patru evanghelii (Iaşi, 1805);
- <începutul sec. XIX>: monahul Ioachim, de la schitul Asău, ţ. Bacău, leagă o Condică
- 1801 aprilie 3, părintile Zosăm Zaharii leagă un Antologhion de la bis. Sf. Ilie din Iaşi;
- noiembrie 4: „Dimitrache ierei, legător, din Sfeti Nicolae gospod în Ieşi”, leagă o
Evanghelie (Rîmnic, 1746) de la schitul Nechit, j. Neamţ;
- 1802, Răchiţele (CJ): faur Mihai din Mărgău, leagă Cartea românească de învăţătură
(Iaşi, 1643);
- februarie: Methodie monah leagă un Pateric, ms. (a doua jum. a sec. XVIII) şi un
Cuvînt de învăţătură a Sf. Grigorie Sinaitul, ms. (ante 1802), de la M-rea Văratic;
- <post 1802>: „Dimitrache ierei, legător din Sfeti Nicolae gospod”, leagă un Octoih mic,
ms. (1802);
- 1803: „dascal Vasăli legător de cărţi” vinde un Triod (Blaj, 1800) „ce l-au adus din Blaji”;
- ianuarie 20: preotul Grigore din Şarul Dornii leagă un Triod;
- martie 30: ieromonahul Dionisie de la m-rea Bogdana cumpără şi leagă un
Apostol (Blaj, 1802);
- 1806 februarie 20: ierodiaconul Gherman, „legători cărţilor”, leagă o Evanghelie (Rîmnic,
1746);
- 1808 septembrie 17: „preutul Iacov legătorul di cărţi, ungureanul”, vinde un Octoih (Blaj,
1792);
- 1809: „dascalu Vasile legătoriu de cărţi de la Părău Boghiul” vinde un Antologhion (Iaşi,
1806);
- iulie 20: dascălul Toader leagă un Miscelaneu, ms. (începutul sec. XIX) în s.
Nisporeni;
- decembrie 25, preotul Grigorie din Şarul Dornei leagă un Triod (Iaşi, 1747);
- 1811 aprilie 22: „Dimitrie suceveanu, potcapigiu şi legător de cărţi”, leagă un Penticostar
(s. l., 1757) în Botoşani;
- 1814: „dascalu Vasile legători de cărţi de la Părău Boghiul“ vinde un Penticostar (Blaj,
1808);
- 1815 martie 25: ierodiacon Ghenadi din m-re Fătăciune leagă o Liturghie (Iaşi, 1747);
- 1816 mai 5: ierodiacon Gherman Iacovici leagă un Antologhion (Căldăruşani, 1766);
- 1817, Socaciu (MM), Mihai Gora, leagă Cartea românească de învăţătură (Iaşi, 1643);
- noiembrie 30, Feldioara (BV), protopopul Nicolae leagă Cartea românească de
- 1819 august 29, Gheorghie a preotesii, din Largul leagă un Octoih (Iaşi, 1749);
- octombrie 12: monahul Ghervasie leagă un ms. (1813 - 1818), fost la M-rea
Vorona;
- <post 1819>, Ioan Vasiliu paroh a înnoit legătura unui Ceaslov (Iaşi, 1797);
- 1820 februarie 25: Ion dascăl, leagă un Octoih, ms. (prima jum. a sec. XIX);
- martie 4: „Ioniţă dascălu, logofăt”, leagă un Antologhion (Iaşi, 1755), de la bis.
Preacuvioasa Paraschiva (Domnească) din or. Tîrgu-Ocna;
- martie 25: monahul „Climent legătorul”, leagă Dosoftei, Viaţa sfinţilor (Iaşi,
1682 - 1686), „un Minei şi o Letur(ghie) mare şi una mică şi un Apostol şi un Oteşnic”;
- august 14, Methodie shimonah leagă un Neofit, Înfruntarea jidovilor, ms. (1816);
- 1821 mai 14, preotul Grigorie cel Mare, Negrei, din Şarul Dornii leagă un Antologhion
(Iaşi, 1755);
- 1822 februarie 16: dascălul Feodor leagă Rînduiala panihidei în s. Nisporenii de Jos, j.
Lăpuşna;
- iulie 6: diaconul Vasilie Panaite, din satul Luncani, leagă o Tîrnosanie, ms.
(1822) în s. Băsăşti, ţ. Fălciu;
- 1823 iunie 28, David monah „legătoriu de cărţi” leagă o Liturghie (Iaşi, 1794) în s.
Răuceşti;
ANEXE 453
- august, Neculai Bahrim leagă un Penticostar (Bucureşti, 1768) „în casa priotului
Iancu (Cristea)”;
- august 4, „legătoriul ierodiacon Gherman” din Cîmpulung Moldovenesc leagă
Ceaslovul (Rădăuţi, 1745);
- 1825 februarie 20, Pafnutie ieromonah leagă un Miscelaneu, ms. (1825) „în Săhăstria
Durăul”;
- mai 21, părintele Ioan Oancea din s. Caşin leagă o Liturghie (Iaşi, 1759);
- iunie 14, „Alexandru preot şi Damian <…> dascal ot Fe<…> leagă un Octoih
(Iaşi, 1749);
- august 7, dascălul Pintelii din Dorohoi leagă un Miscelaneu ms. (cca 1825 -
1826);
- 1826 mai 5, ierodiacon Gherman Iacovici leagă un Penticostar (Rîmnic, 1743) ;
- iulie, ierei Grigorie din Şarul Dornii leagă Uşa pocăinţii (Braşov, 1812);
- 1829 octombrie 27, „Gherman Iacovici legător de cărţi”, leagă un Tipicon (Iaşi, 1816);
- 1830 martie 8, Ioan Jomer leagă o Cazanie (Rîmnic, 1792);
- martie 25, ierodiaconul Gherman Iacovici leagă o Evanghelie (Sibiu, 1806);
- 1831, „Miu dascăl, logofăt de cărţi”, leagă o Cazanie (Rîmnic, 1792);
- 1832 aprilie 1, diaconul Costache de la Tîrgul Ocnii leagă un Triod (sec. XVIII);
- 1833 ianuarie, „Dimitrie tipograf legător”, leagă o Evanghelie (Bucureşti, 1750);
- septembrie 14, Emanoil monah leagă un Chiriacodromion (m-rea Neamţ, 1811);
- septembrie 20, „Neofit ieromonah paroh” de la m-rea Trei Ierarhi din Burdujeni,
leagă o Acolutie (Iaşi, 1817);
- 1834 noiembrie, Dimitrie Gheorghiu leagă un Catavasier rom. – gr., ms. (1834);
- 1835, Iernuţeni (MS), pop Petra, leagă Cartea românească de învăţătură (Iaşi, 1643);
- iulie 27, „Dimitrachi ligătorol” leagă un Octoih mare;
- 1837, „fiiul sfinţii sale Gheorghe de la sfînta Mitropolie a Sucevii”, leagă Îndreptarea
păcătoşilor (Iaşi, 1768);
- 1839 septembrie 12, „Stratonic monah, legătorul di cărţi a sf(intei) Mitropolii”, leagă un
Triod (Iaşi, 1747);
- noiembrie 25, „Dimitrie Popovici, legătoriu de cărţi”, împreună cu „Iordache
ucenic” leagă o Evanghelie (Iaşi, 1762) în s. Şuletea, j. Vaslui;
- 1841 ianuarie 16, Lieşti (GL), Gheorghie Buhuş preot, leagă Cartea românească de
- septembrie 8, Mehael ieroshimonah de la m-rea Runcu, leagă Biblia (Bucureşti, 1688);
- 1842, „Olimbiada shimonahia Herească, nepoată arhiereului Dositheiu Herescul”, stareţa
m-rii Văratec, „ am legat-o, am cărpit-o după cum să vedi, am scris şi eu aice cu lacrămi”,
un Hronograf, ms. (1689);
- 1847 noiembrie 7, „Ilii legători şi potcapnicu ot Botoşani” scrie şi leagă o Psaltichie rom.
- gr., ms. (1841);
- 1848 iunie 22, „legătoriul din satul Ţareuca, Leon Şărban”, vinde o Psaltire (Iaşi, 1790);
- noiembrie 10, monahul Eusebie leagă Rînduiala mesii la hramuri, ms. (prima
jum. a sec. XIX), de la schitul Agafton (BT);
- decembrie 30, părintele Zosim Zaharia leagă un Antologhion al bis. Talpalari din Iaşi;
- 1851 mai 24, preotul Ioan Pîslaru din s. Jevreni, leagă 12 Mineie (m-rea Neamţ, 1846);
- 1852 martie 14, G. Popovici leagă o Psaltire (Buda, 1780);
- iunie 2, Gheorghie Gheorghian leagă un Antologhion (Rîmnic, 1737);
- 1854 aprilie 5, Costantin Tudurei leagă un Triod;
- aprilie 26, Costache Hum leagă o Liturghie (Iaşi, 1845);
- <post 1854>, dascălul Paraschiv Popoviciu din Tecuci, leagă Puţine învăţături spre
ştiinţă, ms. (1854);
- 1856 martie 7, un „potcapigiu din tîrgul Darabani” leagă o Psaltichie, ms. (începutul sec. XIX);
- aprilie 4, Ion Popovici leagă un Minei pe luna Ianuarie (Rîmnic, 1776),
„împreună şi alte doo şi o sfîntă Psaltire” în s. Lărgăşeni, fostul ţ. Tecuci10.
10
Panaitescu, Ms. slave din BAR, I, p. 14, 77, 113, 120, 135-136, 141, 396; idem, Ms. slav.- rom.
şi sl. din BAR, II, p. 363, 386, 391, 431, 454; Beza, Urme româneşti la Atena şi Ierusalim, pl. IV;
idem, Urme româneşti în răsăritul ortodox, Bucureşti, 1937, p. 68; Dan, M-rea Putna, p. 76–78;
Bianu, Cat. ms. rom. BAR, I, p. 184, 643; idem, Caracaş, Cat. ms. rom. BAR, II, p. 287; Turdeanu,
Oameni şi cărţi, p. 41, 76 – 77; Brătulescu, Miniaturi şi ms. de la Putna, p. 478; Mioc, Materiale
româneşti, p. 342; Însemnări pe cartea veche rom., p. 255; Dima ş. a., Cartea rom. veche în Arh.
St., p. 144; Mosora şi Hanga, Catalogul cărţii vechi rom. BCU Cluj, p. 15, 25, 29, 67; Gaidagis,
Cat. cărţi gr. de la BCU Iaşi, III - 1, p. 419-420, nr. 351; Demény, Carte, tipar şi societate, p.
183; Corfus, Însemnări de demult, p. 187-188, 198, 220; Iufu, M-rea Moldoviţa, p. 430; Zugrav,
Vechi tipărituri bis. la Iţcani, p. 241; idem, Un Tetraevanghel ms. slav, p. 482; Marian,
Inscripţiuni, p. 14; Mihail, Mărturii româneşti, p. 52; Iorga, Inscripţii din bis. României, vol. II, p.
217-218, 333; Solomon, Biserica şi moşia Conăcheştilor, p. 43, 47-48; Cereteu, Cărţi vechi, p.
180, 182; idem, Comori bibliofile ieşene, p. 502, nota 93; Ştrempel, Catalogul, II, p. 438; idem,
Catalogul, III, p. 90, 150; idem, Moisil şi Stoianovici, Catalogul, IV, p. 378, 490, 620; TC, An II
(1934), nr. 11, p. 181; Ghibănescu, Biserica Talpalari, p. 57; Gorovei, Folticenii, p. 228–229;
Mitric, Cartea rom. veche în j. Suceava, ed. II, p. 55, 71, 82, 85, 91, 94, 116, 130, 224, 264, 318;
idem, Cartea rom. veche în j. Suceava, vol. II, p. 36, 54-55, 70-71, 77-80 şi III, p. 99, 132; idem,
Ms. rom. din Moldova, I, p. 74, 95, 126, 173, 193, 437-438, 442; Mănucă, Bis. Sf. Trei Ierarhi din
Botoşani, p. 722; Bostan, Însemnări, p. 236; Documente răzăşeşti, An. I, nr. 1, mai 1932, p. 13-14
şi nr. 2, iunie 1932, p. 31; Antonovici, Doc. bîrlădene, I, p. 302 – 303, 359; Diacon, Vechi aşezări
de pe valea Suhei, p. 746; Ivan, Schitul Nechit, p. 128; Dudaş, Cazania lui Varlaam, p. 260,
266, 288, 304, 305, 321, 340, 359, 360; idem, Vechi cărţi rom. călătoare, p. 50-51, 62, 65-
66, 92-93; Balaur, Biserici, p. 39; Filip, Cartea rom. veche în bibl. Kirileanu, p. 54-55, 58,
78; Bodinger, Cartea rom. veche în BCU Iaşi, p. 86; Bacâru, Vechi legături de cărţi rom.,
p. 62; Caproşu, Chiaburu, Însemnări, I, p. 574; Ibidem, II, p. 221, 278, 287, 311, 318, 329,
476, 479, 503; Ibidem, III, p. 4-5, 19, 23, 49, 73, 118, 54, 243, 249, 328, 376, 445, 458,
473, 515, 522, 573; Ibidem, IV, p. 26, 56, 79, 123, 242, 420, 469, 477, 498, 500.
ANEXE 455
Documente
1805 august 27
<…>1.
De trei părechi de pietri de moară de la Sloboziia avem trebuinţă, cum şi de o
zăcătoare cîte de optu palmi, de se găsescu la Focşeni mai ieftin, să am poroncă, fiindcă de
la Hîrlău am găsît chipu să aducu 128 lei părechi adică cîte 8 lei palmă şi 60 lei chiria pe
părechi. Acesti cari se apucă ca să aducă pietrile au adus o piatră dum(isale) stolnicului
Costachi Diamandi cu 26 pol lei cumpărătură şi 26 lei chiria, însă piatră numai de 6 palmi,
şi de vei socoti dum(neata) că să aducim pietrile să am poroncă.
Nişte legători de cărţi au venit şi leagă cărţile bisericii de aice. Aceşti legăto(i) au
săpat şi pietrile la Ieş(i), ce s-au pus pe la ciosmeli şi la multe pietri de mormînturi au săpat.
Deci, de vei socoti, să mi să triimată în scris cele ce voieşti dum(mneata) să puie pe piatra
răpăosati(i) cucoanii, că să puie pe zugravul să facă slove mare şi să triimit pe legători la
Lărgăşen(i) că să sape slovile. Şi sînt plecat(ă) slugă, Iordache.
1805 avgust 272.
1806 aprilie 2
Dat-am adevărat şi încredinţat zapisul mieu la mîna d(u)m(I)sale moşului
Todiraşcu Mirce post(elnic) ieromonah Socolii, brat cu maică-mea Elena Huşanca, precum
să se ştie că de nime silit, nici asuprit, i-am vîndut dreaptă parte de moşie ce se află la
ţinutul Tutovii pi apa Racovii, din toate hotarăle, anume din Stîngaci, din Vlădeşti, din
Degiugaţi, din Leuceşti, silişte din Ivăneşti, din Poiana Cosmei, din Stăneşti, din Broşteni,
din tot locul, cu tot venitul, din imaş de fîn, cu loc de prisacă, cu vad de moară, care aceste
părţi de sus numite le-am vîndut d(u)m(i)sale moşului Todiraş Mirce, drept o sută douăzeci
lei, adică 120 lei, şi plata mi-au făcut deplin întru mînule mele, fiindcă de <….>* au luat şi
parte moşului meu <….>*; i Gligoraş. Care s-au făcut şi aşezarea pe nişte numite moşiia,
fiind ruda mea aproape, văr al doilea cu moşul meu şi cu maică-mea, drept aceia i-am
vîndut şi eu parte maică-mea din sus arătată, ca să-i fie <….>* dreaptă ocină şi moşie
nerăşuită şi să-şi facă şi dresuri domneşti. Şi la facerea acestor zapise s-au tîmplat mulţi
oameni buni cari mai gios s-au şi iscălit şi s-au pus şi peceţile.
1806 ap(rilie) 2 d(ni). Eu Mathei Policarpovici am încredinţat şi am iscălit,
vînzător, nepot Huşanului.
Mele monah mart(or). Dascălul martur. Eu, Gligori dascal martur.
Şi acest zapis am scris eu, cu zisa d(u)m(i)sale Matei Policarp şi am şi iscălit,
Toader Huşanschi <….>3.
1807 aprilie 1
Împărăteştii Măriri a Rosiei Colejskoi asesor Mihail Stribilschii, purtătoriu de grije
averii rămase a s(ă)vîrşitului din viiaţă protoierei Mihail Stribilschii şi epitrop a
1
Adrese în limba greacă. Urmează o scurtă însemnare în limba greacă.
2
Arh. St. Iaşi, Fond Doc., Pachet CCCCLXXIX/10.
* Neclar, rupt.
3
Arh. St. Iaşi, Doc., Pachet DCCCXLIV/15.
moştenitoriului acei averi Mathei Policarpov Stribilschii, nepotul mieu, adiverez prin
scrisoare aceasta că, luînd eu ştiinţă cum că la ţinutul Tutovvei sint nişte părţi de moşie de
pe Vasile Huşanul strămoşul răposatei Elenii maica copilului Matheiu, şi le stăpîneşte
dum(nea)lui Toderaşco Mirce post(elnic), am făcut cerire cu proşenie prin cinstit
dum(nea)lui gheneral consolul rosinesc din Iaşi ca să se cheme pe dum(nea)lui Toderaşcu
Mirce aice să se cerceteze prin giudecata Divanului Moldovei ca să arate cu ce ţine aceli
părţi, nădăjduind prin drumul giudecăţii să pot lua lua în epitropie mea parte ci s-a cădea a
copilului Matheiu.
Au venit numitul Mirce şi mi-au arătat scrisorile care le-am văzut eu, întîi, un
zapis din anii 7298 <1790> mai 21, de cînd sint trecuţi 18 ani, de la Gheorghie Huşanul i
Grigoraş Huşanul, fraţii Elenii maica copilului Mathei, prin care vînd ei drepte părţile lor
din moşiile de la ţinutul Tutovvei, pe apa Racova, anume: Dobroşteni, Stoineşti, Chilie,
Stîngaci, Vlădeşti, Leuceşti, Disgiugaţi şi din silişte Ivăneştii, cu locuri de prisacă, vărului
lor Toderaşco Mirce, cum arată zapisul pre larg. Al doile, o scrisoare a însuşi Elenii maica
lui Mathei încredinţată cu iscălitura dumisale banului Ştefan Sturza, din anii 1790
octo(m)vrie 10, de cînd sint trecuţi 16 ani, prin care se leapădă Elena a răscumpăra părţile
fraţilor ei, acele vîndute, că avea atunce protimisire cu rudenie mai aproape, lăsind ea de
atunce să fie bun stăpînitoriu dum(nea)lui cumpărătoriu Mirce, vărul ei. Şi osebit văzind eu
că acele cumpărături sint părţi nealese şi nedezbătute despre alţi răzeşi dintr-acele moşii şi
cunoscînd însumi întăi cum după dreptatate avea nepotul mieu protimisire, fiindcă maică-sa
au ştiut de acele vînzări şi s-au lepădat în scris de atunce că nu voieşte a răscumpăra, al
doile, că măcar şi protimisire de va da giudecata a răscumpăra, trebuia să întoarcă banii
cumpărătoriului din averea copilului ce este în epitropie mea şi fără a cunoaşte vreun folos
dintr-acele părţi să întru în giudecată cu răzeşii şi să cheltuiescu mai mult decît preţul lor,
pentru aceia am socotit să nu mai intru în giuecată, ci cu bună priimire despre amîndoao
părţile am stătut de am făcut între noi învoială într-acest chip, adică: dum(nea)lui Toderaşco
Mirce ca să nu mai stea aice să cheltuiască giudecîndu-se şi să-şi piarză vreme, cu bunăvoie
dumisale au dat 300, adică trei sute lei în mîna mea să stea tot în epitropiie mea pentru
nepotul mieu Matheiu împreună cu cealaltă avere a lui ce este în păstrarea mea, şi eu, ca un
deplin epitrop a copilului, am dat această scrisoare de învoială ca să fie dum(nea)lui
cumpărătoriul Toderaşco Mirce şi de acum înainte vecinic stăpînitoriu de acele cumpărături,
fără cît de puţină supărare în urmă despre nepotul Mathei sau despre alţii din neamul nostru,
niciodată, în veci şi ca să aibă toată credinţa, am iscălit însumi, cu mîna mea. Ieşii, 1807 mart(ie).
De la Departamentul Pricinilor Streine: această învoială s-au văzut adeverită de
cătră cinstit ghinăral consulatul rusesc şi mărturisită este cu însuş(i) iscălitura a asesoriului
Mihail Stribilschii dată de bunăvoie sa, s-au încredinţat şi de cătră noi.
1807 april 1. Dimitrie po(stelnic) <m. p.>. Ioniţă <….> spăt(ar).
S-au trecut la condică4.
4
Arh. St. Iaşi, Fond Documente, Pachet DCCCXLIV/16.
ANEXE 457
1807 noiembrie 29
Dum(nea)lui colejscoi asesor Mihail Strilbischii, epitropul nevîrstnicului copil
Matei Strilbischi, fiiul săvîrşiţilor din viiaţă, prapurcicul Policarpu Strilbischii şi a Ilenii,
fata lui Ioniţi Huşanul, ce-au fost legiută fimei lui Policarpu, prin jalobă ci-au dat cătră
Divan au arătat că între alte averi nemişcătoare şi mişcătoare a săvîrşitului din viiaţă
protopopul Mihail Stribischii, tatăl lui Policarpu, şi asemine averi a Ilenii, muma copilului,
ce-au rămas şi se cuvine să fie în păstrare numitului epitrop pentru nevîrstnicul copil,
moştenitoriul acei averi ar fi şi în moşiia Iuteştii din ţinutul Ieşii, o parte din moşii a Ilenii
di pi tatăl ei, Ioniţi Huşanul, scoţînd spre dovadă o scrisoare din anul trecut 1806 iunie 27,
iscălită de Iordache Mîrzacul blănariu din Ieşi, ce-au fost mai înainte epitrop copilului şi
purtătoriu de grijă averii rămase, încredinţată fiind scrisoare de dum(nea)lui colejscoi
asesor Ioan Macarencul şi întărită cu pecetea cinstit ghenaral consulatului rosescu din Ieşi,
prin cari arată că ar fi la cîteva locuri di pi neamul Huşanului părţi din moşii ce s-ar căde a
trage copilul ca moştenire părinţască di pi maică-sa fata Huşanului, scriind ca şi în moşiia
Iuteştii au avut Huşanul parte şi fiindcă această moşiia s-au vîndut de istov prin sultan
mezat, banii cîţi s-au căzut pe ace parte a Huşanului i-ar fi luat pitarul Costandin Mîrzacul
cu cuvînt că partea aceia ar fi avînd-o luată cu schimbu de la fimeia lui Gheorghi Huşanul
fratele Ilenii. Au făcut rugăminte numitul asesor epitropul să-s scoată de la pitarul Mîrzacul
ace parte din Iuteşti să se de în epitropiia sa pentru moştenitoriul Matei Stribilschii, după a
căruia jalobă şi rugăminte s-au adus pe pitar Mîrzacul şi înfăţoşîndu-se cu asesoru înainte
noastră, s-au întrebat pentru această cerire, şi pitarul n-au tăgăduit cum că Ioniţă Huşanul
au avut parte în Iuteşti, cari parte o are luată cu schimbu de la Zmaranda, fimeia lui
Gheorghi Huşanul, fratele Ilenii, muma lui Matei, la care numitul moştenitoriu nu are
trebuinţă a ceri ceva, fiind împărţită maică-sa Ileana cu fratele ei Ghiorghi pentru părţi de
moşii ce le-au rămas de la părinţii lor, cum să stăpînească fiiştecare, scoţînd la aceasta spre
dovadă un zapis din anul 1794 iulii 18, de cînd sînt trecuţi 13 ani, iscălit de însuşi Ileana,
muma lui Matei, prin care scrie că părţile sale din satul Sărăţăni i Ciomaga, la ţinut(ul)
Fălciului, ce l-au avut zestre de pe maică-sa Ilinca, fata lui Antohi Strătilă, le-au vîndut pe
veci dum(isa)le med(elnicerului) Ioniţi Burchi, fiind atunce jicnicer, drepr 190 lei, iar
părţile de moşie dintr-alte locuri ce sunt de pe tatăl ei Ioniţi Huşanul are să le stăpînească
fratele ei Gheorghe Huşanul, adiverit fiind zapisul de marturi boieri: Petre Dimitrachi brat
şi Grigoraş Neculai ce este acum clucer, adăogînd pitarul Mîrzacu a zice că însuşi Matei
fiul şi moştenitorul Ilenii, în anul trecut, cercînda afla părţi din moşie de pe maică-sa, şi
înştiinţîndu-să că medelnicerul Burchi stăpîneşte părţile din Sărăţeni i Ciomaga la ţinut(ul)
Fălciului, au mersu di au cercetat, şi dacă au văzut la mîna medelnicerului zapisul de
vînzare cu iscălitura maică-sa, au iscălit şi el mai gios că este acè vînzare cu priimire sa.
După ce s-au văzut această scrisoare, acum la giudecată s-au întrebat pe numitul asesor
epitrop de mai are ceva a răspunde împotrivă, şi alt răspunsu n-au mai avut, decît au adaos a
zice că zapisul Ilenii n-ar fi adivărat şi prepune că vînzare aceia s-ar fi făcut după săvîrşire
ei din viaţă. Au mai găsit pricină că moştenitoriul Matei fiind nevrîstnic şi supt epitropia
cui, s-ar fi căzur să iscălească la ace scrisoare, şi, în sfîrşit, au atîrnat a ceri parte din Iuteşti
şi de la alte locuri după scrisoare pomenită a lui Iordachi Mîrzacul ce au fost mai înainte
epitrop, zicînd că acela trebuia să fi ştiut de vînzare Ilenii, şi dacă după scrisoare ci s-au
văzut, nu să cădè copilului să să împărtăşască din părţile de moşie de pe Huşanul, părţi din
moşiia arătate anumi de la ce locuri, puind temeiul socotinţii sale asupra acei scrisoari şi
după aceia cerşind părţile de moşia de pe Huşanul să să scoată şi să i să dè în epitropiia.
S-au chemat, dar, şi pe Iordache Mîrzacul de s-au întrebat de giudecată, cu ce
ştiinţă i-au dat acel fel de scrisoare. El au răspunsu că în anul trecut, cînd au dat socoteală
de celi ce i-au fost pe samă în epitropia sa şi s-au luat scrisoare de izbrănire, au cerut noul
epitrop să-i arăte de mai sînt undeva părţi de moşie, şi numitul Mîrzac, ca unul ce ştia că
Ioniţi Huşanul ave parte în Iuteşti şi la alte locuri, i-au arătat în scris ca să cerceteze
epitropul acest nou şi pe unde vor fi, fără pricină să le dezbată şi să le ia în epitropiia, însă
nu i-au dat ace scrisoare cu îndatorire de a-l lipsi dintr-acele ce va să-i răspundă el, iar
pentru zapisul Ilenii, acel de vînzare cătră med(elnicerul) Burchi, n-au avut nici o ştiinţă că
scriia precum s-au văzut acum, ca să nu aibă a-i împărtăşire la alte locuri unde vor fi părţi
de moşiia de pe tatăl ei Ioniţă Huşanul, că în vreme ce s-au făcut ace împărţală şi ace
vînzare fiind Ileana în viiaţă şi stăpînă pe ale sale, el nu era epitrop.
Deci, asesorul epitrop, cu zisurile arătate de la sine n-au putut a să agiuta nimică,
că intăi pentru zapisul Ilenii de vînzare fiind încredinţat de marturi vrednici şi giudecata îl
cunoaşte de adevărat şi făcut cu bună credinţă de însăşi Ileana cînd trăia, iar nu după
săvîrşire ei, cum prepune jăluitoriul, adiverindu-să giudecata de la cei ce au ştiut că Ileana
s-au săvîrşit după <…>5 în urma acei vînzări. Al doile, pentru moştenitoriul Matei, că fiind
nevrîstnic şi supt epitropiie, nu i s-ar fi căzut să iscălească în zapisul acela că este cu
priimire lui vînzare maică-sa, la aceasta fiindcă pravilele hotărăsc ceea ce au vîndut un
părinte, fiiul său, în urmă nu numai n-ari puteri să strice o vînzare legiută, ce nici să
răscumpere nu să protimisăşti. Şi al triile, pentru că Iordachi Mîrzacul i-au dat scrisoare că
ar fi la cîteva locuri anume părţi din moşie de pe neamul Huşanului, nu poate epitropul a
ceri cu ace scrisoare parte din moşiia Iuteşti de la pitarul Costandin Mîrzacu, căci ace parte
după ce au rămas în stăpînire lui Gheorghi Huşanul, fără nici o pricină despre soru-sa
Ileana, şi de la Gheorghi Huşanul la Zmaranda, fimeia lui şi la copiii lui ce sînt moştenitori,
de la fimeie au luat-o pitarul schimbu, precum s-au văzut la giudecată scrisoare schimbu din
anul 1798 aprilie 10 iscălită de Zmaranda şi încredinţată de marturi: Ghenadie monahul şi
Ştefan Cerchez, şi de scriitoriul Vasile Pohrib, că au dat ea parte cîtă i să va alege din
Iuteşti, ţin(u)t(ul) Ieşii, şi au luat parte cîtă să va alege <…> din poienile Cîrnului, ţin(u)tul
Vasluiului, şi de vreme ce pitarul au dat moşie pentru moşie, schimbul este statornic, şi de
ar naşte vro pricină asupra părţii ce au dat pitarul din poienile Cîrnului post(elnicul), porni
cerire moştenitorii lui Gheorghi Huşanul, iar moştenitoriul Ilenii sau epitropul său de acum,
nu să poate a no li să de ace parte din Iuteşti, nici cu un cuvînt, căci în zapisul pomenit, de
vînzare Elenii cătră med(elni)ce(rul) Burchi, arată lămurit că părţile ce au fost drepte a sale
zestre de pe maică-sa, Ileana, fata lui Antohi Strătilă, le-au vîndut, şi hotărăşte că la alte
5
Loc alb.
ANEXE 459
locuri unde vor fi părţi de pe tatăl ei, Ioniţi Huşanul, are să le stăpînească fratele Gheorghe
Huşanul. Cu care hotărîre, Ileana dipărtează şi pe sine şi pe moştenitoriul ei a ceri
împărtăşire din părţile de moşie unde vor fi de pe Ioniţă Huşanul, apărînd hotărîre aceasta
atît pe pitarul Costandin Mîrzacul pentru parte din Iuteşti, cît şi pe moştenitorii lui Gheorghi
Huşanul, pentru părţi din moşie ce moştenesc ori în ce loc de pe Ioniţă Huşanul. Aşijdere,
hotărîre aceasta apără şi pe însuşi Iordachi Mîrzacul ce-au fost mai înainte epitrop copilului,
căci măcar de au dat scrisoare că ar ave copilul a tragi părţi de moşie de pe neamul
Huşanului, dar fiindcă n-au ştiut de aceia ce au făcut Ileana muma copilului cînd trăia, şi
cum s-au împărţit cu fratele ei, nu să poate învinovăţi pe numitul Mîrzacul la acele ce vor
lipsi dintr-acele ce i-au arătat în scris, că lipsăscu din pricină cînd au fost epitrop, nici au
urmat el vreun chip de vicleşug spre păgubire moştenitoriului, ci mai ales că o rudenie după
cum ştiia făcîndu-i întrebare noul epitrop, I-au arătat, însă nu s-au legat, nici s-au îndatorit
să răspundă el dacă a naşti vreo pricină asupra celor cuprinse în scrisoare.
Drept aceia, după cercetare ce s-au făcut pe amăruntul şi cu luare aminte, cum să
arată mai sus, am giudecat şi am hotărît că asesorul Mihail Strilbischii la cerere ce face din
parte nepotului său Matei Strilbischii, ce-l are supt epitropiie, nu are nici o dreptate să să
împărtăşască nici într-un loc la părţi din moşie unde vor fi de pe Ioniţi Huşanul, fiind acele
a moştenitorilor lui Gheorghi Huşanul, iar unde va afla moştenitoriul Matei părţi din moşii
de pe maică-sa Ileana să arate, ca să se cerceteze prin drumul giudecăţii, şi fiind acele fără
vreo pricină, I să va da dreptate a trage, ca un moştenitoriu a maică-sa.
1807 noiemv(rie) 29.
Iordache Canta logofăt ; Lupu Balş vornic; Dimitrie Sturza vornic; Vasile Roseti vel
vornic; Dimitrie Saul ? post(elnic)6.
1818 mai 5
Presfinţitului, preavrednicului şi de D(u)mnezeu alesului Arhiepiscop şi Mitropolit
a toată Moldavia, al mieu milostiv Părinte, cu metanie mă închinu.
Cu plecata me scrisoare am a mă ruga pre smerit milei Preasfinţiei Tale, fiindcă în

anul trecut cînd eram la Ieşi, mai mulţi înalţi şi preacinstiţi boieri din Ieşi mi-au datu
comision a le aduce de aici cărţi româneşti, la carii după iscălitura dumnealor le-am şi
gătitu a le aduce, dară fiindcă m-am înştiinţat că prin învoirea Preasfinţiei Tale s-au trimis
de la Prealuminatul Domn şi stăpînitoriu a toată Moldavia poroncă la margine a se opri
cărţile româneşti de a trece în Moldavia, eu de înştiinţarea aceasta foarte m-am nenorocitu,
cît putea să mi se sărăcească casa cea grea. Însă, luminîndu-mă mult milostivul Dumnezeu,
am scris atunci Preacinstituluipărinte eclisiarhu Sfintei Mitropolie, ca să binevoiască a
întreba pe Preasfinţiia Ta pentru lucrul opreliştei aceştie, de unde mi s-au arătatu ce cărţi
sînt oprite, şi care prin milostiva slobozenie a Preasfinţiei Tale se află a fi slobode. Deci, cu
plecată metanie şi cu cea mai adîncă smerenie mă rogu Preasfinţiei Tale, ca milostivindu-te
spre casa şi pruncii mei, să-mi trimiţi preamilostiva slobozenie de cele însămnate cărţi
6
Arh. St. Iaşi, Colecţia Litere, K, Pachet CCCLXXIV.
româneşti, de legea grecească, pravoslavnică, neunită care sînt toate după <…>* şi fiindcă
<…>* sau adăogîndu de la carea <…>*inţa me şi frica <…>* că în toate aceste cărţi nu va
fi un cuvînt împotrivitor <…>*rate <…>* lege grecească pravoslavnică neunită, nici nu vor
pricinui <…>* cărţilor prin Moldova. Aşa mă rog smerit, ca părinţeşte să te milostiveşti a-
mi trimite de aici preamilostiva slobozenie de însămnatele cărţi, ca să le p<…>* şi a le da
la preacinstiţii boieri cu această bună voire nu puţin vei în <…>* preasfinţia ta înalta
crăiască tipografie de aici, şi spre mine mare facere de bine vei arăta. Cu plecată metanie
rămîiu, a preasfinţiei tale preasmeritul fiiu, Zaharia Carcalechi ferlegheru Crăieştei
tipografie din Buda.
În Buda, 5 maiu 18187.
1818 mai 21
Cu părinţască dragosti mă închin d(u)m(itale) ginere.
Pentru părintele Neculache am fost pohtit pe d(u)m(nealui) Costandin 39 lei că-i
trebuie să-s(e) iei carte de doh(ov)nicie şi eu ţi-i răspundi d(u)mitale şi mă rog să nu fie
zăbavă că va să apuce pe părintele vlădica în Bîrlad şi sint al d(u)mitale părinte Tănas(e)
<…>8. 1818 mai 219.
1820 iulie 27
Peciuri:
12 mazili ot Bălăbăneşti; 40 ruptaşi; 5 rupte a vistieriei; 3 mazili ot Pupezeni; 9 ruptaşi ot
tam; 1 rupte a vist(ieriei) ot <tam>; 2 ruptaşi ot Băloşeşti; 1 mazili Lungeşti; 1 ruptaşi ot
<tam>. 74 şaptezăci şi patru peciuri fac.
Isprăvnicia
Cătră d(umnealui) post(elnicul) Nistor Zorilă. Iată ţi se triimăt şaptezăci şi patru
peciuri mazileşti i ruptăşeşti i rupte de visterie a satilor ce mai sus arată. Deci, îndată ce le
vei priimi, să te porneşti şi împlinind de la fieştecare cîte cincizăci lei şi şaizăci bani le vei
da fieştecăruia peciurile şi banii, rînduri, rînduri precum îi vei împlini să-i triimiţi aice la
isprăvnicie, sîlindu-te ca pîn la sfîrşitul lunii aceştiia negreşit să faci tot istovul şi să vii aice
ca să închei sămile, căci precum ştii mai mult nu va fi suferit a face. <1>820 iulie 27 <…>10.
1821 ianuarie 4
Cu frăţască dragoste mă închin d(umi)tali.
Am priimit dorită scrisoare d(umi)tale cu 550 lei ce ai mai triimăs din banii cărţilor
de mazilo-ruptaşi i rupte ce are să tragă visterie şi iată să caţi atît pe aceştie cît şi pe 2190
lei 30 bani ce s-au priimit la 20 a trecutei luni, deci 2200 lei ce scrii că ai triimis găsîndu-se
luaţi şi 4 lei 90 bani lipse din parali. Am văzut şi cele ce scrii pentru trebuinţa ce ai avînd la
Iaşi. Şi iată ţi se triimite carte visteriei de vor să vii după carte.
*
Rupt.
7
Arh. St. Iaşi, Fond Doc., Pachet CCCIV, f. 11.
8
Neclar.
9
Arh. St. Iaşi, Fond Doc., Pachet DXCV/60.
10
Semnătură indescifrabilă. Arh. St. Iaşi, Fond Doc., Pachet DCXVII, f. 63.
ANEXE 461
Să ne vedem sănătoşi. 1821 ghen(a)r 4.

Al dumitale, ca un frate şi <…>11, Iordachi spătar12.
1828 mai 8
Arh(o)n pitariu Iordachi Pironi, vei număra 215 lei, adecă doaă sute cincisprăzăci
lei, părintelui Grigori iconomu, epistatul tipografiei ot Mitropolie, pentru cinci trupuri de
Psaltichii ce au luat răp(osatul) vor(ni)c şi vei fi scăzut la samă.
<1>828 mai 8. Ion post(elnic).
Am priimit banii dînd-o vă acei <…>13 sînet a d(umnea)v(oastr)ă şi am iscălit
Dimitrachi ip(istat)14.
1828 iunie 4
Prea cinstitii şi duhovniceştii Dicasterii a sfintei Mit(r)op(olii) Moldaviei.
Iconomul Nicolai prot(opop), ţinutul Sucev[v]iei.
Stăpîneasca poroncă scrise din trecuta lună maiu 27 am priimit, cum şi cărţile
tipărite, şi după poroncă am urmat. Întăi, am triimis la prot(opopul) Iordache la Paşcani şi la
protop(opul) Gheorghie la Hărmăneşti cărţi tipărite după numărul satelor ce au, alăturînd şi
copie după ce adevărată şi stăpînească poroncă întocma; al doilea, şi cum am triimis prin
protopopiatul mieu cîte o carte tipărită, anume, de toată bisèrica, şi am poroncit prèoţilor ca
să o cetească în bisèrică, în auzul a tot norodul, nu o dată, ce de multe ori, şi să iscălească în
acea carte cu glăsuiri că au auzit poronca şi de împlinirea poroncii nu lipsescu a înştiinţa,
fiind a Duhovniceştii Dicasterii supus ascultători, Nicolai iconom. 1828 iunie 415.
1828 iunie 11
Cătră prea cinstita şi duhovniceasca Dicasterie a sf(intei) Mitropolii Moldaviei, plecată
înştiinţare.
La zi întăi a aceştii luni iunie am priimit de la Piiatră, de la sf(inţia sa) părintili
iconomul Evthimie 30 coale tipărite, Ponturile ca să nu dea preoţii zaherea, pre care îndată
le-am şi împărţit pre la biserici. Mare milă au trimiis înalt preosfinţitul stăpîn clirosului
bisericesc, cît şi lăcuitorilor, că groznic îi bîntuluia ciocoii pentru zîle, că toţii într-un glas
strigă mulţi şi preafericiţi ani să dăruiască milostivul Dumnezău înalt preaosfinţitului
stăpîn, rămîind cel mai mic şi plecată slugă, Dimitrie iconom prot(opopiat). 11 iunie 182816.
<1829>
Utenzilii pentru o litografie
- o presă de fier bine construită , carea să aibă cumpene, curele trebuincioase,
cum şi un privaz cu piele întinse …….....................................…………….150 flor(ini)---
11
Indescifrabil.
12
Arh. St. Iaşi, Fond Doc., Pachet CCCCXXXII/102.
13
Şters.
14
Arh. St. Iaşi, Fond Doc., Pachet CCCCLXXXVI/75.
15
Arh. St. Iaşi, Fond Doc., Pachet DCXXIX/148.
16
Arh. St. Iaşi, Fond Doc., Pachet DCXXIX/147.
cinci pietre, dintre care două mari pentru rubrici, registruri,

hrisoave, tablouri etc…………………………………………………100----
patru valuri, unul pentru lucruri săpate, unul pentru lucruri
scrise sau desinate cu tuş, unul pentru colorul roş şi unul pentru
albastru şi precum şi un tablou……………………………………… 24---
trei diamante………………………………………………………….45---
o cutie cu compasuri litografite (şi de acele inginereşti) care
se alcătuieşte din un compas mare, unul pentru formarea abalelor,
o maşină pentru note de muzică, un transportor, doă compasuri
mai mici, 4 treptoare şi 3 rostre………………………………………50---
o maşină de tras linii…………………………………………………12---
o maşină de format patrate………………………………………….. 15---
doă părechi de foarfeci………………………………………………..8---
felurite ace pentru săpat, condeie de oţel etc………………………….9---
o linie de fier, doă triunghiuri mari şi doă mici………………….…..22---
o masă de întins hărtie cu linia şi triunghiurile ei…………………….4---
o masă în mărime de 1 1/2 palme în pentru negreală de lucrupresă..4---
o masă de 1 ½ palme pentru frecarea pietrelor A…………………..4---
o lampă arcantică duplă……………………………………………….5---
cîte trei limbi pentru fiecare piatră………………………………….…2---40
doo ciocane litografice……………………………………………..….4---
doo pile litografice…………………………………………………..…2---
o masă cu saltariu pentru hîrtie de care totodată se moaie hîrtia…….…5---
dou căldări de aramă, una pentru pocost şi una pentru cridă şi tuş….....13---
o formă pentru turnatul cridei şi alta pentru tuş………………………...12---
şese cutii de teneche, una pentru pocost tare, una pentru supţire, una
pentru negreală de conversaţie, una negreală tare, una pentru negreală
supţire au moale, una pentru <…>sima*………………………………..2---
o sobă în care se arde sota pentru negreală…………………………….....3---
doă mese pentru litograf………………………………………………......9---
o maşină pentru abale şi alta de tăiet, condeie de oţel împreună
cu un ciocanăş mic şi foarfece mici…………………………….........……16---
un vas mic pentru tuş……………………………………………….--------40
½ giumătate ocă tuş, ¼ ocă cridă…………………………………..............20---
un cuţitaş……………………………………………………………...........4---
doă lopăţele de oţel…………………………………………..........………..7---
un arceriu…………………………………………………..........………….4---
cosor doi lat carmin, o cvintă salmiac cu care se fac semne pe piatră….....20---25
Adecă cinci sute noă zeci şi şese florini şi doaăzăci şi cinci creiţari17.
(Iscălit) Porte<…>*.
*
Neclar.
17
Arh. St. Iaşi, Fond Primăria Iaşi, Dosar 29/1847, p. 5; Copie.
ANEXE 463
<1829>
Institutul Tipo-litografic a „Albinei Române” se compune din:
Bucăţi A) Mobilă florini creiţari sau
argint galbini
1. Presă repede-tipă care tipăreşte de 24 ori 40000 coale
Pressă stampe de fieru vărsat
Presa comisională
Pressă mici de fieru de mînă purtătoare
Pressă de lemnu
Pressă litograficu cu 87 pietre
12. Pressă cu toate aczesorii în valoare de… 10291 24
B) Litere
2000 Deosebite matrice şi stampe a deosebitelor caractere menite
a vărsa litere tot pentru trebuinţa Institutului cît şi spre vânzarea.
Cantare funţi
76 Litere române numite ţiţero, borghios, garmond, non-pareille,
din Germania de la Hasse Benllo şi de la Paris de la Dido;
36 30 Litere române vărsate la Instit(utul) „Albinei”;
51 54/2 Alti litere franţeză compacte, cursive, ornamente şi 10 feliuri
4 92 Elenice, germane litere;
5 19 Caractere române şi franceze de la Petersburgu;
2 29 Litere armene;
Litere comisionate acuma la Benche
20/2____________________________________________________18021
10
Suma 28312 34 606318.
<1829>
Listă de teascurile, literile, instrumentele i alte mobile ce d(umnealui) post(elnic) Gheorghie
Asachi urmează după zece ani a da ocîrmuirei spre a forma o tipografie oficială în care
toate s-au însemnat şi preţăluit şi cu primirea d(umnealui) Asachi:
lei
trei teascuri de fier vărsate Stanhope sau Dingler sau alte după cum la
vremea predarei se vor întrebuinţa 10,000
3 trei rame de fier cu fereşti, reghistruri trebuincioase 500
1 un teasc mai mic iarăşi de fier, numit Handpresse, iarăşi cu ramă,
reghistruri etc. 700
18
Arh. St. Iaşi, Fond Primăria Iaşi, Dosar 29/1847, p. 4.
6 şese cantare litere româneşti (ţiţero, ţirilice) pentru Buletin şi

Foaia sătească 3,000
3 trei cantare idem, româneşti noue Garmond 1,600
1 un cantar idem româneşti, noue Petit 750
1 un cantar litere mari româneşti pentru titluri 500
3 trei cantare Garmond franţuzesc 1,600
½ giumăt(ate) cantar Petit franţuzesc 350
½ giumăt(ate) cantar litere franţuzeşti pentru titluri 350
1 un cantar litere greceşti cicero, petit şi titluri 800
1 cantar ornamente, semne matematice etc. 500
- chinaruri, armele Prinţipatului etc. 400
3 trei cantare cvadrante, linii etc. 700
4 patru valuri cu mesele lor 400
6 şese regale pentru caste 400
2 doă regale pentru forme 120
20 doăzeci caste pentru zeţari şi păstrarea literii 700
6 şese ucpuri (vincheler) pentru zeţari 150
6 şese şofleţe 100
ciocane, cleşti, pile, caldare, albia, dulapuri, mese i scaune pentru canţelarie
şi alte mărunţuşuri 1000
24,620
adecă doăzeci şi patru mii şese sute doazeci lei preţul articolelor tipografiei mai sus arătate
socotindu-se în atîta somă şi cheltuielile transportului şi aşezare tipografiei19.
1829 martie 15
1829 mart(ie) 17 zile s-au priimit în sămăşiia.
Înalt Preaosvînţîei Sale chirio chir Viniiamin arhiepiscop şi mitropolit Moldavviei.

În urmare pontului al 18-lea a enstrucţiilor date de cătră Înalta Ocîrmuire acestui
împlinitoriu Divan di a se înfiinţa în tot cuprinsul Cnejiei aceştii Vidomostii pentru toţi acei
di nou născuţi, acei morţi şi a tuturor nunţilor, atît pentru tîrguri cît şi di prin sate, Divanul
pentru mai multă profitarisîre întru împlinire aceştii măsuri găsîndu de niapărată trebuinţă şi
mijlocire puterii bisericeşti pe temeiul căruie spre împlinire voii mai înaltii nacelstviei se
adrisariseşte cu cinste cătră înalt preaosvinţîe voastră şi vă roagă ca să binivoiţi fără
întîrzieri a trimite cuviincioasele poronci cătră protopresviterii şi preoţii bisericeşti din
cuprinsele eparhii Înaltii Preosfinţîei Voastre ca diîndată să înfiinţăze asemine vidomostii
însemnîndu şi vadeè di la 1 a trecutei luni ghenari a anului următoriu şi pînă la sfîrşitul lunii
aceştii şi să li deie pi la dregătorii ţănuturilor cari sînt poronciţi a le pescrie în condică şi a li
19
Arh. St. Iaşi, Fond Primăria Iaşi, Dosar 29/1847, p. 9; copie.
ANEXE 465
trimite la Divan şi asemine urmîndu-se pi vreme viitoare pe fiişticare lună a da la dregători

vidomostiile cerşute.
Iar acum, la priimire aceştii şi punere în lucrari, Divanul va avea răspunsul înaltu
preosvinţîilor voastre.
1829 martie 15. Din ecstracţie20.
1829 aprilie 30
2396
Copie di pe della atingătoare de deschidire tipo-litografiei Albinei Româneşti
- 1/iu. Copie di pe predlojenie d(umisale) viţe prezident Prinţipatului Moldaviei din 30 april
1829 cu No. 3214 cătră Divanul Obşteştei Adunări din acestaşi Prinţipat.
D(umnealui) deplin împuternicitul Prezident dorind a preţui ostinelile folositoare a
alcătuitoriului Gazetei din Ieşi, aga Asachi, mă însărcinează a pofti pe locurile judecătoreşti
de aice întru de a iscăli la asemine alcătuire.
Pentru aceia, eu fac cunoscut Divanului Obşteştii Adunări de aceasta, spre a face
cuviincioasa din partea sa punere la cale, iar apoi spre ştiinţa sa mai adaog că pentru
publicaţie ce se vor tipări din partea stăpînirei se va plăti cîte 20 parale de rînd. Deosebit de
aceasta, d(umnea)lui Asachi mijloceşte de a se da voie a face în Ieşi o tipografie pentru a
tipări în Ieşi cărţi în feliuri de limbi şi pentru aceea eu pun înnaintea Divanului Obşteştii
Adunări a întra în cercetarea aceştii cereri şi spre a putè face cunoscut dum(isale) deplin
împuternicitului prezident să mă înştiinţeze pe care temeiu se poate înfiinţa un asemine lucru şi
iarăşi de sînt niscaiva pravile a ţenzurei spre a tipări cărţi din partea epitropiei Casei milelor.
Iscălit, Gheneral maior şi cavaler Mircovici
2-le. Jurnalul Obşteştii Adunări.
1829 aprilie 30
Nr. 24 Viţe prezident Divanului Cnejiei Moldaviei.
No. 3214, 30 april 1829, Ieşii.
Divanul Obşteştii Adunări a Knejiei Moldaviei
D(umnealui) deplin împuternicitul prezident dorind a preţui ostenelele folositoare
a alcătuităriului gazetei de Ieşi, aga Asachi, mă însărcinează a pofti pe locurile judecătoreşti
de aice întru de a iscăli la asemene alcătuire.
Pentru aceia, eu fac cunoscut Divanului Obşteştei Adunări de aceasta, spre a face
cuviincioasa din partea sa punere la cale, iar apoi spre ştiinţa sa mai adaog că pentru
publicaţii ce se vor tipări din partea stăpînirei se va plăti cîte 20 parale de rînd.
Deosebit de aceasta, d(umnea)lui Asachi mijloceşte de a sa voie a face în Ieşi o
tipografie spre a tipări în Iaşi cărţi în feliuri de limbi şi pentru aceea eu pun înaintea
Divanului Obşteştei Adunări a întra în cercetarea aceştii cereri şi spre a puteè face cunoscut
şi d(umnea)lui deplin împuternicitului prezident să mă înştiinţeze pe care temeiu se poate
înfiinţa un asemenea lucru, şi iarăşi de sint niscaiva pravili a cenzurei spre a tipări cărţi din
partea epitropiei ca să-s(e) cunoască gheneral maior i cavaler Mircovici.
20
Arh. St. Iaşi, Tr. 288, op. 316, Dosar 4/1829, f. 4.
<1>830 maiu 8.
Cît pentru de a pofti pe locurile giudecătoreşti de a se abonarisi la gazeta
pămîntească să ne facă adresuri din partea Obşteştii Adunări, arătînd voinţa d(omnului)
plenipotent şi îndemnîndu-i a o şi împlini cu prothimie. Iară pentru voia tipografiei în
adunarea completu se va supune socotinţei Divanului.
Numai această moldovinească tălmăcire s-au înfăţoşat de cătră însuşi d(um)nealui
aga Gheorghie Asachi şi pe a lui temeiu s-au şi închiet jurnal iar orighinalnica predlojenie
nu s-au putut afla unde este21.
1829 iunie 19
Pre cinstitii şi duhovniceştii Dicasterii a Sfintei Mitropolii Mold(o)v(ei), cu
smerenie mă închin.
Carte cinstitei şi d(u)hovniceştii Dicasterii din a 20 a trecutei luni mart, supt no.
230, cuprinzătoare ca înalt preaosfinţitului arhipăstoriu, înalta ocărmuire hotărît cerîndu-i
ca în tot coprinsul Cnejiei Moldovei se înfiinţază vidomostii şi mitrice de toţi acei născuţi,
acei ce se cunună şi acei ce mor, precum şi vidomostii pentru a să şti toţi hristiianii carei se
ispovedesc şi se împărtăşăsc şi acei carei nu au nici o purtare de grijă pentru datoriia lor ce
creştinească, cu supunere am priimit la 16 a următoarei luni iunie şi cele noă poroncite, ca
în cuprindere cererii înaltei ocîrmuiri şi a poruncii înalt prea sfinţitului în scris cătră
cins(ti)ta Dicasterie ci se triimet 120 coale hîrtie cu tipărite linii cu începutul vidomostiilor
şi a mitricelor, între a cărora linii să se urmează scriere pînă se vor sfîrşi numile numerului
tuturor stărilor, afară de ţigani, însemnîndu-se întîiu cei d(u)hovniceşti, apoi boierii şi
mazilii, pe urmă neguţitorii şi ţăranii, de la carei să înveţe a priimi prin preoţii satelor de tot
numele însemnat în mitrice, născut, cununat sau mort, cîte zăce părale, şi la vidomostie, de
tot gospodariul cîte trei părale. Din care bani să se scoată mai întăiu pentru hîrtie ce va întra
la scris cîte zăce parale de coala cu începutul şi patru părale coalele celelalte, iar ceilanţi
bani să se facă în trei părţi, din care una să se întrebuinţăză la legătorie şi osteneala noastră,
o parte scriitoriului ce le va scrie la stare locului şi cîte un leu de formularie şi a treia parte
să o triimită cătră secretariul Dicasteriei spre a-i întrebuinţa în cheltu(ie)lile ce cu sporire s-
au mai adaos. Însă vidomostiile să se triimată scrise bine, negreşite şi legate cu extracţiile
cuviincioase dimpreună cu formulariile de toată beserica pentru care ni s-au triimis doă de
probă. Şi banii pentru hîrtie, cătă va merge la scris, cum şi aceia pe hîrtie ce se va strica den
greşală, fiind dator cel ce va greşi-o să o plătească închişi, cătră secretariul, spre a-şi încheia
sama cu epistatul tipografiei nu mai tîrziu decît pînă la 15 a următoarei, precum şi pentru
toate celelalte următoare enstrucţii pre larg am înţăles. Pentru care fac ştiut cinstitei
Dicasterii că tovarăşul meu, iconomul Vasilie, se află dus la Iaşi în trebuinţele sale, iar
viind, se va pune în lucrare împlinire poroncii, precum se ceri, şi sînt al precinstitei şi
D(u)h)o)vniceştii Dicasterii plecată slugă, Ilie iconom.
<1>829 iuni 19, Botoşani22.
21
Arh. St. Iaşi, Colecţia Litere, A/CCLXXII.
22
Arh. St. Iaşi, Fond Mitropolia Moldovei, Dosar 2/1829, f. 40-41.
ANEXE 467
1829 august 20
Înalt Preaosvinţite şi Multmilostive stăpîne
Înalt(ă) poronca Înalt preaosvinţiilor voastre, supt no. 345 cu multă supunire am
priimit următori fiind poroncii încă din înainte date am dat izvoadile cerşute la dum(nea)lor
dregătorii ţinut(urilor) cu începutul de la întîiu ghen(a)r trecut de toţi noi născuţi i ai
nunţilor şi a celor ce mor, pîn-la sfîrşitul lui iulie trecut asemine vom da şi pe lunile viitoare
pîn-la împlinire de un anu, păstrîndu-s(e) şi la fiieştecare biseric(ă) întocmai ca s(e) scrie în
hîrtie tipărită ce am priimit. Asemine şi vidomostiile acum se lucrează, neavînd mult pănă
se vor sevîrşi, pre care gătindu-le, îndată le vom triimite la d(u)hovniceasca Dicasterie, iar
de priimirea poroncii şi pentru că vom fi întocma următori, nu lipsim a înştiinţa.
La mila înalt preaosvinţiilor voastre, cu supunere, Vasilie iconom, Costandin
iconom tij.
1829 av(gus)t 20. Dorohoiul23.
1829 septembrie 10
+ Înalt Preaosfinţiei Sale, chirio chir Veniiamin arhiepiscop şi mitropolit
Moldavviei.
No. 29.
Priimindu-să adresul Înalt Preosfinţiei voastre din 27 a trecutei luni avgust, supt
no. 447, s-au văzut celi însemnate spre răspuns în pricina acelor cîte 10 parale de nume ci
să ieu de la lăcuitori pi temeiul aşezămîntului din Basarabia pentru vidomostiile de cei
născuţi şi morţi şi pentru formăluirea metricilor de care Divanul declarisind domnului
Viţeprezident, eselenţia sa au binevoit prin rezoluţie din 7 a următoarei luni a însemna că
Înalt Preosfinţiia Voastră n-aţi fost îndreptat a slobozi pe Dicasterie a pune sîngură de la
sine, dare asupra locuitorilor întemeindu-se pi ceie ci iaste aşăzată în Besarabia şi că să se
facă cunoscut Înalt Preosfinţiei Voastre a schimba aceasta punere la cale cari în această
made s-au făcut, întorcîndu-si şi banii ce se vor fi luat pînă acum de la lăcuitori, făcîndu-si
şi răsplătire vinovaţilor.
Şi dar, Divanul aducînd aceasta la ştiinţa Înalt Preaosfinţiei voastre, cu cinste vă şi
roagă a pune de îndată în lucrare voia Domnului viţeprezedent, avînd şi Divanul răspuns.
<…>24.
Addeleniia al doilea Din Extractirisir
Masa al treilea C. Grigoraş
Do(sar) 9693; 1829 septembrie 1025.
1832 ianuarie 29
Priimit 29 ghenari 1832
Cătră Cinstit Departamentul Ministeriu Pricinilor den Lăuntru
Proprietariul Privilighietei Tipografii
23
Arh. St. Iaşi, Fond Mitropolia Moldovei, Dosar 2/1829, f. 41-42
24
Două semnături indescifrabile.
25
Arh. St. Iaşi, Tr. 288, op. 316, Dosar 4/1829, f. 1.
<….>26 al 3-lea.
Adresul cinstitului Departament din 13 al acestei curgătoarei luni, supt N. 143, cu
alăturată copie de pe predlojenie Ecselenţii sale d(umnealui) viţe-prezident, cuprinzătoare
punerilor la cale între ocîrmuire şi între mine pentru lucrările tipografiei cu toată cinstea am
priimit. Cunoscut este ca prin a meli mijloace particulare am urzit Gazeta în limba
moldovenească, nădejdia că adeverindu-se folosul acestui aşezămînt ocîrmuirea ne va
învrednici de a sa protecţie, m-au îndemnat a urma, cu simţitoare pagubă, publicaţia
Gazetei în curgere de trei ani. Spre a mă feri de asămenea pagubă măcar în viitorime,
întemeindu-mă pe supt arătatele dreptăţi şi potrivit cu însuşi trebuinţa ocîrmuirii de a se
înmulţi mijloacele prin care poroncile şi a sale orînduiele să fie în grabă obştii cunoscute,
am cinste a propune de vazis ? alcătuirii de sus arătate ca ocărmuirea să îndatorească toate
instanţiile giudecătoreşti şi toate instanţiile giudecătoreşti şi toate locurile administrative,
bisăriceşti, politiceşti şi militare din Ieşi şi din ţară a să abona la această gazetă şi de a
îndemna de asămenea cătră aceasta pe însuşi dregătorii şi pe alte feţe particulare. Al doilea,
cînd acestea articule ar fi de simţitoare întindere, ele se vor publica în Gazetă în perilipsis
alcătuit de redacţie. Al treilea, cerînd însă trebuinţa a se publica asămenea în împărtăşiri în
ecspenzo din cuvînt în cuvînt, atuncea spre a nu lipsi pe cetitori de articule politice-literale
şi iconomice, în care fieşcare prenumerant află particular interes şi plăcere, redacţia va
adăoga în suplement supt nume de foaie oficială, pentru care fiind în număr de trei sute
ecsemplare pentru abonanţi şi osăbit o sută pentru ocîrmuire, aceasta îmi va plăti pentru
patru sute ecsemplare cîte treizăci părale coala, iară avînd a se tipări doaă mii ecsemplare,
cîte doaă zeci parale coala, îndatorindu-mă şi de acestea a tipări încă fără plată trei sute
ecsemplare spre a se împărţi gratis amîndoaă feliurile de foi ofiţiele sau publicaţii pentru
care ocîrmuirea să nu-mi plătească decît numai pe număr de patru sute şi de doaă mii
ecsemplare. Al patrulea, spre siguripsirea cumpărării hărtiii şi trebuincioase materialuri,
această tocmală să fie pe vade de trii ani, iar plata să urmeze după fieşcare trei lunie, pe
temeiul înfăţoşării adresurilor de la locurile respective ce vor triimite hîrtiile spre tipărit.
G. Asachi aga, proprietariul privileghietei tipografii, la 16 ghenari 1832, Ieşii.
N. 2 27.
1833 octombrie 27
Anul 1830 decemvrie 23 în casa Exselenţiei sale d(omnul) viţe prezident s-au
adunat Obştiasca Adunare a Divanurilor: Preosfinţiia Sa Veniamin Mitropolit Moldaviei;
Preosfinţiia Sa chir Varlaam Sardeon; dum(nea)lui logof(ă)t(ul) Toader Balş; logof(ă)t(ul)
Costandin Catargiu; vornic Grigore Ghica; vist(iernic) Iordachi Catargiu; vist(iernic)
Costachi Cantacuzino; vornic Costachi Mavrocordat; vornic Ioan Greceanu; vornic Ioniţă
Palade; hat(man) Todiraş Balş; vist(iernic) Aleco Sturza; vornic Costachi Sturza; vornic
Lupu Balş; post(elnic) Necolachi Canta; vornic Ştefan Catargiu; post(elnic) Ştefan
Catargiu; aga Aleco Balş şi supt prezidenţie ecselentiei sale d(omnul) viţe prezident
26
Neclar.
27
Arh. St.Iaşi, Fond Vistieria Moldovei, tr. 1423, op. 1619, Dosar 1, f. 11.
ANEXE 469
făcîndu-se luare aminte asupra cererii Domnului aga Gheorghi Asachi care din predlojenie
ecselenţiei sale d(omnul) viţe prezident încă de la 30 april a anului trecut, 1829, supt No.
3214 este cunoscută Obşteştii Adunări de a se da dum(nea)lui voie a deschide aice în o
tipografie spre tipărire de cărţi în feliuri de limbi şi după tratarisire făcută s-au găsît că o
asemine cerire a dum(nea)lui agăi Asachi pre cît priveşte la folosul de obşte a cultivarisîre
neamului prin lăţire bunelor ştiinţe cu atîta este şi de laudă pentru dum(nea)lui şi vrednică
a-şi aduce dum(nea)lui din parte obştii cu prilejul împlinirii ei o răsplătire potrivită spre a
îndemna şi pre alţîi întru îmbrăţoşare altor asemine de obştii folositoare aşămînturi după
niste asemine temeiuri s-au închiat socotinţă a se slobozî dum(isa)le agăi Asachi voia de a
statornici aice în Ieşi o tipografie spre tipărire gazetei „Albinei Româneşti” şi spre tipărire
de cărţi în deosebite limbi, încă şi o litografie spre tipărire de hărţi, desinuri şi altile şi
pentru a se închipui cătră dum(nea)lui agă răsplătiri ce se cuvine după cele mai sus zise nu
mai puţîn şi o despăgubire cheltuielilor acelor cu osebită prisosinţă ce este nevoit a face
acum la începire acestui lucru s-au hotărît ca în curgire de cincisprezece ani socotiţi de la
deschidere tipografiei aceştie pe lîngă tipografia ce este în sf(înta) mănăstire Neamţului şi
aceea ce este în sf(înta) Mitropolie şi alta încă care şcoalele obşteşti den acest oraş după ace
din vechime dreptate ce au putè deschide în oricare vreme numai aceasta tipografie şi
litografie pentru care se dă dumisale acum voie să fie sloboadă a se mai ţine iară altă
osebită tipo-litografie osebit de aceste patru tipografii pomenite mai sus, nimine nici într-un
chip să nu poată a fi slobod a deschide sau a ţine în curgire termenului însemnat, iar apoi
după trecire aceluia fără a se opri pe dum(nea)lui aga Asachi de a urma ţinere tipo-
litografiei sale, ocîrmuire va da voie a dischide şi a ţine de asemine tipo-litografie şi la alţii
ce ar ave asemine plecare spre mai multă înlesnire a tipărirei cu adăogire folosului obştei
pre lîngă aceste magazie în cari se vor vinde producturile acestei tipo-litografii să fie pe
arătata vreme scutită de orice dare cătră ocîrmuire.
Intru ceea ce se atinge de întrebare ce se face prin predlojenie pomenită de sînt
nescaiva pravili a ţenzurei asupra tipărirei de cărţi, dezlegare este că asemine pravile nici nu
sînt dar de sine se lămureşte că trebui a fi oprită tipărirea de ori ce lucru carile s-ar atinge cît
de puţin măcar de ale legii sau ar fi împotriva ocîrmuirei sau împotriva moralului pentru
care proprietarul tipografiei unde asemine scrieri s-ar tipări să fie răspunzătoru după
înadinse legiuire ce socotim de cuviinţă întru aceasta a se aşăza.
Asemine se fie datoriu d(umnealui) aga Asachi din toate cele ce se vor tipări la
tipo-litografiia dum(nea)lui a da gratis fără plată cîte un ecsemplari pentru biblioteca
publică. Acest feliu urmîndu socotinţa Obşteştii Adunări în pricina sus arătată, se va supune
ex(selenţei) sale d(omnul) vice prezident copii de pe acel jurnal spre pliroforie şi întărire.
Veniamin mitropolit Moldaviei, Varlaam Sardion, Theodor Balş log(o)f(ă)t, vel
log(o)f(ă)t, Iordachi Catargiu vist(iernic), Palade vornic, Ştefan Catargiu vornic, Iancu
Racoviţă post(elnic), Canta post(elnic), Aleco Balş, Toderaşco Balş, Aleco Sturza Lupuşoru
Balş vornic, Costachi Sturza.
3-le. Raportul Obşteştii Adunări din 12 mai 1831 cu n. 57 cătră d(umnealui) Viţe
Prezident.
Întru ceea ce se atinge pentru cerire d(umnealui) aga Gheorghii Asachi de a i se da

voie să deschidă aice în Iaşi o tipografie spre tipărire de cărţi în feliuri de limbi, cari
asemine cerire este cunoscută Obşteştii Adunări a Divanurilor din predlojenie slobozită de
cătră Ex(selenţa) voastră încă de la 30 aprilie a anului trecut 1829, supt n. 3214.
Această adunare la 23 curgătoarei, supt prezidenţiia ex(selenţei) voastre făcînd
luare aminte şi urmînd tratarisîre ce se cuvine au închiet socotinţă prin jurnal şi cu aceasta
căzut se predstavliseşte ex(selenţa) voastre copie de pe acela în alăturare pe lîngă aceasta
spre pliroforie şi întărire după cuviinţă.
Iscăliţi: Veniamin mitropolit Moldaviei, Varlaam Sardion, Catargiu log(o)f(ă)t,
Teodor Balş log(o)f(ă)t, Palade vornic, Costachi Sturza.
N. 68. Fiind ce întăiu şi al doilea întocmai cu orighinalurile, iar ce de al treilea cu
ciorna aflată în dellă, s-au încredinţat prin iscălitura me şi punerea peceţii Arhivei, la 27
octomvrie <1>833, Ieşii.
Secretariul Arhivei Statului, Mălinescul28.
1839 martie 18
No. 2458 trecută ? că sus ? 630
…
Secretariu Sfatului va arăta dumisale agăi Gheorghie Asachi ca să înfăţo(şeze)
Sfatului o tarifă arătătoare de preţurile tipăririi fieştecărie hîrtii de acele obicinuite pe
socoteala ocîrmuirii şi totodată cu ace tarifă să se înfăţoşeze şi însuşi înpresurţiia ? Sfatului.
<…>29.
Acturile aceste în număr de patru se vor alătura la della lor şi della se va aşeza
între hîrtiile ce urmează a se tratarisi de Sfat, fiindcă dumisali agăi Asachi i s-au <…>30 ca
să pregătească ace tarifă.
Cătră cinstit(ul) Secretariat de Stat, proprietariul Institutului Albinei
No. 1325
În urmarea propunerii ce au făcut ocîrmuirei d(umnea)lor domnescul adiutant M.
Kogălniceanu şi M. Milu de a înforma o tipo-litografie în care sub nume de Tipografia
Statului şi a Shoalelor să tipărească toate hîrtiile ocîrmuirei şi cărţile ramului de învăţătură,
iscălitul roagă pe cinst(itul) Secretariat să binevoiască a lua aminte următoarele: în puterea
privilegiei date iscălitului, o altă tipo-litografie nu se poate infiinţa înaintea încheierii
terminului aciii privilegii, decît pre lîngă cele ce sînt, Departamentul Din Lăuntru şi
shoalele au dreptate a avea a lor tipografie, încît după prinţipiile iconomiei politice îndestul
s-au socotit în vremea de faţă cinci tipografii, cînd ocîrmuirea au statornicit această regulă
care în faptă s-au şi adeverit.
Deci, siguripsind despre o parte ocîrmuirea îndestularea tipografiilor, cinstita
Epitropie a Shoalelor s-au îngrijit a pregăti pentru a ei viitoare tipografie lucrători în tot
28
Arh. St. Iaşi, Fond Documente, Pachet CXXXIII/75.
29
Semnături indescifrabile.
30
Neclar.
ANEXE 471
feliul de roluri ale acestui mesteşug şi au binevoit asemine a zărăzi iscălitului drit (care el
însă pîn acum n-au întrebuinţat) pînă la închierea terminului privileghiei, a tipări cărţile
shoalei, cu condiţie ca statornicind shoala a ei tipografie, să se poată sluji cu lucrătorii ce se
vor fi formarisit la Institutul iscălitului.
Pe temeiul acestor încungiurări, sus numiţilor nu ar rămînea altă, decît a se face
antreprenori tipografiei Departamentului, spre a se tipări numai hîrtiile ocîrmuirei. De este
aceasta prin concurs, apoi şi iscălitul se înfăţoşează, de nu ar învrednici altă consideraţie,
apoi măcar ca unul ce are un Institut gata şi pe care încă se găteşte a-l îmbunătăţi şi prin
carele pîn acum cu sfinţenie şi grabă au împlinit purure poroncile ocîrmuirei.
Pe acest temeiu, fiindcă d(umnea)lor adiutantul Kogălniceanul şi M. Milu, între
alte condiţii au propus a face toate lucrările ocîrmuirei cu un preţ mai gios zăce la sută decît
cum se urmează la Institutul „Albinei”, iscălitul acuma cînd i s-au încredinţat şi lucrarea
„Foaiei Săteşti”, şi purure pătruns de dorinţă a înlesni lucrările ocîrmuirei şi acele privitoare
cătră civilizaţia compatrioţilor, cu cinste propune următoarele, la care s-ar îndatori cu
începutul anului 1840 pînă la închierea terminului privilegiei sale:
1 – iu: a tipări „Buletinul Oficial” cu preţul zăce la sută mai gios decît pînă acuma;
2 – lè: a tipări „Foaia Sătească” după condiţiile contractului asemine cu preţ zăce la sută
mai gios. Apoi, fiindcă ocîrmuirea avea purure nevoie de ale hîrtii tipărite, care se plătesc în
deosebit, iscălitul propune tot în sama de mai sus şi fără a pretendui vre o altă plată, a tipări
pe tot anul cu a sa hîrtie următoarele:
– lè: 2800 coale în 12 suplemente a „Buletinului” pe lîngă 15, ce este îndatorit a tipări pe
an;
1680 coale Preţuri curente pentru Depart(amentul) din Lăuntru;
500 Patente;
500 Povolenii;
100 Bileturi pentru turci;
300 Bileturi pentru Postelnicie;
260 Bileturi de alegere la Obşteasca Adunare;
3 Table;
5 Titluri adeveritoare;
500 coale Ofisuri domneşti la deschiderea Adunării;
120 Anaforale răspunzătoare;
Afară de aceste, deosebitele instanţii pot, ca în Tipografia Statului, fără plată a tipări, însă
pe a lor hîrtiia pîn la numărul următoriu:
– lè - 1000 Ofisuri domneşti pentru Curte;
- 1000 Ofisuri Postelniciia;
- 1000 Pasaporturi;
- 1000 Ofisuri Depart(amentul) Din Lăuntru;
- 1000 Ofisuri Visteria;
- 1500 Hătmănia, de deosebite feluri;
- 100 Sf(înta) Mitropolie;
- 200 Epitropia Shoalelor;

- 200 Agia;
- 200 Eforia, iar avînd lipsă de mai multe hîrtii, vor plăti un preţ măsurat, care se va
statornici.
Apoi, dorind a pune în lucrare dritul ce s-au hărăzit iscălitului de cinst(ita)
Epitropie a învăţăturilor publice, mai ales spre înlesnirea tipărirei cărţilor folositoare, cu
cinste propune:
5 – lè: cărţile şi alte tipăriri periodice încuviinţate de cinst(ita) Epitropie a se tipări, se vor
tipări la Institutul „Albinei” cu aş un preţ încît o carte din cinci sute ecsemplare din cîte
doaăzăci coale tipar, fieştecare tom cu hîrtie de mijloc, ar costisi cinci lei. Această
propunere priitoare iconomiei şi contabilităţii Statului şi înlesnitoare tipărirei cărţilor
folositoare, sînt acele care în poziţia de faţă se pot împlini de iscălitul după a sale mijloace
de a îmbina trebuinţa cu iconomia Statului şi a se feri de o de istov dărmare care prin
aşezarea unei alte tipo-litografii înnaintea încheierii terminului privilegiei s-ar aduce
iscălitului şi lucrărilor sale literare şi sţientifice.
G. Asachi. Ieşii, 18 martie 1839. No. 173132.
1839 aprilie 1
Deşi noi, după dreapta judecată, nu putem cunoaşte că esti concurs între
d(umnealui) aga Asachi şi între noi, şi că rezoluţia domnească descuviinţază o asemine
atirdisire ?, noi, însă, spre a da Visteriei mai mari folosuri, ne primim a lua tipografia
statului asupra noastră, cu condiţii mai favorisitoare decît ? d(umnealui) proprietarul
„Albinei”:
- ne îndatorim a tipări „Buletinul” şi „Foaia Sătească” cu 11 la sută mai jos de cît este
încheiet contract cu d(umnealui) aga Asachi;
- ne îndatorim a tipări fără nici o plată, însă pe hîrtia ce ne va da:
- 2800 coale în 12 Suplementuri a „Buletinului” pe lîngă 15 ce este îndatorit d(umnealui)
aga Asachi tipări pe an;
- 2000 coale Preţuri curente pentru Departamentul din Lăuntru;
- 600 Patente;
- 600 Povelenii;
- 200 Bileturi pentru turci;
- 300 Bileturi pentru Postelnicie;
- 260 Bileturi la alegerea Adunărei;
- 3 Table;
- 5 Titluri adeveritoare;
- 600 coale „Foii Săteşti” la deschiderè Adunărei;
- 200 Anaforale răspunzătoare;
- 1100 ofisuri domneşti pentru curte;
31
32
ANEXE 473
- 1100 ofisuri Postelnicia;

- 1100 pasaporturi;
- 1100 Visteria;
- 1500 Hătmănia de deosibite feluri;
- 300 Agia;
- 300 Eforia, iar avînd lipsă de mai multe hîrtii, vor plăti un preţ măsurat ce se va aşeza.
Ne îndatorim după 15 ani a dărui Departamentului din Lăuntru doă teascuri cu
slovele trebuincioase, româneşti şi toate cele ce se atingu de tipărire. Într-acest chip
stăpînirea va ave în scurt a sa tipografie, fără cea mai mică cheltuială. Noi, totodată, rugăm
preînaltul Sfat să binevoiască a lua înbăgare de samă, că aşăzind o asemine tipografie, noi
facem un folos simţitor nu numai stăpînirei.
Adiutant Matei Mihlo, Ieşii, 1 aprilie 183933.
1839 aprilie 10
N. 2459, trecută.
Priimit 10 april 1839.
No. 1239.
Sfatul nostru avînd în vedere legiuire Reglementului, prin care să zice ca tipografie
Departamentului Dinlăuntru va fi deosebită de acelelalte, va lua în băgare de samă
propunerile jăluitorului şi va face a sa încheiere de Reglement.
În 10 april 1839,
Şeful secţiei jalobe, stolonacialnic.
No. 1535.
Prea înălţate Doamne,
În luna lui mart, noi ne-am îndreptat cătră Înălţimea Voastră cu jalobă ca să fim
însărcinaţi cu facerea tipografiei Departamentului Dinlăuntru, cerută prin Reglement şi
prin Obşteasca Adunare. Prin înaltul buiurdiu, jaloba noastră au fost recomanduită
Domnescului vostru Sfat.
Adunîndu-se Sfatul, şi după ce s-au cetit cuprinderea jalobei noastre, s-au chemat
şi a(umnealui) aga Asachi, proprietariul tipografiei „Albinei”, care a se cerceta dacă
cererea noastră nu ar fi împotriva privilegiului ce i s-au dat de cătră ocîrmuirea
provizornică la anul 1828, cetindu-se acest act, s-au văzut că scoalele vor pute ave o
tipografie în oricare vreme; cetindu-se pe urmă şi articolul 41, cap(itolul) VI din
Organicescul Reglement s-au adiverit că Departamentul Dinlăuntru trebuie să aibă ca
aşadar cererea noastră este încuviinţată şi de Reglement şi de privilegiul dat d(umisale)
agăi Asachi, pre carele noi nu-l jăcnim în nimic. Dumnealui aga însă, nemulţămit fiind de
facerea unei noi tipografii, fără nici o dreptate s-au sculat otcupciu, întrînd în concurenţie
cu noi pentru această tipografie. Prea înălţate Doamne, este un prinţipu de adevăr aşăzat în
toate ţările ce rosteşte că la un otcup toţi concurenţii trebuie să aibă acelaşi şi deopotrivă
drituri. Apoi, d(umnealui) aga Asachi, fiind prin privilegiu aşăzat singurul tipograf în toată
33
Moldovvia şi fiind prin urmare mai favorisit decît noi, nu poate dar să între în concurenţie
cu noi şi cînd dumnealui şi tipografia Departamentului Dinlăuntru şi a Sholelor ar aduna
mai toate tipografiile Prinţipaului în Institutul „Albinei” şi cea mai frumoasă iscodire a
duhului ominesc s-ar face monopol unei singure persoane, şi aceasta ar fi cu totul
împotriva Reglementului ce zice că stăpînirea va ave a sa deosăbită tipografie.
Plecat, dar, te rugăm Înălţimea Voastră să luaţi în băgare de samă dreptele noastre
cerei şi să poronciţi locului cuvenit ca pretenţiile d(umnealui) aga Asachi a nu se asculta şi
să se urmeze după adevăratul înţăles a Reglementului.
A Înălţimei voastre pre plecaţi slugi, adiutant Kogălniceanu, Matei Millo.
Iaşi, 10 april 1839.
Decemvrie 29. Să va urma după resoluţia pusă pe adresul cătră Secretariatul de Stat din
<….>34.
1839 aprilie 13
No. 799 trecut. Primit în 19
Mitropolitul Moldaviei
No. 496 Cătră cinstit Sfatul ocîrmuitor No. 465
1839 aprilie 13 zile. Ieşii
D(umnealui) aga Gheorghie Asachi, prin jaloba sa din 15 ale acestei luni au făcut
arătare că oariicarii doritori ar fi propus cinstitului Sfat ca să le învoiască de a înfiinţa noă
tipografie me de tipografia Departamentului şi a le să învoi să tipărească în ea nu numai
hîrtiile oficiale ale ocîrmuirei, dar şi feliu de alte cărţi sau tipăriri.
Deci, fiindcă ocîrmuirea de la anii 1831, dînd d(umisale) agăi Asachi privilegie pe
15 ani ca să întemeieze o tipo-litografie a sa pentru sporirea luminărei patriei, au legiut
această privilegie ci este tot odată legiuitoare pentru tipografiile Moldovei, ca în cursul
acestui termen afară de tipografia Mitropoliei, a mănăstirei Neamţul <a Şcoalei>*
Naţionale şi a Departamentului şi această pentru hîrtiile ocîrmuirei, nimine altul nici într-un
chip să nu poată fi slobod a deschide sau a ţine altă tipografie, prin care măsură ocîrmuirea
s-au îngrijit a da acestei tipografii mijloace spre a se putea dispăgubi oarece <…>le*
cheltuiele ce cere a lor îmbunătăţire, acum de se va da persoanilor doritoare a mai înfiinţa o
tipografie cu <drept> de a tipări nu numai acturile ocîrmuirei, dar şi orice fel de cărţi, prin
aceasta nu numai se jicnesc legiuirile Reglementului din § art(icolul) 41, dar se va pricinui
p<…>* şi toate de istov dărîmare tipografiilor privile(giuri). Iscălitul, în numele legilor
protectăluieşte în fiinţarea de noă tipografie cu acel feliu de adaose dreptăţi mai a tipări
acturile Guvernului dupre glăsuirea art. (141).
Veniamin, mitropolit Moldaviei.
Pentru şase secţie.
34
Arh. St. Iaşi, Fond Secretariatul de Stat al Moldovei, Dosar 650 / 1839/1853, f. 23-24 şi
24 bis.
*
Rupt.
ANEXE 475
La Sfat a. 21.
Să se facă cunoscut preosfinţiii sale că înfiinţare de tipografie la Departamentul
Dinlăuntru este cerşută nu numai de Organicescul Reglement, dar şi de încheiere din urmă a
Obşteştei Obicinuitei Adunări şi că pe un asemene pravili este răzimată şi lucrare Sfatului şi
că protinporie de oprire unii asemine tipografii este împrotiva prinţipiilor sus arătate.
<….>35 vel vist(iernic)36.
1839 noiembrie 1
Galbini 2) Cheltuielile de piste an a tipografiei
200 - 360 topuri hîrtie, cîte 19 4/9 lei topul, însă:
245 topuri pentru „Foaia Sătească”
25 = pentru „Buletin”
90 = pentru celelalte hîrtii
360 topuri
200 - chiria casei, lemne, lumînări, cerneală, îndreptări la slove şi alte cheltuieli
tipograficeşti de piste an;
120 - leafa unui director;
90 - leafa a doi scriitori;
240 - leafa a 10 lucrători cîte 2 galbeni pe lună;
850 galbini, totalul cheltuielilor de piste an.
Adunare
900 = galbini aşezarea tipografiei
850 = cheltuielile de piste an
1750 galbeni peste tot.
Aşadar, încă nu mai puţin de cît ce primeşte d(umnealui) aga Asachi pe un an, se poate şi
aşăza o tipografie mult mai bună de cît a Dumisale şi răspunde toate cheltuielile ce-s de
piste an. Deci, folosurile sînt vederate, pentru că:
1) - La sfîrşitul anului celui dintăi, stăpînirea se va găsi cu o tipografie bună şi a sa, fără
mai
multă cheltuială;
2) – Pe toţi anii următori, stăpînirea va cheltui numai 850 #, cînd acum plăteşte 1800 ½
#;
3) – De la al doile an a aşăzării tipografiei, se va puté da tuturor satelor „Foaia
Sătească”,
fără nici o plată, după hotărîrea Obşteştei Adunări;
4) – Însuşi aceste 850 # nu vor fi trebuitori să se dee în întregime pe fieşte care an pentru
cheltuielile tipografiei, de vreme ce prin vînzarea reglementului a „Foii Săteşti”, a
„Buletinului”, a Codicelor ţivil şi criminal pe la particularnici, se vor puté strînge pe an
încă o sumă destul de însemnătoare.
35
Neclar.
36
Arh. St. Iaşi, Fond Secretariatul de Stat, Dosar 650/1839/1853, f. 1.
Din mai sus arătatele ţiffre, înaltul Sfat se va puté încredinţa lămurit de folosurile ce
înfăţoşez, şi eu mă voi afla norocit dacă stăpînirea îmi va dărui bunăvoinţa sa.
Căpitanul Kogălniceanu. 1 noiembrie 183937.
1839 noiembrie 28
Prin ofisul nostru se va face cunoscut Sfatului punerea la cale întru aceasta în 28
noiemvrie.
Pre înălţate Doamne
D(umnealui) căp(i)t(an) Mihail Kogălniceanu atît mai înainte, prin jaloba ce au dat
Înălţimii Voastre, cît şi acum, prin ace de-a dreptul cătră Sfat, arătînd însemnătoriul folos ce
i-ar rămîne cîrmuirii pe fieşte cari an din plata tipăririi hîrtiilor ei dacă s-ar înfiinţa
tipografie cerşută de artic(olul) 141 a Reglementului să fie pe lîngă Dep(artamentul)
Dinlăuntru, ceri a să însărcina pe dum(nea)lui cu aşezarea aceii tipografii care n-ar costisi
decît 900 # cumpărare instrumenturilor tipografiei, adică:
Galbini:
300 - pe trii teascuri nouă;
400 – pe 30 cantare slove româneşti, franţuzeşti şi ceva greceşti i rusăşti;
200 pentru fundamenturi, ramce, caşte, veghince, linii, chinaruri, ţifre, sămnuri, ştampile
900.
Iar cheltuiala de piste an a tipăririi tuturor hîrtiilor cîrmuirii n-ar costisi decît 850 #.
#
200 pe 360 topuri hîrtii cîte 19 4/9 pol pentru „Foaia Sătească”, „Buletin” şi celelalte;
200 – chirie casei, lemne, lumînări, cerneală, îndreptări la slove şi alte cheltuieli
tipograficeşti de peste an;
120 – leafa unui derector;
90 – leafa a doi scriitori
240 – leafa a 10 lucrători
850 cuprinzînd peste tot 1750 # costul aşăzării tipografiei cu cheltuielile celui întîiu
an rămîind apoi cîrmuirii tipografie pentru totdeauna, cu cheltuială pe an numai de 850 # şi
poate în alţi ani şi mai ieftin, în vreme cînd acum pentru tipărire hîrtiilor ei în tipografia
dum(nea)lui aga Asachi acum plăteşte pe fieştecari an o sumă de 1800 # sau 56716 lei 45
bani, adică:
Lei Bani
15750 „“ „“ în 500 # care vin pentru „Buletin”;
250 „“ „“ pentru pasaporturi;
2266 „“ „“ prin tahmin suma aprocsimativă pe anu 1839, pentru tipărirea
osăbitelor hîrtii, precum ofisuri, otnoşănii i altile, după pilda că în
anu trecut 1838 s-au plătit 958 lei 105 bani, iar în 1837 3573 lei;
30735 „“ „“ pentru „Foaia Sătească” de la 1815 sate de la 1 –iu ap(rilie) 1839
pînă la ap(rilie) 1840;
37
ANEXE 477
4500 „“ „“ agiutoriu pentru „Foaia Sătească” ce să dau din cutiile satelor după
recomendaţiile dum(nealui) aga Asachi că nu iaste de agiuns suma de
mai sus pentru „Foaie”;
3215 „“ „“ analoghie pe un an din suma de 23505 din ce primeşte dum(nealui)
aga Asachi la fieştecari eptaetie pe tipărire hîrtiilor de prescriere a
norodului;
56.716 45 în care haznelii s-au <dat>1800 ½ #.
Sfatu, luînd în băgare de samă că după închizăşluirea dum(nealui) Kogălniceanu şi
prin asămine chip cărmuirea la sfîrşitul anului 1-iu ar rămîne folosîtă cu numai cu 50½
iconomie de la 1750 pînă la 1800 ½ # ce să arată, dar şi cu propieteoa a unii bune tipografii,
încît după aşa iconomie şi Buletinurile săteşti s-ar pute împărţi fără plată, potrivit cu a
Adunării închiere, în privire îndatoritoarelor propuneri, a d(umnea)lui Kogălniceanu şi a
unui vederat folos în economia statului şi în privirea că prin aceasta să îndeplineşte şi
artic)olul) 141 din Reglement, precum şi Pravila Adunării Obşteşti din sesie trecută pentru
ţinerea „Foii Săteşti”. Socoteşte de trebuinţă a să încuviinţa deschidere pomenitei tipografii
supt derecţia căpitanului Kogălniceanu, iar spre desăvîrşita hotărîre cu toată supunere aduce
la cunoştinţa Înălţimii voastre.
Mădulăriile Sfatului Administrativ, a Înălţimii voastre plecate slugi <…>*.
Şi–am scris, com. Dobrovăţ.
Secţie a doua din mo<…>*. 183938.
1839 noiembrie 30
N. 2326, trecută.
Cu mila lui Dumnezeu, noi, Mihail Grigoriu Sturza v(oie)v(od), domn Ţării Moldovei
Sfatului Ocîrmuitoriu a Domniei mele

Cercetînd anaforaoa înfăţoşată nouă din parte Sfatului, supt No. cuprinzătoare de
condiţiile propuse de adiutantul nostru căpitan Mihail Kogălniceanu, pentru deşchidere
tipografiei legiuită în articul 141 din Organicescul Reglement a să afla pe lîngă
Departamentul Dinlăuntru, pentru tipărirea hîrtiilor noi găsim de trebuinţă a puni în videre
Sfatului împregiurările după care acum nu s-ar puté pune în lucrare aşăzare pomenitei
tipografii:
a) – că la statornicirea tipografiei s-ar ceri înainte o somă mai mult de o mie
galbeni, cari după strîmtorire băneştilor mijloace a Visteriei nu ar avé închipuire ai număra;
b) - este de luat aminte că ispita au dovedit că mai toate întreprindere făcute
pe sama ocîrmuirei au costisit mai mult decît cînd ele sînt contractuite la particularnici;
c) rădicîndu-să deasupra dum(isale) aga Gheorghi Asachi îndatorire tipării
tuturor
*
Semnături neclare.
38
Arh. St. Iaşi, Fond secretariatul de Stat al Moldovei, Dosar 650/1839-1853, f. 12-13.
hîrtiilor cîrmuirii, apoi Institutului dumnealui ce este înfiinţat cu sîmţîtoare cheltuială pe

temeiul privilegiului dat, neavînd nici un venit sigur, nu s-ar puté ţîne un în bună stare, încît
în loc de a spori folositoriul meşteşug tipograficescu, potrivit cu dorinţa ce avé, negreşit s-
ar dărîma şi tipografiia aflătoare astăzi înfiinţă, şi
d) în sfîrşit, că chiar îndelungatele slujbe a dum(isale) aga Asachi carile au jărtvit
necruţate osteneli în folosul tinerimii şi a literaturii naţionale cer de a fi sprijinit de a pute
ţine această întreprindere a tipografiei, aşadar în privire în împregiurărilor de mai sus găsim
de cuviinţă a pune înainte Sfatului:
1) – iu: ca dum(nealui) aga Asachi să se lase şi pe viitorime pîn'la împlinire privilegiului
ce
are dreptate tipăririi „Buletinului Ofiţial” şi a tuturor hîrtiilor stăpînirii obicinuite înainte de
1-iu april 1839;
2) - lea: fiindcă pîn' la contenire privilegiului dum(nealui) aga Gheorghe Asachi, altă
osăbită particularnică tipografie nu să poate înfiinţa apoi spre uşurare oareşcum a
tipografiei aflătoare acum în fiinţă, hotărîm ca în tipografiia Mitropoliei ce este supt
îngrijire adiutantului nostru căpitan Kogălniceanu, să-s tipărească de la 1- iu april 1840 şi
„Foaia Sătească”. Potrivit, dar, cu aceste, Sfatul va încheie contract cu dum(nealui) aga
Asachi şi căpitan Kogălniceanu, despre care prin anafora ne va aduce la cunoştinţă.
No. 451. <…>39. Secţia a 2-a din Post(elnicie).
No. 59. Anul 1839 noiemvrie 30 zile. <…>40.
Să se împărtăşaşcă Departamentului Dinlăuntru spre alcătuire contracturilor şi
înfăţoşare lor prin dovad spre a să supune prin anafora Înălţimii Sale41.
<post 30 noiembrie 1839>

Preînălţatul Domn stăpînitoriu, luînd în priivire obiectul atingătoriu de
statornicirea unii tipografii pe lîngă Departamentul Dinlăuntru, cerşută de art(icolul) 141
din Organicescul Reglement şi de închierea din urmă a Obşteştei Obicinuitei Adunări, au
binevoit în urmarea anaforalii Sfatului a slobozi după o cu scumpătati şi înţăleaptă
cumpănire cătră Sfatul Ocîrmuitoriu ofis înalt din 30 noiemv(rie) supt no. 59 cu următoarile
luări aminte:
a) – că la statornicire tipografiei pe lîngă Departamentul din Lăuntru s-ar ceri înainte o
samă mai mult de o mie galbeni, cari după strîmtorire, băneştile mijloace a visteriei nu ar
avea închipuire ai număra;
b) – că esti de luat aminte că ispita au dovedit că mai toate întreprinderile făcute pe sama
ocîrmuirii au costisit mai mult de cînd ele sînt contractuite la particularnici;
c) – că rădicîndu-se deasupra dum(isale) aga Gheorghi Asachi îndatorirea tipăririi tuturor
hîrtiilor cîrmuirii, apoi Institutul dumisale ce este înfiinţat cu simţitoare cheltuială pe
39
Indescifrabil.
40
Neclar.
41
Arh. St. Iaşi, Fond Secretariatul de Stat al Moldovei, Dosar 650/1839-1853, f. 14.
ANEXE 479
temeiul privilegiului dat, neavînd nici un venit sigur, nu s-ar pute ţine în bună stare, încît în
locu di a spori folositoriul meşteşug tipograficesc, potrivit cu dorinţile ce ave, negreşit s-ar
dărma şi tipografiia aflătoare astăzi în fiinţă şi,
d ) în sfîrşit, că îndelungatile slujbe a dumisali agăi Asachi carile au jărtvit necruţate
ostineli în folosul tinerimei şi a literaturii naţionale, cer de a fi sprijinit pentru a puté ţine
această întreprindere a tipografiei.
Pe temeiul dar, acestor luări aminte, precum şi a înaltii aprobaţii rostite prin
nomerarisitul înalt ofis, 1-iu ca dumisali agăi Asachi să se lase şi pe viitorime pînă la
împlinirea privilegiului ci ari dreptate tipăririi „Buletinului Ofiţial” şi a tuturor hîrtiilor
stăpînirii obicinuite înainte de 1-iu april 1839, şi al 2-lè că fiindcă pînă la contenirea
privilegiului dumisale agăi Gheorghi Asachi altă osebită particularnică tipografie nu se
poate înfiinţa, apoi spre uşurare oareşcum a tipografiei aflătoare acum în fiinţă să se
tipărească în tipografia Mitropoliei ci esti supt îngrijîre adiutantului domnesc Kogălniceanu
şi „Foaia Sătească” de la 1-iu april 1840, Sfatul au închiet cu dumnealui aga Gheorghi
Asachi următoarile condiţii:
– în ceea ce se atinge de „Buletinul Ofiţial”, condiţiile pentru aceasta se aşază aceleaşi
cuprinse în contractul de mai înainte, după cari aga Asachi este datoriu:
1- iu: a tipări „Buletinul” de dou ori pe săptămînă, în număr de dousute eczemplari pe
format de o coală întreagă, întocmai după firea pricinii de toate dispoziţiile făcute din partea
ocîrmuirii acestui Prinţipat, precum: orînduiri în feliuri de posturi, poronci ci se vor slobozi
de la fieştecari ram de dregătorie, cari trebuie a fi cunoscute de obştie, legiuirile ci se fac,
după cari să se povăţuiască fieştecine, feliuri de puneri la cale sau măsuri administrative,
condiţii de otcupuri, măsurile şi rînduielile poliţiilor şi a eforiilor, mezaturi, secfestruri,
hotărîri şi întăriri giudecătoreşti şi înaintiri în ranguri. Pentru cari aceste dumnealui aga va
culege materialurile trebuitoare şi le va priimi şi pe viitorime din parte fieştecărui
Dipartament supt iscălitura şefilor sau a derectorilor. Şi alcătuind „Buletinul” mai înainte de
al da afară îl va supune cercetării şefului Departamentului Postelniciei.
2 – iu: Tipărirea acestui „Buletin”, dumnealui aga Asachi o va faci cu toată a sa cheltuială
şi ostineală, şi va priimi din Visterie din § ecstraordinare pe fieştecari an cîte doi galbini şi
giumătati, plata de fieştecari eczemplari, ci care pentru dousute eczemplari alcătuieşte cinci
sute galbini pe an ci se vor plăti în dou vadele cîte de şase luni şi se vor număra la începutul
fieştecărie ecsamenii.
3 – iu: dumnealui va fi datoriu la zilele hotărîte a da afară fără cît de puţină zăbavă numărul
arătat de eczemplare a „Buletinului”, şi asemine la întîmplare de trebuinţă a mai adăogi în
curgeri de un an cîte vreun suplement de o coală asemănată cu acé a „Buletinului”, cu
mărginire pînă la cincisprezeci eczemplari, fără a cere pentru aceste vre o plată, iară fiind
trebuinţă de mai multe suplementuri sau de mai multe eczemplare de „Buletinuri” piste
numărul de două sute, se va plăti dumisali cîte zece parale de fieştecari coală.
4 – iu: Sfatul ocîrmuitoriu va faci cunoscută şefilor deosebitelor departamenturi această
înnoire de contract pentru a triimeti dumisali proprietariului tipografiei materiile trebuitoare
pentru alcătuire „Buletinului”.
5 – iu: Aceste „Buletinuri” fiind precum mai sus s-au zis, pentru obştească ştiinţă a
dispoziţiilor cîrmuirii, se vor împărţi cu următoriul chip:
146, adică una sută patru zăci şi şase se vor da la Dipartamentul Din Lăuntru pentru a se
împărţi: - 63 la privighitorii de ocoale;
- 13 la isprăvnicii;
- 6 la poliţimaistri de prin tîrguri;
- 13 la protopopii ţinuturilor;
- 8 la Comitetul Central pentru deosebitele epitropii;
- 5 la Agie;
- 6 la Eforiia Oraşului Ieşii;
- 8 la Eforiile ţinuturilor spre a se da şi la alte eforii ci s-ar înfiinţa;
- 5 la carantini;
- 1 la Control;
- 2 la Dipartament;
- 16 la Diputaţii Obşteştii Obicinuitei Adunări de pi la ţinuturi;
146
27, adică douăzeci şi şapte la Logofiţiia Dreptăţii pentru a se împărţi:
- 16 la diosebitele tribunaluri;
- 2 la Comisiia Epitropicească cînd se va înfiinţa;
- 2 la Logofeţie
27
– dou la Visterie;
5 – cinci la Postelnicie;
1 – una la Sfat;
15 – cincisprezăci la Hătmănie;
– trii la Mitropolie şi pentru Episcopii;
- 1 una la Arhiva Statului;
- 6 eczemplarii de „Buletin” ci va scoate proprietariul tipografiei piste numărul de dou sute
este slobod a le vinde în folosul său precum se va învoi cu particularii;
– în ceea ce se atinge de celelalte hîrtii a ocîrmuirii, cîte s-au obicinuit a se tipări în
tipografiia dumisali agăi Asachi mai înainte de 1-iu april 1839 se aşază următoare condiţii:
7 – lè: fiindcă la cercetarea făcută de Control banilor cuviniţi proprietariului au urmat
purure nedumerire, se statorniceşte aice o tarifă de acele hîrtii cari au a se tipări cu tot
materialul şi ostineala dumisali proprietariului tipografiei spre a sluji de regulă, adică:
- 10 par(ale), cîte zăci parali, coala la Tăbliţile pentru preţurile curente, hîrtie
vînătă;
- 10, cîte zăci, parali coala la Cuvintele preînălţatului Domn în prilejul dischiderii
Adunării Obşteşti, hîrtie tricapelo;
- 5, cîte cinci, parale eczemplariul de Povolenie, pe giumătate coală hîrtie leonă
împreună cu cămeşa ei;
ANEXE 481
- 10, cîte zăci, parale eczemplariul de Bileturi pentru alegire la Obşteasca

Obicinuita Adunari, pe hîrtie velină grasă de Paris litografisită cu stemă;
- 40, cîte patruzăci, parale pentru Titlurile adeveritoare alegerii de mădulari la
Obşteasca Obicinuita Adunari, pe hîrtie bună velină;
- 200, cîte dousute, parale pentru Tabla la Obşteasca Adunari, hîrtie velină mari;
20, cîte douzăci, parale coala pe eczemplariul de Pasaporturi moldoveneşti sau
greceşti, pe hîrtie velină;
- 2 ½, cîte dou parale pol, pe eczemplariul de Bileturi pentru întoarcirea supuşilor
streini la urma lor, pe giumătati coală, hîrtie leon;
- 10, cîte zăci, parale eczemplariul pentru Scutirea cinurilor de gios a Miliţii, pe o
coală hîrtie tricapelă;
- 10, cîte zăci, parale eczămplariul pentru Bileturile neguţătorilor turci, pe hîrtie
tricapelă;
- 10, cîte zăci, parale pentru litografiia Poroncilor domneşti, împreună cu hîrtiia;
- 8, cîte opt, parale pe coala de hîrtie vînătă cu rubrice întrebuinţată la facirea
Catagrafiei, fiind numărul piste o mie coale;
10, cîte zăci, parale pentru Ofisuri domneşti la Postelnicie;
- 1½, cîte o para şi giumătate, de coală pentru legătura a orice broşură de cele
tipărite în trebuinţa ocîrmuirii;
8 – lè: Plata acestor osebite hîrtii tipărite se va faci de cătră Visterie la închierea fieştecăruie
termin de trii luni, după vidomostiile înfăţoşate de dumnealui proprietariul tipografiei şi
cercetate de Control;
9 – lè: Acest contract va ave puterè lui pînă la săvîrşirea privilegiului dum(isa)le agăi
Gheorghi Asachi, în cari diiastimă dumnealui este datoriu a se sîrgui întru a nu să faci vreo
sminteală; şi pentru a se urma întocmai atît din partea Sfatului, cît şi din partea Institutului
de particularnică tipografie în condiţiile ce-l priivesc, s-au făcut acest contract duplecat şi s-
au iscălit de îmbe părţile.
Pentru întocmai <…>42.
1839 noiembrie
No. 2336 trecută.
Cătră înaltul Sfat Administrativ
No. 1456.
Adiutantul Înălţimii Sale, Căpitan Kogălniceanu
Este acum mai mult de jumătate de an de cînd m-am înfiinţat înaintea Înaltului
Sfat cu o jalobă buiurdisită de Măria Sa în predmetul tipografiei Departamentului
Dinlăuntru trecînd atîta vreme fără nici o punere la cale alăturatul memuar asupra al cărei
mai sus numitei tipografii mă migulesc că însemnătoarele folosuri ce înfăţoşez nu vor fi
trecute cu vederea. Totodată că dacă prin oricare pricină Înaltul sfat n-ar încuviinţa
42
propunerea mea, lucru ce-mi este greu de crezut şi că ar fi tot în hotărîrea de a da tipărirea
hîrtiilor stăpînirei prin ….. apoi şi eu nu mă depărtez de o asemine atirdisire.
Căpitan Kogălniceanu. Iaşii, noiemvrie 1839.
<Rezoluţia>: Văzîndu-se vederat folosul ce promite dumnealui căpitan
Kogălniceanu în iconomia Statului ? pînă la 850 # ………..an Sfat este de socoteală că
încă încă pînă la deschidere aceştii tipografii …..43.
1839 decembrie 12
No. 101, trecută de nou.
Ghenar 10
Începîndu-se condiţiile contractului, No. 10
să să înfăţoşeză Sfatului.
Vel logofăt, vel vistier, <…>44.
Cătră Cinst(it) Sfat Administrativ,
aga G(heorghe) Asachi
Urmarea cuprinderii Ofisului Domnesc din 30 noiemvrie trecut, avînd de la 1 april
1840, a să tipări „Foaia Săteaacă” în tipografia Sfint(ei) Mitropolii aflătoare acum sub
îngrijirea domnescului adiutant d(umnealui) căpitanul Kogălniceanu, iar tipărirea tuturor
celoraşi hîrtii a stăpînirei, potrivit cu luminata hotărîre cuprinsă în acel ofis, avînd a se
urma tot la Institutul „Albinei” pînă la închierea privilegiei acestui Institut, iscălitul cu
supunere să roagă ca spre statornicirea acestei trebuinţe şi a sa spurita ? cinstit Sfat să
binevoiască a înoi contractul privitor de aceste lucruri. Totodată roagă a să lua în
binevoitoare luare aminte că aşa precum această tipografie atîrnă după legiuirea
art(icolului) 141 de Departamentul Dinlăuntru, cu drept este ca amploiaţii ei, ce alcătuiesc
o înadinsă canţelerie pentru purtarea acelor slujbe însămnătoare şi carii pentru aceasta
primesc leafa de la ocîrmuire din socoteală hotărîtă pentru „Buletin”, asemene să se
numere în statul acelui Departament şi fiindcă plinirea lucrărilor cele mai delicate a
ocîrmuirei au fost de acel feliu aduse purure a ei mulţămire, iscălitul ia îndrăzneală a
recomendui cinst(itului) sfat pe d(umnealui) Teodor Albineţ, secretariul acestui Institut, pe
d(umnealui) Clementi Haritonescu şi pe d(umnealui) Parteni Altono arhivar şi pe
registrator carii de la înfiinţarea „Buletinului” şi a lucrărilor ocîrmuirei poartă această
sarcină cu toată mulţămirea slujbei, încît cu supunere rog a mijloci pentru numiţii un semn
a înaltului har domnesc.
G(heorghe) Asachi agă. Ieşii, 12 decemvr(ie) 1839.
No. 4945.
<post 1839 noiembrie 30 - ante 1840 aprilie 20>
Pre înălţatul Domn stăpînitoriu luînd în privire obiectul atingătoriu de statornicirea
tipografii pe lîngă Departamentul Din Lăuntru, cerşută de art(icolul) 141 din Organicescul
43
44
Neclar.
45
Fond Secretariatul de Stat, Dosar 650/1839-1853, f. 43.
ANEXE 483
Reglement şi din închierea din urmă Obşteştiei Obicinuitei Adunări, au binevoit în urmarea
Anaforalii Sfatului, a slobozi după a cu scumpătate şi înţăleaptă cumpănire cătră Sfatul
Ocîrmuitoriu, Ofis înalt din 30 noiemvrie, supt No. 59, cu următoarele luări aminte:
– că la statornicirea unei tipografii pe lîngă Depart(amentul) Din Lăuntru, s-ar cere înainte o
somă mai mult de o mie galbini, care după strimtorirea băneştilor mijloace a Visteriei nu ar
avè închipuire ai număra;
– că este de luat aminte că ispita au dovedit că toate întreprinderile făcute pe sama
ocîrmuirei au costisit mai mult decît cînd ele sînt contractuite la particularnici;
– că rădicîndu-se deasupra du(misa)le aga Gheorghi Asachi îndatorirea tipărirei tuturor
hîrtiilor cîrmuirei, apoi Institutul du(misa)le ce este înfiinţat cu simţitoare cheltuială pe
temeiul privilegiului dat, neavînd nici un venit sigur, nu s-ar pute ţine în bună stare, încît în
loc de a spori folositoriul meşteşug tipograficesc potrivit cu dorinţile ce avè, negreşit s-ar
dărîma şi tipografia aflătoare astăzi în fiinţă, şi în sfîrşit, că îndelungatele slujbe a
dum(isa)le agăi Asachi care au jărtvit necruţate ostenele în folosul tinerimii şi a literaturii
naţionale, cer de a fi sprijinit pentru a pute ţine această întreprindere a tipografiei.
Pe temeiul dar, acestor luări aminte, precum şi a înaltei aprobaţii rostită prin numerarisitul
înalt Ofis, 1-iu, ca dum(isa)le agăi Asachi să se lase şi pe viitorime pînă la împlinirea
privilegiului ce are dreptate tipărirei „Buletinului Ofiţial” şi a tuturor hîrtiilor stăpînirii
obicinuite înainte de 1-iu april 1839, şi al 2-lè, că fiindcă pînă la contenirea privilegiului
dum(isa)le agăi Gheorghi Asachi altă osebită particularnică tipografie nu se poate înfiinţa,
apoi spre uşurare oareşcum a tipografiei aflătoare acum în fiinţă, să se tipărească în
tipografia Mitropoliei ce este supt îngrijirea adiutantului domnesc căpitan Kogălniceanu şi
„Foaia Sătească” de la 1 april 1840. Sfatul au închiet cu d(umnealui) aga Gheorghi Asachi
următoarele condiţii:
– în ceea ce se atinge de Buletinul Ofiţial, condiţiile pentru acesta să se aşeză aceleşi
cuprinse în Contractul de mai înainte, după care, eu, gios iscălitul aga Gheorghi Asachi este
datoriu;
1 – iu: a tipări Buletinul de doă ori pe săptămînă, în număr de doă sute ecsem(plare), pe
format de o coală întreagă, întocmit după firea pricinii de toate dispoziţiile făcute din partea
ocîrmuirei acestui Prinţipat, precum: orînduiri în feliuri de posturi, poronci ci se vor slobozi
de la fieştecari ram de dregătorie, cari trebui a fi cunoscute de obştie, legiuirile ci se fac,
după cari să se povăţuiască fieştecine, feliuri de puneri la cale sau măsuri administrative,
condiţii de otcupuri, măsurile şi rînduielile poliţiilor şi a eforiilor, mezaturi, secfestruri,
hotărîri şi întăriri giudecătoreşti şi înaintiri în ranguri. Pentru cari aceste, eu gios iscălitul,
voiu culege materialurile trebuitoare şi le voiu priimi şi pe viitorime din parte fieştecăruia
Departament, supt iscălitura şefilor sau a derectorilor. Şi alcătuind Buletinul mai înainte de
al da afară, îl voiu supune cercetării şefului Departamentului Postelniciei;
2 –iu tipărirea acestui Buletin, eu, gios iscălitul o voiu face cu toată a me cheltuială şi voiu
priimi din vist(ierie) din § ecstraordinar pe fieştecare an cîte doi galbeni şi giumătate de
fieştecare ecsem(plar), care pentru două sute ecs(emplare) alcătuieşte cinci sute galbini pe
an, ce ni se vor plăti în doă vadele cîte de 6 luni, şi ni se vor număra la începutul fieştecărie
ecsamenii;
– lè: Gios iscălitul voiu fi datoriu la zilele hotărîte a da afară fără cît de puţină zăbavă,
numărul arătat de ecsem(plare) a Buletinului şi asemine la întîmplare de trbuinţă a mai
adăogi în curgire de un an cîte vreun suplement de o coală, asemănat cu acè a Buletinului,
cu mărgini pînă la cincisprezăce ecsem(plare), nu voiu cere pentru aceste nici o plată, iară
fiind trebuinţă de mai multe suplemente sau de mai multe ecsem(plare) de Buletinuri peste
numărul de dou sute, ni se va plăti cîte zăce parale de fieştecare coală;
- lè: Sfatul Ocîrmuitoriu va face cunoscut şefilor deosebitelor Departamenturi această
înnoire de contract, pentru a triimete gios iscălitul proprietariul tipografiei materiile
trebuitoare întru alcătuirea Buletinului;
– lè: aceste Buletinuri fiind precum mai sus s-au zis, pentru obşteasca ştiinţă a dispoziţiilor
cîrmuirei, le voiu împărţi cu următoriul chip:
- 141, adecă una sută patruzăci unu, la Depart(amentul) Din Lăuntru, pentru a se împărţi:
- 63 la privighitorii de ocoale;
- 13 “ isprăvnicii;
- 5 “ poliţimaistri de prin tîrguri;
- 13 “ protopopii ţînuturilor;
- 6 “ Comitetul Central pentru deosebitele epitropii;
- 5 “ Agie;
- 5 “ Eforia oraşului Ieşii;
- 110 sama urmii;
- 7 Eforiile ţînuturilor, spre a se da şi altor Eforii ce s-ar înfiinţa;
- 5 la Carantine;
- 1 “ Control;
- 2 “ Departament;
16 “ Deputaţii Obşteştii Obicinuitei Adunări de pe la ţînuturi
141
26, adecă douzeci şese la Logofeţia Dreptăţii, pentru a se împărţi:
- 6 la Divanurile din Capitalie;
- 1 “ Comisia Epitropicească cînd se va înfiinţa;
- 16 “ deosebitele Tribunaluri;
- 1 “ Vornicia de aprozi;
- 2 “ Logofeţie
26
- 2 “ Visterie;
- 11 “ Postelnicie;
- 1 “ Sfat;
- 15„“ Hătmănie;
- 3 “ Mitropolie şi pentru Episcopii,
- 1 “ Arhiva Statului
ANEXE 485
200 ecsemplare.
6– lè: ecsemplarile de Buletin ce voiu scoate peste numărul de două sute sînt slobod a le
vinde în folosul meu, precum mă voiu învoi cu particularii.
B) În ceia ce se atinge de celelalte hîrtii a ocîrmuirii cînd s-au obicinuit a se tipări în
tipografia mè, mai înainte de 1 april 1839 se aşază următoarele condiţii:
7 – lè: fiindcă la cercetarea făcută de Control banilor cuveniţi mie, gios iscălitul, au urmat
purure nedumerire, se statorniceşte aice otarire de acele hîrtii, care a, a le tipări cu tot
materialul şi osteneala mè, spre a sluji de regulă, adecă:
Parale în cursul haznelii:
- 10, cîte zăce, parale coala la Tăbliţele pentru preţurile corecte, hîrtie vînătă;
- 10, cîte zăci, parali coala la Cuvintele preînălţatului Domn în prilejul deschiderii Adunării
Obşteşti, hîrtie tricapelă;
- 5, cîte cinci, parale eczemp(larul) de Povolenie, pe ½ coală, hîrtie leon împreună cu cămeşa ei;
Parale:
- 10, cîte zăce, parale ecsem(plariul) de Bileturi pentru alegerea la Obşteasca Obicinuită
Adunare, pe hîrtie velină glase de Paris, litografiată cu stemă;
- 40, cîte patruzăci, parale <…>46 pentru Titlurile adeveritoare de mădulari la Obşteasca
Obicinuita Adunare, pe hîrtie bună, velină;
- 200, cîte doă sute parale pentru un ecsem(plar) Tabla la Obşteasca Adunare, hîrtie velină
mare;
- 20, cîte douăzeci parale ecesm(plarul) de Pasaporturi moldovineşti sau greceşti, pe o
coală hîrtie velină;
- 2½, cîte doă giumătate, parale ecsem(plarul) de Bileturi pentru întoarcerea supuşilor
străini la urmare pe cifert de coală hîrtie leon;
- 10, cîte zăce, parale ecsem(plarul) de Patente pentru scutirea cinurilor de gios a Miliţiei,
pe o coală hîrtie tricapelă;
- 10, cîte zăce parale, ecsem(plarul) de Bileturi pentru neguţători, pe o coală hîrtie
tricapelă;
- 10 “ “ “ coala pentru litografia Poroncilor domneşti, împreună cu hîrtia;
- 8 “ opt “ “ de hîrtie vînătă cu rubrice, întrebuinţată la facerea catagrafiei, fiind însă
numărul pentru o mie coale;
- 10, cîte zece, parale coala pentru Ofisuri domneşti la Postelnicie;
- 1½, cîte o para şi giumătate, de coală pentru legătura a orice broşuri de cele tipărite în
trebuinţa ocîrmuirei;
8 – le: Plata acestor osăbite hîrtii tipărite să va face de cătră Visterie, la închierea
fieştecăruia termin de trii luni, după vidomostiile înfăţoşate de mine, gios iscălitul,
proprietariul tipografiei şi cercetate de Control;
9 – le Acest contract va ave puterea lui pînă la săvîrşirea privilegiului meu, aga G(heorghe)
Asachi în care distimă sînt datoriu a mă sîrgui întăi a nu să face vre o sminteală.
46
Neclar.
Şi pentru a se urma întocmai, atît din partea Sfatului, cît şi din partea Institutului de
particularnică tipografie în condiţiile ce privesc, s-au făcut acest Contract duplicat şi s-au
iscălit de îmbe părţile.
Să înţălege că aceste de mai sus nu jignesc nici cu un chip dreptăţile ce au avut
tipografiile în fiinţă.
G(heorghe) Asachi agă.
No. 416 april(ie) 2047 .
<post 1839 noiembrie 30 – 1840
septembrie>
Contract
Preaînălţatul domn stăpînitoriu, luînd în priivire obiectul atingătoriu de statornicire
unii tipografii pe lîngă Departamentul Din Lăuntru, cerşută de articul 141 din Organicescul
Reglement şi de închiere din urmă a Obşteştii Obicinuitei Adunări, au binevoit în urmarea
anaforalii Sfatului a slobozi, după o cu scumpătate şi înţăleaptă cumpănire cătră Sfatul
ocîrmuitoriu, ofis din 30 noiemvri cu N(umer)o 59, cu următoarile luări aminte:
- că la statornicirea tipografiei pe lîngă Departamentul Din Lăuntru s-ar cere înainte o somă
mai mult de o mie galbini, cari după strîmtorirè băneştilor mijloace a Visteriii nu ar avè
închipuire ai număra;
- că este de luat aminte că ispita au dovedit că mai toate întreprinderile făcute pe sama
ocîrmuirei au costisit mai mult decît cînd ele sînt contractuite la particularnici;
- că rîdicîndu-se deasupra dumisalii agăi Gheorghi Asachi îndatorirea tipăririi tuturor
hîrtiilor cîrmuirii, apoi Institutul dumisali ci este înfiinţat cu simţitoare cheltuială pi temeiul
privilegiului dat, neavînd nici un venit sigur, nu s-ar putè ţine în bună stare, încît în loc de a
spori folositoriul meşteşug tipograficesc potrivit cu dorinţile ci ari ocîrmuire, negreşit s-ar
dărîma şi tipografia aflătoare astăzi în fiinţă, şi în sfîrşit, că
- îndelungatile slujbe a dumisale agăi Asachi, carile au jărtvit necruţate ostinele în folosul
tinerimii şi a literaturei naţionale, cer de a fi sprijinit pentru a putè ţine această întreprindere
a tipografiei.
Pe temeiul dar, acestor luări aminte, precum şi a înaltei aprobaţii rostită prin
numerarisitul înalt ofis,
1 - iu: ca dumisali agăi Asachi să se lase şi pe viitorime pînă la împlinirea privilegiului ce
are dreptate tipăririi „Buletinului Ofiţial” şi a tuturor hîrtiilor stăpînirei obicinuite înainte de
1-iu april 1839, şi
- al 2- lè, că fiindcă pînă la contenirea privilegiului dumisalii agăi Gheorghi Asachi, altă
osebită particularnică tipografie nu se poate înfiinţa, apoi spre uşurarè oareşcum a
tipografiei aflătoare acum în fiinţă, să se tipărească în tipografia Mitropoliei ci este supt
îngrijîre gios iscălitului, şi Foaia Sătească de la 1-iu aprili 1840, cu următoarele condiţii:
1 - iu: Foaia Sătească publicarisîndu-se în toate satile Prinţipatului, va sluji pentru a se
obşti vînzările şi ştiinţîle pe cari ocîrmuirea ar socoti de cuviinţă a da obştiilor;
47
Arh. St. Iaşi, Fond Secretariatul de Stat, Dosar 650/ 1839-1853, f. 61-62.
ANEXE 487
2 – lè: va cuprinde: a) publicaţiile legiute pentru vînzarè de lucruri nemişcătoare care mi se

vor împărtăşi de cătră dregătoriile competente;
v) publicaţiile pentru mezaturi;
înştiinţările din slujbă pe cari ocîrmuire va socoti de cuviinţă a le face cunoscute lăcuitorilor
satilor;
g) acele pentru întîmplările de epidemii sau boale a vitelor;
preţurile curgătoare a lucrurilor de negoţ în deosebitele locuri;
e) iară cînd sus arătatile materii nu vor fi de agiuns pentru a se umple coloanile acestor foi,
eu sînt îndatorit a le îndeplini cu ştiinţi folositoare lăcuitorilor de prin sate, precum:
cunoştinţile practice trebuitoare, metoduri iconomiceşti şi învăţăturile de agricultură şi altile
asemine, precum: învăţături moraliceşti şi istorice, înştiinţări despre negoţul din lăuntru şi
despre cele de afară şi celelante;
3 – iu: această foaie, eu mă îndatoresc a o da afară o dată în săptămînă, în zioa de duminică
şi va fi întovărăşită de un suplement o dată pe lună. Di va ceri trebuinţa a se tîlcui vreun
obiect care nu poate fi înţăles decît prin înfăţoşare materialnică a figurii lui, eu sînt datoriu a
lua măsurile cuviincioase spre a putè alătura o zugrăvire litografică;
4 - la întîmplare de a fi cerşută spre publicarisîre vreo adăogire mai mult decît un suplement
pe lună la Foaia Sătească, o asemine trebuinţă se va lua în videri atunce cînd ea se va ivi;
5 - le: fiişticare sat cu număr piste 50 lăcuitori va fi îndatorit a se prenumăra pentru un
eczămplariu la această Foaie, cu plată de zăci sorocoveţi pe an din Casa Sătească; satile cu
număr de lăcuitori mai puţin de 50, vor plăti pentru un eczămplariu cinci sorocoveţi, aceşti
bani de prenumeraţie să se tragă de pe la sati din cutiile lor în dou ecsamenii, adică pe anul
1840 la începutul lunii lui april şi la începutul lunii lui septemvri, iară pe viitorii ani la întăi
ghenari şi la întăi iuli(e);
6 – lè: particularii ci vor vroi a se abona, vor plăti cîti paisprezăci sorocoveţi pe anu;
7- lè: eu mă îndatoresc a depuni un eczemplariu de această Foaie la fieşticari Dipartament
şi de a-i espune cuprindire cercetării censurii mai înainte de publicaţia ei;
8 – lè: Departamentul Iustiţiii şi istanţiile giudecătoreşti competenti se vor îndatori a-mi
împărtăşi acturile atingătoare de obiecturile cuprinse în paragrafurile a şi v, articul 1-iu cu
îndatorire din parte me, ca cel mai tîrziu pîră în Foaia a viitoarei săptămîni să se treacă
aceste;
9 – lè: Departamentul Din Lăuntru, Visteria şi Comitetul Sănătăţii sînt datori a împărtăşi
ştiinţîle cuprinse în § g şi d, precum şi Hătmănia pentru trebuinţîle miliţiei;
10 – lè: în sfîrşit, pentru a se siguripsi ecspediţie şi trimitirea regulat a Foaiei la locu
cuvenit, cari aceasta va slujî mai cu samă a închizăşlui folosinţa Foaiei, eu sînt datoriu a
încredinţa în zioa de duminică Departamentului Din Lăuntru toate eczemplarili Foaiei de
triimes pe la sate;
11 – lè: Gios iscălitul, prin învoire cu bună primire am priimit asupra me întreprinderea
publicaţiei aceştii Foi Săteşti cu preţul sus arătat şi sînt dator a o da afară din tipariu
negreşit şi fără nici o sminteală la vremea hotărîtă, cu toată a me cheltuială şi ostineală
dispozarisînd materialurile cu chip ca această Foaie să aibă şi forma cuvenită şi să fie lesne
de înţăles de lăcuitori, tipărindu-se pururè într-o coală, în formatul anului 1-iu a Foaiei
Săteşti tipărită de dumnealui aga Asachi şi începîndu-se publicaţie de la 1 april anul
curgătoriu. Fiindcă acel întăi cifert a anului 1840 este încă pe sama dumisale agăi Asachi,
pe această măsură are a urma şi plata cu următoare analoghie, adică: doi sorocoveţi şi
giumătate pe civertul lui april şi cinci sorocoveţi pe ecsameniia viitoare pînă la sfîrşitul
anului 1840, piste tot şapte sorocoveţi şi giumătate pentru satile cu număr de lăcuitori piste
50, iară pentru satile cu număr de lăcuitori mai puţin de 50, un sorocovăţ, şi o a patra parte
pe civertul lui april, şi doi sorocoveţi şi giumătate pe ecsamenia viitoare, iară piste tot: trii
sorocoveţi şi giumătate şi o a patra parte;
12 - Fiindcă la închipuire tocmelii cu dumnealui aga Asachi pe a cărie temeiu s-au alcătuit
şi proiectul înfiinţării aceştii foi, socoteala se făcuse cu tahmin de 2000 sati, din cari cè mai
mare parte s-au socotit că ar avè peste 50 lăcuitori, iară pe urmă, după pliroforia luată di la
Visterie în anul 1839 cu N(umerul) 1553, s-au dovidit că satile cu număr de lăcuitori piste
50 se suie la 917, iară acele cu un număr mai puţin la 898, după care s-au văzut un neagiuns
la suma cu care d(umnealui) aga Asachi se bizuise a lua asupra sa această întreprindere,
apoi acest neagiuns mărginindu-se în şase mii lei pe an, cursul pieţii, aceşti bani s-au plătit
d(umisale) agăi Asachi din Visterie, aceşti bani vor urma a mi se slobozi şi mie în tot anul,
cu aceasta, ca în anul următoriu eu nu am a priimi decît patru mii cinci sute lei, scăzîndu-se
analoghie cifertului 1-iu ci esti a dum(i)sali agăi Asachi;
- Visteria va da de iznoavă pliroforie gios iscălitului de cîte sate se află în Prinţipat, pentru
ca se pociu prigăti numărul eczemplarilor trebuincioase.
Acest contract va ave putere după sus numitul ofis a preaînălţatului Domn pînă la
1 april umătoriu zilii sfîrşirii privilegiului dat dumisali agăi Asachi pentru particularnica
tipografie a Albinei. În toată această curgire de vreme mă îndatoresc a împlini întocmai
condiţiile acestui contract, fără abatire şi fără sminteală, fiind datoriu la oricare întîmplare a
împlini lipsa ce s-ar prilejî, iară ocîrmuirea î-mi va da dumisali înlesnirile cerşute de
condiţiile acestui contract încît o priivăsc, şi pentru întocmai urmari s-au făcut acest
contract duplecat spre a se iscăli şi a se da după cuviinţă suptu iscălitura şi pecetea.
Adiutantul înălţimii sale, căpitan M. Kogălniceanu48.
<1840>
Memuar asupra aşăzărei unei tipografii a Departamentului Dinlăuntru
Sînt acum 327 de ani de cînd meşteşugul tipografiei s-au întrodus în Prinţipatul
nostru, adecă la anul 1512, supt domnia lui Bogdan vodă, fiul marelui Ştefan. În acel an, au
ieşit la lumină în Moldova cea mai veche biblie slavonească, care, după mărturisirea lui
Karamzin, se află tipărită. De atunce s-au aşăzat, mai ales în Iaşi, deosebite tipografii:
1) – fericitul Vasilie vodă au alcătuit în mănăstirea Trisfetitelor, la anul 1640, o tipografie
domnească, în care s-au tipărit şi Pravila acestui domn;
2) – la anul 1650, învăţatul mitropolit Dosoftei, au aşăzat tipografia Mitropoliei care stă
pînă astăzi;
48
ANEXE 489
3) – la anul 1750, călugărul Duca Stoicovici, tipograf de la Thasos, au aşăzat o a treia

tipografie, particularnică;
4) la 1812, o societate au aşăzat şi vestita tipografie ellinească, cunoscută în toată Evropa,
şi care s-au dărîmat la 1821.
Tipografiile s-au împrăştiet însuşi pin ţinuturi. Pentru acel tipograf Stoicovici, carele la
1750 au aşăzat în Iaşi o tipografie particularnică, au fost alcătuitor şi a tipografiei din
mănăstirea Neamţu. În sfîrşit, pe la anul 1744, preasfinţia sa chir Varlaam, episcop de
Rădăuţi, au aşăzat şi în Episcopia sa o tipografie românească care au ţinut pînă la darea
Bucovinei.
Aşadar, în vremile trecute, Moldavia au avut şepte tipografii. Toate aceste s-au ţinut,
au lucrat, au tipărit multe cărţi folositoare, fără privilegiu, fără monopol. De s-ar fi aflat
oameni carii ar fi vrut să aşeze o a opta, a noa tipografie, sigur că nimene nu –i ar fi oprit.
Tocma la anul 1830, vra să zică cu 318 ani după întroducerea tipografiilor în Moldova,
au aşezat şi d(umnealui) aga Asachi Institutul Albinei. La anul 1830, cînd civilisaţia şi
sănătoasele idei au început a se împrăştie în toate clasele, cînd făcătoarele de bine principii
a economiei politice se înţelegea şi pe la noi, cînd Reglementul sfinţea cea mai mare
slobozenie pentru luminarea naţiei şi sporirea ştiinţelor, tocma atunce d(umnealui) aga
Asachi au dobîndit un privilegiu, prin care, afară de o tipografie a Departamentului
Dinlăuntru şi alta a scoalelor, ori ce altă tipografie nouă era oprită în Principat, în vreme de
15 ani. Dumnealui au căpătat un asemine privilegiu menit de a pune stavilă 15 ani celui mai
frumos meşteşug şi mai marelui sprijinitor a ştiinţelor, supt cuvînt că Institutul dumisale,
dacă s-ar face o altă nouă tipografie, n-ar puté să se ţie. Dumnealui, însă, răspunde pentru
ce în Valahia sînt astăzi nouă tipografii mari, care toate lucrează şi să ţin în floare? Şi
pentru ce, dar, în Moldova n-ar puté oare, să fie măcar cinci tipografii? Prin un asemine
cuvînt a dumisale, adecă că la noi n-ar puté să se ţie Institutul dumisale, aşăzîndu-se şi alte
tipografii. D(umnealui) aga Asachi nu prea laudă pre moldoveni, care nu dorim şi noi
ştiinţele şi frumoasele compuneri, atît măcar cît şi muntenii. Ba nu, eu zic că şi mai mult.
Însuşi Eliad, cel mai mare literator a Ţărei Româneşti, mărturiseşte că multe gazete din
Bucureşti se ţin numai cu abonaţii din Moldova.
Cu condiţiile cele mai folositoare pentru Visterie.
D(umnealui) aga Asachi, proprietariul tipografiei Albinei.
Şi pentru ce d(umnealui) aga Asachi au căpătat un asemine privilegiu. Ioan Baptist
Sai a căruia cuvinte în materie de iconomie politică au aceeaşi putere ca şi Evanghelia în
materie de religie, zice: „cînd cineva face vro descoperire nouă sau o întroduce într-o ţară
unde au fost pînă atunce necunoscută, stăpînirea îi dă un privilegiu pentru un număr de ani.
Însă, dacă meşteşugul nu este nou, toţi au voie să dovedească că era cunoscut înainte şi
fieşte care are dreptul să se slujască de un asemine meşteşug, rămîind nedreptul privilegiu
fără nici o putere. Apoi, oare dumnealui aga Asachi au descoperit meşteşugul tipografiei?
Dumnealui singur va mărturisi că nu. Oare dumnealui au adus în ţară necunoscuta
tipografie. Dumnealui singur, dar, va zice nu, de vreme ce tipografia este cunoscută în
Moldova de 327 de ani, de vreme ce înaintea Institutului Albinei au fost Prinţipat şepte
tipografii, şi că însuşi la aşăzarea Institutului era în fiinţă şi în bună stare două tipografii, a
Mitropoliei şi a Neamţului. Cu nedreptate, dar, dumnealui au luat un privilegiu aşa de
obizduitor. Pe dreptate, dar, ar fi, dacă un asemine privilegiu s-ar strica. Dacă rămîne
dumnealui cu privilegiul, aibă-l, cu toate folosurile ce-i dă. Dar din privilegiu să nu vroiască
să facă monopol, să nu pretenderisască să adune în Institutul Albinei şi tipografiile Şcoalelor şi a
stăpînirei, orînduite să fie deosebi, însuşi prin Reglement şi prin privilegiul dumisale.
Şi Dumnealui nu ţinteşte decît la adunarea tuturor tipografiilor într-un monopol.
Este acum mai mult de giumătate de an de cînd m-am înfăţişat înaintea Înaltului Sfat
administrativ cu o jalobă buiurdisită de cătră Preaînălţatul Domn. Prin această jalobă
ceream ca să fiu însărcinat cu aşăzarea tipografiei Departamentului Dinlăuntru, orînduită
prin art. 141, cap(itolul) al 4-lea din Reglement şi hotărîtă şi de Obşteasca Adunare, îndatorindu-
mă a primi această întreprindere cu condiţiile cele mai folositoare pentru Visterie.
D(umnealui) aga Asachi, proprietarul tipografiei Albinei, s-au înfăţoşat îndată şi
dumnealui înaintea Înaltului Sfat, cu pretenţie ca între dumnealui şi între mine să se facă un
concurs, atirdisîndu-ne ca la un otcup de tipărie, care din noi va tipări cu preţ mai mic
hîrtiile ocîrmuirei. Aceasta n-am cerut nicidecum prin jaloba mea. Eu n-am vroit ca să mi se
dee mie să tipăresc acele hîrtii, pentru că în acel chip stăpînirea tot n-ar fi avut tipografia sa;
ci am cerut ca să fiu însărcinat cu aşăzarea unei tipografii deosebite, a ocîrmuirei.
O asemine concurrenţie între d(umnealui) aga Asachi şi între mine este cu neputinţă.
1) – pentru că luînd dumnealui, sau eu, însărcinarea de a tipări hîrtiile stăpînirei, măcar
cu orişice preţ, Departamentul Dinlăuntru tot n-ar împlini cererea articolului 141 din
Reglement, adecă tot n-ar avea a sa deosebită tipografie;
2) – pentru că luînd d(umnealui) aga Asachi şi tipărirea hîrtiilor ocîrmuirei, atunce s-ar
aşăza cel mai straşnic monopol, mai nedrept încă decît privilegiul ce are, monopol oprit
prin art(icolul) 151, cap(itolul) al 5-le din Reglement. D(umnealui) aga Asachi păşeşte cu
pasuri mari spre aşăzarea unui asemine monopol.
Pe lîngă privilegiul dat dumisale pentru Institutul Albinei, dumnealui arată acum şi o
hîrtie de la Epitropia Scólelor, prin care i se dă dritul de a tipări singur toate hîrtiile
Şcoalelor Naţionale, pe cîtă vreme îi este dat şi privilegiul Albinei. Acest privilegiu pentru
tipografia dumisale, dat de cătră Adunarea Obştească zice curat că: „şcòlele vor puté aşăza
o tipografie orişicînd vor vroi”. Aşadar, ar fi multe de zis asupra unei asemine hîrtii care
este împotriva unui act a Adunărei, dar…
Prin urmare, d(umnealui) aga Asachi, deşi cu nedreptate, au adunat două tipografii,
ce trebuia să fie despărţite. Atîta îi mai trebuie acum, să cîştige şi dritul de a tipări şi hîrtiile
stăpînirei, precum îl are acum de nouă ani, din pricina lipsei unei tipografii a
Departamentului Dinlăuntru şi cine ar mai putea să se lupte cu dumnealui? Carele din cea
mai frumoase descoperire a duhului ominesc vre să facă o speculaţie, o negustorie, o
proprietate a familiei dumisale. Căci pute-vor oare, bietele tipografii a Mitropoliei şi a
Neamţului să se lupte cu urieşul Institut a Albinei, care ar aduna un drit întriit, dritul
privilegiului, dritul de a fi tipograful stăpînirii şi dritul de a publica toate acturile şi
compunerile Şcoalelor Naţionale. Aşa, la anul 1839, dumnealui aşeza pe ţărmurile Dunării
ANEXE 491
monopolul carele isgonit toată Evropa s-au ascuns de abie în papura Nilului şi încă şi acolo
îi tremură oasele.
Din potrivă, de ce folos, de ce laudă, de ce economie ar fi pentru ţară şi pentru
guvern aşăzarea unei tipografii a ocîrmuirei?
1) – Monopolul s-ar opri;
2) Meşteşugul tipograficesc s-ar întinde mai mult;
3) S-ar pune în lucrare articolul 141 a Reglementului;
4) S-ar puté prea lesne face închipuire ca satele să primască fără plată Foaia
Sătească; măsură încuviinţată de Adunarea Obştească; de vreme ce au hotărît „ca Foaia
Sătească să se plătească din cutiile săteşti, însă vremelniceşte, pînă la înjghebarea unei
tipografii pe lîngă Departamentul Dinlăuntru; cînd atunce să se rădice o asemine sarcină
deasupra satelor şi plata ce va cuprinde Foaia Sătească să se răspundă de Visterie din
paragraful de rezervă;
5) Şi cu toate aceste folosuri, tot s-ar puté face tot anul o economie de mai mult de o mie
galbini, ce s-ar puté întrebuinţa la alte îmbunătăţiri.
Să mi se deie voie acum să arăt prin ţiffre adevărate, ce costişeşte în tot anul pre
Visterie şi pre ţară tipărirea hîrtiilor ocîrmuirei de cătră d(umnealui) aga Asachi şi ce
economie mare s-ar puté face, aşăzînd guvernul o deosebită tipografie a sa.
Sumele primite de aga Asachi pe anul 1839
Lei bani
- 15750 ------ în 500 #, cursul Vistieriei pentru Buletin;
- 250 ------ pentru 500 pasaporturi pe an, cîte 20 parale pasaportul;
- 2266 45 somă aprocsimativă pe anul acesta pentru tipărirea celorlalte
hîrtii, precum ofisuri, otnoşenii ş.a. Nefiind încă anul sfîrşit, nu se poate şti pînă acum cît
d(umnealui) aga Asachi are să ieie drept pentru acest condei, însă în anul 1838 s-au plătit
958 lei, 105 bani, şi în anul 1837, 3573 lei, carii împreună pentru doi ani fac
4531 lei 105 bani, în cursul Visteriei. Aşadar, pentru un an, se poate lua
jumătate din arătata sumă, care face 2266 lei, 45 bani.
- 30735 ---- pentru Foaia Sătească de la 1815 sate; (1 aprilie 1839 pîn' la 1
aprilie 1840).
- Lei Bani
- Însă 20632 60 de la 917 sate ce au peste 50 lăcuitori,
cîte 10 sorocoveţi
10102 60 de la 898 sate ce au mai puţin de 50
___________ 30735 lăcuitori, cîte 5 sorocoveţi
49001 45
Lei Bani
49001 45 soma din urmă.
4500 ___ agiutor pentru Foaia Sătească în urmarea tînguirei d(umisale)
aga Asachi că acei 30.735 lei ce primeşte din cutiile săteşti n-ar
ajunge pentru tipărire.
3215 ____ analogon pe un an, din 23.505 lei ce primeşte d(umnealui) aga
Asachi la fieştecare eptaetie, pentru tipărirea hîrtielor trebuitoare
prescrierii norodului.
_________
56716 45 în cursul Vistieriei, sau 1800½ galbini.
Pe lîngă aceşti bani sînt încă de socotit banii ce d(umnealui) aga Asachi primeşte
din vînzarea Reglementului, a Codicelui ţivil şi criminal, a Instrucţiilor pentru ispravnici şi
giudecători, însă numărul acestei sume se poate hotărî numai de d(umnealui) aga Asachi.
Să vedem acum şi ce costiseşte aşezarea şi cheltuielile tipografiei ocîrmuirei.
1) Aşăzarea tipografiei
Galbini
300 trii teascuri nouă, cîte 100 # teascul, după sistema nouă;
400 30 cîntare slove româneşti, franţuzăşti şi ceva greceşti şi ruseşti;
200 fundamenturi, ramce, caşte, vinghelce, linii, chinaruri, semnuri …. Şi
___________alte instrumente tipograficeşti
900 galbini, totalul aşăzării tipografiei49.
<1840>
Memuar
Despre întîmpinarea întărirei acturile sericiale
Pre înălţatul Domn, la prilejul întărirei Foaiei Săteşti au recomenduit Sfatului închipuirea
tipografiei Departamentului pe temeiul ca să ţie mai puţină cheltuială decît pînă acuma.
Ace detă dispoziţie cerută de art(icolul) 141 cap(itolul) IV a Reglementului se
poate pune în lucrare au înfiinţînd Depart(amentul) o tipografie, au dînd sarcină la
antreprenorul cu preţul cel mai de gios şi carile ar înfăţoşa cuvenita închizăşluire materială
şi morală.
O mică tipografie atîta ca să poată întîmpina trebuinţa Statului va ţînea:
- 2 teascuri a 150 # cu toate ale lor 300 #
- 20 cîntare litere &---------------------- 560 –
- fundamende, instrumente & ------ 250
- castii, mobile ----------------------- 100
1210 # 42350 lei
Ţînerea acestei tipografii de peste an
- dobînda capitalului ------------- 4200 lei
- chiria casei ------------------------ 5000---
- luminarea, încălzirea, cărbuni--- 2500---
11700 11700
Personalul
- 4 zeţari, 2 prubari, 2 tescari;
- 2 pelcari [10 persoane ?] a 100 lei pe lună;
49
Arh. St. Iasi, Fond Secretariatul de Stat, Dosar 650/1839-1853, f. 5-9.
ANEXE 493
- unul cu altul --------------------------------- 12000 lei

- un vărsătoriu---------------------------------- 2000 ---
- directorul-------------------------------------- 6000 ---
- un secretariu ---------------------------------- 4800---
- -- arhivariu ----------------------------------- 2400--- }canţelerie
- -- scriitoriu ----------------------------------- 1200---
- curierul şi trăsura ---------------------------- 1000---
- un rîndaşu------------------------------------- 600
30000 30000
41700
41700
Materiale
- Pentru Buletin, Foaia Sătească trebuiesc 500 topuri, a 20 lei topul --- 10000 lei
- hîrtie pentru prube, macava, de corespondenţie, preţul chiriei & --------- 3000 ---
- negreală, pocost ------------------------------------------------------------------ 3000 --
- materia vărsătoriei -------------------------------------------------------------- 2500 –
- reperaţii, undelemn, şvară ------------------------------------------------------ 3000 –
- hîrtie Olanda pentru alte tipăriri, precum ofisuri, otnoşenii & ------------ 2000 –
64700 lei
Apoi, pentru că este ştiut că ocîrmuirea nu poate administra pe sama sa o asemenea
delicată şi multă amănunt supuse lucrare, aşa precum şi pe aiure se face, este mai folositoriu
Statului a se da în arendă la cel cu mai de gios preţ.
Spre a împlini a doua condiţie recomenduită de Preîn(ălţatul) Domn, iscălitul, carile au
purtat pînă acum îndatorirea tipografiei Statului în puterea contractului cu Înalt(ul) Sfat
Administrativ şi care întreprindere cu înfiinţarea Foii Săteşti şi altor ceriri se suie pînă la
60000 lei pe an, propune împlinirea sus arătatelor lucrări a Statului cu somă de 50000 lei,
mai puţin, sau de 23 la sută.
Din aceste, lămurit se vede că singurul mijloc a întîmpina trebuinţa şi folosul
Statului este a se da această lucrare în arendă la cel cu mai gios preţ antreprenor, şi iscălitul,
după scăderea propuse nădăjduieşte cum că chipul cu care au purtat pînă acum această
sarcină spre mulţumirea ocîrmuirei este pe de o parte îndestulă închezăşluire pentru
viitorime, cînd despre asta cinstit(ul) Sfat binevoiască a lua în băgare de samă că prin
înfiinţarea Institutului tipo-litografic a Albinei, care cu grele cheltuieli de maşini şi de
oameni străini aduşi aici în patrie, au întrodus un ram nou de industrie folositoare tinerimii
pînă acuma ca la toate nouă întreprinderi nesimţind încă publicul nevoia şi folosul unei
moralnice îndeletnici, nu s-au putut iscălitul în aceşti puţini ani a se despăgubi de jărtvele
făcute şi prin jignirea privilegiului hărăzite, nu numai că s-ar struncina a sa stare, ce s-ar
curma propăşirea unui Institut a căruia lucrare, precum cutezu a crede ţinteşte a răspîndi
lumini şi laude asupra Patriei.
Însemnarea lucrului tipografiei, socotindu-se dupre
coale tipărite
Foaia Sătească a 2200 ecs(emplare) pe săptămînă, cu 2 suplementuri pe lună:

13200 coale
- Buletinul Ofiţial a 250 ecs(emplare) pe lună 2000 ------
- două Suplemente 500 ecs(emplare) ------------ 500 ------ 2500
pe lună --------15700 coale
pe an fac 188400 ----
adăogîndu-se ecstraordinare tipăriri 11600
coale 200000------
a 8 par(ale) coala, fac pe an 40000 lei
Cătră acestea se adaoge ţinerea canţeleriei, secretar, arhivar, scriitor, ţinerea
corespondenţiei cu toate instanţiile Prinţipatului, şi anume:
--- secretariul 4800
- arhivar 2400
- scriitor 1200
- curier 600
cheltuiala canţelariei 1000
10000 ----- 10000
pe an ------------------- 50000 lei50.
1840 ianuarie 16
Dumnealui aga Gheorghie Asachi, prin adresul din 11 a următoarei, supt n. 11, ne-
au făcut cerire a-i da un adiveritori înscris, cînd adecă au început a lucra în tipo-litografia
Albinei, pe temeiul actului de privileghie din 23 decem(brie) 1830, deci prin aceasta
adiverez că pînă a nu priimi aceea privileghie a ocîrmuirei, prin a noastră învoire,
dum(nea)lui aga au săvîrşit alcătuire cu d(umnealui) pah(arnicul) Gheorghie Săulescu,
inspectorul tipografiei Mitropoliei spre a tipări Albina Românească într-un teasc de ale
tipografiei Mitropoliei şi pe care teasc mai în urmă rădicîndu-l de aici au lucrat la Shoala
Vasiliană pîn-la încheierea anului 1831, precum aceasta se dovedeşti şi din însuşi
adeverinţa inspectorului.
Pentru care, spre încredinţare că în tot cursul anului una mie opt sute trei zeci şi
unu, dum(nea)lui aga Asachi n-au avut încă a sa tipografie înfiinţată, adiverim cu a noastră
iscălitură şi pecete, Veniamin, mitropolit Moldaviei.
Nr. 67, 1840 ghenar 1651.
1840 ianuarie 16
Dumnealui aga Gheorghii Asachi, prin adresul din 11 a următoarei, supt No. 11,
ne-au făcut cerire ai da un adiveritori înscris, cînd adecă au început a lucra în tipo-litografia
Albinei, pe temeiul actului de privilegie din 23 decem(brie) 1830. Deci, prin aceasta,
adiverim că pînă a nu priimi aceia privilegie a ocîrmuirei, prin această învoire, dum(nea)lui
aga au săvîrşit alcătuire cu d(umnealui) pah(arnic) Gheorghie Săulescul tipografiei
50
Arh. St. Iaşi, Fond Secretariatul de Stat, Dosar 650 / 1839-1853, f. 10-11.
51
Arh. St. Iaşi, Fond Secretariatul de Stat al Moldovei, Dosar 650/1853, f. 46.
ANEXE 495
Mitropoliei spre a tipări Albina Românească întru un teascu de ale tipografiei Mitropoliei şi
pe cari teasc mai în urmă rădicîndu-l de aici, au lucrat la Shoala Vasiliană pîn la închierea
anului 1831, precum aceasta se dovedeşte şi din însuşi adiverinţa inspectorului. Pentru care
spre încredinţare că în tot cursul anului una mie optsute treizeci şi unu dum(nea)lui aga Asachi
n-au avut încă a sa tipografie înfiinţată, adiverim cu a noastră iscălitură şi pecete, Veniamin,
mitropolit Moldaviei.
Direct Ion Socolschi epit(rop). No. 67, 1840, ghenar 1652.
1840 ianuarie 20
Se încuviinţază în 23 iu(lie) 1840.
Prea înălţate Doamne,
În urmarea ofisului Înălţimii voastre cu n. 59 şi a împărtăţirei Departamentului din
Lăuntru priimită sub N. 961 în alăturare cu condiţiile atingătoare de hîrtiile cu a cărora
tipărire să se însărcinează pe domnealui aga Gheorghie Asachi proprietariul Institutului de
particularnică tipografie, Sfatul cercetînd acele condiţii, le-au încuviinţat cu întocmirile ce
au socotit de cuviinţă, pe care cu toată supunerea le înfăţoşază în eczemplariul alăturat aice.
Osăbit de aceste, Sfatul au priimit şi jaluba din partea d(umi)sale agăi Asachi cu cerire 1-iu
de a se însemna contenirea privilegiului d(u)m(i)sale de cinsprezece ani numărîndu-se din
zioa în care au statornicit particularnica sa tipografie, fiindcă la început s-ar fi slujit cu
tipografia Mitropoliei, li 2-iu, ca amploaiaţii ce se îndeletnicesc la tipărirea acestor hîrtii, şi
carii priimesc leafă din acii 500 # sloboziţi din visterie pentru Buletinul Ofiţial, ce se
numere între cinovnicii Departamentului de Lăuntru, pe temeiul că această tipografie luînd
asupra sa îndatorire tipografiei cerşută de articul 141 a Organicescului Reglement, se cuvin
numai puţin a fi împărtăşiţi de dreptăţile ţivile, precum şi cielalţi a Departamentului în
treptăluire de stolonacialnic, de arhivar şi de registrator, precum i-ar fi şi avut de la începirea
tipărirei Buletinului şi altor hîrtii pe sama Statului, pentru de a fi aceasta de îndemn la
plinirea îndatoririlor lor şi de răsplătire a credincioaselor slujbe făcute cătră Ocîrmuire.
Deci Sfatul la ce dintăiu propoziţie s-au încredinţat din dovezile înfăţoşate de
d(umnealui) aga Asachi că d(umnealui) au început a tipări în particularnica sa tipografie de
la 1832 ghen(arie) 1, după care urmează privilegiul d(umi)sale de cinsprezece ani să se
închei la sfîrşitul anului 1846, în care vreme să urmeză tipărirea hîrtiilor cuprinse în
contract şi celelalte dreptăţi a privilegiului său, iar la cè de al doilea propoziţie pe care
Sfatul o găseşte cu rezon, socoteşte ca cinovnicii cu îndatoririle sus arătate să fie număraţi
între cinovnicii statului, pentru care devîrşita hotărîre rămîne la înalta bunăvoinţă.
Mădulariile Sfatului Administrativ a Înălţimei Voastre, plecate slugi <…>53.
Secţia II den <…>54.
N. 141. 1840 ianuarie 2055.
52
53
Trei semnături indescifrabile.
54
Neclar.
55
1840 ianuarie 24
No. 414, trecută la 5 fevruar. Să i să facă alăturatul răspuns. Din aceste să vor păstra la
dellă. <…>56. No. 278. Jalobă.
Cătră Înaltul Secretariat de Stat
Voind a tipări în tipografia Sf(intei) Mitropolii ce este supt privighierea mea, o
foaie periodică, după datorie plecat rog pre Secretariatul de Stat a-mi da trebuincioasa
învoire. Această foaie numită Dacia Literară, va fi cu totul străină de orice interes politic,
se va îndeletnici numai cu literarura străină şi naţională şi va ieşi o dată pe lună, în cinci -
şesă coale in 8°. Preţul foaiei pe un an va fi pe hîrtie de tipar doi galbeni, iar pe hîrtie
velină, trii galbini.
Făgăduind a fi următor la toate regulile aşăzate pentru publicaţiile periodice, rog
pre înaltul Secretariat de Stat să-mi deie şi instrucţiile trebuincioase, spre a cunoaşte care
sunt datorinţele ce trebuie să le păzesc cătră censură, ca tipograf, ca editor şi ca autor.
Aceste instrucţii, plecat le cer, pentru ca supunîndu-mă la dispoziţiile pravilnice a censurei,
să fiu atunce asigurat de orice întîmplare arbitrară pentru viitoriu, şi prin vr-o stavilă
neprevăzută şi nemeritată din partea mea să nu fiu oprit în publicaţia foaei aceste, menită
numai pentru unirea şi înaintirea literaturei noastre.
Căpitan M. Kogălniceanu. Iaşi, 24 ghenarie 184057.
1840 februarie
8
No. 277 fevr(uarie) 8, 1840
Cătră d(umnealui) căpitanul M(ihail) Kogălniceanu
În urmarea cererii ce ai făcut prin jaloba dumitale din 24 ghenarie 1840,
Secretariatul de Stat luînd în băgare de samă deosebitele împregiurări înfăţoşate de
dumneata îţi dă cuvenita învoire pentru foaia periodică numită Dacia Literară, ce este a se
publica supt redacţia şi în tipografia Sf(intei) Mitropolii.
Cît pentru ceea ce se atinge de instrucţiile cele lămuritoare de datoriile şi regulile
ce au a păzi censura, Secretariatul de Stat îţi face cunoscut că spre a opri împrăştierea în
public a ideilor şi a pri <…>58 primejdioase şi crude, au socotit de cel mai mare folos
aşezarea unei censuri. Censura fiind deci menită a fi la toate lucrurile ce au a să da în
public, a îndrepta gustul, a înlesni pe drumul cel mai drept luminarea naţiei, a opri ori ce
poate fi împotriva religiei, împotriva moralului şi împotriva legilor şi a aşăzămînturilor.
Fieşte care individuu ce lucreză pentru public, sau ca tipograf, sau ca editor, sau ca autor, este
dator a avea încuviinţarea censurei înainte de a-şi împrăştie lucrarea în public şi însuşi de a o
pune supt tipar.
56
Semnătură indescifrabilă.
57
Arh. St. Iaşi, Fond Secretariatul de Stat al Moldovei, Dosar 650 / 1839/1853, f. 26.
58
Rupt.
ANEXE 497
Dumneta, dar, urmînd acestei regule, mărginindu-le, nu vei tipări decît

compunerile ce au primit aprobaţia ce poţi fi sigur că foaia dumitale va fi totdeauna apărat
de stăpînire, şi niciodată nu vei ave a te teme de vreun act arbitrar.
Secretariatul de Stat, în sfîrşit, socoate de datorie a-ţi aduce aminte de ce
răspundere este un redactor a unei foi periodice însuşi cătră compatrioţii săi, fiindcă în
mîna sa stă de a împrăştie idei bune sau rele, şi prin urmare a folosi sau a strica. Dumneata,
dar, sigur te vei sili a nu primi în coloanele Daciei decît aceea ce poate contribua la
înaintirea literaturei, a civilisaţiei, a ideilor sănătoase şi a supunerii cătră stăpînitoriul
domnu. Urmînd aşa, îţi vei cîştiga bunăvoinţa ocîrmuirei şi mulţămirea compatrioţilor59.
1840 februarie 11
Contract
Prea înălţatul Domnu stăpînitoriu, luînd în priivire obiectul atingătoriu de
statornicire unii tipografii pe lîngă Departamentul din Lăuntru primită din articul 141 din
Organicescul Reglement şi de închiere din urmă a Obşteştii Obicinuitei Adunări, au
binevoit în urmare anaforalii Sfatului a slobozi după o cu scumpătate şi înţăleaptă
cumpănire cătră Sfatul Ocîrmuitoriu ofis înalt din 30 noiemv(rie) cu no. 59, cu următoarile
luări aminte:
a) – că la statornicire tipografiei pe lîngă Departamentul din Lăuntru s-ar ceri înainte o
samă mai mult de o mie galbeni, cari după strîmtorire, băneştile mijloace a visteriei nu ar
avea închipuire ai număra;
b) – că esti de luat aminte că ispita au dovedit că mai toate întreprinderile făcute pe sama
ocîrmuirii au costisit mai mult de cînd ele sînt contractuite la particularnici;
c) – că rădicîndu-se deasupra dumisali agăi Gheorghi Asachi îndatorire tipăririi tuturor
hîrtiilor cîrmuirii, apoi Institutul dumisale ce este înfiinţat cu simţitoare cheltuială pe
temeiul privilegiului dat, neavînd nici un venit sigur, nu s-ar putè ţine în bună stare, încît în
locu di a-i spori folositoriul meşteşug tipograficescu, potrivit cu dorinţile ce avem, negreşit
s-ar dărma şi tipografie aflătoare astăzi în fiinţă şi, în sfîrşit, că îndelungatili slujbi a
dumisali agăi Asachi carili au jărtvit necruţate osteneli în folosul tinerimii şi a literaturii
naţionale, cer de a fi sprijinit pentru a putè ţine această întreprindere a tipografiei.
Pe temeiul dar, acestor luări aminte, precum şi al înaltii aprobaţii rostită prin
nomerarisitul înalt ofis, 1-iu ca dumisali agăi Asachi să se lase şi pe viitorimi pînă la
împlinire privilegiului ce ari dreptate tipăririi Buletinului Ofiţial şi a tuturor hîrtiilor
stăpînirii obicinuite înainte de 1 apr(ilie) 1839, şi al doilè că fiindcă pînă la contenire
privilegiului dumisale agăi Gheorghie Asachi altă osebită particularnică tipografie nu se
poate înfiinţa.
Apoi spre uşurare oareşcît a tipografiei aflătoare acum în fiinţă să se tipărească în
tipografia Mitropoliei ce esti supt îngrijîre adiutantului şi Foaia Sătească de la 1 ap(rilie)
1840, cu următoarile condiţii:
59
- 1-iu: Foaia Sătească publicarisindu-se în toate satile Prinţipatului va sluji pentru a i se

obşti vînzările şi ştiinţile pe care ocîrmuire ar socoti de cuviinţă a da obştiiei;
- 2-iu: ea va cuprinde: a) publicaţiile legiute pentru vînzare de lucruri nemişcătoare care se
vor împărtăşi tipografului de cătră dregătoriile competente; v) publicaţiile pentru mezaturi;
b) înştiinţările din slujbă pe care ocîrmuire va socoti de cuviinţă că a le face cunoscute
lîcuitorilor satelor; g) acele pentru întîmplările de epidemii sau boale a vitelor; d) preţurile
curgătoare a lucrurilor de negoţ în deosebitele locuri; c) iar cînd sus arătatile materii nu ar fi
de ajuns pentru a se umple coloanele acestor foi, d(umnealui) adiotantul Kogălniceanu este
îndatorit a le îndeplini cu ştiinţe folositoare lăcuitorilor de prin sate precum cunoştiinţele
practice trebuitoare, metoduri iconomiceşti şi învăţăturile de agricultură şi altile asemine,
precum învăţături moraliceşti şi istorice, înştiinţări despre negoţul din lăuntru şi despre cele
de afară ş(i) ce(lelalte).
- 3-iu: această foaie, d(umnealui) adiotantul este datoriu a o da afară o dată în săptămînă, în
zioa de duminică şi va fi întovărăşită de un suplement a dată pe lună. De va cere trebuinţa a
se tălcui vre un obiect care nu poate fi înţăles decît prin înfăţoşare materialnică a figurii lui,
d(umnealui) este îndatorit a lua măsurile cuviincioase spre a putè alătura o zugrăvire
materialnică;
– de va ceri trebuinţa a se publica mai mult decît un suplement pe lună la Foaia Sătească,
atunce se va plăti deosebit acest suplement cu un preţ în proporţie Foaiei Săteşti;
– fieştecare sat cu număr peste 50 lăcuitori va fi îndatorit a se prenumăra pentru un
egzemplar la această Foaie cu plată de zece sorocoveţi pe an din casa sătească; satili cu
număr de lăcuitori mai puţin de 50 vor plăti pentru un egzămplar 5 sorocoveţi, aceşti bani
de prenumeraţie să se tragă de pe la sate din cutiile lor în doă ecsaminii, adică pe anul 1840
la început(ul) lunii lui apr(ilie) şi la început(ul) lunii lui sept(em)v(rie), iar pe viitorii ani la
întăi ghenar şi la 1 iuli;
– particularii ce vor voi a se abona, vor plăti cîte paisprezece sorocoveţi pe an;
– d(umnealui) adiotantul esti datoriu a depune un egzemplar din această Foaie la fiişticari
Departament şi de ai supune cuprindere cercetării censurei mai înainte de publicaţie ei;
– Departamentul Iustiţiei şi istanţiile giudecătoreşti competente se vor îndatori ai împărtăşi
tipografului Foaiei Săteşti acturile atingătoare de obiecturile cuprinse în paragrafurile a şi v
articul 1-iu cu îndatorire din parte domisale ca cel mai tîrziu păr' în foaia a viitoarei
săptămîni să treacă aceste;
– Departamentul din Lăuntru, Visteriia şi Comitetiul Sănătăţii sînt datori a împărtăşi
ştiinţăle cuprinse în § g şi d, precum şi Hătmănia pentru trebuinţele Miliţiei;
– în sfîrşit, pentru a se sigurisi ecspediţia şi triimiterè regulat a Foaiei la locul cuvenit, cari
cari aceasta va sluji mai cu samă a-i închizăşlui folosinţa Foaiei, d(umnealui) adiutantul esti
datori a încredinţa în zioa de duminică Departamentul din Lăuntru toate egzemplarile
„Foaiei” de triimis pe la sate;
– d(umnealui) adiutantul, prin învoire cu bună priimire priimind asupra sa întreprinderè
publicaţiei aceştii Foi săteşti cu preţul sus arătat este datoriu a o da afară din tipariu negreşit
şi fără nici o sminteală la vreme hotărîtă cu toată a sa cheltuială şi osteneală, dispozarisind
ANEXE 499
materialurile cu chip ca această Foaie să aibă şi forma cuvenită şi să fie lesne de înţăles de
lăcuitori, tipărindu-se purure într-o coală, în formatul anului 1-iu a Foaiei Săteşti tipărite de
d(umnealui) aga Asachi şi începăndu-se publicaţie de la 1 apr(ilie) anul curgătoriu, fiindcă
acest 1-iu cifert a anului 1840 este încă pe sama dumisale agăi Asachi pe această măsură
are a urma şi plata cu următoare analoghie, adică doi sorocoveţi şi giumătate pe cifertul lui
apr(ilie) şi cinci sorocoveţi pe ecsamenie viitoare păn' la sfîrşitul anului 1840, peste tot
şapte sorocoveţi şi giumătate pentru satili cu număr de lăcuitori peste 50, iar pentru satili cu
număr de lăcuitori mai puţin de cincizăci, un sorocovăţ şi o a patra parte pe cifertul luna
apr(ilie) şi doi sorocoveţi şi giumătate pe ecsaminiia viitoare, iar peste tot trei sorocoveţi şi
giumătate şi o a patra parte;
– fiindcă la închipuire tocmelii cu d(umnealui) aga Asachi pe a căriia temei s-au alcătuit şi
proiectul înfiinţării aceştii foi socoteala se făcuse cu tahmin de 2000 sate din cari ce mai
mare parte s-au socotit că ar ave peste 50 lăcuitori, iar pe urmă după pliroforie luată de la
Visterie în anul 1839 cu no. 1553 s-au dovedit că satili au număr de lăcuitori peste 50 se
suia la 917, iar aceli cu un număr mai puţin, la 898, după cari s-au văzut un neajuns la soma
cu cari d(umnealui) aga Asachi se bizuise a lua asupra sa această întreprindere, apoi acest
neajuns mărginindu-se în şase mii lei pe an cursul pieţii, aceşti bani s-au plătit d(umisale)
agăi Asachi din visterie aceşti bani vor urma a se slobozi şi dumisali adiutantului în tot
anul, cu aceasta ca în anul curgătoriu d(umnealui) are a priimi decît patru mii cincisute lei
scăzîndu-se analoghie cifertului 1-iu ci este a dum(isa)le agăi Asachi;
– visterie va da de iznoavă pliroforie dumisale adiutantului de cîte sate se află în Prinţipat,
pentru ca să poată şi d(umnea)lui pregăti umărul de ecsemplari trebuincioase.
Acest contract va ave putere după sus numitul ofis a preînălţatului Domnu, pînă la 1
apr(ilie) următoriu zilii sfîrşirii privilegiului dat dumisale agăi Asachi pentru particularnica
tipografie a Domniei în toată această curgere de vremi, d(umnealui) adiotantul
Kogălniceanu esti datoriu a împlini întocmai condiţiile acestui contract, fără abateri şi fără
sminteală, fiind datoriu la oricari întîmplari a împlini lipsa ce s-ar prileji. Iar ocîrmuire va
da dumisale înlesnirile creşute de condiţiile acestui contract, încît o priivăsc şi pentru
întocmai urmare s-au făcut acest contract duplicat, spre a se iscăli şi a se da după cuviinţă
supt iscălitura şi pecetea.
Anul 1840 fevr(uarie) 11 zile. Adiutantul R.S. căpitan Kogălniceanu60.
60
*
1840 februarie
17
No. 451, trecută. Priimit fevruar 17, No. 304
Marelui nostru Secretariat de Stat
Condiţiile alcătuite cu d(umnealui) aga Gheorghie Asachi pentru dreptate tipăririi
ci să dă tipografiei dumisale s-au trimis Postelniciei cu adresul supt no. 961, şi dar spre
răspuns la otnoşănie Secretariatului cu No. 306 i să face cunoscut că aşa precum condiţiile
i s-au împărtăşit spre închiere contractului prin Sfat, apoi de la Departament în acest
predmat nu să poate face după lucrare, ci rămîne madele care Sfatului să-s prilojască.
Ministru şi cavaler în lipsă <…>*. Cercetat. Departamentul Treburilor Dinlăuntru,
Secţia 3-le, No. 2803. 1840 fevr(uarie) 15 zile. Potrivit rezonului Sfatului pentru acesta să
va înainti lucrare. Fevr(uarie) 20.
Cercetînd să vor îmbunătăţi de Sfat. <…>*. Să să puie la dellă61.
1840 februarie 20
No. 439 trecută
Jurnal
1840 fevr(uarie) 20
No. 293
Sfatul, făcînd luare aminte că la împărţire ce s-au făcut Buletinului Ofiţial în
alcătuirea făcută din nou cu proprietariul Institutului Albinei Româneşti s-au scăpat din
vedere a să însămna numărul de Buletin care pînă acum să împărţă Consulaturilor şi la
Secretariatul de Stat al Valahiei, au socotit a să întoarce cătră cuvenita tocmire acee
împărţăle cu scăderile numerelor din care unule s-au socotit de prisos, iar altele s-au adaos
peste trebuinţă, şi dar au scăzut:
N
1 ___ de la Poliţiile de prin tîrguri
1 ___ Eforiile de Afară
1 ___ Eforiia din Ieşi
1 ___ Comisiia Epitropicească
2 Comitetul Central
6 ___ care să să împărţască Post(elniciei) pe lîngă numărul de 5 ce ne-au însămnat,
care în totul alcătuiesc număr de unsprezece, iar apoi numirile ce să vor împărţi la locurile
de unde s-au făcut scădere să mărginesc: 5 la poliţmaisterii de prin tîrguri; 7 la Eforiile de
Afară; 5 la Eforiia oraş(ului) Ieşi; 1 la Comisiia Epitropicească şi 6 la Comitetul Central şi
aceasta să va împărtăşi Redacţiei spre regularisire.
<…>62 Vel vist(iernic) Costache Suţu 63.
1840 martie 11
No. 515, trecută. No. 417
61
62
63
ANEXE 501
Astăzi, la 11 mart(ie) 1840, iscălindu-să contracturile închiete de Sfat cu dumnalor

aga Asachi şi aghiotantul domnesc căpitanul Mihalache Kogălniceanu pentru tipărire de
hîrtii, potrivit cu Ofisul Domnesc de supt No. 59, de la dumnalui aga Asachi se va lua
contractul iscălit de dumnealui, puindu-să la dellă şi se va da pe acest a Sfatului, după toată
forma cuvenită dumisale agăi Asachi, făcîndu-se înpărtăşire de acest contract
Departamentului Dinlăuntru şi Visteriei şi publicarisîndu-să.
Iară contractul închiet cu dumnealui căpitanul Kogălniceanul se va supune prin
anafora cătră Înălţimea Sa, potrivit cu glăsuirea ofisului de sus arătat, aşa precum s-au
înfăţoşat şi condiţiile închiete cu dumnealui Kogălniceanu s-au înfăţoşat de mai înainte
fără anafora Înălţimii Sale şi le-au aprobarisit acei bani, apoi Postelnicia mai înainte de
întărire anaforalii ce urmează,a să face, va face împărtăşire despre dreptate ce s-au dat
dumisale Kogălniceanului, Visteriei, Departamentului Denlăuntru şi dumisale agăi Asachi
pentru ca atît departamenturile administrative, cît şi acele giudecătoreşti să dei dumisali
aghiotantului Kogălniceanu materialurile trebuitoare întru alcătuire Foaiei Săteşti.
Vel logofăt, Vel vist(iernic), Secretar64.
1840 martie 17
No. 498 mart(ie) 17, an 1840. La Logofeţie, No. 499.
Trecînd Secretariatul de Stat a Prinţipatului Moldovei, Secţia II-le. No. Anul 1840
mart(ie) <…>65 zile.
Cătră Depart(amentul) de Finans
Fiindcă după contractul închiet cu Domnie sa adiutant d(umnealui) căpitan Mihail
Kogălniceanu, „Foaia Sătească” de la 1-iu april an curgătoriu urmează a să tipări în
tipografie Mitropoliei, supt îngrijire şi răspundere d(umnealui) Kogălniceanului, jos
iscălitul secretariu de stat are cinste a împărtăşi acelui Depart(ament) spre ştiinţă că de la
1-iu april materialul pentru „Foaia Sătească” ci să triimite cătră d(umnealui) aga Asachi să-s
îndrepteze la d(umnealui) Kogălniceanu dînd asămine poroncă şi instanţiilor atîrnate de dînsul.
Îndeplineşte îndatoririle de viitor66.
1840 martie 20
No. 676, trecută.Primit, mart(ie) 22. No. 474.
Potrivit adresului cinstitei Postelnicii, supt No. 499, prin cari au făcut cunoscut
închiere <…> că de la 1-iu ap(rilie) viitor, tipărirea Foaiei Săteşti ari a fi tipografia
Mitropoliei supt îngrijirea şi răspundirea domnescului adiutant, dumnealui căpitan Mihail
Kogălniceanu, Logofeţia au împărtăşit aceasta prin ţîrculare trebunalurilor giudecătoreşti
spre ştiinţă şi întocmai urmare, însă fiindcă urmează. Pentru care tribunalurile, iarăşi în
deosăbi au avut materialurile şi sînt în clarite a le trimite redacţiei Albinei româneşti <…>*
sau că Buletinul au rămas a ieşi tot di la redacţia dum(isale) agăi Asachi.
64
65
Loc gol.
66
* Neclar.
Să pofteşti de cinstita postelnicie ca să binevoiască a trimite Logofeţia a să <…>*

lămurire. În <…>* d(umnealui) V(asi)le logofăt. P. şant. Panar <…>*.
Logofeţia mare a Dreptăţii, Cinstitei mare Postelnicii, Secţia 1-a. No. 2019
1840 mart(ie) 21 zile, Iaşi
Să să răspundă că numai Foaia Sătească este dată asupra căpitanului
Kogălniceanu, iar Buletinulrămîne tot la redacsia unde au fost şi mai înainte67.
1840 aprilie 11
Preaînălţatul domn stăpînitoriu, luînd în priivire obiectul atingătoriu di statornicire
unii tipografii pe lîngă Departamentul Din Lăuntru cerşută de articul 141 din Organicescul
Reglement şi de închiere din urmă, au binevoit în urmarea anaforalii Sfatului a slobozi după
o cu scumpătate şi înţăleaptă cumpănire cătră Sfatul ocîrmuitoriu ofis din 30 noiemv(rie) cu
N(umer)o 59 cu următoarile luări aminte: că la statornicirea tipografiei pe lîngă
Departamentul Din Lăuntru s-ar ceri înainte o somă mai mult de o mie galbini, cari după
strîmtorirè băneştilor mijlociri a Visteriii nu ar avè închipuire ai număra; că esti de luat
aminte că ispita au dovedit că mai toate întreprinderile făcute pe sama ocîrmuirei au costisit
mai mult decît cînd eli sînt contractuite la particularnici; că rîdicîndu-se deasupra dumisali
agăi Gheorghi Asachi îndatorire tipărirei tuturor hîrtiilor cîrmuirii, apoi Institutul dumisali
ci este înfiinţat cu simţitoare cheltuială pi temeiul privilegiului dat, neavînd nici un venit
sigur nu s-ar putè ţine în bună stare, încît în loc de a spori folosîtoriul meşteşug
tipograficesc potrivit cu dorinţele ci avem, negreşit s-ar dărîma şi tipografie aflîtoare astăzi
în fiinţă, şi în sfîrşit, că îndelungatile slujbe a dum(isale) agăi Asachi, carile au jărtvit
necruţate ostineli în folosul tinerimii şi a literaturei naţionale cer de a fi sprijinit pentru a
putè ţine această întreprindere a tipografiei.
Pe temeiul dar, acestor luări aminte, precum şi a înaltei aprobaţii rostită prin
nomerarisitul înalt ofis,
- 1: ca dumisali agăi Asachi să se lase şi pe viitorime pînă la împlinire privilegiului ce are
dreptate tipăririi Buletinului Ofiţial şi a tuturor hîrtiilor stăpînirei obicinuite înainte de 1
april 1839, şi
- al 2-lè, că fiindcă pînă la contenire privilegiului agăi Gheorghi Asachi, altă osăbită
particularnică tipografie nu se poate înfiinţa, apoi spre uşurarè oareşcum a tipografiei
aflătoare acum în fiinţă să se tipărească în tipografiè Mitropoliei ci este supt îngrijîre
adiutantului domnesc căpitanul Mihalachi Kogălniceanu şi Foaia Sătească de la 1-iu
apr(ilie) 1840 cu următoarile condiţii:
1 - Foaia Sătească publicarisîndu-se în toati satile Prinţipatului va sluji pentru a se obşti
vînzările şi ştiinţile pe care ocîrmuirea ar socoti de cuviinţă a da obştiilor;
2-lè- va cuprinde: a) publicaţiile legiute pentru vînzarè de lucruri nemişcătoare care se vor
împărtăşi tipografului de cătră dregătoriile competente;
v) publicaţiile pentru mezaturi;
67
ANEXE 503
b) înştiinţările din slujbă pe cari ocîrmuire va socoti de cuviinţă a le face cunoscute

lăcuitorilor satelor;
g) acele pentru întîmplările de epidemii sau boali a vitelor;
e) preţurile curgătoari a lucrurilor de negoţ în deosebitele locuri. Iar cînd sus arătatile
materii nu vor fi de agiuns pentru a se umple coloanile acestor foi, d(umnealui) adiutantul
Kogălniceanu este îndatorit a le îndeplini cu ştiinţe folositoari lăcuitorilor de prin sate,
precum: cunoştinţile practice trebuitoare, metoduri iconomiceşti şi învăţăturile de
agricultură şi altile asămine, precum învăţături moraliceşti şi istorice, înştiinţări despre
negoţul den lăuntru şi despre cele de afară şi ce l(elalte);
3- această foaie d(umnealui) adiutantul esti datoriu a o da afară o dată în săptămînă în zioa
de duminică şi va fi întovărăşită de un suplement o dată pe lună. Di va ceri trebuinţa a se
tălcui vreun obiect mare, nu toate fi înţăles decît prin înfăţoşare materialnică a figurii lui,
d(u)m(nea)lui esti îndatorit a lua măsurile cuviincioase spre a putè alătura o zugrăvire
litografică68.
4) La întîmplare de a fi cerşută spre publicarisire vreo adăogire69 mai mult decît un
suplement pe lună la Foaia Sătească, o asămine trebuinţă se va lua în vedere atuncea cînd
se va ivi70.
5-le, fiişticare sat cu număr pisti 50 lăcuitori va fi îndatorit a se prenumăra pentru un
eczămplar la această Foaie cu plată de zăci sorocoveţi pre an din Casa Sătească; satile cu
număr di lăcuitori mai puţin de 50 vor plăti pentru un eczămplar cinci sorocoveţi, aceşti
bani de prenumeraţie să se tragă di pi la sate din cutiile lor în două ecsamenii, adică pe anul
1840 la începutul lunii lui april şi la începutul lunii lui septembrie, iar pe viitorii ani la întăi
ghenar şi la 1 iuli(e).
6) particularii ci vor vroi a se abona, vor plăti cîti paisprezăci soroc(o)v(eţi) pe an;
7) D(umnealui) adiutantul esti datoriu a dipuni un eczămplar de această Foaie la fiişticari
departament şi de ai expune cuprindere cercetării censurii mai înainte de publicaţie ei;
8) Departamentul Iustiţiii şi istanţiile giudecătoreşti competente se vor îndatori a împărtăşi
tipografilor Foaiei Săteşti acturile atingătoare de obiecturile cuprinse în paragrafurile a şi v
articul 1-iu, cu îndatorire din parte dumisali ca cel mai tîrziu pără în Foaia a viitoarei
săptămîni să se treacă aceste;
9) Departamentul Din Lăuntru, Visteriè şi Comitetul Sănătăţii sînt datori a împărtăşi
ştiinţile cuprinse în § g şi d, precum şi Hătmăniè pentru trebuinţile miliţiei;
10) în sfîrşit, pentru a se siguripsi ecspediţie şi priimirea regulat a Foaiei la locul cuvenit,
care aceasta va sluji mai cu samă a închizăşlui folosinţa Foaiei, d(umnealui) adiutantul esti
datoriu a încredinţa în zioa de duminică Departamentului Din Lăuntru toati eczămplarili
Foaiei de triimes pe la sate;
68
Iniţial a fost scris:”materialnică”, dar cuvîntul a fost tăiat.
69
La fel:”de va ceri trebuinţa a se spori”.
70
Idem:”atunce se va plăti deosebit acest suplement cu un preţ în proporţia Foii Săteşti”.
11) D(umnealui) adiutantul prin învoiri cu bună priimire priimind asupra sa întreprindere
publicaţiii aceştii Foi Săteşti cu preţul sus arătat, esti datoriu a o da afară din tipariu negreşit
şi fără nici o sminteală, dispozarisind materialurile cu chip ca această Foaie să aibă şi forma
cuvenită şi să fie lesne de înţăles de lăcuitori, tipărindu-se pururè într-o coală, în formatul
anului 1-iu a Foaiei Săteşti tipărită de dum(nea)lui aga Asachi şi începîndu-se publicaţie de
la 1 ap(rilie) anul curgătoriu. Fiindcă acel întăi cifert a anului 1840 este încă pe sama
dum(nea)lui agăi Asachi pe această măsură ari a urma şi plata cu următoare analoghie,
adică: doi sorocoveţi şi giumătate pe cifertul lui april şi cinci sorocoveţi pe ecsameniia
viitoare pîn la sfîrşitul anului 1840, peste tot şapti sorocoveţi şi giumătati pentru satile cu
nomăr di lăcuitori pisti 50, iar pentru satile cu număr de lăcuitori mai puţin de 50, un
sorocovăţ, şi o a patra parte pi cifertul lui april, şi doi sorocoveţi şi giumătate pe ecsamenie
viitoare, iar peste tot trii sorocoveţi şi giumătate şi o a patra parte;
12) Fiindcă la închipuire tocmelii cu dum(nea)lui aga Asachi pe a căruia temeiu s-au
alcătuit şi proiectul înfiinţării aceştii foi, socoteala se făcuse cu tahmin de 2000 sati, din cari
cè mai mare parte s-au socotit că ar avè peste 50 lăcuitori, iar pe urmă, după pliroforiè luată
di la Visterie în anul 1839 cu N(umer)o 1553, s-au dovedit că satile cu număr de lăcuitori
piste 50 se sui la 917, iar aceli cu un număr mai puţin la 898, după care sau văzut unde
agiuns la sama cu care d(umnealui) aga Asachi se bizuise a lua asupra sa această
întreprindere, apoi acest neagiuns mărginindu-se în şase mii lei pe an, cursul pieţii, aceşti
bani s-au plătit d(umisale) agăi Asachi din Visterie, aceşti bani vor urma a se slobozi şi
dum(nealui) adiutantului în tot anul cu aceasta, ca în anul următoriu dum(nea)lui nu are a
priimi decît patru mii cinci sute lei, scăzîndu-se analoghie cifertului 1-iu ci esti a dum(i)sali
agăi Asachi;
13) Visterie va da de iznoavă pliroforie d(umnealui) adiutantului de cîte sate se află în
Prinţipat pentru ca să poată şi dum(nea)lui pregăti numărul ecsemplarilor trebuincioase.
Acest contract va avè puteri după sus numitul ofis a preaînălţatului Domn pînă la 1 ap(rilie)
următoriu zilei sfîrşirei privilegiului dat dumisali agăi Asachi pentru particularnica
tipografie a Albinei. În toată această curgire di vremi d(umnealui) adiutantul Kogălniceanu
esti datoriu a împlini întocmai condiţiile acestui contract, fără abatire şi fără sminteală, fiind
datoriu la oricare întîmplare a împlini lipsa ce s-ar prilejî, iar ocîrmuirea va da dumisali
înlesnirili cerşute de condiţiile acestui contract încît o priivăscu şi pentru întocmai urmari s-
au făcut acest contract duplicat spre a se iscăli şi a se da după cuviinţă supt iscălitura şi
pecetea.
Anul 1840 april(ie) 11 zile71.
1840 mai 1
Pos…. se vor milui cu recomănduirea cu miluri <…> 1354. Mai 11. Dum(nea)lui
Coms <…> Dobrovici va face cuvenită lucrare potrivit cu înaltă <…>.
Preaînălţate Doamne,
71
ANEXE 505
Proprietariul Institutului Albinei, prin raportul cu n. 26, mijlociit recomandaţia lui

Ştefan Popovici şi Gheorghe Grigorescu pentru slujbile ce după învăţătură au săvîrşit în
acest Institut, cel dintîi la tipografie şi cel al 2-le la litografie, încît prin sîrguinţă, vrednicie şi bune
plecări în vreme de opt ani neconteniţi a meritarise a me lauda pentru aceste grele şi frumoase
meşteşuguri de cei întîi dintre moldoveni, ca unii ce au învăţat şi au deprinsu aceste
folositoare talente.
Plecată sluga înălţimii voastre priimeşte îndrăzneala şi pridsudstviia mea, rugîndu-
vă să vă milostiviţi a-i milui cu milurile ce veţi binevoi a găsia de cuviinţă.
A înălţimii voastre, plecat C. Mih.
No. 1192…No. 1193…. N. 8635, 1840 maiu 1-iu 72.
1840 mai 6
N. 939, trecută.
Cătră cinstitul Departament al Treburilor Dinlăuntru
Redactorul Foaiei Săteşti
No. 640
Canţileria Comitetului Sănătăţii, slovescoi au făcut cunoscut gios iscălitului că de
cătră Redacţia Albinei în anul trecut i se triimetea cîte 15 eczemplare Foi Săteşti de să
ecspeduia locurilor atîrnate de dînsul, cerînd şi de la această Redacţie acel număr de ecsemplare.
Apoi fiindcă prin contractul închiet cu cîrmuire, ea nu este îndatorită de a-i
triimete cerşutul număr de ecsemplare, gios iscălitul, plecat roagă pe cinstitul Dipartament
a-i da dislegare di cere trebuinţa de acele foi, şi unde are a urma plata cuvenită pentru ele.
M(ihail) Kogălniceanu.
No. 29, 1840 maiu 6.
Pentru ecsemplarurile ce se dau, adică unul la Depart(amentul) Denlăuntru, două la
Postelnicie, unul la Visterie, unul la Hătmănie, unul la Logofeţie şi unul la Comitetul Sănătăţii,
redactorul nu este în dreptate a cere vreo plată, iară pentru ecsemplarurile ce au împărţit şi va
împărţi la următoarele presunţii, s-ar cuveni a priimi plată cîte zăce sorocoveţi de fieştecare
ecsemplariu, adică unul la Divanul Domnesc, doă la Devanurile Apelative, unul la
Departamentul criminalicesc, unul la Poliţiia îndreptătoare, unul la Trebunalul de Comerţ,
triesprezăce la Trebunalurile giudecătoreşti, unul la Giudecătoria agiutătoare, unul la Gheneral
Inspector a Carantinei, unul la Direcţiia Carantinei, cinci la Directorii a cinci Departamente,
treisprezece la Ispravnicie, unul la Agie şi unul la Eforie.
Vel logofăt Vel vist(iernic) Vel <…>73.
Să se înfăţoşeze în orighinal Sfatului ocîrmuitoriu, 1840, maiu 8.
Vel logofăt Vel vistiernic74.
72
Arh. St. Iaşi, Fond Secretariatul de Stat al Moldovei, Dosar 402, f. 96.
73
Indescifrabil.
74
INDICE GENERAL
A S(f). Vasilie cel Mare 30 cuv(inte), Adam, diac, primeşte Cartea

ms., tradus de Ştefan ierodiacon 301. românească de învăţătură (Iaşi, 1643)
abale 462. 133.
Abecedar (Dubăsari, 1794), imprimat de Adam, personaj biblic 154.
Mihail Strelbiţchi 291. Adămuş, s., j. Mureş, Cartea
abonaţi 468. românească de învăţătură (Iaşi, 1643),
Academia Bulgară de Ştiinţe, Sofia, din ~ 407.
Dimitrie P. Gobdelas, Elemente Adăugire la praznicile împărăteşti
aritmetice (Iaşi, 1818), din ~ 430; Ioan (Chişinău, 28 august 1825) 401.
Damaschin, Expunerea credinţei Adăugire la Tablele înaltelor prăznuiri:
ortodoxe, Iaşi, 1715, din ~ 410. 21 aprilie, 30 august (Chişinău, august
Academia Imperială din Kiev, 1817) 396.
Evanghelie sl., ms., din ~ 139 Adeverinţă-formular, care certifică
Academia domnească 235; ~ din înscrierea pe lista prenumeranţilor pentru
Bucureşti şi Iaşi 12; ~ din Bucureşti 294, editarea Filocaliei gr. în 16 vol. (Iaşi, 1
295; ~ din Iaşi, 204, 302, 353. ianuarie 1821) 398.
Academia Duhovnicească din Sankt adeverinţe 166.
Petersburg 236. Adîncata, s., j. Suceava, Ceaslov (Iaşi,
Academia Greciei, Dosithei Notara, 1797), din ~ 381; Liturghie (Iaşi, 1794),
Tomul iubirii (Iaşi, 1698), din ~ 410. din ~ 251, 380, 420.
Academia Greciei, Nectarie, În contra Adjud, or., j. Bacău, Teofilact, Tîlcuire
primatului papal, Iaşi, 1682, din ~ 409. la cele patru evanghelii (Iaşi, 1805) din
Acafister rusesc, lăsat moştenire 134. ~ 382, 421.
Acatist (Bucureşti, 1823 şi 1828), Adjudul Nou, Teofilact, Tîlcuire la cele
ilustrat de Ghervasie monahul 447. patru Evanghelii (Iaşi, 1805), Octoih,
Acatist şi Paraclis (m-rea Neamţ, Apostol, Triod cu Strastierul lui,
1814), ilustrat de Mihail Strelbiţchi 446. Penticostar, Minei, Ceaslov bogat,
accente 27, 46; ~ ascuţit şi grav, Liturghie bogată, Psaltire, Cazanie din ~
chendima, isonul 34; ~ gramaticale 18. 149, 246.
ace 38;~ pentru săpat 462. Adjudul Vechi, Liturghie (Iaşi, 1759),
acid galic 39. din ~ 416.
acioaie (tuci, fontă) 41, 44. Adoleshia Filotheos, vol. I-IV (Iaşi,
Acolutia (Iaşi, 1827), circulaţie 436. 1815-1819), culeasă de Dimitrie
Acolutia Sf. Timotei (Iaşi, 1752), de Platenchi, ierodiaconul Gheorghe şi
Nicolae Hiliodromenul 413. Theodor Vâlcul ~ 444; ~ corectată de
Actul Sfintei Alianţe (Chişinău, Dimitrie Platenchi 445; ~ din schitul
februarie 1816), emis de Alexandru I, Golgotha 230.
împăratul Rusiei 395. Adormirea Maicii Domnului
~ semnat la 14 septembrie 1815 396. (Uspenia), bis. în Botoşani, Evanghelie
(Iaşi, 1762), din ~ 417; Molitvenic (Iaşi,
1828), din ~ 436;
~ bis. în or. or. Cîmpulung în conformitate cu pravilele vechi (Iaşi,

Moldovenesc, j. Suceava, Antologhion ianuarie 1817) 396.
(Iaşi, 1726), din ~ 410; Catavasier Aelxlore ?, gravor, din m-rea Neamţ,
(Rădăuţi, 1744), din ~ 411; Octoih (Iaşi, ilustrează un Antologhion (1825) 447.
1749), din ~ 413; Triod (Rîmnic, 1761), Afiş pentru reprezentaţie de scamatorie
din ~ 451; (Iaşi, 5 august 1826) 81, 402; ~ teatral
~ bis. în Huşi, Antologhion (Iaşi, pentru comedia Şcoala muierească sau
1726) din ~ 410. întîmplările nopţii (Chişinău, 26
~ hram 136, 140; ~ sărbătoare septembrie 1820) 397.
creştină 221 Agapia, cumpără un Tetraevanghel 144.
Adrian, patriarhul Moscovei 214, 236, Agapia, m-re, j. Neamţ, Antologhion
334. (Iaşi, 1755), din ~ 145, 414, 449;
Adrianopol, or. (Turcia) 99 265. Penticostar (Iaşi, 1753), din ~ 414; Triod
Adunarea cuvintelor pentru ascultare şi (Iaşi, 1747), din ~ 412; Agathon
Viaţa stareţului Paisie din Neamţu (m- ieromonah, din ~ leagă un Penticostar
rea Neamţ, 1817), ilustrată de Ghervasie ms. (sec. XVI) 449; popa Antonie din ~
monahul şi Mihail Strelbiţchi 446, 447; ~ leagă un Minei pe luna Aprilie, ms. sl.
circulaţie 430. (sec. XVI) 449.
Adunare de cîteva rugăciuni (Iaşi, Agârbiciu, s., j. Cluj, Cartea
1819), circulaţie 431. românească de învăţătură (Iaşi, 1643),
Adunare de multe învăţături (Iaşi, din ~ 406.
1757) 46, 350; ~ corectată de Evloghie Agatanghel Ieronim, Hrismos adecă
monahul 301, 444; ~imprimată de prorocie (Iaşi, 1818), circulaţie 431; ~
Grigore Stan Braşoveanul 438. culeasă de ierodiaconul Gheorghe 444; ~
Adunare de rugăciuni (Iaşi, 1751), corectată de Dimitrie Antonovici
imprimată cu cheltuiala lui Ştefan Bosie bucovinean 445.
69, 233; ~ imprimată de Duca Sotiriovici Agathon (Agafton), imprimă Vieţile
294, 438. Sfinţilor pe luna Octombrie (m-rea
Adunare de rugăciuni din Molitvenic Neamţ, 1809) 440.
(Iaşi, 1819), ilustrată de Simion Isoteschi agă 31, 465, 468; ~ v. Aleco Balş, Gh.
447. Asachi, N. Rosetti - Rosnovanu;
Adunare din pravilele împărăteşti 47. ~ mare 47, 288; v. Mihalachi Sturza.
Adunarea celor şapte taine (Iaşi, 1751) Agenţia Consulară Austriacă în Ţara
68, 350; legată de preotul Grigoraş din Moldovei 166, 168, 190; ~ dă o Carte de
Şarul Dornei 451; ~ preţuri 376; ~ protexie (Iaşi, 1 ianuarie 1817) lui Matos
circulaţie 413; imprimată de Duca Cogadici din Suceava 396.
Sotiriovici 438. agent consular 167; v. J. Lippa.
Adunarea cuvintelor pentru ascultare Aghiazmatarul mic (Iaşi, 1814),
(m-rea Neamţ, 1817) 295; ~ din m-rea circulaţie 425; ~ ilustrat de Simion
Curchi 232; ~ imprimată de Gherontie Isoteschi 447
monahul 439; Aghiazmatariul mic (Iaşi, 1823),
Adunarea Obştească 490. circulaţie 434; ~ ilustrat de Simion
Adunarea obştească a boierilor către Isoteschi 447.
domnul Ţării Moldovei, Anafora Agie 171, 172, 471, 473, 479, 484, 504.
răspunzînd la mai multe chestiuni
privitoare la locuitorii vrînceni şi altele,
INDICE GENERAL 509
Agrişu Mare, s., j. Arad, Cartea Alcătuire ponturilor pentru îndatoririle

românească de învăţătură (Iaşi, 1643), sub care sînt supuşi cătră stăpînii
din 406. moşiilor ţăranii sau lucrătorii de pămînt
Aiud, or., j. Alba 245. (Chişinău, 1818) 182.
Aix-la-Chapelle, or. (Franţa) 180. Aldea, fiul lui Neagoe boierul din Voila,
Acherman (Akkerman) protopopie 166; cumpără Cartea românească de
v. Cetatea Albă. învăţătură (Iaşi, 1643) 244.
alamă 18, 21, 43, 73. aldină, tip de literă 23.
Alăuta românească 12. Aldo Manucci (Manutius), tipograf 29,
Alba, s. din Basarabia 177; ~ ţ. 260; 222.
Cartea românească de învăţătură (Iaşi, Aleco Balş, agă 468, 469.
1643) din ~ 406. Aleco Sturza, vistiernic 468, 469.
Alba Iulia (Bălgrad), or., j. Alba 323, Alecu Bran, dă cu împrumut o Alcătuire
407; Cartea românească de învăţătură înaurită (Iaşi, 1771) 259.
(Iaşi, 1643), din ~ 370, 372; Ceaslov Alecu Donici, menţ. 47.
(Iaşi, 1777), din ~ 418; Dosoftei, Viaţa şi Alegere din toată Psaltirea (m-rea
petrecerea Sfinţilor (Iaşi, 1682-1686), Neamţ, 1815), circulaţie 426; ~ ilustrată
din mitropolia din ~ 229, 409; Psaltire de Mihail Strelbiţchi 446.
(Uniev, 1673), Psaltirea sl.-rom. (Iaşi, Alep, or. în Siria, 340; diaconul
1680), din ~ 373, 129, 373; tipografia din Gheorghe din ~ 279, 438, 443.
~ 255, 279; Alexandra Feodorovna, menţ. 396, 401.
Albania 409. Alexandre Blanc, editează Spectateur d'
albastru 462. Orient 181.
Albeşti, s.*, Tipicon (Iaşi, 1816), din ~ Alexandre Pope, Eseu despre om 300.
428. Alexandria, or. (Egipt), patriarhie, În
albie 464. contra lui Ioan Cariofil (Iaşi, 1694), În
Albina, ms. (1689), tradus de Mitrofan contra primatului papal (Iaşi, 1682), din
episcopul, 294, 297. bibl. ~ 409; Tomul împăcării (Iaşi, 1692-
Albina Românească (Iaşi, 1 iunie 1829 - 1694), din bibl. ~ 154; Gherasim, Marcu,
29 decembrie 1849), 12, 181, 183, 188, Nectarie, Partenie Samuil patriarhi ~
190, 194, 469, 472, 494, 500; ~ tipo- 176, 190, 327, 329
litografie 236, 465, 473. Alexandros, beizade, are Divanul sau
Albineţ, s., ţ. Bălţi, Ceaslov (Chişinău, gîlceava înţeleptului cu lumea (Iaşi,
1817), din ~ 429; Liturghie (Chişinău, 1698) 262.
1815), din ~ 427; Liturghie (Chişinău, Alexandru, din s. Iteşti, ţ. Neamţ,
1819), din ~ 432; Minei (Chişinău, primeşte o Carte de dăscălie 184, 400.
1819), din ~ 432; Molebnic (Chişinău, Alexandru, voievod, fiul lui Ştefan cel
1815), din ~ 427; Molitvenic (Chişinău, Mare 149.
1820), din ~ 433; Rînduiala panihidei Alexandru Athanasiu, menţ. 353.
(Chişinău, 1817), din ~ 430. Alexandru Beldiman 81, 190; ~ emite o
albitură (material alb) 18, 23, 25, 43. Înştiinţare pentru cărţi tipărite (Iaşi, 8
albituri 34. octombrie 1820) 397; ~ traducător 95.
Alcătuire înaurită (Iaşi, 1771), de Alexandru Callimachi, voievod 189,
Samuil Ravvi jidovul, tradusă de Thoma 303.
Dimitriu al doilea logofăt 296; ~ dată cu Alexandru cel Mare 334.
împrumut 259 Alexandru Ciohoranul 353.
Alexandru Gheorghiescul, dascăl 134. 403; ~ emite un Hrisov pentru daniile

Alexandru Ghica, frate cu Dimitrie şi între persoane de condiţii diferite şi
Gheorghe 188. pentru căsătoria dintre pămînteni şi
Alexandru I Pavlovici, împăratul Rusiei ţigani (Iaşi, 28 decembrie 1785) 393.
171, 189, 302, 344, 395, 396, 401; Alexandru Ipsilanti, conducătorul
Apelul Ministerului Finanţelor pentru mişcării Eteriste 178, 190, 208, 309; ~
adunare de fonduri băneşti necesare dă nişte Proclamaţii 179, 398, 399.
ridicării monumentului şi baterii Alexandru Lăpuşneanu, voievod 58,
medaliei în cinstea ~ (Chişinău, 21 270, 312.
august 1814) 395; ~ dă un Manifest la Alexandru Mavrocordat - Firaris,
logodna marelui cneaz Mihail Pavlovici voievod 189, 299, 305, 308.
(Chişinău, 28 decembrie 1823), Manifest Alexandru Constandin Moruzi,
şi Actul Sfintei Alianţe, ediţia a II-a voievod 96, 288.
(Chişinău, 1823) 400; ~ dă o Circulară Alexandru Râmniceanul, diac 257.
către mitropolitul Basarabiei Gavriil Alexei Jăltuhin, căsătorit cu Axinia, mai
despre numirea unui Împuternicit în avea o soţie legitimă în s. Alba 177.
Basarabia şi un Anunţ despre logodna Alfavita 87, 262; ~ lăsată moştenire 134.
ţareviciului Nicolai Pavlovici cu Şarlota, Alfavita sufletească (Iaşi, 1755) 68; ~
fiica lui Friederich Wilhelm III craiul circulaţie 414; ~ corectată de Evloghie
Prusiei (Chişinău, 25 iunie 1817) 396; ~ monahul 301, 444; ~ imprimată de
emite Actul Sfintei Alianţe (Chişinău, Grigore Stan Braşoveanul 438; ~ lăsată
februarie 1816), Manifest de începerea moştenire 134; ~ tradusă de Cosma
războiului contra uzurpatorului tronului ieromonah Vlahul 294.
Franţei şi încorporarea Cnejiei Varşavei Alfavita sufletească (Iaşi, 1785), preţuri
la Rusia (Chişinău, 9 iulie 1815), 379.
Manifest de mulţumire că Europa ia parte aliaj tipografic 18, 22, 30.
la război împotriva lui Napoleon Alisandru, preot, fiul preotului Ion 120.
Bonaparte (Chişinău, ante 13 ianuarie Almaş, schit, j. Neamţ, Ceaslov
1814), Manifest la încheierea păcii cu (Rădăuţi, 1745) 251, 411; ~ Ceaslov
Franţa (Chişinău, 11 iunie 1814) 395; ~ (Iaşi, 1797), din ~ 420.
primeşte de la Senat un Ucaz prin care i Almaşu-Sec, s., j. Hunedoadra, Cartea
se mulţumeşte în numele poporului românească de învăţătură (Iaşi, 1643)
pentru încheierea păcii şi i se comunică 372, 373, 406.
adăugarea titlului "blagoslovit", hotărîrea Alois Senefelder, menţ. 42.
de a i se ridica un monument şi a se bate altine, diviziune monetară 60.
medalie (Chişinău, 3 august 1814) 395; ~ Ambrosie, episcop al Ecaterinoslavului
emite o Înştiinţare despre desfacerea 190; ~ emite o Cuvîntare la a treia
căsătoriei dintre marele cneaz Dumincă a Sfîntului Postului Mare (Iaşi,
Constantin Pavlovici şi soţia sa Ana 31 iulie 1790), un Salut la învestitura ca
Feodorovna şi Pravilă privitoare la Mare Hatman a cneazului Potemkin-
împărăteasca familie (Chişinău, 28 Tavriceskii (Iaşi, 1790) şi scrie o
aprilie 1820) 397. Cuvîntare funebră la îngroparea
Alexandru Ioan Mavrocordat, voievod cneazului Grigorie Alexandrovici
172, 336; Hrisov (Chişinău, 1824) emis Potemkin-Tavriceskii (Iaşi, 1791) 393.
de ~ 401; Hrisov domnesc de întăritură America 180.
(Chişinău, octombrie 1827) emis de ~
INDICE GENERAL 511
Amfilohie Hotiniul, episcop, De obşte tipograf 70, 274, 279, 280; ~ imprimă
gheografie, Elemente aritmetice ale lui ~ vol. 2 din Vieţile Sfinţilor (Iaşi, 1682),
85, 208, 262; ~ circulaţie 420. Liturghia (Iaşi, 1680) 437.
amoraşi 36. Andrei Bacinski, episcopul
Amorezatul, de Ruxanda Samurcaş 208. Muncaciului, răscumpără un ms. al
amploiaţi 482. Vieţilor Sfinţilor (Iaşi, 1682-1686) 261.
Amsterdam, or. (Olanda) 335. Andrei Bucur, din Bercheş, are Cartea
Ana, menţ. 151; ~ soţia lui Mărinca românească de învăţătură (Iaşi, 1643)
Ioncea 253; ~ soţia lui Apostol din 265.
Năreşti 151; ~ soţia lui Ioan Golia mare Andrei Skulski, tipograf 200, 272.
logofăt 140, 154. Andrei Şaguna, mitropolitul
Anafora contra înstrăinării Basarabiei Transilvaniei 33.
(Iaşi, 2 octombrie 1812), înaintată de Andreian, egumenul m-rii Sf. Onofrei
Obşteasca Adunare domnului Scarlat 138.
Alexandru Callimachi 394. Andreiu, dascăl, Forţul Sînpetriu, din
Anafora împotriva îngropării lucrurilor Rînzăşti 131; ~ holtei din s. Zahorna, ţ.
şi a banilor (Iaşi, 9 februarie şi 1 martie Iaşi, primeşte Peci de cununie (Iaşi,
1820), emisă de Mihail Grigorie Suţul, 1823, februarie 10) 400.
domnul Ţării Moldovei 397. Andrii, diacon 378.
Anafora în chestia unor pămînturi şi Andriotaxitul, copie Viaţa Sf. Alexe
moşii (Iaşi, 2 octombrie 1812) înaintată Omul lui Dumnezeu şi Minuni ale Maicii
de marii boieri domnului Ţării Moldovei, Domnului 285, 353; ~ dascăl la m-rea
Scarlat Alexandru Callimachi 394. Neamţ, tipograf 442
Anafora răspunzînd la mai multe Andronache Donici, Adunare din
chestiuni privitoare la locuitorii vrînceni cărţile impărăteştilor pravile (Iaşi,
şi altele (Iaşi, ianuarie 1817), înaintată de 1814), din m-rea Slatina 230; ~ circulaţie
Adunarea obştească a boierilor domnului 425.
Ţării Moldovei 396. Andronachi, bucătar domnesc 159.
Anaforale răspunzătoare 172, 471, 472. Andronic, dascăl la şcoala domnească
Anaforaua lui Mihail Grigorie Suţul din din Iaşi, are Cartea românească de
1 martie 1820 169. învăţătură (Iaşi, 1643) 255.
~ pentru reforma şcoalelor din Anesia, soţia lui Grigore Ghenghea 150.
Moldova 235. Anghel, diac, din Sadu, cu Dumitraşcu
anagnost 441; v. Mihail Dionisie. Munteanul vînd un Antologhion (Rîmnic,
analoghie 502. 1737) 257.
Anastasie Crimca, mitropolit 140. Anghel Sumakios, din Zante, primeşte
Anastasie Panu, str. în Iaşi 59. cărţi 236, 335.
Anastasii, monah, lucrător în tipografia Angheleşti, s., j. Vrancea, Teofilact,
din Chişinău 78; ~ lucrează la Tablele Tîlcuire la cele patru evanghelii (Iaşi,
lancasteriene (Chişinău, 1822) 441. 1805) din ~ 421; Tipicon (Iaşi, 1816) din
Ancona, or.(Italia) 96. ~ 428.
Andonie, ieromonah, leagă o Leastviţă, Anghelina şi fiica ei, Dorotheia,
ms. 449. dăruiesc o parte din s. Hilimoneşti, ţ.
Andreas Wolf, medic 59. Vaslui, lui Evloghie dascălul 290.
Andrei, diac 272; ~ pisar, tatăl lui Aniţa, soţia lui Dumitraşco Paladi fost
Niculai, răposat 289; ~ răposat 144; ~ vistiernic, primeşte o Carte de iertare de
păcate (Iaşi, 1715), din Samuil patriarhul Antologhion, carte de lectură, din bis. Sf.
Alexandriei 176, 392; ~ soţia lui Niculai Ilie din Iaşi, legat de părintile Zosăm
289. Zaharii 451; ~ din bis. Talpalari din Iaşi
Aniţa Ghenghioaia se învoieşte cu 454; ~ediţii 351; ~ (sec. XVIII), legat de
Chiriac Poroschii fost mare căpitan de Toader 449; ~ sl. (1643) 110, 224.
Ropce şi Vasilie fost mare căpitan de Antologhion (Bucureşti, 1766), vîndut
Răzîna, asupra unei moşteniri 286. de Vasîle legător de cărţi 450.
Anna Doroficeovna Leatavova Antologhion (Căldăruşani, 1766), legat
Marşalkova staro dubovsca 437 de ierodiacon Gherman Iacovici 452.
Antemia, soţia răposatului Ion, dăruieşte Antologhion (Iaşi, 1726) 212; ~
preotului Dumitraşco o casă cu loc în circulaţie 410; ~ din s. Şipoteni 263; ~
Iaşi 286. ilustrat de Ieremia Marcovici 446; ~
Anthim, m-re, Nicolaie logofăt, imprimat de Ieremia Simion 437; ~
iconomul ~ 245. preţuri 374.
Anthologhion (Cîmpulung, 1643), legat Antologhion (Iaşi, 1745), circulaţie, 412
de Pătraşcu dascăl din Iaşi 449. Antologhion (Iaşi, 1753) 351.
anticva, tip de literă 23. Antologhion (Iaşi, 1755) 68, 128, 266; ~
antilopă, piele de ~ 38. al m-rii Humor, legat de Ghenade 450; ~
Antim, m-re în Bucureşti, Divanul din ~ circulaţie 414; ~ din bis. Sf. Ioan
410. Botezătorul din Piatra Neamţ, Prigoreni,
~ patriarhul Ierusalimului, Învăţătură Verpole, schitul Dărmăneşti 244, 252; ~
părintească (Iaşi, 1822), circulaţie 434. din Duseşti (MM) 251; ~ din Roşia
Antim Ivireanul, mitropolitul Ţării Montană (AB) 211; ~ din s. Şipoteni
Româneşti 3, 60, 61, 75, 76, 79, 80, 203, 263; ~ din bis. Preacuvioasa Paraschiva
214, 225, 236, 240, 274, 279, 297, 318, (Domnească) din Tîrgu-Ocna 452; ~
336, 337, 340, 341, 342, 353, 358; ~ ilustrat şi imprimat de Grigore Stan
primeşte Divanul sau gîlceava Braşoveanul şi Sandu, fiul lui Ieremia
înţeleptului cu lumea (Iaşi, 1698) 235, 438, 446; preţul ~ 130, 376.
298; ~ stareţul mănăstirii Snagov 340. Antologhion (Iaşi, 1756), din m-rea
Antimis (Chişinău, 1822), imprimat de Putna 230.
Dimitrie Sulima arhiepiscopul Antologhion (Iaşi, 1760), circulaţie 416.
Chişinăului 400. Antologhion (Iaşi, 1806) circulaţie 422;
antimise 81, 176, 281, 342. ~ cules de Chirică Savinu, Mihalache
antimoniu (stiglos) 21, 30, 33, 63, 64, Purcescu şi Sylvestru monahul 443; ~
100, 183, 287. din s. Bălăceşti 230; ~ din s. Domneştii
Antioh Cantemir, domnul Ţării de Jos 224; ~ ilustrat de P. S. 447; ~
Moldovei, fratele lui Dimitrie, cumnatul imprimat de Sylvestru monahul 440; ~
hatmanului Lupu Bogdan 204, 210, 233, preţuri 382; ~ vîndut de Vasile dascăl,
293, 301, 328; ~ tatăl Aniţei 176. legător de cărţi din Părău Boghiul 452.
Antiohia, patriarhie 75, 339; Atanasie al Antologhion (m-rea Neamţ, 1825),
IV-lea Dabbas, Ioachim, Silvestru, circulaţie 387, 435, 447; ~ corectat de
Teodor Balsamon, patriarhi ~ 151, 204, Gherontie ieromonahul 445; ~ din schitul
236, 279, 327, 340. Nifon 230; ~ ilustrat de Ghervasie
Antohi, popă, tatăl preotului Gheorghie monahul, Mihail Strelbiţchi, Theodosie
134. 446, 447; ~ imprimat de ieromonahul
Antohi Strătilă, tatăl Ilincăi 457, 458. Stratonic şi Mihail Dionisie anagnost
INDICE GENERAL 513
441; ~ prefaţa scrisă de Gherontie Apanthisma (m-rea Neamţ, 1827),

monahul 439; ~ trimis la un schit 213; ~ circulaţie 436; ~ imprimată de Gherontie
vol. II, imprimat de Nicolae din m-rea monahul 439.
Neamţ 441. Apateu, s., j. Bihor, Cartea românească
Antologhion (Rădăuţi, 1745) 71; ~ de învăţătură (Iaşi, 1643), din ~ 406.
circulaţie 411; ~ din Deseşti 345. Apel pentru ajutorarea pribegilor
Antologhion (Rîmnic, 1737), din Sadu creştini (Chişinău, 1821) 399.
şi Sîmboieni 257. Apel pentru depunerea jurămîntului
Anton, monah, culege Psaltirea (Iaşi (Chişinău, 1816), emis de Gavriil
1782) 443. Bănulescu - Bodoni mitropolitul
Antonie, "compactor", leagă Cartea Basarabiei 396.
românească de învăţătură (Iaşi, 1643) în Apelul Ministerului Finanţelor pentru
Crişcior 448; ~ epistatul tipografiei adunare de fonduri băneşti necesare
mitropoliei din Iaşi 100, 442, 448; ~ din ridicării monumentului şi baterii
m-rea Putna, leagă o Psaltire, ms. (sec. medaliei în cinstea împăratului
XVI), 448; ~ episcopul Romanului, Alexandru Pavlovici (Chişinău, 21
epitrop Mitropoliei Ţării Moldovei, dă august 1814) 395.
Orînduiala paraclisurilor împărăteşti Apologhia (Bucureşti, 1819), ilustrată
(Iaşi, 19 iulie 1789) 393; ~ mitropolitul de Ghervasie monahul 447; ~ imprimată
Ţării Moldovei 99, 107; de monahii Gherontie, Grigore şi Isaia
~ monah, corectează Psaltire (Iaşi, monah 439, 441; ~ tradusă de Grigore şi
1817) 445; ~ imprimă Ceaslovul (Iaşi, Gherontie din m-rea Neamţ 440, 441.
1817), Liturghia (Iaşi, 1818), Carte Apologhia (Iaşi, 1803), de mitropolitul
folositoare de suflet (Iaşi, 1919) 441; ~ Dimitrie al Rostovului 262; ~ tradusă de
acrostih 95; ~ zeţar 81; ierodiacon Ştefan din m-rea Neamţ 295;
~ popă, cumpără Cartea românească ~ corectată de ierodiaconul Ştefan din m-
de învăţătură (Iaşi, 1643) 119; ~ din m- rea Neamţ 444; ~ imprimată de
rea Agapia, leagă un Minei pe luna Gherasim şi Gherman ierodiaconi 439,
Aprilie, ms. sl. (sec. XVI) 449; ~ 440.
donează Antologhionul (Iaşi, 1755) 252; Apologhia (m-rea Neamţ, 1816)
~ sotnic, socrul lui Duca Sotiriovici circulaţie 429; ~ tradusă şi imprimată de
290; ~ tipograf, plăteşte imprimarea Grigore şi Gherontie din m-rea Neamţ
Mîinii lui Damaschin (Iaşi, 1830) 81. 295, 440, 441; ~ ilustraţii de Mihail
Antonie cu Isihie, ms., tradus de Ştefan Strelbiţchi 446; ~ reeditată la Bucureşti
ierodiacon 301. în 1819) 295; ~ preţuri 386.
Antonie Ruset, voievod 59, 329, 331. Apostol, carte de ritual 47, 120; ~ de la
Anunţ despre logodna ţareviciului m-rea Sf. Spiridon din Iaşi 264; ~ din
Nicolai Pavlovici cu Şarlota, fiica lui Adjudul Nou 247; ~ ms. (1500), legat de
Friederich Wilhelm III craiul Prusiei monahul Ioil 448; ~ sl. (Tîrgovişte,
(Chişinău, 25 iunie 1817), dat de 1547) 200, 272; ~ vîndut la m-rea Neamţ
Alexandru I împăratul Rusiei 396. 49.
Apaciu, s. (R. Moldova)173. Apostol (Blaj, 1767), ilustrat de Sandu,
Apafi Mihaiu, voievod 253. fiul lui Ieremia 446.
Apalina, s., j. Mureş, Cartea Apostol (Blaj, 1802), cumpărat şi legat
românească de învăţătură (Iaşi, 1643) de ieromonahul Dionisie din m-rea
din ~ 121, 371, 407.
Bogdana 452; ~ ilustraţii de Sandu, fiul Arada, s., j. Alba, Cartea românească
lui Ieremia 446. de învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 255.
Apostol (Blaj, 1814) 224; ~ ilustraţii de aramă 18, 21, 31, 33, 41, 52, 63, 64, 71,
Sandu, fiul lui Ieremia 446. 77, 81, 98; căldări de ~ 40, 462; ceaune
Apostol (Bucureşti, 1683), gravuri de de ~ 39; fundamente de ~ 63, 64; labe de
Damaschin Gherbest 282, 446. ~ 64; table de ~ 63, 64.
Apostol (Bucureşti, 1743), legat de Arămeşti, s., j. Neamţ, Psaltire (Iaşi,
Gavrilă 450. 1794), din ~ 419.
Apostol (Bucureşti, 1774), din MNAM Arătare … pre scurt a dumnezeieştilor
Chişinău 219. dogme (m-rea Neamţ, 1816), dăruită
Apostol (Bucureşti, 1820), ilustrat de 253.
Constantie ieromonah 447. Arătare a hotărîrilor a S(f). Vasilie cel
Apostol (Buzău 1704), ilustrat de Ursul Mare, ms., tradus de Ştefan ierodiacon
zugrav 446; ~ cumpărat de Pavăl ierei, 301.
din Hundriceni 218; ~ lăsat moştenire Arătare despre rînduirea
133. recensămîntului (Chişinău, cca 1828)
Apostol (Iaşi, 1736), circulaţie 411. 404.
Apostol (Iaşi, 1750), circulaţie 413. Arătare sau adunare pre scurt (m-rea
Apostol (Iaşi, 1753), dăruit 134. Neamţ, 1816), imprimată de Nicolae,
Apostol (Iaşi, 1756) 68, 129, 212; ~ Grigore şi Gherontie 441; circulaţie ~
circulaţie 415; ~ din Horodnic de Gios 429; ~ tradusă de Grigore şi Gherontie
252; ~ din m-rea Curchi 263; ~ din s. 295, 439, 441; ~ ilustraţii de Mihail
Şipoteni 263; ~ din s. Carasa 244; ~ Strelbiţchi 446.
ilustrat şi imprimat de Sandu, fiul lui Arbitrul adevărului şi expunerea
Ieremia şi Grigore Stan Braşoveanul 438, dreptăţii (Iaşi, 1746) de patriarhul
446; ~ preţuri 377. Nectarie 85, 340, 341, 342; ~ cules şi
Apostol (Iaşi, 1792), imprimat de Mihail imprimat de Gheorghe din Alep şi Mihail
Strelbiţchi 439. Dimitrie Bezi 438, 443.
Apostol (Sibiu, 1747) 271. Arbore, s., j. Suceava, Apostol (Iaşi,
Apostol, şi soţia Ana, din Năreşti, 1756), din ~ 415; Penticostar (Iaşi,
cumpără un Apostol ms. (1652) 151. 1753), din ~ 414.
Apostol Necula, dă bani la cumpărarea Archiud, s., j. Bistriţa Năsăud, Cartea
unui Ceaslov (Rădăuţi, 1745) 53. românească de învăţătură (Iaşi, 1643),
Apostol Şerban, preot, din Novaci 45; ~ din ~ 406.
leagă o Evanghelie 449; ~ leagă un Triod Ardeoani, s., ţ. Bacău 160.
- Penticostar sl. ms. (1558) 449. argaţi 159, 161; ~ ai turcilor din Vaslui
Apostol Udrian, are Divanul sau 162.
gîlceava înţeleptului cu lumea (Iaşi, Argeş, Episcopie 52; Iosif episcopul ~
1698) 265. 85, 295.
Apostul, popă, tatăl lui Sava, lasă argint 51, 463; costande de ~ 110, 224;
moştenire Alfavita sufletească (Iaşi, creiţari de ~ 97.
1755) 134. Arghira, s., j. Suceava, Psaltire (Iaşi,
Arad, or. şi j. 218, 257; Cartea 1817), din ~ 429; Liturghie (Iaşi, 1818),
românească de învăţătură (Iaşi, 1643), din ~ 431.
din ~ 406. arhiducesă 180; v. Elisabeta.
INDICE GENERAL 515
arhiepiscop 63, 101, 184, 284, 345; v. Aştileu, s., j. Bihor, copistul Ioan Puşcău
Dimitrie Sulima, de Marcianopol, din ~ 256.
Marco Bandini. Atanasie, ieromonah, imprimă
Arhiepiscopia Chişinăului, emite Evanghelia (Bucureşti, 1693) şi Divanul
Pravile pentru vînzarea luminărilor în (Iaşi, 1698) 437; ~ dăruieşte Divanul
biserici (Chişinău, 1829) şi Tabele (Iaşi, 1698) mitropolitului Antim
pentru biserică (Chişinău, 1829) 405. Ivireanul 235, 298.
Arhieraticon (Blaj 1777), ilustrat de ~ monah "rabotnic", tipograf 442; ~
Sandu, fiul lui Ieremia 446. gravor 38; ~ tipograf 274.
arhimandriţi 64, 78, 82, 86, 101, 124, Atanasie al IV-lea Dabbas, patriarhul
143, 148, 188, 231, 261, 294, 397, 442; Antiohiei 340.
v. Chiril, Dositheiu, Dosoftei, Atanasie Anghel, mitropolitul
Gherasim, Ioanichie, Leon, Neonil, Transilvaniei 327.
Chiril, Chirilă, Gherasim, Ioanichie, Atanasie Rednic, episcopul unit al
Serafim, Varlaam Sardios. Transilvaniei 305, 345.
arhiva 68; ~ Statului 172, 480, 484. Atena, or. (Grecia), În contra lui Ioan
arhivar 67, 482, 492, 493, 494; v. Cariofil (Iaşi, 1694), , Mreaja apostolică
Parteni Altono. (Iaşi, 1756), Urmare întru preasfînta
Arie (Ariia) personaj biblic 121, 138, duminică a Paştelui (Iaşi, 1821) de la
140, 142, 146, 147, 149, 153. bibl. Gennaideios din ~ 409, 415, 433.
armaş, fost mare 165; v. Dumitraşco. Ateneul Român 280.
armele Prinţipatului 464. Athanasie, drugar la Descoperire a
armeni 159, 163, 270. pravoslavnicei credinţe (Iaşi, 1806) 445.
Armenia 327. Athanasie, fost iconom al Herţei 178.
Aron, preot 137. Athanasie al Alexandriei, Întrebări şi
Aron-vodă, bis. în Iaşi, Evanghelie (Iaşi, răspunsuri blagosloveşti (Iaşi, 1803),
1821), din ~ 434; Octoih de pavecerniţă circulaţie 421.
(m-rea Neamţ, 1816), din ~ 428; Tipic Athanasie cel Mare, Întrebări şi
(Iaşi, 1816), din ~ 428. răspunsuri theologhiceşti (Bucureşti,
Aroneanu, s., j. Iaşi, Ceaslov (Iaşi, 1821 şi 1829), traduse de Gherontie
1797), din ~ 420; Evanghelie (Iaşi, monahul 440.
1742), din ~ 411; Psaltire (Iaşi, 1743), Athanasie Moldoveanul, corectează
din ~ 411. Evanghelia (Bucureşti, 1693) 444.
Asachi, Gheorghe, agă 65, 66, 89, 172, atlaz 75, 287; ~ (aclaz) verde 264.
187, 236, 465, 472, 475, 476, 480, 487, Aţintiş, s., j. Mureş, Cartea românească
488, 490, 491, 494, 498, 499, 502; ~ de învăţătură (Iaşi, 1643), din ~ 407.
proprietarul tipografiei Albinei 473, 489. Augsburg, or. (Germania) 222.
asesori 231; v. Chiril. Augustin, episcopul, Checragarion (m-
Asia Mică 339, 342. rea Neamţ, 1814) 426.
aspri 114, 151, 154. aur 51.
Aşezămîntul obrazovaniei oblastei Austria, Ferdinand al II-lea, împăratul ~
Bassarabiei (Chişinău, 29 aprilie 1818) 222; Iosif al II-lea împăratul 180, 306;
396; ~ din s. Trinca 173. Maria Tereza împărăteasa ~ 211.
Aşezămîntul pentru ocîrmuirea oblastei autor 495.
Basarabiei (Chişinău, 27 aprilie 1828)
403.
Averchie, monah, tîmplar la tipografia alegerea deputaţilor (Chişinău 29

din Chişinău 78; ~ lucrează la Tablele februarie - 2 aprilie 1820) 397; ~ emite o
lancasteriene (Chişinău, 1822) 442. Predlojenie (Chişinău, 24 februarie 1820
Aviron, personaj biblic 138, 146. 397.
Avisalom, personaj biblic 147, 153. Bahnea, s., j Mureş, Cartea românească
Avraamie (Avramios) patriarhul de învăţătură (Iaşi, 1643), din ~ 121,
Ierusalimului 190; ~ dă o Carte de 371, 407.
deslegare de păcate pentru Gheorghie Baia, s., j. Suceava, Cartea românească
Poan? (Iaşi, văleat 7290) şi pentru de învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 407;
Catrina (Iaşi, 1782) 176, 393; ~ Molitvenic, Iaşi, 1764), din ~ 378;
împreună cu Gavriil Callimachi Psaltire (Iaşi, 1817), din ~ 429.
mitropolitul Ţării Moldovei şi Leon Baia Mare, or., j. Maramureş, Liturghie
Gheuca episcopul Romanului, emit o (Iaşi, 1759) din ~ 377; Psaltire (Iaşi,
Carte pastorală contra celor care fac lux 1743) din ~ 130, 375; Apostol (Iaşi,
(Iaşi, 1781) 393. 1756), din ~ 415; Cartea românească de
Avram, diacon, din tipografia din Alba învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 407;
Iulia, are Cartea românească de Liturghia (Iaşi, 1759) din ~ 249, 345,
învăţătură (Iaşi, 1643) 255. 416.
Avrămeşti, s., ţ. Tutovei 216; Tipic în Baica, s., j. Sălaj, Cartea românească de
scurt (Chişinău, 1823), din ~ 434. învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 369, 407.
Axente, ginerele protopopului Vasile din Bal, s.*, Cartea românească de
Câcâuţi Nemţuşor 227. învăţătură (Iaşi, 1643) din ~373.
Axinia, căsătorită cu Alexei Jăltuhin Balasie, dezertează 399.
177. Balasineşti, s., R. Moldova, Cartea
Azbucoavne 87; ~ în Iaşi tipărite 263. românească de învăţătură (Iaşi, 1643)
din ~ 370
B Balda, s., j. Mureş, Cartea românească
de învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 407.
Bacău, or. şi j. 88; Cartea românească Balcani, peninsulă 271, 330.
de învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 406; Balotin, s., ţ. Bălţi, Antologhion (Iaşi,
Psaltire (m-rea Neamţ, 1824) din ~ 434; 1806) din ~ 422; Ceaslov (Chişinău,
Psaltire (Iaşi, 1757) din bis. Sf. Ioan 1817) din ~ 429; Minei (Chişinău, 1819)
Botezătorul din ~ 416; Ceasoslov (Iaşi, din ~ 432; Molebnic (Chişinău, 1815) din
1817) din bis. Sf. Ioan din ~ 390, 429; ~ 427; Psaltire (Chişinău, 1818) din ~
Vieţile sfinţilor pe luna Septembrie (m- 431.
rea Neamţ, 1807) din ~ 423; ispravnicul ban 456; ~ v. Ştefan Sturza; ~ mare
de ~ 160; şcoală la ~ 349; ~ ţ. 147, 159, 304; v. Cornea Brăiloiu.
160, 161. Banat 166, 260, 345; ~ sîrbesc, Cartea
Baciu, s., j. Cluj, Cartea românească de românească de învăţătură (Iaşi, 1643)
învăţătură (Iaşi, 1643), din ~ 370. din ~ 407.
Bahlui, ocol, Liturghie (Iaşi, 1759) din ~ Bandini, episcop 346.
416. bani 32, 60, 78, 107, 108, 118, 164, 186,
Bahmetev, A. N., general 169; ~ 218, 284, 369, 370, 371, 372, 380, 385,
namestnic 189, 397; ~ emite o Înştiinţare 460, 476, 490; ~ îngropaţi 397.
cu prilejul numirii (Chişinău, 28 iunie Banu, bis. în Iaşi, cu hramul Tuturor
1816) 395; ~ dă Dispoziţii privitoare la Sfinţilor, Ceaslov (Iaşi, 1797) de la ~
INDICE GENERAL 517
420; Ceaslov (Chişinău, 1817) de la ~ ~ 423; Liturghie (Chişinău, 1815) din ~

429; Evanghelie (m-rea Neamţ, 1821) de 427, 432; Minei (Chişinău, 1819) din ~
la ~ 433; Molitvenic (Iaşi, 1785) de la ~ 432; Rînduiala panihidei (Chişinău,
418; Triod (Iaşi, 1747) din ~ 412; Triod 1817) din ~ 430.
sl. (Lwow, 1699) din ~; Urmare întru Bădeni, s., j. Iaşi, Antologhion (Iaşi,
prea sfînta Duminecă a Paştilui (Iaşi, 1755) din ~ 415; Psaltire (Iaşi, 1794) din
1814) din ~ 425. ~ 419; Penticostar (Iaşi, 1753) din ~ 414.
Bara, s., j. Timiş, Cartea românească de Băhnari, s., ţ. Fălciu 161.
învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 407. Băişeşti, s., j. Suceava, Evanghelie (Iaşi,
barabane, de fier 63. 1762) din ~ 417; Liturghie (Iaşi, 1759)
Barbu Bucureşteanu, tipograf 30, 32, din ~ 416.
71, 72, 79, 277; ~ imprimă Catavasierul Băiţa, s., j. Cluj, Cartea românească de
(Rădăuţi, 1744), Liturghia (Bucureşti, învăţătură (Iaşi, 1643) 129, 372; Morar
1747), Psaltirea (Bucureşti, 1748), Ion din ~ 258.
Ceaslovul (Bucureşti, 1748), Evanghelia Bălaşa, menţ. 259.
(Bucureşti, 1750) 438. Bălăceşti, s.*, bis. din ~ ctitorită de
Barcana, s., j. Bacău, Ceaslov Şerban Negel 230.
(Dubăsari, 1794) din ~ 419. Bălăbăneşti, s., j. Galaţi 460.
Barnovschi, m-re în Iaşi, Octoih mic Bălan, s., j. Sălaj, Cartea românească de
(Iaşi, 1786) de la ~ 419; Iustin egumenul învăţătură (Iaşi, 1643) 370.
~ 214, 437; Tomul bucuriei (Iaşi, 1698), Bălăneasa, s., j. Bacău, Apostol (Iaşi,
În contra supremaţiei Papei şi Tomul 1756) din ~ 415.
schimbării de la ~ 236, 410; Ceaslov Bălăneşti, s., ţ. Lăpuşna 161; Ceaslov
(Chişinău, 1817) de la ~ 430; Despre (Chişinău, 1817) din ~ 429; Molebnic
creaţie (Chişinău, 1823) de la ~ 434; (Chişinău, 1815) din ~ 427.
Psaltire (Chişinău, 1818) de la ~ 431. Bălăureşti, s., ţ. Lăpuşna, Liturghie
baroni 188, 306; ~ v. Elmpta, Meitani. (Chişinău, 1815) din ~ 427.
Barth, tipograf la Sibiu 49. Bălgrad, v. Alba Iulia.
Bartolomeiu Bacsu, menţ. 81, 190. Băliţeni, s., j. Vaslui, Penticostar (Iaşi,
Basarab, în pomelnic 144. 1753) din ~ 414.
Basarabia 24, 83, 88, 89, 90, 169, 170, Bălteni, s., j. Vaslui, Penticostar (Iaşi,
176, 177, 178, 181, 182, 185, 186, 188, 1753) din ~ 414.
193, 216, 219, 224, 232, 239, 263, 344, Bălţaţi, s., j. Iaşi, Liturghie (Iaşi, 1747)
356, 395, 396, 399, 400, 402, 403, 404, din ~ 412; ~ s., ţ. Fălciu 161.
467; Inzov namestnicul ~ 100. Bălţi, or. şi j. (R. Moldova) 170, 175,
Basel, or.(Eleveţia) 222. 307, 377, 429, 432, 436; Minei
Basilius Frenk, misionar apostolic 303. (Chişinău, 1819) de la bis. Sf. Neculai
Băbdiu, s., j. Cluj, Cartea românească din ~ 432; Ceaslov (Chişinău, 1817) de
de învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 130, 372, la bis. Sf. Nicolae din ~ 429; Psaltire
406. (Chişinău, 1818) din ~ 431; Teofilact,
băcal 220; ~ v. Gheorghie Atanăsiu. Tîlcuire la cele patru evanghelii (Iaşi,
Băcicoel, s., j. Maramureş, Evhologhion 1805) de la bis. Sf. Neculai din ~ 421;
(Iaşi, 1749), din ~ 413; Ceaslov (Rădăuţi, ~ ţ. 412, 415, 416, 417, 419, 421, 422,
1745) din ~ 345 427, 429, 430, 432, 433, 434, 435.
Băcioi, s., j. Bacău, Carte de rugăciuni Băluşeşti, s., j. Iaşi, 460; Cartea
pentru cerere de biruinţă (Iaşi, 1809) din românească de învăţătură (Iaşi, 1643)
din ~ 370; Teofilact, Tîlcuire la cele Beiuş, or., j. Bihor 449; Cartea
patru evanghelii (Iaşi, 1805) din ~ 421. românească de învăţătură (Iaşi, 1643)
Băndreni (Călineştii din Susani), s., j. din ~ 406.
Maramureş, Ceaslov (Iaşi, 1750) din ~ beizadea 82, 262; ~ v. Alexandros,
413. Scarlat Ghica.
Băneşti, s., j. Suceava, Antologhion Benche, furnizor de litere 25, 463.
(Iaşi, 1726) din ~ 143, 374, 410; Bender, v. Tighina.
Liturghie (Iaşi, 1794) din ~ 420; Benedict al XIV-lea, papă (1740-1758),
Liturghie (Iaşi, 1818) din ~ 431; are o Psaltire (Iaşi, 1748) şi o Biblie
Molitvenic (Iaşi, 1764) din ~ 417; Octoih (Bucureşti, 1688) 264, 296.
de pavecerniţă (m-rea Neamţ, 1816) din beratlii, oameni cu patentă 167.
~ 428; Tipicon (Iaşi, 1816) din ~ 428. Berbeşti, s., j. Maramureş, Liturghie
Bănila, s., j. Suceava, Antologhion (Iaşi, (Iaşi, 1759) din ~ 416; Liturghie (Iaşi,
1755) din ~ 415. 1747) din ~ 412.
Bărăşti, s., ţ. Lăpuşna, Liturghie Bercheş, s., j. Cluj, Cartea românească
(Chişinău, 1815) din ~ 427. de învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 265, 407.
Bărboi, m-re în Iaşi, Condică a ~ 303; Bereasa, s., j. Vaslui, Apostol (Iaşi,
Divanul (Iaşi, 1698) de la ~ 410; 1756) din ~ 415; Penticostar (Iaşi, 1753)
Evanghelie (m-rea Neamţ, 1821) de la ~ din ~ 414.
433; Tipicon (Iaşi, 1816) din ~ 428. Berehoi-Oprişeni, s., j. Vaslui,
Băsăşti, s., ţ. Fălciu 452. Evhologhion (Iaşi, 1774) din ~ 418.
Băseşti, s., j. Maramures, Cartea Berheci, s., j. Galaţi, Apostol (Iaşi, 1756)
românească de învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 415.
din ~ 371, 407. Berheşti, s., j. Maramureş, Liturghia
Bătarci, s., j. Satu Mare, Cartea (Iaşi, 1759) din ~ 377.
românească de învăţătură (Iaşi, 1643) Berinţa, s., j. Maramureş, Cartea
din ~ 129, 372, 407. românească de învăţătură (Iaşi, 1643)
bătător (călfuţă) 43. din ~ 407.
Bătrîneşti, s., j. Neamţ, Cartea Berivoi, s., j. Braşov, Cartea
românească de învăţătură (Iaşi, 1643) românească de învăţătură (Iaşi, 1643)
din ~ 407; Octoih (Iaşi, 1749) din ~ 413; din ~ 244, 406. i, 1643) din
Triod (Iaşi, 1747) din ~ 412 Berl Iancu Goldştein, sudit 167.
Bătuţa, s., j. Arad, Cartea românească Berledeşti, s.* 148.
de învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 406. Berlin, or. (Germania) 18.
Bâlca, s., j. Bacău, Apostol (Iaşi, 1756) Bethleem, or. (Israel) 338.
din ~ 415. Bezborodko (Besborodco), cancelar
Bâra, s., j. Neamţ, Evhologhion (Iaşi, 300; ~ general 307.
1754) din ~ 414. Bezded, s., j. Sălaj, Şapte taine (Iaşi,
Beba Veche, s., j. Timiş, Cartea 1644) din ~ 408.
românească de învăţătură (Iaşi, 1643) Biblia, carte de ritual 24; ~ sl. 488.
din ~ 407. Biblia (Bucureşti, 1688) 29, 285; ~ a
Bedeciu, s., j. Cluj, Cartea românească papii Benedict al XIV-lea 264; ~
de învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 119, 265, corectată de Mitrofan 444; ~ legată de
369, 406. popa Petria 450.
Beilic, mahala în Iaşi, bis. Sf. Ioan din ~ Biblioteca Sf. Mormînt, Ierusalim
428. (Israel), Psaltire gr. din ~ 448.
INDICE GENERAL 519
~ Univ. de Stat "M. V. Lomonosov", ~ Korai din Chios (Grecia), Nectarie,

din Moscova (Fed. Rusă), În contra primatului papal (Iaşi, 1682)
Tetraevanghel, ms. (1535) de la ~ 150; din ~ 409.
Sbornic ms. (1554) de la ~ 148. ~ municipală din Kozanis, Didascalia
~ "Elenka şi Kiril Avramov", Svistov (Iaşi, 1817) din ~ 430; Dosithei Notara,
(Bulgaria), Adunare de cîteva rugăciuni Tomul iubirii (Iaşi, 1698) din ~ 410;
(m-rea Neamţ, 1819) din ~ 432; Nectarie, În contra primatului papal
Andronache Donici, Adunare din (Iaşi, 1682) din ~ 409; Neofit Monahul,
împărăteştile pravile (Iaşi, 1814) din ~ Înfruntarea jidovilor (Iaşi, 1818) din ~
425; Neofit Monahul, Înfruntarea 430; Nicolae Mauroeides, Mreaja
jidovilor (Iaşi, 1818) din ~ 430. apostolică (Iaşi, 1756) din ~ 416.
~ Academiei Bulgare de Ştiinţe, Sofia ~ Naţională "Chiril şi Metodiu", Sofia
(Bulgaria), Dimitrie P. Gobdelas, (Bulgaria), Bucoavnă (Chişinău, 1815)
Elemente aritmetice (Iaşi, 1818) din ~ din ~ 426; Evghenie Vulgaris, Adoleshia
430; Ioan Damaschin, Expunerea filotheos, vol. I-V (Iaşi, 1815-1819) din ~
credinţei ortodoxe (Iaşi, 1715) din ~ 410; 427; Nectarie, În contra primatului papal
Nectarie, În contra primatului papal (Iaşi, 1682) din ~ 409.
(Iaşi, 1682) din ~ 409. ~ Parlamentului (Grecia), Dosithei
~ Academiei domneşti 235. Notara, În contra lui Ioan Cariofil (Iaşi,
~ Academiei Române, Bucureşti, 1694), Nectarie, În contra primatului
Îndatoririle ţăranilor (Chişinău, 1819) papal (Iaşi, 1682) din ~ 409; Dosithei
din ~ 432; Catehisis (Chişinău, 1816) din Notara, Tomul iubirii (Iaşi, 1698) din ~
~ 428; Psaltirea sl.-rom. (Iaşi, 1680) din 410;
~ 408; Liturghie (Chişinău, 1819) din ~ ~ Patriarhiei Alexandriei, Dosithei
432; Scopul Societăţii Biblice (Chişinău, Notara, În contra lui Ioan Cariofil (Iaşi,
1818) din ~ 431; Gramatica limbei 1694) din ~ 409; Dosithei Notara, Tomul
ruseşti (Chişinău, 1819) din ~ 432; iubirii (Iaşi, 1698) din ~ 409; Eustratie
Psaltire (Chişinău, 1818) din ~ 431. Argentis, Împotriva primatului papii
~ Bodleiană, Oxford (Marea Britanie), (Iaşi, 1747) din ~ 409, 412; Ioan
Tetraevanghel ms. (1429) de Gavril Uric Damaschin, Expunerea credinţei
de la ~ 20. ortodoxe (Iaşi, 1715) din ~ 410.
~ Facultăţii de Teologie, Chişinău, ~ publică 188, 469; ~ Imperială 236; ~
Gramatica limbei ruseşti (Chişinău, din Dimitsana 416.
1819) din ~ 432. ~ Universitară din Salonic, Dosithei
~ Gennadeios, Atena (Grecia), Notara, Tomul iubirii (Iaşi, 1698) din ~
Urmare întru preasfînta duminică a 410.
Paştelui (Iaşi, 1821) din ~ 433; Dosithei ~ Universităţii din Bologna, Liturghie
Notara, Tomul iubirii (Iaşi, 1698), Ioan (Iaşi, 1747) din ~ 413.
Damaschin, Expunerea credinţei bibliotecar 349, 353.
ortodoxe (Iaşi, 1715) din ~ 410; bibulă 64.
Nectarie, În contra primatului papal Bihor, j. 256, 406; ~ ţ. 260.
(Iaşi, 1682), Dosithei Notara, În contra Bilet de liberă trecere în Moldova dat de
lui Ioan Cariofil (Iaşi, 1694) din ~ 409; Consulatul Rus lui Ioan Gheorghi (Iaşi,
Nicolae Mauroeides, Mreaja apostolică 27 august 1827) 403.
(Iaşi, 1756) din ~ 415. bilete 166; ~ de prenumerant 178, 190,
309, 398.
Bileturi de alegere la Obşteasca Adunare Bixad, s., j. Satu Mare, Cartea

69, 172, 471, 472, 480, 484; ~ pentru românească de învăţătură (Iaşi, 1643)
întoarcerea supuşilor străini la urmă 69, din ~ 407.
480, 485; ~ pentru neguţători 480, 485; ~ Bizanţ 3; Iacob patriarhul ~ 329.
pentru Postelnicie 172, 471, 472; ~ Bîlca, s., j. Bacău, Penticostar (Iaşi,
pentru turci 69, 172, 471, 472. 1753) din ~ 414; Vieţile sfinţilor pe luna
bir 160, 275, 287. Februarie (m-rea Neamţ, 1812) din ~
birnici 162, 164; ~ v. Ioniţă. 424.
Biserica Albă, în Iaşi 59, 141, 231; Bîndeşti, s., ţ. Iaşi 394.
Nichifor Callist Xantopulul, Tălcuire pre Bîrgău, s., j. Maramureş, Psaltirea în
scurt... la antifoanele celor opt glasuri versuri (Uniev, 1673) din ~ 408.
(m-rea Neamţ, 1817) din ~ 429; Bîrjoveni, s., j. Neamţ, Viaţa şi
Liturghie (Iaşi, 1759) din ~ 416. petrecerea Sfinţilor (Iaşi, 1682-1686) din
Biserica domnească de pe poartă, din ~ 409.
Iaşi, cărţile ~ 264; Ceaslov (Rădăuţi, Bîrlad, or., j. Vaslui 188, 460; bis. Sf.
1745) de la ~ 375; ~ din Tîrgu-Frumos, Dimitrie din ~ 417; Cartea românească
Panihidă şi litia mică (Iaşi, 1807) de la ~ de învăţătură (Iaşi, 1643) de la ~ 407;
422; ~ din Tîrgu-Ocna, Antologhion Ceaslov (Rădăuţi, 1745) de la ~ 411;
(Iaşi, 1755) de la ~ 414. Molitvenic (Iaşi, 1764) de la ~ 378, 417;
Biserica Mare, Parthenie Manolache bis. Sf. Gheorghe din ~, Ceaslov
cîntăreţ la ~ 112. (Rădăuţi, 1745) de la ~ 411; Ceaslov
Bisericani, s., j. Bălţi, Apostol (Iaşi, (Iaşi, 1797) din ~ 381;
1756) din ~ 377. bis. Sf. Haralambie şi Mina din ~
~ m-re, j. Neamţ 147, 279; Apostol Urmare întru prea sfînta Duminecă a
(Iaşi, 1756) de la ~ 415; Ceaslov Paştilui (Iaşi, 1814) de la ~ 425; Viaţa
(Chişinău, 1817) din ~ 429; Liturghie sfinţilor din luna septembrie (m-rea
(Iaşi, 1794) din ~ 419; Minei (Chişinău, Neamţ, 1808) din ~ 383;
1819) din ~ 432; Molebnic (Chişinău, bis. Sf. Neculai Tuchilă din ~, Ceaslov
1815) din ~ 427; De obşte gheografie (Iaşi, 1797) de la ~ 420; Liturghia (Iaşi,
(Iaşi, 1795) de la ~ 420; Psaltirea în 1759) de la ~ 416; Învăţătură
versuri (Uniev, 1673) din ~ 408; creştinească (Iaşi, 1801) de la ~ 421;
Tîlcuirea Sfintei Liturghii (Iaşi, 1697) Psaltire (Iaşi, 1802) de la ~ 421; Tipicon
din ~ 409; Vieţile sfinţilor pe luna iunie (Iaşi, 1816) de la ~ 428;
(m-rea Neamţ, 1813) de la ~ 425; Vieţile bis. Sf. Spiridon din ~, Carte
sfinţilor pe luna noiembrie (m-rea folositoare de suflet (Iaşi, 1819) de la ~
Neamţ, 1811) de la ~ 423; Vieţile 432; Efrem Sirul, Cuvinte şi învăţături
sfinţilor pe luna Septembrie (m-rea (m-rea Neamţ, 1818-1823) de la ~ 245,
Neamţ, 1807) din ~ 422; ieromonahul 248, 431;
Mitrofan din ~ 442; Mitrofan stareţul ~ bis. Sf. Trei Ierarhi din ~,
292. Chiriacodromion (m-rea Neamţ, 1811)
Bistriţa, m-re în Ţara Românească 21; ~ de la ~ 424; Divanul din ~ 410;
or. 276. Teofilact, Tîlcuire la cele patru
Bistriţa Năsăud, j. 406. evanghelii (Iaşi, 1805) de la ~ 421;
Bivolărie, s., j. Suceava, Antologhion bis. Sf. Voievozi din ~, Teofilact,
(m-rea Neamţ, 1825) din ~ 435. Tîlcuire la cele patru evanghelii (Iaşi,
1805) de la ~ 421;
INDICE GENERAL 521
bis. Vovidenia din ~ 417; Andronache Bogata, s., j. Braşov, Cartea

Donici, Adunare din împărăteştile românească de învăţătură (Iaşi, 1643)
pravile (Iaşi, 1814), de la ~ 425; din ~ 372, 390, 407.
Antologhion (Iaşi, 1726) din ~ 410; Bogdan, voievod, domnul Ţării
Molebnic (Chişinău, 1816) ~ 428. Moldovei, soţul Oltei, tatăl lui Ştefan cel
Bîrnova, s., ţ. Hotin, Molebnic Mare 136, 488.
(Chişinău, 1815) din ~ 427. Bogdan-Vodă, s., j. Maramureş,
Bîrsana, s., j. Maramureş, Antologhion Liturghie (Iaşi, 1759) din ~ 416.
(Iaşi, 1755) din ~ 414; Apostol (Iaşi, Bogdana, m-re, j. Bacău 138;
1756) din ~ 415; Evhologhion (Iaşi, Aghiazmatariul mic (Iaşi, 1823), Antim,
1745) din ~ 411; Liturghie (Iaşi, 1759) patriarhul Ierusalimului, Învăţătură
din ~ 377, 416. părintească (Iaşi, 1822), Istoria
bîrsani 160. Vechiului şi a Noului Testament (Iaşi,
Bîrsău Mare, s., j. Sălaj, Cartea 1824), Pannyhidă şi litia mică (Iaşi,
românească de învăţătură (Iaşi, 1643) 1821), Psaltire (m-rea Neamţ, 1824) din
din ~ 407. ~ 434; Andronache Donici, Adunare din
Blăgeşti, s., j. Bacău 160; Apostol (Iaşi, împărăteştile pravile (Iaşi, 1814), Vieţile
1756) din ~ 415. sfinţilor pe lunile Aprilie (m-rea Neamţ,
blagocin 231; ~ v. Chiril. 1812), Iunie (m-rea Neamţ, 1813), Mai
Blaj, or., j. Alba 248, 257; Cartea (m-rea Neamţ, 1812), Martie (m-rea
românească de învăţătură (Iaşi, 1643) Neamţ, 1813) din ~ 425; Antologhion
din ~ 406; tipografie la ~ 290, 38, 202, (Iaşi, 1806), Panihidă şi litia mică (Iaşi,
206, 224, 248, 257, 345. 1807), Sf. Ioan Damaschin,
Blăjenii de Jos, s., j. Bistriţa Năsăud, Descoperirea pravoslavnicei credinţe
Cartea românească de învăţătură (Iaşi, (Iaşi, 1806), Şapte taine (Iaşi, 1807) din
1643) din ~ 406. ~ 422; Antologhion (Iaşi, 1755),
blănar 292, 457; v. Iordache Mîrzacul. Evhologhion (Iaşi, 1754), Penticostar
bliduri, pentru cerneală 40. (Iaşi, 1753) din ~ 414; Apostol (Iaşi,
bob, mierţă de ~ 118, 370. 1756) din ~ 415; Arătare sau adunare
Bobda, s., j. Timiş, Cartea românească pre scurt a dumnezeieştilor dogme (m-
de învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 407 rea Neamţ, 1816), Ceasoslov (Iaşi, 1817)
Bobohalma, s., j. Mureş, Cartea din ~ 429; Carte de rugăciuni pentru
românească de învăţătură (Iaşi, 1643) cerere de biruinţă (Iaşi, 1809), Carte
din ~ 407. folositoare de suflet (Iaşi, 1819) din ~
Bocicoel, s., j. Maramureş, Cartea 432; Cartea românească de învăţătură
românească de învăţătură (Iaşi, 1643) (Iaşi, 1643) din ~ 406; Catavasier (Iaşi,
din ~ 252, 370, 371, 407; Ceaslov 1778), Molitvenic (Iaşi, 1785) din ~ 418;
(Rădăuţi, 1745) din ~ 411 Catavasier (Iaşi, 1792), Ceaslov
Bocşa, s., j. Sălaj, Cartea românească de (Dubăsari, 1794), Psaltire (Iaşi, 1794)
învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 407. din ~ 419; Ceaslov (Rădăuţi, 1743) din
Bocsig, s., j. Arad, Cartea românească ~ 411; Ceaslov (Iaşi, 1797) din ~ 420;
de învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 406. Cele 9 cîntări din Psaltire (Iaşi, 1815),
Bodoc, s., j. Covasna, Cartea Evghenie Vulgaris, Adoleshia filotheos,
românească de învăţătură (Iaşi, 1643) vol. I-V (Iaşi, 1815-1819), Orînduială
din ~ 369. pentru schima monahicească (m-rea
Neamţ, 1815) din ~ 427;
Chiriacodromion (m-rea Neamţ, 1811) Bogdăniţa, s., j. Vaslui, Apostol (Iaşi,

din ~ 424; Cuvintele lui Isaac Syrul (m- 1756) din ~ 415.
rea Neamţ, 1819), Evanghelie (m-rea Bogeşti, s., j. Vaslui, Cartea românească
Neamţ, 1821) din ~ 433; Efrem Sirul, de învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 407.
Cuvinte şi învăţături (m-rea Neamţ, Boghiceni, s., ţ. Lăpuşna, Evhologhion
1818-1823), Liturghie (Iaşi, 1818) din ~ (Iaşi, 1749) din ~ 413; Minei (Chişinău,
431; Evanghelistar (Iaşi, 1826) din ~ 1819) din ~ 432.
435; Irmologhion (m-rea Neamţ, 1827) Bogzeşti, s., j. Neamţ, Antologhion (Iaşi,
din ~ 436; Liturghie (Iaşi, 1747) din ~ 1726) din ~ 410; Antologhion (Iaşi,
412; Liturghie (Iaşi, 1759) din ~ 416; 1755) din ~ 414, 415; Liturghie
Liturghie (Iaşi, 1794) din ~ 420; (Chişinău, 1815) din ~ 427; Liturghie
Molitvenic (Iaşi, 1749), din ~ 413; (Chişinău, 1819) din ~ 432; Minei
Molitvenic (Iaşi, 1764) din ~ 417; (Chişinău, 1819) din ~ 432; Molebnic
Molitvenic (Iaşi, 1828) din ~ 436; Octoih (Chişinău, 1815) din ~ 427; Rînduiala
de pavecerniţă (m-rea Neamţ, 1816), Panihidei (Chişinău, 1818) din ~ 431.
Tipicon (Iaşi, 1816) din ~ 428; Boholţ, s., j. Braşov, Cartea românească
Prăvălioară (Iaşi, 1802, Psaltire (Iaşi, de învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 116, 130,
1802), Teofilact, Tîlcuire la cele patru 133, 371, 372, 406.
evanghelii (Iaşi, 1805) din ~ 421; boi 130, 148, 162, 222, 371; ~ de jug
Prăvilioară (Iaşi, 1784), Psaltire (Iaşi, 289.
1766) din ~ 418; Psaltire (Iaşi, 1817), Boian, s., j. Cluj, Cartea românească de
Psaltire (m-rea Neamţ, 1817) din ~ 429; învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 407.
Scara părintelui Ioan egumenul Sinaiului boieri 176, 466.
(m-rea Neamţ, 1814), Vieţile Sfinţilor pe Boineşti, s., j. Satu Mare, Vieţile sfinţilor
lunile Iulie (m-rea Neamţ, 1814), August pe luna Octombrie (m-rea Neamţ, 1809)
(m-rea Neamţ, 1815) din ~ 426; Triod din ~ 423.
(Iaşi, 1747) din ~ 412; Urmare întru Boiştea, s., j. Bacău, Apostol (Iaşi, 1756)
preasfînta duminică a Paştelui (Iaşi, din ~ 415.
1821) din ~ 433; Vieţile sfinţilor pe Boju, s., j. Cluj, Cartea românească de
lunile Februarie (m-rea Neamţ, 1812), învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 118, 370,
Ianuarie (m-rea Neamţ, 1812), 406.
Noiembrie (m-rea Neamţ, 1811), Boldeşti, s., j. Suceava 161.
Decembrie (m-rea Neamţ, 1811) din ~ Boldor Mărian, Cartea românească de
424; Vieţile sfinţilor pe lunile Octombrie învăţătură (Iaşi, 1643) a lui ~ 133.
(m-rea Neamţ, 1809), Septembrie (m-rea bold 52.
Neamţ, 1807) din ~ 423; Dositei Boldureşti, s., ţ. Lăpuşna, Evhologhion
egumenul ~ 100; ieromonahul Dionisie (Iaşi, 1749) din ~ 413.
din ~ cumpără şi leagă un Apostol (Blaj, Bolgrad, protopopie 166.
1802) 452. bolniţa Sf. Pantelimon 59.
Bogdăneşti, s., j. Suceava 402; Cartea Bologna, or. (Italia), Liturghie (Iaşi,
românească de învăţătură (Iaşi, 1643), 1747), din Bibl. Univ. ~ 413.
din ~ 407; Evanghelie (Iaşi, 1762) din ~ Bolţeni, s., ţ. Lăpuşna, Liturghie (Iaşi,
417; 1747) din ~ 412.
~ schit, Efrem Sirul, Cuvinte şi Bolţun, s., ţ. Lăpuşna, Checragarion (m-
învăţături (m-rea Neamţ, 1818-1823) din rea Neamţ, 1814) din ~ 426.
~ 431.
INDICE GENERAL 523
Bonţida, s., j. Cluj, Cartea românească Botiza, s., j. Maramureş, Ceaslov (Iaşi,
de învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 252. 1777) din ~ 418.
Bonţioru de Jos, s., j. Hunedoara, Şapte Botoşana, s., j. Suceava, Tipicon (Iaşi,
taine (Iaşi, 1644) din ~ 406, 408. 1816) din ~ 428; Ceaslov (Iaşi, 1797) din
Borăşti, s. 289. ~ 420; Liturghie (Iaşi, 1794) din ~ 420;
Borca, s., j. Neamţ, Viaţa şi petrecerea Psaltire (m-rea Neamţ, 1824) din ~ 434.
Sfinţilor (Iaşi, 1682-1686) din ~ 409. Botoşani, or. şi j. 150, 251, 466; bis.
borghios, tip de litere 25, 463. Adormirea Maicii Domnului din ~ 417;
Borisova, schit, Psaltire (Movilău, Ilie iconom din ~ 176; Lupu ceasornicar
1796) din ~ 420. din ~ 449; Mălinescul staroste în ~ 181;
Borleşti, s. j. Satu Mare, Evhologhion Carte folositoare de suflet (Iaşi, 1819)
(Iaşi, 1749) din ~ 413. din ~ 432; Cartea românească de
Borod, s., j. Bihor, Cartea românească învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 406;
de învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 371, 406 Divanul (Iaşi, 1698) din ~ 410; Liturghie
Borsec, s., Harghita, Triod (Iaşi, 1747) (Iaşi, 1759) din ~ 377; Molitvenic (Iaşi,
din ~ 412. 1785) din ~ 418; Molitvenic (Iaşi, 1828)
Borşa, s., j. Maramureş, Cartea din ~ 436; Orînduiala sfinţirii bisericii
românească de învăţătură (Iaşi, 1643) (Iaşi, 1809) din ~ 423; Penticostar (s. l.,
din ~ 371, 407; Ceaslov (Rădăuţi, 1745) 1757) din ~ 452; Psaltire (Iaşi, 1817) din
din ~ 345, 411; Psaltire (Iaşi, 1743) din ~ 385, 429; Psaltire (m-rea Neamţ,
~ 411; Triod (Iaşi, 1747) din ~ 130, 211, 1816) din ~ 117; Prăvilioară (Iaşi, 1784)
375, 412. din ~ 418; Sf. Ioan Damaschin,
Borşani, s., j. Neamţ, Vieţile sfinţilor pe Descoperirea pravoslavnicei credinţe
luna Octombrie (m-rea Neamţ, 1809) din (Iaşi, 1806) din ~ 422; Vieţile Sfinţilor pe
~ 423. luna iulie (m-rea Neamţ, 1814) din ~ 426
Borz, s., j. Bihor, Cartea românească de şcoală la ~ 349; vornicul de ~ 159;
învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 406. ~ ţ. 398; Amfilohie Hotiniul, Elemente
Borzeşti, s., j. Bacău 136; Cartea arithmetice (Iaşi, 1795) din ~ 420.
românească de învăţătură (Iaşi, 1643) şi Boţeşti, s., j. Neamţ, Antologhion (Iaşi,
Evanghelia (Bucureşti, 1750) din ~ 450; 1726) din ~ 410.
diaconul Grigore Udre din ~ legător de Boţoaia, s., j. Vaslui, Psaltire (Iaşi,
cărţi 451. 1743) din ~ 411.
Borzeşti – Clăcaşi, s., j. Bacău, Boureni, s., j. Iaşi 149.
Irmologhion (m-rea Neamţ, 1827) din ~ Bouşori, s., ţ. Vaslui, ocolul Crasnii 134;
436; Vieţile sfinţilor pe luna decembrie Evhologhion (Iaşi, 1754) din ~ 414.
(m-rea Neamţ, 1811) şi Februarie (m-rea Bozeni, s., j. Mureş, Cartea românească
Neamţ, 1812) din ~ 424; Vieţile sfinţilor de învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 407.
pe luna Octombrie (m-rea Neamţ, 1809) Bozeş, s., j. Hunedoara, Cartea
din ~ 423. românească de învăţătură (Iaşi, 1643)
Borzeştii – Răzeşi, v. Crucea de Piatră. din ~ 370.
Bosforul la Boristene, versuri 299. Bozieni, s., j. Neamţ, Vieţile sfinţilor pe
Boteni, s. j. Cluj, Cartea românească de luna decembrie (m-rea Neamţ, 1811) din
învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 407. ~ 424; Minei (Chişinău, 1819) din ~ 432.
Boteşti, s., j. Suceava, Liturghie (Iaşi, Bozieş, s., j. Bistriţa Năsăud, Cartea
1759) din ~ 416; Octoih (Iaşi, 1749) din românească de învăţătură (Iaşi, 1643)
~ 413. din ~ 116, 255, 369, 371, 372, 406.
Bran, donează Cartea românească de Brătila de Sus, s., j. Bacău, Antologhion

învăţătură (Iaşi, 1643) 133. (m-rea Neamţ, 1825) din ~ 435.
Braslav, or. 306. Brătuleni, s., j. Iaşi, Catavasier (Iaşi,
Braşov (Cronstadt), or. şi j. 51, 90, 99, 1792) din ~ 419; Evanghelie (m-rea
131, 184, 223, 233, 277, 281, 406; Neamţ, 1821) din ~ 433; Liturghie
Cartea românească de învăţătură (Iaşi, (Chişinău, 1819) din ~ 432; Molebnic
1643) din ~ 244; Şapte taine (Iaşi, 1644) (Chişinău, 1815) din ~ 427; Rînduiala
din ~ 408; diacul Carp din ~ leagă pentru sfinţirea bisericilor (Chişinău,
Cartea românească de învăţătură (Iaşi, 1820) din ~ 433.
1643) 449; hîrtie fabricată la ~ 184; Brătuşeni, s., ţ. Bălţi, Liturghie
Lucas Hirscher, judele ~ 223; tipografie (Chişinău, 1815), Molebnic (Chişinău,
la ~ 70. 1815) din ~ 427; Minei (Chişinău, 1819)
braşovenie 220, 387 din ~ 432;
Bravicea, s., ţ. Orhei 78, 441 breasla legătorilor de cărţi 281; ~
Brazi, schit, j. Vrancea 138; Antologhion cioclilor din Iaşi 392; ~ cioclilor şi
(m-rea Neamţ, 1825) din ~ 435; pogribacilor din Roman 392; ~ mişeilor
Ceasoslov (Iaşi, 1817) din ~ 429; din Roman 392.
Chiriacodromion (m-rea Neamţ, 1811) Breb, s., j. Maramureş, Ceaslov (Iaşi,
din ~ 390, 424; Efrem Sirul, Cuvinte şi 1777) din ~ 118-418; Liturghie (Iaşi,
învăţături (m-rea Neamţ, 1818-1823) din 1759) din ~ 377, 416; Psaltire (Iaşi,
~ 431; Evghenie Vulgaris, Adoleshia 1743) din ~ 411; Psaltire (Iaşi, 1757) din
filotheos, vol. I-V (Iaşi, 1815-1819) din ~ ~ 416; Triod (Iaşi, 1747) din ~ 412.
427; Noul Testament (m-rea Neamţ, Brebu, s., j. Prahova, Viaţa şi petrecerea
1818) din ~ 431; Psaltire (m-rea Neamţ, sfinţilor Iaşi (1682-1686) din ~ 409.
1817) din ~ 429; Vieţile Sfinţilor pe luna Bretea Mureşană, s., j. Hunedoara,
iulie (m-rea Neamţ, 1814) din ~ 426; Cartea românească de învăţătură (Iaşi,
Vieţile sfinţilor pe luna iunie (m-rea 1643) din ~ 406.
Neamţ, 1813) din ~ 425; Dimitrie Brîglez, s., j. Sălaj, Cartea românească
ieroshimonah, stareţul ~ 221. de învăţătură (Iaşi, 1643) 372, 407.
Brandemburg, ort de ~ 115. British Museum, Divanul sau gîlceava
Brăieştii Gorii, s., j. Suceava 50. înţeleptului cu lumea (Iaşi, 1698) de la ~
Brăila, or. şi j. 304; Mercuriul, gazetă 262.
comercială din ~ 189. Broşteni, s., j. Neamţ 455; Antologhion
Brănişca, s., j. Hunedoara, Cartea (Iaşi, 1755) din ~ 415; Carte folositoare
românească de învăţătură (Iaşi, 1643) de suflet (Iaşi, 1819) din ~ 432; Cartea
din ~ 119, 371, 406; Şapte taine (Iaşi, românească de învăţătură (Iaşi, 1643)
1644) din ~373. din ~ 407; Evanghelistar (Iaşi, 1826) din
Brăteanu, s., j. Neamţ, azi Ion Creangă, ~ 435; Molitvenic (Iaşi, 1749) din ~ 413;
Efrem Sirul, Cuvinte şi învăţături (m-rea Teofilact, Tîlcuire la cele patru
Neamţ, 1818-1823) din ~ 431. evanghelii (Iaşi, 1805) din ~ 421.
Brăteşti, s., j. Neamţ, Molitvenic (Iaşi, Broştog, fost staroste de Putna şi soţia
1749) din ~ 413; Teofilact, Tîlcuire la Candachia cumpără Tetraevanghelul
cele patru evanghelii (Iaşi, 1805) din ~ slavon (Bucureşti, 1582) 151, 223.
421; Triod (Iaşi, 1747) din ~ 412. broşură 69, 481, 485.
Brătila de Jos, s., j. Bacău, Antologhion
(Iaşi, 1755) din ~ 414.
INDICE GENERAL 525
Brusturi, s., j. Arad, Cartea românească Bucşet, s., j. Bacău, Cartea românească
de învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 371, de învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 406.
406. Bucureşti, or. 22, 30, 71, 79, 168, 219,
Brusturi, s., j. Suceava, 277, 301, 311, 329, 332, 334, 335, 337,
Chiriacodromion (m-rea Neamţ, 1811) 340, 341, 356, 489; Academia
din ~ 424; Triod (Iaşi, 1747) din ~ 383, domnească din ~ 12; consulii din ~ 167;
412. De obşte gheografie (Iaşi, 1795) din ~
Brusturoasa, s., j. Bacău, Antologhion 130, 1795, 380; Divanul (Iaşi, 1698) de
(Iaşi, 1726) din ~ 410; Octoih (Iaşi, la m-rea Antim din ~ 374, 410; mahalaua
1726) din ~ 410. Ceauş-Radu din ~ 422; m-rea Toţi Sfinţii
Bruxelles, or. (Belgia) 180. din ~ 75; Octoih de pavecerniţă (m-rea
Bubueci, s., j. Lăpuşna, Ceasoslov (Iaşi, Neamţ, 1816) de la bis. Precupeţii Noi
1817) din ~ 429; Rînduiala Panihidei din ~ 428; tipografia domnească de la m-
(Chişinău, 1818) din ~ 431; Ceaslov rea Colţea din ~ 25, 32, 34, 38, 40, 41,
(Chişinău, 1817) din ~ 429; Ceaslov 72, 135; tipografia Mitropoliei din ~ 31,
(Dubăsari, 1794) din ~ 419; Liturghie 32, 72, 81, 281; tipografie la ~ 78, 257,
(Chişinău, 1815) din ~ 427; Rînduiala 285, 294, 309; vamă la ~ 82; Viaţa şi
pentru sfinţirea bisericilor (Chişinău, petrecerea sfinţilor (Iaşi, 1682-1686) din
1820) din ~ 433. ~ 265.
bucătar 288; ~ în tipografia din Bucvar (Dubăsari, 1794) 354; ~
Chişinău 78, 442; ~ domnesc 159; v. imprimat de Mihail Strelbiţchi 439.
Andronachi. Bucvar (Iaşi, 1755) 351; ~ imprimat de
Bucecea, s., j. Botoşani 449. Grigore Stan Braşoveanul 438
Buceş-Vulcan, s., j. Hunedoara, Cartea Bucvar (Movilău, 1800), imprimat de
românească de învăţătură (Iaşi, 1643) Mihail Strelbiţchi 439.
din ~ 406. Buda, s., j. Suceava, Ceaslov (Chişinău,
Buciumi, s., j. Bacău, Apostol (Iaşi, 1817) din ~ 429; Liturghie (Chişinău,
1756) din ~ 415; Cartea românească de 1815) din ~ 427; Liturghie (Chişinău,
învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 406; 1819) din ~ 432; Minei (Chişinău, 1819)
Evanghelie (Iaşi, 1762) din ~ 416, 417, din ~ 432; Molebnic (Chişinău, 1816) din
451; Liturghia (Iaşi, 1715) din ~ 410. ~ 428; Molitvenic (Chişinău, 1820) din ~
Buciumii de Jos*, s., Antologhion (Iaşi, 433; Pannyhidă şi litia mică (Iaşi, 1821)
1755) din ~ 414. din ~ 434; Triod (Iaşi, 1747) din ~ 412.
Bucoavna, carte de citire 63, 109, 112, Buda, schit, j. Bacău, Vieţile Sfinţilor pe
208 ~ (Bucureşti, 1824), ilustrată de luna Martie (m-rea Neamţ, 1813) din ~
Ghervasie monahul 447; ~ (Chişinău, 425.
1815), circulaţie 426; ~ (Iaşi, 1817), Buda-Rîşca, s., j. Suceava, Penticostar
ilustrată de Simion Isoteschi 447. (Iaşi, 1753) din ~ 414.
Bucoavna moldovenească (Chişinău, Budac, s., j. Bistriţa Năsăud, Cartea
1814) 85; ~ ruso-moldovenească românească de învăţătură (Iaşi, 1643)
(Chişinău, 1822) 64, 86, 101, 106, 108. din ~ 122, 370, 371, 406.
Bucovina 48, 88, 97, 177, 178, 488; Budapesta (Buda) or. în Ungaria 82,
Isaia Gheorghievici Băloşescul episcop ~ 460.
97. Budeşti, s., j. Bistriţa Năsăud, Cartea
Bucşeşti, s., j. Bacău, Octoih (Iaşi, 1726) românească de învăţătură (Iaşi, 1643)
din ~ 411. din ~ 121.
~ (Josani), s., j. Maramureş 253; Buluc, schit, j. Vrancea, Noul Testament

Cartea românească de învăţătură (Iaşi, (m-rea Neamţ, 1818) din ~ 431.
1643) din ~ 369, 406, 407; Catavasier Buna Vestire (Blagoveştenie), hram
(Iaşi, 1792) din ~ 419. 150; ~ gravură 94.
~ s., j. Lăpuşna, Liturghie (Chişinău, ~ bis. în Chişinău, Ceaslov (Chişinău,
1815) din ~ 427; Liturghie (Chişinău, 1817) din ~ 429;
1819), Minei (Chişinău, 1819) din ~ 432; ~ bis. în Iaşi, Evanghelie (Bucureşti,
Molitvenic (Chişinău, 1820) din ~ 433. 1750) din ~ 389; Molitvenic (Iaşi, 1785)
Budeşti-Susani, s., j. Maramureş, din ~ 418; Psaltire (Iaşi, 1743) din ~
Ceaslov (Rădăuţi, 1745) din ~ 345, 411. 411; Tipicon (Iaşi, 1816) din ~ 428;
Budeştii Mici, s., j. Lăpuşna, Urmare ~ bis. în Tîrgu-Ocna (Răducanu)
întru preasfînta duminică a Paştelui Evanghelie (Iaşi, 1762) din ~ 417.
(Iaşi, 1821) din ~ 433. ~.m-re în Epir, Dosithei Notara,
Budila, s., j. Braşov, Cartea românească Tomul iubirii (Iaşi, 1698) din ~ 410;
de învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 406. Nectarie, În contra primatului papal
Budiu, s., j. Cluj, Cartea românească de (Iaşi, 1682) din ~ 409. Nicolae
învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 372. Mauroeides, Mreaja apostolică (Iaşi,
Budiul de Cîmpie (azi Papiu Ilarian), s., 1756) din ~ 416;
j. Mureş, Cartea românească de Buneşti, s., j. Braşov, Cartea
învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 265, 407. românească de învăţătură (Iaşi, 1643)
Budurlău, s., j. Sălaj, Cartea din ~ 406.
românească de învăţătură (Iaşi, 1643) Bungard, s.*, Cartea românească de
din ~ 118, 370. învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 407.
Budurleni, s., j. Bistriţa Năsăud, Cartea Burchi, medelnicer 458.
românească de învăţătură (Iaşi, 1643) Burcioaia, s., j. Vrancea, Antologhion
din ~ 406. (Iaşi, 1806) din ~ 422.
Buecani, s., ţ. Lăpuşna, moşia m-rii Burdujeni, s., j. Suceava, Ceaslov (Iaşi,
Galata 172. 1797) din ~ 420; vamă la ~ 100.
Bug, fluviu 308. Burdusat*, Evanghelie (Iaşi, 1762) din
Buia, s., j. Sibiu, Cartea românească de ~ 378.
învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 407. bureţi 44, 45.
buiurdiu 473. Burzuc, s., j. Bihor, Cartea românească
Bujorovca, s., ţ. Soroca, Liturghie de învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 406.
(Chişinău, 1815) din ~ 427. Buteni, s., ţ. Lăpuşna, Liturghie
Bulbuc, s., j. Hunedoara, Psaltirea în (Chişinău, 1815) din ~ 427; Liturghie
versuri (Uniev, 1673) din ~ 408. (Chişinău, 1819) din ~ 432; Minei
Buletinul Oficial 25, 65, 66, 67, 109, (Chişinău, 1819) din ~ 432.
172, 471, 472, 475, 476, 478, 479, 480, butoaie 222.
482, 483, 486, 490, 492, 493, 494, 497, buxus, lemn de ~ 37, 54.
499, 501; ~ cu Suplimentul său 171; Buza, s., j. Cluj, Octoih (Iaşi, 1749) din
litere româneşti pentru ~ 464. ~ 413.
Buletinuri săteşti 477. Buzău, or. şi j. 277, 301; Cozma,
Bulgari, s., j. Maramureş, Cartea Damaschin, Dionisie Romano, Mitrofan
românească de învăţătură (Iaşi, 1643) episcopul ~ 47, 75, 262, 279, 292, 304;
din ~ 370. tipografia Episcopiei ~ 107, 285.
Bulgaria 425, 430.
INDICE GENERAL 527
C Canonul Sf. Spiridon 298; ~ (Iaşi, 1750)

233, 294; ~ circulaţie 413; ~ din Şerbeşti
C. Adam, tatăl lui Ciumulic 165. 251; ~ imprimat de Duca Sotiriovici cu
C. Darvari, doctor, Manual pentru cheltuiala lui Constantin Razul mare
conservarea sănătăţii stomahului 356. vornic 69, 293, 298, 438; ~ ms. de la bis.
C. Grigoraş, menţ. 467. Sf. Ierarh Spiridon din Botoşani.
Calendar pe 112 ani (Iaşi, 1785) 208, Canta, postelnic 469.
299, 300; ~ imprimat de Mihail Cantemir, secretarul Agenţiei Consulare
Strelbiţchi 352, 439; ~ ilustrat de Mihail Austriece 168.
şi Policarp Strelbiţchi 282, 446; ~ copii Cantora sinodală 399.
ms. 261 . capichehaie 259.
cadrurele de fier 41. capitale, tip de litere 25, 32, 33, 64.
caftangiu, mare 186. capre 131, 369; ~ date pe Cartea
Cahul, ţ. 416, 422, 427, 432; Sinopsis românească de învăţătură (Iaşi, 1643)
(Iaşi, 1751) din ~ 413; Triod (Iaşi, 1747) 118.
din ~ 412. Capu Câmpului, s., j. Suceava,
cai 131, 151, 371; ~ de olac 403; ~ daţi Antologhion (Iaşi, 1726) din ~ 410;
pe o carte 118. Cartea românească de învăţătură (Iaşi,
Cain, personaj biblic 138, 139, 147. 1643) din ~ 407; Liturghie (Iaşi, 1818)
Calinic, patriarhul Constantinopolului din ~ 431; Octoih (Iaşi, 1749) de la bis.
336. Sf. Dumitru din ~ 413
Calist, ieromonah, din m-rea Humor, Caracalu, m-re, Nectarie, În contra
leagă un Minei pe luna Aprilie, ms. 448. primatului papal (Iaşi, 1682) din ~ 409;
Calist Catafigheotul. Izvod, ms., tradus Vieţile sfinţilor pe luna decembrie (m-rea
de Gherontie 295. Neamţ, 1811) din ~ 424; Vieţile sfinţilor
Calistru, ieromonah, iconom, din pe lunile Mai şi Iunie (m-rea Neamţ,
Dorohoi 215. 1813) din ~ 425;
Calu, s., j. Neamţ 160; Viaţa şi Caracui, s., ţ. Lăpuşna, Liturghie (Iaşi,
petrecerea sfinţilor (Iaşi (1682-1686) din 1747) din ~ 412.
~ 409 Caracul, s., ţ. Lăpuşna, Ceaslov
Calvin, Jean, teolog, 80. (Dubăsari, 1794) din ~ 419.
calvinism 223. Caragea, voievod 224.
camănă 288. caragros, monedă 114.
cancelar 300; v. Bezborodko. Caransebeş, j., Cartea românească de
cancelarie (canţelerie) 67, 68, 248, 464, învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 406.
482, 492, 493; ~ gubernială a Kievului Carantine 169, 172, 480, 484.
58; ~ tutorilor pentru străini 57. Carasa, s., j. Botoşani, Apostol (Iaşi,
Candachia, soţia lui Broştog fost 1756) din ~ 244.
staroste 151, 223. carboave 388.
Candreni, s., j. Suceava, Antologhion care, cu lemne 31, 32, 78, 106, 131; ~ cu
(Iaşi, 1726) din ~ 410; Psaltirea în peşte 261; ~ plin de cărţi 222.
versuri (Uniev, 1673) din ~ 408; Cartea Carlo Dodinski, Sinopsis (Iaşi, 1746), al
românească de învăţătură (Iaşi, 1643) lui ~ 412.
din ~ 251, 407. Carlovăţ, Pavel Nenadovici arhiepiscop
Canonul din Sîmbăta Paştelor 325. ~ 345.
carmin 462.
carne, font de ~ 131. domnul Ţării Moldovei 392; ~ de Mihail

Carte bisericească cu reguli referitoare Grigoriu Suţul, domnul Ţării Moldovei,
la oficierea slujbelor, emisă de Veniamin lui Irimie Arhip din Huşi, ţ. Fălciu (Iaşi,
Costachi mitropolitul Moldovei 402. iulie 1820) 397.
Carte către goştinari (Iaşi, 17 aprilie Carte de preoţie, dată de Gherasim
1827), emisă de Ioan Sandu Sturza episcopul Romanului lui Constantin diac,
domnul Ţării Moldovei 403. fiul lui Eftimie Vrabie postelnic 401; ~
Carte dată slujbaşilor goştinari (Iaşi, dată de Iacov Stamati, mitropolitul Ţării
aprilie 1824), de Ioan Sandu Sturza Moldovei 394; ~ dată de mitropolitul
domnul Ţării Moldovei 401. Iacov Stamati lui Ignat din s. Mărcăuţi, ţ.
Carte dată slujbaşilor vădrari (Iaşi, 14 Orhei 175; ~ dată de Meletie episcopul
septembrie 1824), de Ioan Sandu Sturza Romanului, lui Constantin Simeon din s.
domnul Ţării Moldovei 401. Puieşti, ţ. Tutovei 404; ~ dată preotului
Carte cu privire la breasla jidovilor Vasile, numit întîi la Vascăuţi, ţ.
pămînteni şi sudiţi din oraşul Iaşi (Iaşi, Sucevei, de Gavriil Calimachi
1 februarie 1823), emisă de Ioan Sandu mitropolitul Ţării Moldovei 393; ~ dată
Sturza, domnul Ţării Moldovei 400. de mitropolitul Veniamin Costachi lui
Carte dată slujbaşilor desetinii (12 iulie Eftimie din s. Horodişte, ţ. Dorohoi 175,
1826), de Ioan Sandu Sturdza domnul 397; ~ dată de Veniamin Costachi,
Ţării Moldovei 193, 402. mitropolitul Ţării Moldovei lui
Carte de blestem contra celor care înjură Costantin, fiul lui Vasilie din s.
de lucruri sfinte (Iaşi, ianuarie 1829), Şofroceşti, ţ. Neamţ 396.
emisă de Veniamin Costachi mitropolitul Carte de protexie, emisă de Chezaro
Ţării Moldovei 404; ~ semnată de Iacob Crăiasca Aghenţie în Prinţipatul
Putneanul mitropolitul Moldovei, Moldaviei 400; ~ dată lui Matos
Ioanichie episcopul Romanului, Dositei Cogadici din Suceava 396.
episcopul Rădăuţilor şi Inochentie Carte de rugăciune (Chişinău, 1820),
episcopul Huşilor (Iaşi, 25 august 1756) circulaţie 433.
392. Carte de rugăciuni pentru cerere de
Carte de dăscălie dată de mitropolitul biruinţă (Iaşi, 1809), circulaţie 423.
Veniamin Costachi lui Alexandru din s. Carte de ruptaş (Iaşi, 1820), dată de
Iteşti, ţ. Neamţ 100, 184, 400. Mihai Grigorie Suţu, domnul Ţării
Carte de diaconie (Iaşi, 11 octombrie Moldovei 397.
1807) dată lui Simeon din s. Făgeţel, ţ. Carte de suflet sau nevăzut război (m-
Neamţ de Veniamin Costachi rea Neamţ, 1826), ilustrată de Simion
mitropolitul Ţării Moldovei 394. Isoteschi 447.
carte de duhovnicie 188, 460. Carte domnească pentru ţiganii
Carte de hirotonie, dată de Iacov domneşti (Iaşi, 23 octombrie 1796),
episcopul Romanului 393. emisă de Ioan Teodor Callimah domnul
Carte de iertare de păcate, dată de Ţării Moldovei 393.
Avramios patriarhul Ierusalimului 176, Carte folositoare de suflet (Bucureşti,
392, 393. 1799, reeditată în 1800), tradusă şi
Carte de învăţătură părintească (Iaşi, imprimată de Grigore şi Gherontie din
1822), din m-rea Curchi 232, 263. m-rea Neamţ 295, 440, 441.
Carte de mazil (Iaşi, 20 decembrie Carte folositoare de suflet (Iaşi, 1819),
1758), emisă de Ioan Teodor Callimachi tradusă de Gherontie monahul 440; ~
INDICE GENERAL 529
circulaţie 432; ~ din M-rea Vorona, j. Ţara Făgăraşului 449; ~ legată de Ioniţă
Botoşani 221; ~ imprimat de Antonie Voiţa Suceveanul 450; ~ legată de popa
monahul şi ieromonahul Stratonic 441; ~ Iosif din Sîngeorgiu 449; ~ legată de
preţuri 386. popa Ioan din Culpiu 451; ~ legată în
Carte pastorală, dată de Iacov Putneanul Borzeşti 450; ~ legată în Braşov, de
mitropolitul Ţării Moldovei unui preot diacul Carp 449; ~ legată în Crişcior, de
Dimitrie 392; ~ emisă de Veniamin Antonie "compactor" 448; ~ legată în
Costachi, mitropolitul Ţării Moldovei Josani de popa Iosif din Beiuş 449;
394. legată în Mărgineni de popa Oană 449; ~
Carte pastorală contra celor care fac legată în Poarta Sălajului de ieromonahul
lux (Iaşi, 1781), emisă de Avraamie Daniil 448; ~ posesori 254; ~ preţ 115,
patriarhul Ierusalimului, Gavriil 116, 117, 118, 119, 129, 369; ~ vîndută
Callimachi mitropolitul Moldovei şi de Vasile Sturze Moldoveanul 256.
Leon Gheuca episcopul Romanului 393. Cartea românească de învăţătură din
Carte pentru ascultare. Izvod, ms., pravilele împărăteşti (Pravila lui Vasile
tradus de Ştefan ierodiacon 301. Lupu) 347.
Carte pentru birul satului (Iaşi, Cartea Sf. Ioan Scărarul (m-rea
ianuarie 1826), emisă de Ioan Sandu Neamţ, 1814), tradusă de monahul Isaac
Sturza domnul Ţării Moldovei 402. 295.
Carte pentru unie, ms., tradus de carton 51.
Gherontie 295. Casa Regală din Bucureşti, Octoih (Iaşi,
Cartea românească de învăţătură 1749) al ~ 413.
(Cazania lui Varlaam) (Iaşi, 1643) 24, Casa Sătească 112, 486, 502.
27, 36, 37, 46, 49, 84, 91, 92, 110, 122, casapbaşa 159.
129, 135, 152, 220, 228, 238, 243, 253, casă, cu loc, în Iaşi 285, 286; ~ în Iaşi
254, 255, 257, 283, 229, 320, 346, 369, 289; ~ închiriată 59; ~ cu arcade în Iaşi
370, 371, 407, 449; ~ a lui Mihalcea 58.
Durac, din Orhei, Fonoiu şi Suceava 210; case (caste, castii, caşte, căşti) de litere
~ a lui Vasile Sturze Moldoveanul, din 34, 42, 43, 62, 67, 464, 476, 491, 492.
Peţelca 261; ~ circulaţie 51, 255, 264, Casian (Cassian) Rîmleanul, Două
406; ~ copie ms. din Dubeşti, Geaca 260; cuvinte (Bucureşti, 1825), ilustrate de
~ cumpărată de Aldea fiul lui Neagoe din Constantie ieromonah 447; ~ Pentru
Voila 244; ~ din Rogoz 127; ~ din dreapta socoteală. Izvod, ms., tradus de
schitul Pocrov 249; ~ din Vama 53; ~ din Ştefan ierodiacon 301.
Braşov 244; ~ din s. Candreni 251; ~ din casierie 57; ~ a Ecaterinoslavului 290.
Sîngiorgiu şi m-rea Măjini 245; ~ din s. casnici, categorie fiscală 159.
Tiseşti 450; ~ din s. Vad-Copalnic 210; ~ caş 131, 370; mierţă de ~ 118.
din Bonţida, Cîmpeni 252; ~ din Caşin, m-re, j. Bacău, Vieţile sfinţilor
Lăpuşul de Sus 253; ~ din s. Cornova, j. (Iaşi, 1682-1686) din ~ 130, 374;
Orhei 263; ~ din Răchiţele, legată de faur Liturghie (Iaşi, 1759) din ~ 416; Noul
Mihai din Mărgău 451; ~ din Socaciu, Testament (m-rea Neamţ, 1818) din ~
legată de Mihai Gora 452; ~ furată 123; 431.
~ ilustrată de Ilia Anagnoste 445; ~ Caşolţ, s., j. Sibiu, Cartea românească
lăsată moştenire 133; ~ lăsată zălog 121; de învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 407.
~ legată de diaconul Grigorie din Catagrafie 69, 481; ~ din 1808 167; ~ de
Borzeşti 451; ~ legată de Ion Gheţău din tot n(umer)o ce să află în ciastia albă din
tîrgul Vasluiului 166; ~ a sudiţilor 167; ~ Catihisis (Iaşi, 1828), ilustrat de

Vasluiului pe anul 1831 (septembrie) Constantie ieromonah 447; ~ imprimat
165. de Grigorie iconom 441.
Catahisis (Iaşi, 1777), ilustrat şi Catrina, menţ. 286; ~ primeşte Carte de
imprimat de Mihail Strelbiţchi 439, 446. deslegare de păcate de la Avraamie
catapeteasma 131. patriarhul Ierusalimului 176, 393.
Catargiu, logofăt 470. cazaci 154, 307; ~ atacă Iaşii 48.
Catastiful Iaşilor (1755) 163. Cazania, carte de lectură 85; ~ din
Catavasier, carte de ritual, cumpărat la Adjudul Nou 247.
Iaşi 119. Cazania (Braşov, 1581) 321.
Catavasier (Iaşi, 1768), circulaţie 418. Cazanii (Bucureşti, 1828), ilustrate de
Catavasier (Iaşi, 1778) 232; ~ circulaţie Grigorie 447.
379, 418; ~ ilustrat şi imprimat de Mihail Cazaniile lui Ilie Miniat (Bucureşti,
Strelbiţchi 439, 446. 1742), din m-rea Putna 231.
Catavasier (Iaşi, 1792) 300; ~ circulaţie Caucaz, corp de armată 189; ~ munţi 37.
419; ~ cumpărat de dascălul Gheorghie Căbăeşti, s., j. Lăpuşna, Tîlcuirea Sfintei
220; ~ ilustrat şi imprimat de Mihail Liturghii (Iaşi, 1697) din ~ 409.
Strelbiţchi 291, 439, 446; ~ preţuri 130, căbele 372.
379. Căcăceni, s., j. Botoşani, Antologhion
Catavasier (Rădăuţi, 1744) 71; ~ (Iaşi, 1755) din ~ 415; Liturghie (Iaşi,
circulaţie 411; ~ din s. Mirese 345; ~ 1759) din ~ 416.
imprimat de Barbul Bucureşteanul şi Căciuleşti, s., j. Neamţ, Liturghie (Iaşi,
Grigore Stan Braşoveanul 438; ~ lăsat 1747) din ~ 412.
moştenire 134. Căieni, s., j. Maramureş, Triod (Iaşi,
Catavasier (Rîmnicu Vîlcea, 1762, 1747) din ~ 412; ~ Psaltire (Iaşi, 1743)
1769), imprimat de Cozma ieromonah din ~ 411.
Vlahul 438. Căinarii Vechi, s., ţ. Soroca, Apostol
Catedrala, s., Liturghie (Chişinău, 1815) (Iaşi, 1756) din ~ 415; ~ Ceaslov (Iaşi,
din ~ 427; Liturghie (Chişinău, 1819) din 1792) din ~ 419; Liturghie (Chişinău,
~ 432. 1815) din ~ 427; Minei (Chişinău, 1819)
Catehism (Catehisis, Catehizis), carte de din ~ 432; Molitvenic (Chişinău, 1820)
lectură 109, 113, 208, 232. din ~ 433.
Catehism (Alba Iulia, 1648) 323. călăraş 165; v. Ion Solomon, T. a
Catehism (Chişinău, 1816) 86, 95; ~ din Gafiţei; ~ ispravnicesc 165; Vasile
m-rea Curchi 263; ~ circulaţie 428. Isachi, fecior de ~.
Catehism (Chişinău, 1828), circulaţie Călăraşi, s., ţ. Lăpuşna, Ceaslov
436. (Dubăsari, 1794) din ~ 419; Ceaslov
Catehism (Geneva, 1629) 333. (Iaşi, 1797) din ~ 420; Molebnic
Catehisis (Iaşi, 1818), circulaţie 430; ~ (Chişinău, 1816) din ~ 428; Panihida şi
preţuri 385. litia mică (Iaşi, 1807) din ~ 422.
Catehism calvinesc (Prisaca, 1642) 322. Călăraşi–Tîrg, ţ. Lăpuşna, Ceaslov
Catehism românesc (Sibiu, 1544), (Chişinău, 1817) din ~ 429; Liturghie
imprimat de Filip Moldoveanul 437. (Chişinău, 1815), Molebnic (Chişinău,
catifea 51; ~ roşie 264. 1815) din ~ 427; Molitvenic (Chişinău,
1820) din ~ 433; Penticostar (Iaşi, 1753)
din ~ 414.
INDICE GENERAL 531
Călărăşauca, m-re, Antologhion (Iaşi, căpitan 28, 159, 220, 262, 285, 289, 475,
1726) din ~ 410. 476; v. Constantin Oltelniceanu,
călău 36. Ionaşco Bilevici, Ivan, Mihail
călcători 41; ~ de acioaie 44. Kogălniceanu, Petre, Petrea, Postică;
căldări 73, 464; ~ de aramă 39, 40, 462. ~ agesc 286; v. Nicolae;
călfuţă (bătător) 43. ~ mare, de Covurlui 161, 193; ~ de
Călimăneşti, s.*, Antologhion (m-rea Dorohoi 159, 161, 162; ~ de Tecuci 161;
Neamţ, 1825) din ~ 435. ~ de Ropce, fost mare 286; v. Chiriac
călimări 118. Poroschii.
Călineşti, s., j. Maramureş, Antologhion Căpriana, m-re, Gavriil arhimandrit,
(m-rea Neamţ, 1825) din ~ 435; Cartea egumen, 187, 188; Apostol (Iaşi, 1756)
românească de învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 415; Catavasier (Iaşi, 1792) din ~
din ~ 407; Ceaslov (Iaşi, 1750) din ~ 419; Ceaslov (Chişinău, 1817) din ~ 429;
376, 412, 413; Psaltire (Iaşi, 1743) din ~ Liturghie (Chişinău, 1815) din ~ 427;
411; Triod (Iaşi, 1747) din ~ 211; Liturghie (Chişinău, 1819) din ~ 432;
~ s., j. Suceava, Antologhion (Iaşi, Liturghie (Iaşi, 1759) din ~ 416;
1726) din ~ 410; Octoih (Iaşi, 1726) din Manifestul lui Alexandru I (Chişinău,
~ 410 1814) de la ~ 175; Minei (Chişinău,
Călineşti-Vasilache, s., j. Suceava, 1819) din ~ 432; Molebnic (Chişinău,
Ceaslov (Chişinău, 1817) din ~ 430; 1815) din ~ 427; Molebnic (Chişinău,
Ceasoslov (Iaşi, 1817) din ~ 429. 1816) din ~ 428; Octoih (Iaşi, 1804) din
călugări 159, 220, 257, 288; v. ~ 421; Psaltire (Iaşi, 1766) din ~ 418;
Damaschin, Osavt. Rînduiala pentru sfinţirea bisericilor
Călugări, s., j. Bihor, Cartea (Chişinău, 1820) din ~ 433; Rugăciune
românească de învăţătură (Iaşi, 1643) de mulţămire (Chişinău, 1826) din ~ 435;
din ~ 406. Scara părintelui Ioan egumenul Sinaiului
Călugăriţa, s.* 252. (m-rea Neamţ, 1814) din ~ 426; Sf. Ioan
cămăşi 36, 97. Damaschin, Descoperirea pravoslavnicei
cămara domnească 75, 110, 183, 210, credinţe (Iaşi, 1806) din ~ 422; Teofilact,
238, 287. Tîlcuire la cele patru evanghelii (Iaşi,
cămăraş 137; v. Matiiaş; ~ de izvoade 1805) din ~ 421; Tipicon (Iaşi, 1816) din
186, 187, 294; v. Ştefan Bosie. ~ 428; Vieţile sfinţilor pe lunile Aprilie
cămăraşă 53; v. Safta. (m-rea Neamţ, 1812) şi Martie (m-rea
Cămăraşu, s., j. Cluj, Cartea Neamţ, 1813) din ~ 425; Vieţile sfinţilor
românească de învăţătură (Iaşi, 1643) pe lunile Decembrie (m-rea Neamţ,
din ~ 406. 1811), Ianuarie (m-rea Neamţ, 1812),
Cămincea, s., ţ. Orhei, Liturghie Februarie (m-rea Neamţ, 1812) din ~
(Chişinău, 1815) din ~ 427; Liturghie 424; Vieţile sfinţilor pe luna Noiembrie
(Chişinău, 1819) din ~ 432; Minei (m-rea Neamţ, 1811) din ~ 423.
(Chişinău, 1817) din ~ 430; Molebnic căprioare 36.
(Chişinău, 1816) din ~ 428. Căpuşu Mare, s., j. Cluj, Cartea
Căpîlnaş, s., j. Arad, Cartea românească românească de învăţătură (Iaşi, 1643)
de învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 252, 369; din ~ 406.
Căpîlna, s., j. Alba, Molitvenic de-nţeles Căpuşu Mic, s., j. Cluj, Cartea
(Iaşi, 1681) din ~ 373. românească de învăţătură (Iaşi, 1643)
din ~ 406.
Căraciu, s.*, Cartea românească de Ceaslov (Dubăsari, 1794), circulaţie

învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 406. 419; ~ dăruit Episcopiei de Huşi 230; ~
Cărăstău, s.*, Cartea românească de ilustrat şi imprimat de Mihail Strelbiţchi
învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 406. 291, 446.
Cărbunari, s., j. Maramureş, Catavasier Ceaslov (Iaşi, 1750), circulaţie 413; ~
(Rădăuţi, 1744) din ~ 411. din Susani (MM) 53; ~ imprimat de
cărbuni 51, 67, 492. Duca Sotiriovici 298, 438; ~ preţuri 376.
Cărniceni-Răzeşi, s., j. Iaşi, Istoria Ceaslov (Iaşi, 1763) 68; ~ circulaţie 417;
Vechiului şi a Noului Testament (Iaşi, ~ corectat de Evloghie monahul şi Sandu
1824) din ~ 434. Nicoviciu 301, 444; ~ cules de Sandu
Cărstina, soţia lui Toader Ordeze 142. Nicoviciu 443; ~ imprimat de Grigore
Cărticică pentru primirea din alte religii Stan Braşoveanul 438.
în religia ortodoxă (Chişinău, 1820) 86. Ceaslov (Iaşi, 1773), circulaţie 418; ~
cărţi, de mazil 164; ~ de mazilo-ruptaşi preţuri, 379.
şi rupte 460; ~ de preoţie, date de Ceaslov (Iaşi, 1777), circulaţie 418; ~
Meletie episcopul Romanului 100; ~ de ilustrat de Mihail Strelbiţchi 446; ~
protecţie 166, 190; ~ de ruptă 163; ~ imprimat cu banii paharnicesei Ianica 69,
româneşti 459; ~ tipărite 461. 294; ~ imprimat de Mihai Braşoveanul şi
căruţă 222. Mihail Strelbiţchi 277, 438, 439; ~
căsari (căsaşi) 160, 162. preţuri 118.
Căsian, protopop 188. Ceaslov (Iaşi, 1780), dăruit de
Căueşti, s., j. Iaşi, Carte folositoare de mitropolitul Iacob II Stamati 232.
suflet (Iaşi, 1819) din ~ 432. Ceaslov (Iaşi, 1792), circulaţie 419; ~
Căzăneşti, s., ţ. Orhei, Octoih (Iaşi, ilustrat şi imprimat de Mihail Strelbiţchi
1804) din ~ 421. 291, 439, 446
Câcâuţi Nemţuşor, s.* 227. Ceaslov (Iaşi, 1794), circulaţie 419; ~
Cândea, dascăl, din Racoviţa, are Cartea imprimat de Mihail Strelbiţchi 439.
românească de învăţătură (Iaşi, 1643) Ceaslov (Iaşi, 1797) 111, 117; ~
371. circulaţie 420; ~ corectat de Inochentie
Ceahlău, munte 251. 301, 444; ~ cules de Ioan şi diaconul
ceapă 40, 78. Theodor 443; ~ din m-rea Curchi 263; ~
ceară, dată pe Cartea românească de ilustrat de Simion Isoteschi 447; ~
învăţătură (Iaşi, 1643) 118. imprimat de Pavel clopotar şi Gherasim
Ceaslov (Ceasoslov), carte de lectură 25, ierodiacon 439; ~ preţuri 380; ~ vîndut
38, 113, 229, 244, 246, 250, 385; ~ de mitropolitul Iacov II Stamati 213.
bogat, din Adjudul Nou 247; ~ de la m- Ceaslov (Iaşi, 1801), imprimat de
rea Sf. Spiridon din Iaşi 264; ~ din Macarie ieromonah şi Pavel clopotarul
schitul Horaiţa 230; ~ ediţii 351; ~ 439.
vîndut la m-rea Neamţ 49. Ceaslov (Iaşi, 1816), din m-rea Socola
Ceaslov (Bucureşti, 1748), imprimat de 230.
Barbul Bucureşteanul 438. Ceaslov (Rădăuţi, 1745) 53, 71; ~
Ceaslov (Chişinău, 1816) 86, 95. circulaţie 345, 411, 412; ~ corectat de
Ceaslov (Chişinău, 1817) 38; ~ ierodiaconul Iosif din m-rea Neamţ şi
circulaţie 385, 429. Sandu, fiul lui Irimia 444; ~ cules de
Ceaslov (Chişinău, 1819), circulaţie Necula 443; ~ din BCU Iaşi 94; ~ din
432. Dăneşti, Surdeşti 211, 248; ~ donat
INDICE GENERAL 533
schitului Almaş 251; ~ furat de tătari Cele 9 cîntări din Psaltire (Iaşi, 1815),
123; ~ ilustrat de Grigore Stan circulaţie 426.
Braşoveanul şi Sandu, fiul lui Ieremia Cenad, s., j. Timiş, Antologhion (Iaşi,
446; ~ imprimat de Grigore Stan 1726) din ~ 410; Cartea românească de
Braşoveanul 438; Ion Buliandră şi Ion învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 406.
drugarii ~ 445; Lupul Marăşu şi Simion centauri 36.
pilcarii ~ 445; Ştefan, posluşnic la cenzori 82; v. Scarlat Ghica,
imprimarea ~ 448; ~ preţuri 375. arhimandritul Chirilă, protoiereul Petru
Ceaslov (Sibiu, 1696), imprimat de Cuniţki.
Chiriac Moldoveanul 277. cenzură 465, 469, 495.
Ceaslov (Tîrgovişte, 1714), ilustrat cepărie 288.
de Ursul zugrav 446. cercători 161.
Ceaslov mare (Bucureşti, 1830), ilustrat Cercetarea creştinismului (Iaşi, 1790)
de Ghervasie monahul 447. 180; ~ imprimată de Mihail Strelbiţchi
Ceaslov mic (Iaşi, 1817), cules de 300, 439.
ierodiaconul Gheorghe şi Teodor cercuri, de fier 41.
Popovici 444; ~ imprimat de ierodiacon Ceremuş, pîrîu 98.
Gheorghie, ieromonah Stratonic şi Cernăuţi, or., j. şi ţ., azi R. Ucraina 48,
monah Antonie 441; ~ ilustrat de Simion 50, 88, 164; Antologhion (Iaşi, 1726) din
Isoteschi 447. ~ 374, 410; Evanghelie (Iaşi, 1762) din ~
Ceaslov sl. (Bucureşti, 1749) 220, 225. 417; Liturghie (Iaşi, 1794) din ~ 420;
magazinul împărătesc din ~ 48; staroste
Ceaslovăţ rusesc (1757), lăsat moştenire de ~ 160, 162; şcoală la ~ 349.
133. cerneală (negreală) 6, 15, 16, 18, 22, 38,
Ceasloveţ (Alba Iulia, 1686), legat de 40, 42, 44, 54, 65, 67, 70, 93, 475, 462,
Vasile, fiul preotului Ion Pleşcu 449. 476, 492; ~ ferogalică 39; ~ litografică
Ceasloveţ (Sibiu, 1696), imprimat de 40; ~ neagră 51; ~ roşie 51, 91.
Chiriac Moldoveanul 437. Cernica, m-re, Rasoforul (m-rea Neamţ,
Ceasloveţ, ms. (ante 7090), din Vama, 1814) din ~ 426.
legat de popa Isac 449. Cernigov, or. 275.
Ceaslovul cel mare (Iaşi, 1817), Cetan, s., j. Cluj, Cartea românească de
circulaţie 429; ~ din m-rea Hirova 263; ~ învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 369, 406;
preţuri 385. Psaltirea în versuri (Uniev, 1673) din ~
ceasornicar 449; v. Lupu. 265; ~ Psaltirea sl.-rom. (Iaşi, 1680) din
ceaun, de aramă 39, 73. ~ 408.
Ceaurescu, familie 138. Cetatea Albă (Akerman), ţ. 170, 175,
Ceauş-Radu, mahala în Bucureşti, Ioan 308, 427, 429, 432.
Damaschin, Descoperirea pravoslavnicei Cetatea de Baltă, s., j. Alba, Cartea
credinţe (Iaşi, 1806) din ~ 422. românească de învăţătură (Iaşi, 1643)
Cechiş, s., j. Sălaj, Psaltirea în versuri din ~ 406.
(Uniev, 1673) din ~ 408. Cetatea Neamţului 123.
Cehoveni, topic, Ifrim, ginerele beiului Cetăţuia, m-re în Iaşi, închinată
din ~ 123. patriarhiei de Ierusalim 332; ~
Cel mare şi cel îngeresc chip (m-rea Molitvenic de-nţeles (Iaşi, 1681) de la ~
Neamţ, 1815), circulaţie 426; ~ din m- 409; tipografie la ~ 4, 11, 16, 28, 37, 40,
rea Curchi 232, 263; ~ ilustrat de Mihail 58, 60, 90, 99, 204, 212, 236, 237, 285,
Strelbiţchi 446. 313, 330, 331, 334, 335, 337.
Cetea, s., j. Alba, Cartea românească de Chiriac Moldoveanul, tipograf 70, 274,
învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 406. 279; ~ imprimă Liturghie (Bucureşti,
Cetinie, localitate în Serbia 20. 1680), Evanghelia (Bucureşti, 1682),
cetvărti, diviziune monetară 106. Rînduiala diaconstvelor (Alba-Iulia,
Charles Stanhope, lord 41. 1687), Molitvelnic (Alba-Iulia, 1689),
Cheia, schit, j. Prahova, Irmologhion Ceasloveţ (Sibiu, 1696) 277, 437.
(m-rea Neamţ, 1827) din ~ 436; Octoih Chiriac Poroschii, fost mare căpitan de
de pavecerniţă (m-rea Neamţ, 1816) din Ropce, şi Vasilie fost mare căpitan de
~ 428; Tipic (Iaşi, 1816) din ~ 428. Răzîna, fraţii răposatului Lupu Poroschii
Cheia înţelesului (Bucureşti, 1678) 283. fost mare căpitan de Iaşi, se învoiesc cu
Chesarie, episcopul Rîmnicului 49, 214, Ilinca Antohieasa şi Aniţa Ghenghioaia
218, 257. asupra moştenirii fratelui şi a soţiei
Chezaro Crăiasca Aghenţie în acestuia Catrina 286.
Prinţipatul Moldaviei, emite o Carte de Chiriacodromion, carte de cîntări
protexie (Iaşi, 1 ianuarie 1823) 400. bisericeşti, de la m-rea Sf. Spiridon din
Chiajna, soţia lui Mircea Ciobanul 272. Iaşi 264.
Chidonia, episcopie, Tomul împăcării Chiriacodromion (Bucureşti, 1732) din
(Iaşi, 1692-1694) din bibl. ~ 135. s. Satu 257.
Chilia, moşie, ţ. Tutova 456; ~ or. 170, Chiriacodromion (Bucureşti, 1802),
175. tradus de Grigorie şi Gherontie 295, 440.
chilii 59, 255, 427; v. Intrarea Maicii Chiriacodromion (m-rea Neamţ, 1811)
Domnului, Serafim. 295, 355; ~ circulaţie 424; ~ corectat de
chinaruri (chenare) 25, 62, 464, 476, monahul Isaac 445; ~ de la schitul
491. Pocrov 230; ~ de la bis. Sf. Teodori din
chinovar (cinabru), sulfură de mercur Iaşi 124; ~ de la schitul Brazi 390; ~ de
naturală 39, 65, 71, 76, 183, 278, 288. la schitul Horaiţa 230; ~ imprimat de
Chiochiş, s., j. Bistriţa Năsăud, Cartea Gherontie monahul 439.
românească de învăţătură (Iaşi, 1643) Chiriacodromion, 2 vol. (Iaşi, 1816),
din ~ 406. ilustrat de D. Kontoleo 447.
Chios, insulă în Grecia, Tomul iubirii Chirică Savinu, zeţar, culege
(Iaşi, 1698) din ~ 410; În contra Antologhionul (Iaşi, 1806) 443.
primatului papal (Iaşi, 1682), de la bibl. chirie 67, 455; ~ a casei 65, 66, 67, 475,
Korai din ~ 409. 476, 492.
chiotoare 264. Chiril, arhimandrit, asesor al Decasteriei
chiparos, lemn de ~ 37, 54. Mitropoliei Chişinăului şi Hotinului,
Chiprian, ieromonah, egumen şi stareţ proestos m-rilor Curchi şi Dobruşa,
150. blagocinul m-rilor şi schiturilor 188, 231.
Chiriac, duhovnic, tipograf la m-rea ~ schimonah, copie Tîrnosirea
Neamţ, egumenul m-rii Secu 275, 303, bisericii (Iaşi, 1752) 261.
443; ~ a tradus ms. Viaţa şi facerile de Chiril Berezovschi, tipograf la Chişinău
minuni a Sf. Mitrofan arhiepiscopul 77; ~ lucrează la Tablele lancasteriene
Voronejului, Rînduiala pomenirii pentru (Chişinău, 1822) 441.
pravoslavnicii ostaşi carii pentru Chiril Lucaris, patriarhul
credinţă şi patrie s-au săvîrşit în Constantinopolului 317, 319, 322, 333.
războiu, "Cartea numită Rozisk" a lui Chirilă, arhimandrit, egumenul m-rii
Dimitrie arhiepiscopul Rostovului 295. Pobrata, cenzorul tipografiei greceşti din
INDICE GENERAL 535
Iaşi 82; ~ fecior 253; ~ fiul lui Iordachi (Chişinău, 1816) de la bis. Mazarachi din
Darie 165. ~ 428; Molitvenic (Chişinău, 1820) din ~
Chiruţu Paşcan, din Vama, dă bani 433; Molitvenic (Iaşi, 1764) din ~ 417;
pentru legarea Cărţii româneşti de Molitvenic (Iaşi, 1785) de la mitropolia
învăţătură (Iaşi, 1643) 53. din ~ 418; Octoih de pavecerniţă (m-rea
Chişinău, or. (R. Moldova) 15, 22, 24, Neamţ, 1816) din ~ 428; Penticostar
31, 72, 74, 76, 79, 86, 89, 106, 108, 158, (Iaşi, 1753) de la bis. Înălţarea Domnului
170, 172, 175, 177, 185, 186, 189, 190, din ~ 414; Psaltire (Iaşi, 1817) din ~
192, 216, 220, 232, 239, 240, 356, 387, 429; Psaltire (Movilău, 1796) de la
395, 401, 402, 403, 405, 436; Bibl. mitropolia şi bis. Sf. Haralambie din ~
Facultăţii de Teologie, Gramatica limbei 420; Socoteala Societăţii Biblice
ruseşti (Chişinău, 1819) din ~ 432; bis. (Chişinău, 1823) de la muzeul ~ 434;
Sf. Gheorghe din ~, Evanghelie (m-rea Şapte taine (Iaşi, 1807) de la muzeul ~
Neamţ, 1821) de la ~ 433; bis. Sf. 422; Tedeum în ziua Crăciunului
Haralambie din ~, Rînduiala panihidei (Chişinău, 1826) din ~ 435; Teofilact,
împăraţilor (Chişinău, 1827) de la ~ 436; Tîlcuire la cele patru evanghelii (Iaşi,
bis. Vechiul Sobor din ~, Psaltire (Iaşi, 1805), de la bis. Rîşcanu din ~ 421; Tipic
1802) de la ~ 421; colecţia Vasile Cărăuş (Iaşi, 1816) din ~ 428; Tipic în scurt
din ~ 435; Dimitrie Sulima arhiepiscopul (Chişinău, 1823) din ~ 434; Vieţile
~ 63, 400; Gavriil mitropolitul ~ 221; sfinţilor pe luna noiembrie (m-rea
tipografie la ~ 4, 16, 25, 31, 49, 56, 59, Neamţ, 1811, din ~ 423; Vieţile sfinţilor
71, 77, 82, 85, 89, 90, 100, 101, 108, pe luna Septembrie (m-rea Neamţ, 1807)
166, 181, 182, 207, 225, 231, 238; din ~ 422; tipografia din ~ 221; lucrătorii
Ioanichie arhimandrit, conducătorul tipografiei din ~ 441.
tipografiei ~ 101, 112; paşapoarte emise Chiuzbaia, s, j. Maramureş, Penticostar
la ~ 169; şcoală la ~ 349; Aghiazmatar (Iaşi, 1753) din 414.
mic (Iaşi, 1814) de la bis. Sf. Ilie din ~ Cib, s., j. Alba, Cartea românească de
425; Antologhion (Iaşi, 1726) din muzeul învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 371.
~ 410; Athanasie al Alexandriei, cicero (ţiţero), tip de litere 25, 35, 463; ~
Întrebări şi răspunsuri blagosloveşti, greceşti 464.
Iaşi, 1803 din muzeul ~ 421; Carte de Ciceu–Corabia, s., j. Cluj, Cartea
rugăciune (Chişinău, 1820) din muzeul ~ românească de învăţătură (Iaşi, 1643)
433; Carte folositoare de suflet (Iaşi, din ~ 406.
1819) din muzeul ~ 432; Cartea Cicîrlău, s., j. Maramureş, Evanghelie
românească de învăţătură (Iaşi, 1643) (Iaşi, 1762) din ~ 416.
din ~ 406; Catehism (Chişinău, 1828) din cifre (ţifre) 25, 32, 33, 62, 63, 64, 476.
Mitropolia ~ 436; Ceasoslov (Iaşi, 1817) cihodari 348.
de la bis. Buna Vestire din ~ 429; Cimişeni, s., ţ. Lăpuşna, Minei
Evanghelie (Iaşi, 1762) de la bis. Sf. (Chişinău, 1819) din ~ 432.
Gheorghe din ~ 416; Liturghie (Iaşi, Cina cea divină (Iaşi, 1746-1747) 342.
1759) de la muzeul din ~ 416; Liturghia Cineşeuţi (Cinişeuţi), s., ţ. Orhei,
(Iaşi, 1794) de la bis. Sf. Ilie şi muzeul Liturghie (Chişinău, 1819) din ~ 432;
din ~ 253, 419; Liturghie (Chişinău, Rînduiala Panihidei (Chişinău, 1818) din
1815) din ~ 427; Liturghie (Iaşi, 1818) ~ 431.
din mitropolia ~ 431; Molebnic Cinişcăuţi, s., ţ. Orhei, Liturghie
(Chişinău, 1815) din ~ 427; Molebnic (Chişinău, 1815) din ~ 427.
ciobani 36, 159, 161. Ciugudul de Sus, s., j. Alba, Cartea

ciocane 22, 72, 98, 464; ~ litografice românească de învăţătură (Iaşi, 1643)
462; ~ mici 462; ~ de fier 42, 52. din ~ 371; 406.
Ciocăneşti, s., j. Suceava, Cartea ciumă 169, 186, 232, 397, 405; ~ a
românească de învăţătură (Iaşi, 1643) vitelor 404.
din ~ 407. Ciumeghiu, s., j. Bihor, Cartea
ciocli, breasla lor din Iaşi 392; ~ şi românească de învăţătură (Iaşi, 1643)
pogribaci, breasla lor din Roman 392. din ~ 406.
Cioc-Meidan, s., ţ. Tighina, Antologhion Ciumuleşti, s., j. Suceava, Octoih (Iaşi,
(m-rea Neamţ, 1825) din ~ 435; 1749) din ~ 413.
Chiriacodromion (m-rea Neamţ, 1811) Ciumulic, fiul lui C. Adam 165.
din ~ 424; Liturghie (Chişinău, 1815) din Ciuruleasa, s., j. Alba, Psaltirea în
~ 427; Minei (Chişinău, 1819) şi versuri (Uniev, 1673) din ~ 408.
Liturghie (Chişinău, 1819) din ~ 432; Ciuteşti, s., ţ. Lăpuşna, Liturghie
Molebnic (Chişinău, 1816) din ~ 428; (Chişinău, 1815) din ~ 427.
Triod (Chişinău, 1828) din ~ 436;. Cizer, s., j. Sălaj, Cartea românească de
ciocoi 461. învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 369, 371,
Ciofrăceşti, s., ţ. Neamţ 175. 407.
Ciomaga, s., ţ. Fălciu 457. cîble, de grîu 118, 131.
Ciorăşti, s., j. Lăpuşna, Ceaslov cîlţi 97.
(Chişinău, 1817) din ~ 429; Minei Cîmpanii de Pomezău, s., j. Bihor,
(Chişinău, 1819) din ~ 432; Triod Cartea românească de învăţătură (Iaşi,
(Rîmnic, 1777) din ~ 450. 1643) din ~ 51, 406.
Ciordeşti, s. 389. Cîmpeni, s., j. Alba, Cartea românească
Ciorniţa, m-re, ţ. Lăpuşna, Rînduiala de învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 121, 252,
pentru sfinţirea bisericilor (Chişinău, 369, 406.
1820) din ~ 433. Cîmpulung Moldovenesc, or., j.
Ciornoliuca, s.*, Evanghelie (Iaşi, 1762) Suceava 162; bis. Adormirea Maicii
din ~ 417. Domnului din ~, Antologhion (Iaşi,
Ciprian Porumbescu, s., j. Suceava, 1726) de la ~ 410; Catavasier (Rădăuţi,
Liturghie (Iaşi, 1794) din ~ 420. 1744) de la ~ 411; Octoih (Iaşi, 1749) de
Cipru, insulă 409, 410. la ~ 413; Triod (Rîmnic, 1761) de la ~
Circulară către mitropolitul Basarabiei 451;
Gavriil despre numirea unui Împuternicit bis. Naşterea Maicii Domnului din ~,
în Basarabia, emisă de Alexandru I, Ceaslov (Iaşi, 1777) de la ~ 418;
împăratul Rusiei 395. Molitvenic (Iaşi, 1764) de la ~ 417;
Cişmăneşti, s.*, Psaltire (Iaşi, 1766) din Psaltire (Iaşi, 1817) de la ~ 429; Vieţile
~ 215, 379. sfinţilor pe luna Septembrie (m-rea
cişmele (ciosmeli) 284, 455. Neamţ, 1807) de la ~ 422;
Ciubanca, s., j. Cluj, Cartea bis. Sf. Nicolae din ~, Ceaslov
românească de învăţătură (Iaşi, 1643) (Rădăuţi, 1745) de la ~ 411; Cartea
din ~ 370, 406. românească de învăţătură (Iaşi, 1643)
Ciuflea, bis. în Chişinău, Minei din ~ 407;
(Chişinău, 1817) de la ~ 430. şcoală la ~ 349; ~ ţ. 159, 249; vornic
de ~ 159, 162.
INDICE GENERAL 537
Cîmpulung Muscel, or., j. Argeş 69, 75, Clişcăuţi, s., ţ. Hotin, Liturghie
449; Melchisedec egumenul m-rii din ~ (Chişinău, 1815) din ~ 427; Liturghie
224. (Chişinău, 1819) din ~ 432.
Cîndeşti, s., j. Alba, Cartea românească Clit, s., j. Suceava, Molitvenic (Iaşi,
de învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 369, 406, 1764) din ~ 417.
407. clopotari 31, 439; v. Pavel Petrov.
cînepă, cîrpe de ~ 96, 97. clopote 175.
cîntar (ţentner) 31, 97, 463; cu slove 25, clopotniţe 57.
62, 67, 491, 464, 476, 492. Clov, topic 57.
Cîntare de mulţumire către Dumnezeu clucer 20; v. Furcă.
pentru surparea zurbalei (Chişinău, Cluj, j. şi ţ. 406; Cartea românească de
septembrie 1826), emisă de Sinodul învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 371.
Bisericii Ruse 171, 184, 402. Cluj-Napoca, or., Bibl. Universitară din
cîntăreţ 112; v. Parthenie Manolache. ~ 223; Cartea românească de învăţătură
Cîrlibaba, s., j. Suceava, Apostol (Iaşi, (Iaşi, 1643) din ~ 406; Psaltirea în
1756) din ~ 415. versuri (Uniev, 1673) din ~ 408; Şapte
Cîrlig (Cîrligi), s., j. Neamţ 151; taine (Iaşi, 1644) de la ~ 408.
Antologhion (Iaşi, 1755) din ~ 414; cneaz 190; v. Goliţin.
Apostol (Iaşi, 1756) din ~ 415; Ceasoslov Cnejia Varşavei 395.
(Iaşi, 1817) din ~ 429; Liturghie (Iaşi, Cnijoc, topic 306.
1794) din ~ 420; Triod (Iaşi, 1747) din ~ coală, de hîrtie 163; ~ tipografică 42, 48,
412; Panihidă şi litia mică (Iaşi, 1807) 67, 69, 76, 80, 93, 96, 108, 170, 177,
din ~ 422; Penticostar (Iaşi, 1753) din ~ 179, 186, 221, 463, 461, 466, 468, 471,
414; Psaltire (Iaşi, 1757) din ~ 416; 472, 479, 480, 483, 487.
Triod (Iaşi, 1747) din ~ 375; Vieţile coase 33, 64.
sfinţilor pe luna noiembrie (m-rea Cobalcic, s., ţ. Hotin 78, 441.
Neamţ, 1811) din ~ 424. Cobile, topic 307.
Cîrligătura, j. şi ţ. 88, 160; şcoală la ~ Coceşti, s.*, Cartea românească de
349. învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 369.
cîrlige de fier 41. Codice muzical, legat de Dimitrie preot
Cîrnu, s.*, Întrebătoare răspunsuri (m- 451.
rea Neamţ, 1816) din ~ 384; Vieţile Codicele civil al Principatului Moldovei
Sfinţilor pe luna August (m-rea Neamţ, (Iaşi, 1816-1817) 187, 208, 356, 475,
1815) din ~ 426. 491; ~ ilustrat de D. Kontoleo 447.
Cîrnul, postelnic, Poienile lui ~ 458. Codor, s., j. Cluj, Cartea românească de
cîrpe, din cînepă şi in 96. învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 406.
cîşlegii Crăciunului 123. Codru, j. 88.
cleşte 22, 72, 464. codrul Ieşiului 290.
clei 44, 45, 52. Codul Donici (Iaşi, 1814) 47.
Clement, egumen 153. Cogîlnic, pîrîu 418.
Clementi Haritonescu, menţ. 482. cojocar, scutit de dări 288.
Clementu, tipograf, din Iaşi 442; ~ vinde Cojoci, s. 135.
un Molitvenic (Iaşi, 1749) 221, 235. Cojocna, s., j. Cluj, Cartea românească
Cleopa, monah, tipograf 442. de învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 406.
Cojuşna, s., ţ. Lăpuşna, Liturghie Comana de jos, s., j. Braşov 407;

(Chişinău, 1815) din ~ 427; Molitvenic Cartea românească de învăţătură (Iaşi,
(Iaşi, 1764) din ~ 417. 1643) din ~ 369, 406, 407; Octoih (Iaşi,
Colţea, m-re în Bucureşti, De obşte 1749) din ~ 413.
gheografie (Iaşi, 1795) din ~ 135; Marin Comăneşti, s., j. Bacău, Evanghelia
dascăl la şcoala ~ 354; tipografie la ~ 25, (Iaşi, 1762) din ~ 251; Penticostar (Iaşi,
32, 34, 40, 41, 72, 77, 106, 107. 1753) din ~ 414.
Colecţia celor două Sinoade convocate comis 161, 218, 450; v. Constandin,
la Constantinopol despre catolicismul în Dinu Catargiu, Grigoraş; ~ mare 255,
Siria (Iaşi, 1747) 342. 297; v. Radu Cantacuzino, Vasile
Colecţia A. S. Alivizatou (Atena), În Sepoteanul.
contra primatului papal (Iaşi, 1682) din Comisia Epitropicească 172, 480, 484,
~ 409. 499.
~ A. Z. Mamouka (Atena), Tomul iubirii Comisia pentru cercetarea dovezilor
(Iaşi, 1698) din ~ 410; În contra dvorenilor din Basarabia 182, 189.
primatului papal (Iaşi, 1682) din ~ 409. comision 459.
~ Mario Dapergola, În contra primatului Comitetul Central pentru deosebitele
papal (Iaşi, 1682) din ~ 409. epitropii 171, 172, 479, 484, 499.
~ V. Cărăuş, din Chişinău, Rînduiala Comitetul moşiilor mănăstireşti, emite
pentru sfinţirea bisericilor (Chişinău, Ponturi pentru arendare (Iaşi, 1825)
1820) din ~ 433; Instrucţia blagocinului 401.
asupra unor biserici (Chişinău, 1827), Comitetul Sănătăţii 487, 498, 502, 504.
Rînduiala panihidei împăraţilor Comlăuş, s., j. Arad, Cartea românească
(Chişinău, 1827) din ~ 436; Rugăciune de învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 406.
de mulţămire (Chişinău, 1826), Tedeum compacte, tip de litere 25; ~ franţuzeşti
în ziua Crăciunului (Chişinău, 1826) şi 463.
Urmarea cîntării de rugăciune Compania grecilor din Sibiu, Tomul
(Chişinău, 1826) din ~ 435. dragostei (Iaşi, 1698) de la bis. ~ 236,
colegiu, la m-rea Trei Ierarhi din Iaşi 58, 410.
275; ~ Militar din Petersburg 180; ~ Sf. compas 22; ~ mare 462.
Sava din Bucureşti 262. Comrat, s., ţ. Tighina, Rînduiala pentru
colejscoi asesor 457; v. Ioan sfinţirea bisericilor (Chişinău, 1820) din
Macarencul, Mihail Strilbischii. ~ 433.
colonade 35. Conciliul de Unire de la Florenţa 330.
colonel 57, 262; v. D. Pappasoglu, Condacul (Iaşi, 1745) 68, 341.
Filipovici. condeie de oţel 462.
Coloniţa, s., ţ. Lăpuşna, Ceaslov Condica criminalicească, partea I – II,
(Chişinău, 1817) din ~ 429; Tipic (Iaşi, (Iaşi, 1826), circulaţie 435.
1816) din ~ 428. Condica şi vedomostia pentru biserici
Colun, s., j. Sibiu, Triod (Iaşi, 1747) din (Chişinău, 1821) 176, 399
~ 412; Cartea românească de învăţătură condică 456, 464; ~ a m-rii Bărboi 303;
(Iaşi, 1643) din ~ 407. ~ de casă a mitropolitului Neofit
Coman, boier, dăruieşte Cartea Criteanul 30; ~ liuzilor 164, 167; ~ lui
românească de învăţătură (Iaşi, 1643) Constantin Mavrocordat 159, 174, 193,
255; ~ vinde un Penticostar (Bucureşti, 263; ~ peciurilor 187.
1781) 119.
INDICE GENERAL 539
Condor, s., j. Cluj, Cartea românească Constantin, dascălul m-rea Sf. Sava,
de învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 372. tipograf 437, 438; ~ diac, fiul lui Eftimie
Condrăteşti, s., ţ. Bălţi, Minei Vrabie postelnic, primeşte Carte de
(Chişinău, 1819) din ~ 432. preoţie de la Gherasim episcopul
Condre, preot, leagă un Penticostar Romanului 401.
(Iaşi, 1753) 450. ~ fiul lui Vasilie, din s. Ciofrăceşti, ţ.
Condriţa, m-re, Liturghie (Chişinău, Neamţ, primeşte Carte de preoţie de la
1815), Molebnic (Chişinău, 1815) din ~ mitropolitul Veniamin Costachi 175;
427; Liturghie (Chişinău, 1819) din ~ ~ imprimă Vieţile Sfinţilor pe luna
432; Molitvenic (Chişinău, 1820), Octombrie (m-rea Neamţ, 1809) 75, 440;
Rînduiala pentru sfinţirea bisericilor ~ mare retor 338; ~ menţ. 264; ~ meşter
(Chişinău, 1820) din ~ 433; Psaltire 72;
(Iaşi, 1817) din ~ 429; Rînduiala ~ popă, copiază Cartea românească
pomenirii ostaşilor (Chişinău, 1826) din de învăţătură (Iaşi, 1643) 260; ~ din
~ 435; Tipic în scurt (Chişinău, 1823) Stupini, vinde Cartea românească de
din ~ 434. învăţătură (Iaşi, 1643) 265; ~ de la bis.
coneţuri de lemn 25. Sf. Ierarh Spiridon din Botoşani, copist
Congregaţia de Propaganda Fide 330; ~ 251; ~ zeţar, culege Psaltire (Iaşi, 1782)
Mechitariştilor din Viena 273. 443
Conrald Teodoric, luteran 318. Constantin (Costandin) Adam 112, 247,
consilier 395; v. Crupenschi; ~ de stat 248; ~ cumpără un Penticostar (Iaşi,
189, 404. 1753) 212; ~ postelnic, cumpără un
Constandin, comis, leagă o Evanghelie Antologhion (Iaşi, 1726) 143.
(Iaşi, 1762) 450. Constantin Alexandru Ipsilanti,
~ gravor, ilustrează Liturghie (Iaşi, domnul Ţării Moldovei, emite o Carte
1747) 446. domnească pentru ţiganii domneşti (Iaşi,
~ ţinţariul, lucrează la Vieţile Sfinţilor 1799) 394.
pe luna Octombrie (m-rea Neamţ, 1809) Constantin Brîncoveanu, voievod 60,
440. 277, 302, 304, 323, 330, 334, 336, 340.
Constantie, ieromonah, gravor, Constantin Cantacuzino, stolnic 336.
ilustrează Apostolul (Bucureşti, 1820), Constantin Cantemir, voievod 28, 302,
Penticostarul (Bucureşti, 1820), 304, 329, 336.
Psaltirea (Bucureşti, 1820), Întrebări şi Constantin Cezar Daponte, teolog 207,
răspunsuri theologhiceşti (Bucureşti, 226, 343.
1821), Urmare în Duminica Paştelui şi Constantin Duca (Duculeţ), voievod 28,
săptămîna luminată (Iaşi, 1821), Cassian 262, 288, 289, 302, 304, 333, 334, 336.
Râmleanul, Două cuvinte (Bucureşti, Constantin Feodorovici, protopop, din
1825), Dion Filosoful, Cuvinte ţ. Făleşti, cumpără Liturghia (Chişinău,
(Bucureşti, 1825), Orologhion adecă 1815) 216.
Ceasoslov (Bucureşti, 1825), Oştirea Constantin Levide, menţ. 234.
franţezilor în Rossia (Bucureşti, 1826), Constantin Mavrocordat, voievod 30,
Catihisis (Iaşi, 1828), Molebnic (Iaşi, 56, 61, 75, 100, 158, 159, 164, 165, 166,
1828), Psaltirea (Bucureşti, 1830) 447. 172, 173, 174, 184, 189, 204, 205, 206,
Constantie, tipograf la m-rea Neamţ 210, 212, 218, 222, 237, 287, 288, 294,
301. 298, 347, 348, 349, 359; ~ emite un
Hrisov pentru scutirea de dări a clerului
şi obligativitatea cunoaşterii dogmelor de Contora Sinodală 186.

către preoţi, Hrisov pentru locuitorii Contra nicotinei (Iaşi, 1786), imprimată
moşiilor mănăstireşti şi un Pecetluit de Gheorghi Hagi Dimu din Trikka şi
pentru încasarea văcăritului 392. Mihail Strelbiţchi 352, 439.
Constantin Nicolaevici, menţ. 403. Control, departament 172, 480, 481,
Constantin Oltelniceanu, căpitan, are 484.
Divanul sau gîlceava înţeleptului cu Controversa despre Sf. Agneţ
lumea (Iaşi, 1698) 262. (Bucureşti, 1747) 342.
Constantin Palade 353; ~ spătar mare, conţuri, de hîrtie 41, 284.
are Istoria risipirii Ierusalimului şi Copalnic, s., j. Maramureş, Liturghie
Istoria etiopicească a lui Iliodor, ms. (Iaşi, 1759) din ~ 416; Cartea
285. românească de învăţătură (Iaşi, 1643)
Constantin Pavlovici, menţ. 396, 397, din ~ 407
401. copeici 184, 221, 387, 403.
Constantin Pendedeca, dezertează 399. copil de casă 443; v. Sandu.
Constantin Racoviţă, voievod 30, 100, Copou, mahala în Iaşi, bis. Sf. Atanasie
172, 183, 189, 287, 299; ~ dă un Hrisov din ~ 435; vie la ~ 289, 303.
pentru desfiinţarea vădrăritului (20 Cordăreni, m-re, j. Botoşani, Liturghie
august 1756) şi un Hrisov pentru (Iaşi, 1818) din ~ 431.
desfiinţarea văcăritului şi a cuniţei pe Cordun, s., j. Neamţ, Teofilact, Tîlcuire
vite (Iaşi, 20 februarie 1757) 392. la cele patru evanghelii (Iaşi, 1805) din
Constantin Razul, mare vornic 294; ~ ~ 421.
plăteşte imprimarea Canonul Sf. Spiridon Coresi, diacon 70, 309; ~ tatăl lui Şerban
(Iaşi, 1750) 69, 233. 275; ~ tipograf 196, 223, 272, 274, 277,
Constantin Simeon, din s. Puieşti, ţ. 321; ~ imprimă Octoihul sl. (1578) şi
Tutovei, primeşte o Carte de preoţie de Tîlcul Evangheliilor (Braşov, 1567-
la Meletie episcopul Romanului 404. 1568) 51, 52.
Constantin Socevan, ierei, corectează Corlata, s., j. Suceava, Cartea
Psaltirea (Iaşi, 1817) 445. românească de învăţătură (Iaşi, 1643)
Constantin Suceveanu, ierei, primeşte din ~ 372, 407.
un Ceaslov (Iaşi, 1780) 232. Cornea Brăiloiu, mare ban 304.
Constantin Vizantie, imprimă Corneşti, s., j. Iaşi, Prăvilioară (Iaşi,
Expunerea credinţei ortodoxe (Iaşi, 1784) din ~ 418; Cartea românească de
1715) 437. învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 407.
Constantinopol, patriarhie 168, 271, Cornia, s., j. Maramureş, Liturghie (Iaşi,
278, 302, 308, 316, 327, 330; Calinic 1759) din ~ 416.
patriarhul ~ 336; Chiril Lucaris Corniţel, s., j. Hunedoaa, Cartea
patriarhul ~ 317; Filotei patriarhul ~ 337; românească de învăţătură (Iaşi, 1643)
Partenie patriahul ~ 190, 330; şcoala din ~ 406.
patriarhală ~ 332, 336. Cornova, s., j. Orhei, Cartea
consulate străine, înfiinţate la Iaşi 166, românească de învăţătură (Iaşi, 1643),
172; ~ Englez 168; ~ Francez 169; Viaţa şi petrecerea sfinţilor (Iaşi, 1682-
~ Rus 168, 190, 456, 457; ~ dă Bilet 1686), Evanghelia (Iaşi, 1762), Liturghia
de liberă trecere în Moldova lui Ioan (Chişinău, 1815 şi 1818), Minei
Gheorghi (Iaşi, 27 august 1827) 403. (Chişinău, 1819), Molebnic (Chişinău,
Consuli, din Iaşi şi Bucureşti 167, 187 1815) din ~ 263, 407, 409, 427, 432.
INDICE GENERAL 541
Corocăieşti, s., j. Suceava, Antologhion Costachi Cantacuzino, fost mare spătar,

(m-rea Neamţ, 1825) din ~ 435; Tipicon soţul Ecaterinei, răposat 251; ~ vistiernic
(Iaşi, 1816) din ~ 428. 468.
Coroi, s., j. Arada, Cartea românească Costachi Diamandi, stolnic 455.
de învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 406. Costachi Mavrocordat, vornic 468.
Corpaci, s.*, Apostol (Iaşi, 1756) din ~ Costachi Sturza 469, 470; ~ vornic 468.
415. Costâna, s., j. Suceava, Antologhion
Corpadea, s., j. Alba, Cartea (Iaşi, 1726) din ~ 374.
românească de învăţătură (Iaşi, 1643) costande de argint 110, 115, 224.
din ~ 406. Costandin, dă bani cu împrumut 460; ~
Coruieşti, s.*, Ceaslov (Iaşi, 1750) din ~ iconom 467.
413. Costandin Catargiu, logofăt 468.
cositor 22, 29, 30, 32, 33. Costandin Mîrzacu, pitar 457, 458, 459.
Cosma (Cozma), ieromonah, Vlahul 30, Costantin, fiul lui Vasilie din s.
298; ~ a corectat Psaltirea (Iaşi, 1748), Şofroceşti, ţ. Neamţ, primeşte Carte de
Penticostarul (Iaşi, 1753), Psaltirea preoţie 396; ~ preot, fiul popii Dimitrii,
(Bucureşti, 1756) 207, 277, 301, 444; ~ a din s. Adîncata, primeşte o Liturghie
tradus Vactiria sau Cîrja arhierească şi (Iaşi, 1794) 251.
Viaţa Marelui Petru, samoderjeţ a toată Costeni, s., j. Maramureş, Psaltire (Iaşi,
Rosia, ms., Alfavita sufletească (Iaşi, 1743) din ~ 411.
1755), Sinopsis adecă adunare de multe Costeşti, s., j. Botoşani, Cartea
învăţături (Iaşi, 1757) 294; ~ are româneasca de învăţătură (Iaşi, 1643)
Sevastos Kimenitis, Dogmatiki din ~ 116, 369.
didascalia (Bucureşti, 1703), Costeşti, s., j. Lăpuşna 219; Ceaslov
Îndreptarea legii (Tîrgovişte, 1652) 290, (Chişinău, 1817) din ~ 429; Liturghie
296; ~ episcop de Buzău 304; ~ imprimă (Chişinău, 1815) din ~ 427; Liturghie
Catavasier (Rîmnicu Vîlcea, 1762); (Chişinău, 1819) din ~ 432; Minei
Penticostar (Rîmnicu Vîlcea, 1764); (Chişinău, 1819) din ~ 432; Molebnic
Psaltire (Rîmnicu Vîlcea, 1767); (Chişinău, 1815) din ~ 427; Molitvenic
Dumnezeieştile şi sfintele liturghii (Chişinău, 1820) din ~ 433; Nicodim din
(Rîmnicu Vîlcea, 1769); Catavasier Athos, Carte sfătuitoare pentru păzirea
(Rîmnicu Vîlcea, 1769) 438; ~ celor cinci simţiri (m-rea Neamţ, 1826)
mitropolitul Ţării Româneşti 292. din ~ 435; Psaltire (Chişinău, 1818) din
Cosma, monah, din m-rea Vatoped, are ~ 431; Rînduiala pentru sfinţirea
Divanul (Iaşi, 1698) 235. bisericilor (Chişinău, 1820) din ~ 433.
cosor 462. Costişa, s., j. Suceava, Evanghelie (Iaşi,
Costache, dă bani la cumpărarea unui 1762) din ~ 417; Liturghie (Iaşi, 1759)
Ceaslov (Rădăuţi, 1745) 53; ~ diacon, din ~ 416; Apostol (Iaşi, 1756) din ~ 415.
leagă un Triod 453. Costuleni, s., j. Iaşi 224; Vieţile sfinţilor,
Costache Cocorescu, tipograf 439. 12 vol. (m-rea Neamţ) din ~ 231.
Costache Ponici, zeţar, culege şi coş de nuiele 52.
imprimă Teofilact, Tîlcuire la cele patru Coştea, s., j. Prahova, Pravila lui Vasile
evanghelii (Iaşi, 1805), Ioan Damaschin, Lupu (Iaşi, 1646) din ~ 408.
Descoperirea pravoslavnicei credinţe Coşula, s. şi schit, j. Botoşani,
(Iaşi, 1806) 440, 443. Evanghelia (Iaşi, 1742) de la ~ 125, 375,
Costache Suţu, vistiernic mare 499. 411; Psaltire (Iaşi, 1743) din ~ 411.
Coteşti, s. şi m-re, j. Vrancea, Divanul Crăciun Delean, din Bucureşti, are

(Iaşi, 1698) din ~ 410; Irmologhion (m- Viaţa şi petrecerea sfinţilor (Iaşi, 1682-
rea Neamţ, 1827) din ~ 436. 1686) 265.
Cotîrgaşi, s., j. Suceava, Liturghie (Iaşi, Cracovia, or. (Polonia) 19, 20, 54, 200.
1794) din ~ 420. Craiova, or., j. Dolj, vamă la ~ 82.
Cotiugeni (Cotiujeni), s., ţ. Soroca, Craioveşti, boieri 21.
Rînduiala pomenirii ostaşilor (Chişinău, Crasna, ocol 134.
1826) din ~ 435; Cartea românească de Crăsnăşeşti, s.*, Antologhion (Iaşi,
învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 407. 1726) din ~ 410.
Cotnari, s., j. Iaşi 271. Crăteşti, s.* 221; Carte folositoare de
cotor în bindere 51. suflet (Iaşi, 1819) din ~ 432.
Cotroceni, m-re în Bucureşti, Mitrofan credinceri 161; v. Hrisoscul.
de Nissa egumenul ~ 235, 335. creiţari 42, 51, 62, 97, 114, 115, 168,
Cotu Morii, s., j. Lăpuşna, Ceaslov (Iaşi, 371, 374, 390, 462, 463; ~ de argint 97.
1794) din ~ 419. Cremenea, s., j. Cluj, Cartea
Cotu-Vameş, s., j. Neamţ, Catavasier românească de învăţătură (Iaşi, 1643)
(Iaşi, 1778) din ~ 418. din ~ 406.
Courrier de Moldavie (Iaşi, 1790) 31, Cremeniciuc, s. 171, 173.
179, 180, 181, 186, 188, 189, 300; ~ Creta, insulă 178, 302, 308.
imprimat de Mihail Strelbiţchi 439. Cricov, s., ţ. Lăpuşna, Tipic în scurt
Covasna, j. 406. (Chişinău, 1823) din ~ 434.
Coveş, s., j. Sibiu, Cartea românească cridă 40, 462.
de învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 130, 372. Crihalma, s., j. Braşov, Cartea
Covurlui, j. şi ţ. 88, 160, 161; Divanul românească de învăţătură (Iaşi, 1643)
(Iaşi, 1698) din ~ 410; mare căpitan de ~ din ~ 406.
161, 193; şcoală în ~ 349. Cristeşti, s.*, Apostol (Iaşi, 1756) din ~
Cozăneşti, s., j. Suceava, Liturghie (Iaşi, 415.
1794) din ~ 420. Cristina, soţia lui Gheorghe pîrcălab de
Cozia, s., j. Iaşi, Viaţa şi petrecerea Hotin 146.
Sfinţilor (Iaşi, 1682-1686) din ~ 374, Cristorel, s., j. Arad, Cartea
~ m-re 117; Divanul (Iaşi, 1698) din ~ din ~ 406.
410; Molitvenic de-nţeles (Iaşi, 1681) din Cristur, s., j. Sălaj, Şapte taine (Iaşi,
~ 409. 1644), cópie ms. din ~ 260.
Cozma, s., j. Mureş, Cartea românească Crişcior, s., j. Hunedoara, Cartea
de învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 407. românească de învăţătură (Iaşi, 1643)
Cozmeşti, s.*, Sf. Ioan Damaschin, din ~ 369, 370, 371, 406, 448.
Descoperirea pravoslavnicei credinţe Critil şi Andronius (Iaşi, 1794) 294,
(Iaşi, 1806) din ~ 422. 354; ~ circulaţie 420; ~ corectat de
Crăceşti, s., Maramureş, Evanghelie Inochentie 302, 444; ~ imprimat de popa
(Iaşi, 1762) din ~ 416; Triod (Iaşi, 1747) Mihalache şi Gherasim ierodiacon 439; ~
din ~ 412. preţuri 380.
Crăciun, sărbătoare creştină 75, 149, Criuleni, s., ţ. Orhei, Minei (Chişinău,
287. 1819) din ~ 432.
Crăciun Curia, ginerele lui Pănteleiu crivac (mariaş), monedă 115.
289.
INDICE GENERAL 543
Criveşti, s., j. Iaşi, Psaltire (Iaşi, 1766) (Chişinău, 1820) din ~ 433; Triod (Iaşi,
din ~ 418. 1747) din ~ 412.
Crîngul de Sus, s.*, Ceaslov (Rădăuţi, Cucuieţi, s.*, Antologhion (Iaşi, 1806)
1745) din ~ 411. din ~ 422.
crîşmă 288. Cuhea, s., j. Maramureş, Liturghie (Iaşi,
Crîstina, soţia lui Ion Crimca 140. 1759) din ~ 416; Cartea românească de
croitori 245, 286; v. Iovu, Nicolae. învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 407.
Cronica Banatului 270. cuie întărite 41.
Cronica Ghiculeştilor 75, 164. culegar 43.
Cronica leşească, ms., fostă a spătarului Culpiu, s., j. Mureş, Cartea românească
Pătraşcu Costin şi a lui Nicolae Costin, de învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 407.
legată de Ştefan Pădure 449. cumpene 42, 461,
Cronologia domnilor Moldovei, de cupă, de vin 131.
Miron Costin 293. cupar mare 160; v. Iordache Mavrodin.
Crucea, s., j. Iaşi, Penticostar (Iaşi, Cupşeni, s., j. Maramureş, Cartea
1743) din ~ 411; Tipicon (Iaşi, 1816) din românească de învăţătură (Iaşi, 1643)
~ 428. din ~ 407; Checragarion (m-rea Neamţ,
~ s., j. Suceava 420; Evanghelie (Iaşi, 1814) din ~ 383, 426.
1762) din ~ 417; Liturghie (Iaşi, 1759) cuptor 31.
din ~ 416; Penticostar (Iaşi, 1753) din ~ curăţitori de slovă 22.
414; Tîlcuirea Liturghiei (Iaşi, 1697) din Curchi, m-re 425; Chiril, proestosul ~
~ 409. 231; Adunarea cuvintelor pentru
~ s*., Liturghie (Iaşi, 1794) din ~ ascultare şi Viaţa stareţului Paisie din
380. Neamţ (m-rea Neamţ, 1817) din ~ 232,
Crucea de Piatră (Borzeştii – Răzeşi), 430; Antim, patriarhul Ierusalimului,
s., j. Bacău, Cartea românească de Învăţătură părintească (Iaşi, 1822) din ~
învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 406. 232, 263, 434; Apostol (Iaşi, 1756) din ~
Crucea de Sus, s. 120. 415; Catehisis (Chişinău, 1816) din ~
Cruglic (Cruhlic), s., ţ. Orhei, Ceaslov 263, 428; Ceaslov (Iaşi, 1797) din ~ 263,
(Chişinău, 1817) din ~ 429; Liturghie 420; Cel mare şi cel îngeresc chip (m-rea
(Chişinău, 1815) din ~ 427; Minei Neamţ, 1815) din ~ 232, 263, 426;
(Chişinău, 1819) şi Liturghie (Chişinău, Chiriacodromion (m-rea Neamţ, 1811)
1819) din ~ 432; Rînduiala pentru din ~ 424; Datoriile presbiterilor faţă de
sfinţirea bisericilor (Chişinău, 1820) din popor (Chişinău, 1823) din ~ 263, 434;
~ 433. Efrem Sirul, Cuvinte şi învăţături (m-rea
Crupenschi, consilierul Dicasteriei Neamţ, 1818-1823) din ~ 232, 263, 431;
Bisericii Moldoveneşti, emite o Evanghelia cea mare (m-rea Neamţ,
Înştiinţare despre epidemia de ciumă 1821) din ~ 231, 232, 263, 433;
(Chişinău, 8 iunie 1813) 395. Evanghelie (Chişinău, 1820) din ~ 263;
cuţitaşe 38. Evanghelie (m-rea Neamţ, 1818) din ~
cuţite 52. 232, 431; Evhologhion (Iaşi, 1764) din ~
Cuca, moldovean 57. 263, 417; Liturghie (Chişinău, 1815) din
Cucioaia, s., ţ. Bălţi, Liturghie ~ 263, 427; Liturghie (Chişinău, 1819)
(Chişinău, 1815) din ~ 427; Molebnic din ~ 432; Liturghie (Iaşi, 1759) din ~
(Chişinău, 1815) din ~ 216, 427; 263, 416; Liturghie (Iaşi, 1794) din ~
Rînduiala pentru sfinţirea bisericilor 263, 419; Minei (Chişinău, 1819) din ~
263, 432; Minei (Chişinău, 1817) din ~ Curioznica şi în scurt arătare (Iaşi,
263; Molebnic (Chişinău, 1815) din ~ 1785), imprimată de Mihail Strelbiţchi
263, 427; Molitvenic (Chişinău, 1820) 299, 352, 439.
din ~ 263, 433; Orînduială pentru Curluceni, s., j. Lăpuşna, Ectenii pentru
schima monahicească (m-rea Neamţ, biruinţă (Chişinău, 1828) din ~ 436;
1815) din ~ 232, 263, 427; Psaltire (Iaşi, Scopul Societăţii Biblice (Chişinău,
1817) din ~ 429; Psaltire (Neamţ, 1817) 1818) din ~ 431.
din ~ 232; Rînduiala panihidei cursive, tip de litere 25; ~ franţuzeşti
împăraţilor (Chişinău, 1827) din ~ 263, 463.
436; Rînduiala pomenirii ostaşilor curtean 159.
(Chişinău, 1826) din ~ 263, 435; Scara Curteşti, s., j. Botoşani 121; Cele 9
părintelui Ioan egumenul Sinaiului (m- cîntări din Psaltire (Iaşi, 1815) din ~
rea Neamţ, 1814) din ~ 232, 263, 426; 426; Liturghie (Iaşi, 1759) din ~ 416;
Sf. Ioan Damaschin, Descoperirea Liturghie (Iaşi, 1818) din ~ 431;
pravoslavnicei credinţe (Iaşi, 1806) din Panihida şi litia mică (Iaşi, 1807) din ~
422; Socoteala Societăţii Biblice 422.
(Chişinău, 1823) din ~ 263, 434; Şapte custură 52.
taine (Iaşi, 1807) din ~ 422; Teofilact, Cusuiuş, s., j. Bihor, Cartea românească
Tîlcuire la cele patru evanghelii (Iaşi, de învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 406.
1805) din ~ 421; Trebnic (Chişinău, Cuştelnic, s., j. Mureş, Cartea
1820) din ~ 263, 433; Urmare întru prea românească de învăţătură (Iaşi, 1643)
sfînta Duminecă a Paştilui (Iaşi, 1814) din ~ 407.
din ~ 232, 263; Vieţile Sfinţilor pe lunile Cut, s., j. Alba, Cartea românească de
Ianuarie-Iulie (m-rea Neamţ, 1812-1814) învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 406.
din ~ 232, 263; Vieţile sfinţilor pe luna cutii, de tinichea 40, 462; ~ în şuruburi
Decembrie (m-rea Neamţ, 1811) din 424 52.
Vieţile sfinţilor pe luna Ianuarie (m-rea cutiile satelor, 476, 487, 490, 491, 497.
Neamţ, 1812) din ~ 424; Vieţile Sfinţilor Cutlumuş, m-re în Muntele Athos,
pe luna Iulie (m-rea Neamţ, 1814) din ~ Tomul iubirii (Iaşi, 1698) din ~ 409;
426; Vieţile sfinţilor pe luna Iunie (m-rea Expunerea credinţei ortodoxe (Iaşi,
Neamţ, 1813) din ~ 425; Vieţile sfinţilor 1715) din ~ 410; În contra primatului
pe luna Mai (m-rea Neamţ, 1812) din ~ papal (Iaşi, 1682) din ~ 409.
425; Vieţile sfinţilor pe luna Noiembrie cutremur 180.
(m-rea Neamţ, 1811) din ~ 423; Vieţile cuţitaş 462.
sfinţilor pe luna Octombrie (m-rea Cuvin, s., j. Arad, Cartea românească
Neamţ, 1809) din ~ 423; Vieţile sfinţilor de învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 406.
pe luna Septembrie (m-rea Neamţ, 1807) Cuvinte <…> ale Sf. Ioan Gură de Aur
din ~ 422; Vieţile sfinţilor pe luna Aprilie (Bucureşti, 1827); ~ ale Sf. Vasile cel
(m-rea Neamţ, 1812) din ~ 425. Mare şi Grigorie cuvântătorul de
Curelari, bis. în Iaşi, Apostol (Iaşi, Dumnezeu (Bucureşti, 1826), traduse şi
1756) de la ~ 415; Psaltire (m-rea imprimate de Grigore şi Gherontie de la
Neamţ, 1817) de la ~ 429. m-rea Neamţ 441.
curele 42, 461. Cuvinte sfătuitoare <ale lui Evghenie
curier 67, 68, 492, 493. Vulgaris>, ms. tradus de Ştefan
Curierul Românesc 188. ierodiacon 301.
INDICE GENERAL 545
Cuvinte zece pentru dumnezeiasca cvintă salmiac 462.

pronie ale lui Teodorit al Cirului
(Bucureşti, 1828), traduse şi imprimate D
de Grigore şi Gherontie de la m-rea
Neamţ 441 D. Pappasoglu, colonel, are Divanul sau
Cuvintele şi învăţăturile Sf. Efrem gîlceava înţeleptului cu lumea (Iaşi,
Sirul, 3 vol. (m-rea Neamţ, 1815, 1819 şi 1698) 262.
1823), traduse de monahul Isaac 295; ~ D.T. Trofin, fecior de mazil 165.
din Curchi 232. Dacia Literară 495, 496; tipografia ~ 62.
Cuvintele <…> părintelui nostru Isaac Daftan, personaj biblic 146.
Sirul (m-rea Neamţ, 1819), circulaţie Dahnovici, s., ţ. Lăpuşna, Ceaslov (Iaşi,
432; ~ traduse de monahul Isaac 295; ~ 1797) din ~ 420; Liturghie (Chişinău,
prefaţa de Isaac schimonah 440. 1815) din ~ 427; Liturghie (Chişinău,
Cuvintele lui Simeon Noul Teolog, 1819) din ~ 432; Minei (Chişinău, 1819)
traduse de Grigorie şi Gherontie 295. din ~ 432; Psaltire (Chişinău, 1818) din
Cuvintele lui Teodor Studitul (Iaşi, ~ 431; Rînduiala panihidei (Chişinău,
1784), circulaţie 418. 1817) din ~ 430; Rînduiala pentru
Cuvintele preînălţatului Domn în sfinţirea bisericilor (Chişinău, 1820) din
prilejul dischiderii Adunării Obşteşti 69, ~ 433.
480, 484. Daia, s., j. Braşov, Cartea românească
Cuvînt contra nicotinei (Iaşi, 25 august de învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 117, 130,
1786), de Nicolae Mavrocordat, domnul 372.
Ţării Moldovei 291, 393; ~ ilustrat de dajde 128; ~ a tîrgului 75; ~ curtenească
Mihail Strelbiţchi 446. 289.
Cuvînt de învăţătură a Sf. Grigorie Damasc, or. în Siria 339.
Sinaitul, ms. (ante 1802), din M-rea Damaschin, călugăr din Chişinău, vinde
Văratic, legat de Methodie monah 451. cărţi în dugheana tipografiei 220.
Cuvînt de pomenire (Iaşi, 26 iulie ~ diacon, zeţar 345; ~ culege
1820), scris de Leon arhimandritul 397. Molitvenicul (Iaşi, 1764), Îndreptarea
Cuvînt pentru preoţie al Sf. Grigorie de păcătosului (Iaşi, 1765), Psaltirea (Iaşi,
Nazianz (Bucureşti, 1821), tradus şi 1766), Evhologhionul (Iaşi, 1774) 443; ~
imprimat de Grigore şi Gherontie de la imprimă Evanghelia (Iaşi, 1762),
m-rea Neamţ 441. Îndreptarea păcătoşilor (Iaşi, 1768) 438.
Cuvîntare funebră la îngroparea ~ episcop de Buzău 47; ~ are
cneazului Grigorie Alexandrovici Dictiones latinae cum valachica
Potemkin-Tavriceskii (Iaşi, 1791), de interpretatione ms., de Teodor Corbea
Ambrosie episcopul Ecaterinoslavului 297; ~ tipograf 279, 292.
393. ~ monah, tipograf la Chişinău 78; ~
Cuvîntare la a treia Dumincă a lucrează la Tablele lancasteriene
Sfîntului Postului Mare (Iaşi, 31 iulie (Chişinău, 1822) 441.
1790), de Ambrosie episcopul Damaschin Gherbest, gravor, a ilustrat
Ecaterinoslavului 393. Liturghia (Iaşi, 1680), Psaltirea sl.-rom.
Cuvîntarea arhiereului Ambrozie (Iaşi, (Iaşi, 1681), Molitvenicul (Iaşi, 1681), În
1790), imprimată de Mihail Strelbiţchi contra ereziilor (Iaşi, 1683), Apostolul
439. (Bucureşti, 1683) şi Evanghelia
cvadrante (cvadrate) 25, 29, 464. (Bucureşti, 1682 şi 1683) 446.
Damaschin Studitul, mitropolit 321. 1815) din ~ 427; Liturghie (Chişinău,

Damian, egumenul m-rii Sf. Sava din 1819) din ~ 432; Molitvenic (Chişinău,
Iaşi 341. 1820), Rînduiala pentru sfinţirea
Dancu, bis. în Iaşi, Penticostar (Iaşi, bisericilor (Chişinău, 1820) din ~ 433;
1753) din ~ 411, 413; Liturghie (Iaşi, Triod (Iaşi, 1747) din ~ 412.
1818) din ~ 430; Tipicon (Iaşi, 1816) din Dănceşti, neamul ~ dăruieşte Cartea
~ 428. românească de învăţătură (Iaşi, 1643)
Daneş, s., popa Gheorghe din ~ 258. 252.
Daniil, ieromonah, "proegumen ot Dăneşti, s., j. Maramureş, Cartea
Zemle Moldavscoi, în Mănăstire", leagă românească de învăţătură (Iaşi, 1643)
Cartea românească de învăţătură (Iaşi, din ~ 407; Ceaslov (Rădăuţi, 1745) din ~
1643) la Poarta Sălajului 448. 211, 248, 345, 411;
Danzig, or. (Polonia) 99, 107. ~ s., ţ. Sucevei 404.
dascăli 50, 57, 59, 77, 118, 131, 134, Dănileni, s.*, Antologhion (Iaşi, 1726)
135, 215, 219, 220, 244, 251, 254, 255, din ~ 374, 410.
257, 261, 302, 354, 38, 441, 442, 449, Dănuleşti, s., j. Hunedoara, Cartea
451, 452, 454, 455; v. Alexandru românească de învăţătură (Iaşi, 1643)
Gheorghiescul, Andreiu, din ~ 119;
Andriotaxitul, Andronic, Cândea, ~ s., j. Maramureş, Cartea
Constantin, Dumitru, Feodor, românească de învăţătură (Iaşi, 1643)
Gheorghie, Gligori, Grigore, Ifrimie din ~ 133.
Petricu, Ioan, Ioan Comnenul, Ion, Ion Dărmăneşti, schit, j. Bacău 147, 153;
Tolnia, Ioniţă, Lazăr, Luca Popovici, Antologhion (Iaşi, 1755) din ~ 130, 252,
Marin, Matei Marcovici, Nicolae, 377, 414; Apostol (Iaşi, 1756) din ~ 415;
Paraschiv Popoviciu, Pătraşcu, Molitvenic (Iaşi, 1764) din ~ 417.
Stanciu, Ştefan, Teodor Saviţchi, ~ s., j. Suceava, Cuvintele lui Isaac
Toader Gherman, Nestor Ploşniţă, Syrul (m-rea Neamţ, 1819) din ~ 431,
Vasăli, Vasile, Vasile Râmniceanul; ~ 432
al şcolii domneşti din Iaşi 234; v. dărvar 78.
Neculai Hiliodromen; ~ al doilea, v. De obşte Gheografie (Iaşi, 1795), de
Nestor Ploşniţă 78. Amfilohie Hotiniul 85, 87, 208, 263,
Datoria şi stăpînirea blagocinilor (Iaşi, 354; ~ a lui Marin dascălul de la m-rea
1791) 393, 394; ~ circulaţie 419; ~ Colţea 135; ~ circulaţie 420; ~ corectată
imprimată de Mihail Strelbiţchi 439. de Inochentie 302, 444; ~ culeasă de
Datoriile presbiterilor faţă de popor diaconul Theodor şi de Ioan 443; ~
(Chişinău, 1823) 101; ~ circulaţie 434; ~ imprimată de Gherasim ierodiacon şi
din m-rea Curchi 263. Pavel Petrov 439; ~ preţ 118, 130, 380.
David, gravură 96. Deag, s., j. Cluj, Cartea românească de
Davideni, s., j. Neamţ 161; Psaltire învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 370.
(Iaşi, 1743) din ~ 411. Dealu, m-re, Răspunsul împotriva
Dăeşti, s. în Vîlcea, dat lui Preda şi catehismului calvinesc, tipărit la ~ 322.
Udrişte 128. Dealu Mare, m-re, Apostol (Iaşi, 1756)
dăltiţe 38. din ~ 415.
dălţi 22, 52, 72. Dealu Nou, s., j. Bacău, Ceaslov
Dănceni, s., ţ. Lăpuşna, Liturghie (Chişinău, 1817) din ~ 430.
(Chişinău, 1815), Molebnic (Chişinău,
INDICE GENERAL 547
Dealul lui Vodă, schit, j. Iaşi, Deseşti, s., j. Maramureş 450;

Antologhion (Iaşi, 1755), Apostol (Iaşi, Antologhion (Rădăuţi, 1745) din ~ 345;
1756) din ~ 415. Ceaslov (Rădăuţi, 1745) din ~ 345, 411;
Decebal, s., j. Satu Mare, Triod (Iaşi, Penticostar (Iaşi, 1753) din ~ 414;
1747) din ~ 412. Cartea românească de învăţătură (Iaşi,
Decretul Patriarhului Partenie (Iaşi, 20 1643) din ~ 407.
decembrie 1642) 175, 209, 317, 330, desetină 287, 288.
357, 392. Despre creaţie (Chişinău, 1823),
Deda, s. şi m-re, j. Cluj, Cartea circulaţie 434.
românească de învăţătură (Iaşi, 1643) Despre datorii 31.
din ~ 371, 407; Evanghelie (Iaşi, 1762) Despre datoriile presviterului
din ~ 378. (Chişinău, 1823) 108.
Degiugaţi (Desghiugaţi, Disgiugaţi), Despre lemnul Sfintei Cruci (Iaşi, 1759)
moşie, ţ. Tutova 455, 456; Antologhion 207, 226, 343; ~ tradus de Theofilact fost
(Iaşi, 1806) din ~ 422. logofăt de vistierie 296.
Deisis, gravură 285. Despre Martin Luther şi Calvin, ms.
Dej, or., j. Cluj, Cartea românească de 318.
învăţătură (Iaşi, 1643) 370, 406. desti, unitate de măsură pentru hîrtie
Deleni, s., Cartea românească de 100, 108, 183.
învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 407; pustie Deva, or, j. Hunedoara, Liturghie (Iaşi,
~ 450. 1759) din ~ 377.
Delureni, s. 256. dezertori 404.
Departament 480; ~ criminalicesc 504; Dezminţirea unor zvonuri (Chişinău,
~ de Finans 500; ~ din Lăuntru 62, 171, 1826) 175.
172, 470, 471, 473, 474, 476, 477, 478, diac 70, 133, 148, 260, 272, 401, 448,
479, 481, 482, 483, 485, 487, 489, 490, 449; v. Adam, Andrei, Carp,
494, 496, 498, 499, 500, 501, 502, 504; ~ Constantin, Ioan, Ion, Onofrei, Ştefan,
Iustiţiei 487, 497, 502; ~ Ministerului de Tudor.
Culte 235; ~ Postelniciei 82, 479, 483. diaconi 57, 59, 70, 73, 88, 159, 196, 205,
deputaţii Obşteştii Obicinuitei Adunări 255, 279, 282, 345, 348, 378, 438, 443,
172, 480, 484. 448, 450, 452, 453; v. Andrii, Avram,
Dereneu, s., ţ. Orhei, Antologhion (Iaşi, Coresi, Costache, Damaschin,
1755) din ~ 414; Apologhia (m-rea Gheorghe, Gheorghe din Alep,
Neamţ, 1816) din ~ 429; Liturghie Grigore, Iacob, Ioan Semionovici,
(Chişinău, 1815), Molebnic (Chişinău, Nichifor din Smirna, Theodor,
1815) din ~ 427; Vieţile sfinţilor pe luna Toader, Vasilie Panaite.
Ianuarie (m-rea Neamţ, 1812) din ~ 424. Dialog contra ereziilor (Iaşi, 1683), de
Derzica (Dersca), s., j. Botoşani 216. Simeon episcopul Tesalonicului 297; ~
Descoperirea pravoslavnicei credinţe imprimat de Mitrofan 437.
(Iaşi, 1806) 354; ~ a lui Theodoraş Ioanu De-ale casei vorbe ruseşti şi
232; ~ de la m-rea Socola 230; Athanasie moldoveneşti (Iaşi, 1789), imprimate de
drugarul ~ 445; ~ imprimată de Costache Mihail Strelbiţchi 208, 291, 352, 439.
Poniciu 440; ~ tradusă şi culeasă de Dialogurile lui Focion, de Ecaterina
Gherontie monahul 440, 443. Suţu 208, 234.
Descrierea Moldovei (m-rea Neamţ, diamante 42, 462.
1825) 220, 356; ~ preţuri 387.
Dibici, general 190; ~ dă o Înştiinţare Dimitrie Antonovici bucovinean,

despre trecerea "avantgardului" peste prubar, 96; ~ corectează Înfruntarea
Dunăre (Chişinău, 15 iunie 1828) 404. jidovilor (Iaşi, 1803) şi Agatanghel
Dicasteria Bisericii Moldoveneşti (a Ieronim, Hrismos adecă prorocie (Iaşi,
Chişinăului şi Hotinului) 73, 185, 187, 1818) 445.
190, 215, 217, 344, 461, 466; ~ prin Dimitrie Bojidar, tipograf 271.
consilierul Crupenschi, dă o Înştiinţare Dimitrie Cantemir, domnul Ţării
despre epidemia de ciumă (Chişinău, 8 Moldovei, fratele lui Antioh, cumnatul
iunie 1813) 395; secretarul ~ 186; Chiril lui Lupu Bogdan hatman 204, 293, 332;
asesorul ~ 231. ~ cumnatul lui Gheorghe Cantacuzino,
dichiu 213, 264; v. Ioan Sava. ginerele lui Şerban Cantacuzino 233;
Dictiones latinae cum valachica ~ Descrierea Moldovei (Scrisoarea
interpretatione, de Teodor Corbea, Moldovei) (m-rea Neamţ, 1825) 234,
logofăt de cancelarie 297. 303; ~ circulaţie 435; ~ ilustraţii de
Didascalia (Iaşi, 1817), circulaţie 430. Mihail Strelbiţchi 446; ~ prefaţa scrisă
didot (Dido), tip de literă 23, 463. de Gherontie monahul 439;
Dieta Transilvaniei 107, 130. ~ Divanul sau Gîlceava înţeleptului
dijma fînului 128. cu lumea (Divanul lumii) (Iaşi, 1698) 93,
Dima, menţ. 142. 204, 233, 259, 262, 274, 282, 293, 352,
Dimitrache, ierei, leagă o Evanghelie 354; ~ a lui Lupu diac, Iordache Sion,
(Rîmnic, 1746) 451; ~ legător de cărţi, de Zamfirache logofăt, Iovu croitor,
la bis. Sf. Nicolae Domnesc din Iaşi, Dionisie Cozianu, Antim Ivireanul,
leagă un Octoih mic, ms. (1802) şi un Cosma monah, Mitrofan de Nissa 235,
Paraclitichi gr. (1728), scrie pe Teodor 245, 254, 259, 262; ~ circulaţie 265, 410;
Studitul (Rîmnic, 1784) 451. ~ dăruit de Athanasie tipograf,
Dimitrache Nanul, primeşte o Arătare mitropolitului Antim Ivireanul 298; ~
pre scurt a dumnezeieştilor dogme (m- dăruit egumenului m-rii Sinaia de Ion
rea Neamţ, 1816) 253. logofătul 250; ~ de la m-rea Sf. Ilie din
Dimitrachi, ipistat 461; ~ legător de Suceava 152, 246; ~ de la m-rea Putna
cărţi 453. 229; ~ imprimat de Atanasie
Dimitrie, iconom 170; ~ la protopopiat ieromonahul şi Dionisie monahul 437; ~
461; ~ ieroshimonah, egumenul schitului preţuri 117, 374.
Brazi 221; ~ jitnicer, fiul lui Filip Dimitrie Ghica, frate cu Alexandru şi
Tudoranovici, cumpără un ms. 141; Gheorghe 188.
~ mitropolitul Rostovului, Apologhia Dimitrie (D.) Kontoleo, gravor 48, 283;
(Iaşi, 1803), circulaţie 421; ~ tradusă, ~ ilustrează Chiriacodromionul, vol. I-II
corectată şi tipărită de ierodiaconul (Iaşi, 1816), Codicele civil al
Ştefan de la m-rea Neamţ 295, 301; ~ Principatului Moldovei (Iaşi, 1816-
autorul cărţii numite Rozisk 295; ~ 1817), Slujba Cuvioasei Parascheva din
Întrebări şi răspunsuri bogosloveşti Epivates (Iaşi, 1817), Neofit,
(Iaşi, 1806) de la m-rea Socola 230. Răsturnarea religiei evreilor (Iaşi,
~ postelnic 456; ~ popă, leagă un 1818), Slujba Sf. Ioan din Trapezunt
Codice muzical 451; ~ de la bis. Sf. (Iaşi, 1819) 447.
Neculai 146; ~ primeşte Carte pastorală Dimitrie Liubavici, tipograf 200, 271,
de la Iacov Putneanul mitropolitul Ţării 272, 277.
Moldovei (Iaşi, 28 august 1752) 392.
INDICE GENERAL 549
Dimitrie Pădure, tipograf 280; ~ dinte de porc 52.

imprimă Manual contra lui Ioan Dinu, preot 224.
Karyophylles (Iaşi, 1694), Tomul Dinu Catargiu, comis 161.
împăcării (Iaşi, 1694), Discurs contra Dioghenidis şi Comp. din Iaşi 31.
hotărîrii sinodului din Florenţa (Iaşi, Dion Filosoful, Cuvinte (Bucureşti,
1694), Tomul împăcării (Iaşi, 1692- 1825), ilustrat de Constantie ieromonah
1694) 336, 437. 447.
Dimitrie Paladi, mare vornic 290. Dionisie, ieromonah, de la m-rea
Dimitrie Panaiotadi Gobdelas, tipograf Bogdana, cumpără şi leagă un Apostol
302; ~ Elemente aritmetice (Iaşi, 1818), (Blaj, 1802) 452.
circulaţie 430. ~ monah, imprimă Divanul sau
Dimitrie Platenchi, corectează Gîlceava înţeleptului cu lumea (Iaşi,
Adoleshia filotheos vol. I-IV (Iaşi, 1815- 1698) şi Tomul dragostei (Iaşi, 1698)
1819), Urmare în Duminica Paştelui şi 437.
săptămîna luminată (Iaşi, 1821) 445; ~ Dionisie Cozianul, eclesiarhul
zeţar, culege Adoleshia Filotheos, vol. I- Mitropoliei Bucureştilor, cumpără
IV (Iaşi, 1815-1819) 444. Divanul sau gîlceava înţeleptului cu
Dimitrie Popovici, zeţar, culege lumea (Iaşi, 1698) 245.
Prăvilioară (Iaşi, 1802) şi Psaltire (Iaşi, Dionisie Romano, fost monah, tipograf,
1802) 443. episcop de Rîmnic 274, 275, 293; ~ are
Dimitrie Saul ?, postelnic 459. Divanul sau gîlceava înţeleptului cu
Dimitrie Sosnovici, paroh 253. lumea (Iaşi, 1698) 262; ~ dat la ascultare
Dimitrie Sturza, vornic 459. la tipografia m-rii Neamţ 442.
Dimitrie Sulima arhiepiscopul Dionisie Zubryki, scrie Letopiseţul
Chişinăului, mitropolitul Basarabiei 63, Frăţiei stavropighiene 27
101, 112, 171, 176, 184, 185, 190, 356, Dionisiu, m-re la Muntele Athos 255,
360; ~ dă o Dispoziţie pentru slujbe 417, 424, 427, 431; Divanul (Iaşi, 1698)
speciale la sărbătorirea încoronării de la ~ 235, 410; chilia Intrarea Maicii
(Chişinău, 1826) 402; ~ dă o Pastorală Domnului de pe moşia ~ 422, 423, 424,
pentru înfiinţarea şcoalelor 426, 427, 428, 430, 431, 432, 433.
lancasteriene (Chişinău, 1823) 401; ~ dă diorthositor (corector) 45, 77, 106, 135,
un Ucaz ca preoţii să nu cunune ţiganii 220, 225, 444; v. Evloghie.
decît cu adeverinţă din partea Cantorei Dioscor, personaj mitologic 140.
sinodale (Chişinău, 1821) 399; ~ emite Direcţia Carantinei 504.
Rînduiala proscomidiei (Chişinău, 1822) director 65, 66, 67, 475, 476, 492.
şi imprimă un Antimis (Chişinău, 1822) Discurs contra hotărîrii Sinodului din
400. Florenţa (Iaşi, 1694), de Ioan Eugenicos
Dimitrii, popă, din s. Adîncata, tatăl 302; ~ imprimat de Dimitrie Pădure 437.
preotului Costantin 251. Dispoziţie pentru slujbe speciale pentru
Dimitsana, or. în Grecia, Mreaja sărbătorirea încoronării (Chişinău, 23
apostolică (Iaşi, 1756), de la Bibl. august-septembrie 1826), dată de
publică din ~ 416. Dimitrie Sulima arhiepiscop Chişinăului
dinari 114. 402.
Dincă Moisăi, popă, cumpără Liturghia Dispoziţii privitoare la alegerea
(Iaşi, 1759) 221. deputaţilor (Chişinău 29 februarie - 2
Dingler, teascuri de fier 463.
aprilie 1820), date de Bahmetev, Dohiariu, m-re în Muntele Athos, În

împuternicit namestnic 397. contra primatului papal (Iaşi, 1682),
Divanul Domnesc 504; ~ Executiv 185; Tomul iubirii (Iaşi, 1698) din ~ 409;
~ Obşteştii Adunări 188, 465; ~ Ţării Mreaja apostolică (Iaşi, 1756) din ~ 415;
Moldovei 82, 208, 456, 464; ~ Ţării Dolheni, s*. 151.
Româneşti 190. Dolheşti, s., j. Suceava, Carte folositoare
Divanurile Apelative 504; ~ din de suflet (Iaşi, 1819) din ~ 432; Divanul
Capitalie 484. (Iaşi, 1698) din ~ 410.
divictar 186, 187. Doljeşti, s. şi schit, j. Neamţ,
divizoriu 43. Checragarion (m-rea Neamţ, 1814) din ~
Dînceni, s., ţ. Lăpuşna, Minei (Chişinău, 426; Litiiariul ~ 284; Evanghelie (m-rea
1819) din 432. Neamţ, 1821) din ~ 433; Apostol (Iaşi,
Dîngău Mare, s., j. Caransebeş, Cartea 1756) din ~ 415; Liturghie (Iaşi, 1759)
românească de învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 416; Psaltire (m-rea Neamţ, 1817)
din ~ 406. din ~ 429; Octoih de pavecerniţă (m-rea
Doba Mică, s., j. Sălaj, Cartea Neamţ, 1816), Tipicon (Iaşi, 1816) din ~
românească de învăţătură (Iaşi, 1643) 428; Teofilact, Tîlcuire la cele patru
din ~ 407. evanghelii (Iaşi, 1805) din ~ 421; Vieţile
Dobricin, s.*, Molitvenic (Iaşi, 1749) din sfinţilor pe luna Iunie (m-rea Neamţ,
~ 413. 1813), Vieţile Sfinţilor pe luna Martie
Dobrogea, Cartea românească de (m-rea Neamţ, 1813), ~ 425; Vieţile
învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 264, 265, sfinţilor pe luna Septembrie (m-rea
407. Neamţ, 1807) din ~ 423.
Dobromir, popă, scrie un Tetraevanghel Dolna, s., ţ. Lăpuşna, Molitvenic
19. (Chişinău, 1820) din ~ 433.
Dobroşteni, moşie, ţ. Tutova 456. Domaşnea, s., j. Caransebeş, Cartea
Dobrovăţ, m-re, j. Iaşi 150, 448, 477; românească de învăţătură (Iaşi, 1643)
Aghiazmatariul mic (Iaşi, 1823) din ~ din ~ 406.
434; Cartea românească de învăţătură Domăneşti, s., j. Satu Mare, Cartea
(Iaşi, 1643) din ~ 406; Tipicon (Iaşi, românească de învăţătură (Iaşi, 1643)
1816) din ~ 428; Viaţa şi petrecerea din ~ 407.
Sfinţilor, Iaşi (1682-1686) din ~ 409; Domneştii de Jos, s., Antologhion (Iaşi,
Ifrosin ieromonahul ~ 449; Varlaam, 1806) din ~ 224.
arhimandritul ~ 231. Dorimedont, monah, din m-rea
Dobrovici, menţ. 503. Suceviţa, leagă un ms. 450.
Dobruşa, m-re, ţ. Soroca, Chiril Dorna, munţi 124.
proestosul ~ 231; Ceaslov (Iaşi, 1797) Dorna Candreni, s., j. Suceava, Octoih
din ~ 420; Octoih de pavecerniţă (m-rea (Iaşi, 1726) din ~ 410; Psaltirea în
Neamţ, 1816) din ~ 428; Psaltire (m-rea versuri (Uniev, 1673) din ~ 408.
Neamţ, 1816) din ~ 428. Dorneanu, secretarul Agenţiei
Docani, s., j. Vaslui, Viaţa şi petrecerea Consulare Austriece 168.
Sfinţilor, Iaşi (1682-1686) din ~ 409. Dorohoi, or., j. Botoşani 467; Cartea
Dochia, în pomelnic 144. românească de învăţătură (Iaşi, 1643)
doctori 356; v. C. Darvari. din ~ 369, 406, 118; Molitvenic (Iaşi,
Dogmatiki didascalia (Bucureşti, 1703), 1828) din ~ 436; ~ fost j. 88; ~ ţ. 175,
a lui Cosma ieromonah Vlahul 296. 397; Calistru iconomul ~ 215; Ghiorghi
INDICE GENERAL 551
iconom ~ 216; mare căpitan de ~ 159, de Grigore şi Gherontie de la m-rea

161, 162; protoiereul din ~ 177; şcoală la Neamţ 441.
~ 349. Doxastar grecesc, de la m-rea Sf.
Doroşcani, s.*, Liturghie (Iaşi, 1759) din Spiridon din Iaşi 264.
~ 416. Dragomireşti, s., j. Maramureş,
Dorotheia, şi mama ei Anghelina, dau o Evhologhion (Iaşi, 1745) din ~ 411;
parte din s. Hilimoneşti, ţ. Vaslui, lui Evhologhion (Iaşi, 1764) din ~ 417.
Evloghie dascălul 290. Dragomirna, m-re, j. Suceava 140, 294;
Dositei, egumenul m-rii Bogdana, 100 Adunarea celor şapte taine (Iaşi, 1751),
~ episcopul Rădăuţilor, semnează o Ceaslov (Iaşi, 1750), Molitvenic (Iaşi,
Carte de blestem 392 1749), Octoih (Iaşi, 1749) din ~ 413;
Dositei Bota, din Hideaga (MM), are Aghiazmatariul mic (Iaşi, 1823) din ~
Psaltirea în versuri (Uniev, 1673) 265. 434; Antologhion (Iaşi, 1755) din ~ 252,
Dosithei (Dosoftei) Calmuţchi, 414; Antologhion (Iaşi, 1726), Liturghia
egumenul m-rii Neamţ 61, 308. (Iaşi, 1715), Octoih (Iaşi, 1726) din ~
Dosithei (Dositei, Dosoftei) Notara, 410; Cartea românească de învăţătură
patriarhul Ierusalimului 28, 45, 60, 99, (Iaşi, 1643) din ~ 407; Catavasier (Iaşi,
107, 214, 297, 325, 327, 328, 329, 331, 1778), Îndreptarea păcătoşilor (Iaşi,
332, 334, 336, 338, 204, 236; ~ donează 1768), Ceaslov (Iaşi, 1777) din ~ 418;
cărţi 236; ~ corectează Ioan Eugenicos, Ceaslov (Chişinău, 1817) din ~ 429;
Discurs contra hotărîrii Sinodului din Ceaslov (Iaşi, 1797), Liturghie (Iaşi,
Florenţa (Iaşi, 1694) 302; ~ scrie un 1794) din ~ 420; Ceaslov (Rădăuţi,
Manual contra lui Ioan Karyophylles 1745), Liturghie (Rădăuţi, 1745),
(Iaşi, 1694) 336. Psaltire (Iaşi, 1743) din ~ 411;
Dositheiu (Dosoftei), arhimandritul m-rii Evanghelie (Iaşi, 1762), Evhologhion
Putnei 143, 148. (Iaşi, 1764), Ceaslov (Iaşi, 1763) din ~
Dosoftei, episcop de Maramureş 344; 417; Evanghelie (m-rea Neamţ, 1821)
~ mitropolitul Ţării Moldovei 11, 28, din ~ 433; Liturghie (Iaşi, 1747) din ~
29, 37, 40, 41, 58, 60, 70, 118, 119, 203, 412; Liturghie (Iaşi, 1759) din ~ 416;
211, 229, 231, 233, 243, 261, 265, 274, Penticostar (Iaşi, 1753) din ~ 414;
277, 285, 293, 297, 304, 313, 323, 324, Teofilact, Tîlcuire la cele patru
325, 327, 329, 330, 332, 334, 338, 347, evanghelii (Iaşi, 1805) din ~ 421;
351, 358, 488; ~ donează Psaltirea de- Theodor ieromonah din ~ leagă o
nţăles şi Vieţile sfinţilor (Iaşi, 1682- Psaltire ms. (1616) 449; Tipic (Iaşi,
1686) 116, 229, 232; ~ Molitvenic de- 1816) din ~ 428; Vieţile sfinţilor pe luna
nţeles (Iaşi, 1681), circulaţie 408; ~ Aprilie (m-rea Neamţ, 1812), Vieţile
Psaltirea în versuri (Uniev, 1673), sfinţilor pe luna Mai (m-rea Neamţ,
imprimată de Simion tiparnicul 437; ~ 1812) şi Vieţile Sfinţilor pe luna Martie
Viaţa şi petrecerea Sfinţilor, Iaşi (682- (m-rea Neamţ, 1813) din ~ 425; Vieţile
1686), circulaţie 409. sfinţilor pe luna decembrie (m-rea
Două cuvinte ale Sfîntului Kassian Neamţ, 1811), Vieţile sfinţilor pe luna
Rîmleanul (Bucureşti, 1825), traduse şi Februarie (m-rea Neamţ, 1812) şi Vieţile
imprimate de Grigore şi Gherontie de la sfinţilor pe luna Ianuarie (m-rea Neamţ,
m-rea Neamţ 441. 1812) din ~ 424; Bucoavnă (Chişinău,
Dovedire împotriva eresului armenilor 1815), Vieţile Sfinţilor pe luna August
(Bucureşti, 1824), tradusă şi imprimată (m-rea Neamţ, 1815) şi Vieţile Sfinţilor
pe luna iulie (m-rea Neamţ, 1814) din ~ Dubăsari, s.(R. Moldova) 181, 278, 308;
426; Vieţile sfinţilor pe luna noiembrie tipografie la ~ 61, 90, 290.
(m-rea Neamţ, 1811), Vieţile sfinţilor pe Dubeşti, s., j. Timiş, Cartea românească
luna Octombrie (m-rea Neamţ, 1809) şi de învăţătură (Iaşi, 1643), copie ms. din
Orînduiala sfinţirii bisericii (Iaşi, 1809) ~ 260.
din ~ 423; Vieţile sfinţilor pe luna Duca Sotiriovici, tipograf din Thasos
Septembrie (m-rea Neamţ, 1807) din ~ 30, 58, 75, 80, 81, 90, 100, 102, 183,
422. 192, 206, 207, 220, 225, 233, 235, 261,
dragon 36. 264, 268, 275, 277, 279, 280, 285, 287,
Drăceni, s., j. Suceava, Panihidă şi litia 291, 294, 296, 301, 302, 303, 304, 348,
mică (Iaşi, 1807) din ~ 422. 357, 359, 375, 488; ~ imprimă
Drăgoieşti, s., j. Suceava, Octoih (Iaşi, Evanghelia (Iaşi, 1741), Evhologion
1749) din ~ 129, 376. (Iaşi, 1741), Paraclitichi (Iaşi, 1742);
Drăguna, şi Istratie, fiii Nastasiei, veri Hrisovul lui Constantin Mavrocordat
cu Vasilie din Glodeni, vînd partea lor de (Iaşi, 1742), Psaltire (Iaşi, 1743),
moşie 289 Liturghia (Iaşi, 1747), Triod (Iaşi, 1747),
Drăguş, s., j. Braşov, Cartea Psaltire (Iaşi, 1748), Rînduiala
românească de învăţătură (Iaşi, 1643) osfeştaniei mici (Iaşi, 1749), Octoih (Iaşi,
din ~ 406; Viaţa şi petrecerea sfinţilor 1749), Canonul Sf. Spiridon (Iaşi, 1750),
(Iaşi, 1682-1686) din ~ 409. Ceaslov (Iaşi, 1750), Adunare de
Drăguşani, s.*, Antologhion (Iaşi, 1806) rugăciuni (Iaşi, 1751), Adunarea celor
din ~ 422. şapte taine (Iaşi, 1751), Slujba Sf.
Drăguşenii Noi, s., j. Lăpuşna, Liturghie Timotei (Iaşi, 1751), Psaltire (Iaşi,
(Chişinău, 1815) din ~ 427; Rînduiala 1752), Tîrnosania (Iaşi, 1752),
panihidei (Chişinău, 1817) din ~ 430. Învăţătura arhierească (Iaşi, 1771)
Drăguşenii Vechi, s., j. Lăpuşna, 215; 1750) 293, 298, 438; cărţile lui ~ 296; ~
Liturghie (Chişinău, 1815), Molebnic cumpără o vie la Copou 289; ~ ginerele
(Chişinău, 1815) din ~ 427; Liturghie lui Antonie sotnicul 290; ~ soţul
(Chişinău, 1819) din ~ 432; Rînduiala Magdalinei 278; ~ vinde Triodul (Iaşi,
pentru sfinţirea bisericilor (Chişinău, 1747) 211, 235.
1820) din ~ 433; Rînduiala pomenirii ducaţi 131, 187.
ostaşilor (Chişinău, 1826) din ~ 435; dugheană 219; ~ a tipografiei din
Triod (Iaşi, 1747) din ~ 412. Chişinău 108; ~ de cărţi 227; ~ la
drahme 65, 183. Botoşani 159.
Drăsliceni, s., j. Lăpuşna, Liturghie duhovnic 74, 109, 221, 231, 252, 275,
(Chişinău, 1815) din ~ 427. 440, 443; v. Chiriac, Inochentie,
dregătorii ţinuturilor 464. Macarie, Nathan, Serafim, Venedict.
dresuri domneşti 455. dulapuri 464.
Dridrif, s., j. Braşov, Cartea Dulceşti, s., j. Neamţ, Molitvenic (Iaşi,
românească de învăţătură (Iaşi, 1643) 1828) din ~ 436.
din ~ 369, 372. Dumbrava, s., j. Mureş, Cartea
drojdie de untdelemn 79. românească de învăţătură (Iaşi, 1643)
drug, mare de fier 41, 44, 52. din ~ 371, 406, 407.
drugari 44, 70, 71, 74, 77, 79, 106, 278, Dumbrăveni, s., ţ. Tutovei 397.
288, 445. Dumbrăviţa, s., j. Suceava, Tipicon
(Iaşi, 1816) din ~ 428.
INDICE GENERAL 553
Dumeşti, s., ţ. Vaslui 160. 151, 152, 153, 154, 232, 249, 253, 271,
Duminica Floriilor 326; ~ Lăsatului de 290, 321, 327, 331, 333, 334, 337, 341,
brînză 321; ~ Vameşului şi a Fariseului, 350, 355, 459, 461, 477.
gravură 37. Dunaev, consilier de stat 189; ~ emite o
Duminica Slăbănogului, gravură din Înştiinţare contra adăpostirii
Penticostar (Iaşi, 1753), de M. 447. "dezertorilor oşteneşti, a fugarilor şi
Dumitrache, preot, fiul popii Ştefan, din îndeobşte a oamenilor fără paşaporturi"
Puţeni 138. (Chişinău, 31 iulie 1828) 404.
Dumitraşco, fost mare armaş 165; ~ Dunărea 307, 490.
ispravnic 289; ~ logofăt 138; ~ preot, Durău, schit, Vieţile Sfinţilor pe luna
primeşte un loc de casă şi o casă cu loc August (m-rea Neamţ, 1815) de la ~ 426.
în Iaşi 286. Duruşa, s., j. Maramureş, Cartea
Dumitraşco Paladi, fost vistiernic, tatăl românească de învăţătură (Iaşi, 1643)
Aniţei 176; ~ tatăl Nastasiiei, răposat din ~ 407.
251. Duseşti, s., j. Maramureş, Antologhion
Dumitraşcu, din Sîngiorgiu, cumpără (Iaşi, 1755), Evanghelia (Bucureşti,
Cartea românească de învăţătură (Iaşi, 1750) din ~ 251, 415.
1643) 245.
Dumitraşcu, staroste de Putna 222.
Dumitraşcu, stolnic, vinde Divanul sau E
Gîlceava înţeleptului cu lumea (Iaşi,
1698) 246. Ecaterina, soţia lui Costachi
Dumitrăchiţă, menţ. 259. Cantacuzino, fost mare spătar, cumpără
Dumitriţa, Cartea românească de şi donează un Ceaslov (Rădăuţi, 1745)
învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 406. 251.
Dumitru, dascăl, din Rîmnic, vinde o Ecaterina a II-a împărăteasa Rusiei 180,
Evanghelie (Bucureşti, 1742) 257; ~ 290, 304, 308.
holtei din s. Miclăuşeni, ţ. Botoşani, Ecaterina Mihailovna, menţ. 403.
primeşte un Peci de cununie 398. Ecaterina Pavlovna, menţ. 396.
Dumitru Ilievici Bucovineanul, zeţar, Ecaterina Rosăi, shimonahie 232.
culege Molitvenicul (Iaşi, 1807), Ecaterina Suţu 234; Dialogurile lui
Panachida şi litia mică (Iaşi, 1807), Focion de ~ 208.
Tîlcuirea celor şapte taine (Iaşi, 1807) Ecaterinoslav, Ambrosie episcopul ~
444. 190; casieria ~ 290.
Dumitru Lesne, vînzător de cărţi 219. Echim, menţ. 147.
Dumitru Suciu, din Frînceni, are eclesiarh 72, 79, 220, 225; ~ al
Psaltirea în versuri (Uniev, 1673) 265. Mitropoliei 245, 459; v. Dionisie
Dumnezeiasca liturghie (Iaşi, 1679) Cozianul; ~ fost 444; v. Ghedeon.
277, 324, 326; ~ imprimată de Stancu eclisierie 112.
faurul şi Vasile Stavniţchi 437. Economia Casei duhovniceşti 31.
Dumnezeieştile şi sfintele liturghii Ectenii pentru biruinţa oştii creştineşti
(Rîmnicu Vîlcea, 1769), imprimate de (Iaşi, 16 octombrie 1679) 305, 392.
Cozma ieromonah Vlahul 438. Ectenii pentru biruinţă (Chişinău,
Dumnezeu (Dumnedzău) 45, 48, 73, 1828) 403; ~ circulaţie, 436
125, 136, 137, 138, 139, 140, 141, 142, Edinburgh, or. (Scoţia) 94.
143, 144, 145, 146, 147, 148, 149, 150, editor 495.
Efes, Ioan din ~ 444. 1715), de la ~ 410; În contra primatului

Efimeris, ziar grec 181. papal (Iaşi, 1682) de la ~ 409.
Eforie 172, 472, 473, 479, 483, 504; ~ a Elemente arithmetice (Iaşi, 1795), de
oraşului Iaşi 171, 172, 479, 484, 499; ~ Amfilohie Hotiniul 208, 354; ~ culese de
ţinuturilor 171, 479, 484; ~ de Afară 172, diaconul Theodor şi Ioan 443; ~
499. imprimate de Gherasim ierodiacon şi
Efrem, preot, din Iaşi, tatăl lui Neagoe şi Pavel Petrov 439.
Ignatie, are Cartea românească de Elemente de aritmetică (Iaşi, 1818) 302.
învăţătură (Iaşi, 1643) 255. Elena (Despina), sîrboaica 271
Efrem Sirul, Cuvinte şi învăţături, vol. Elena Huşanca, sora lui Todiraşcu
I-III (m-rea Neamţ, 1818-1819, 1823), de Mirce, mama lui Mathei Strelbiţchi 455,
la BCU Iaşi 95; ~ din m-rea Curchi 263; 456
~ circulaţie 386, 431; ~ imprimate de Elena Pavlovna, fostă Şarlota, prinţesa
Isaac schimonah şi Iosif ieromonahul din Wirtembergului 400.
m-rea Neamţ 441, 440; ~ ilustrate de elenice, tip de litere 463.
Ghervasie monahul 447. Eliad, menţ. 489.
~ Pentru ocărîrea de sine. Izvod, ms., Elisabeta, arhiducesă 180.
tradus de Ştefan ierodiacon 301. Elmpta, baron 306.
Eftimie, din s. Horodişte, ţ. Dorohoi, elzevir, tip de literă 23.
primeşte Carte de preoţie de la Emanoil, monah, leagă un
mitropolitul Veniamin Costachi 175. Chiriacodromion 453.
Eftimie Andreu (Andrievici), Emanoil Constantinov, elevul
ierodiacon, corectează Învăţături traducătorului Miroliub, fratele lui
hristianiceşti (Iaşi, 1823) 445; ~ imprimă Mihail Constantinov 58.
Istoria Vechiului şi a Noului Testament Emanuel (Emanoil, Manuel) Vernardos
vol. I-III (Iaşi, 1824) 441. (Bernard) Cretanul 31, 179, 182, 208,
Eftimie Vrabie, postelnic, tatăl lui 234, 238, 308, 356; ~ epitropul
Constantin diac 401. tipografiei greceşti din Iaşi 178; ~
Eghersec, s., Cartea românească de profesor la Academia domnească din Iaşi
învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 406. 302; ~ a imprimat bilete de prenumerant
Egişe (Elisée) Kaftanian, conducătorul 309; ~ dă o Proclamaţie (Iaşi, februarie
Congregaţiei Mechitariştilor din Viena 1821) 399; ~ imprimă Sinopsă mare a
273. slujbei (Iaşi, 1813) şi Higiena stomahului
Egipt 327, 409, 410, 412. (Iaşi, 1814) 441.
egumeni 61, 63, 82, 100, 138, 150, 153, Enache, popă la schitul Coşula 125.
187, 188, 214, 224, 231, 235, 273, 275, Enache Feştilă, din Iaşi, datorează bani
308, 341, 437, 443; v. Andreian, 164.
Chiprian, Chiriac, Chirilă, Clement, Enachi, legător de cărţi, cumpără un
Damian, Dositei, Dosithei Calmuţchi, Molitvenic (Iaşi, 1785) 450.
Gavriil, Ioanichie, Iustin, Melchisedec, epidemii 486, 497, 501.
Meletie Macedoneanul, Mitrofan de Epifanii, monah, tipograf la Chişinău
Nissa, Onisifor, Venedict. 78; ~ lucrează la Tablele lancasteriene
Elasson (loc. în Grecia), m-rea (Chişinău, 1822) 442.
Olympiotissa din ~, Ioan Damaschin, Epir, peninsulă în Grecia, m-rea Buna
Expunerea credinţei ortodoxe (Iaşi, Vestire din Skiathos ~ 409, 416.
INDICE GENERAL 555
episcopi 47, 49, 85, 100, 233, 249, 257, (m-rea Neamţ, 1825) de la ~ 435;
295, 305, 308, 345, 346; v. Amfilohie Apantisma (m-rea Neamţ, 1827) de la ~
Hotiniul, Atanasie Rednic, Bandini, 436; Ceaslov (Iaşi, 1777) de la ~ 418;
Gavriil Bănulescu-Bodoni, Iosif, Cuvintele lui Isaac Syrul (m-rea Neamţ,
Mitrofan de Nissa, Pahomie; ~ al 1819) de la ~ 433; Evanghelistar (Iaşi,
Bucovinei 97; v. Isaia Gheorghievici 1826), Nicodim din Athos, Carte
Băloşescul; ~ al Muncaciului 261; v. sfătuitoare pentru păzirea celor cinci
Andrei Bacinski; ~ de Buzău 75, 262, simţiri (m-rea Neamţ, 1826) de la ~ 435;
279; v. Damaschin, Dionisie Romano, Evghenie Vulgaris, Adoleshia filotheos,
Mitrofan; ~ de Huşi 88, 108, 111, 213, vol. I-V (Iaşi, 1815-1819) de la ~ 427;
214, 215, 227, 260, 378, 392; v. Îndreptarea păcătoşilor (Iaşi, 1768) de la
Inochentie, Iroftei; ~ de Rădăuţi 2, 141, ~ 418; Învăţătură creştinească (Iaşi,
151, 206, 224, 392, 488; v. Dositei, 1790) de la ~ 419; Scara părintelui Ioan
Gheorghe, Iacob I Putneanul, egumenul Sinaiului (m-rea Neamţ, 1814)
Teodosie Barbovschi, Varlaam; ~ de de la ~ 426; Triod (Iaşi, 1747) din ~ 375,
Rîmnic 214, 218, 275, 293, 442; v. 412; Urmare întru prea sfînta Duminecă
Chesarie, Dionisie Romano; ~ de a Paştilui (Iaşi, 1814) de la ~ 425;
Roman 85, 148, 188, 214, 230, 392, 393, ~ Romanului şi Huşilor, Psaltirea în
397, 404; v. Gherasim Clipa, Ioanichie, versuri (Uniev, 1673) de la ~ 408;
Leon Gheuca, Meletie, Mitrofan, Sava, Psaltirea sl.-rom. (Iaşi, 1680) de la ~
Veniamin Costachi. 408.
Episcopia Blajului, tipografie la ~ 275; Episcopii 172, 480, 484.
~ Buzăului 278; Antologhion (Iaşi, epitropi 246, 393, 494; ~ şi iconomi ai
1726) din ~ 410; Apostol (Iaşi, 1756) din tipografiei 186, 442, 448, 461, 466.
~ 415; tipografie la ~ 107, 206; Epitropia Casei milelor 465;
~ de Argeş 52; ~ Învăţăturilor publice 472; ~ emite
~ de Rădăuţi 212, 277; tipografie la ~ Instrucţia pentru pensioanele de educaţie
4, 30, 90, 275; (Iaşi, 1 iunie 1812) 394;
~ din Chidonia, Tomul împăcării (Iaşi, ~ Shoalelor 470, 471.
1692-1694) din bibl. 135; Epureni, s., j. Vaslui, Liturghie (Iaşi,
~ Hotinului, Apostol (Iaşi, 1756) de la 1794), Octoih mic (Iaşi, 1786) din ~ 419;
~ 415; Liturghie (Iaşi, 1818) din ~ 213; ~ 431;
~ Huşilor 31, 88, 176, 177, 288, 436; Prăvilioară (Iaşi, 1784) din ~ 418;
Adunare de cîteva rugăciuni (Iaşi, 1819) Vieţile sfinţilor pe luna Iunie (M-rea
de la ~ 431; Adunare din împărăteştile Neamţ, 1813) din ~ 425.
pravile (Iaşi, 1814) de la ~ 425; Ceaslov Erdecburnu, s., ţ. Ismail, Ceaslov
(Dubăsari, 1794) din ~ 230; Ceaslov (Chişinău, 1817) din ~ 429; Liturghie
(Iaşi, 1794) de la ~ 419; Liturghie (Iaşi, (Chişinău, 1815) din ~ 427; Liturghie
1818) de la ~ 431; Molitvenic (Iaşi, (Chişinău, 1819), Minei (Chişinău, 1819)
1828) de la ~ 436; Orînduiala sfinţirii din ~ 432.
bisericii (Iaşi, 1809) de la ~ 423; Erlic (Chişinău, 1829) 405.
~ Rîmnicului, tipografie la ~ 79, 101, Ermologhion gr., din m-rea Sf. Spiridon
206. din Iaşi 264.
~ Romanului 147; Aghiazmatar mic Ernea, s., j. Sibiu, Cartea românească
(Iaşi, 1814) de la ~ 425; Aghiazmatariul de învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 407.
mic (Iaşi, 1823) din ~ 434; Antologhion errata 46, 47, 74.
Eseu despre om 180. Evanghelia (Bucureşti, 1742), din s.

Eteria 48, 398. Gura Rîului 257; ~ legată de Lupu
Etiopia 327. ceasornicar din Botoşani 449; ~ vîndută
Etiopice, de Heliodor, ms. tradus de de Timoftei legătoriu 450.
Thoma Dimitriu al doilea logofăt 296. Evanghelia (Bucureşti, 1749) 79.
Europa (Evropa) 2, 5, 15, 18, 20, 23, 41, Evanghelia (Bucureşti, 1750), din
70, 75, 80, 90, 96, 102, 178, 190, 197, Duseşti 251; ~ imprimată de Barbul
199, 202, 222, 276, 299, 309, 334, 488, Bucureşteanul 438; ~ legată de diaconul
490. Grigore 450; ~ vîndută de Toader legător
Eustafie, proegumen, leagă un Minei pe de cărţi 450.
luna Noiembrie, ms. 448. Evanghelia (Iaşi, 1741), imprimată de
Eustratie, fost logofăt al treilea, traduce Teodor Ianovici 292, 438.
Şapte taine ale bisericii şi Pravila (Iaşi, Evanghelia (Iaşi, 1742), circulaţie 411;
1644 şi 1646) 260, 296. ~ donată schitului Coşula 125; ~ preţuri
Eustratie Argentis, Împotriva 375..
primatului papii (Iaşi, 1747), circulaţie Evanghelia (Iaşi, 1762) 78, 88, 89, 108,
412. 111, 116, 130, 213, 214, 225, 226, 263,
Evanghelia, carte de ritual 38, 48, 110, 265; ~ circulaţie 416; ~ corectată de
125, 205, 213, 217, 229, 246, 254, 389; ~ Evloghie monahul 301, 444; ~ din
de la m-rea Sf. Spiridon din Iaşi 264; ~ Comăneşti 251; ~ din Şerbeşti 250; ~ din
ms., legat de popa Vasilie din Giurgeşti s. Găiceana 112; ~ din s. Pîrjolteni 263;
şi de Apostol Şerban din Novaci 449; ~ ~ din Şaru Dornii 451; ~ donată de
ms. (1535), fostă la M-rea Xiropotam din Gavril Ilău 255; ~ ilustraţii de Mihail şi
Muntele Athos, azi la Bibl. Naţională din Policarp Strelbiţchi 446; ~ imprimată de
Viena 152; ~ de la bis. domnească de pe Damaschin diaconul, Grigore Stan
poartă 264; ~ sl., ms., din Muzeul bis. de Braşoveanul, Sandul Bucureşteanul,
pe lîngă Acad. Imperială din Kiev 139; ~ Tudurachi şi Ilie 438; ~ lăsată moştenire
vîndută la m-rea Neamţ 49. 133; ~ legată de diaconul Grigore Udre
Evanghelia (Blaj, 1765), imprimată de din Borzeşti 451; ~ legată de Constandin
Sandu fiul lui Ieremia, Petru comis 450; ~ preţuri 130, 378.
Râmniceanul Popovici şi Ioan Evanghelia (m-rea Neamţ, 1818),
Rîmniceanul 278, 438; ~ ilustrată de circulaţie 431; ~ din m-rea Curchi 232
Sandu, fiul lui Ieremia 446. 263.
Evanghelia (Blaj, 1776, 1817), ilustraţii Evanghelia (cea mare) (m-rea Neamţ,
de Sandu, fiul lui Ieremia 446. 1821) 38, 48; ~ circulaţie 433, 434; ~ din
Evanghelia (Bucureşti, 1682) 231; ~ m-rea Curchi 231, 232, 263; ~ ilustrată şi
gravuri de Damaschin Gherbest 282, imprimată de Ghervasie monahul 439,
446; ~ imprimată Chiriac Moldoveanul 447.
277, 437; ~ legată de Roter din Bucecea Evanghelia (Rîmnic, 1746), din schitul
449. Nechit, j. Neamţ, legată de Dimitrache
Evanghelia (Bucureşti, 1693), corectată ierei 451; ~ legată de ierodiaconul
şi imprimată de Athanasie Moldoveanul Gherman, "legători cărţilor" 452
437, 444. Evanghelia (Snagov, 1697), din s. Galda
Evanghelia (Bucureşti, 1723), din bis. de Jos 257.
Sf. Ioan din Piatra Neamţ, j. Neamţ 142 Evanghelia cu învăţătură (Braşov,
1581) 223.
INDICE GENERAL 557
Evangheliar (Tîrgovişte, 1547) 200. 1766), Îndreptarea păcătoşilor (Iaşi,

Evangheliar românesc (Braşov, 1561) 1768), Evhologhion (Iaşi, 1774),
70; ~ slavon (Braşov, 1562) 70. Sinopsis (Iaşi, 1757) 46, 135, 207, 294,
Evangheliarul din Petersburg (1551- 301, 345, 444; ~ primeşte o parte din s.
1553) 271; ~ lui Gavril Uric (1429) 21; ~ Hilimoneşti, ţ. Vaslui 290; ~ traduce acte
slavo-român (Sibiu 1551-1553), 286.
imprimat de Filip Moldoveanul 437. ~ ieromonah, din m-rea Puna, leagă o
Evanghelie armenească (Suceava, 1649) Psaltire 448.
272. ~ monah, copie un Praxiu 137.
Evanghelii mari 221. Evnomie, personaj biblic 140, 142.
Evangheliile din Săptămîna Patimilor evrei (ovrei, jidovi) 53, 159, 163; ~ din
(m-rea Neamţ, 1821) 100. Tîrgu Ocna 161.
Evanghelistar (Iaşi, 1826), circulaţie Evthimie, iconom 461.
435; ~ ilustrat de Simion Isoteschi 447; ~ exarh 251, 252; v. Necolai, Nicolai
imprimat de Grigorie iconom 441. Popescul.
Evdochia, soţia lui Gliga, mama lui
Vasilie 143.
Evghenie Vulgaris, Adoleshia Filotheos F
(Iaşi, 1815-1819), 4 vol. 112; ~ circulaţie
427; ~ din schitul Golgotha 249. Facultatea de Teologie (Atena), În
Evhologhion (Buzău, 1699, 1701), contra primatului papal (Iaşi, 1682) din
tipărit de Mitrofan 297. ~ 409; Tomul iubirii (Iaşi, 1698) din ~
Evhologhion (Iaşi, 1741), circulaţie 411; 410.
~ imprimat de Duca Sotiriovici 438. fag, lemn de ~ 43.
Evhologhion (Iaşi, 1744), circulaţie 411. falon 264.
Evhologhion (Molitvenic) (Iaşi, 1749), Fanar, cartier în Istambul 336.
circulaţie 413. fasole 78.
Evhologhion (Iaşi, 1754), circulaţie 414. Faur Mihai, din Mărgău, leagă Cartea
Evhologhion (Iaşi, 1764), circulaţie 417; românească de învăţătură (Iaşi, 1643)
~ din m-rea Curchi 263. 451.
Evhologhion (Iaşi, 1774), circulaţie 418; Făgăraş, or., j. Braşov, Cartea
~ corectat de Evloghie monahul 301, românească de învăţătură (Iaşi, 1643)
444; ~ cules de Damaschin diacon şi din ~ 372; Psaltire (Iaşi, 1743) din ~
Turdurache 443; ~ imprimat de Grigore 411;
Stan Braşoveanul 438. ~ ţ. 100, 131.
Evhologhion (Iaşi, 1785), imprimat de făină 32; ocă de ~ 78.
Mihail Strelbiţchi 439. fălci, de fîn 118.
Evhologhion (Iaşi, 1834), din Biserica Fălciu, ţ., 134, 160, 161, 397, 420, 457;
Albă din Iaşi 390. şcoală la ~ 349.
Evloghie, dascălul şcolii slavone din Iaşi Făleşti, ţ. 216.
302, 348; ~ diorthositor, corectează Fălticeni, or., j. Suceava 124; bis. Sf.
Aflavita sufletească (Iaşi, 1755), Mihail şi Gavril din ~, Evhologhion (Iaşi,
Adunare de multe învăţături (Iaşi, 1757), 1749) de la ~ 413; Liturghie (Iaşi, 1794)
Liturghia (Iaşi, 1759), Evanghelia (Iaşi, de la ~ 419; Liturghie (Iaşi, 1818) de la ~
1762), Ceaslovul (Iaşi, 1763), 430; Teofilact, Tîlcuire la cele patru
Molitvenicul (Iaşi, 1764), Psaltirea (Iaşi, evanghelii (Iaşi, 1805) de la ~ 421;
Vieţile Sfinţilor pe luna August (m-rea de ~ 461, 463; rame de ~ 463; ~ vărsat
Neamţ, 1815) de la ~ 426; Vieţile 463.
sfinţilor pe luna Ianuarie (m-rea Neamţ, fierari 33, 78, 442; v. Gheorghie.
1812) de la ~ 424; Vieţile sfinţilor pe fierăstraie 22, 72.
luna noiembrie (m-rea Neamţ, 1811), filadră 264.
Vieţile sfinţilor pe luna Octombrie (m- Filaret, ieromonah, cumpără şi donează
rea Neamţ, 1809) de la ~ 423; Psaltire un Molitvenic (Iaşi, 1764) 134.
(Chişinău, 1818) din ~ 431; Psaltire (m- filigran 98, 99, 184.
rea Neamţ, 1824) din ~ 434. Filip, în pomelnic 144.
Fărcaşa, s., j. Maramureş, Evanghelie ~ regele Macedoniei 334.
(Iaşi, 1762) din ~ 416. Filip-Eduard Fugger 222.
Fărceni, s.*, Apostol (Iaşi, 1756) din ~ Filip Ieremievici, protoierei 51.
415. Filip Moldoveanul tipograf, 271, 272,
Fătăciuni, schit, j. Vaslui, Liturghie 277, 309; ~ gravor, ilustrează
(Iaşi, 1747) din ~ 412. Tetraevanghelul slavon (Sibiu, 1546)
Feketelac, s., Cartea românească de 445; ~ imprimă Catehismul românesc
învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 372. (Sibiu, 1544), Tetraevanghelul slavon
Feldioara, s., j. Braşov, Cartea (Sibiu, 1546), Evangheliarul slavo-
românească de învăţătură (Iaşi, 1643) român (Sibiu 1551-1553) 281, 437.
din ~ 121, 372, 373, 406. Filip Scrob, negustor, dăruieşte Cartea
feldmareşal 190; v. Wittgenstein. românească de învăţătură (Iaşi, 1643)
Feodor, dascăl, din s. Nisporeni, j. 252.
Lăpuşna, leagă un Octoih (Bucureşti, Filip Tudoranovici, tatăl lui Dimitrie
1792) 451. jitnicer 141
~, preot, tatăl lui Ioniţă 121. Filipeşti (Chilipeaşti) s., j. Bacău 449;
Feodor Costin, preot 174. Antologhion (Iaşi, 1755) din ~ 414.
Feodor Maleavinschi, protopop 188. Filipovici, colonel 57.
Feodor Stamate, protopop 188. Filocalia, în limba gr., 16 vol.,
Ferăce, s.*, Cartea românească de prenumeranţi pentru editarea ~ 398.
învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 407. Filotei, patriarhul Constantinopolului
Ferădău, s., Cartea românească de 337.
învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 369. Filotei Sinait. Izvod, ms., tradus de
ferdelă 372; ~ de grîu 131; ~ de porumb Gherontie 295.
118, 130, 131. Filotheu, monah, corectează
Ferdinand al II-lea, împăratul Austriei Irmologhion (m-rea Neamţ, 1827) şi
222. Psaltire (Bucureşti, 1827) 445; ~ gravor,
feredeu 58, 80. ilustrează Psaltirea (m-rea Neamţ, 1824)
Fereşti, s., j. Maramureş, Catavasier 447.
(Iaşi, 1778) din ~ 418. Finciu, s., j. Caransebeş, Cartea
~ s., j. Vaslui 119; Penticostar (Iaşi, românească de învăţătură (Iaşi, 1643)
1753) din ~ 250, 414. din ~ 372, 406.
ferlegher 460; v. Zaharia Carcalechi. Fineiu, s., j. Cluj, Cartea românească de
Feteşti, schit, Evanghelie (Iaşi, 1762) din învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 130.
~ 417. Finteuşul Mic, s., j. Satu Mare,
fier 41, 52, 64; barabane de ~ 63; uşa Psaltirea în versuri (Uniev, 1673) din ~
cuptorului, din ~ 31; linie de ~ 462; presă
INDICE GENERAL 559
265; Psaltirea sl.-rom. (Iaşi, 1680) din ~ antifoanele celor opt glasuri (m-rea,
408. Neamţ, 1817) din ~ 429; Psaltire (m-rea
Fîntînele, s., j. Maramureş, Evanghelie Neamţ, 1824) de la bis. Sf. Apostoli din
(Iaşi, 1762) din ~ 416. ~ 434.
~ s., j. Suceava, Antologhion (Iaşi, Foeni, s., j. Timiş, Cartea românească
1755) din ~ 415; Liturghie (Iaşi, 1794) de învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 407.
din ~ 420. foi 370.
firnis 39. folea (hîrtie strecurătoare) 97.
Fizăgi, s.*, Viaţa şi petrecerea sfinţilor Fonoiu, s., j. Suceava, Cartea
(Iaşi, 1682-1686) din ~ 265. românească de învăţătură (Iaşi, 1643)
Fizeş, s., j. Sălaj, Cartea românească de din ~ 110, 210, 369, 407.
învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 407. font, unitate de măsură 131.
fîn, dijma ~ 128; fălci de ~ 118; stog de Forăşti, s., j. Suceava, Liturghie (Iaşi,
~ 131. 1747) din ~ 412.
flacon, de cristal 180. formatul tipografic, 45
flaut 36. formă pentru turnatul cridei 462.
Floare (Iaşi, 1803) 227. Forme de ectenie (Chişinău), emise de
Flore Pavel, din Obîrşa, omorît 253. Sinodul Bisericii Ruse 101, 108, 171,
Florenţa, or. (Italia) 114; conciliul de 174, 185, 396, 397, 400, 401, 402, 403; ~
Unire din ~ 330, 335. din s. Trinca 173.
Floreşti, m-re, j. Vaslui, Ceaslov (Iaşi, Formulare pentru înregistrarea
1797) din ~ 420; Evanghelistar (Iaşi, veniturilor şi cheltuielilor la biserici
1826) din ~ 435; Tipicon (Iaşi, 1816) din (Chişinău, ianuarie 1821) 397.
~ 428; Panihidă şi litia mică (Iaşi, 1807) Forosig, s., j. Bihor, Cartea românească
din ~ 422. de învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 406;
flori, de lemn 25. Psaltirea în versuri (Uniev, 1673) din ~
florini 62, 114, 116, 118, 119, 129, 130, 408.
257, 258, 369, 370, 371, 372, 373, 375, Forro Micloş, nobil 223.
376, 377, 378, 461, 462, 463; ~ de argint forzaţ 51.
42, 62, 369. fraşchete de fier 41.
foaia domnească de cislă 158, 163. fractur, tip de literă (gotica) 23.
Foaia Sătească 25, 45, 65, 66, 67, 88, Frankfurt pe Main, or. (Germania) 180.
109, 112, 171, 172, 187, 471, 472, 475, Franţa 42, 395.
476, 478, 479, 482, 483, 486, 487, 490, Frata, s., j. Mureş, Cartea românească
491, 492, 493, 497, 498, 500, 501, 502, de învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 119, 130,
504. 370, 371, 372, 407.
foamete 117, 370, 371. Frăsineşti, s.*, Rînduiala pomenirii
foarfeci 462. ostaşilor (Chişinău, 1826) din ~ 435.
Focillon, Dialoguri (Iaşi, 1819), Frătăuţii Noi, s., j. Suceava, Apostol
circulaţie 432. (Iaşi, 1756) din ~ 415.
Focşa, menţ. 142. Frăţia Ortodoxă (Stavropighială) din
Focşani, or., j. Vrancea 304, 450, 455; Liov 25, 46, 60, 99, 107, 200, 272, 297,
Cantemir, Divanul (Iaşi, 1698) din ~ 323.
410; Ceasoslov (Iaşi, 1817) din ~ 429; ~ Frenciuci, s., j. Vaslui, Penticostar (Iaşi,
în carantină 404; Nichifor Callist 1753) din ~ 414.
Xantopulul, Tălcuire pre scurt...la
Friederich Wilhelm al III-lea, craiul ~ mahala în Iaşi, bis. Sf. Vasile din ~
Prusiei, tatăl Şarlotei 396. 416, 434, 435, 436.
Frînceni, s.*, Psaltirea în versuri Galaţi, or. şi j. 168, 406; Antologhion
(Uniev, 1673) din ~ 265; Psaltirea slavo- (Iaşi, 1755) din ~ 414; ~ în carantină
română (Iaşi, 1680) din ~ 408. 404; Molebnic (Chişinău, 1816) din ~
frontispicii 20, 35, 36, 37. 428; Tipic (Iaşi, 1816) de la bis. Sf.
Frumoasa, m-re în Iaşi, Evanghelie (m- Voievozi Mihail şi Gavril din ~ 428;
rea Neamţ, 1821) din ~ 433; Paraclitichi serdarul turc din ~ 162; şcoală la ~ 349;
gr. (1728) din ~ 451; Rînduiala pentru vamă la ~ 100; vice-consulul francez din
sfinţirea bisericilor (Chişinău, 1820) din ~187; victoria eteriştilor din ~ 398.
~ 433; Tedeum în ziua Crăciunului galbeni 49, 53, 59, 62, 65, 77, 110, 118,
(Chişinău, 1816) din ~ 428; Datoriile 179, 187, 261, 273, 289, 369, 370, 371,
presbiterilor faţă de popor (Chişinău, 374, 376, 379, 382, 463, 475, 476, 477,
1823) din ~ 434; Rînduiala pomenirii 478, 479, 482, 483, 485, 491, 495, 496; ~
ostaşilor (Chişinău, 1826) din ~ 435; de aur 80, 210; ~ olandezi (holand) 178,
Rugăciune de mulţămire (Chişinău, 305, 398; ~ 110, 114, 369; ~ venetic
1826) din ~ 435; Nestor Ploşniţă, 114.
posluşnic la ~ 78, 441. Galda de Jos, s., j. Alba, Evanghelie
Frumuzachi, de la Vistierie, cumpără (Snagov, 1697) din ~ 257.
trei locuri de casă 289. Galeşti, s., j. Lăpuşna, Triod (Iaşi, 1747)
frunze (file de carte) 45, 449. din ~ 412.
Fughiu, s., j. Bihor, Cartea românească gali 395.
de învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 406. galioane ((şifuri) 35, 43.
fundamente (şifuri) 35, 41, 43, 44, 67, Galtiu, s., j. Alba, Cartea românească
62, 476, 491, 492; ~ de lemn 44; ~ de de învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 406.
aramă 33, 63, 64. Gand, or. (Belgia) 180.
Fundu–Galbenii, s., j. Lăpuşna, Ceaslov garamond, tip de literă 23, 25, 463, 464.
(Chişinău, 1817) din ~ 429; Liturghie gart 22, 63.
(Chişinău, 1815) din ~ 427; Liturghie Gavriil, arhimandrit, egumenul m-rii
(Chişinău, 1819) din ~ 432. Căpriana 187, 188; ~ hatman 145;
Fundul Ruginoasă, topic 385. ~ imprimă Scara părintelui Ioan (m-
funţi, unitate de măsură 25, 31, 33, 64, rea Neamţ, 1814) 440; ~ legător de cărţi,
97, 463. din Focşani, leagă o Liturghie (Iaşi,
Furcă, clucer 19. 1759) 450; ~ ţăran 153.
Gavriil Bănulescu-Bodoni, episcop
G 308; ~ mitropolitul Chişinăului şi
Hotinului 89, 174, 181, 190, 221, 344,
Gabriel Bethlen, principele 356; ~ donează cărţi 231, 232; ~
Transilvaniei 130, 319. primeşte de la guvernatorul Ivan
Gafiţa, soţia lui Gh. Gavrilaş pitar 165. Marcovici Garting o Scrisoare în
Galata, m-re în Iaşi, Liturghie (Iaşi, legătură cu repaosul duminical
1794) din ~ 419; Liturghie (Iaşi, 1818) (Chişinău, 20 iunie 1815), dă o Pastorală
din ~ 431; Psaltire (Iaşi, 1792) din ~ pentru depunerea jurămîntului către
419; Triod (Iaşi, 1747) din ~ 412; s. Scaunul împărătesc de către toţi
Buecani, ţ. Lăpuşna, moşia ~ 172; tabăra locuitorii (Chişinău, 28 iulie 1816), dă o
eteriştilor de la ~ 398, 399; Poruncă să fie trimişi copii preoţilor la
INDICE GENERAL 561
Seminar (Chişinău, 30 martie 1815), Găineşti, s., j. Suceava, Liturghie (Iaşi,

emite un Apel pentru depunerea 1794) din ~ 380, 419.
jurămîntului (Chişinău, 1816), ~ scrie Găndea, din Glodeni, tatăl lui Vasilie
Prefaţa la Liturghia (1815, Chişinău) 289.
395; ~ emite o Pastorală contra beţiei Găneşti, s., j. Mureş, Cartea
printre clerici (Chişinău, 7 iulie 1819) românească de învăţătură (Iaşi, 1643)
396; ~ emite o Pastorală prin care din ~ 407.
îndeamnă credincioşii să păstreze Găureana, s., j. Botoşani, Molitvenic
duminica drept zi de sărbătoare (Iaşi, 1785) din ~ 379, 418.
(Chişinău, 2 septembrie 1820) 397; ~ Găureni, s., j. Iaşi, Ceaslov (Iaşi, 1797)
emite o Poruncă către feţele bisericeşti din ~ 420; Liturghie (Iaşi, 1794) din ~
de a nu primi dezertori (Iaşi, septembrie 419.
1808) şi o Gramată de duhovnicie Geaca, s., j. Cluj, Cartea românească de
preoţească (Iaşi, 1810) 394. învăţătură (Iaşi, 1643), copie ms. din ~
Gavriil Calimachi, mitropolitul Ţării 260, 406.
Moldovei 78, 88, 108, 111, 120, 213, generali 169, 181, 185, 190, 304; v.
214, 225, 226, 282, 304, 305, 345; ~ dă Bahmetev, Dibici, I. Inzov, Marco
Cărţi de preoţie şi o Carte pastorală Tucicov, Mircovici, Paschevici-
contra celor care fac lux (Iaşi, 1781), Erinavschi, Rumeanţev, Sipeaghin,
393; ~ donează o Liturghie (Iaşi, 1759) Zametin; ~ maior şi cavaler 465; v.
230, 249. Mircovici.
Gavriil (Gavril) Uric, monah, copist 19, General-guvernator al Novorossiei şi
21, 35, 54, 361; ~ scrie Tetraevanghelul al Basarabiei, emite o Înştiinţare despre
din 1429 20. întărirea carantinii (Chişinău, 8 iunie
Gavril, holtei din s. Zahorna, ţ. Iaşi, 1829) şi o Înştiinţare privind noi
primeşte Peci de cununie 398. dispoziţii în legătură cu ciuma (Chişinău,
~ monah, din Huşi 111, 214. 15 iunie 1829) 404.
Gavril Coţit, donează o Psaltire sl.-rom. Gennaideios, bibl. în Atena, Dosithei
(Iaşi, 1680) 252. Notara, În contra lui Ioan Cariofil (Iaşi,
Gavril Ilău, donează Evanghelia (Iaşi, 1694) din ~ 409.
1762) 255 Geoagiu de Jos, s., j. Hundeoara, Cartea
Gavril Ilisăi, cumpără un Strastnic românească de învăţătură (Iaşi, 1643)
(Blaj, 1804) 50 din ~ 370, 406.
Gavrilă, legător de cărţi, leagă şi scrie Geoagiu de Sus, s, j. Hundeoara, Cartea
pe un Apostol (Bucureşti, 1743) 450; ~ românească de învăţătură (Iaşi, 1643)
preot, din s. Gura Galbenei, Liturghia din ~ 133.
(Iaşi, 1794) a lui ~ 253. Geoagiu-Băi, s., j. Hundeoara, Cartea
Gazeta de Moldavia 189. românească de învăţătură (Iaşi, 1643)
Gazeta în limba moldovenească 465, din ~ 371, 406.
468. Geomal, s., j. Alba, Psaltirea în versuri
gazete 489. (Uniev, 1673) din ~ 408.
Găiceana, s., j. Bacău, Evanghelie (Iaşi, George, tipograf 442.
1762) din ~ 112, 378, 417; Tîlcuire la Georgia 277, 279.
cele patru evanghelii (Iaşi, 1805) din ~ germane, litere ~ 463.
421. Germania 25, 42, 302, 463.
găină 53. Gh. Gavrilaş, pitar, soţul Gafiţei 165.
Ghedeon, fost eclesiarh, corectează ~ popă, din Daneş 258; ~ din

Psaltirea (Iaşi, 1794) 444. Dorohoi, cumpără Cartea românească
~ ieromonah, din m-rea Dobrovăţ, de învăţătură (Iaşi, 1643) 118.
leagă un Minei pe luna Iulie, ms. 448. Gheorghe Antiohiviciu Aracsicu, preot
~ mitropolitul Ţării Moldovei 338. 134.
Gheeze (Gheiză, Ghiez, Ghiezi), Gheorghe (Gh. Gheorghi, Gheorghie,
personaj biblic 138, 139, 147. Gheorghii) Asachi 6, 16, 22, 25, 32, 35,
Gheja de Mureş, s., Cartea românească 39, 40, 43, 46, 62, 65, 66, 67, 68, 76, 77,
de învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 407. 83, 88, 98, 109, 112, 171, 181, 183, 185,
Ghenade, părinte, leagă un Antologhion 187, 188, 190, 228, 234, 354, 472; ~ agă
(Iaşi, 1755) al m-rii Humor 450. 466, 468, 469, 470, 474, 477, 478, 481,
Ghenadi, ierodiacon, leagă o Liturghie 482, 483, 485, 486, 493, 494, 496, 499,
(Iaşi, 1747) 452. 501; ~ are Divanul sau gîlceava
Ghenadie, ieromonah, nacialnicul înţeleptului cu lumea (Iaşi, 1698) 262,
schitului Golgotha, primeşte cărţi de la 410; ~ emite o Înştiinţare despre gazeta
mitropolitul Veniamin Costachi 249. românească din Ieşi (Iaşi, 17 aprilie
~ mitropolitul Transilvaniei 319. 1829) 404; ~ postelnic 42, 463; ~
~ monah, martor 458. tipăreşte La Moldoveni, la
Ghenadie Scarba, ieromonah, copiază restatornicirea domnilor pământeni
Psaltirea sl.-rom. (Iaşi, 1680) 262. (Iaşi, ianuarie 1822) 400; ~ tipografia lui
Gheneşti, s.*, Istoriia Alexandrului celui ~ 57, 59.
Mare (Movilău, 1796) din ~ 420. Gheorghe Batcu, protopop 188.
Gheorghe, diacon, din Alep 279; ~ zeţar, Gheorghe (Gheorghie) Cantacuzino,
culegere şi imprimă Arbitrul adevărului beizadea 265; ~ fiul lui Şerban
(Iaşi, 1746) şi Manual contra Cantacuzino, cumnatul lui Dimitrie
infailibilităţii Papei (Iaşi, 1746) 438, Cantemir 233; ~ dăruieşte Divanul sau
443; gîlceava înţeleptului cu lumea (Iaşi,
~ din Lozna, pîrcălab de Hotin, soţul 1698) 250.
Cristinei 146; ~ din s. Bogdăneşti, ţ. Gheorghe Cantacuzino-Deleanu 190; ~
Sucevei, primeşte Peci de cununie 402; dă un Manifest, nişte Ordine de zi şi o
~ episcop de Rădăuţi 151; Înştiinţare 399.
~ fiul popii Ioan Danu, leagă Gheorghe Clipa, preot, cumpără un
Îndreptarea păcătoşilor (Iaşi, 1768) 453. Tipic (Chişinău, 1823) 216.
~ holtei din s. Ţibucani, ţ. Neamţ, Gheorghe Duca, voievod 56, 85, 204,
primeşte un Peci de cununie 398; 323, 325, 326, 330, 331, 332, 333, 334,
~ ierodiacon, tipograf 442; ~ zeţar, 335.
culege Adoleshia Filotheos, vol. I-IV Gheorghe Ghica, frate cu Dimitrie şi
(Iaşi, 1815-1819), Ceaslov (Iaşi, 1817), Alexandru 188.
Psaltire (Iaşi, 1817), Agatanghel Gheorghe Gogotă, cumpără şi donează
Ieronim, Hrismos adecă prorocie (Iaşi, Cartea românească de învăţătură (Iaşi,
1818), Octoih (Iaşi, 1818), Urmare în 1643) 252.
Duminica Paştelui şi săptămîna luminată Gheorghe Grigorescu, menţ. 503.
(Iaşi, 1821), Învăţături hristianiceşti Gheorghe (Gheorghi) Hagi-Dimu
(Iaşi, 1823) 444; (Dima), din Trikala, asociatul lui Mihail
Strelbiţchi 291, 300, 307; ~ imprimă
Contra nicotinei (Iaşi, 1786) 439.
INDICE GENERAL 563
Gheorghe (Gheorghi, Gheorghie) ~ leagă un Penticostar, ms. (sec. XVI)

Huşanul, fratele Ilenii, soţul Zmarandei 449;
456, 457, 458, 459. ~ preot, din Bouşori, fiul popii Antohi,
Gheorghe Moldoveanul, corectează şi are un Molitvenic (Iaşi, 1754) 134; ~
imprimă Scutul Cathismuşului (Alba protopop la Hărmăneşti 170, 461;
Iulia, 1656) 437, 444. ~ zeţar, culege Liturghia (Iaşi, 1759)
Gheorghe (Gheorghie) Movilă 443.
(Moghilă), mitropolitul Ţării Moldovei Gheorghie Atanăsiu, băcal 220.
143, 200. Gheorghie Săulescu, paharnic,
Gheorghe Negrul, dă bani la inspectorul tipografiei Mitropoliei 494.
cumpărarea unui Ceaslov (Rădăuţi, Gheorghiţe Albotă, serdar 289; casa lui
1745) 53. ~ 285.
Gheorghe Poan ?, primeşte o Carte de Gheorghiu, iconom, din s. Epureni
iertare de păcate de la Avraamie cumpără o Liturghie (Iaşi, 1818) 213.
patriarhul Ierusalimului 176, 393. Gherasim, menţ. 131; ~ arhimandrit, la
Gheorghe Popovici, posluşnic, fiu de mitropolia din Iaşi 294; ~ al m-rii
preot, tipograf la Chişinău, lucrează la Precista din Roman 124;
Tablele lancasteriene (Chişinău, 1822) ~ ierodiacon, tipograf 96; ~ imprimă
78, 441. Întrebări şi răspunsuri bogosloveşti
Gheorghe Rakoţi, principele (Iaşi, 1803), Înfruntarea jidovilor (Iaşi,
Transilvaniei 154, 321. 1803), Psaltirea (Iaşi, 1794); Liturghia
Gheorghe Rodostat, protopop, din ţ. (Iaşi, 1794), Critil şi Andronius (Iaşi,
Hotin 188, 216. 1794), De obşte Gheografie (Iaşi, 1795),
Gheorghe Rojniţă, preot 188. Elementi arithmetice (Iaşi, 1795),
Gheorghe Românul, citeşte Psaltirea în Gramatica theologhiciască (Iaşi, 1795),
versuri (Uniev, 1673) 265. Hrisov de aşezămînt al lui M.C. Suţu
Gheorghe State, preot, din Şerbăneşti, (Iaşi, 1793), Ceaslov (Iaşi, 1797),
tatăl logofătului Gligore 253. Apologhia (Iaşi, 1803), Octoih mic (Iaşi,
Gheorghe Ştefan, voievod 154, 210, 1804), Tîlcuire la cele 4 evanghelii (Iaşi,
224. 1805) 439, 440;
Gheorghe Ţăruş, casa lui ~ 289. ~ monah, zeţar, culege Psaltire (Iaşi,
Gheorghe Valahul, ucenicul lui 1782) 443;
Mitrofan, a lucrat la Liov 70, 274, 277, ~ patriarhul Alexandriei 329;
437. ~ tipograf 48, 278; ~ din m-rea
Gheorghe Vlădescu, al doilea vistiernic, Neamţ, traduce un Miscelaneu religios
tipograf 442; ~ are Calendarul pe 112 261, 286, 294.
ani (Iaşi, 1785), copie ms. 261; ~ Gherasim Clipa, episcopul Romanului
judecător 448. 100, 188, 353; ~ dă o Carte de preoţie
Gheorghi, mitoşer 259. lui Constantin diac, fiul lui Eftimie
Gheorghi Nicoară, cumpără Tîlcul Vrabie postelnic 401; ~ emite o
evangheliei (Iaşi, 1805) 119. Pastorală privitoare la curăţirea
Gheorghie, dascăl, cumpără un obiectelor zmreduite 397.
Catavasier (Iaşi, 1792) 220. gherghef de cusut cărţile 52.
~ fierar 33; ~ în tipografia din Gherla, or., j. Cluj, Cartea românească
Chişinău 78; ~ lucrează la Tablele de învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 406.
lancasteriene (Chişinău, 1822) 442;
Gherman, ierodiacon, imprimă Typicon (Iaşi, 1816), Tîlcuire pre scurt...

Apologhia (Iaşi, 1803) 440; ~ leagă o la antifoanele celor opt glasuri (m-rea
Evanghelie (Rîmnic, 1746) 452. Neamţ, 1817, Bucureşti, 1819),
Gherman Iacovici, ierodiacon, leagă un Athanasie cel Mare, Întrebări şi
Antologhion (Căldăruşani, 1766) 452. răspunsuri theologhiceşti (Bucureşti,
Gherontie, ieromonah, tipograf 48, 85, 1821 şi 1829) 440; ~ corectează:
109, 275, 278, 294, 301, 303, 338, 354; ~ Antologhionul (m-rea Neamţ, 1825),
imprimă Întrebări şi răspunsuri 295, 445; ~ zeţar, culege Descoperirea
bogosloveşti (Iaşi, 1803), Vieţile Sfinţilor pravoslavnicei credinţe (Iaşi, 1806) 443;
pe luna Septembrie (m-rea Neamţ, ~ copie Slujba Pocrovului 286; ~
1807), Vieţile Sfinţilor pe luna donează Prologul pe lunile decembrie,
Octombrie (m-rea Neamţ, 1809), ianuarie şi februarie (m-rea Neamţ,
Chiriacodromion (m-rea Neamţ, 1811), 1829) 296; ~ trimite Kecragarionul (m-
Vieţile Sfinţilor pe lunile aprilie şi mai rea Neamţ, 1814) schitului Nifon 213.
(m-rea Neamţ, 1813), Arătare...pre scurt Gherăeşti, s., j. Neamţ, Triod (Iaşi,
a Dumnezeieştilor dogme (m-rea Neamţ, 1747) din ~ 412.
1816), Noul Testament (m-rea Neamţ, Ghervasie, ieromonah, tipograf, de la m-
1818), Adunarea cuvintelor pentru rea Neamţ 109, 221, 227, 301; ~ gravor,
ascultare (m-rea Neamţ, 1817), Viaţa ilustrează Psaltirea (m-rea Neamţ, 1816,
stareţului Paisie din Neamţu (m-rea 1817 şi 1824), Adunarea cuvintelor
Neamţ, 1817), Nichifor Callist pentru ascultare şi Viaţa stareţului
Xantopulul, Tălcuire pre scurt ... la Paisie din Neamţu (m-rea Neamţ, 1817),
antifoanele celor opt glasuri (Neamţ, Noul Testament (m-rea Neamţ, 1818),
1817), Apologia (Bucureşti, 1819), Efrem Syrul, Cuvinte şi învăţături (m-rea
Evanghelia (m-rea Neamţ, 1821), prefaţa Neamţ, 1818-1819), Apologhia
la Antologhion (m-rea Neamţ, 1825), (Bucureşti, 1819), Psaltirea (Bucureşti,
prefaţa la Dimitrie Cantemir, Descrierea 1820), Întrebări şi răspunsuri
Moldovei (m-rea Neamţ, 1825), theologhiceşti (Bucureşti, 1821),
Apanthisma (m-rea Neamţ, 1827) 439, ~ Evanghelia (m-rea Neamţ, 1821), Acatist
traduce Arătare sau adunare pre scurt a (Bucureşti, 1823 şi 1828), Bucoavna
dumnezeieştilor dogme ale credinţii (m- (Bucureşti, 1824), Antologhion (m-rea
rea Neamţ, 1816), Prăvilioară (Iaşi, Neamţ, 1825), Noul testament (m-rea
1784), Carte folositoare de suflet Neamţ, 1818), Orologhion (Bucureşti,
(Bucureşi, 1799 şi 1800, Iaşi, 1818), 1825), Ceasoslov mare (Bucureşti,
Chiriacodromion (Bucureşti, 1801), 1830), Psaltirea (Bucureşti, 1830) 38,
Întrebări şi răspunsuri bogosloveşti 278, 447; ~ vinde Vieţile sfinţilor pe luna
(Iaşi, 1803), Tâlcuire la cele patru octombrie (m-rea Neamţ, 1809) 115.
evanghelii (Iaşi, 1805), Descoperire a gheviert, unitate de măsură 23.
pravoslavnicei credinţe (Iaşi, 1806), Ghiacăş, s., j. Sibiu, Cartea românească
Vieţile sfinţilor (m-rea Neamţ, 1807- de învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 407.
1815), Octoih (Buda şi Rîmnic, 1811), Ghidighiş, s., j. Lăpuşna, Molebnic
Kecragarion (m-rea Neamţ, 1814), Scara (Chişinău, 1815) din ~ 427.
părintelui Ioan (m-rea Neamţ, 1814), Ghiliman, preot, soţul Tudorei, cumpără
Apologhia (m-rea Neamţ, 1816 şi un Sbornic 148.
Bucureşti, 1819), Octoih de canoane Ghiorghi, cumpără şi donează o
pentru pavecerniţă (m-rea Neamţ, 1816), Liturghie (Iaşi, 1759) 251.
INDICE GENERAL 565
~ iconom, din Dorohoi 216. Gîrlele, s., j. Lăpuşna, Apostol (Iaşi,

Ghiorghi Ungureanu, cumpără două 1756) din ~ 415; Liturghie (Chişinău,
pogoane de vie 292. 1815) din ~ 427; Liturghie (Chişinău,
Ghirişu Român, s., Cartea românească 1819) din ~ 432; Rînduiala panihidei
de învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 406. (Chişinău, 1817) din ~ 430.
ghiser, turnător de litere 31. glavizne de lemn 25.
Gimnaziul Pitagora din insula Samos, Glegori, preot, cumpără un Penticostar
Tomul iubirii (Iaşi, 1698), Expunerea (Iaşi, 1753) 247.
credinţei ortodoxe (Iaşi, 1715) din ~ 410. Gliga, soţul Evdochiei, tatăl lui
Gioseni, s., j. Bacău, Vieţile sfinţilor pe Vasiliedin Piatra Neamţ 142.
luna Februarie (m-rea Neamţ, 1812) din Gligoraş, menţ. 455.
~ 424. Gligorcea Crăciun, mare vornic, fiul lui
Girişul Negru, s., j. Bihor, Cartea Matei Crăciun mare vornic 149.
românească de învăţătură (Iaşi, 1643) Gligore, logofăt, fiul popei Gheorghe
din ~ 406. State din Şerbăneşti, primeşte o Psaltire
Giudecătoria agiutătoare 504. 253.
Giurcani, s., j. Vaslui, Psaltire (Iaşi, Gligori, dascăl, martor 455; ~ tipograf,
1802) din ~ 421. vinde o Liturghie (Iaşi, 1759) 221.
Giurgeni, s., j. Bacău, Ceaslov (Rădăuţi, Gligorie, menţ. 151.
1743) din ~ 411. Gliţeni, s., j. Orhei, Aghiazmatarul mic
Giurgeni, s., j. Neamţ, Scara părintelui (Iaşi, 1814) din ~ 425.
Ioan egumenul Sinaiului (m-rea Neamţ, Glizean, protopop 188.
1814) din ~ 426; Glodeni, s., ţ. Neamţ 289, 292; Cartea
~ schit, Evanghelie (Iaşi, 1762) din ~ românească de învăţătură (Iaşi, 1643)
417; Vieţile sfinţilor pe luna Septembrie din ~ 407.
(m-rea Neamţ, 1807) din ~ 423; Glykys, fraţi, tipografi la Veneţia 28,
Irmologhion (m-rea Neamţ, 1827) din ~ 331.
436; Agatanghel Ieronim, Hrismos adecă Godineşti, s., j. Hunedoarea, Cartea
prorocie (Iaşi, 1818) din ~ 431. românească de învăţătură (Iaşi, 1643)
Giurgeşti, s.* 449; Octoih (m-rea din ~ 252.
Neamţ, 1818) din ~ 430. gogoşi de ristic (nuci galice) 39.
Giurgiu, popă, cumpără Cartea Goiani, s., j. Lăpuşna, Ceaslov
românească de învăţătură (Iaşi, 1643) (Chişinău, 1817) din ~ 429; Minei
133. (Chişinău, 1819) din ~ 432; Molebnic
Gîrbău, s., j. Cluj, Cartea românească (Chişinău, 1815) din ~ 427.
de învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 370. Goila, s., j. Bihor, Cartea românească
Gîrbe, s. 147. de învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 406.
Gîrbou, s., j. Sălaj, Cartea românească Golgotha, schit, j. Vrancea, Evghenie
de învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 370, 371, Vulgaris, Adoleshia filotheos, vol. I-V
407. (Iaşi, 1815-1819) din ~ 230, 249, 427.
Gîrbova de Sus, s., j. Alba, Cartea Golia, m-re în Iaşi 139, 140, 172, 283;
românească de învăţătură (Iaşi, 1643) Psaltire (Iaşi, 1817) din ~ 429;
din ~ 119, 370, 406. Evanghelistar (Iaşi, 1826) din ~ 435;
Gîrcina, m-re, j. Neamţ, Sinopsis (Iaşi, Liturghie (Iaşi, 1818) din ~ 431.
1751) din ~ 413. Goliţin, cneaz 190.
Gorgan, mahala în Bucureşti, Divanul Greceanu, fraţi 297.

sau gîlceava înţeleptului cu lumea (Iaşi, Greceni, s.* 88; Cartea românească de
1698) de la bis. din ~ 245. învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 371; şcoală
Gorovei, schit, Învăţătură părintească la ~ 349.
(Iaşi, 1822) de la ~ 434; Vieţile Sfinţilor greci 167; v. Ştefan Cost. Luda,
pe luna septembrie (m-rea Neamţ, 1807) Neculai Chiriac Hagioglu; ~ negustori
de la ~ 152, 422. 159.
goştină 128, 287. Grecia 409, 410, 430, 433; m-rea
goştinari (gorştinari) 128, 192. Olimpiotisa din ~ 409.
Gothatea, s., j. Hunedoara, Cartea Grigoraş, comis 218; ~ legător de cărţi,
românească de învăţătură (Iaşi, 1643) scrie pe un Octoih mic, ms. 451; ~ preot,
din ~ 406. din Şarul Dorna, leagă Adunarea celor
gotica (fractur), tip de literă 23. şapte taine (Iaşi, 1751) şi o Liturghie
Govora, m-re, Meletie Macedoneanul (sec. XVIII) 451.
egumenul ~ 273; şcoală şi tipografie la ~ Grigoraş Huşanul, fratele Elenei 456.
59. Grigoraş Neculai, martor 457.
Grajduri, s., j. Iaşi, Octoih de Grigore, dascălul, tipograf de la m-rea
pavecerniţă (m-rea Neamţ, 1816) din ~ Neamţ, traduce şi imprimă: Carte
428. folositoare de suflet (Bucureşti, 1799),
Gramată de duhovnicie preoţească Chiriacodromion (Bucureşti, 1801,
(Iaşi, 1810), emisă de Gavriil Bănulescu- Buzău, 1839), Întrebări şi răspunsuri
Bodoni, mitropolitul Ţării Moldovei 193, bogosloveşti (Iaşi, 1803), Teofilact,
394. Tâlcuire la cele patru Evanghelii (Iaşi,
Gramatica greacă 27. 1805), Ioan Damaschin, Descoperire a
Gramatica ruso - moldovenească pravoslavnicei credinţe (Iaşi, 1806),
(Chişinău, 1819) 86, 109, 113; ~ Octoih (Buda şi Rîmnic, 1811),
circulaţie 432. Kecragarion (m-rea Neamţ, 1814),
Gramatica theologhiciască (Iaşi, 1795) Apologhia (m-rea Neamţ, 1816;
262, 354; ~ corectată de Inochentie 302, Bucureşti, 1819), Arătare sau adunare
444; ~ culeasă de diaconul Theodor 443; pre scurt a Dumnezeieştilor dogme ale
~ imprimată de Gherasim ierodiacon şi credinţii (m-rea Neamţ, 1816), Nichifor
Pavel Petrov 439. Callist Xantopulul, Tălcuire pre scurt...
gramatici 24. la antifoanele celor opt glasuri (m-rea
gravori (halcografi, săpători în lemn) 36, Neamţ, 1817), Viaţa cuviosului <...>
38, 47, 48, 70, 77, 275, 276, 281, 282, Paisie (m-rea Neamţ, 1817), Ioan Gură
283, 442, 445; v. Damaschin Gherbest, de Aur, Cuvinte şase pentru preoţie
Dimitrie Kontoleos, Ghervasie, Ian (Bucureşti, 1820), Cuvînt pentru preoţie
(Ioan) şi Teodor Strzelbicki, Ilie al Sf. Grigorie de Nazianz (Bucureşti,
Anagnoste, Ioan Moldoveanul, Iosif, 1821), Dovedire împotriva eresului
Nectarie, Simion. armenilor (Bucureşti, 1824), Două
Grăjdeni, s. 160. cuvinte ale Sf. Kassian Rîmleanul
grămătic 69, 294, 297; v. Iliaşcu, Nicola. (Bucureşti, 1825), Cuvinte <…> ale Sf.
Grămeşti, s., j. Suceava, Octoih (Iaşi, Vasile cel Mare şi Grigorie cuvântătorul
1749) din ~ 413. de Dumnezeu (Bucureşti, 1826), Cuvinte
Grăniceşti, s., j. Suceava, Antologhion <…> ale Sf. Ioan Gură de Aur
(Iaşi, 1755) din ~ 415. (Bucureşti, 1827), Cuvînt al Sf. Ioan
INDICE GENERAL 567
Gură de Aur la Tăierea capului Sf. Ioan Psaltire (Iaşi, 1757), Hrisovul lui
Botezătorul (Bucureşti, 1827), Cuvînt al Constantin M. Cehan Racoviţă pentru
Sf. Ioan Gură de Aur pentru muierile desfiinţarea văcăritului (Iaşi, 1757),
cele rele şi cele bune (Bucureşti, 1827), Liturghia (Iaşi, 1759), Evanghelia (Iaşi,
Învăţătură pre scurt pentru nunţi 1762), Ceaslovul (Iaşi, 1763),
(Bucureşti, 1827), Cuvinte zece pentru Molitvenicul (Iaşi, 1764), Îndreptarea
dumnezeiasca pronie ale lui Teodorit al păcătosului (Iaşi, 1765), Psaltirea (Iaşi,
Cirului (Bucureşti, 1828), Pateric 1766), Evhologhion (Iaşi, 1774) 438; ~
(Bucureşti, 1828) 441; ~ mitropolitul gravor, ilustrează Ceaslov (Rădăuţi,
Grigore al IV-lea al Ţării Româneşti 293. 1745), Antologhion (Iaşi, 1755), Apostol
Grigore, diacon, fiul popii Ştefan Udrea, (Iaşi, 1756), Psaltirea (Iaşi, 1757),
leagă Cartea românească de învăţătură Liturghia (Iaşi, 1757) 446.
(Iaşi, 1643) 450; ~ diacon, fiul popii Grigore Suţu, voievod 165.
Ştefan Udre din Borzeşti, leagă o Grigore (Grigorie) Udre, diacon, din
Evanghelie (Bucureşti, 1750) 450; ~ în Borzeşti, leagă Cartea românească de
pomelnic 144; ~ logofăt, nepotul învăţătură (Iaşi, 1643) şi Evanghelia
mitropolitului Iacob II Stamati, mort de (Iaşi, 1762) 450, 451.
ciumă 232. Grigoreşti, s., j. Suceava, Antologhion
Grigore al II-lea (Alexandru) Ghica, (m-rea Neamţ, 1825) din ~ 435; Ceaslov
voievod 163, 164, 186, 205, 299, 349. (Iaşi, 1797) din ~ 420.
Grigore Bădale, din s. Vama, dă bani Grigori (Grigorie), iconom (sachelarie),
pentru legarea Cărţii româneşti de epistatul tipografiei Mitropoliei din Iaşi
învăţătură (Iaşi, 1643) 53. 448, 461; ~ imprimă Evanghelistarul
Grigore Callimachi, voievod 287. (Iaşi, 1826), Simeon (Logothetul),
Grigore Ghenghea, soţul Anesiei, Graiurile Maicii lui Dumnezeu (Iaşi,
cumpără o Liturghie 150. 1826), Catihisis (Iaşi, 1828) 441; ~
Grigore Ghica, vornic 468. trimite Antologhionul (m-rea Neamţ,
Grigore (Ilievici) Hudici, copist 353. 1825) la un schit 213;
Grigore Maior, episcop 345. ~ preot, din Rothiana, cumpără un
Grigore Nemţeanul, mitropolitul Ceaslov (Iaşi, 1797) 213.
Sucevei 141, 143. Grigorie, episcopul Irinopoliei 234.
Grigore Păscarştean, din s. Honiceni, ţ. ~ gravor, ilustrează Ioan Gură de Aur,
Neamţ, primeşte un Peci pentru a doua Cuvinte (Bucureşti, 1827) şi Cazanii
cununie 396. (Bucureşti, 1828) 447; ~ monah 294; ~
Grigore Săbădaşul, din Nuşfalău, cu patriarhul Constantinopolului, Scrisoare
fratele său Ionuţ, cumpără Cartea Mitropoliei Moldovei prin care
românească de învăţătură (Iaşi, 1643) condamnă Eteria (Iaşi, 11 martie 1821) şi
118. dă o Înştiinţare cu privire la înşelăciunea
Grigore (Grigorie) Stan (Stanovici) eteriştilor (Iaşi, 1821) 179, 399;
Braşoveanul, tipograf 30, 71, 72, 79, 95, ~ preot, din Şaru Dornei, leagă o
207, 275, 277, 345; ~ imprimă Evanghelie (Iaşi, 1762) şi un Triod (Iaşi,
Catavasierul (Rădăuţi, 1744), Ceaslovul 1747) 451, 452; ~ iconom, din Iaşi 53,
(Rădăuţi, 1745), Antologhionul (Iaşi, 62; ~ tipograf 32, 85, 338, 354; ~ la m-
1755), Alfavita sufletească (Iaşi, 1755), rea Neamţ 301.
Bucvar (Iaşi, 1755), Apostol (Iaşi, 1756), Grigorie al II-lea, mitropolitul Ţării
Adunare de multe învăţături (Iaşi, 1757), Româneşti 304.
Grigorie Ieropoleos, mitropolit 401. Hadîmbu, schit, j. Iaşi, Apostol (Iaşi,

Grigorie Sinaitul, Izvod. Viaţa, ms., 1756) din ~ 415; Evanghelie (Iaşi, 1762)
tradus de Ştefan ierodiacon 301. din ~ 417; Liturghie (Iaşi, 1818) din ~
griveni (grivne), monede 41. 431.
grîu 118, 371, 372; cîble de ~ 131; dat Hagi Constantin Pop, negustor sibian
pe Cartea românească de învăţătură 85.
(Iaşi, 1643) 118; ferdelă de ~ 131; mierţă Haham, socrul lui Idel Herman 167.
de ~ 118, 129, 370. Haitaş, s., Octoih (Iaşi, 1750) din ~ 375.
Gromovnic, carte de lectură 208. Halmagiu, s., j. Arad, Cartea
groşi, monede 115, 374. românească de învăţătură (Iaşi, 1643)
Groşi, s., j. Satu Mare, Evanghelie (Iaşi, din ~ 406.
1762) din ~ 378, 407, 416. Ham, personaj biblic 153.
groşiţă, diviziune monetară 114, 377. Hancu Iacov şi Teodor Bobeică,
Grozeşti, s., j. Iaşi, Apostol (Iaşi, 1756) imprimă Tablele lancasteriene (34 foi
din ~ 415; Evanghelie (Iaşi, 1762) din ~ volante) (Chişinău, 1822) 400.
417. Hangu, s. şi schit, ţ. Neamţ 177, 403;
Grumaz, pîrcălab 137. Cartea românească de învăţătură (Iaşi,
Grumăzeşti, s., ţ. Neamţ 401; Liturghie 1643) din ~ 370; Viaţa şi petrecerea
(Iaşi, 1818) din 431. sfinţilor (Iaşi, 1682-1686) din ~ 407,
guldeni 168. 409; duhovnicul Serafim din ~ 109, 221,
Gura Bicazului, s., j. Neamţ, Teofilact, 227.
Tîlcuire la cele patru evanghelii (Iaşi, Hansca, s., j. Lăpuşna, Molitvenic
1805) din ~ 421; Vieţile Sfinţilor pe luna (Chişinău, 1820) din ~ 433.
August (m-rea Neamţ, 1815) din ~ 426. Hanul Vechi, s., j. Lăpuşna, Minei
Gura Galbenei, s., j. Bacău, Liturghia (Chişinău, 1819) din ~ 432.
(Iaşi, 1794) din ~ 130, 253, 380, 419. Harkov, or. (Fed. Rusă), iarmaroc la ~
Gura Negri, s., j. Suceava, Psaltirea sl.- 101, 108.
rom. (Iaşi, 1680) din ~ 408; Psaltirea în Harghita, j., 406
versuri (Uniev, 1673) din ~ 408. Hasse Benlo, furnizor de litere 25, 463.
Gura Rîului, s., j. Sibiu, Evanghelia hatmani 204, 226, 293, 468; v. Lupu
(Bucureşti, 1742) din ~ 257. Bogdan, Todiraş Balş, Vasile Roset.
Gura Văii, s., ţ. Neamţ 397; Antologhion Hăbăşeşti, s., j. Neamţ, Arătare sau
(Iaşi, 1755) din ~ 415; Cartea adunare pre scurt a dumnezeieştilor
românească de învăţătură (Iaşi, 1643) dogme (m-rea Neamţ, 1816) din ~ 429;
din ~ 406. Vieţile sfinţilor pe luna Iunie (M-rea
Guteşti, s.*, Apostol (Iaşi, 1756) din ~ Neamţ, 1813) din ~ 425.
415. Hădăreni, s., j. Mureş, Cartea
Gutinaş, s.*, Liturghie (Iaşi, 1794) din ~ românească de învăţătură (Iaşi, 1643)
419. din ~ 407.
guvernatori 189, 190, 395; v. Petru Hălăuceşti, s., j. Iaşi, Catavasier (Iaşi,
Curic, Ivan Marcovici Garting, 1778) din ~ 418; Liturghie (Chişinău,
Pahlen, Sipeaghin, Sorocunschi. 1815) din ~ 427.
Hărmăneşti, Gheorghie protopop la ~
H 170, 461.
Hărniceşti, s., j. Maramureş 450;
Antologhion (1755, Iaşi) din ~ 376, 414;
INDICE GENERAL 569
Cartea românească de învăţătură (Iaşi, Vieţile sfinţilor pe luna noiembrie (m-rea

1643) din ~ 370, 407. Neamţ, 1811) din ~ 423; Vieţile sfinţilor
hărţi 469. pe luna Septembrie (m-rea Neamţ, 1807)
hătmănie 172, 182, 306, 472, 480, 484, din ~ 422.
487, 498, 502, 504; Ofisuri emise de ~ Historiae romana libri, vol. I, de Titus
471. Livius Patavinius (Veneţia, 1739) 296.
Heciu Nou, s., ţ. Bălţi, Minei (Chişinău, Hînceşti, s., ţ. Lăpuşna, Ceaslov
1819) din ~ 432. (Chişinău, 1817) din ~ 429; Liturghie
Heciu Vechi, ţ. Bălţi, Liturghie (Chişinău, 1819), Minei (Chişinău, 1819)
(Chişinău, 1815) din ~ 427. din ~ 432.
Heleşteni, s., j. Iaşi, Triod (Iaşi, 1747) Hîncu, m-re, Instrucţia blagocinului
din ~ 412. asupra unor biserici (Chişinău, 1827)
Herţa, Athanasie fost iconom al ~ 178. din ~ 436; Liturghie (Chişinău, 1819),
hervoni 110, 116, 369. Minei (Chişinău, 1819) din ~ 432;
Hideaga, s., j. Maramureş, Psaltirea în Molitvenic (Chişinău, 1820) din ~ 433;
versuri (Uniev, 1673) din ~ 265; Tipic în scurt (Chişinău, 1823) din ~
Psaltirea sl.-rom. (Iaşi, 1680) din ~ 408. 434; Rugăciune de mulţămire (Chişinău,
Higiena stomahului (Iaşi, 1814), 1826) din ~ 435.
imprimată de Manuil Vernardos 441. Hînţeşti, s.*, Evanghelie (Iaşi, 1762) din
Hilandar, m-re în Muntele Athos, ~ 417.
Mreaja apostolică (Iaşi, 1756) de la ~ Hîrbovăţ, m-re, Aghiazmatar mic (Iaşi,
415. 1814) din ~ 425; Antologhion (Iaşi,
Hilişău, s., j. Botoşani, Divanul sau 1806) din ~ 422; Liturghie (Chişinău,
gîlceava înţeleptului cu lumea (Iaşi, 1815), Molebnic (Chişinău, 1815) din ~
1698) din ~ 117, 245, 374, 410; Şapte 427; Liturghie (Chişinău, 1819), Minei
taine (Iaşi, 1807) din ~ 422. (Chişinău, 1819) din ~ 432; Datoriile
Hilimoneşti, s., ţ. Vaslui, o parte dată lui presbiterilor faţă de popor (Chişinău,
Evloghie dascălul, de Anghelina şi fiica 1823) din ~ 434; Molitvenic (Chişinău,
ei, Dorotheia 290. 1820), Rînduiala pentru sfinţirea
Hincăuţi, s., ţ. Soroca, Evanghelie (Iaşi, bisericilor (Chişinău, 1820), Trebnic
1762) din ~ 416. (Chişinău, 1820) din ~ 433; Octoih (Iaşi,
Hirova, m-re, Ceaslov (Chişinău, 1817) 1749) din ~ 413; Psaltire (Chişinău,
din ~ 385, 429; Irmologhion (m-rea 1818) din ~ 431; Psaltire (Iaşi, 1817) din
Neamţ, 1827) din ~ 436; Liturghie ~ 429; Psaltire (m-rea Neamţ, 1816) din
(Chişinău, 1819), Minei (Chişinău, 1819) ~ 428; Rugăciune de mulţămire
din ~ 432; Psaltire (Iaşi, 1817) din ~ (Chişinău, 1826) din ~ 435; Vieţile
429; Teofilact, Tîlcuire la cele patru sfinţilor pe luna noiembrie (m-rea
evanghelii (Iaşi, 1805), Vieţile Sfinţilor Neamţ, 1811) din ~ 423.
din lunile septembrie - decembrie (m-rea Hîrja, s., j. Bacău, Antologhion (Iaşi,
Neamţ, 1807-1811), Molebnic (Chişinău, 1755) din ~ 414; Apostol (Iaşi, 1756) din
1815), Liturghia (Chişinău, 1815), ~ 415.
Tipicon (Iaşi, 1816), Octoih de canoane Hîrjauca, m-re, Catavasier (Iaşi, 1768 şi
pentru pavecerniţă (m-rea Neamţ, 1816), 1778) din ~ 418; Catehisis (Chişinău,
Psaltire (m-rea Neamţ, 1817), Ceaslovul 1816), Octoih de pavecerniţă (m-rea
cel mare (Iaşi, 1817), Psaltire (Chişinău, Neamţ, 1816) din ~ 428; Evanghelie
1818) din ~ 263, 421, 427, 428, 431; (Iaşi, 1762), Liturghie (Iaşi, 1759) din ~
416; Liturghie (Chişinău, 1815), hîrtii oficiale 474.

Molebnic (Chişinău, 1815) din ~ 427; Hîrtop, s., j. Suceava, Liturghie (Iaşi,
Liturghie (Iaşi, 1794) din ~ 419; 1818) din ~ 431; Tipicon (Iaşi, 1816) din
Liturghie (Iaşi, 1818) din ~ 431; ~ 428.
Molitvenic (Chişinău, 1820) din ~ 433; Hlipiceni, s., j. Botoşani, Invăţături
Nevăzut războiu (m-rea Neamţ, 1826) hristianiceşti (Iaşi, 1823) din ~ 434.
din ~ 388, 435; Rînduiala panihidei hloniţi 369.
(Chişinău, 1817) din ~ 430; Antologhion Hochmeister, tipograf la Sibiu 30, 49.
(m-rea Neamţ, 1825), Rînduiala Hociungi, s., j. Neamţ, Cartea
pomenirii ostaşilor (Chişinău, 1826), românească de învăţătură (Iaşi, 1643)
Rugăciune de mulţămire (Chişinău, din ~ 407; Ceasoslov (Iaşi, 1817) din ~
1826), Tedeum în ziua Crăciunului 429; Viaţa şi petrecerea Sfinţilor (Iaşi,
(Chişinău, 1826), Urmarea cîntării de 1682-1686) din ~ 409; Vieţile sfinţilor pe
rugăciune (Chişinău, 1826) din ~ 435; luna Septembrie (m-rea Neamţ, 1807)
Descoperirea pravoslavnicei credinţe din ~ 423.
(Iaşi, 1806), Vieţile sfinţilor pe luna Hodac, s., Mureş, Cartea românească de
Septembrie (m-rea Neamţ, 1807) din ~ învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 121.
422; Tîlcuire la cele patru evanghelii Hogineşti, s., ţ. Orhei 430; Carte de
(Iaşi, 1805) din ~ 421. rugăciuni pentru cerere de biruinţă (Iaşi,
Hîrlău, or., j. Iaşi 88, 455; Carte 1809) din ~ 423; Liturghie (Chişinău,
folositoare de suflet (Iaşi, 1819) din ~ 1815) din ~ 384, 427; Minei (Chişinău,
369, 407, 432; Şapte taine (Iaşi, 1644) 1819) din ~ 432; Psaltire (Chişinău,
din ~ 373, 408; Teofilact, Tîlcuire la cele 1818) din ~ 431; Rînduiala pentru
patru evanghelii (Iaşi, 1805) din sfinţirea bisericilor (Chişinău, 1820),
Protopopiatul ~ 421; ~ ţ. 161; lipoveni Urmarea cîntării de rugăciune
din ~ 159; şcoală la ~ 349. (Chişinău, 1820) din ~ 433.
Hîrsova, m-re, j. Vaslui, Evanghelie Holda, s., j. Suceava, Cele 9 cîntări din
(Iaşi, 1762) din ~ 417. Psaltire (Iaşi, 1815) din ~ 426; Noul
Hîrşeşti, s., j. Bihor, Cartea românească Testament (m-rea Neamţ, 1818) din ~
de învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 406. 431.
hîrtie 30, 38, 46, 52, 63, 64, 65, 72, 79, holtei 159, 161, 395, 397, 398, 404; v.
97, 99, 101, 106, 180, 183, 184, 272, Dumitru, Gheorghe, Gavril, Neculai,
287, 328, 466; ~ de bumbac 96; ~ de Toader, Vâlcul; ~ din Oasăle 161; peceţi
corespondenţie 67, 492; ~ de mijloc 472; de ~ 162, 177.
~ de Olanda 67, 85, 109, 492; ~ de poştă Homiceni, s., ţ. Neamţ 396, 402.
97; ~de tipar 495; ~ groasă 51; ~ leon 69, Homorog, s., j. Bihor, Cartea
99, 480, 485; ~ turcească 99; ~ pentru românească de învăţătură (Iaşi, 1643)
prube 67, 492; ~ proastă 109; ~ din ~ 406.
strecurătoare (folea) 97; ~ şagren 51; ~ Hondol, s., j. Hunedoara, Cartea
topuri (conţuri) de ~ 47, 67, 284, 475, românească de învăţătură (Iaşi, 1643)
476; ~ tricapelo, 69, 480, 484, 485; ~ din ~ 370; Viaţa şi petrecerea sfinţilor
velină 69, 480, 485, 495; ~ velină glase (Iaşi, 1682-1686) din ~ 265.
de Paris, litografiată cu stemă 484; ~ Horaiţa, schit, j. Neamţ, Tipicon (m-re
vînătă 69, 480, 484; ~ vînătă cu rubrice Neamţ, 1816), Ceaslov, Liturghie,
69, 481, 485; ~ Watson 99; masă de Psaltire, Chiriacodromion, Kecragarion
întins ~ 462. din ~ 230, 428.
INDICE GENERAL 571
Horăşti, s., j. Lăpuşna, Liturghie ~ emite un Model de tabel cumulativ

(Chişinău, 1815) din ~ 427; Liturghie pentru evidenţa stării civile pe anul 1821
(Chişinău, 1819), Minei (Chişinău, 1819) (Chişinau, februarie 1822) 400.
din ~ 432; Tipic (Chişinău, 1817) din ~ Hozman, s., j. Braşov, Cartea
Horecea, s., Psaltire (Iaşi, 1766) din ~ din ~ 406.
379. Hrinăuţi, s.*, Evanghelie (Iaşi, 1762)
Horezu, s., j. Braşov, Cartea din ~ 416.
românească de învăţătură (Iaşi, 1643) Hrisant Notara, patriarhul Ierusalimului
din ~ 371. 73, 75, 79, 101, 214, 228, 233, 236, 332,
Horghiş, din Cîmpulung, socrul popii 338
Isac 449. Hrişcani (Hreşcani), s., j. Botoşani,
horgoşi 121, 371. Amfilohie Hotiniul, Elemente
Horia, s., j. Neamţ, Vieţile sfinţilor pe arithmetice (Iaşi, 1795) ~ din 420;
luna mai (m-rea Neamţ, 1812) din ~ 425; Dimitrie Cantemir, Descrierea Moldovei
Vieţile sfinţilor pe luna Septembrie (m- (M-rea Neamţ, 1825) din ~ 435.
rea Neamţ, 1807) din ~ 423. hrisoave 42, 461.
Horodişte, s., ţ. Dorohoi 175, 397; ~ Hrisoscul, credincer, zlotaş la ţ. Fălciu
schit 173; Evanghelie (Iaşi, 1762) din ~ 161.
417; Rînduiala pentru sfinţirea Hrisov de aşezămînt pentru ţiganii
bisericilor (Chişinău, 1820) din ~ 433; domneşti lingurari şi ursari (Iaşi, 1793),
Ceaslov (Iaşi, 1797) din ~ 420; Rînduiala emis de Mihail C. Şuţu, domnul Ţării
pomenirii ostaşilor (Chişinău, 1826) din Moldovei 393; ~ imprimat de Gherasim
~ 435. şi popa Mihalache 439.
Horodnic de Jos, s., j. Suceava, Apostol Hrisov domnesc de întăritură
(Iaşi, 1756) din ~ 252, 415; Ceaslov (Chişinău, octombrie 1827), emis de
(Iaşi, 1777) din ~ 418; Liturghie (Iaşi, Alexandru Ioan Mavrocordat domnul
1818) din ~ 431. Ţării Moldovei 403.
Horodnic de Sus, s., j. Suceava, Apostol Hrisov pentru daniile între persoane de
(Iaşi, 1756) din ~ 415; Psaltire (m-rea condiţii diferite şi căsătoria dintre
Neamţ, 1824) din ~ 434; Şapte taine pămînteni şi ţigani (Iaşi, 28 decembrie
(Iaşi, 1644) din ~ 408. 1785), emis de Alexandru I.
Hosman, s., j. Sibiu, Cartea românească Mavrocordat 393; ~ imprimat de Mihail
de învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 407. Strelbiţchi 439.
Hotărel, s., j. Bihor, Cartea românească Hrisov pentru desfiinţarea văcăritului şi
de învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 406. a cuniţei pe vite (Iaşi, 20 februarie
Hotărîri în scurt a S(f.) Vasilie. Izvod, 1757), emis de Constantin Racoviţă
ms., tradus de Ştefan ierodiacon 301. domnul Ţării Moldovei 392; ~ imprimat
Hoteni, s., j. Maramureş, Antologhion de Grigore Stan Braşoveanul 438.
(Iaşi, 1755) din ~ 376, 414. Hrisov pentru desfiinţarea vădrăritului
Hotin, cetate, or., ţ. 78, 166, 170, 175, (20 august 1756), emis de Constantin
221, 232, 259, 307, 427, 431, 432, 435, Racoviţă domnul Ţării Moldovei 392.
441; Gheorghe pîrcălab de ~ 146; Hrisov pentru locuitorii moşiilor
Gheorghe Rodostat protopop din ~ 216; mănăstireşti (Iaşi, 12 ianuarie 1741),
Apostol (Iaşi, 1756) din ~ 415; Cantemir, emis de Constantin Mavrocordat 392.
Divanul din ~ 410; protopopul de ~ 190;
Hrisov pentru scutirea de dări a clerului 1785) din ~ 418; Vieţile Sfinţilor pe luna
şi obligativitatea cunoaşterii dogmelor August (m-rea Neamţ, 1815) din ~ 426;
de către preoţi <1741-1742, Iaşi>, emis Adunare de cîteva rugăciuni (Iaşi, 1819),
de Constantin Mavrocordat domnul Ţării Liturghie (Iaşi, 1818) din ~ 431; Ceaslov
Moldovei 392; ~ imprimat de Duca (Iaşi, 1794) din ~ 419; Orînduiala
Sotiriovici 438. sfinţirii bisericii (Iaşi, 1809) din ~ 423;
Hrisun engolpion (Mielul de aur) (Iaşi, Psaltirea în versuri (Uniev, 1673) din ~
1816) 294, 303; ~ prefaţă de Iordachi 408; episcopul de ~ 88, 108, 111, 213,
Boghean, fost mare stolnic 234; ~ 214, 215, 227, 260, 292, 378, 392; v.
circulaţie 429. Inochentie, Iroftei, Mitrofan; Gavril
Hronograf, lăsat moştenire 134. monah din ~ 214; Antologhion (Iaşi,
Hronograful Sf. Dimitrie Rostovskii, 1726) de la bis. Uspenia din ~ 410;
ms., tradus de Ştefan ierodiacon 301. Ceasoslov (Iaşi, 1817) din bis. Sf. Ioan
Hudeştii Mari,* s., Psaltire (Chişinău, din ~ 429; şcoală la ~ 349.
1818) din ~ 431. Huşi-Preuteşti, s., j. Suceava,
Huduc, s., j. Mureş, Cartea românească Antologhion (Iaşi, 1755) din ~ 414.
de învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 130, 372. husoşi, monedă 121, 373.
Huedin, or., j. Cluj, Cartea românească
Hulboca, s. lîngă Iaşi, bis. Sf. Neculai I
din ~ 420, 424, 433.
Hulpăşeşti, s.,* Triod (Iaşi, 1747) din ~ I. Inzov, general-locotenent, namestnicul
412. Basarabiei 100, 183, 190; ~ emite o
Humor, m-re, j. Suceava 20, 154; Instrucţie pentru bulgarii-colonişti
Antologhion (Iaşi, 1755) din ~ 414; ~ aşezaţi în Basarabia (Chişinău, 1821)
legat de Ghenade 450; Liturghie (Iaşi, 399.
1759) din ~ 416; Minei pe luna Aprilie, I. Trohin, tatăl lui Toader 165.
ms. din ~ 448. Iacob, diacon, leagă un ms. 448.
Hundriceni, s.* 218. ~ patriarhul Bizanţului 329.
Hunedoara, or. şi j., Psaltirea în versuri ~ preot 149.
(Uniev, 1673) din ~ 406, 408; Psaltirea Iacob Heraclit Despotul 271.
sl.-rom. (Iaşi, 1680) din ~ 373. Iacob (Iacov) I Putneanul, episcop de
Hurez, s., j. Braşov, Cartea românească Rădăuţi 206, 233, 260; ~ mitropolitul
de învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 406. Ţării Moldovei 11, 48, 135, 190, 207,
Husasău de Criş, s., j. Bihor, Ioan 226, 230, 231, 240 277, 290, 296, 314,
Moldoveanul din ~, cumpără un Octoih 343, 350, 351, 359; ~ dă o Carte
ms. 257. pastorală preotului Dimitrie (Iaşi, 28
Huşanul, neamul lui ~ 457. august 1752) 392; ~ semnează Cartea de
Huşi, or., j. Vaslui 308, 397; Episcopia blestem (Iaşi, 25 august 1756) 392.
de ~ 30, 288; Ceaslov (Dubăsari, 1794) Iacob (Iacov) II Stamati mitropolitul
de la ~ 230; Penticostar (Iaşi, 1753) din Ţării Moldovei 24, 30, 40, 59, 74, 96,
~ 414; Aghiazmatar mic (Iaşi, 1814), 111, 175, 190, 213, 214, 220, 235, 290,
Andronache Donici, Adunare din 303, 308, 353, 354, 359, 379; ~ dă o
împărăteştile pravile (Iaşi, 1814) din ~ Carte de preoţie lui Ignat din s.
425; Viaţa şi petrecerea Sfinţilor, Iaşi Mărcăuţi, ţ. Orhei 175, 394; ~ dă
(1682-1686) din ~ 409; Molitvenic (Iaşi, Îndrumări pentru sfintele taine <Iaşi>,
INDICE GENERAL 573
(17 iunie 1802) 394; ~ dă o Pastorală Iason, ieromonah, cumpără o Psaltire

pentru post (Iaşi, 17 iunie 1806) 394; ~ (m-rea Neamţ, 1816) 112.
dă Instrucţiuni preoţilor (Iaşi, 8 Iaşi (Ieşi, Ieşu) or. şi j. 6, 11, 25, 27, 30,
decembrie 1794) 393; ~ donează un 46, 53, 58, 76, 85, 86, 88, 90, 92, 96, 99,
Ceaslov (Iaşi, 1780) 232. 100, 110, 111, 124, 138, 141, 147, 154,
Iacov, episcopul Huşilor, epitropul 159, 161, 164, 165, 167, 168, 178, 180,
Mitropoliei Ţării Moldovei, dă 184, 188, 210, 212, 216, 219, 220, 221,
Orînduiala paraclisurilor împărăteşti 222, 224, 233, 234, 235, 236, 259, 275,
(Iaşi, 19 iulie 1789) 393. 277, 278, 287, 290, 292, 302, 306, 311,
Iacov, episcopul Romanului, dă o Carte 329, 332, 402, 455, 457, 459, 460, 465,
de hirotonie 393. 468, 469, 470, 472, 473, 474, 481, 482,
~ preot 452. 488, 495, 499; Academia Domnească din
Iacov Covalschi, ţăran, din ţ. Ismail, ~ 12, 204, 353; Antonie epistatul
tipograf la Chişinău 78; ~ lucrează la tipografiei mitropoliei din ~ 442; ~ atacat
Tablele lancasteriene (Chişinău, 1822) de cazaci 48; bis. Sf. Andrei, Sf.
441. Apostoli Petru şi Pavel (Moara de Vînt),
Iadăra, s., j. Maramureş, Cartea Sf. Atanasie din Copou, Sf. Atanasie şi
românească de învăţătură (Iaşi, 1643) Chiril, Sf. Dimitrie-Balş, Sf. Dumitru
din ~ 407. Misai, Sf. Gheorghe-Lozonschi, Sf.
Ialoveni, s., ţ. Lăpuşna, Ceaslov Haralambie, Sf. Ioan Zlataust, Sf. Lazăr,
(Chişinău, 1817) din ~ 429; Liturghie Sf. Neculai din Hulboca, Sf. Nicolae-
(Chişinău, 1815) din ~ 427; Liturghie Ciurchi, Sf. Nicolai cel Sărac, Sf.
(Chişinău, 1819), Minei (Chişinău, 1819) Nicolae de pe şuşă, Sf. Nicolae din
din ~ 432. Copou, Sf. Nicolae Domnesc, Sf.
Ian (Ioan) Strzelbicki, gravor polonez Pantelimon, Sf. Teodori, Sf. Treime, Sf.
275. Vasile din Tătăraşi, Sf. Vasile din
Ianăş, fiul popii Sima 119. Tîrguşor sau de pe Galata, Sf. Voievozi–
Iancu Cristea, preot 51. Roşca, Tuturor Sfinţilor (Banu), Aron-
Iancu Racoviţă, postelnic 469. vodă, Biserica Albă, Curelari, Dancu,
Iancul, socrul lui Moisă Helman 167; ~ Moara de Vînt, Paraclisul Mitropoliei,
voievod 139. Paraclisul Paşcanu, Prapadoamna
Iancul Goldştein, sudit 167. Paraschiva (Sf. Paraschiva de Sus), Sf.
Ianculeşti, s., j. Satu Mare, Evghenie Paraschiva (Mitocul Maicilor), Talpalari,
Vulgaris, Adoleshia filotheos, vol. I-V Toma Cozma, Vovidenia, Vulpe, Ziua
(Iaşi, 1815-1819) din ~ 427. Crucii, 40 de Sfinţi din ~ 252, 274, 409,
Ianica, paharniceasă, fiica lui Radu 410, 412, 414, 415, 416, 419, 420, 421,
Racoviţă fost mare logofăt 234, 294; ~ 422, 424, 425, 426, 427, 428, 429, 430,
plăteşte imprimarea Ceaslovului (Iaşi, 431, 433, 434, 435, 436, 454; breasla
1777) 69, 302. cioclilor din ~ 392; Clementu tipograf la
Ianovăţ, s. 441. ~ 442; consulii din ~ 167, 187; litografie
iapă, înşeuată 369; ~ dată pe Cartea la ~ 16; locuri de casă în ~ 289; m-rile
românească de învăţătură (Iaşi, 1643) Barnovschi, Bărboi, Frumoasa, Galata,
118, 119. Golia, Sf. Sava din ~ 214, 303, 392, 431,
iarbă, jîreadă de ~ 118. 433, 435; pacea de la ~ 308; Sofronie
iarmaroc 101; ~ la Harcov 108; la Sf. Pociaţki, conducătorul tipografiei de la
Dumitru 404. m-rea Trei Ierarhi din ~ 437; tipografie la
~ 26, 58, 99, 178, 206, 294; tipografie Nicolae-Ciurchi 418; Irmologhion (m-
arabă la m-rea Sf. Sava ~ 5, 85; rea Neamţ, 1827) din bis. Sf. Treime
tipografie la m-rea Trei Ierarhi din ~ 37, 436; Istoria Alexandrului celui mare
49, 72, 107; tipografie greacă la m-rea (Movilău, 1796) din ~ 380; Învăţătură
Trei Ierarhi 56, 208; tipografia creştinească (Iaşi, 1808) de la bis.
mitropoliei din ~ 40, 71, 81, 184, 208, Vovidenia 423; Liturghia (Iaşi, 1715) din
445; şcoli în ~ 56, 204, 205, 349; ~ ţ. 88, bis. Sf. Nicolai cel Sărac 410; Liturghia
160, 165, 166, 394, 395, 397, 398, 457; (Iaşi, 1804) de la bis. Sf. Atanasie şi
vamă la ~ 82; Adunare de cîteva Chiril 421; Liturghie (Iaşi, 1747) din bis.
rugăciuni (Iaşi, 1819) din ~ 431; Sf. Andrei 412; Liturghie (Iaşi, 1794) din
Aghiazmatariul mic (Iaşi, 1823), din bis. m-rea Galata 419; Molitvenic (Chişinău,
Sf. Vasile din Tîrguşor sau de pe Galata 1820) din ~ 433; Molitvenic (Iaşi, 1749)
434; Antologhion (Iaşi, 1806) din bis. Sf. din ~ 129, 375; Molitvenic (Iaşi, 1785)
Dumitru-Misai 422; Antologhion (m-rea din bis. Buna Vestire 418; Molitvenic
Neamţ, 1825) din bis. Sf. Vasile din (Iaşi, 1828) din ~ 436; Nichifor Callist
Tîrguşor sau de pe Galata 435; Augustin Xantopulul, Tălcuire pre scurt... la
episcopul, Checragarion (m-rea Neamţ, antifoanele celor opt glasuri (m-rea,
1814) din bis. Nicoriţă 426; Canonul Neamţ, 1817) de la Biserica Albă 429;
Sfîntului Spiridon (Iaşi, 1750) din ~ 413; Octoih (Iaşi, 1749) din bis. Sf. Teodori
Cantemir, Divanul (Iaşi, 1698) din ~ 413; Octoih (Iaşi, 1804) din bis. Sf. Sava
410; Carte de rugăciuni pentru cerere de 421; Orînduiala sfinţirii bisericii (Iaşi,
biruinţă (Iaşi, 1809) din bis. Sf. Andrei 1809) din Paraclisul Mitropoliei 423;
423; Carte folositoare de suflet (Iaşi, Penticostar (Iaşi, 1753) din ~ 376, 411;
1819) din bis. Sf. Spiridon 432; Cartea Pravila lui Vasile Lupu (Iaşi, 1646) din
românească de învăţătură (Iaşi, 1643) bis. Tălpălari 408; Psaltire (Chişinău,
din ~ 255, 369, 406; Catavasier, 1818) din m-rea Barnovschi 431;
cumpărat la ~ 119; Catavasier (Iaşi, Psaltire (Iaşi, 1792) din m-rea Galata
1778), din bis. Ziua Crucii 418; 419; Psaltire (Iaşi, 1794) din bis.
Catavasier (Iaşi, 1792) din ~ 379; Nicoriţă 419; Psaltire (Iaşi, 1817) din
Ceaslov (Chişinău, 1817) din m-rea bis. Sf. Nicolae de la Socola, Sf.
Barnovschi 430; Ceaslov (Iaşi, 1763) din Atanasie şi Chiril şi m-rea Golia 429;
Mitropolia ~ 417; Ceaslov (Iaşi, 1797) Psaltire (m-rea Neamţ, 1807) din bis.
din ~ 381; Ceaslov (Rădăuţi, 1745) din Nicoriţă 423; Rînduiala pentru sfinţirea
bis. Talpalari 411; Cuvintele lui Teodor bisericilor (Chişinău, 1820) din m-rea
Studitul (Iaşi, 1784), din bis. Tălpălari Frumoasa 433; Şapte taine (Iaşi, 1807)
418; De obşte gheografie (Iaşi, 1795) din din bis. Vulpe 422; Teofilact, Tîlcuire la
~ 380; Descrierea Moldovei (m-rea cele patru evanghelii (Iaşi, 1805) din bis.
Neamţ, 1825) din ~ 387; Ioan Sf. Treime 421; Tipic în scurt (Chişinău,
Damaschin, Descoperirea pravoslavnicei 1823) din ~ 434; Triod (Iaşi, 1747) din ~
credinţe (Iaşi, 1806) din ~ 382; Despre 375; Viaţa şi petrecerea Sfinţilor, Iaşi
creaţie (Chişinău, 1823) din m-rea (1682-1686), din bis. Sf. Nicolae-Ciurchi
Barnovschi 434; Efrem Sirul, Cuvinte şi şi Sf. Haralambie 409; Vieţile Sfinţilor pe
învăţături (m-rea Neamţ, 1818-1823) din luna August (m-rea Neamţ, 1815) din
bis. Sf. Lazăr şi Talpalari 431; bis. Sf. Paraschiva (Mitocul Maicilor) şi
Evanghelie (Iaşi, 1762) din ~ 378; Sf. Lazăr 426; Vieţile sfinţilor pe luna
Evhologhion (Iaşi, 1774) din bis. Sf. Februarie (m-rea Neamţ, 1812) din bis.
INDICE GENERAL 575
40 de Sfinţi 424; Vieţile sfinţilor pe luna ~ vinde locuri de casă lui Frumuzachi din
Ianuarie (m-rea Neamţ, 1812) din bis. vistierie 289; ~ imprimă Sinopsis (Iaşi,
Sf. Lazăr 424; Vieţile Sfinţilor pe luna 1714), Liturghie (Iaşi, 1715), Învăţături
iulie (m-rea Neamţ, 1814) din bis. Sf. preoţeşti despre taine (Iaşi, 1732),
Paraschiva (Mitocul Maicilor) 426; Molitvenicul (Iaşi, 1749) 285, 437, 438;
Vieţile Sfinţilor pe luna Martie (m-rea ~ gravor, ilustrează Antologhionul (Iaşi,
Neamţ, 1813) din ~ 425; Vieţile sfinţilor 1726) 446.
pe luna noiembrie (m-rea Neamţ, 1811) Ieremia (Eremia) Moghilă (Movilă)
din Paraclisul Mitropoliei 423. voievod 143, 146, 272.
Ibăneşti, s., j. Mureş, Cartea Ieremia Simion, gravor, ilustrează
românească de învăţătură (Iaşi, 1643) Psaltirea (Iaşi, 1731) 446; ~ imprimă
din ~ 369, 407. Antologhion şi Octoih (Iaşi, 1726);
Ichimăuţi, s., ţ. Lăpuşna, Minei Psaltire (Iaşi, 1731) 437.
(Chişinău, 1819) din ~ 432. ieric 34.
Icland, s., j. Mureş, Cartea românească ierodiaconi 71,135, 231, 295, 439, 441,
de învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 265, 371, 440, 442, 444, 445, 452; v. Eftimie
372, 407. Andreu, Ghenadi, Gheorghe,
Iclod, s., j. Cluj, Cartea românească de Gheorghie, Gherasim, Gherman,
învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 406. Gherman Iacovici, Iftimie, Ioasaf,
iconomi 53, 170, 176, 213, 215, 245, Iosif, Sofronie Miclescu, Ştefan.
306, 441, 461, 466, 467; v. Calistru, Ieroftie, monah, din Suceava, legător de
Costandin, Dimitrie, Evthimie, cărţi 449.
Gheorghiu, Grigori, Grigorie, Ilie, ieromonahi 29, 30, 53, 81, 112, 134, 143,
Nicolai, Nicolaie, Vasilie, Mihail 148, 149, 150, 151, 215, 221, 223, 249,
Strelbiţchi; ~ fost al Herţei 178; v. 257, 262, 279, 282, 295, 303, 309, 333,
Athanasie. 437, 439, 441, 442, 444, 445, 447, 448,
Idel Heman, frate cu Leiba, ginerele 449, 452, 453, 455; v. Agathon,
Hahamului, sudit 167. Andonie, Atanasie, Calist, Calistru,
Idicel, s., j. Mureş, Cartea românească Chiprian, Constantie, Cosma Vlahul,
de învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 372, 407. Daniil, Dionisie, Dositheiu, Filaret,
Ierbiceni, s., j. Iaşi, Învăţătură Ghedeon, Ghenadie, Ghenadie Scraba,
creştinească (Iaşi, 1808) din ~ 423. Gherontie, Ghervasie, Iason, Ilie
Iercoşeni, s., j. Arad, Cartea Anagnoste, Iosif, Isaia Ieşanul,
românească de învăţătură (Iaşi, 1643) Lavrentie, Lavrintie, Macarie,
din ~ 406. Mitrofan, Natanail Dreteanul, Neofit,
Ieremia, patriarhul Constantinopolului Pafnutie, Sava, Serafim Suceveanul,
342. Stratonic, Theodor, Todiraşcu Mirce,
Ieremia Cacavela, profesorul fiilor lui Varlaam.
Constantin Cantemir 302, 332, 334; ~ Ieronim, monah, scrie şi leagă o Istorie
corectează Tomul dragostei (Iaşi, 1698) a dărîmării Ierusalimului, ms. (1777)
301, 444; ~ traduce Tîlcuirea liturghiei 450.
(Iaşi, 1697) 293. Ierusalim, or. (Israel) 331, 339, 448,
Ieremia (Irimia) Marcu (Marcovici), 454; Avraamie patriarhul ~ 176, 190,
tatăl lui Sandu, tipograf 30, 38, 71, 75, 393; Dositei Notara patriarhul ~ 214,
207, 275, 278, 305, 438, 444, 446; ~ 236, 297, 302, 325, 327, 328, 329, 332,
cumpără o casă şi două locuri în Iaşi 289; 336; Hrisant Notara patriarhul ~ 73, 228,
236, 338; Nectarie patriarhul ~ 332; Igneşti, s., j. Arad, Cartea românească
Paisie patriarhul ~ 329, 330; Theofan de învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 406.
patriarhul ~ 273; patriarhia de ~ 204, Iisus (Isus) Hristos 47, 91, 96, 121, 135,
214, 331, 332; Sf. Scaun din ~ 331; 136, 137, 138, 139, 140, 141, 142, 143,
Sinodul de la ~ 330, 331. 144, 145, 146, 149, 150, 151, 154, 253,
Ieud, s., j. Maramureş, Ceaslov (Iaşi, 254, 262, 298, 321, 350.
1777) din ~ 418; Ceaslov (Rădăuţi, Iisus Hristos Binecuvîntînd, gravură 91.
1745) din ~ 345; Evhologhion (Iaşi, Ilarie, monah, din m-rea Neamţ, tipograf
1744), Octoih (Iaşi, 1726) din ~ 411; 443; ~ stareţul m-rii Neamţ 48.
Liturghie (Iaşi, 1759) din ~ 416. Ilarion, monah, traducător 295.
Ieud-Deal, s., j. Maramureş, Ceaslov Ilăşeşti, s.*, Triod (Iaşi, 1747) din ~ 412.
(Rădăuţi, 1745) din ~ 411. Ileana, fiica lui Antohi Strătilă 458; ~ de
Ieud-Şes, s., j. Maramureş, Evhologhion preot, dă Vieţile sfinţilor (Iaşi, 1682-
(Iaşi, 1749) din ~ 413. 1686) 116; ~ lui Ioniţă Huşanul, mama
Iezăreni, s., j. Iaşi 397; Istoria Vechiului lui Matei Strelbiţchi, sora lui Gheorghi
şi a Noului Testament (Iaşi, 1824) din ~ Huşanul 292, 457.
434. Ileanda, s., j. Sălaj, Cartea românească
Ifrim, ginerele beiului din Cehoveni, de învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 370, 407;
recuperează Cartea românească de Liturghie (Iaşi, 1759) din ~ 416.
învăţătură (Iaşi, 1643) 123. Ilia (Ilie) Anagnoste, gravor, ilustrează
Ifrimie Petricu, dascăl, din Breb, Cazania lui Varlaam (Iaşi, 1641-1643)
cumpără un Ceaslov (Iaşi, 1777) 118. 36, 275, 276, 281, 445.
Ifrosin, ieromonah, din Dobrovăţ 449. Iliaş al II-lea Rareş, voievod 200, 271,
~ proegumen, leagă un Minei pe luna 272.
Februarie, ms. (sec. XVI) 448. Iliaşcu, grămatic, plăteşte imprimarea
Iftimie, din s. Horodiştea, ţ. Dorohoi, Slujbei Sf. Timotei (Iaşi, 1751) 69, 294.
primeşte Carte de preoţie 397; ~ Ilie, iconom 466; ~ din Botoşani 176;
ierodiacon, tipograf 442. ~ în pomelnic 144; ~ popă, fratele
Ighişu Nou, s., j. Sibiu, Cartea ieromonahului Filaret, primeşte un
românească de învăţătură (Iaşi, 1643) Molitvenic (Iaşi, 1764) 135; ~ tipograf,
din ~ 407. imprimă Evanghelia (Iaşi, 1762) 438; ~
Ignat, preot, din s. Mărcăuţi, ţ. Orhei, zeţar 345; ~ culege Îndreptarea
primeşte o Carte de preoţie de la păcătosului (Iaşi, 1765) şi Psaltirea
mitropolitul Iacov II Stamati 175. (Iaşi, 1766) 443;
Ignatie, fiul popii Efrem din Iaşi, fratele ~ şi fratele lui, Ioan, fiii lui Sandu
lui Neagoe 255; Borcan din s. Iezăreni, ţ. Iaşi, primesc
~ monah, imprimă Vieţile Sfinţilor pe Carte de ruptaş 397.
luna Septembrie (m-rea Neamţ, 1807) şi Ilie Carp, menţ. 353.
Vieţile Sfinţilor pe luna Octombrie (m- Ilie Iorest, mitropolitul Transilvaniei
rea Neamţ, 1809) 440; ~ tipograf la 321.
Chişinău 78, 79, 443; ~ lucrează la Ilie Munteanu, logofăt, cu soţia
Tablele lancasteriene (Chişinău, 1822) Mărioara, cumpără şi dăruiesc un Triod
442; (Iaşi, 1747) 235, 252.
~ preot, din s. Mărcăuţi, ţ. Orhei 193; Ilimbav, s., j. Sibiu, Cartea românească
~ tipograf 63, 278. de învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 407.
INDICE GENERAL 577
Ilinca, fiica lui Antohi Strătilă 457; ~ Inspector, general al Carantinei 504; ~
soţia lui Lupul Tăbăcariu 390. tipografiei Mitropoliei, v. Gheorghie
Ilinca Antohieasa, se învoieşte cu Săulescu.
Chiriac Poroschii fost mare căpitan de instanţiile giudecătoreşti 468.
Ropce şi Vasilie fost mare căpitan de Institutul Tipo-litografic al Albinei
Răzîna, asupra unei moşteniri 286. Româneşti 25, 31, 40, 42, 66, 71, 172,
Ilisei Lăpădat, primeşte Cartea 463, 470, 471, 472, 482, 488, 489, 490,
românească de învăţătură (Iaşi, 1643) 493, 499, 503
121. Instrucţia blagocinului (Chişinău,
Ilişeşti, m-re, j. Suceava, Antologhion 1827) 95, 344, 403; ~ circulaţie 436.
(Iaşi, 1755) din ~ 415; Ceaslov (Rădăuţi, Instrucţii pentru ispravnici şi
1745) din ~ 411; Liturghie (Iaşi, 1759) giudecători 187, 491.
din ~ 416; Molitvenic (Iaşi, 1749) din ~ Instrucţia blagocinului asupra
413; Penticostar (Iaşi, 1753) din ~ 414. mănăstirilor (Chişinău, 1828) 404.
ilustraţia de carte 36. Instrucţia pentru pensioanele de
Ilva, s., 137. educaţie (Iaşi, 1 iunie 1812), emisă de
imaş de fîn 455. Epitropia învăţăturilor publice în
Imnurile şi odele lui Rhigas Velestinliul Prinţipatul Moldaviei 394.
(Iaşi, 1814) 178, 308. Instrucţie contra epidemiei de ciumă a
Imperiul Habsburgic 96, 115, 178. vitelor (Chişinău, 31 decembrie 1828)
Imperiul Otoman 3, 12, 85, 98, 196, 404.
202, 203, 212, 228, 300, 312, 314, 327, Instrucţie pentru bulgarii-colonişti
329. aşezaţi în Basarabia (Chişinău, 1821),
Imperiul Rus 86, 88, 181, 189, 231, emisă de I. N. Inzov 399.
304. Instrucţie pentru starostii bisericeşti
in, cîrpe de 96, 97. (Chişinău, martie 1829) 404.
incendiu 59, 354. Instrucţii pentru scrierea metricilor şi a
Indrei Braşoveanul, recuperează Cartea tabelelor (Chişinău, 24 ianuarie 1823),
românească de învăţătură (Iaşi, 1643) emise de Sinodul Bisericii Ruse 170,
123. 176, 400.
iniţiale 20, 35; ~ mari şi mici 37; ~ Instrucţiuni <adresate> preoţilor (Iaşi,
ornate 18, 20, 34, 36. 8 decembrie 1794), de Iacov Stamati
Inocenţiu Micu-Klein, are Dictiones mitropolitul Ţării Moldovei 393.
latinae cum valachica interpretatione, de instrumente 64, 65, 67, 463, 492.
Teodor Corbea 297. insule 410; v. Chios, Samos, Thasos.
Inochentie, dichiu şi duhovnic la interlinie 23.
Mitropolia din Iaşi, a corectat: Psaltirea Intrarea Maicii Domnului, chilie pe
(Iaşi, 1794), Liturghia (Iaşi, 1794), Critil moşia m-rii Dionisiu de la Muntele
şi Andronius (Iaşi, 1794), De obşte Athos 255, 423, 428; ~ Catehisis (Iaşi,
gheografie (Iaşi, 1795), Gramatica 1818) din ~ 430; Chiriacodromion (m-
theologhiciească (Iaşi, 1795), Ceaslovul rea Neamţ, 1811) şi Vieţile sfinţilor pe
(Iaşi, 1797) 74, 293, 302, 303, 444. luna decembrie (m-rea Neamţ, 1811) din
~ episcop de Huşi, 213, 215; ~ ~ 424; Evanghelie (Iaşi, 1762) din ~ 417;
semnează Cartea de blestem (Iaşi, 25 Liturghie (Chişinău, 1815) şi Molebnic
august 1756) 392. (Chişinău, 1815) din ~ 427; Liturghie
(Chişinău, 1819) din ~ 432; Noul
Testament (m-rea Neamţ, 1818) şi
Psaltirea (Chişinău, 1818) din ~ 431; Ioan Cariofil, teolog grec 335; ~ scrie
Octoih de pavecerniţă (m-rea Neamţ, un Manual despre cîteva nedumeriri şi
1816) din ~ 428; Rînduiala pentru soluţiuni (Snagov, 1697) 336.
sfinţirea bisericilor (Chişinău, 1820) din Ioan Comnenul, preceptorul copiilor lui
~ 433; Rasoforul (m-rea Neamţ, 1814) Duca vodă 302.
din ~ 426; Vieţile sfinţilor pe luna Ioan Cozmici, preot 216.
noiembrie (m-rea Neamţ, 1811) din ~ Ioan Dimitriu, protopop, din ţ. Lăpuşna
423; Vieţile sfinţilor pe luna Septembrie 188, 216.
(m-rea Neamţ, 1807) din ~ 422. Ioan Eugenicos, Discurs contra
Ioachim, patriarhul Antiohiei 151; ~ hotărîrii Sinodului din Florenţa (Iaşi,
Moscovei 28, 41, 326, 327, 334. 1694) 335, 337; ~ corectat de Dositei
Ioan, dascăl, primeşte Liturghia (Iaşi, patriarhul Ierusalimului 302.
1794) 251; ~ diac, din Nancova, copiază Ioan Gheorghe, tipograf 442.
Şapte taine (Iaşi, 1644) 260; ~ diacon din Ioan Gheorghi, primeşte de la
Derzica 216; ~ din Efes, corectează Consulatul Rus un Bilet de liberă trecere
Arătarea credinţei ortodoxe (Iaşi, 1715) în Moldova 403.
444; ~ din Sadu, vinde un Ioan Greceanu, vornic 468.
Chiriacodromion (Bucureşti, 1732) 257; Ioan Lengher (din Ţara Leşească),
~ evanghelist 149; ~ fiul lui Ion popă, are Viaţa şi petrecerea sfinţilor
Carmare, om strein 165; ~ cu fratele lui, (Iaşi, 1682-1686) 261; ~ copiază Şapte
Ilie, fiii lui Sandu Borcan din s. Iezăreni, taine (Iaşi, 1644) 260.
ţ. Iaşi, primesc Carte de ruptaş 397; ~ Ioan Macarencul, colejscoi asesor 457.
legător de cărţi 49, 215, 218, 257; ~ Ioan Mavrocordat, voievod 341, 342.
menţ. 139, 141, 143, 149, 154; Ioan (Ionichie) Moldoveanul (Ioan
~ popă, leagă Cartea românească de Bacov), gravor 38, 276; ~ (altul) din
învăţătură (Iaşi, 1643) 451; ~ leagă un Husasău de Criş, cumpără un Octoih ms.
Triodion (Rîmnic, 1731) 449; ~ din 257.
Icland, are Cartea românească de Ioan Molibdos, din Heraclea (Perint),
învăţătură (Iaşi, 1643) 265; ~ din medic, corectorul tipografiei gr. de la m-
Soloneţ, cumpără un Penticostar (Iaşi, rea Cetăţuia 302, 334; ~ corectează În
1753) 135; ~ fiul popii Mihai, primeşte o contra ereziilor (Iaşi, 1683) 444.
Liturghie (Iaşi, 1759) 251; Ioan Muncăceanul, copie Tîlcuirea
~ stareţ 38; ~ tipograf 442; ~ vornic, liturghiei (Iaşi, 1697) 261.
casa lui ~ 289; ~ zeţar, culege De obşte Ioan Nanul, pitar, tatăl lui Iordache 253.
Gheografie (Iaşi, 1795), Urmare în Ioan Neculce, cronicar 293, 324.
Duminica Paştelui şi săptămîna luminată Ioan Papadopulos, primeşte Tomul
(Iaşi, 1821), Pannyhidă şi litia mică împăcării (Iaşi, 1692-1694) 236.
(Iaşi, 1821) 443, 444. Ioan Pavlovici, zeţar, culege Învăţături
Ioan Alexandru, voievod 149. hristianiceşti (Iaşi, 1823) 444.
Ioan Alfimov, negustor 101, 108 Ioan Pîslaru, preot, din s. Jevreni, leagă
Ioan Baptist Sai (Jean Baptiste Say) nişte Mineie 454.
489. Ioan Popovici, preot unit din Boholţ,
Ioan Bogdan, mare vornic 290. cumpără Cartea românească de
Ioan Braşea, leagă o Liturghie 450. învăţătură (Iaşi, 1643) 133.
Ioan Puşcău, copist, din Aştileu 256.
INDICE GENERAL 579
Ioan Rîmniceanul, tipograf, imprimă ~ arhimandrit 64; ~ conduce tipografia

Evanghelia (Blaj, 1765) 278. din Chişinău 78, 101, 108, 112, 183, 185,
Ioan Răducanu Cantacuzino, fost 442; ~ egumen 63.
spătar, autorul unor Poezii Nouă Ioanu Marcu, popă, zeţar, culege
(Dubăsari 1792) 291. Îndreptarea păcătoşilor (Iaşi, 1768) 443.
Ioan Sandu Sturdza domnul Ţării Ioasaf, ierodiacon, împrumută Tomul
Moldovei 124, 169, 189, 192, 354; ~ dă împăcării (Iaşi, 1692-1694) din bibl.
o Carte slujbaşilor desetinii şi o Carte Episcopiei din Chidonia 135.
pentru birul satului 402; ~ emite Ioasaf Luca, menţ. 353.
Întărirea anaforalei (Iaşi, 10 aprilie Ioil, monah 153; ~ leagă un Apostol, ms.
1827) şi Cartea slujbaşilor goştinari şi (1500) 448.
Cartea slujbaşilor vădrari 401, 403; ~ Ion, dascăl, din s. Pădureni 215; ~ diac,
dă o Carte cu privire la breasla jidovilor din Ţara Ungurească, leagă un Octoih,
pămînteni şi sudiţi din oraşul Iaşi şi ms. (sec. XVI) 448; ~ drugar 71; ~
Întărirea anaforalei clirosului 400. lucrează la Ceaslov (Rădăuţi, 1745) 445;
Ioan Sava, dichiu, din Dobrogea, are ~ fiul lui T. Petre Sîrbul, soţul Mariei
Cartea românească de învăţătură (Iaşi, 165; ~ legător, scrie pe un Strastnic
1643) 264. (Blaj) din s. Urecheşti 450;
Ioan Scăraru (m-rea Neamţ, 1814), ~ logofăt 233; ~ lui Gheorghie
preţuri 384. Cantacuzino beizadea 250, 265;
Ioan Scarlat, ginerele lui Nicolae ~ olar, din Iaşi, soţul Mierlei, tatăl lui
Mavrocordat 214. Nicolae croitor 286; ~ postelnic 461;
Ioan Simeonovici, ardeleanul, tipograf ~ preot, din s. Băneşti, vinde un
207, 277; ~ imprimă Penticostarul (Iaşi, Antologhion (Iaşi, 1726) 143; ~ din
1753) şi Molitvenicul (Iaşi, 1754) 438; ~ Sidriaş, cumpără Cartea românească de
diacon, gravor 282. învăţătură (Iaşi, 1643) 118; ~ fiul lui
Ioan Sinescu, slujitorul mitropolitului Mierţe şi al Isipei 110; ~ tatăl lui
Grigorie Ieropoleos 401. Alisandru 120; ~ vinde Tîlcul
Ioan Teodor Callimachi, domnul Ţării evangheliei (Iaşi, 1805) 119;
Moldovei, dă o Carte de mazil 392; ~ ~ primeşte de zestre o Liturghie (Iaşi,
emite o Carte domnească pentru dările 1759) 135, 296; ~ răposat, soţul
ţiganii domneşti 393. Antemiei 286; ~ voievod, cel Viteaz 143.
Ioan Ungnad, menţ. 271. Ion Agapii, tipograf la Chişinău 77; ~
Ioan Vasilovici, preot, din Crăteşti, lucrează la Tablele lancasteriene
cumpără o Carte folositoare de suflet (Chişinău, 1822) 441.
(Iaşi, 1819) 221. Ion Berce, preot, din Sălceni, are
Ioan Zoba din Vinţ, imprimă Rînduiala Învăţătura creştinească (Iaşi, 1808) 153.
diaconstvelor (Alba-Iulia, 1687) şi un Ion Bogdan, logofăt 226.
Molitvenic (Alba-Iulia, 1689) 277. Ion Buleandră, drugar 71; ~ lucrează la
Ioanaş Goje, preot, din Oanciceşti, Ceaslov (Rădăuţi, 1745) 445.
primeşte un Catavasier 119. Ion Canta, mare vistiernic 226.
Ioana, în pomelnic 151; ~ soţia lui Mihai Ion Cantacuzino, fost spătar mare 250.
fiul lui Iordache Darie 165. Ion Carmare, tatăl lui Ioan 165.
Ioanichie, episcopul Romanului, Ion Chiscăluţă, din Vistierie, împrumută
semnează Cartea de blestem (Iaşi, 25 o Alcătuire înaurită (Iaşi, 1771) 259.
august 1756) 392. Ion Crimca, mitropolitul Sucevei 140.
Ion Dediulescul, ispravnic, cumpără Ioniţă Voiţă Moldoveanul (suceveanul),

Evanghelia (Iaşi, 1742) 125. copist, legător de carte 52, 53; ~ are
Ion Gheţău, din Ţara Făgăraşului, leagă Cartea românească de învăţătură (Iaşi,
Cartea românească de învăţătură (Iaşi, 1643) 450.
1643) 449. Ioniţi Burchi, medelnicer 457.
Ion (Ioan) Golia (Golîi), mare logofăt, Ionuţ, şi fratele său Grigore Săbădaşul
139, 154; ~ soţul Anei 140. din Nuşfalău, cumpără Cartea
Ion Heliade Rădulescu 188. românească de învăţătură (Iaşi, 1643)
Ion Ludoşan, are Cartea românească de 118.
învăţătură (Iaşi, 1643) 265. Iordache, fiul lui Ioniţă dascălul, leagă
Ion Morcheş, din Braşov, cumpără un Triod (Rîmnic, 1761) 451;
Cartea românească de învăţătură (Iaşi, ~ tipograf şi gravor, ilustrează şi
1643) 244. imprimă Octoih de canoane pentru
Ion Nemişescu, menţ. 234, 303. pavecerniţă (m-rea Neamţ, 1816) 440,
Ion Pleşcu, preot, tatăl lui Vasile 449. 447;
Ion Socolschi, epitrop 494. ~ medelnicer, din Păşcani 151; ~
Ion Solomon, călăraş 165. menţ. 455; ~ popă, donează o Psaltire
Ion Tolnia, dascăl 50. 253; ~ protopop din Paşcani 170, 461; ~
Ionaşco Bilevici, căpitan, stolnic 28. zeţar, culege Urmare în Duminica
Ionaşcu, preot, din Vişeul de Jos, Paştelui şi săptămîna luminată (Iaşi,
cumpără Triodul (Iaşi, 1747) 247; ~ tatăl 1821) 444.
lui Toader diacon 448. Iordache Canta, logofăt 459.
Ionăşeni, s., ţ. Putna 161. Iordache Cantacuzino 353; ~ fost mare
Ioneşel, popă, din Vinţeşti, cumpără un logofăt 289, 298, 303.
Penticostar de Rîmnic 258. Iordache Darie, tatăl lui Mihai şi a lui
Ioneasa, s., j. Suceava, Vieţile sfinţilor Chirilă 165.
pe luna Septembrie (m-rea Neamţ, 1807) Iordache Dărmănescu, menţ. 353.
din ~ 423. Iordache Drăghici, vornic 59.
Ioniţă, birnic, poreclit Vasîlachi, din s. şi Iordache Mavrodin mare cupar 160.
ocolul Nicoreştilor, ţ. Tecuci 162; ~ Iordache Mîrzacul, blănar, din Iaşi 292,
dascăl, leagă un Antologhion 452; ~ tatăl 308, 457, 458.
lui Iordache 451; ~ fiul preutului Feodor Iordache Nanul, fiul lui Ioan Nanul,
121; ~ menţ. 456; mort 253.
~ popă, tipograf 442; ~ vinde un Iordache Popovici, preot, leagă un
Penticostar (Bucureşti, 1781) 119; Molitvenic, ms. 451.
~ stolnic, vinde un loc de casă cu Iordache Roset, vornic 163.
ogradă lui Mihail Strelbiţchi 290. Iordache Ruset, medelnicer 165.
Ioniţă Botezatul, fecior de ruptă a Iordache Sion, are Divanul lumii 254.
visteriei 165. Iordachi, spătar 164, 460.
Ioniţă Chira, menţ. 353. Iordachi Boghean, fost mare stolnic,
Ioniţă Huşanul, tatăl Ilenii 291, 457, prefaţează Hrisun engolpion (Iaşi, 1816)
458, 459. 234, 303.
Ioniţă Palade, vornic 468. Iordachi Catargiu, vistiernic 468, 469.
Ioniţă Racoviţă, menţ. 298. Iordachi Pironi, pitar 461.
Ioniţă Sturdza, fost mare sulger 162, Iordăchiţă Cazul, scrie 259.
353. Iordan, preot 137.
INDICE GENERAL 581
Iosif, episcopul Argeşului 85; ~ prefaţă Irmologhion (m-rea Neamţ, 1819),

la Arătare sau adunare pre scurt a circulaţie 432.
dumnezeieştilor dogme ale credinţii (m- Irmologhion (m-rea Neamţ, 1827),
rea Neamţ, 1816) 295. circulaţie 436; ~ corectat de monahii
~ ierodiacon, din m-rea Neamţ, Filotheu şi Vitalie 445; ~ din m-rea
corectează Ceaslovul (Rădăuţi, 1745) Hirova 263.
444; ~ tipograf 71. Irmologhion (m-rea Neamţ, 1829),
~ ieromonah, din m-rea Neamţ, circulaţie 436.
imprimă Efrem Syrul, Cuvinte şi Irod, personaj biblic 37.
învăţături, vol. I-III, (m-rea Neamţ, Irodiada, personaj biblic 37.
1818-1819) 441. Iroftei, episcopul de Huşi 260.
~ mănăstirea lui ~ 150. Isaac, schimonah, de la m-rea Neamţ, ~
~ monah, gravor 33; ~ tipograf la traducător 295; ~ corectează Vieţile
Chişinău 78; ~ lucrează la Tablele Sfinţilor pe luna Octombrie (m-rea
lancasteriene (Chişinău, 1822) 442. Neamţ, 1809) şi Chiriacodromion (m-rea
~ popă, din Beiuş; ~ (altul) din Neamţ, 1811) 445; ~ imprimă Scara
Sîngeorgiu, leagă Cartea românească de părintelui Ioan (m-rea Neamţ, 1814),
învăţătură (Iaşi, 1643) 449; Octoih de canoane pentru pavecerniţă
Iosif al II-lea, împăratul Austriei 180, (m-rea Neamţ, 1816), Typicon (Iaşi,
306. 1816), Efrem Syrul, Cuvinte şi învăţături
Iosif Gorodeţki, tipograf 274; ~ (m-rea Neamţ, 1818-1819, vol. I-III),
imprimă Liturghia (Iaşi, 1697) 437. prefaţa la Cuvintele lui Isaac Syrul (m-
Iosif Naniescu, mitropolitul Moldovei, rea Neamţ, 1819) 440.
are Divanul sau gîlceava înţeleptului cu Isaac Sirul, De suflet folositoare carte
lumea (Iaşi, 1698) 262. (m-rea Neamţ, 1812), imprimată de
Iovu, croitor, din Hilişău, vinde Divanul shimonahul Mitrofan 440.
sau gîlceava înţeleptului cu lumea (Iaşi, Isaac Sirul. Izvod, ms., tradus de
1698) 245. Gherontie 295.
ipistat (administrator) al tipografiei 100, Isac, popă, ginerele lui Horghiş din
213, 461; v. Antonie, Dimitrachi. Cîmpulung, leagă un Triod ms. (sec.
Ipolit, prezviter vicar din Voivodeşti, XVI), un Ceasloveţ, ms. (ante 7090) în
soţul Neagăi 143. Vama şi un Triod 449.
Ipoteşti, s., j. Botoşani, Carte folositoare Isaia (Isaiia), monah, din m-rea Neamţ,
de suflet (Iaşi, 1819) din ~ 432. imprimă Apologhia (Bucureşti, 1819),
Irimia, imprimă Liturghia (Rădăuţi, Vieţile sfinţilor din luna lui Aprilie şi
1745) 438 Mai (m-rea Neamţ, 1813), Viaţa Sf.
Irimie Arhip, din tîrgul Huşi, ţ. Fălciu, Vasilie cel Nou (Bucureşti, 1819) 440,
primeşte o Carte de mazil de la Mihail 441.
Grigorie Suţul, domnul Ţării Moldovei ~ protopop 188.
397. Isaia Gheorghievici Băloşescul, episcop
Irina, soţia lui Năstasă 146. 97.
Irinarh, monah, tipograf din Chişinău Isaia Ieşanul, ieromonah, "purta" cărţi
78; ~ lucrează la Tablele lancasteriene 257.
(Chişinău, 1822) 441. Isaicani, s, ţ. Lăpuşna, Antologhion (Iaşi,
Irinopolie, Grigorie episcopul ~ 234. 1726) din ~ 410; Ceaslov (Iaşi, 1797) din
~ 420.
Isipa, soţia lui Mierţe 110. iţari 37.

Ismail (Izmail), ţ. 78, 170, 175, 420, Iţic Gruber, ginerele lui Pascal, sudit
427, 428, 429, 432, 441; ~ protopopie 167.
166; ~ Nichita Glizean protopop din ~ Iucşeni, s., ţ. Iaşi 395.
216. Iuda Iscariotul, personaj biblic 121,
ispravnici 125, 174, 187, 217, 289, 160, 137, 138, 140, 142, 145, 147, 151, 153.
161; v. Dumitraşco, Ion Dediulescul. Iuliu Todorescu, are Cartea
isprăvnicii 171, 479, 483, 504; ~ ţ. românească de învăţătură (Iaşi, 1643)
Neamţ 184. 407.
Istoria Alexandrului celui Mare Iustin, egumenul m-rii Barnovschi 214,
(Movilău, 1796), circulaţie 420; ~ 437.
dăruită 134; ~ imprimată de Mihail Iuteşti, moşie, 292, 457, 458, 459.
Strelbiţchi 291; ~ preţuri 380. Ivan, căpitan 289; ~ preot 150.
Istoria dărîmării Ierusalimului, ms. Ivan Bilevici, menţ. 41, 60.
(1777), din m-rea Vorona 450; ~ a lui Ivan Ghennih, tipograf, zeţar 180.
Constantin Palade spătar mare, 285. Ivan Marcovici Garting, guvernator
Istoria lui Numa Pompiliu (Iaşi, 1820), 189; Scrisoarea ~ către mitropolitul
circulaţie 433. Gavriil în legătură cu repaosul duminical
Istoria patriarhilor Ierusalimului 331. (Chişinău, 20 iunie 1815) 395.
Istoria Ţărăi Româneşti, ms. (1777), Ivanciu Andronic, sîrb de religie
legat de Radul legător de cărţi, fost al lui grecească din Vaslui, sudit 166.
Mihail Kogălniceanu 451. Ivaşcu, preot, din s. Berledeşti, soţul
Istoria Vechiului şi a Noului Testament, Nastasiei 148.
3 vol. (Iaşi, 1824), circulaţie 434; ~ din Ivăneşti, s. 455; ~ silişte 456.
bis. Sf. Vasile din Tătăraşi 434; ~ Iviron, m-re, În contra primatului papal
imprimată de ierodiacon Eftimie Andreu (Iaşi, 1682) din ~ 409.
441; ~ preţuri 387. Izbuc, s., j. Bihor, Cartea românească
Istratie, şi Drăguna, fiii Nastasiei, veri de învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 406.
cu Vasilie din Glodeni, vînd partea lor de izmeturi 73.
moşie 289. Izvoare, s., ţ. Soroca, Ceaslov (Iaşi,
Işnovăţ, s., ţ. Hotin 78; Ceaslov 1792) din ~ 419; Liturghie (Chişinău,
(Chişinău, 1817) din ~ 429; Liturghie 1815) şi Molebnic (Chişinău, 1815) din ~
(Chişinău, 1815) din ~ 427; Liturghie 427; Molitvenic (Chişinău, 1820) şi
(Chişinău, 1819) şi Minei (Chişinău, Rînduiala pentru sfinţirea bisericilor
1819) din ~ 432; Molitvenic (Chişinău, (Chişinău, 1820) din ~ 433.
1820) şi Trebnic (Chişinău, 1820) din ~ Izvoarele, s., j. Teleorman, Antologhion
433. (Iaşi, 1726) din ~ 410; Antologhion (Iaşi,
Italia 42, 96, 296, 413. 1755) din ~ 414.
Iteşti, s., ţ. Neamţ 99, 184, 400; Psaltire Izvod. De pomenirile ce să fac în fiecare
(Iaşi, 1802) din ~ 381, 421. an (Chişinău, 1827), emis de Sinodul
Ithica Ieropolitica, ms. de Vartolomei Bisericii Ruse 174, 403; ~ circulaţie 436.
Măzăreanul, legat de Mihail Strelbiţchi Izvod din pravile şi aşezămînturi pentru
303. învăţătura tinerilor din Basarabia
Itrineşti, s., j. Bistriţa Năsăud, Cartea (Chişinău, 1823) 400.
românească de învăţătură (Iaşi, 1643) Izvorul, s., j. Neamţ, Tîlcuire la cele
din ~ 407. patru evanghelii (Iaşi, 1805) din ~ 421.
Izvorul Tămăduirii, hram 224.
INDICE GENERAL 583
Îndreptarea păcătoşilor (Iaşi, 1768) 68;

~ circulaţie 418; ~ corectată de Evloghie
Î monahul 301, 444; ~ culeasă de popa
Ioanu Marcu şi de Theodosie 443; ~
Împotriva beţiei printre clerici imprimată de Damaschin diacon 438; ~
(Chişinău, 1819) 185. tradusă de Thoma Dimitriu al doilea
Împotriva primatului papii (Iaşi, 1747) logofăt 296.
de Eustratie Argentis, circulaţie 412. Îndreptarea păcătosului (Iaşi, 1765)
împuternicit namestnic, v. Bahmetev. 345, 350; ~ culeasă de Damaschin diacon
În contra ereziilor (Iaşi, 1683), de şi de Ilie 443; ~ imprimată de Grigore
Simeon din Thesalonic 333, 409; ~ Stan Braşoveanul 438.
corectată de Ioan Molibdos din Perint Îndrumări pentru sfintele taine (Iaşi, 17
444; ~ ilustrată de Damaschin Gherbest iunie 1802), emise de Iacov II Stamati
282, 446 mitropolitul Ţării Moldovei 175, 394.
În contra lui Ioan Cariofil (Manual Înfruntarea jidovilor (1803) 96, 99; ~
contra lui Ioan Cariofil) (Iaşi, 1694), de copie ms. 261; ~ corectată de Dimitrie
Dosithei Notara 336; ~ circulaţie 409; ~ Antonovici bucovinean şi de ierei Vasile
imprimat de Dimitrie Pădure 437. prubar, din m-rea Neamţ 445; ~
În contra primatului papal (Iaşi, 1682), imprimată de Gherasim ierodiacon şi de
de patriarhul Nectarie 37, 214, 333, 334, Macarie ieromonah 303, 439, 440; ~ din
340; ~ circulaţie 409; ~ din m-rea BAR Cluj-Napoca 95; ~ preţ 130, 381.
Barnovschi din Iaşi 236; ~ imprimată de Înştiinţare (Iaşi, 15 mai 1829) 181.
Mitrofan 437; ~ legată de Mihail Înştiinţare a Comisiei despre ordinea în
Strelbiţchi 284, 451. care ţinuturile îşi vor prezenta dovezile
În scurtă adunare a numelor (Iaşi, de nobleţe (Chişinău, 1819) 182, 396.
1789), imprimată de Mihail Strelbiţchi Înştiinţare contra adăpostirii
291, 439. "dezertorilor oşteneşti, a fugarilor şi
Înaltul Sfat al oblastii, emite Ponturile îndeobşte a oamenilor fără paşaporturi"
pentru îndatoririle ţăranilor (Chişinău, (Chişinău, 31 iulie 1828), emisă de
august 1819) 397. Dunaev, Consilier de Stat 404
Înălţarea Domnului, hram 143, 154; ~ Înştiinţare cu privire la înşelăciunea
bis. în Chişinău, Liturghie (Iaşi, 1759) eteriştilor că Rusia ar interveni în
din ~ 416; Penticostar (Iaşi, 1753) din ~ favoarea lor (Iaşi, 1821), de Grigorie
414. patriarhul Constantinopolului 179, 399.
Înălţarea numelor împărăteşti cu Înştiinţare cu prilejul numirii lui
adaosul de "Ţar polşei" (Chişinău, 25 Bahmetev ca Împuternicit Namestnic
august 1815), emisă de Sinodul Bisericii (Chişinău, 28 iunie 1816) 171, 174, 187,
Ruse 395. 395.
încălzire, cheltuieli cu ~ 67. Înştiinţare dată de Gheorghe
încuietoare în ştocoldă 41. Cantacuzino-Deleanu 399.
Îndatoririle ţăranilor (Chişinău, 1819), Înştiinţare despre aşezarea soroacelor
circulaţie 432. de apelaţie (Chişinău 1823), 400.
Îndreptarea legii (Tîrgovişte, 1652) Înştiinţare despre deschiderea şcolii din
283; ~ a lui Cosma ieromonah Vlahul mănăstirea Trei Ierarhi (Iaşi, 5 ianuarie
296; ~ din m-rea Putna 260. 1828), emisă de Veniamin Costachi,
mitropolitul Ţării Moldovei 403.
Înştiinţare despre desfacerea căsătoriei Înştiinţare privind noi dispoziţii în

dintre marele cneaz Constantin Pavlovici legătură cu ciuma, deoarece este
şi soţia sa Ana Feodorovna şi Pravilă contaminat oraşul Galaţi (Chişinău, 15
privitoare la împărăteasca familie iunie 1829), emisă de general-guvernator
(Chişinău, 28 aprilie 1820), 397 al Novorossiei şi al Basarabiei 404, 405.
Înştiinţare despre gazeta românească Înştiinţare privitoare la luarea cailor de
din Ieşi (Iaşi, 17 aprilie 1829), emisă de olac (Chişinău, decembrie 1827), emisă
Gheorghe Asachi 181, 404. de Ocîrmuirea Oblastei 403.
Înştiinţare despre guberniile declarate Înştiinţare: pentru stimularea vînzării
sub stare militară (Chişinău, 1828) 171, vinului se reduce darea "otcupul"
404. (Odesa, 8 februarie 1827), emisă de graf
Înştiinţare despre întărirea carantinii Palin, 403
(Chişinău, 8 iunie 1829), emisă de Înştiinţări cătră binevoitorii
general-guvernatorul Novorossiei şi al prenumeranţi 181.
Basarabiei) 404. Întărirea anaforalei (Iaşi, 10 aprilie
Înştiinţare despre noul recensămînt al 1827), emisă de Ioan Sandu Sturza
populaţiei (Chişinău, 1829-1834), emisă domnul Ţării Moldovei 403.
de Ocîrmuirea Oblastiei Basarabiei 405. Întărirea anaforalei clirosului (Iaşi,
Înştiinţare despre organizarea aprilie 1823), emisă de Ioan Sandu
ocolaşilor (Chişinău, 1826) 402. Sturza, domnul Ţării Moldovei 400.
Înştiinţare despre trecerea Întărirea anaforalei marilor boieri (Iaşi,
"avantgardului" peste Dunăre 1820), emisă de Mihai Grigorie Suţu,
(Chişinău, 15 iunie 1828), emisă de domnul Ţării Moldovei 397
generalul Dibici 404; ~ din s. Trinca 173. Întîmplările lui Telemah, ms., tradus de
Înştiinţare despre trecerea armatei ruse Thoma Dimitriu al doilea logofăt 296.
în Balcani (Chişinău, 1829), 405 Întrebare creştinească (Braşov, 156)
Înştiinţare în legătură cu schimbările 223.
fiscale (Chişinău, 1825) 171. Întrebări şi răspunsuri (Iaşi, 1787)
Înştiinţare în legătură cu uşurarea şi imprimate de ierei Mihai 439.
plata dărilor (Chişinău, aprilie 1824), Întrebări şi răspunsuri bogosloveşti
emisă de graf Voronţov 171, 401 (Iaşi, 1803), imprimată de Gherasim
Înştiinţare pentru cărţi tipărite (Iaşi, 8 ierodiacon şi de Gherontie monahul 439,
octombrie 1820), de Alexandru 440; ~ traduse de Gherontie monahul,
Beldiman 81, 397 440, 441; ~ reeditate la m-rea Neamţ şi
Înştiinţare pentru crearea comisiei Bucureşti (1816, 1821 şi 1829) 295; ~
recensămîntului (Chişinău, mai 1824), ilustrate de Constantie ieromonah 447.
emisă de graf Voronţov 174, 401. Întrebări şi răspunsuri theologhiceşti
Înştiinţare pentru interzicerea folosirii (Bucureşti, 1821), ilustrate de Ghervasie
monedei turceşti para (Chişinău, iunie monahul 447.
1827), emisă de graf Palin 174, 403. Întrebătoare răspunsuri (m-rea Neamţ,
Înştiinţare pentru plata dărilor în 1816), circulaţie 429; ~ ilustrată de
monedă rusească (Chişinău, 1825) 170, Mihail şi Policarp Strelbiţchi 446; ~
174, 175, 183, 401. preţuri 384.
Înştiinţare pentru pricini judecătoreşti Învăţătura arhierească (Iaşi, 1771),
(Chişinău, 1823) 169, 175, 400. imprimată de Duca Sotiriovici 438.
INDICE GENERAL 585
Învăţătura creştinească (Iaşi, 1808), a J

preotului Ion Berce din Sălceni 153; ~
circulaţie 423; ~ preţuri 383. J. Lippa, agent consular 167.
Învăţătura Ecaterinei a doua (Iaşi, Jabeniţa, s., Cartea românească de
1773), tradusă de Thoma Dimitriu al învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 407.
doilea logofăt 296. Jacăt, s.*, Cartea românească de
Învăţătura preoţilor (Buzău, 1702), învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 407.
tipărită de Mitrofan 297, 437; ~ ilustrată Jacodu, s., j. Mureş, Cartea românească
de Ursul zugrav 446. de învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 119, 371.
Învăţătura ştiinţelor comerciale Jacques Byck, menţ. 93.
(Didascalia) (Iaşi, 1817) 356. Japca, m-re, Evanghelie (Iaşi, 1762) din
Învăţătură pentru ultuirea vărsatului ~ 417; Teofilact, Tîlcuire la cele patru
(Chişinău, 1816) 395; ~ din s. Străşăni evanghelii (Iaşi, 1805) din ~ 421.
173. Jăvreni (Jevreni), s.* 454; Vieţile
Învăţătură sau povăţuire pentru facerea sfinţilor pe luna noiembrie (m-rea
pîinii (Iaşi, 1818) 396; ~ din BCU Iaşi Neamţ, 1811) din ~ 423.
95. Jelna, s., j. Bistriţa Năsăud, Cartea
Învăţătură creştinească (Iaşi, 1790), românească de învăţătură (Iaşi, 1643)
circulaţie 419; ~ imprimată de Mihail din ~ 407.
Strelbiţchi 439; ~ preţuri 379. Jichişu de Sus, s., j. Cluj, Cartea
Învăţătură creştinească (Iaşi, 1801), românească de învăţătură (Iaşi, 1643)
circulaţie 421. din ~ 406.
Învăţătură creştinească spre folosul de Jidvei, s., j. Mureş, Cartea românească
obşte (1828) 355. de învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 407.
Învăţătură pre scurt pentru nunţi Jigoreni-Glodeni, s., j. Vaslui, Apostol
(Bucureşti, 1827), tradusă şi imprimată (Iaşi, 1756) din ~ 415; Evanghelie (Iaşi,
de Grigore şi Gherontie din m-rea Neamţ 1762) din ~ 417; Psaltire (Iaşi, 1766) din
441. ~ 418.
Invăţături hristianiceşti (Iaşi, 1823), jireadă (jîreadă), de iarbă 118, 371.
circulaţie 434; ~ corectate de ierodiacon jitnicer 141; v. Dimitrie.
Eftimie Andrievici şi Vasile Ioanovici Johannes Gutenberg 41.
445; ~ culese de ierodiaconul Gheorghe John Arndt, Cercetarea creştinismului
şi Ioan Pavlovici 444; ~ preţuri 387. (Iaşi, 1790) 393.
Învăţături preoţeşti despre taine (Iaşi, Joia Mare 326.
1732), ilustrate de Ursul zugrav 446; ~ Jora, medelnicer 160.
imprimate de Ieremia 285, 438. Jora din mijloc, s., Liturghie (Iaşi,
Învăţături preste toate zilele 1794) din ~ 380.
(Cîmpulung, 1642) 69, 110, 224. Jorăşti, s.,j. Galaţi, Liturghie (Iaşi,
Învierea Domnului (Paşti), hram 52, 1759) din ~ 416.
141; ~ sărbătoare creştină 75, 141, 143, Josani, s., j. Maramureş, Cartea
287, 326, 330. românească de învăţătură (Iaşi, 1643)
Învierea Sf. şi Dreptului Lazăr 138. din ~ 407, 449.
Învoire de cununie din protopopia ţ. Joseni, s., j. Maramureş, Cartea
Orheiului (1829) 178. românească de învăţătură (Iaşi, 1643)
din ~ 406; Liturghie (Iaşi, 1759) din ~
416.
Josenii Bîrgăului, s., j. Bistriţa Năsăud, Kuciuk Kainargi, pacea de la ~ 166,

Cartea românească de învăţătură (Iaşi, 167, 304.
1643) din ~ 406.
Jucăria norocului, tradusă şi prefaţată
de Lazăr Asachi 303. L
judele Braşovului 223; v. Lucas
Hirscher. L. T. Boga, colecţia ~, Tipic în scurt
Judecata de Apoi, gravură 140, 146. (Chişinău, 1823) din ~ 434.
judecător 448; v. Gheorghe Vlădescu. La Moldoveni, la restatornicirea
Jurămîntul depus de locuitorii domnilor pământeni (Iaşi, ianuarie
Basarabiei (Chişinău, 1816) 171. 1822), imprimată de Gh. Asachi 400.
Jurju, preot, din Dănuleşti, cumpără labe de aramă 33, 64.
Cartea românească de învăţătură (Iaşi, lada, cu material reformat 43; ~ de lemn
1643) 119. cu şuruburi de fier 41.
Laibe, sovetnicul Ocîrmuirii Oblastiei
Basarabiei 169.
K lampă arcantică duplă 462.
Lapoş, schit, j. Bacău, Liturghie (Iaşi,
Kalavryta (Grecia); În contra primatului 1759) din ~ 416; Mărgăritarul Sf. Ioan
papal, Iaşi, 1682, din m-rea Marea Lavră (Bucureşti, 1746) din ~ 147.
din ~ 409 Lascu, popă, din Daia, vinde Cartea
Karamzin, menţ. 2, 488. românească de învăţătură (Iaşi, 1643)
Karyai, schit, Slujba Sfintei Parascheva 117.
din Epivat (Iaşi, 1817) din ~ 430. Lavra Pecerska, m-re în Kiev 57, 224,
Kecragarion (m-rea Neamţ, 1814), de 276, 282, 339; Cartea românească de
Augustin episcop, circulaţie 426; ~ din învăţătură (Iaşi, 1643) de la ~ 407;
m-rea Rîşca, schiturile Horaiţa şi schitul tipografie la ~ 57.
Nifon 213, 230; ~ ilustraţii de Mihail Lavrentie, ieromonah, tipăreşte
Strelbiţchi 446; ~ tradus şi imprimat de Tetraevanghelul (Bucureşti, 1582) 223; ~
Grigore şi Gherontie din m-rea Neamţ schimonah 53, 62.
295, 440, 441; ~ preţuri 383. Lavrintie, ieromonah 151.
Kiev, or. (Ucraina) 26, 27, 38, 40, 57, Laz, s., Cartea românească de
210, 224, 275, 277, 278, 282, 304, 309, învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 406.
316, 338; Cartea românească de Lazăr, dascăl, cumpără Antologhionul
învăţătură (Iaşi, 1643) de la m-rea (Iaşi, 1755) 244; ~ negustor de cărţi 219;
Pecerska din ~ 407; Frăţia Ortodoxă din ~ primeşte Vieţile sfinţilor (Iaşi, 1682-
~ 297; gubernie ~ 58; Lavra Pecerska din 1686) 116.
~ 339; Petru Movilă mitropolitul ~ 175, Lazăr Asachi, protoiereu, traduce şi
209, 238, 276. prefaţează Jucăria noroculu, 303.
Kimin Ianăş, general 154. Lazur, preot 259.
Kozanis, or. (Grecia), Bibl. Municipală Lazuri, s., j. Bihor, Cartea românească
din ~, Didascalia (Iaşi, 1817) din ~ 430; de învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 406.
În contra lui Ioan Cariofil (Iaşi, 1694), Lăloaia, s.*, Teofilact, Tîlcuire la cele
În contra primatului papal (Iaşi, 1682) patru evanghelii (Iaşi, 1805) din ~ 421.
din ~ 409; Mreaja apostolică (Iaşi, 1756) Lămăşeni, s., j. Suceava, Psaltire (Iaşi,
din ~ 416. 1802), din ~ 421; Şapte taine (Iaşi, 1807)
INDICE GENERAL 587
din ~ 422; Tipicon (Iaşi, 1816) din ~ 428; Lehecei, s., j. Bihor, Cartea românească
Vieţile sfinţilor pe luna Aprilie (m-rea de învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 406
Neamţ, 1812) din ~ 425; Vieţile sfinţilor lei 35, 50, 51, 53, 60, 62, 64, 65, 67, 68,
pe luna Septembrie (m-rea Neamţ, 1807) 73, 75, 77, 78, 96, 97, 106, 107, 108,
din ~ 422. 109, 120, 121, 124, 134, 147, 153, 160,
Lăpuş, s., j. Maramureş, Penticostar 164, 178, 183, 184, 186, 188, 213, 215,
(Iaşi, 1753) din ~ 376. 216, 218, 220, 221, 226, 227, 234, 245,
Lăpuşna, j. 409, 419, 423, 431, 435, 250, 259, 284, 285, 287, 290, 291, 292,
436, 450; ~ ţ. 165, 172, 410, 412, 413, 331, 369, 370, 371, 372, 373, 374, 375,
414, 415, 416, 417, 419, 420, 421, 422, 376, 377, 378, 379, 380, 381, 382, 383,
423, 424, 425, 426, 427, 428, 429, 430, 384, 385, 386, 387, 388, 390, 455, 460,
431, 432, 433, 434, 435, 436; Ioan 461, 464, 466, 472, 475, 476, 490, 491,
Dimitriu protopop ~ 216; Molitvenic 493, 498, 503; ~ bătuţi 129, 369, 371,
(Chişinău, 1820) din ~ 433; Vasile 373; ~ noi 143, 374, 375; ~ turceşti 387;
protopop ~ 215; şcoală la ~ 349. ~ vechi 289.
Lăpuşna – Orhei, j., 88 Leiba Helman, fratele lui Idel, sudit
Lăpuşnicel, s., j. Hundeoara, Cartea 167.
românească de învăţătură (Iaşi, 1643) leică 64.
din ~ 371. Leipzig (Lipsca), or. (Germania) 31,
Lăpuşteşti, s.*, Cartea românească de 302, 332.
învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 265. lemn 18, 29, 35, 36, 38, 41, 44, 48, 52,
Lăpuşul de Sus, s., j. Maramureş, 65, 66, 71, 77, 81, 183, 200, 475, 476;
Cartea românească de învăţătură (Iaşi, biserică din ~ 252; care de ~ 31; ~ de fag
1643) din ~ 253, 369, 407. 43; ~ de măr pădureţ 39; ~ merişor 39; ~
Lărgăşeni, s., j. Galaţi, 284, 455; Cartea de păr 37, 39, 40, 61; ~ de scoruş 39; ~
românească de învăţătură (Iaşi, 1643) de stejar 40; ~ de tei 51; gravuri în ~ 37;
din ~ 406. pecete domnească de ~ 25; ~ pentru foc
lăzi 258; ~ cu cărţi 257. 131; presă de ~ 463; teascuri din ~ 41.
leafă 475, 476. Lemniu, s., j. Sălaj, Cartea românească
Leasa, s., j. Arad, Cartea românească de de învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 407.
învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 406. Lemnul Sfînt 226.
Leastviţă, ms., legat de ieromonahul Leon, arhimandrit, scrie un Cuvînt de
Andonie 449. pomenire (Iaşi, 26 iulie 1820) 397.
Leaut, s., j. Hunedoara, Cartea Leon Allatius, Manual despre Duhul
românească de învăţătură (Iaşi, 1643) Sfînt 336.
51, 406. Leon Gheuca, episcop de Roman 190,
Lecţionele compuse de Toader Şcoleriul 214; ~ dă o Carte pastorală contra celor
(1789) 208, 352. care fac lux (Iaşi, 1781) 393; ~
legători de cărţi 49, 215, 218, 257, 281, mitropolitul Ţării Moldovei 190, 303,
283, 450, 452, 453, 455; v. Ioan, Leon 305, 306, 344, 353; ~ emite o Pastorală
Şărban, Oprea, Petria, Stratonic, (Iaşi, 2 martie 1786) 393.
Vasile. Leorda, s., j. Botoşani, Urmare întru
legătorie de cărţi 17, 466; ~ la m-rea prea sfînta Duminecă a Paştilui (Iaşi,
Neamţ 59. 1814) din ~ 425.
legume 78. Leordeni, s., j. Maramureş, Cartea
românească de învăţătură (Iaşi, 1643)
din ~ 407; Ceaslov (Iaşi, 1777) din ~ ucenicul lui Mitrofan, a lucrat la ~ 437;
418. tipografia din ~ 85, 272, 277
Leordina, s., j. Maramureş, Cartea Lipa, agent consular 166.
românească de învăţătură (Iaşi, 1643) lipcan 218, 222.
din ~ 407. Lipovăţ, s., j. Vaslui, Evanghelie (m-rea
Leoşti, s.*, Psaltire (Iaşi, 1817) din ~ Neamţ, 1821) din ~ 433.
385. lipoveni 159.
Leova, s., ţ. Lăpuşna, Liturghie Lişna, s.*, Antologhion (Iaşi, 1726) din
(Chişinău, 1819) din ~ 432; Liturghie ~ 410.
(Iaşi, 1747) din ~ 412. Liteni, s., j. Suceava, Chiriacodromion
Lepeşa, schit, Vieţile sfinţilor pe luna (m-rea Neamţ, 1811) şi Vieţile sfinţilor
noiembrie (m-rea Neamţ, 1811) din ~ pe luna Februarie (m-rea Neamţ, 1812)
424. din ~ 424; Vieţile Sfinţilor pe luna Iulie
Leros, insulă, În contra primatului papal (m-rea Neamţ, 1814) din ~ 426; Vieţile
(Iaşi, 1682), din m-rea Maica Domnului sfinţilor pe luna Iunie (M-rea Neamţ,
din Cetate ~ 409. 1813) din ~ 425.
Lespezi, s., j. Bacău, Cartea românească litere 18, 20, 25, 27, 28, 29, 31, 32, 33,
de învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 406. 34, 48, 61, 63, 64, 65, 180, 463, 464; v.
leşie 42. aldina, anticva, gotica, didot, elzevir,
Leşnic, s., j. Hunedoara, Ceaslov garamond.
(Rădăuţi, 1745) din ~ 411. Litiiariul (Lythiariul) schitului Doljeşti,
Letopiseţul Frăţiei stavropighiene, scris legat de Mihail Strelbiţchi 284, 303, 451.
de Dionisie Zubryki 27. Litier mic, v. Panihida şi litia mică (Iaşi,
leţcăi 115. 1807).
Leuceşti, , moşie, ţ. Tutova 455, 456. litografia Poroncilor domneşti 69.
Leuşeni, s., j. Lăpuşna, Datoria şi litografie 6, 16, 40, 42, 461, 469, 503; ~
stăpînirea blagocinilor (Iaşi, 1791) din ~ a Institutului Albinei Româneşti 62.
419; Molebnic (Chişinău, 1815) din ~ litre, unitate de măsură 42.
427; Tipic (Chişinău, 1820) din ~ 387, Liturghia (Leturghie, Liturghier), carte
433. de ritual 37, 38, 68, 109, 112, 205, 232,
Libia 327. 247, 256, 260; ~ bogată, din Adjudul
librărie 219. Nou 247; ~ de la m-rea Sf. Spiridon din
Lieşti, s., j. Galaţi, Psaltire (Iaşi, 1817) Iaşi 264; ~ din schitul Horaiţ, 230; ~
din ~ 429. ediţii 351; ~ legată de preotul Simion şi
Liliana, cneagina lui Gavriil hatman de Ioan Braşea 450; ~ rusască mare 377;
145. ~ vîndută la m-rea Neamţ 49; ~ (sec.
lînă 64. XVIII) legată de preotul Grigoraş din
linguriţă de fier 21. Şarul Dornei 451.
linie, de cules (zeţ-linia, dreptariu de Liturghia (Bucureşti, 1680), imprimată
alamă) 43; ~ de fier 462. de Chiriac Moldoveanul 277, 437.
linii 18, 25, 62, 300, 464, 476, 491. Liturghie (Bucureşti, 1747), imprimată
Liov (Lwow), or. (Polonia) 26, 27, 28, de Barbul Bucureşteanul 438.
31, 40, 46, 60, 107, 139, 180, 200, 272, Liturghia (Buzău, 1702), ilustrată
274, 282, 316, 389; Frăţia Ortodoxă din de Ursul zugrav 446; ~ imprimată de
~ 99, 272, 323; Gheorghe Valahul, Mitrofan 437.
INDICE GENERAL 589
Liturghia (Chişinău, 1815) 38, 85, 88, Liturghie (Iaşi, 1802), circulaţie 421.
181, 215, 219, 265, 357, 395; ~ circulaţie Liturghia (Iaşi, 1804), circulaţie 421; ~
221, 427; ~ din m-rea Curchi, Hirova, s. de la bis. Sf. Atanasie şi Chiril din Iaşi
Cornova (j. Orhei) 263; ~ preţuri 384. 381.
Liturghie (Chişinău, 1819), circulaţie Liturghia (Iaşi, 1818) 95; ~ a
432. iconomului Gheorghiu din s. Epureni
Liturghia (Iaşi, 1679) 22, 438; copie ms. 213; circulaţie 386, 430; ~ ilustrată de
211, 261; ~ preţuri 373. Simion Isoteschi 447; ~ imprimată de
Liturghia (Iaşi, 1680) 37, 280; ~ ieromonahul Stratonic cu banii săi şi de
imprimată de Andrei şi Ursul 437; ~ monahul Antonie 81, 441.
gravuri de Stancu faurul şi Damaschin Liturghia (m-rea Neamţ, 1819),
Gherbest 445, 446. corectată de mitropolitul Veniamin
Liturghia (Tocmala sfintei şi Costachi 302.
dumnezeieşti liturghii) (Iaşi, 1683) 37, Liturghie (Sibiu, 1798) 215.
324, 327; ~ imprimată de Nicolae 437. Liturghia Sf. Ioan Gură de Aur
Liturghia (Iaşi, 1697) 52; ~ imprimată (Rădăuţi, 1745) 68, 71; ~ circulaţie 411;
de Iosif Gorodeţchi 437. ~ din Mitropolia Ţării Moldovei 233; ~
Liturghia (Iaşi, 1715) 68, 228, 338; ~ imprimată de Sandu, fiul lui Ieremia 438
circulaţie 410; ~ imprimată de Ieremia Liturghier, tipărit de Macarie (1508) 21;
Marcovici 437. ~ Liturghier greco-arab (Ţara
Liturghia (Iaşi, 1747) 38; ~ circulaţie Românească (1701) 342.
412; ~ ilustrată de Constandin 446; ~ Liţa, s., j. Teleorman, Vieţile sfinţilor pe
imprimată de Duca Sotiriovici 438; ~ luna Ianuarie (m-rea Neamţ, 1812) din ~
legată de ierodiacon Ghenadi 452. 424.
Liturghia (Iaşi, 1759) 84, 87, 89, 95, liuzi 32.
111, 265; ~ a preotului Ioan 251; ~ livadă 289.
circulaţie 416; ~ corectată de Evloghie Liveni, s., j. Botoşani, Liturghie (Iaşi,
monah, 207, 296, 301, 444; ~ culeasă de 1794) din ~ 420
Gheorghie şi Sandu copil 443; ~ dăruită Liviu Rebreanu, s., Cartea românească
schitului Rarău de mitropolitul Gavriil de învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 406.
Callimachi 230, 249; ~ dată de zestre Loamneş, s., j. Sibiu, Cartea
135; ~ din Baia Mare 248, 345; ~ din m- românească de învăţătură (Iaşi, 1643)
rea Curchi 263; ~ ilustrată de Grigore din ~ 407
Stan Braşoveanul şi Teofan 446; ~ loc, de casă 286, 289; ~ cu ogradă,
imprimată de Grigore Stan Braşoveanul vîndut de Ioniţă stolnicul 290
438; ~ lăsată moştenire 133; ~ legată de locuri de prisacă 455, 456.
Gavriil din Focşani 450; ~ preţuri 377. Loghin, preot, din Boureni, soţul
Liturghia (Iaşi, 1794) 130, 265; ~ Parascăi 149.
circulaţie 419; ~ corectată de Inochentie logofăt 138, 143, 226, 232, 233, 245,
302, 444; ~ dăruită preotului Costantin 252, 260, 261, 265, 450, 459, 468, 470,
din Adîncata 251; ~ din m-rea Curchi, 500; v. Costandin Catargiu,
bis. Sf. Ilie din Chişinău, s. Gura Dumitraşco, Eustratie, Gligore,
Galbenei 254, 263; ~ imprimată de Grigore, Ilie Munteanu, Ion, Iordache
Gherasim ierodiacon şi popa Mihalache Canta, Mihail, Nicolae, Petru Albotă,
439; ~ ilustrată de Simion Isoteschi 447; Teodor Balş, Teodorache, Toader,
~ preţ 116, 380. Toader Balş, Vasile, Zamfirache,
Radu Racoviţă; ~ al doilea 233, 296; v. Lugaşu de Sus, s., j. Bihor, Cartea
Thoma Dimitriu, Ştefan Luca; ~ de românească de învăţătură (Iaşi, 1643)
cancelarie 297; v. Teodor Corbea; ~ de din ~ 406.
visterie 233, 296; v. Ştefan Bosie, Lugoj, or., j. Mureş, Cartea românească
Theofilact; ~ fost al treilea 296; v. de învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 407.
Eustratie; ~ fost mare 69, 110, 289; v. lumînări 64, 65, 66, 67, 79, 106, 169,
Mihalcea Durac, Radul Racoviţă; ~ 183, 475, 476.
mare 139, 140, 154, 233, 290, 298, 469, Luna de Jos, s., j. Cluj, Cartea
500, 504; v. Ion Golia, Iordache românească de învăţătură (Iaşi, 1643)
Cantacuzino, Radu Racoviţă, Teodosie din ~ 406.
Dubău, Theodor Balş. Lunca Arieşului, s., j. Alba, Cartea
Logofeţie 172, 185, 480, 484, 500, 504; românească de învăţătură (Iaşi, 1643)
~ Dreptăţii 172, 480, 484, 500. 370, 372.
Lohăneşti, s., ţ. Lăpuşna, Antologhion Lunca Asăului, s., j. Bacău, Antologhion
(Iaşi, 1755) din ~ 414; Molebnic (Iaşi, 1806) din ~ 422.
(Chişinău, 1816) din ~ 428; Psaltire Lunca Dochiei, s., j. Botoşani, Liturghie
(Iaşi, 1782) din ~ 418; Tipic în scurt (Iaşi, 1759) din ~ 416.
(Chişinău, 1823) din ~ 434. Luncani, schit, j. Iaşi, Apostol (Iaşi,
Londra, or. (Marea Britanie) 18, 41, 180 1756) din ~ 415.
lopăţele de oţel 462. Lungani, s., j. Iaşi, Antologhion (m-rea
Loteşti, s.*, Ceaslov (Rădăuţi, 1745) din Neamţ, 1825) din ~ 435; Liturghie (Iaşi,
~ 411. 1759) din ~ 416; Tipic (Iaşi, 1816) din ~
Lozna, s. 146. 428.
Lozova, s., ţ. Lăpuşna, Catavasier (Iaşi, Lungeşti, s. 460.
1792) din ~ 419; Ceaslov (Chişinău, Lupu, ceasornicar, din Botoşani, leagă
1817) din ~ 429; Liturghie (Chişinău, Evanghelia (Bucureşti, 1742) 449.
1815) din ~ 427; Molitvenic (Chişinău, ~ protopop, din Bozieş, cumpără
1820) din ~ 433; Psaltire (Chişinău, Cartea românească de învăţătură (Iaşi,
1818) din ~ 431; Urmarea cîntării de 1643) 255.
rugăciune (Chişinău, 1826) din ~ 435. Lupu (Lupuşoru) Balş, vornic 459, 468,
Luţk, or. (Polonia) 233. 469.
Luca, din Mărgău 256; ~ evanghelist Lupu Bogdan, hatman, cumnatul
149; ~ preot, din s. Manic 146. domnilor Antioh şi Dimitrie Cantemir
Luca Popovici, dascăl 219. 204, 293, 328.
Luca Secikariov 300. Lupu Corciovă, dă bani la legarea unui
Lucaci, leagă Tetraevanghelul m-rii Ceaslov (Rădăuţi, 1745) 53.
Voroneţ 448. Lupu Poroschii, fost mare căpitan de
Lucas Hirscher, judele Braşovului 223. Iaşi, frate cu Chiriac fost mare căpitan de
Ludişor, s., Braşov, Cartea românească Ropce şi cu Vasilie fost mare căpitan de
de învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 370, 406. Răzîna, răposat 286.
ludovici 370, 386. Lupul Marăş, pilcar, lucrează la
Luduş, s., j. Mureş, Cartea românească Ceaslov (Rădăuţi, 1745) 71, 445.
de învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 118, 130, Lupul Tăbăcariu, soţul Ilincăi 390.
369, 372, 407. Lupul Zaharie, din Bîrgău, donează
cărţi 251.
Luther, Martin, predicator 80.
INDICE GENERAL 591
Luţca, s., j. Neamţ, Catavasier (Iaşi, Maica Precista (Preacurată) 141, 142,
1778) din ~ 418, Prăvălioară (Iaşi, 144, 147, 149, 153, 154.
1802) din ~ 421. Maienţa (Mainz), or. (Germania) 80,
276.
Maioreşti, s., j. Mureş, Cartea
M românească de învăţătură (Iaşi, 1643)
din ~ 407.
M., gravează Duminica Slăbănogului din Malcoci, s., ţ. Lăpuşna, Catavasier (Iaşi,
Penticostar (Iaşi, 1753) 447. 1792) din ~ 419; Ceaslov (Chişinău,
Macarie, corectează Prăvilioară adecă 1817) din ~ 429.
Molitvenic în scurt (Iaşi, 1802) 444; mandolină 36.
~ duhovnicul Mitropoliei, tipograf 74, Manic, s.* 146; Cartea românească de
96; ~ ieromonah, imprimă Ceaslovul învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 407.
(Iaşi, 1801), Prăvilioară adică Manifest (Iaşi, 1 iunie 1821), dat de
Molitvenic în scurt (Iaşi, 1802), Psaltirea Gheorghe Cantacuzino-Deleanu 399.
(Iaşi, 1802), Înfruntarea jidovilor (Iaşi, Manifest de începerea războiului contra
1803) 303, 439, 440; ~ traduce Vieţile uzurpatorului tronului Franţei
sfinţilor 295; (Chişinău, 9 iulie 1815), emis de
~ menţ. 136, 250; ~ monah 294; ~ Alexandru I împăratul Rusiei 171, 185,
tipograf, imprimă Liturghierul (1508) şi 395.
Tetraevanghelul (1512) 19, 20, 35, 54; Manifest de mulţumire că Europa ia
~ patriarhul Antiohiei 340. parte la război împotriva lui Napoleon
macava (mucava) 51, 52, 67, 79, 106, Bonaparte (Chişinău, ante 13 ianuarie
492. 1814), emis de Alexandru I împăratul
Machaira, localitate în Cipru, În contra Rusiei 174, 187, 395.
primatului papal (Iaşi, 1682) de la m-rea Manifest despre încheierea tratatului de
Maica Domnului din ~ 409. pace din Adrianopole (Chişinău, 8
maculatură 44, 51. octombrie 1829), emis de Nicolai I
Mag, s., j. Sibiu, Cartea românească de împăratul Rusiei 404.
învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 407. Manifest la încheierea păcii cu Franţa
Magdalina, soţia lui Duca Sotiriovici (Chişinău, 11 iunie 1814), emis de
278. Alexandru I împăratul Rusiei 395; ~ din
Mager, familie, donează Cartea m-rea Căpriana 175.
românească de învăţătură (Iaşi, 1643) Manifest la încheierea păcii cu perşii
253. (Chişinău, 25 aprilie 1828), emis de
Magherniţa, topic 59. Nicolai I, împăratul Rusiei 173, 403.
mahala 58, 245, 289, 354, 422; v. Ceauş- Manifest la logodna marelui cneaz
Radu, Feredeie, Gorgani, Slobozia. Mihail Pavlovici cu Şarlota, prinţesa
magistrat 57. Wirtembergului şi schimbarea numelui ei
Mahovschi, protopop 188. în Elena Pavlovna (Chişinău, 28
Maica Domnului din Cetate, m-re în decembrie 1823) 171, 184, 400.
insula Leros, Tomul iubirii (Iaşi, 1698) Manifest pentru curmarea fugii
din ~ 410; ~ m-re în Machaira (Cipru), locuitorilor (Chişinău, 9 septembrie
Expunerea credinţei ortodoxe (Iaşi, 1828), emis de Nicolai I împăratul Rusiei
1715) din ~ 410; În contra primatului 404.
papal (Iaşi, 1682) din ~ 409.
Manifest pentru iertarea şi uşurarea Marcu, evanghelist 149; ~ patriarhul

pedepselor şi a dărilor (Chişinău, 1825- Alexandriei 327; ~ preot, din s. Tătăraşi
1826), emis de Nicolae I împăratul 138.
Rusiei 402. Marcu Eugenikos, menţ. 337.
Manifest pentru începerea războiului cu Marea Lavră, m-re, Expunerea
Poarta (Chişinău, 27 aprilie 1828), emis credinţei ortodoxe (Iaşi, 1715) din ~ 410;
de Nicolai I împăratul Rusiei 403. Synopsis (Iaşi, 1756) din ~ 415.
Manifest pentru mobilizarea recruţilor ~ m-re în Muntele Athos, Dosithei
(Chişinău, 1 mai 1828), dat de Nicolai I Notara, Tomul iubirii (Iaşi, 1698) din ~
împăratul Rusiei 403. 409;
Manifest şi Actul Sfintei Alianţe, ediţia ~ m-re din Kalavryta, În contra
a II-a (Chişinău, 1823), emis de primatului papal (Iaşi, 1682) şi Tomul
Alexandru I împăratul Rusiei 400. iubirii (Iaşi, 1698) din ~ 409.
Manifest şi Ucaz către Senat pentru Marea Neagră 407.
înfiinţarea Curţii Penale Supreme mareşal 180, 300, 393; v. Grigore
(Chişinău, iunie 1826), emis de Nicolai I Alexandrovici Potemkin, Rumianţov.
împăratul Rusiei 402. Margina, s., j. Timiş, Cartea
Manifest tipărit 187 românească de învăţătură (Iaşi, 1643)
manivelă 41. din ~ 371, 407.
Manoilă, preot, din Suceava, vinde Marginea, s., j. Suceava, Antologhion
Cartea românească de învăţătură (Iaşi, (Iaşi, 1755) din ~ 415; Viaţa şi
1641-1643) 210. petrecerea sfinţilor (Iaşi (1682-1686) din
Manolache Costachi, mare spătar 161. ~ 409.
Manual în contra infailibilităţii Papii Maria, soţia lui Ion, fiul lui T. Petre,
(Iaşi, 1746) 85, 341, 342; ~ imprimat de Sîrbul 165.
Gheorghe din Alep şi Mihail Dimitrie Maria Bărgăşiţa, dăruieşte Psaltirea
Bezi 438. slavo-română (Iaşi, 1683) 251.
Manual pentru conservarea sănătăţii Maria Feodorovna, menţ. 401.
stomahului, de doctor C. Darvari 356. Maria Mihailovna, menţ. 401.
Manuscrisul din Peţelca 257. Maria Nicolaevna, menţ. 396.
Manzole, biletele lui ~ 168. Marii boieri către domnul Ţării
Mara, s., j. Maramureş, Evanghelie Moldovei, Scarlat Alexandru Callimachi,
(Iaşi, 1762) din ~ 416; Triod (Iaşi, 1747) Anafora în chestia unor pămînturi şi
din ~ 211, 412. moşii (Iaşi, 2 octombrie 1812) 394.
Maramureş, j., fost ţ. 211, 249, 344; Mariia, preoteasa lui Ursul zugrav 285.
Cartea românească de învăţătură (Iaşi, Marin, dascăl la m-rea Colţea, cumpără
1643), din ~ 407 De obşte gheografie (Iaşi, 1795) 135,
Marcianopol, Marco Bandini 354.
arhiepiscop de ~ 284. ~ medelnicer 147.
Marco, părinte, din eclisierie, vinde o Marina, sora lui Vlad 149.
Psaltire (m-rea Neamţ, 1816) 112. Markides Puliu, fraţi 181.
Marco Pustnic, ms., tradus de Ştefan marmură 39.
ierodiacon 301. Martirii, monah, tipograf la Chişinău,
Marco Tucicov, general 169. lucrează la Tablele lancasteriene
(Chişinău, 1822) 77, 441.
marzane de fier 41.
INDICE GENERAL 593
masă 464; ~ de întins hîrtia 462; ~ matriţe (matrice) 18, 26, 27, 31, 34, 60,
pentru litograf 462. 63, 463; ~ de aramă 72; ~ gravate de
mascuri 158. Mitrofan 446.
maşină 65, 183; ~ de format patrate Maxut, s., ţ. Hîrlău 161.
462; ~ de tras linii, 462; ~ de turnat litere Mazarachi, bis. în Chişinău, Apostol
18; ~ pentru abale 462; ~ pentru note de (Iaşi, 1756) din ~ 415; Liturghie (Iaşi,
muzică 462; ~ tipografică 41. 1794) din ~ 419; Molebnic (Chişinău,
Matei, evanghelist 149. 1816) din ~ 428.
~ (Mateiu), fiul lui Policarp şi al mazili 159, 160, 163, 176, 324, 466; D.
Ilenii, nepotul lui Mihail Strelbiţchi 291, T. Trofin, fecior de ~ 165; peciuri de ~
292, 308, 455, 456, 457, 459. 184, 460.
~ imprimă Typicon (Iaşi, 1816) 440. Măcăreşti, s.*, Alfavita sufletească (Iaşi,
Matei Basarab, voievod 59, 75, 128, 1755) din ~ 414.
273, 347. Măceu, s., j. Harghita, Cartea
Matei Cantacuzino, serdar mare, citeşte românească de învăţătură (Iaşi, 1643)
Divanul sau gîlceava înţeleptului cu din ~ 406.
lumea (Iaşi, 1698) 352. Mădeiu, s.*, Viaţa şi petrecerea
Matei Crăciun, mare vornic, tatăl lui sfinţilor, Iaşi (1682-1686) din ~ 409.
Gligorcea 149. Mădrigeşti, s., j. Arada, Cartea
Matei Ghica, voievod 125, 164, 166; ~ românească de învăţătură (Iaşi, 1643)
emite un Pecetluit (Iaşi, 1754) 392. din ~ 406.
Matei Marcovici, dascăl, din Mihalcea, Măgariul, m-re, j. Vaslui 138.
are Calendarul pe 112 ani (Iaşi, 1785), Măgina, s., j. Alba, Cartea românească
copie ms. 261. de învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 406.
Matei Millo (Milu) adjutant 470, 473, Măgura, s., j. Sălaj, Molitvenic (Iaşi,
474. 1739) din ~ 411.
Mateiaş, s., j. Braşov, Cartea ~ schit, j. Bacău, Apostol (Iaşi, 1756)
românească de învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 415; Evanghelie (Iaşi, 1762) din ~
din ~ 406. 417; Psaltire (Iaşi, 1743) din ~ 411;
Mateiu Răşcanu, are un Ceaslov Vieţile sfinţilor pe luna Septembrie (m-
(Chişinău, 1817) 232. rea Neamţ, 1807) din ~ 422.
Mateuţi, s., ţ. Orhei, Apostol (Iaşi, 1756) Măgurele, s., j. Bistriţa Năsăud, Cartea
din ~ 415; Liturghie (Chişinău, 1815) şi românească de învăţătură (Iaşi, 1643)
Molebnic (Chişinău, 1815) din ~ 427; din ~ 369, 370, 406, 407.
Liturghie (Chişinău, 1819) din ~ 432. Măhal, s., j. Cluj, Cartea românească de
Mathei, mare vistiernic 150. învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 406.
Matieni, s., j. Botoşani, Antologhion Măidan, s., j. Caransebeş, Cartea
(Iaşi, 1755) din ~ 415; Chiriacodromion românească de învăţătură (Iaşi, 1643)
(m-rea Neamţ, 1811) din ~ 424; din ~ 406.
Liturghie (Iaşi, 1759) din ~ 416. Măierău, s., Cartea românească de
Matiiaş, cămăraş 137. învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 370.
Matos Cogadici, din Suceava, primeşte Măierişte, s., j. Sălaj, Cartea
Carte de protexie de la Agenţia Chezaro românească de învăţătură (Iaşi, 1643)
Crăiască 396. din ~ 407.
măji, de grîu 370.
Măjini, m-re, lîngă Aiud, Cartea mărturii 166.

românească de învăţătură (Iaşi, 1643) Mărturisire de credinţă (Geneva, 1627)
din ~ 245. 317.
mălai 389; pătrar de ~ 53. Mărturisirea ortodoxă a mitropolitului
Mălinescul, staroste în Botoşani 181; ~ Kievului Petru Movilă 175, 322, 357.
Secretariul Arhivei Statului 470. Măsuri contra epidemiei de ciumă
Mănăileşti, s., ţ. Lăpuşna, Catavasier (Chişinău, noiembrie 1829), emise de
(Iaşi, 1792) din ~ 419; Chiriacodromion Sorocunschi guvernator 404, 405.
(m-rea Neamţ, 1811) din ~ 424. Măşcăteni, s., j. Botoşani, Evanghelia
Mănăstioara, s., j. Suceava, (Iaşi, 1762) din ~ 250, 378, 417.
Chiriacodromion (m-rea Neamţ, 1811) Măşcăuţi, s., ţ. Orhei, Minei (Chişinău,
din ~ 424. 1819) din ~ 432; Psaltire (Chişinău,
Mănăstioara–Siret, s., j. Suceava, 1818) din ~ 431; Rînduiala pomenirii
Cartea românească de învăţătură (Iaşi, ostaşilor (Chişinău, 1826) din ~ 435;
1643) din ~ 407. Vieţile sfinţilor pe luna noiembrie (m-rea
mănăstiri 129, 139, 140, 145, 149, 150, Neamţ, 1811) din ~ 423; Voroavă de
152, 159, 392; v. a lui Iosif, a Doamnei tîlcuire sfinţilor Apostoli (m-rea Neamţ,
(Pantocrator), Putna, Rîşca, Sf. Sava, 1811) din ~ 424.
Solca, Suceviţa, Vatopedi, Xiropotam. Mătişeşti–Ciuruleasa, s., j. Alba,
Mănceşti, s. 174. Cartea românească de învăţătură (Iaşi,
măr pădureţ, lemn de ~ 39. 1643) din ~ 406.
Mărcăuţi, s., ţ. Orhei 175, 193. Măzănăieşti, s., j. Suceava, Îndreptarea
Mărcuşa, s., j. Covasna, Cartea păcătoşilor (Iaşi, 1768) din ~ 418.
românească de învăţătură (Iaşi, 1643) medalioane de sfinţi 35.
din ~ 406. medelniceri 147, 151, 160, 165, 457; v.
Mărgăritarele Sf. Ioan Gură de Aur Ioniţi Burchi, Iordache, Iordache
(Bucureşti, 1691), corectate şi imprimate Ruset, Jora, Marin.
de Mitrofan 437, 444; ~ (Bucureşti, medic 302; v. Ioan Molibdos.
1746), din schitul Lapoş 147. Medieşu Aurit, s., j. Satu Mare, Cartea
Mărgău, s.*, Luca din ~ 256. românească de învăţătură (Iaşi, 1643)
Mărgineni, s., j. Braşov, Cartea din ~ 407.
românească de învăţătură (Iaşi, 1643) Medreşti, s., ţ. Orhei, Liturghie (Iaşi,
din ~ 406, 449. 1759) din ~ 416.
Mărgineni, s., j. Neamţ, Evhologhion Meitani, baron, conducătorul poştelor
(Iaşi, 1754) din ~ 414; Psaltirea în din Ţara Românească 188.
versuri (Uniev, 1673) din ~ 408. Melchisedec, egumenul mănăstirii din
mărieşi 53, 115, 121, 369, 371, 372, Cîmpulung 224.
373, 376. Mele, monah, martor 455.
Mărinca Ioncea, cu soţia Ana, dă bani Meleşeni, s., ţ. Orhei, Liturghie (Iaşi,
la cumpărarea Cărţii româneşti de 1759) din ~ 416; Minei (Chişinău, 1819)
învăţătură 253. din ~ 432; Molebnic (Chişinău, 1815) din
Mărioara, soţia lui Ilie Munteanu ~ 427; Rînduiala panihidei (Chişinău,
logofăt 252. 1817) din ~ 430.
Mărişelu, s., j. Bistriţa Năsăud, Cartea Meletie, episcop de Roman 190; ~ dă
românească de învăţătură (Iaşi, 1643) Cărţi de preoţie 100, 404.
din ~ 370, 406.
INDICE GENERAL 595
Meletie Macedoneanul, egumenul m-rii Vieţile sfinţilor pe luna Septembrie (m-

Govora 273. rea Neamţ, 1807) din ~ 423.
Meletie Sirigul, Întîmpinare la miei 371; ~ daţi pe Cartea românească
principiile catolice 329. de învăţătură (Iaşi, 1643) 118, 372, 373.
menghină 22, 72. mierţă, unitate de măsură 118, 375; ~ de
menzil 162, 188. grîu 129, 370, 371.
Mercuriul, gazetă comercială din Brăila Mierţe, soţul Isipei, cumpără Cartea
Mereşeni, s., ţ. Lăpuşna, Ceaslov (Iaşi, 110, 210
1797) din ~ 413, 420. Mierla, soţia lui Ion olar din Iaşi, dă
merişor, lemn de ~ 39. fiului ei Nicolae croitor partea ce i se
mertic 78. cuvine din Totoieşti 286; ~ soacra lui
mesărciu 288. Nicolae căpitan agesc se înţelege cu
meşină 65, 109, 221, 390. acesta asupra stăpînirii unei case şi a
meşter, de ţigle 276. unui loc din mahalaua Tălpălari 286.
Methodie, monah leagă un Pateric, ms. Mihăilă Popovici, preot, din Simeria,
(a doua jum. a sec. XVIII) şi un Cuvînt are o Carte românească de învăţătură
de învăţătură a Sf. Grigorie Sinaitul, ms. (Iaşi, 1643),122
(ante 1802) din m-rea Văratic 451. Mihai, fiul lui Iordache Darie, fratele lui
Metternich, cancelar 178. Chirilă, soţul Ioanei 165; ~ ierei,
mezat 479, 483, 486, 497, 501. imprimă Întrebări şi răspunsuri (Iaşi,
Micăuţi, s., ţ. Lăpuşna, Ceaslov (Iaşi, 1787) 439; ~ tatăl popii Ioan 251.
1797) din ~ 420; Vieţile sfinţilor pe luna Mihai Apaffi, menţ. 369.
Aprilie (m-rea Neamţ, 1812), Vieţile Mihai Braşoveanul, tipograf, imprimă
sfinţilor pe luna iunie (m-rea Neamţ, Ceaslovul (Iaşi, 1777) 277), 438.
1813) şi Vieţile sfinţilor pe luna Mai (m- Mihai Cantacuzino, mare spătar 304.
rea Neamţ, 1813) din ~ 425; Vieţile Mihai (Mihail) Constantin Suţu,
Sfinţilor pe luna August (m-rea Neamţ, voievod 82, 189; are Divanul sau
1815) şi Vieţile Sfinţilor pe luna iulie (m- gîlceava înţeleptului cu lumea (Iaşi,
rea Neamţ, 1814) din ~ 426; Vieţile 1698) 262; ~ dă Hrisovul de aşezămînt
sfinţilor pe luna decembrie (m-rea pentru ţiganii domneşti lingurari şi
Neamţ, 1811), Vieţile sfinţilor pe luna ursari (Iaşi, 1793) 393.
Februarie (m-rea Neamţ, 1812) şi Vieţile Mihai Gora, leagă Cartea românească
sfinţilor pe luna Ianuarie (m-rea Neamţ, de învăţătură (Iaşi, 1643) 452.
1812) din ~ 424; Vieţile sfinţilor pe luna Mihai (Mihail) Grigorie Suţu, domnul
noiembrie (m-rea Neamţ, 1811) şi Vieţile Ţării Moldovei, 163, 170, 353; ~ dă o
sfinţilor pe luna Octombrie (m-rea Carte de ruptaş, o Carte de mazil, o
Neamţ, 1809) din ~ 423; Vieţile sfinţilor Întărire a anaforalei marilor boieri şi o
pe luna Septembrie (m-rea Neamţ, 1807) Anafora despre bunurile îngropate la
din ~ 422. vreme de ciumă 169, 397.
Miciu Gazita, cumpără două pogoane de Mihai Homoranu, din Vama, dă bani
vie 292. pentru legarea Cărţii româneşti de
Miclăuş Oprea, în pomelnic 252. învăţătură (Iaşi, 1643) 53.
Miclăuşeni, s., j. Iaşi 398; Evanghelie Mihai Popovici Rîmniceanul, leagă
(Iaşi, 1762) din ~ 417; Liturghie (Iaşi, Cartea românească de învăţătură (Iaşi,
1747) şi Sinopsis (Iaşi, 1746) din ~ 412; 1643) din Şiad 450.
Mihai (Mihail) Racoviţă, voievod 81, Psaltire (Movilău, 1796), Mreaja

123, 138, 142, 226, 281. apostolică (Iaşi, 1756), Pentru biruinţa
Mihai Ştefan, tipograf 279. armatelor ruse (Iaşi, 1769), Evanghelia
Mihail, logofătul, copie Calendarul pe (Iaşi, 1762), Catahisis (Iaşi, 1777),
112 ani (Iaşi, 1785) 261. Ceaslov (Iaşi, 1777), Catavasier (Iaşi,
~ preot, din Dorna 128. 1778), Psaltire (Iaşi, 1782), Molitvenic
~ zeţar, culege Prăvilioară adică (Iaşi, 1785), Octoihul mic (Iaşi, 1786),
Molitvenic în scurt (Iaşi, 1802) 443. Cuvânt contra nicotinii (Iaşi, 1786),
Mihail Constantinov, împuternicit, Molevnic (Iaşi, 1789), Descoperire a
fratele lui Emanoil Constantinov 58. pravoslavnicei credinţe (Iaşi, 1806),
Mihail Dimitrie Bezi, de lîngă Tripoli, Rînduiala cum se cuvine a cînta cei
tipograf 279; ~ culege şi imprimă doisprezece psalmi deosebi (m-rea
Arbitrul adevărului (Iaşi, 1746), Manual Neamţ, 1808), Vieţile sfinţilor din luna
contra infailibilităţii Papii (Iaşi, 1746) martie (m-rea Neamţ, 1813), Acatist şi
438, 443. Paraclis (m-rea Neamţ, 1814),
Mihail Dionisie, anagnost, imprimă Kecragarion (m-rea Neamţ, 1814),
Psaltirea (m-rea Neamţ, 1824), Alegere din toată psaltirea (m-rea
Antologhionul (m-rea Neamţ, 1825) 441. Neamţ, 1815), Cel mic şi cel mare
Mihail Grigoriu Sturza, voievod 477. îngeresc chip (m-rea Nemţ, 1815),
Mihail Iştvanovici, tipograf 277. Apologhia (m-rea Neamţ, 1816), Arătare
Mihail (M., Mihalachi) Kogălniceanu pre scurt a Dumnezeeştilor dogme (m-
62, 65, 66, 67, 72, 77, 89, 171, 172, 187, rea Neamţ, 1816), Întrebătoare
471, 474, 504; ~ căpitan 475, 476, 477, răspunsuri (m-rea Neamţ, 1816), Octoih
478, 481, 482, 498, 499, 501; ~ aghiotant de canoane pentru pavecerniţă (m-rea
domnesc 479, 483, 497, 498, 500, 502; ~ Neamţ, 1816), Psaltire (m-rea Neamţ,
are Istoria Ţărăi Româneşti, ms. (1777) 1816), Adunarea cuvintelor pentru
451; tipografia lui ~ 57, 62. ascultare şi Viaţa stareţului Paisie din
Mihail Pavlovici, mare cneaz 396, 400. Neamţu (m-rea Neamţ, 1817), Psaltire
Mihail (Stribilschii) Strelbiţchi, tipograf (m-rea Neamţ, 1817), Umilicioasă
31, 34, 61, 81, 90, 99, 102, 180, 182, rugăciune (Iaşi, 1818), Noul Testament
192, 208, 227, 235, 278, 299, 303, 308, (m-rea Neamţ, 1818), Psaltire (m-rea
352, 455, 457; ~ bunicul lui Mateiu 291; Neamţ, 1824), Antologhion (m-rea
~ cumpără un loc de casă cu ogradă de la Neamţ, 1825), Descrierea Moldovei (m-
Ioniţă stolnicul 290; ~ donează nişte rea Neamţ, 1825) 291, 279, 282, 446; ~
Minee sl. pe lunile mai, septembrie şi leagă Ms. nr. 50 din Arh. St. din Iaşi, În
noiembrie (Kiev, 1750) 296; ~ face contra primatului papal (Iaşi, 1682),
politică 305; ~ gravor, ilustrează Litiiariul schitului Doljeşti, Tîlcuire la
Prăvălioara (Iaşi, 1784), Calendarul pe cele patru evanghelii (Iaşi, 1805) şi un
112 ani (Iaşi, 1785), Psaltirea (Movilău, Vocabular francez-turc 303, 284, 450,
1786), Dialoguri casnice ruseşti şi 451; ~ iconom la Mitropolie 306; ~
moldoveneşti, În scurtă adunare a protopop 61, 307, 455, 457; ~ primeşte
numelor, Orînduiala paraclisurilor pămînt în Dubăsari 290; ~ tatăl lui
împărăteşti (Iaşi, 1789), Psaltirea (Iaşi, Policarp, socrul lui Simeon Isoteschi
1790), Catavasierul, Ceaslovul (Iaşi, 275, 282; ~ tipăreşte Catahisis (Iaşi,
1792), Abecedarul, Ceaslovul (Dubăsari, 1777), Ceaslov (Iaşi, 1777), Catavasier
1794), Istoria Alexandrului celui Mare, (Iaşi, 1778), Psaltire (Iaşi, 1782),
INDICE GENERAL 597
Prăvilioară (Iaşi, 1784), Calendariul pe Mihalcea Durac, fost logofăt mare,

112 ani (Iaşi, 1785), Curioznica şi în cumpără Cartea românească de
scurt arătare (Iaşi, 1785), Hrisovul lui învăţătură (Iaşi, 1641-1643) 110, 210,
Alexandru Ioan Mavrocordat (Iaşi, 224
1785), Evhologhion (Iaşi, 1785); Mihalţ, s., j. Alba, Cartea românească
Octoihul mic (Iaşi, 1786), Contra de învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 406.
nicotinii (Iaşi, 1786), Psaltirea (Movilău, Mihălăşani, s.*, Liturghie (Chişinău,
1786), Dialoguri ruso-româneşti (Iaşi, 1815) din 427.
1789), În scurtă adunare a numelor (Iaşi, Mihnea cel Rău, voievod 21.
1789), Toader Scoleru, Lecţione (Iaşi, Mihoveni, s., j. Suceava, Evanghelie
1789), Molevnic (Iaşi, 1789), Orînduiala (Iaşi, 1762) din ~ 417.
paraclisurilor împărăteşti (Iaşi, 1789), Mihuţ Cîrstea, şi fiul său Suciu Mihoc
De-ale casei vorbe ruseşti şi dăruiesc Cartea românească de
moldoveneşti (Iaşi, 1789), Psaltirea (Iaşi, învăţătură (Iaşi, 1643) 252.
1790), Învăţătura creştinească (Iaşi, Milaş, s., j Bistriţa Năsăud, Cartea
1790), Cercetarea creştinismului (Iaşi, românească de învăţătură (Iaşi, 1643)
1790), Cuvîntarea arhiereului Ambrozie din ~ 265, 407.
(Iaşi, 1790), Courrier de Moldavie (Iaşi, Milăşel, s., j. Bistriţa Năsăud, Cartea
1790), Apostol (Iaşi, 1791), Datoria şi românească de învăţătură (Iaşi, 1643)
stăpînirea blagocinilor (Iaşi, 1791), din ~ 406.
Trepetnic (Iaşi, 1791), Cuvîntarea Milăuan, s., j. Sălaj, Cartea românească
funebră la înmormîntarea cneazului de învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 369.
Potemkin (Iaşi, 1791), Apostol (Iaşi, Mileanca, s., j. Botoşani, Antologhion
1792), Ceaslov (Iaşi, 1792), Catavasier (Iaşi, 1726) din ~ 410.
(Iaşi, 1792), Bucvar (Dubăsari, 1792), Mileşti, s., ţ. Bălţi, Ceaslov (Chişinău,
Ceaslov (Iaşi, 1794), Bucvar (Dubăsari, 1817) din ~ 429.
1794); Psaltirea (Movilău, 1796), Mileştii Mici, s., ţ. Bălţi, Prăvilioară
Alexandria (Movilău, 1796), Bucvar (Iaşi, 1784) din ~ 418.
(Movilău, 1800) Poezii nouă (Dubăsari, miliţie 487, 498.
1792) 234, 291, 294, 302, 439; ~ traduce Minei, carte de lectură 25, 109, 113, 251;
acte 286. ~ din Adjudul Nou 247; ~ din m-rea Sf.
Mihalache, popă, imprimă Hrisov de Spiridon din Iaşi 264; ~ legat de preotul
aşezămînt al lui M.C. Suţu (Iaşi, 1793), Simion 450; ~ ms. rusesc lăsat moştenire
Psaltirea (Iaşi, 1794), Liturghia (Iaşi, 133; ~ (1742-1743), lăsate moştenire
1794), Critil şi Andronius (Iaşi, 1794) 134; ~ sl. pe lunile mai, septembrie şi
439. noiembrie (Kiev, 1750) din bis. Sf.
Mihalache Purcescu, zeţar, culege Nicolae Domnesc din Iaşi 296; ~ vîndute
Antologhionul (Iaşi, 1806) 443. la m-rea Neamţ 49.
Mihalache Vasiliu Lupoianu, copie Minei (Buzău, 1697-1698), 12 vol.,
Calendarul pe 112 ani (Iaşi, 1785) 261. imprimat de Mitrofan 437.
Mihalachi Sturza, mare agă 47. Minei (Chişinău, 1817) circulaţie 430; ~
Mihalachi Tămpăscu, din Vama, dă din m-rea Curchi 263.
bani pentru legarea Cărţii româneşti de Minei (Chişinău, 1819) 38, 86; ~
învăţătură (Iaşi, 1643) 53 circulaţie 387, 432; ~ din m-rile Curchi
Mihalcea, s.*, dascălul Matei Marcovici şi Hirova, s. Cornova, j. Orhei,263
din ~ 261.
Minei pe luna Aprilie, ms. sl. (sec. Miron Barnovschi, voievod 200, 272.
XVI), legat de popa Antonie din m-rea Miron Costin, De neamul moldovenilor,
Agapia 449. ms. (prima jum. a sec. XVIII), legat de
Minei pe luna Februarie, ms. (sec. popa Savva 450.; ~ mare vornic al Ţării
XVI), legat de proegumenul Ifrosin 448. de jos 293.
Minei pe luna Iulie, ms. (sfîrşitul sec. Miron Gherasim, tipograf la Chişinău
XV– încep. sec. XVI), legat de Ghedeon 77; ~ lucrează la Tablele lancasteriene
ieromonah, din m-rea Dobrovăţ 448. (Chişinău, 1822) 441.
Minei pe luna Iunie, ms. (sec. XVI), Miroslava, s., j. Iaşi, Istoria lui Numa
legat de diaconul Toader 448. Pompiliu (Iaşi, 1820) din ~ 433;
Minei pe luna Noiembrie, ms., legat de Liturghie (Iaşi, 1759) din ~ 416.
proegumenul Eustafie 448. Mîrtov, s.*, Cartea românească de
Minei pe luna Septembrie (Buzău, învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 407.
1698) 46. Misail, ieromonah 144; ~ monah 143.
Mineie gr. (Veneţia, 1731-1732), din m- Miscelaneu, ms. (cca 1825 - 1826), din
rea Sf. din Iaşi 341. BAR Bucureşti 453; ~ ms. (a doua jum. a
Ministerul Finanţelor 189; ~ emite un sec. XVIII), legat de Vasilache Udrea
Apel pentru adunare de fonduri băneşti preot, din Străoanii de Jos 451; ~
necesare ridicării monumentului şi (începutul sec. XIX), din s. Nisporeni,
baterii medaliei în cinstea împăratului legat de dascălul Toader 452.
Alexandru Pavlovici (Chişinău, 21 Miscelaneu religios, copiat şi tradus de
august 1814) 395 Gherasim tipograful m-rii Neamţ 261,
Ministerul Pricinilor din Lăuntru 188, 286, 294.
467. mişei, breasla lor din Roman 392.
Minsk, or. 278. Mitoc, s., j. Suceava, Antologhion (Iaşi,
Minunile Maicii Domnului, vîndute la 1755) din ~ 252; Ceaslov (Iaşi, 1797) din
m-rea Neamţ 49. ~ 381; Urmare întru preasfînta duminică
Mirăslău, s., j. Alba, Cartea a Paştelui (Iaşi, 1821) din ~ 433.
românească de învăţătură (Iaşi, 1643) Mitocaş, s., j. Suceava, Ceaslov (Iaşi,
din ~ 370, 406. 1797) din ~ 420.
Mircea Ciobanul, voievod 272. Mitocul Maicilor, bis. Sf. Paraschiva
Mirceşti, s., j. Iaşi, Penticostar (Iaşi, din Iaşi ~ 426; Cartea românească de
1753) din ~ 414; Rînduiala pentru învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 406;
sfinţirea bisericilor (Chişinău, 1820) din Tipicon (Iaşi, 1816) din ~ 428; Vieţile
~ 433. sfinţilor pe luna Septembrie (m-rea
Mircovici, general-maior, vice- Neamţ, 1807) din ~ 422; Vieţile Sfinţilor
preşedintele Divanului Moldovei 185, pe luna August (m-rea Neamţ, 1815) din
188, 465. ~ 426; Vieţile sfinţilor pe luna decembrie
Mireni, s., ţ. Lăpuşna, Catavasier (Iaşi, (m-rea Neamţ, 1811) din ~ 424; Vieţile
1792) din ~ 419. sfinţilor pe luna Octombrie (m-rea
Mirese, s., j. Maramureş, Catavasier Neamţ, 1809) din ~ 423.
(Rădăuţi, 1744) din ~ 345, 411. mitoşer 259; v. Gheorghi.
Mirgorod, topic 278. mitrice 466.
Miroliub, traducător 58. Mitrofan, ieromonah, stareţul m-rii
Miron, preot, primeşte Psaltirea slavo- Bisericani, tipograf 3, 29, 40, 46, 47, 54,
română (Iaşi, 1683), 251 60, 70, 74, 93, 204, 268, 274, 277, 279,
INDICE GENERAL 599
280, 282, 303, 317, 329, 330, 331, 334, Gherasim arhimandrit din ~ 294; Grigori
442, 446; ~ episcop de Huşi 288, 292, iconom epistatul tipografiei ~ 461;
294, 333, 335; ~ episcopul de Buzău 75, Inochentie dichiul ~ 293, 302, 303;
292; ~ are Dictiones latinae cum Ofisuri emise de ~ 471; tipografie la ~ 4,
valachica interpretatione, de Teodor 16, 30, 35, 58, 176.
Corbea 297; Gheorghe Valahul, ucenicul Mitropolia Veche, v. bis. Sf. Gheorghe.
~ 437; ~ tipăreşte Psaltirea slavo- mitropoliţi 22, 26, 30, 31, 33, 47, 78, 89,
română (Iaşi, 1680), Molitvenic de-nţeles 107, 141, 143, 200, 205, 207, 213, 223,
(Iaşi, 1681), Viaţa şi petrecerea sfinţilor 231, 262, 292, 293, 229, 304, 319, 321,
(Iaşi, 1682-1686), Contra primatului 325, 327, 338, 464, 467, 474, 488; v.
papii (Iaşi, 1682), Dialog contra Andrei Şaguna, Antonie, Atanasie
ereziilor (Iaşi, 1683), Biblia (Bucureşti, Anghel, Cosma Vlahul, Dosoftei,
1688), Mărgăritarele Sf. Ioan Gură de Gavriil Bănulescu - Bodoni, Gavriil
Aur (Bucureşti, 1691), Pravoslavnica Callimachi, Ghedeon, Ghenadie,
mărturisire (Buzău, 1691), 12 Mineie Gheorghe Movilă, Grigore, Grigore
(Buzău, 1697-1698), Molitvenic (Buzău, Nemţeanul, Grigorie al II-lea, Iacob
1699), Triod (Buzău, 1700), Octoih Putneanul, Ilie Iorest, Iosif Naniescu,
(Buzău, 1700), Molitvenic (Buzău, Neofit Criteanul, Nichifor, Petru
1701), Psaltire (Buzău, 1701), Movilă, Sava, Simion Ştefan, Teofan,
Penticostar (Buzău, 1701), Liturghie Teofil, Theodosie, Tit Simedrea,
(Buzău, 1702), Invăţătura de şapte taine Veniamin Costachi.
(Buzău, 1702), cu o ediţie pentru Mivoveni, s.*, Antologhion (Iaşi, 1755)
Moldova 297, 437; ~ corectează Biblia din ~ 415.
(Bucureşti, 1688), Mărgăritarele Sf. Ioan Mîna lui Damaschin (Iaşi, 1830),
Gură de Aur (Bucureşti, 1691) 444. imprimată cu banii lui Antonie 81.
~(altul) episcop de Roman 148. mînişterguri 97.
~ shimonah, imprimă Isac Sirul, De Mînzaţi, s., ţ. Tutova 160.
suflet folositoare carte (m-rea Neamţ, Mlenăuţi, s., j. Botoşani, Cartea
1812) 440. românească de învăţătură (Iaşi, 1643)
Mitrofan de Nissa, episcop 101, 107, din ~ 255.
214, 228, 233; ~ tipograf la Episcopia Moara de Vînt, bis. în Iaşi, Liturghie
Rîmnicului 73, 79; ~ egumenul m-rii (Iaşi, 1818) din ~ 430; Liturghie (Iaşi,
Cotroceni, primeşte Divanul lui Dimitrie 1747) din ~ 412.
Cantemir 235. moară de hîrtie 96, 97; pietre de ~ 455.
Mitrofan Gregoras, menţ. 45 mobile 67, 463, 492.
Mitropolia Bucureştilor 79, 277, 278; Model de tabel cumulativ pentru
Dionisie Cozianul eclesiarhul ~ 245. evidenţa stării civile pe anul 1821
Mitropolia de Proilavia (Brăila) 57. (Chişinau, februarie 1822), imprimat de
Mitropolia din Alba Iulia 409; Vieţile protopopul de Hotin 400.
Sfinţilor (Iaşi, 1682-1686) din ~ 229. Mohu, s., j. Sibiu, Liturghie (Iaşi, 1759)
Mitropolia Sucevei 448. din ~ 416.
Mitropolia Ţării Moldovei, din Iaşi 22, Moisă Helman, ginerele lui Iancul, sudit
172, 175, 213, 219, 227, 252, 275, 277, 167.
355, 387, 461, 480, 484; Ceaslov (Iaşi, Moise, călugăr 271.
1763) fost la ~ 417; Liturghia Sf. Ioan Moisei, s. şi schit, j. Maramureş 211;
Gură de Aur (Rădăuţi, 1745) de la ~ 233; Antologhion (Iaşi, 1726) din ~ 410;
Apostol (Iaşi, 1756) din ~ 415; Cartea Molitvenic (Chişinău, 1820) 86; ~
românească de învăţătură (Iaşi, 1643) circulaţie 433; ~ din m-rea Curchi 263; ~
din ~ 407; Psaltire (Iaşi, 1743) din ~ preţuri 387.
411. Molitvenic (Chişinău, 1821) 86.
Moldoviţa, m-re, j. Suceava 144; Molitvenic (Iaşi, 1747), circulaţie 412.
Penticostarul (Iaşi, 1753) din ~ 414; Molitvenic (Iaşi, 1749), al mitropolitului
Ceaslovul (Iaşi, 1777) din ~ 418; Nechifor 213, 233; ~ circulaţie 411; ~
Catavasierul (Rădăuţi, 1744) din ~ 411; cules de Sandu copil 443; ~ din Tîrgul
Psaltirea slavo-română (Iaşi, 1680) din Neamţ 221; ~ imprimat de Ieremia
~ 408. Marco 438; ~ preţuri 129, 375; ~ vîndut
Molebnic (Molevnic) (Chişinău, 1815) de tipograful Clementu 235.
85; ~ circulaţie 427; ~ din s. Cucioaia Molitvenic (Iaşi, 1754) 68; ~ din m-rea
216; ~ din m-rile Curchi, Dobrovăţ şi Putna 128; ~ imprimat de Ioan
Hirova 231, 263. Simionovici 438; ~ lăsat moştenire 134;
Molebnic (Chişinău, 1816), circulaţie preţuri 376.
428. Molitvenic (Iaşi, 1764) 68; ~ corectat de
Moleşti, s., ţ. Lăpuşna, Evhologhion Evloghie monahul 301, 444; ~ cules de
(Iaşi, 1764) din ~ 417; Liturghie Damaschin diacon şi Turdurache 443; ~
(Chişinău, 1815) din ~ 427; Liturghie dăruit 134; ~ imprimat de Grigore Stan
(Iaşi, 1818) din ~ 431; Molitvenic Braşoveanul 438; ~ preţuri 116, 130,
(Chişinău, 1820) din ~ 433. 378.
Molevnic sl. (Iaşi, 1789), imprimat şi Molitvenic (Iaşi, 1785), circulaţie 418; ~
ilustrat de Mihail Strelbiţchi 439, 446. cumpărat de Enachi legător de cărţi 450;
Moliftă la îngrozirea de foamete ~ ilustrat de Mihail Strelbiţchi 446;
(Chişinău, 1827) 403. preţuri ~ 379.
Molitvenic (Molitfenic, Molitvelnic), Molitvenic (Iaşi, 1807), cules de
carte de rugăciuni 28, 37, 52, 86, 257, Dumitru Ilievici Bucovineanul 444; ~
260; ~ din biserica domnească de pe imprimat de Sylvestru monahul 440.
poartă 264; ~ (1545) 271; ~ ediţii 351; ~ Molitvenic (Iaşi, 1828), circulaţie, 436;
ms. (sf. sec. XVII-începutul sec. XVIII), ~ ilustrat de Constantie ieromonah şi de
legat de preotul Iordache Popovici 451; ~ Simion Isoteschi 447.
ms., sec. XVIII 52; ~ rusesc tiparnic de Molitvenic de-nţăles (Iaşi, 1681) 28, 37,
cele mici, lăsat moştenire 134; ~ rusesc, 68, 280, 293, 324, 332; ~ ilustrat de
din m-rea Vorona 138; ~ sl. ms. (1668), Damaschin Gherbest 446; imprimat de
din Episcopia Romanului 146; ~ vîndut Mitrofan, Nicolae şi Ursul 437; ~ preţuri
la m-rea Neamţ 49; v. şi Evhologhion. 373.
Molitvenic (Alba-Iulia, 1689), imprimat monahi 19, 33, 36, 38, 46, 77, 78, 81,
de Chiriac Moldoveanul şi Ioan Zoba din 111, 115, 134, 135, 137, 143, 214, 235,
Vinţ 277, 437. 275, 278, 293, 437, 439, 440, 441, 442,
Molitvenic (Buzău, 1699 şi 1701), 443, 444, 445, 447, 448, 449, 450, 451,
imprimat de Mitrofan 437. 453, 455, 458; v. Anastasii, Anton,
Molitvenic (Buzău, 1747), imprimat de Antonie, Atanasie, Averchie, Cleopa,
Sandu, fiul lui Ieremia 438. Cosma, Damaschin, Dionisie, Dionisie
Molitvenic (Cîmpulung, 1635) 75. Romano, Dorimedont, Emanoil,
Epifanii, Evloghie, Filotheu, Gavriil
Uric, Gavril, Ghenadie, Gherasim,
INDICE GENERAL 601
Gherontie, Ghervasie, Nazarie, Muntele Someşului Cald, Cartea

Nectarie, Ieroftie, Ieronim, Ignatie, românească de învăţătură (Iaşi, 1643)
Ilarie, Ioil, Iosif, Irinarh, Isaac, Isaia, din ~ 407.
Martirii, Mele, Methodie, Misail, Munteni, s., j. Vaslui, Penticostar (Iaşi,
Rafail, Sofronie, Stratonic, Sylvestru, 1753) din ~ 414.
Teodosie, Vitalie. Muntenia 211, 223, 248, 278, 345.
monopol 473. Munţii Apuseni 257.
Morar Ion, din Băiţa 258. Mura Mare, s., j. Mureş, Cartea
Moscova, or. (Fed. Rusă) 28, 29, 40, 60, românească de învăţătură (Iaşi, 1643)
83, 98, 149, 150, 274, 275, 277, 309, din ~ 407.
312, 334, 338, 448; Adrian patriarhul ~ Mura Mică, s., j. Mureş, Cartea
214, 236, 334; Ioachim patriarhul ~ 28, românească de învăţătură (Iaşi, 1643)
41, 326, 327; tipografie la ~ 276. din ~ 407.
Moşinoaiele, schit, j. Vrancea, Murad al IV-lea, sultan 115.
Ceasoslov (Iaşi, 1817) din ~ 429, 430; Mureş, j. 407; ~ ţ., Cartea românească
Efrem Sirul, Cuvinte şi învăţături (m-rea de învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 407.
Neamţ, 1818-1823) din ~ 431; Evghenie Muzeul Elisabeta, Minei (Chişinău,
Vulgaris, Adoleshia filotheos, vol. I-V 1819) din ~ 432.
(Iaşi, 1815-1819) din ~ 427; Liturghie ~ Rumianţev din Moscova,
(Iaşi, 1759) din ~ 416; Liturghie (Iaşi, Tetraevanghelul lui Alexandru, ms.
1794) din ~ 420. (1491), fost la ~ 149.
Movila Răbîiei, topic 307. ~ SIAB, Chişinău, Ceaslov (Chişinău,
Movilău, s. (R. Moldova) 181, 278, 306, 1817) din ~ 429; Liturghia (Chişinău,
308; magistratul ~ 169; tipografie la ~ 1819) şi Gramatica limbei ruseşti
90. (Chişinău, 1819) din ~ 432; Molitvenic
Mreaja apostolică (Iaşi, 1756), de (Chişinău, 1820) din ~ 433; Rugăciune
Nicolae Mauroeides 279, 303, 349, 415; de mulţămire (Chişinău, 1826) şi Tedeum
~ imprimată cu cheltuiala lui 69; ~ în ziua Crăciunului (Chişinău, 1826) din
ilustrată de Mihail Strelbiţchi 446. ~ 435; Socoteala Societăţii Biblice
mucarer 287. (Chişinău, 1823) din ~ 434.
Muncaci, Andrei Bacinski episcopul ~
261, 345.
München, or. (Germania), Tetraevanghel N
din 1493, păstrat la ~ 20.
Muntele Athos (Sf. Munte) 87, 90, 136, N. Rosetti – Rosnovanu, agă 31.
149, 226, 228, 235, 237, 240, 249, 255, nacialnic 189; v. A. N. Bahmetev,
266, 340, 343, 349, 366, 409, 410, 415, Mihail Simeonovici Voronţov; ~ al
416, 422, 426, 427, 428, 430, 431, 432, Basarabiei 100, 183; v. Inzov; ~ al
433, 435. schitului Golgotha 250; v. Ghenadie.
Muntele Lapoşului 147, 153. Nancova, s., j. Maramureş, diacul Ioan
Muntele Sinai 339; Tomul iubirii (Iaşi, din ~ copiază Şapte taine (Iaşi, 1644)
1698), În contra primatului papal (Iaşi, 260.
1682) din m-rea Sf. Ecaterina de pe ~ napoleon, monedă 115.
409. Nastasia, mama lui Istratie şi a Drăgunei
289; ~ preoteasa popii Toader Pară 120.
Nastasia Jderoaia, dăruieşte preotului Neagoe Basarab, voievod 271.

Dumitraşco un loc de casă în Iaşi, 286 Neamţ, j. 88, 142, 407, 451;
Nastasiia, fiica răposatului vornic ~ m-re 2, 19, 20, 21, 31, 35, 45, 54,
Dumitraşco Păladi, donează Canonul Sf. 71, 94, 124, 143, 213, 216, 227, 239,
Spiridon (Iaşi, 1750) 251. 261, 274, 275, 276, 294, 278, 300, 301,
Naşcu, preot, din Budac, are o Carte 302, 384, 391, 443, 469, 490; bibl. ~ 261,
românească de învăţătură (Iaşi, 1643) 262; Chiriac duhovnicul ~ 275, 303;
122. Dosithei Calmuţchi egumenul ~ 308;
Naşterea lui Isus Hristos, gravură 36. Gherasim tipograful ~ 261; Ghervasie
Naşterea Maicii Domnului, bis. din ieromonah din ~ 221; Grigore tipograful
Cîmpulung Moldovenesc, Vieţile ~ 293; ierodiaconii Iosif şi Ştefan din ~
sfinţilor pe luna Septembrie (m-rea 444; Ilarie stareţul ~ 48; legătorie de cărţi
Neamţ, 1807) din ~ 422; Ceaslov (Iaşi, la ~ 52; monahii Ilarie, Rafail şi Sofronie
1777) din ~ 418; Molitvenic (Iaşi, 1764) tipografi din ~ 442, 443, 445; Neonil
din ~ 417; Psaltire (Iaşi, 1817) din ~ stareţul ~ 33; tipografie la ~ 4, 16, 38,
429. 47, 48, 49, 59, 61, 71, 90, 100, 293, 294,
Naşterea Sf. Ioan Botezătorul, hram 309, 488, 489; şcoală la ~ 349; Ceaslov
252. (Iaşi, 1817) din ~ 429; Ceaslov (Rădăuţi,
Natanail Dreteanul, ieromonah, scrie 1745), Evhologhion (Iaşi, 1745),
Pomelnicul m-rii Putna 303. Liturghia (Rădăuţi, 1745), Psaltirea
Nathan, duhovnic, stareţul Săhăstriii (Iaşi, 1743) din ~ 411; Despre creaţie
Putnii 252. (Chişinău, 1823) din ~ 434; Apologhia
Nazarie, monah, gravor 278. (Iaşi, 1803), Tîlcuire la cele patru
năpastă 128. evanghelii (Iaşi, 1805) din ~ 421;
Năneşti, s., j. Maramureş, Antologhion Molitvenic de-nţeles (Iaşi, 1681), Viaţa şi
(Iaşi, 1745) din ~ 412; Octoih (Iaşi, petrecerea sfinţilor (Iaşi (682-1686),
1749) din ~ 413. Tîlcuirea Sfintei Liturghii (Iaşi, 1697)
Năpădeni, s., ţ. Bălţi, Evanghelie (Iaşi, din ~ 409; Evanghelie (Iaşi, 1762) din ~
1762) din ~ 417; Liturghie (Chişinău, 417; Evanghelie (m-rea Neamţ, 1821)
1815) şi Molebnic (Chişinău, 1815) din ~ din ~ 433; Liturghie (Iaşi, 1759) din ~
427; Minei (Chişinău, 1819) din ~ 432; 416; Liturghie (Iaşi, 1794) din ~ 420;
Rînduiala pentru sfinţirea bisericilor Psaltire (Iaşi, 1817) din ~ 385; Synopsis
(Chişinău, 1820) din ~ 433; Teofilact, (Iaşi, 1756) din ~ 415; Tîrnosanie (Iaşi,
Tîlcuire la cele patru evanghelii (Iaşi, 1752) ~ din 413; Triod (Iaşi, 1747) din ~
1805) din ~ 421. 412;
Năreşti, s.* 151. ~ ţ. 99, 160, 175, 177, 184, 250, 289,
Năsăud, ţ., Cartea românească de 394, 396, 397, 398, 400, 401, 402, 403;
învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 406. ispravnicul de ~ 161
Năsăud-Prislop, s., j. Bistriţa Năsăud, Nechit, schit, j. Neamţ, Ceasoslov (Iaşi,
Cartea românească de învăţătură (Iaşi, 1817) din ~ 429; Evanghelia (Rîmnic,
1643) din ~ 406. 1746) din ~ 451.
Năstasă, soţul Irinei 146. Nechita, preot, din s. Cojoci, primeşte o
Năvrăpeşti, s., ţ. Suceava 400. Liturghie (Iaşi, 1759) 135.
Neagoe, boier, tatăl lui Aldea din Voila Nechita Botezatu, din Vama, dă bani
244; ~ fiul popii Efrem din Iaşi, fratele pentru legarea Cărţii româneşti de
lui Ignatie 255. învăţătură (Iaşi, 1643) 53.
INDICE GENERAL 603
Necolachi Canta, postelnic 468. Neguşăni, s., j. Neamţ, Penticostar (Iaşi,

Necolai, exarhul Mitropoliei 251; ~ 1753) din ~ 414; Tîlcuire la cele patru
preot, socrul popii Nechita 135. evanghelii (Iaşi, 1805) din ~ 421.
Nectarie, monah, gravor 38; ~ patriarhul neguţitoraş 159.
Alexandriei 329; ~ patriarhul Nemţeni, s., ţ. Lăpuşna, Psaltirea (m-rea
Ierusalimului 28, 214, 284, 332; ~ scrie Neamţ, 1817) din ~ 429.
Arbitrul adevărului şi expunerea Neofit, monahul, fost ierei Vasile, scrie
dreptăţii, În contra supremaţiei Papii Taina ascunsă şi acum descoperită sau
(Iaşi, 1682), Prescurtare de istorie sacră Catihisis 302; ~ Înfruntarea jidovilor
(Veneţia, 1677) 331, 333, 340; ~ tipograf (Iaşi, 1803), circulaţie 421; ~ Înfruntarea
443. jidovilor (Răsturnarea religiei Evreilor)
Necula, zeţar 71; ~ lucrează la Ceaslov (Iaşi, 1818), circulaţie 430; ~ ilustrată de
(Rădăuţi, 1745) 443. D. Kontoleo 447;
Neculache, preot 188, 460. ~ (altul) ieromonah, din Burdujeni,
Neculai, gravor 38; ~ holtei, din s. Gura fiul preotului Ioan Scriban 453.
Văii, ţ. Neamţ, primeşte Peci de cununie Neofit Criteanul, mitropolitul Ţării
397; ~ menţ. 146; ~ preot, din s. Hangu, Româneşti 22, 30, 72, 78, 251.
ţ. Neamţ, primeşte Peci de cununie 177; Neonil, arhimandrit şi stareţ al m-rilor
~ tipograf 442. Neamţ şi Secul 33, 59, 261.
Neculai Canta, menţ. 353. Nestor Ploşniţă, dascăl al doilea, din s.
Neculai Chiriac Hagioglu, grec, sudit Bravicea, ţ. Orhei, posluşnic la m-rea
167. Frumoasa, tipograf la Chişinău 78; ~
Neculai Hiliodromen, dascălul şcolii lucrează la Tablele lancasteriene
domneşti din Iaşi, autorul Slujbei Sf. (Chişinău, 1822) 441.
Timotei (Iaşi, 1751) 234. Netotu, s. (azi Gura Văii), j. Braşov,
Neculai Holban, tatăl lui Vasile, lasă Cartea românească de învăţătură (Iaşi,
cărţi moştenire, 133, 227, 262. 1643) din ~ 370
Negreni-Ciucea, s., j. Cluj, Cartea Nevăzut războiu (m-rea Neamţ, 1826),
românească de învăţătură (Iaşi, 1643) circulaţie 435; ~ preţuri 388.
din ~ 369, 370, 406 New-York, or. (SUA) 18.
Negreşti, or., j. Vaslui, Andronache Niceia (Niceea Nicheea Nicheia) 137,
Donici, Adunare din împărăteştile 138, 139, 140, 141, 142, 143 144, 145,
pravile (Iaşi, 1814) din ~ 425; 147, 148, 149, 150, 151, 152, 153; ~ în
~ s., ţ. Lăpuşna, Cartea românească blestem 153.
de învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 407; Nichifor, din Smirna, diacon 73.
Ceaslov (Chişinău, 1817) din ~ 429; ~ (Nechifor), mitropolitul Moldovei
Minei (Chişinău, 1819) din ~ 432. 205, 213, 232, 292, 299, 348.
Negreşti–Oaş, s., j. Satu Mare, Cartea Nichifor Callist Xantopulul, Tălcuire
românească de învăţătură (Iaşi, 1643) pre scurt la antifoanele celor opt glasuri
din ~ 407. (m-rea Neamţ, 1817), tradusă şi
negru de fum (funingine) 39. imprimată de Grigore şi Gherontie din
negustori 163, 165, 252, 466; v. Filip m-rea Neamţ 439, 441; ~ circulaţie 429.
Scrob; Nichita, imprimă Vieţile sfinţilor din
~ de cărţi 219; v. Lazăr; ~ greci 159. luna aprilie (m-rea Neamţ, 1813) 441.
Nichita Glizean, protopop din ţ. Ismail
216.
Nicodim, egumenul m-rii Sinaia, încheierea păcii cu perşii (Chişinău, 25

primeşte Divanul sau gîlceava aprilie 1828) 403; ~ se logodeşte cu
înţeleptului cu lumea (Iaşi, 1698) 250. Şarlota, fiica lui Friederich Wilhelm III
Nicodim din Athos, Carte sfătuitoare craiul Prusiei 396.
pentru păzirea celor cinci simţiri (m-rea Nicolae Istrati, are Divanul sau gîlceava
Neamţ, 1826), circulaţie 435. înţeleptului cu lumea (Iaşi, 1698) 262.
Nicola, gramatic 297. Nicolae Kerameus, profesor la Iaşi,
Nicolae, căpitan agesc, se înţelege cu teolog şi filosof 332, 333, 334.
soacra Mierla şi cumnatul Nicolae Nicolae Mauroeides, autorul Mrejei
croitor asupra stăpînirii unei case şi a apostolice Iaşi, 1756) 69, 279, 303; ~
unui loc din mahalaua Tălpălari 286; circulaţie 415.
~ croitor, din Iaşi, fiul Mierlei şi a lui Nicolae Mavrocodat, voievod 31, 56,
Ion olar, primeşte partea ce i se cuvine 75, 392; ~ Contra nicotinei (Iaşi, 1786)
din s. Totoieşti 286; ~ se înţelege cu 299, 235, 287, 288, 336, 337, 338, 347,
Nicolae căpitan agesc asupra stăpînirii 348, 393; Ioan Scarlat, ginerele lui ~
unei case şi a unui loc din mahalaua 214.
Tălpălari 286; ~ dascăl, "vînzătoriu de Nicolae Milescu, spătarul 28, 297, 326,
cărţi" 257; ~ în pomelnic 151; ~ logofăt, 334.
din Fizăgi, are Viaţa şi petrecerea Nicolae Popovschi, menţ. 300.
sfinţilor (Iaşi, 1682-1686) 265; Nicolae Stoica de Haţeg 270.
~ tipograf 70, 274, 279; ~ din m-rea Nicolai, iconom, din protopopiatul ţ.
Neamţ, imprimă Arătare sau adunare Sucevei, 170, 174, 461.
pre scurt (m-rea Neamţ, 1816) şi ~ posluşnic în tipografia din Chişinău
Antologhion, vol. II (Iaşi, 1825) 441; ~ 77; ~ lucrează la Tablele lancasteriene
(altul) imprimă Molitvenicul (Iaşi, 1681) (Chişinău, 1822) 441; ~ (altul), preot,
şi Liturghia (Iaşi, 1683), 437 tipograf la Tablele lancasteriene
Nicolae Costin, Cronica leşească, ms., (Chişinău, 1822) 78, 441.
fost al ~ 449. Nicolai (Necolai) Axinia, preot, cumpără
Nicolae Hiliodromen, dascăl 348; ~ şi dăruieşte Vieţile Sfinţilor (m-rea
Acolutia Sf. Timotei (Iaşi, 1752), Neamţ, 1807-1815) 248, 251.
circulaţie 413. Nicolai Popescul, exarh, dăruieşte un
Nicolae (Nicolai Pavlovici) I împăratul Apostol (Iaşi, 1756) 252.
Rusiei 189, 401; ~ dă Manifest pentru Nicolaie, iconomul m-rii Anthim, tatăl
iertarea şi uşurarea pedepselor şi a logofătului Zamfirache 245.
dărilor (Chişinău, 1825-1826), Manifest Nicolas Barat, orientalist francez 335.
şi Ucaz către Senat pentru înfiinţarea Nicoreşti, s. şi ocol, azi j. Galaţi 162;
Curţii Penale Supreme (Chişinău, iunie Liturghie (Iaşi, 1747) din ~ 412; Tipicon
1826) 402; ~ Manifest pentru curmarea (Iaşi, 1816) din ~ 428; Vieţile sfinţilor pe
fugii locuitorilor (Chişinău, 9 septembrie luna Aprilie (m-rea Neamţ, 1812), Vieţile
1828), Manifest despre încheierea sfinţilor pe luna Iunie (M-rea Neamţ,
tratatului de pace din Adrianopole 1813) şi Vieţile sfinţilor pe luna mai (m-
(Chişinău, 8 octombrie 1829) 404; ~ rea Neamţ, 1812) din ~ 425; Cartea
Manifest pentru începerea războiului cu românească de învăţătură (Iaşi, 1643)
Poarta (Chişinău, 27 aprilie 1828), din ~ 406.
Manifest pentru mobilizarea recruţilor Nicoreştii de Sus, s., j. Galaţi, Ceaslov
(Chişinău, 1 mai 1828), Manifest la (Iaşi, 1750) din ~ 413.
INDICE GENERAL 605
Nicoriţă, bis. în Iaşi, Augustin Nistru, fluviu 82, 87, 88, 89, 172, 182,
episcopul, Checragarion (m-rea Neamţ, 189, 231, 307, 308.
1814) din ~ 426; Psaltire (Iaşi, 1794) din Nişcani, s., ţ. Lăpuşna, Minei (Chişinău,
~ 419; Tipicon (Iaşi, 1816) din ~ 428; 1819) din ~ 432; Vieţile sfinţilor pe luna
Triod (Iaşi, 1816) din ~ 428. Octombrie (m-rea Neamţ, 1809) din ~
Nicula, m-re, j. Cluj, Cartea românească 423.
de învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 121, 406. Noiştat, s., j. Sibiu, Cartea românească
Niculae Tecăle, cumpără şi donează o de învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 407.
Liturghie (Iaşi, 1794) 251. non-pareille, tip de litere 25, 463.
Niculai, fiul lui Andrei pisarul, cu soţia note de muzică, maşină pentru ~ 462.
Aniţa, pune zălog o moşie 289. Noul Neamţ, m-re, Alegere din toată
Niculai Botezatul, vinde o Liturghie Psaltirea (m-rea Neamţ, 1815) din ~
(Iaşi, 1759) 251. 426; Catavasier (Iaşi, 1792) din ~ 419;
Nifon, schit, Kecragarion (m-rea Neamţ, Efrem Sirul, Cuvinte şi învăţături (m-rea
1814) din ~ 213; Antologhion (m-rea Neamţ, 1818-1823) din ~ 431;
Neamţ, 1825) din ~ 230; Octoih de Irmologhion (m-rea Neamţ, 1819) din ~
pavecerniţă (m-rea Neamţ, 1816) din ~ 432; Irmologhion (m-rea Neamţ, 1827)
428. din ~ 436; Octoih (m-rea Neamţ, 1818)
Nil, fluviu 490. din ~ 430; Octoih de pavecerniţă (m-rea
Nil Sinait. Izvod, ms., tradus de Neamţ, 1816) din ~ 428.
Gherontie 295. Noul Testament (Alba Iulia, 1648) 51,
Nimoreni, s., ţ. Lăpuşna, Liturghie 325; din s. Candreni, j. Suceava 251.
(Chişinău, 1815) din ~ 427; Liturghie Noul Testament (m-rea Neamţ, 1818)
(Chişinău, 1819) şi Minei (Chişinău, din ~ 227; ~ circulaţie 431; ilustrat de
1819) din ~ 432; Molitvenic (Iaşi, 1764) Ghervasie monahul, Simion Isoteschi şi
din ~ 417; Rînduiala pentru sfinţirea Mihail Strelbiţchi 446, 447; ~ imprimat
bisericilor (Chişinău, 1820) din ~ 433; de Gherontie monahul 439.
Rînduiala pomenirii ostaşilor (Chişinău, Novaci, s., ţ. Lăpuşna, preotul Apostol
1826) din ~ 435. Şerban din ~ 45, 449; Psaltire (m-rea
Nipru, fluviu 316 Neamţ, 1817) din ~ 429; Tipic (Iaşi,
Nisporeni, s., j. Lăpuşna 451, 452; 1816) din ~ 428.
Evanghelie (Iaşi, 1762) din ~ 416. Novitale de la armie 181.
Nisporenii de Jos, s., j. Lăpuşna, nuci galice (gogoşi de ristic) 39; ~ de
Rînduiala panihidei (Chişinău, 1817) din cerneală 64.
430. Nuşfalău, s., j. Mureş, Cartea
Nisporenii de Sus, s., j. Lăpuşna, românească de învăţătură (Iaşi, 1643)
Antologhion (Iaşi, 1726) din ~ 410; din ~ 118.
Antologhion (m-rea Neamţ, 1825) şi
Rînduiala pomenirii ostaşilor (Chişinău,
1826) din ~ 435; Evhologhion (Iaşi, O
1754) din ~ 414; Molitvenic (Chişinău,
1820) din ~ 433. Oancea, s., ţ. Covurlui 161.
Nistor, din Finteuşul Mic, are o Psaltire Oanciceşti, s.* 119.
în versuri (Uniev, 1673) 265. Oanţa Ion, din Fereşti, dă un Catavasier
Nistor Zorilă, postelnic 184, 460. 119.
Nistoreşti, bis. lor ~ 414.
Oarda, s., j. Sibiu, Cartea românească ocol 134, 184, 416; v. al Bahluiului, al
de învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 407. Tîrgului, Crasna; privighetorii de ~
Oasăle, topic, 161 171.
Obştiei rusesc ms. (1742 octombrie 4), Ocolişu Mare, s., j. Hunedoara, Cartea
lăsat moştenire 134, 262. românească de învăţătură (Iaşi, 1643)
Oberprocurorul Sf. Sinod al Bisericii din ~ 406.
Ruse 190; ~ emite un Ucaz ca în fiecare Octoih (Ohtaih) carte de cîntări
an la 14 septembrie să se citească în religioase 294, 298, 324; ~ (1570) 319; ~
biserici Actul sfintei alianţe semnat la 14 din bis. domnească de pe poartă 264; ~
septembrie 1815 (Chişinău, post 30 din Adjudul Nou 247; ~ ediţii 351; ~
noiembrie 1817) 396. legat de preotul Simion 450; ~ ms. (sec.
Obîrşa, s. din Zărand, Flore Pavel din ~ XVI), legat de diecii Ion şi Onofrei din
253; Cartea românească de învăţătură m-rea Putna 448, 449; ~ din Husasău de
(Iaşi, 1643) din ~ 406. Criş (BH) 257.
Oboroceni, s., Penticostar (Iaşi, 1753) Octoih (Blaj, 1792), vîndut 452.
din ~ 414. Octoih (Bucureşti, 1792), legat de
Obşteasca Adunare 489; ~ către dascălul Feodor din Nisporeni 451.
domnul Ţării Moldovei, Scarlat Octoih (Buda şi Rîmnic, 1811), tradus şi
Alexandru Callimachi, Anafora contra imprimat de Grigore şi Gherontie de la
înstrăinării Basarabiei (Iaşi, 2 octombrie m-rea Neamţ 440, 441
1812) 394; ~ Obicinuita Adunare 468, Octoih (Buzău, 1700) 277; ~ imprimat
475, 478, 482, 496; Titlurile adeveritoare de Mitrofan 437, 446.
alegerii de mădulari la ~ 480 Octoih (Iaşi, 1726), circulaţie 410; ~
ocă, unitate de măsură 25, 32, 33, 42, 65, imprimat de Ieremia Simion 437.
97, 183; ~ de aramă 64; ~ de cridă 462; ~ Octoih (Iaşi, 1749), circulaţie 413; ~ din
de făină 78; ~ de lumînări 64; ~ de tuş BCU Iaşi 94; ~ imprimat de Duca
462. Sotiriovici 438; ~ lăsat moştenire 134; ~
Occident 35. preţ 129.
Ocîrmuirea Oblastei Basarabiei, emite Octoih (Iaşi, 1750), circulaţie 419; ~
Înştiinţarea privitoare la luarea cailor preţuri 375.
de olac (Chişinău, decembrie 1827) 403; Octoih (Iaşi, 1752), preţuri 376.
~ Înştiinţare despre noul recensămînt al Octoih (Iaşi, 1804), circulaţie 421.
populaţiei (Chişinău, 1829-1834) 405. Octoih (Iaşi, 1818), cules de
Ocîrmuirea politicească, emite Textul ierodiaconul Gheorghe 444.
jurămîntului către Scaunul împărătesc Octoih (Tîrgovişte, 1712), vîndut de
(Chişinău, 24 august 1816) 396 Vasile Sturze Moldoveanul 256.
Ocîrmuitorul Senat, dă un Ucaz după Octoih de canoane pentru pavecerniţă
decesul împăratului Alexandru I privitor (m-rea Neamţ, 1816), din m-rea Hirova
la depunerea jurămîntului pentru 263, 430; ~ ilustrat de Iordache şi Mihail
moştenitorul tronului (Chişinău, Strelbiţchi 446, 447; ~ imprimat de
noiembrie 1825) 401. Iordache şi Isaac schimonah 440; ~
Ocna Sibiului, or. j. Sibiu, Divanul sau preţuri 384; ~ tradus de monahii
gîlceava înţeleptului cu lumea (Iaşi, Gherontie şi Isaac 295, 440.
1698) din ~ 261. Octoih mare, din bis. Sf. Teodori din Iaşi
ocnă, vornicel trimis la ~ 162; ~ de sare 453; ~ vîndut la m-rea Neamţ 49.
186.
INDICE GENERAL 607
Octoih mic (Iaşi, 1786) 24, 94, 299, 353; Ioan Damaschin, Expunerea credinţei
~ din bis. Barnovschi din Iaşi 419; ~ ortodoxe (Iaşi, 1715) din ~ 410.
circulaţie 419; ~ ilustrat şi imprimat de Olt, j. 131; Molitvenic (Iaşi, 1764) din ~
Mihail Strelbiţchi 439, 446. 378, 379.
Octoih mic (Iaşi, 1804), ilustrat de Oltea, soţia lui Bogdan voievod, mama
Simion Isoteschi 447; ~ imprimat de lui Ştefan cel Mare 136.
Gherasim ierodiacon 439; ~ preţuri 381; Oltenia 114
ms. (sfîrşitul sec. XVIII) 451; ~ ms. Olteţ, s., j. Braşov, Cartea românească
(1802), legat de Dimitrache ierei din bis. de învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 406.
Sf. Nicolae Domnesc 451. Oneşti, or., j. Bacău, Canonul Sf.
Octoih slavon (Braşov, 1574) 70; ~ Spiridon (Iaşi, 1750) din ~ 413; Liturghie
(Braşov, 1578) 52; ~ (Liov, 1630) 200. (Chişinău, 1819), Teofilact, Tîlcuire la
Odesa, or. (Ucraina) 33, 64, 179, 182, cele patru evanghelii (Iaşi, 1805) din ~
192, 402. 421; Vieţile sfinţilor pe luna Decembrie
Odobeşti, s., j. Neamţ, Cartea (m-rea Neamţ, 1811), Vieţile sfinţilor pe
românească de învăţătură (Iaşi, 1643) luna Februarie (m-rea Neamţ, 1812) din
din ~ 407; Ceaslov (Iaşi, 1763) din ~ ~ 424; Vieţile sfinţilor pe luna Iunie (m-
417. rea Neamţ, 1813) şi Vieţile sfinţilor pe
Odochie, mama lui Oanţa Ion, moartă luna Mai (m-rea Neamţ, 1813) din ~ 425.
119. Oniceni, s., j. Neamţ, Cartea
Odorhei, or., j. Bistriţa Năsăud, Cartea românească de învăţătură (Iaşi, 1643),
românească de învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 369; Evhologhion (Iaşi, 1754) din
din ~ 406. ~ 414; Octoih de pavecerniţă (m-rea
ofisuri 66, 67, 172, 471, 472, 476, 490, Neamţ, 1816) din ~ 428; Teofilact,
481, 485, 492 Tîlcuire la cele patru evanghelii (Iaşi,
Ohaba de Sub Piatră, s., j. Hunedoara, 1805) şi Liturghie (Iaşi, 1747) din ~ 412;
Cartea românească de învăţătură (Iaşi, Cartea românească de învăţătură (Iaşi,
1643) din ~ 406. 1643) din ~ 407.
Ohrincea, s., ţ. Orhei, Antologhion (Iaşi, Onisifor, egumen, protopop 188.
1806) din ~ 422; Liturghie (Chişinău, Onişcani, s., ţ. Orhei, Liturghie (Iaşi,
1815) din ~ 427; Liturghie (Chişinău, 1747) din ~ 412.
1819) şi Minei (Chişinău, 1819) din ~ Onofrei, diac, din m-rea Putna, leagă un
432; Rînduiala panihidei (Chişinău, Octoih ms. (sec. XVI) 449.
1817) din ~ 430; Teofilact, Tîlcuire la Oprea, legător de cărţi 218, 257; ~
cele patru evanghelii (Iaşi, 1805) din ~ tipograf 319.
421; Tipic în scurt (Chişinău, 1823) din Oprişeni, s., j. Suceava, Ceaslov (Iaşi,
~ 434. 1797) din ~ 420; Şapte taine (Iaşi, 1807)
oi 131, 287, 371; ~ date pe Cartea din ~ 422.
românească de învăţătură (Iaşi, 1643) Oradea, or., j. Bihor, Psaltirea în
118. versuri (Uniev, 1673) din ~ 265, 408;
Olanda 317; hîrtie de ~ 67. Psaltirea slavo-română (Iaşi, 1680) şi
olar 286; v. Ion. Şapte taine (Iaşi, 1644) din ~ 408;
Olimbiada Herescu, shimonahie 453. Cartea românească de învăţătură (Iaşi,
Olimpiotisa, m-re (Grecia), Împotriva 1643) din ~ 406
ereziilor (Iaşi, 1683), În contra Orăşeni, schit, j. Suceava, Ceaslov (Iaşi,
primatului papal (Iaşi, 1682) din ~ 409; 1797) din ~ 420.
Ordine de zi date de Alexandru Ipsilanti Osmoglasnică rusască (1715), lăsată

din Cartierul general din Iaşi 398; ~ date moştenire 133.
de Gheorghe Cantacuzino-Deleanu 399. Oşorhei, s., j. Bihor, Cartea românească
Orgoieşti, schit, j. Vaslui, Irmologhion de învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 406.
(m-rea Neamţ, 1827) din ~ 436. Oştirea franţezilor în Rossia (Bucureşti,
Orgoieştii Noi, schit, j. Vaslui, 1826), ilustrată de Constantie ieromonah
Chiriacodromion (m-rea Neamţ, 1811) 447.
din ~ 424; Efrem Sirul, Cuvinte şi otcup 403, 479, 483.
învăţături (m-rea Neamţ, 1818-1823) din Otnoşenii 66, 67, 476, 490, 492.
~ 431. oţel 462.
Orhei, ţ. 78, 166, 175, 193, 388, 393, ovăz 131.
407, 409, 412, 413, 414, 415, 416, 417, Oxford, or. (Marea Britanie) 339;
418, 419, 420, 421, 422, 423, 424, 425, Tetraevanghelul (1429) lui Gavril Uric,
426, 427, 428, 429, 430, 431, 432, 433, păstrat la Bibl. Bodleiană din ~20.
434, 435, 436, 441; Cartea românească
de învăţătură (Iaşi, 1641-1643) din ~
210; pămîntescul nacealnic de ~ 189; P
protopop de ~ 190; şcoală la ~ 349.
Orient 9, 10, 87, 90, 190, 199, 204, 209, P. S., gravor, ilustrează Antologhion
236, 237, 242, 280, 312, 313, 323, 330, (Iaşi, 1806) şi Tîlcuire la cele patru
334, 337, 339, 343, 358. Evanghelii (Iaşi, 1805) 447.
Orientul Apropiat 228, 240, 249, 266. Pachiţa, văduvă 402.
Orînduiala paraclisurilor împărăteşti Pafnutie, ieromonah, leagă un
(Iaşi, 1789), ilustrată şi imprimată de Miscelaneu, ms. (1825) 453.
Mihail Strelbiţchi 291, 439, 446. paharnic 494, 162; v. Gheorghie
Orînduiala sfinţirii bisericii (Iaşi, 1809), Săulescu, Ştefan Roset.
circulaţie 423. paharniceasă 69, 234; v. Ianica.
Orînduială pentru schima Pahomie, episcopul Romanului, dă
monahicească (m-rea Neamţ, 1815), Cartea românească de învăţătură (Iaşi,
circulaţie 427; ~ din m-rea Curchi 232, 1643) schitului Pocrov 249.
263. ~ ieromonah 138.
ornamente tipografice 18, 25, 463, 464. paieric 34.
Oroiu, s., j. Mureş, Cartea românească Paisie, patriarhul Constantinopolului
de învăţătură (Iaşi, 1643) din 407. 342; ~ patriarhul Ierusalimului 329, 330.
Orologhion adecă Ceasoslov Paisie Velicicovschi 294, 300.
(Bucureşti, 1825), ilustrat de Constantie Palade, vornic 469, 470.
ieromonah şi Ghervasie monahul 447. Palanca, s., ţ. Lăpuşna, Triod (Iaşi,
Oroloiu, grecesc, din m-rea Sf. Spiridon 1747) din ~ 412.
din Iaşi 264. Palen (Pahlen, Palin) graf, guvernator
Orosfaia, s., j. Bistriţa Năsăud, Cartea 189; ~ emite Înştiinţarea pentru
românească de învăţătură (Iaşi, 1643) stimularea vînzării vinului (Odesa, 8
din ~ 406. februarie 1827), Înştiinţarea pentru
orţi 108, 110, 115, 130, 376, 378. interzicerea folosirii monedei turceşti
Osavt, călugăr, tălmăceşte Penticostarul para din 1 ianuarie 1828 (Chişinău, iunie
159, 288 1827) şi o Podorojină (Iaşi, 1828) 403,
Osmoglasnic (Iaşi, 1818), preţuri 386. 404.
INDICE GENERAL 609
palme 455, 462. 468, 479, 480, 481, 483, 484, 485, 490,
Paltin, s., j. Suceava, Cartea 493; ~ nemţeşti 390.
românească de învăţătură (Iaşi, 1643) Paraschiv Popoviciu, dascăl, leagă un
din ~ 407. ms. 454.
Panaci, s., j. Suceava, Prăvilioară (Iaşi, Paremieri pe-nţeles, lăsat moştenire
1784), din 418 134; ~ din bis. domnească de pe poartă
Panihida şi litia mică (Litier mic) (Iaşi, 264
1807), circulaţie 382, 422; ~ culeasă de Paremii 243; ~ preste an (Iaşi, 1683) 28,
Dumitru Ilievici Bucovineanul 444; 37, 293, 324.
imprimată de Sylvestru monahul ~ 440. Paris, or. (Franţa) 17, 31, 80, 180, 463; ~
Pannyhidă şi litia mică (Iaşi, 1821), hîrtie velină glase de ~ 69, 480, 484.
circulaţie 387, 434; ~ culeasă de Ioan Parteni Altono, arhivar 482.
444. Partenie, patriarhul Alexandriei 327,
Pantocrator, m-re lîngă Botoşani 150; ~ 329; ~ patriarhul Constantinopolului 190,
m-re la Muntele Athos, În contra 330.
primatului papal (Iaşi, 1682) din ~ 409. Parthenie Manolache, cîntăreţ din
papă 296; v. Benedict al XIV-lea. Biserica Mare 112
papură 490. Pascal, socrul lui Iţic Gruber 167.
Paraclis pentru familia imperială rusă Pascal Gruber, tatăl lui Solomon 167.
(Iaşi, 1809) 394. Paschevici - Erinavschi, general,
Paraclisul Maicii Domnului 325. comandantul Corpului de armată Caucaz
Paraclisul Mitropoliei din Iaşi, Cele 9 190.
cîntări din Psaltire (Iaşi, 1815) din ~ Pastorală (Iaşi, 2 martie 1786), dată de
426; Orînduiala sfinţirii bisericii (Iaşi, mitropolitul Leon Gheucă 393.
1809) şi Vieţile sfinţilor pe luna Pastorală contra beţiei printre clerici
noiembrie (m-rea Neamţ, 1811) din ~ (Chişinău, 7 iulie 1819), dată de Gavriil
423; Vieţile sfinţilor pe luna Septembrie Bănulescu - Bodoni mitropolitul
(m-rea Neamţ, 1807) din ~ 422; Vieţile Basarabiei 188, 397.
sfinţilor pe luna Iunie (m-rea Neamţ, Pastorală în post (Iaşi, 10 martie 1804),
1813) din ~ 425; Liturghie (Iaşi, 1818) dată de Veniamin Costachi, mitropolitul
din ~ 430. Ţării Moldovei 394.
Paraclisul Născătoarei de Dumnezeu Pastorală pentru depunerea
(Iaşi, 1645) 37, 92, 99. jurămîntului către Scaunul împărătesc
Paraclisul Paşcanu, în Iaşi, Vieţile de către toţi locuitorii (Chişinău, 28 iulie
sfinţilor pe luna Mai (m-rea Neamţ, 1816), emisă de Gavriil Bănulescu-
1813) din ~ 425. Bodoni, mitropolitul Basarabiei 395.
Paraclitichi gr. (1728), legat de ierei Pastorală pentru înfiinţarea şcoalelor
Dimitrachi 451; ~ din m-rea Sf. Spiridon lancasteriene (Chişinău, 1823), dată de
din Iaşi 264. Dimitrie Sulima mitropolitul Basarabiei
parale 33, 53, 64, 65, 66, 68, 69, 76, 77, 401.
78, 99, 106, 108, 109, 113, 114, 115, Pastorală pentru post (Iaşi, 17 iunie
118, 120, 128, 130, 131, 168, 183, 184, 1806), emisă de Iacov II Stamati,
185, 186, 215, 220, 225, 244, 247, 259, mitropolitul Ţării Moldovei 394
371, 373, 376, 377, 378, 379, 380, 381, Pastorală pentru preoţi ca să nu mai
383, 384, 385, 387, 460, 465, 466, 467, jure <Iaşi>, (1815), emisă de Veniamin
Costachi, mitropolitul Moldovei 395.
Pastorală pentru serbarea Duminecelor Cariofil (Iaşi, 1694), Tomul iubirii (Iaşi,
(Iaşi, 12 august 1825), emisă de 1698), Nectarie, În contra primatului
Veniamin Costachi mitropolitul Ţării papal (Iaşi, 1682) din bibl. ~ 409; Ioan
Moldovei 401. Damaschin, Expunerea credinţei
Pastorală prin care îndeamnă ortodoxe (Iaşi, 1715) din bibl. ~ 410;
credincioşii să păstreze duminica Eustratie Argentis, Împotriva primatului
drept zi de sărbătoare (Chişinău, 2 papii (Iaşi, 1747) din bibl. ~ 412;
septembrie 1820), emisă de Gavriil ~ a Antiohiei 75, 340; ~ a
Bănulescu - Bodoni mitropolitul Constantinopolului 316, 327, 332; ~ a
Basarabiei 397. Ierusalimului 204, 331.
Pastorală privitoare la curăţirea Paul Manucci, tipograf 29.
obiectelor zmreduite (Iaşi, 10 februarie Pavăl, din s. Hangul, ţ. Neamţ, primeşte
1820), emisă de Gherasim Clipa Peci de cununie 403; ~ ierei, din
episcopul Romanului 397. Hundriceni, cumpăra un Apostol (Buzău,
paşapoarte (pasaporturi) 66, 69, 79, 1704) 218.
166, 172, 184, 471, 472, 476, 480, 485, Pavăl Bujoranul, fost mare sulger,
490; ~ mitropolitului Grigorie Ieropoleos răposat 137.
(Chişinău, 3 ianuarie 1825) 401. Pavel, a Tăutului, dăruieşte Istoria
Paşcani, or., j. Iaşi 151; Iordache Alexandrului celui Mare, (Movilău,
protopop la ~ 170, 461; Octoih (Iaşi, 1796) 134; ~ în pomelnic 144; ~ tipograf
1749) din ~ 413; Panihidă şi litia mică 93, 280; ~ imprimă vol. 2 din Vieţile
(Iaşi, 1807) din ~ 422. Sfinţilor (Iaşi, 1682) 437;
~ s., ţ. Orhei, Liturghie (Chişinău, Pavel, clopotar, din Huşi, imprimă:
1815) din ~ 427. Ceasoslovul (Iaşi, 1797 şi 1801);
Patente 166, 172, 471, 472; ~ pentru Prăvilioară (Iaşi, 1802); Psaltirea (Iaşi,
scutirea cinurilor de gios a Miliţiei 485. 1802) 30, 439.
Pateric (Bucureşti, 1828), tradus şi ~ văduvoi, din s. Homiceni, ţ. Neamţ,
imprimat de Grigore şi Gherontie din m- primeşte Peci de cununie 396.
rea Neamţ 441 Pavel Nenadovici, arhiepiscop de
Pateric, ms. (a doua jum. a sec. XVIII), Carlovaţ 345.
din m-rea Văratic, legat de Methodie Pavel Petrov, imprimă De obşte
monah 451. Gheografie (Iaşi, 1795), Elementi
Pateric mare, ms., tradus de Ştefan arithmetice (Iaşi, 1795), Gramatica
ierodiacon 301 theologhiciască (Iaşi, 1795), 439.
Patericul Pecerscăi. Izvod, ms., tradus Păbuşeni, s.*, Vieţile Sfinţilor (Iaşi,
de Ştefan ierodiacon 301. 1682-1686) din ~ 374, 409.
patriarhi 28, 41, 45, 60, 151, 176, 179, Păclişa, s., j. Hunedoara, Cartea
204, 273, 279, 317, 326, 327, 335, 336, românească de învăţătură (Iaşi, 1643)
337, 340, 393, 399; v. Atanasie al IV- din ~ 406.
lea Dabbas, Avraamie, Calinic, Chiril Păcurari, mahala în Iaşi 146.
Lucaris, Dositei Notara, Filotei, Pădureni*, s., Învăţătură creştinească
Grigorie, Ioachim, Marcu, Nectarie, (Iaşi, 1790) din ~ 419.
Samuil, Silvestru, Teodor Balsamon, Păingeni, s., j. Mureş, Cartea
Theofan. românească de învăţătură (Iaşi, 1643)
Patriarhie, a Alexandriei (Egipt) 154; din ~ 372.
Dosithei Notara, În contra lui Ioan Pămîntescul nacealnic de Orhei 189.
INDICE GENERAL 611
pănăchiţe 42, 44. Pecetluit (Chişinău, 30 decembrie

Pănăşeşti, s., ţ. Lăpuşna, Ceaslov 1822) 400.
(Chişinău, 1817) din ~ 429; Molitvenic Pecetluit (Iaşi, 1754) emis de Matei
(Chişinău, 1820) din ~ 433; Urmarea Ghica domnul Ţării Moldovei 392.
cîntării de rugăciune (Chişinău, 1826) Pecetluit pentru încasarea văcăritului
din ~ 435. (Iaşi, 1742-1743), emis de Ioan Nicolae
Pănceşti, s.*, Teofilact, Tîlcuire la cele Mavrocordat 392.
patru evanghelii (Iaşi, 1805) din ~ 421. peceţi, de lemn 25; ~ pentru colţuri 52.
Păngărăscior, s., j. Neamţ, Liturghie Peci de cununie (11 februarie 1826), dat
(Iaşi, 1794) din ~ 420; Liturghie (Iaşi, lui Vasile din s. Homiceni, ţ. Neamţ 402;
1818) din ~ 431. ~ (Iaşi, 1823, februarie 10) dat lui
Păntelei Rele, din Vama, dă bani pentru Andreiu holtei din s. Zahorna, ţ. Iaşi
legarea Cărţii româneşti de învăţătură (Iaşi, 1823, februarie 10) 400; ~ (Iaşi, 19
(Iaşi, 1643) 53. ianuarie 1827), dat lui Pavăl din s.
Pănteleiu, ginerele lui Crăciun Curia Hangul, ţ. Neamţ 403; ~ dat lui Toader
289. din s. Grumăzeşti, ţ. Neamţ (1824
Păpăuţi, s., j. Covasna, Cartea ianuarie 15) 401; ~ dat lui Dumitru holtei
românească de învăţătură (Iaşi, 1643) din s. Miclăuşeni, ţ. Botoşani 398; ~ dat
din ~ 373. lui Gavril holtei din s. Zahorna, ţ. Iaşi
păr, de cal 44; lemn de ~ 39, 40, 54. (30 ianuarie 1821) 398; ~ dat lui
Părău Boghiul, s.*, Vasile legător de Gheorghe din s. Bogdăneşti, ţ. Sucevei
cărţi din ~ 452. 402; ~ dat lui Gheorghe holtei din s.
Părhăuţi, s., j. Suceava, Molitvenic (Iaşi, Ţibucani, ţ. Neamţ 398; ~ dat lui Neculai
1764) din ~ 417; Penticostar (Iaşi, 1753) holtei din s. Gura Văii, ţ. Neamţ 397; ~
din ~ 414. dat lui Pavel văduvoi din s. Homiceni, ţ.
păsări 36. Neamţ 396; ~ dat lui Ştefan dărăban din
păstori 159. s. Năvrăpeşti, ţ. Suceava (Iaşi, 1823
pătrar, de mălai ~ 53. ianuarie 10) 400; ~ dat lui Toader holtei,
Pătraşcu Costin, spătar, Cronica din s. Dăneşti, ţ. Sucevei (Iaşi, 30
leşească, ms., fost al ~ 449. ianuarie 1829) 404; ~ dat lui Vâlcul
Pătraşcu, dascăl, din Iaşi, leagă un holtei din s. Iucşeni, ţ. Iaşi (Iaşi, 5
Anthologhion (Cîmpulung, 1643) 449. noiembrie 1814) 395; ~ dat preotului
Pătrăuţi, m-re, j. Suceava, Liturghie Neculai din s. Hangu, ţ. Neamţ 177.
(Iaşi, 1759) din ~ 416; Tipicon (Iaşi, ~ pentru a doua cununie, dat lui
1816) din ~ 428; Triod (Iaşi, 1747) din ~ Grigore Păscarştean din s. Honiceni, ţ.
375. Neamţ 396.
pătrişor, unitate de măsură 23. Pecica, s., j. Arad, Cartea românească
Pătru, popă, din Tinăud, copie de învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 406.
Liturghierul (Iaşi, 1679) 211, 261. peciuri de cununie 177.
Păucenii 193. pelca 70.
Păuleşti, s., ţ. Lăpuşna, Ceaslov (Iaşi, pelcari 67, 71, 74, 492.
1797) din ~ 420. Peloponez, peninsulă în Grecia 409, 410.
Păuneşti, s., ţ. Putna 161. peneri, monedă 116, 369.
pecete (pecetluit, peciuri) 20, 21, 158, Peninsula Balcanică 10, 313, 323.
159, 160, 161, 162, 163, 177, 184, 186, Peninsula Sinai 339.
193, 296 460. Pentapole, topic 327.
Penticostar (Pendicostar), carte de ritual Pentru mobilizarea recruţilor

24, 47, 87, 159, 229, 246; ~ al lui Vasile (Chişinău), din s. Trinca 173
legător de cărţi 451; ~ de la m-rea Sf. Pentru scoposul rossieneştii însoţiri a
Spiridon din Iaşi 264; ~ de Rîmnic ~ Bibliei şi mijlocirile spre dobîndirea lui
258; ~ din Adjudul Nou 247; ~ ms. (sec. (Chişinău, mai 1818) 396.
XVI), legat de Gheorghie şi de Peonul, m-re în munţii Ceahlău, Vieţile
ieromonahul Agathon din m-rea Agapia Sfinţilor (m-rea Neamţ, 1807-1815) din ~
449; ~ tradus de Osavt călugărul 288; ~ 251.
vîndut la m-rea Neamţ 49. Perecei, s., j. Sălaj, Cartea românească
Penticostar (Blaj, 1768), ilustrat de de învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 372.
Sandu, fiul lui Ieremia 446. Pereni, s., ţ. Lăpuşna, Triod (Iaşi, 1747)
Penticostar (Blaj, 1808), ilustrat de din ~ 412.
Sandu, fiul lui Ieremia 446; ~ vîndut de pergament 51.
Vasile, dascăl, legător de cărţi 452. perghel (compas) 22, 72.
Penticostar (Bucureşti, 1820), ilustrat perii 45, 64, 72.
de Constantie ieromonah 447. Perint, localitate în Grecia 444.
Penticostar (Buzău, 1701), imprimat de perniţă învelită în piele de antilopă 38.
Mitrofan 437; ~ legat de Stanciu dascălul Pescar Oprea, din Milaş, cumpără
449. Cartea românească de învăţătură (Iaşi,
Penticostar (Iaşi, 1753) 68, 111, 112, 1643) 264.
207, 250, 265, 282; ~ al preotului Ioan peşte, car cu ~ 261; font de ~ 131.
din Soloneţ 135; ~ circulaţie 411, 413; ~ Peştera, s., j. Hunedoara, Cartea
confiscat 128; ~ corectat de Cosma românească de învăţătură (Iaşi, 1643)
ieromonah, Vlahul 301, 444; ~ cumpărat din ~ 117, 371, 406.
de Constantin Adam 212; ~ cumpărat de Petia, s.*, Vieţile sfinţilor pe luna
preotul Glegori 247; ~ din m-rea Putna Octombrie (m-rea Neamţ, 1809) din ~
230; ~ din m-rea Sf. Spiridon 246; ~ din 423.
s. Şipoteni şi Pîrjolteni 263; ~ din s. Petit, tip de litere 25, 464.
Străşeni, Vama 214; ~ gravura Duminica Petrani, s., j. Bihor, Cartea românească
Slăbănogului de M. 447; ~ imprimat de de învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 406.
Ioan Simionovici 438; ~ legat de preotul Petre, căpitan, casa lui ~ 285; ~ cumpără
Condre 450; ~ preţuri 376. un Triod 147; ~ munteanul 218.
Penticostar (Iaşi, 1800), circulaţie 421. Petre Dimitrachi, martor 457.
Penticostar (Rîmnicu Vîlcea, 1764), Petre Ekhardt, tipograf 50, 97.
imprimat de Cozma ieromonah, Vlahul Petre Rele, din Vama, dă bani pentru
438. legarea Cărţii româneşti de învăţătură
Penticostar (s. l., 1757), legat de (Iaşi, 1643) 53.
Dimitrie suceveanu, potcapigiu şi legător Petrea, căpitan 289.
de cărţi Botoşani 452. Petreştii de Jos, s.*, Descoperirea
Pentru biruinţa armatelor ruse (Iaşi, pravoslavnicei credinţe (Iaşi, 1806) din ~
1769, post 26 septembrie), ilustrată de 422.
Mihail Strelbiţchi 305 393, 446. Petria, preot, legător de cărţi, din
Pentru datoriile presbiterilor de popor Focşani, leagă Biblia (Bucureşti, 1688)
(Chişinău, iunie 1823) 400; ~ preţuri 450.
387. Petrid, schit, Vieţile Sfinţilor (Iaşi, 1682-
1686) din ~ 229, 409.
INDICE GENERAL 613
Petriş, s., j. Neamţ, Descoperirea bis. Sf. Nicolae-Bordeie din ~ 419,

pravoslavnicei credinţe (Iaşi, 1806) din ~ 421, 428.
422. piatră 42, 461, 462; ~ de frecat
Petrodava, moşie 98. chinovariu 73; ~ de moară 455; ~ de
Petros Vasilis, menţ. 31. mormînt 284, 455; ~ litografică 40, 42,
Petru Albotă, logofăt 143. 87, 463; ~ preţioasă 51; ~ tare 59; ~ ţincu
Petru Cuniţki, protoiereu, preşedintele 73.
Dicasteriei eparhiale, cenzorul tipografiei piele 42, 44, 51, 461; ~ de antilopă 38; ~
greceşti din Iaşi 82. de lup, dubită 385; ~ de viţel 41.
Petru Curic, guvernator 189. Pietroase, s.*, Psaltire (Iaşi, 1782) din ~
Petru I, împăratul Rusiei 233. 253, 418.
Petru Movilă, mitropolitul Kievului 26, Pilat, vornic 289.
175, 200, 209, 210, 224, 238, 275, 276, pilcari 39, 44, 54, 70, 71, 77, 79, 278,
277, 282, 297, 304, 316, 317, 322, 338, 445; v. Lupul Marăş, Simion.
357, pilcuri 44.
Petru Papavici Rîmniceanul, tipograf, Pilde filosofeşti (1713) 353.
imprimă Evanghelia (Blaj, 1765) 278, pile 22, 33, 52, 64, 72, 464; ~ litografice
305. 462.
Petru Rareş, voievod 143, 271, 373; ~ pilitori de slovă 22, 71, 77.
fiul lui Ştefan cel Mare 150; ~ tatăl lui Pipirig, s., j. Neamţ, Triod (Iaşi, 1747)
Ştefan al IV-lea 270. din ~ 412.
Petru Şchiopu, voievod 140, 223. Pirg 59.
Petruţa, răposată 253. piroane 53.
Peţelca, s., j. Alba, Cartea românească pirostrii 39.
de învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 51, 261, pisător de chinovar 71, 289; v. Niculai.
406. Pişcari*, s., Psaltire (Iaşi, 1743) din ~
Pianu de Sus, s., j. Alba, Cartea 411.
românească de învăţătură (Iaşi, 1643) Pitagora, gimnaziu din insula Samos
din ~ 369, 406. (Grecia), Tomul iubirii (Iaşi, 1698) din ~
piaştri 115, 168. 410.
Piatra Neamţ, or., j. Neamţ 98, 142, pitari 457, 459, 165, 253, 461; v.
252, 253, 461; bis. Sf. Gheorghe din ~ Costandin Mîrzacul, Gh. Gavrilaş,
413, 414; Molitvenic (Iaşi, 1785) de la ~ Ioan Nanul, Iordachi Pironi.
418; Molitvenic (Iaşi, 1764), de la ~ 417; pită 78.
Octoih (Iaşi, 1818) de la ~ 430; Viaţa şi Piţuşca, s., ţ. Lăpuşna, Triod (Iaşi, 1747)
petrecerea sfinţilor (Iaşi, 1682-1686) de din ~ 412.
la ~ 409; Vieţile Sfinţilor pe luna August Pînceşti, m-re, j. Neamţ 7; Cartea
(m-rea Neamţ, 1815) de la ~ 426; românească de învăţătură (Iaşi, 1643)
bis. Sf. Ioan Botezătorul (Domnesc) din ~ 40; Catehisis (Iaşi, 1818) din ~
din ~ 142, 413, 416, 417, 428; Antologhion 430; Octoih (Iaşi, 1818) din ~ 430; Viaţa
(Iaşi, 1755) de la ~ 245; Octoih (Iaşi, şi petrecerea sfinţilor (Iaşi, 1682-1686)
1726) de la ~ 411; Liturghie (Iaşi, 1818) din ~ 409; Ceasoslov (Iaşi, 1817) din ~
de la ~ 431; Vieţile sfinţilor pe luna 429.
Octombrie (m-rea Neamţ, 1809) de la ~ pîine 40, 106.
423; pînză 222; ~ tare 51.
pîrcălab 137, 146; v. Gheorghe, Sinaiului (m-rea Neamţ, 1814) din ~ 426;
Grumaz. ~ Apantisma (m-rea Neamţ, 1827) din ~
Pîrîu, topic 227. 436; Cartea românească de învăţătură
Pîrjolteni, s., ţ. Lăpuşna, Psaltire (Iaşi, (Iaşi, 1643) din ~ 249, 407;
1743), Penticostar (Iaşi, 1753), Chiriacodromion (m-rea Neamţ, 1811)
Evanghelie (Iaşi, 1762) ~ din 263, 411; din ~ 230; Antologhion (m-rea Neamţ,
Urmarea cîntării de rugăciune 1825), Nicodim din Athos, Carte
(Chişinău, 1826) din ~ 435. sfătuitoare pentru păzirea celor cinci
Pîrliţi, s., j. Iaşi, Antologhion (Iaşi, simţiri (m-rea Neamţ, 1826) din ~ 435.
1806) din ~ 422; Minei (Chişinău, 1819) Podoleni, s.* 128; Tîlcuirea Sfintei
din ~ 432; Molebnic (Chişinău, 1815) din Liturghii (Iaşi, 1697) din ~ 409.
~ 427; Prăvălioară (Iaşi, 1802) din ~ Podorojină (Iaşi, 1828), emisă de graf
421. Palen, 404
Pîrteştii de Jos, s., j. Suceava, podporucic 307; v. Policarp Strelbiţchi.
Evanghelie (Iaşi, 1762) din ~ 417. Poenari, s., j. Neamţ, Molitvenic (Iaşi,
Pîrveşti, schit, j. Vaslui, Urmare întru 1749) din ~ 413.
prea sfînta Duminecă a Paştilui (Iaşi, Poezii nouă (Dubăsari 1792), de Ioan
1814) din ~ 425. Răducanu Cantacuzino, imprimate de
Plăşeşti, s.* 220; Triod (Iaşi, 1747) din ~ Mihail Strelbiţchi 291, 352.
412. Pogăceaua, s., j. Mureş, Cartea
Plăvălari, s., j. Suceava, Vieţile sfinţilor românească de învăţătură (Iaşi, 1643)
pe luna Februarie (m-rea Neamţ, 1812) din ~ 52, 116, 370, 407.
din ~ 424. pogoane, de tutun 158; ~ de vie 292.
Plopiş, s., j. Maramureş, Liturghie (Iaşi, Pogorîrea Sf. Duh, hram 140, 150.
1759) din ~ 416. pogribaci, şi ciocli, breasla lor din
plumb 18, 21, 29, 30, 32, 33, 60, 63, 64, Roman 392.
100, 183, 274, 287. Poiana, s., j. Hunedoara, Cartea
poanson 21, 33. românească de învăţătură (Iaşi, 1643)
Poarta Sălajului, s., j. Sălaj, din ~ 370;
ieromonahul Daniil leagă Cartea ~ s., j. Timiş, Cartea românească de
românească de învăţătură (Iaşi, 1643) învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 121;
373, 407, 448. ~ s.*, Apostol (Iaşi, 1756) din ~ 415;
Pobrata, m-re, arhimandritul Chirilă Cartea românească de învăţătură (Iaşi,
egumenul ~ 82. 1643) din ~ 406; Psaltire (Iaşi, 1817) din
Poca, s., j. Mureş, Cartea românească ~ 429.
de învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 372. Poiana Aiudului, s., j. Alba, Cartea
Pocei, s., j. Bihor, Cartea românească de românească de învăţătură (Iaşi, 1643)
învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 372. din ~ 130, 369, 372.
poclon, vlădicesc 128; ~ al steagului Poiana Blenchii, s., j. Sălaj, Cartea
pocost 40, 64, 65, 67, 183, 462, 492. din ~ 407.
Pocrov, schit, j. Neamţ, Psaltire (Iaşi, Poiana Cosmei, s. 455.
1743) din ~ 411; Adoleshia filotheos, Poiana Rimcei 147.
vol. I-V (Iaşi, 1815-1819) din ~ 427; Poiana Roncii 153.
Irmologhion (m-rea Neamţ, 1829) din ~ Poiana Stampei, s., j. Suceava, Ceaslov
436; Scara părintelui Ioan egumenul (Rădăuţi, 1745) din ~ 411.
INDICE GENERAL 615
Poienari, s., j. Neamţ, Antologhion (Iaşi, ~ pentru îndatoririle ţăranilor

1806) din ~ 422; Evhologhion (Iaşi, (Chişinău, august 1819), emise de Înaltul
1754) din ~ 414. Sfat al oblastii 170, 397;
Poieni, s., j. Cluj, Toma din ~ vinde un ~ pentru urmarea avaeturilor şi a
Octoih ms. 257; împlinirilor (Iaşi, 1815 ianuarie 1) 395;
~ s., j. Maramureş, Liturghie (Iaşi, Popăuţi, m-re, Antologhion (Iaşi, 1726)
1759) din ~ 416. din ~ 410.
poienile Cîrnului, ţ. Vaslui 458. Popeni, s., j. Bacău, Vieţile sfinţilor pe
Poienile Oancei, s., j. Neamţ, Molitvenic luna Februarie (m-rea Neamţ, 1812) din
(Iaşi, 1785) din ~ 418. ~ 424;
Pojoreni, s., ţ. Lăpuşna, Liturghie ~ s., ţ. Fălciu, Istoriia Alexandrului
(Chişinău, 1815) din ~ 427. celui Mare (Movilău, 1796) din ~ 420.
Policarp Strelbiţchi, praporcic, fiul lui Popeni–Blidari, s.*, Antologhion (Iaşi,
Mihail Strelbiţchi, soţul Ilenei, tatăl lui 1806) din ~ 422; Penticostar (Iaşi, 1753)
Matei 275, 307, 457; ~ gravor, ilustrează din ~ 414.
Calendarul pe 112 ani (Iaşi, 1785), Popeşti, s., ţ. Fălciu, ocolul Crasnei 134;
Rînduiala cum se cuvine a cînta cei Cartea românească de învăţătură (Iaşi,
doisprezece psalmi deosebi (m-rea 1643) din ~ 406; Evhologhion (Iaşi,
Neamţ, 1808), Intrebătoare răspunsuri 1754) din ~ 414.
(m-rea Neamţ, 1816), Umilicioasă Porceşti, s., j. Neamţ, Cartea
rugăciune (Iaşi, 1818), Psaltirea (m-rea românească de învăţătură (Iaşi, 1643)
Neamţ, 1824) 282, 446. din ~ 407; Catavasier (Iaşi, 1778) din ~
Polihronimos (Chişinău, septembrie 418.
1826) 402; ~ din bis. Sf. Spiridon 216; porci, de tăiat 131.
din s. Trinca 173. Porcişăni, s., j. Vaslui, Antologhion
poliţie (poliţimaistri) 57, 171, 479, 483, (Iaşi, 1806) din ~ 382; Antologhion (Iaşi,
499, 504; ~ de prin tîrguri 172, 479, 484. 1726) din ~ 410; Apostol (Iaşi, 1756) din
Polonia 19, 28, 98, 229, 316, 326, 334, ~ 415.
409. Porcişeni, schit, j. Neamţ, Antologhion
Poltava, gubernie 278. (Iaşi, 1806) din ~ 422.
Polustav (Blaj, 1773, 1793 şi 1808), Poroncile domneşti, litografie 69, 481.
ilustrat de Sandu, fiul lui Ieremia 446. porumb (popuşoi) 372, 375; ferdela de ~
Pomelnicul m-rii Putna, ms. (1759), de 118, 130, 131.
ieromonahul Natanail Dreteanul 303. Porunca să fie trimişi copiii preoţilor
Pomelnicul morţilor familiei Sturza la Seminar (Chişinău, 30 martie 1815),
(Iaşi, 1822-1828) 404. emisă de Gavriil Bănulescu-Bodoni
ponomar 78, 441; v. Sava Arunchevici. mitropolitul Basarabiei 171, 395.
Ponturi ca să nu dea preoţii zaherea Poruncă către feţele bisericeşti de a nu
<Iaşi, ante 1 iunie 1828>170, 404, 461; primi dezertori (Iaşi, septembrie 1808),
~ cum să cade a petrece preoţii <Iaşi, emisă de Gavriil Bănulescu-Bodoni
1796-iunie 1803>, de Veniamin Costachi mitropolitul Ţării Moldovei 174, 394.
episcopul Romanului 394; Poruncă cătră proestoşii mănăstirilor
~ pentru arendare (Iaşi, 1825), emise (Iaşi, 26 noiembrie 1808) 394.
de Comitetul moşiilor mănăstireşti 401; posluşnici 71, 77, 78, 159, 288, 441, 448;
v. Gheorghe Popovici, Nestor Ploşniţă,
Nicolai, Ştefan.
postav 75, 287; ~ porumbiu 41. Pravile pentru construcţia viitoarelor

postelnic 143, 184, 291, 401, 455, 456, biserici (Chişinău, iunie 1826), emise
459, 460, 461, 463, 468, 469; v. Canta, Sinodul Bisericii Ruse 402;
Costandin Adam, Dimitrie, Dimitrie ~ pentru desrădăcinarea faptelor rele
Saul, Eftimie Vrabie, Gheorghie (1824, Chişinău) 184, 401;
Asachi, Iancu Racoviţă, Ion, Necolachi ~ pentru scoaterea sării din Basarabia
Canta, Nistor Zorilă, Ştefan Catargiu, (Chişinău, post 1818) 186, 396;
Todiraşcu Mirce; ~ mare 224; v. ~ pentru vînzarea luminărilor în
Vlaicu. biserici (Chişinău, 1829), emise de
Postelnicie 69, 172, 478, 480, 484, 499, Arhiepiscopia Chişinăului 405;
500, 504; Bileturi pentru ~ 172, 471, ~ pentru dezrădăcinarea crăcimăriei
472; Ofisuri domneşti la ~ 481. (Chişinău, 1829) 405;
Postică, căpitan din Iaşi 220. Pravoslavnica mărturisire (Buzău,
poştă 188, 403. 1691), imprimată de Mitrofan 437.
Potani, s., Viaţa şi petrecerea sfinţilor Prăjeşti, s., j. Neamţ, Evhologhion (Iaşi,
(Iaşi, 1682-1686) din ~ 409. 1754) din ~ 414;
Potău, s., j. Satu Mare, Liturghie (Iaşi, ~ s., j. Suceava, Ceaslov (Rădăuţi,
1759) din ~ 416. 1743) din ~ 411; Cartea românească de
potcapigiu 454. învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 407.
potcovit 131. Prăvăleni, s., Cartea românească de
Potemkin, Grigore Alexandrovici, învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 406.
mareşal 180, 189, 300, 303, 307, 308. Prăvilioară (Prăvălioara) (Iaşi, 1784),
potori, monedă 53, 118, 130, 370, 372. circulaţie 418; ~ ilustrată şi imprimată de
potronici, monedă 53, 115, 218, 289, Mihail Strelbiţchi 282, 439, 446; ~
375. tradusă de Gherontie monahul 440; ~
potura (poltura, kurtaforint) 114. preţuri 379.
Povolenie 69, 172, 471, 472, 480. ~ adecă Molitvenic în scurt (Iaşi,
Pracsiu, carte de ritual 147. 1802), circulaţie 421; ~ corectată de
Praga, or. (Cehia) 20, 100. Macarie 444; ~ culeasă de Dimitrie
Prahova, j., Cantemir, Divanul din ~ Popovici şi Mihail 443; ~ ilustrată de
410; Pravila lui Vasile Lupu (Iaşi, 1646) Simion Isoteschi 447; ~ imprimată de
din ~ 408. Macarie ieromonah şi Pavel clopotariul
Prapadoamna Paraschiva, bis. în Iaşi, 439.
Penticostar (Iaşi, 1753), din ~ 414; Preacinstitul acatist (Uniev, 1673) 324.
Psaltire (m-rea Neamţ, 1817) din ~ 429. Precista Mare (de Sus) bis. în Roman
praporcic 457; v. Policarpu Strilbischii. 124; Arătare sau adunare pre scurt a
Pravila lui Vasile Lupu (Pravila cea dumnezeieştilor dogme (m-rea Neamţ,
mare) (Iaşi, 1646) 27, 37, 92, 223, 283, 1816) din ~ 429; Ceaslov (Iaşi, 1763) şi
346, 488; ~ tradusă de Eustratie fost Molitvenic (Iaşi, 1764) din ~ 417; Critil
logofăt al treilea 296; ~ circulaţie 408; ~ şi Andronius (Iaşi, 1794) din ~ 420;
copie ms. 261, 347; ~ din BCU Iaşi 93; ~ Irmologhion (m-rea Neamţ, 1827) şi
din Peresecina 255; ~ legate de Toader Molitvenic (Iaşi, 1828) din ~ 436;
logofăt 450; ~ vîndută la m-rea Neamţ Liturghie (Iaşi, 1747) din ~ 412;
49. Liturghie (Iaşi, 1759) din ~ 416; Octoih
Pravila Adunării Obşteşti 477. de pavecerniţă (m-rea Neamţ, 1816) din
Pravila de la Govora (1640) 110, 224. ~ 428; Panihidă şi litia mică (Iaşi, 1807)
INDICE GENERAL 617
din ~ 422; Psaltire (m-rea Neamţ, 1824) Costantin, Dimitrii, Dimitrache,

din ~ 434; Vieţile sfinţilor pe luna Aprilie Dimitrachi, Dimitrie, Dimitrie
(m-rea Neamţ, 1812) şi Vieţile Sfinţilor Sosnovici, Dincă Moisăi, Dinu,
pe luna Martie (m-rea Neamţ, 1813) din Dobromir, Dumitraşco, Efrem,
~ 425; Vieţile sfinţilor pe luna Februarie Enache, Feodor, Feodor Costin,
(m-rea Neamţ, 1812) din ~ 424. Gavrilă, Gheorghe, Gheorghe
Precista Mică, bis. în Roman 425; Antiohiviciu Aracsicu, Gheorghe
Ceasoslov (Iaşi, 1817) din ~ 429; Clipa, Gheorghe Rojniţă, Gheorghe
Chiriacodromion (m-rea Neamţ, 1811) State, Gheorghie, Ghiliman, Giurgiu,
din ~ 424; Evanghelie (Iaşi, 1762) din ~ Glegori, Grigori, Grigorie, Iacob,
417; Noul Testament (m-rea Neamţ, Iacov, Iancu Cristea, Ilie, Ioan, Ioan
1818) din ~ 431; Penticostar (Iaşi, 1753) Cozmici, Ioan Lengher, Ioan Pîslaru,
din ~ 414; Vieţile sfinţilor pe luna Ioan Popovici, Ioan Vasilovici, Ioanaş
decembrie (m-rea Neamţ, 1811) din ~ Goje, Ioanu Marcu, Ion, Ion Berce,
424; Vieţile Sfinţilor pe luna iulie (m-rea Ionaşcu, Ionaşco, Ioneşel, Ioniţă,
Neamţ, 1814) din ~ 426; Vieţile Sfinţilor Iordache, Iordache Popovici, Iordan,
pe luna Martie (m-rea Neamţ, 1813) din Iosif, Isac, Ivan, Ivaşcu, Jurju, Lascu,
~ 425; Vieţile sfinţilor pe luna Octombrie Loghin, Luca, Manoilă, Marcu,
(m-rea Neamţ, 1809) din ~ 423. Mihăilă Popovici, Mihai, Mihalache,
Precupeţii Noi, bis. în Bucureşti, Octoih Miron, Naşcu, Nechita, Necolai,
de pavecerniţă (m-rea Neamţ, 1816) din Necolai Axinia, Neculache, Neculai,
~ 428. Nicolai, Oană, Pătru, Pavăl, Petria,
Preda, şi Udrişte, primesc s. Dăeşti din Roman, Savva, Sima, Simion, Stanciul,
Vîlcea 128. Ştefan, Ştefan Anghel, Ştefan Udrea,
predlojenie 465; ~ (Chişinău, 24 Stoica Iacovici, Teodor, Toader,
februarie 1820), emisă de Bahmetev Toader Pară, Toma, Udrea, Ursul,
împuternicit namestnic 397. Vasăle, Vasilache Udrea, Vasile, Vasili
prefăcători de chinovar 278. Corciovă, Vasilie.
prefectură 57. presă tipografică 18, 41, 42, 71, 461,
Prelipca, s., j. Suceava, Penticostar 463.
(Iaşi, 1753) din ~ 414. Prescurtare de istorie sacră (Veneţia,
prenumeranţi 468; ~ pentru editarea 1677), a patriarhului Nectarie 28, 331.
Filocaliei gr. în 16 vol. 398. Preţuri curente 172; ~ pentru
preoţi (popi, ierei) 19 38, 45, 51, 53, 57, Departamentul din Lăuntru 472.
76, 78, 81, 88, 110, 117, 118, 119, 120, Preuteşti (Preoteşti), s. şi schit, j.
121, 122, 123, 125, 133, 134, 135, 137, Suceava 260; Cuvintele Sf. Efrem Sirul
138, 146, 148, 149, 150, 153, 159, 163, (m-rea Neamţ, 1823) din ~ 431;
174, 177, 188, 205, 210, 211, 213, 216, Evanghelia (Iaşi, 1762) din ~ 130, 378,
218, 221, 224, 232, 235, 247, 248, 251, 417; Liturghie (Iaşi, 1794) din ~ 420;
253, 254, 255, 258, 260, 261, 265, 281, Pannyhidă şi litia mică (Iaşi, 1821) din ~
285, 286, 289, 347, 348, 393, 439, 441, 434.
442, 443, 445, 448, 449, 450, 451, 452, Pribeşti, s., j. Vaslui, Cartea
454, 466; v. Alisandru, Antohi, românească de învăţătură (Iaşi, 1643)
Antonie, Apostol Şerban, Apostul, din ~ 407.
Aron, Condre, Constantin, Constantin Prigoreni, s.*, Antologhion (Iaşi, 1755)
Socevan, Constantin Suceveanu, din ~ 252, 415.
Prilog, s., j. Satu Mare, Evanghelie (Iaşi, Filip Ieremievici, Gheorghe Batcu,
1762) din ~ 417. Gheorghe Rodostat, Gheorghie,
primărie 57. Glizean, Ioan Dimitriu, Iordache,
Primus Truberus, menţ. 271. Isaia, Lazăr Asachi, Lupu, Mahovschi,
Prisaca, s.*, Catehismul calvin din ~ Mihail Strebilţchi, Nichita Glizean,
322. Nicolai, Onisifor, Petru Cuniţki,
Prisaca Dornei, s., j. Suceava, Radul, Simion Moldovan, Stăvărachi
Penticostar (Iaşi, 1753) din ~ 414. Costin, Şamraeschi, Teodor Ianovici,
Prisăcani, s., j. Iaşi, Liturghie (Iaşi, Teodor Stămati, Toader, Vasilievici,
1818) din ~ 431. Vasile, Vasile Băltag; ~ de Hotin,
Prislop, s., j. Bistriţa Năsăud, Cartea imprimă un Model de tabel cumulativ
românească de învăţătură (Iaşi, 1643) pentru evidenţa stării civile pe anul 1821
din ~ 52, 370. (Chişinau, februarie 1822) 400.
privaz, cu piele întinsă 42, 461. protopopie, de Acherman, Bender,
privighetori de ocoale 171, 479, 483. Bolgrad, Ismail, Reni 166; ~ la ţ. Sucevei
probari (prubari) 45, 67, 70, 71, 77, 278, 170; Nicolai iconomul ~ 174; ~
441, 445, 492; v. Ion Agapii, Vasile, Hîrlăului, Tîlcuire la cele patru
Vitalie. evanghelii (Iaşi, 1805) din ~ 421.
Probota, m-re, Ceaslov (Iaşi, 1797) din prubă 45.
~ 420. prujini de oţel 33, 64.
Proclamaţie adresată popoarelor Prusia 396; Viceconsulul ~ 168.
balcanice de Manuel Vernardos epitropul Prut, rîu 57, 82, 87, 88, 89, 90, 173, 174,
tipografiei greceşti din Iaşi 399. 177, 182, 185, 189, 216, 224, 231, 239,
Proclamaţii ale mareşalului Rumianţov 240, 244, 263, 356
393; ~ date de Alexandru Ipsilanti 178, psalt 349.
179, 398, 399. Psaltire (Psaltichie), carte de lectură 53,
Procopovici, menţ. 27. 85, 109, 113, 253, 323, 385, 461; ~ din
proegumeni 448; v. Eustafie, Ifrosin. m-rea Sf. Spiridon din Iaşi 264; ~ din
proestos 231; ~ al m-rilor Curchi şi schitul Horaiţa 230; ~ din Adjudul Nou
Dobruşa, v. Chiril. 247; ~ ediţii 351; ~ gr., din Bibl. Sf.
profesori 234; v. Nicolae Kerameus, Mormînt 448; ~ mare, vîndută la m-rea
Vardalah. Neamţ 49; ~ pe-nţeles tipărită la Alba
Proilavia (Brăila), mitropolia de ~ 57. Iulia, lăsată moştenire 134; ~ rusească,
Prolog de iarnă (1681-1682), lăsat tiparită (1741), lăsată moştenire 133; ~
moştenire 134. ms. (1616), legată de ieromonahul
Proschinitar, gr., de la m-rea Sf. Theodor la m-rea Dragomirna 449; ~ ms.
Spiridon din Iaşi 264. (sec. XVI), legată de Antonie din m-rea
Proscomidii 101, 183. Putna 448; ~ ms. sl., legat de
Proştea Mică, s., j. Sibiu, Cartea ieromonahul Sava 449.
românească de învăţătură (Iaşi, 1643) Psaltire (Bucureşti, 1748), imprimată de
din ~ 407. Barbul Bucureşteanul 438.
protopopi (protoierei) 51, 61, 82, 135, Psaltire (Bucureşti, 1756), corectată de
170, 171, 177, 187, 190, 216, 227, 244, Cozma ieromonah Vlahul 444; ~ din
255, 265, 290, 292, 303, 455, 457, 461, Şarul Dornei 152.
479, 484; v. Căsian, Constantin
Feodorovici, Feodor Maleavinschi,
INDICE GENERAL 619
Psaltire (Bucureşti, 1820), ilustrată de Psaltire (Iaşi, 1794) 302, 354; ~

Constantie ieromonah şi Ghervasie circulaţie 419; ~ corectată de Ghedeon şi
monah 447. Inochentie 444; ~ ilustrată de Simion
Psaltire (Bucureşti, 1827), corectată de Isoteschi 447; ~ imprimată de Gherasim
Filotheu monah 445. ierodiacon şi de popa Mihalache 439.
Psaltire (Bucureşti, 1830), ilustrată de Psaltire (Iaşi, 1802), circulaţie 421;
Constantie ieromonah şi Ghervasie culeasă de Dimitrie Popovici şi de
monah 447. preotul Vasilie 443; ~ imprimată de
Psaltire (Buzău, 1701), ilustrată Macarie ieromonah şi Pavel clopotarul
de Ursul zugrav 446; imprimată de 303, 439; ~ preţuri 381.
Mitrofan 297, 437. Psaltire (Iaşi, 1817), circulaţie 429; ~
Psaltire (Buzău 1703), ilustrată de Ursul corectată de ierei Constantin Socevan,
zugrav 446. ieromonahul Stratonic şi monahul
Psaltire (Chişinău, 1818), circulaţie Antonie 445; ~ culeasă de ierodiaconul
386, 431; ~ din m-rea Hirova 263. Gheorghe 444; ~ din s. Argira şi Sineşti
Psaltire (Iaşi, 1731) 68; ~ imprimată de 124, 230; ~ preţuri 385.
Ieremia Simion 437, 446. Psaltire (Movilău, 1796), circulaţie 380,
Psaltire (Iaşi, 1743) 232, 357; ~ 420; ~ imprimată şi ilustrată de Mihail
circulaţie 411; ~ din m-rea Putna, schitul Strelbiţchi 291, 439, 446.
Moisei, s. Pîrjolteni 211, 216, 263; ~ Psaltire (m-rea Neamţ, 1807), circulaţie
imprimată de Duca Sotiriovici 298, 438; 423.
~ preţuri 130, 375. Psaltire (m-rea Neamţ, 1816) 112; ~
Psaltire (Iaşi, 1748), a papii Benedict al circulaţie 428; ~ ilustrată de Ghervasie
XIV-lea 296; ~ circulaţie 412; ~ monahul şi ilustrată de Mihail Strelbiţchi
corectată de Cosma ieromonah, Vlahul 446, 447; ~ preţ 117.
301, 444; ~ imprimată de Duca Psaltire (m-rea Neamţ, 1817),
Sotiriovici 438. circulaţie, 429; ~ din m-rea Curchi 232;
Psaltire (Iaşi, 1757), circulaţie 416; ~ ~ ilustraţii de Ghervasie monahul şi
ilustrată şi imprimată de Grigore Stan Mihail Strelbiţchi 446, 447.
Braşoveanul 438, 446. Psaltire (m-rea Neamţ, 1824), circulaţie
Psaltire (Iaşi, 1766) 68; circulaţie 418; ~ 387, 434; ~ ilustraţii de Filotheu şi
corectată de Evloghie monahul 301, 444; Ghervasie monahi, Mihail Strelbiţchi
~ culeasă de Damaschin diacon şi Ilie Policarp Strelbiţchi, Simion Isoteschi şi
443; ~ din s. Cişmăneşti 215; ~ de Theodosie 446, 447; ~ imprimată de
imprimată de Grigore Stan Braşoveanul Mihail Dionisie anagnost 441.
438; ~ preţuri 118, 379. Psaltire (Rîmnicu Vîlcea, 1767),
Psaltire (Iaşi, 1782), a răposatului Vasile imprimată de Cozma ieromonah Vlahul,
Ceocârlan 253; ~ circulaţie 418; ~ 438
culeasă de monahii Anton şi Gherasim şi Psaltirea arabă (Bucureşti, 1747) 342.
ierei Constantin 443; ~ ilustrată şi Psaltirea în versuri (Uniev, 1673) 68,
imprimată de Mihail Strelbiţchi 439, 118, 293, 324; ~ a popii Toma din Cetan
446. (CJ) 265; ~ circulaţie 408; ~ copie ms.
Psaltire (Iaşi, 1790), ilustrată şi 261; ~ dată de zestre 135; ~ imprimată
imprimată de Mihail Strelbiţchi 291, de Simion tiparnicul 437; ~ preţuri 129,
439, 446. 373.
Psaltire (Iaşi, 1792), circulaţie 419.
Psaltirea slavo-română (Iaşi, 1680) 28, pe luna Septembrie (m-rea Neamţ, 1807)
35, 37, 68, 46, 74, 283, 324; ~ circulaţie din ~ 422;
408; ~ copie ms. din m-rea Suceviţa 261; ~ pîrîu 449; ~ ţ. 147, 159, 160, 161,
~ dată de pomană 251, 252; ~ ilustrată de 192; Apostol (Iaşi, 1756) din ~ 415;
Damaschin Gherbest 446; ~ imprimată starostele de ~ 159, 161, 218, 222, 223;
de Mitrofan 437; ~ preţuri 129, 373. v. Broştog, Dumitraşcu.
puduri, unitate de măsură 29, 33, 41, 64. Puţeni, s., j. Galaţi 138; Tîlcuire la cele
Puieşti, s., ţ. Tutovei 404. patru evanghelii (Iaşi, 1805) din ~ 421.
punct tipografic 22.
Pupezeni, s., 460.
Purceleşti, s., j. Suceava, Liturghie (Iaşi, Q
1747) din ~ 412.
Putna, fost j. 88; ~ m-re, j. Suceava 20, quadrat 23.
140, 143, 148, 173, 216, 354, 448, 449;
Antonie din ~ leagă o Psaltire, ms. (sec.
XVI) 448; şcoală la ~ 349; Vartolomei R
Măzăreanul egumenul ~ 303; ~
Antologhion (Iaşi, 1755), Penticostar Racova, pîrîu 455, 456.
(Iaşi, 1753) din ~ 230, 414; ~ Cartea Racoviţa, s., j. Sibiu, Cartea
din ~ 407; Cazaniile lui Ilie Miniat din ~ 255.
(Bucureşti, 1742) din ~ 231; Ceaslov Racşa, s., j Satu Mare, Penticostar (Iaşi,
(Rădăuţi, 1745) şi Evhologhion (Iaşi, 1753) din ~ 376, 414.
1745) din ~ 411; Chiriacodromion (m- Radu Cantacuzino, mare comis, are
rea Neamţ, 1811) şi Vieţile sfinţilor pe Dictiones latinae cum valachica
luna Decembrie (m-rea Neamţ, 1811), interpretatione, de Teodor Corbea 297.
Vieţile sfinţilor pe luna Ianuarie (m-rea Radu Leon, voievod 336.
Neamţ, 1812) din ~ 424; Divanul sau Radu Paisie, voievod 271.
gîlceava înţeleptului cu lumea (Iaşi, Radu (Radul) Racoviţă, fost mare
1698) din ~ 229; Evhologhion (Iaşi, logofăt, tatăl paharnicesei Ianica 69, 226,
1754) din ~ 128, 414; Îndreptarea legii 234, 290, 294, 302; ~ cumpără şi
(Tîrgovişte, 1652) din ~ 260; Minei pe donează un Penticostar (Iaşi, 1753) 250.
luna Noiembrie, ms. din ~ 448; Radul, în pomelnic 381; ~ legător de
Molitvenic (Iaşi, 1764) din ~ 417; Octoih cărţi 451; ~ protopop, din Berivoiul,
de pavecerniţă (m-rea Neamţ, 1816) din vinde Cartea românească de învăţătură
~ 428; Psaltire (Iaşi, 1743) din ~ 211, (Iaşi, 1643) 244.
411; Tîrnosanie (Iaşi, 1752) din ~ 413; Rafail, monah, din m-rea Neamţ,
Viaţa şi petrecerea sfinţilor (Iaşi, 1682- corector 445; ~ gravor, ilustrează şi
1686) din ~ 409; Vieţile sfinţilor pe luna imprimă Uşa pocăinţei (Braşov, 1812)
Iulie (m-rea Neamţ, 1814), Vieţile 441, 447; ~ (altul) din m-rea Rîşca, vinde
Sfinţilor pe luna August (m-rea Neamţ, un Molitvenic (Iaşi, 1764) 134.
1815) din ~ 426; Vieţile sfinţilor pe luna rame (ramce) 62, 63, 64, 476, 491; ~ de
Noiembrie (m-rea Neamţ, 1811), Vieţile fier 42, 44, 463.
sfinţilor pe luna Octombrie (m-rea Rarău, schit, j. Neamţ Ceasoslov (Iaşi,
Neamţ, 1809) din ~ 423; Vieţile sfinţilor 1817) din ~ 429; Liturghie (Iaşi, 1759)
INDICE GENERAL 621
din ~ 230, 249, 416; Viaţa şi petrecerea Cantemir, Divanul (Iaşi, 1698) din ~
sfinţilor (Iaşi, 1682-1686) din ~ 409. 410; Cartea românească de învăţătură
Rasoforul (m-rea Neamţ, 1814), (Iaşi, 1643) din ~ 369, 370, 407; Ceaslov
circulaţie 426. (Iaşi, 1773) din ~ 379; Ceaslov (Iaşi,
Răcăuţi, s., j. Suceava, Apostol (Iaşi, 1777) din ~ 418; Psaltirea în versuri
1756) din ~ 415; Carte folositoare de (Uniev, 1673) din ~ 408.
suflet (Iaşi, 1819) din ~ 432; Liturghie Rădeni, s., ţ. Orhei 160; Apostol (Iaşi,
(Iaşi, 1759) din ~ 416; Molitvenic 1750) şi Molitvenic (Iaşi, 1749) din ~
(Chişinău, 1820) din ~ 387; Octoih (Iaşi, 413; Ceaslov (Chişinău, 1817) din ~ 429;
1804) din ~ 421; Penticostar (Iaşi, 1753) Datoriile presbiterilor faţă de popor
din ~ 414. (Chişinău, 1823) din ~ 434; Evhologhion
Răceşti, s.*, Penticostar (Iaşi, 1753) din (Iaşi, 1764) din 417; Liturghie (Chişinău,
~ 414. 1815), Molebnic (Chişinău, 1815) din ~
Răchita, s., j. Alba, Cartea românească 427; Liturghie (Iaşi, 1794) din ~ 419;
de învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 372. Minei (Chişinău, 1819) din ~ 432;
Răchiţele, s., j. Cluj, Cartea românească Molebnic (Chişinău, 1816) din ~ 428;
de învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 406, 451. Molitvenic (Chişinău, 1820) din ~ 433;
Răciula, m-re, Cel mare şi cel îngeresc Panihida şi litia mică (Iaşi, 1807) din ~
chip (m-rea Neamţ, 1815) din ~ 426; 422; Psaltire (Chişinău, 1818) din ~ 431;
Liturghie (Chişinău, 1815) şi Orînduială Rînduiala panihidei (Chişinău, 1817) din
pentru schima monahicească (m-rea ~ 430; Rînduiala pentru sfinţirea
Neamţ, 1815) din ~ 427; Liturghie bisericilor (Chişinău, 1820) din ~ 433;
(Chişinău, 1819) şi Minei (Chişinău, Urmarea cîntării de rugăciune
1819) din ~ 432; Liturghie (Iaşi, 1759) (Chişinău, 1826) din ~ 435; Vieţile
din ~ 416; Liturghie (Iaşi, 1794) din ~ sfinţilor pe luna Septembrie (m-rea
419; Scopul Societăţii Biblice (Chişinău, Neamţ, 1807) din ~ 422.
1818) din ~ 431; Tipic în scurt Răducanu, bis. Buna Vestire din Tîrgu-
(Chişinău, 1823) din ~ 434; Vieţile Ocna, numită ~ 417.
sfinţilor pe luna Ianuarie (m-rea Neamţ, Răhău, s., j. Alba, Cartea românească
1812) din ~ 424; Vieţile sfinţilor pe luna de învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 406;
noiembrie (m-rea Neamţ, 1811) şi Vieţile Ceaslov (Iaşi, 1797) din ~ 420; Psaltire
sfinţilor pe luna Octombrie (m-rea (Iaşi, 1817) din ~ 385.
Neamţ, 1809) din ~ 423; Vieţile sfinţilor Rănghileşti, s.*, Vieţile sfinţilor pe luna
pe luna Septembrie (m-rea Neamţ, 1807) Februarie (m-rea Neamţ, 1812) din ~
din ~ 422. 424.
Rădăşeni, s., j. Suceava, Liturghie (Iaşi, Răscăieţi, s., ţ. Cetatea Albă, Ceaslov
1818) din ~ 431. (Chişinău, 1817) din ~ 429; Liturghie
Rădăuţi, or., j. Suceava, episcopia de ~ (Chişinău, 1815), Molebnic (Chişinău,
72, 88, 147, 212, 224, 260, 277; Dositei 1815) din ~ 427; Liturghie (Chişinău,
episcopul ~ 392; Gheorghe episcopul ~ 1819) din ~ 432; Minei (Chişinău, 1819)
151; Iacob I Putneanul episcopul ~ 206, din ~ 432.
233; Teodosie Barbovschi episcopul ~ Răspunsul împotriva catehismului
141; Varlaam episcop de ~ 2, 206, 488; calvinesc (1645, m-rea Dealu) 322.
şcoală la ~ 349; tipografie la ~ 2, 16, 30, Răstignirea Domnului, gravură 284.
206, 275, 344, 348; Antologhion (Iaşi, Răşinari, s., j. Sibiu, Cartea românească
1755), de la bis. Sf. Nicolae din ~ 414; de învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 407;
Divanul (Iaşi, 1698) din ~ 374, 410..
Răuceşti, s., j. Neamţ 418. Regulamentul Organic (Organicescul

Răuseni, s., j. Botoşani, Cartea Reglement, Reglementul) 83, 157, 176,
românească de învăţătură (Iaşi, 1643) 182, 187, 280, 310, 473, 474, 476, 477,
din ~ 406; Liturghie (Iaşi, 1818) din ~ 478, 482, 485, 488, 489, 490, 491, 492,
431. 494, 496, 501.
Războieni, s., j. Bacău, Antologhion Reni, or. (R. Moldova) 170, 175; ~
(Iaşi, 1755) din ~ 414. protopopie 166.
Răzeni (Rezeni), s., ţ. Lăpuşna, Ceaslov repaos duminical 395.
(Chişinău, 1817) din ~ 429; Liturghie Repin, prinţ 304.
(Iaşi, 1794) din ~ 419; Liturghie Rhigas Velestinliul, scrie Imnuri şi ode
(Chişinău, 1815), Molebnic (Chişinău, 308.
1815) din ~ 427; Liturghie (Chişinău, Rila, m-re în Bulgaria, Neofit Monahul,
1819) din ~ 432. Înfruntarea jidovilor (Iaşi, 1818) din ~
Răzîna, Vasilie fost mare căpitan de ~ 430.
286. Rîciu, s., j. Mureş, Cartea românească
Răzoare, s., j. Mureş, Cartea de învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 407.
românească de învăţătură (Iaşi, 1643) Rîmnicu Vîlcea, or., j. Vîlcea, episcopie
din ~372, 407. 257, 332; Cartea românească de
Rebra Mare, s., j. Bistriţa Năsăud, învăţătură (Iaşi, 1643) de la ~ 369, 371;
Cartea românească de învăţătură (Iaşi, Chezarie episcopul ~ 49, 214, 218, 257;
1643) din ~ 129, 370, 406. dascălul Dumitru din ~ 257; Dionisie
Recea, s., j. Braşov, Cartea românească Romano episcopul ~ 275, 293, 442;
de învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 369, 406. tipografie la ~ 73, 77, 101, 218, 228,
~ s., Liturghie (Chişinău, 1815) din ~ 233, 252, 257, 294.
427, Minei (Chişinău, 1819) din ~ 432; rîndaş 67, 492.
Molebnic (Chişinău, 1816) din ~ 428; rîndea mare 52.
Psaltire (Iaşi, 1802) din ~ 421; Triod Rînduiala diaconstvelor (Alba-Iulia,
(Iaşi, 1747) din ~ 412; Urmarea cîntării 1687), imprimată de Ioan Zoba din Vinţ
de rugăciune (Chişinău, 1817) din ~ 430. şi Chiriac Moldoveanul 277, 437.
Reciu, s., j. Alba, Cartea românească de Rînduiala cum se cuvine a cînta cei
învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 52, 406. doisprezece psalmi deosebi (m-rea
Rediu, s., j. Bacău, Pravila lui Vasile Neamţ, 1808), ilustrată de Mihail
Lupu (Iaşi, 1646) din ~ 408. Strelbiţchi şi Policarp Strelbiţchi 446.
~ s., j. Neamţ, Evhologhion (Iaşi, Rînduiala osfeştaniei mici (Iaşi, 1749),
1754) din ~ 414. imprimată de Duca Sotiriovici 438.
Rediul Aldii, s., j. Iaşi, Liturghie (Iaşi, Rînduiala panihidei (Chişinău, 1817),
1759) din ~ 416. circulaţie 396, 430; ~ (Chişinău, 1818),
Rediul lui Tătar, s., j. Iaşi, Penticostar circulaţie 431.
(Iaşi, 1753) din ~ 414. Rînduiala panihidei împăraţilor
regală 35, 43, 464. (Chişinău, 1827) circulaţie 436; ~ din
registrator 482, 494. m-rea Curchi 263.
Registrul şi rînduiala parastasului Rînduiala pentru sfinţirea bisericilor
(Chişinău, 1817) 86, 171. (Chişinău, 1820), circulaţie, 387, 433.
Registrul panahizilor 109, 113, 185. Rînduiala pomenirii ostaşilor
registre (reghistruri) 42, 461, 463. (Chişinău, 1826) 86, 402; ~ circulaţie
reglet 23. 435; ~ din m-rea Curchi 263
INDICE GENERAL 623
Rînduiala pomenirii pentru Rîşcova, s., ţ. Orhei, Liturghie

pravoslavnicii ostaşi carii pentru (Chişinău, 1815), Molebnic (Chişinău,
credinţă şi patrie s-au săvîrşit în 1815) din ~ 427; Liturghie (Chişinău,
războiu, ms., tradus de Chiriac 1819) din ~ 432.
duhovnicul m-rii Neamţ 295. Rîtişor, s., j. Covasna, Cartea
Rînduiala Proscomidei (Chişinău, românească de învăţătură (Iaşi, 1643)
1822) 65, 106, 108, 171, 183, 184; ~ din ~ 406.
emisă de Dimitrie Sulima arhiepiscopul Rîuşor, s., j. Braşov, Cartea românească
Chişinăului 77, 400. de învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 406.
Rînduiala Sfinţilor martiri Serghie şi Rodna, s., j. Bistriţa Năsăud, Liturghie
Bachus (Iaşi, 1685) 335. (Iaşi, 1759) din ~ 377.
Rînduiala sfinţirii bisericii (Chişinău, Rogoz, s., j. Maramureş, Cartea
1817) 171; ~ (Iaşi, 1808) 394; ~ (Iaşi, românească de învăţătură (Iaşi, 1643)
1826), copie ms. 261. din ~ 370; Psaltire (Iaşi, 1743) din ~
Rînduiala tîrnosaniei, ms. 52. 411; Cartea românească de învăţătură
Rînzăşti, s. 131. (Iaşi, 1643) din ~ 127, 407.
Rîpaş, s., j. Hunedoara, Cartea Rohia, s., j. Maramureş, Cartea
româneasca de învăţătură (Iaşi, 1643) românească de învăţătură (Iaşi, 1643)
din ~ 116, 1643, 369, 370, 406. din ~ 407.
Rîpile, s., j. Vaslui, Apostol (Iaşi, 1756) Roma, or. (Italia) 29, 180, 302, 339.
din ~ 415; Carte folositoare de suflet Roman, or., j. Neamţ, breasla mişeilor,
(Iaşi, 1819) din ~ 432. cioclilor şi pogribacilor din ~ 392;
Rîşca, m-re, j. Suceava, 134, 139; ~ Episcopia 88, 147, 161;
Kecragarion (m-rea Neamţ, 1814) din ~ Aghiazmatar mic (Iaşi, 1814), Urmare
230, 426; Molitvenic (Iaşi, 1764) din ~ întru prea sfînta Duminecă a Paştilui
378, 417; Molitvenic (Iaşi, 1785) din ~ (Iaşi, 1814) şi Vieţile Sfinţilor pe luna
418; Octoih de pavecerniţă (m-rea Martie (m-rea Neamţ, 1813) din ~ 425;
Neamţ, 1816) şi Tipic (Iaşi, 1816) din ~ Aghiazmatariul mic (Iaşi, 1823) din ~
428; Psaltire (m-rea Neamţ, 1824) din ~ 434; Antologhion (m-rea Neamţ, 1825),
434; Teofilact, Tîlcuire la cele patru Evanghelistar (Iaşi, 1826) şi Nicodim
evanghelii (Iaşi, 1805) din ~ 421; din Athos, Carte sfătuitoare pentru
Tîrnosanie (Iaşi, 1752) din ~ 413; Vieţile păzirea celor cinci simţiri (m-rea Neamţ,
Sfinţilor pe luna August (m-rea Neamţ, 1826) din ~ 435; Apantisma (m-rea
1815) şi Vieţile Sfinţilor pe luna iulie (m- Neamţ, 1827) din ~ 436; Ceaslov (Iaşi,
rea Neamţ, 1814) din ~ 426; Vieţile 1777), din ~ 418; Cuvintele lui Isaac
sfinţilor pe luna Februarie (m-rea Syrul (m-rea Neamţ, 1819) din ~ 433;
Neamţ, 1812) şi Vieţile sfinţilor pe luna Adoleshia filotheos, vol. I-V (Iaşi, 1815-
Ianuarie (m-rea Neamţ, 1812) din ~ 424. 1819) din ~ 427; Gramatica limbei
Rîşcanu (Rîşcanovca), bis. în Chişinău, ruseşti (Chişinău, 1819) din ~ 432;
Aghiazmatarul mic (Iaşi, 1814) din ~ Îndreptarea păcătoşilor (Iaşi, 1768) din
425; Liturghie (Chişinău, 1815) şi ~ 418; Învăţătură creştinească (Iaşi,
Molebnic (Chişinău, 1815) din ~ 427; 1790) din ~ 419; Psaltirea în versuri
Liturghie (Chişinău, 1819) din ~ 432; (Uniev, 1673) din ~ 408; Scara
Molitvenic (Iaşi, 1785) din ~ 418; părintelui Ioan egumenul Sinaiului (m-
Teofilact, Tîlcuire la cele patru rea Neamţ, 1814) din ~ 426; Scurtă
evanghelii (Iaşi, 1805) din ~ 421;. russască gramatică (Chişinău, 1819 din
~ 386; Triodul (Iaşi, 1747) din ~ 412; pe luna Februarie (m-rea Neamţ, 1812)
Gherasim Clipa episcop ~ 100, 401; din ~ 424;
Leon Gheuca episcop ~ 190, 214, 393; bis. Sf. Voievozi din ~, Catavasier
Meletie episcop ~ 100, 190, 394, 404; (Iaşi, 1778) din ~ 418; Chiriacodromion
Mitrofan episcop~ 148; Pahomie episcop (m-rea Neamţ, 1811) din ~ 424;
~ 249; Veniamin Costachi episcop ~ 85, Evanghelie (Iaşi, 1762) din ~ 417;
190, 230, 394; şcoală la ~ 349; Panihidă şi litia mică (Iaşi, 1807) din ~
bis. Precista din ~ 124, 422; Arătare 422;
sau adunare pre scurt a dumnezeieştilor bis. Sf. Nicolae din ~, Ceaslov (Iaşi,
dogme (m-rea Neamţ, 1816) din ~ 429; 1797) din ~ 420; Evanghelie (Iaşi, 1762)
Ceaslov (Iaşi, 1763) din ~ 417; din ~ 417; Evhologhion (Iaşi, 1754) din
Ceasoslov (Iaşi, 1817) din ~ 429; ~ 414; Noul Testament (m-rea Neamţ,
Chiriacodromion (m-rea Neamţ, 1811), 1818) din ~ 431; Teofilact, Tîlcuire la
Vieţile sfinţilor pe luna decembrie (m-rea cele patru evanghelii (Iaşi, 1805) din ~
Neamţ, 1811) şi Vieţile sfinţilor pe luna 421; Vieţile sfinţilor pe luna Aprilie (m-
Februarie (m-rea Neamţ, 1812) din ~ rea Neamţ, 1812) din ~ 425;
424; Critil şi Andronius (Iaşi, 1794) din ~ j. 88; ispravnicul de ~ 160.
~ 420; Evanghelie (Iaşi, 1762) şi Roman, preot, din Mivoveni, primeşte
Molitvenic (Iaşi, 1764) din ~ 417; Antologhionul (Iaşi, 1755) 252.
Irmologhion (m-rea Neamţ, 1827) şi Româneşti, s., j. Botoşani, Antologhion
Molitvenic (Iaşi, 1828) din ~ 436; (Iaşi, 1726) din ~ 410; Antologhion (Iaşi,
Liturghie (Iaşi, 1747) din ~ 412; 1755) din ~ 415; Apostol (Iaşi, 1756) din
Liturghie (Iaşi, 1759) din ~ 416; Noul ~ 415; Evanghelie (Iaşi, 1762) din ~ 417;
Testament (m-rea Neamţ, 1818) din ~ Octoih (Iaşi, 1726) din ~ 411.
431; Panihidă şi litia mică (Iaşi, 1807) Romuli, s., j. Bistriţa Năsăud, Cartea
din ~ 422; Penticostar (Iaşi, 1753) din ~ românească de învăţătură (Iaşi, 1643)
414; Psaltire (m-rea Neamţ, 1824) din ~ din ~ 406.
434; Vieţile sfinţilor pe luna Aprilie (m- Ropce, ţ., Chiriac Poroschii fost mare
rea Neamţ, 1812) din ~ 425; Vieţile căpitan de ~ 286.
Sfinţilor pe luna Iulie (m-rea Neamţ, Roşcani, s.*, Învăţătură creştinească
1814) din ~ 426; (Iaşi, 1808) din ~ 423; Urmarea cîntării
bis. Sf. Gheorghe din ~ Apostol (Iaşi, de rugăciune (Chişinău, 1826) din ~ 435.
1756) din ~ 415; Molitvenic (Iaşi, 1764) Roşeani*, Învăţătura creştinească (Iaşi,
din ~ 417; Efrem Sirul, Cuvinte şi 1808) din ~ 383.
învăţături (m-rea Neamţ, 1818-1823) din Roşia Montană, s., j. Alba, Antologhion
~ 431; Evanghelie (Iaşi, 1762) din ~ 417; (Iaşi, 1755) din ~ 211, 414.
Molitvenic (Iaşi, 1828) din ~ 436; Roşiori, s., j. Botoşani, Tipicon (Iaşi,
Panihidă şi litia mică (Iaşi, 1807) din ~ 1816) din ~ 428.
422; Vieţile sfinţilor pe luna Aprilie (m- ~ s., j. Neamţ, Cele 9 cîntări din
rea Neamţ, 1812) şi Vieţile sfinţilor pe Psaltire (Iaşi, 1815) din ~ 427.
luna Iunie (M-rea Neamţ, 1813) din ~ rostre 462.
425; Vieţile Sfinţilor pe luna August (m- roşu 462.
rea Neamţ, 1815) şi Vieţile Sfinţilor pe Roter, din Bucecea, leagă o Evanghelie
luna Iulie (m-rea Neamţ, 1814) din ~ (Bucureşti, 1682) 449.
426; Vieţile sfinţilor pe luna decembrie Oroftiana, s. j. Botoşani 213; Ceaslov
(m-rea Neamţ, 1811) şi Vieţile sfinţilor (Iaşi, 1797), din ~ 420.
INDICE GENERAL 625
Rotopăneşti, s., j. Suceava 262. Rusia 57, 60, 63, 291, 300, 305, 306,
Rotunda, s., ţ. Hotin, Liturghie 319, 343, 395; Ecaterina împărăteasa ~
(Chişinău, 1815) din ~ 427; Liturghie 180.
(Chişinău, 1819) din ~ 432. Rusu Bîrgăului, s., j. Bistriţa Năsăud,
Rozavlea, s., j. Maramureş, Apostol Cartea românească de învăţătură (Iaşi,
(Iaşi, 1756) din ~ 415; Cartea 1643) din ~ 369.
românească de învăţătură (Iaşi, 1643) Ruşi*, s. 160.
din ~ 370, 407; Evhologhion (Iaşi, 1741) Ruşii Munţi, s., j. Bistriţa Năsăud,
din ~ 411; Cartea românească de învăţătură (Iaşi,
Rozisk, ms. tradus de Chiriac duhovnicul 1643) din ~ 121, 406.
m-rii Neamţ 295. ruşină 106.
ruble 58, 60, 114, 118, 183, 221, 290, Ruxanda Samurcaş, Amorezatul de ~
379, 387, 390. 208, 234.
rubrici 42, 461
Rucăr, s., j. Braşov, Cartea românească S
rufe, de pînză 97. sachelar 441; v. Grigorie.
rufet 159. saci 258.
Rugăciune a neamului grecilor către Sad, s.*, Psaltire (Iaşi, 1743) din ~ 375.
toată creştineasca Evropa, ms., tradus Sadova, s., ţ. Lăpuşna, Liturghie
de Thoma Dimitriu al doilea logofăt 296. (Chişinău, 1815) din ~ 427; Molebnic
Rugăciune de mulţumire în ziua (Chişinău, 1816) din ~ 428.
Naşterii Domnului şi a pomenirii Sadu, s., j. Sibiu, Antologhion (Rîmnic,
izbăvirii de gali (Chişinău, septembrie 1737) din ~ 257; Cartea românească de
1826) emisă de Sinodul Bisericii Ruse învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 407.
402; circulaţie 435. Safta, cămăraşa, dă bani la cumpărarea
Rugăciunea pentru izbăvirea de lăcuste unui Ceaslov (Rădăuţi, 1745) 53.
(Chişinău, iunie 1824) 401. Safta Sturzoaie, din Bîrlad cumpără
Rugăciuni pentru biruinţă (Iaşi, 1809) Efrem Sirul (m-rea Neamţ, 1819) 245,
185, 394. 248.
Rugineşti, s., plasa Smila, Cartea sajă 64.
românească de învăţătură (Iaşi, 1643), Salomeea, personaj biblic 36.
din ~ 407; Psaltire (m-rea Neamţ, 1824) Salonic, Bibl. Universitară din ~ 410;
din ~ 434. Cantemir, Divanul (Iaşi, 1698) din bis.
Ruginoasa, s., j. Neamţ, Carte Sf. Dimitrie din ~ 410.
folositoare de suflet (Iaşi, 1819) din ~ Salut la învestitura ca Mare Hatman a
432; Molitvenic (Iaşi, 1749) din ~ 413. cneazului Grigorie Alexandrovici
rulete 38 Potemkin-Tavriceskii (Iaşi, 1790), emis
Rumeanţev, conte 305; ~ general rus de Ambrosie episcopul Ecaterinoslavului
181, 189, 305, 306, 308; ~ mareşal 304; 393.
~ emite nişte Proclamaţii 305, 393. Salva, s., Bistriţa Năsăud, Cartea
Runcu, m-re, j. Neamţ, Apostol (Iaşi, românească de învăţătură (Iaşi, 1643)
1756) din ~ 415. din ~ 406.
ruptă 163, 287; ~ a vistieriei 165; v. sama vistieriei 163, 284.
Ioniţă Botezatul, fecior de ~ 165. Samoil Smiad, stoler, din Vaslui, sudit
ruptaşi 159, 163, 460; peciuri de ~ 184. 167, 168.
Samos, insulă în Grecia, Expunerea Sascut, s., j. Bacău, Molitvenic (Iaşi,

credinţei ortodoxe (Iaşi, 1715) din 1749) din ~ 413.
Gimnaziul Pitagora din ~ 410. Satana 46.
Samuil, călugăr, tipograf 275; sate 88, 187, 464, 487, 491, 498, 503.
~ patriarh de Alexandria 190; ~ dă o Satu, s., j. Sibiu, Ioan din ~ vinde un
Carte de iertare de păcate pentru Aniţa Chiriacodromion (Bucureşti, 1732) 257.
176, 392. Satu Mare (Sătmar), or. şi j. 265, 407;
Samurcăşeşti, schit, Kecragarion (m-rea Cartea românească de învăţătură (Iaşi,
Neamţ, 1814) din ~ 383. 1643) din ~ 51, 407; Molitvenic de-nţeles
Sandu, copil, zeţar la Molitvenic (Iaşi, (Iaşi, 1681) din ~ 409; Octoih (Iaşi,
1749), Liturghie (Iaşi, 1759) 443; 1726) din ~ 410; Octoih (Iaşi, 1749) din
~ fiul lui Ieremia, gravor, ilustrează ~ 413; Sinopsis (Iaşi, 1757) din ~ 126,
Ceaslov (Rădăuţi, 1745), Antologhion 416.
(Iaşi, 1755), Apostol (Iaşi, 1756), Satulung, s.*, Psaltirea slavo-română
Evanghelie (Blaj 1765, 1776 şi 1817), (Iaşi, 1680) din ~ 408.
Apostol (Blaj 1767, 1802 şi 1814), Sava, episcopul Romanului 148; ~ fiul
Penticostar (Blaj 1768 şi 1808), Polustav popii Apostul, primeşte o Alfavita
(Blaj 1773, 1793 şi 1808), Strastnic (Blaj sufletească (Iaşi, 1755) 134; ~
1773, 1804 şi 1817), Arhieraticon (Blaj mitropolitul Ardealului 253; ~
1777) 446; ~ tipograf ~ 29, 38, 71, 207, mitropolitul Moldovei, donează Divanul
275, 305; ~ imprimă Liturghia Sf. Ioan sau gîlceava înţeleptului cu lumea (Iaşi,
Gură de Aur (Rădăuţi, 1745), Molitvenic 1698) 229.
(Buzău, 1747), Antologhion (Iaşi, 1755), Savi, ieromonah, din m-rea Agapia,
Apostol (Iaşi, 1756), Evanghelia (Blaj, leagă o Psaltire, ms. sl. 449.
1765) 278, 438; ~ corectează Ceaslov Sava Arunchevici ponomar, din ţ.
(Rădăuţi, 1745) 444. Hotin, s. Cobalcic, tipograf la Chişinău,
Sandu Balş, cumpără şi donează lucrează la Tablele lancasteriene
Evanghelia (Iaşi, 1762) 250. (Chişinău, 1822) 78, 441.
Sandu Borcan, din s. Iezăreni, ţ. Iaşi, Savva, popă, leagă De neamul
tatăl lui Ioan şi Ilie 397. moldovenilor, ms. (prima jum. a sec.
Sandu Nicoviciu, zeţar, culege şi XVIII) 450.
corectează Ceaslovul (Iaşi, 1763) 443, Săcăluşani, s., j. Bihor, Cartea
Sandu Sturza, voievod 165. din ~ 51.
Sandul Bucureşteanul, imprimă sărindar 119, 130.
Evanghelie (Iaşi, 1762) 438. săbii 124.
Sankt Petersburg or. (Fed. Rusă) 25, Săcădate, s., j. Sibiu, Cartea
63, 182, 189, 207, 238; Academia românească de învăţătură (Iaşi, 1643)
Duhovnicească din ~ 236; Colegiul din 407.
Militar din ~ 180, 463. Săcăleşeni, s., j. Maramureş, Cartea
sare 32, 78, 118, 380; ~ de fier 39; ocne românească de învăţătură (Iaşi, 1643)
de ~ 186. din ~ 407.
Sasca, s., j. Suceava, Psaltire (Iaşi, Săcel, s., j. Maramureş, Ceaslov
1794) din ~ 419. (Rădăuţi, 1745) din ~ 345, 411; Psaltire
Sasca Mare, s., j. Suceava, Irmologhion (Iaşi, 1743) din ~ 411; Cartea
(m-rea Neamţ, 1827) din ~ 436.
INDICE GENERAL 627
românească de învăţătură (Iaşi, 1643) Sărăţeni, s.* 457; Antologhion (Iaşi,

din 407; Triod (Iaşi, 1747) din ~ 412. 1726) din ~ 410.
Săcuieni, s., j. Neamţ, Carte folositoare sărindar 370, 371, 372.
de suflet (Iaşi, 1819) din ~ 432, 406. Săsar, s, j. Maramureş, Psaltire (Iaşi,
Sălăgeni, m-re 137. 1743) din ~ 411.
Sălaj, j. şi ţ. 257, 260, 407. Săsaru, s., j. Bistriţa Năsăud, Cartea
Sălceni, s., j. Vaslui, Învăţătură românească de învăţătură (Iaşi, 1643)
creştinească (Iaşi, 1801) din ~ 153, 421. din 406.
Sălciua de Jos, s., j. Alba, Cartea Săvăstreni, s., j. Braşov, Cartea
din ~ 371, 372, 406; din ~ 406.
~ de Sus, s., j. Alba, Cartea Săveni, s., j. Botoşani, Liturghie (Iaşi,
din ~ 371; Sbornic, sl. (Braşov, 1568) 70.
~ Sub Piatră, Cartea românească de Sbornic, ms. (1554), din Bibl. de Stat a
învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 406. Rusiei 148.
Sălcuţa, s., j. Bistriţa Năsăud, Cartea scînduri 34, 35.
românească de învăţătură (Iaşi, 1643) Scăieni, s.*, Molebnic (Chişinău, 1815)
din ~ 130, 372; Ceaslov (Chişinău, 1817) din ~ 427.
din ~ 429; Liturghie (Iaşi, 1794) din ~ Scara părintelui Ioan egumenul
419. Sinaiului (Iaşi, 1812) din m-rea Curchi
Sălişte, s., j. Sibiu, Viaţa şi petrecerea 263.
sfinţilor (Iaşi, 1682-1686) din ~ 265, Scara părintelui Ioan egumenul
406, 407; Evhologhion (Iaşi, 1754) din ~ Sinaiului (m-rea Neamţ, 1814),
414. circulaţie 426; ~ din m-rea Curchi 232; ~
Sămăşcani, s.*, Cartea românească de imprimată de Gavriil şi Isaac schimonah
învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 407. 440; ~ tradusă de Gherontie monahul
Săminice, s.*, Cartea românească de 440.
învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 407. Scarlat Alexandru Callimachi, domnul
sămnuri 62, 476. Ţării Moldovei 47, 226, 356; ~ primeşte
sănii 63. de la marii boieri o Anafora în chestia
Săozeş, s., j. Cluj, Cartea românească de unor pămînturi şi moşii şi de la
învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 121. Obşteasca Adunare o Anafora contra
săpători, în piatră 284; ~ de stampe 71. înstrăinării Basarabiei 394.
săpun 45, 52, 79, 98. Scarlat Ghica, beizadea, cenzorul
Săpînţa, s., j. Maramureş, Ceaslov tipografiei greceşti din Iaşi 82.
(Rădăuţi, 1745) din ~ 345, 411; Cartea scaune 464.
românească de învăţătură (Iaşi, 1643) schimonahi 53, 261, 440; v. Chiril,
din ~ 407. Isaac, Lavrentie, Mitrofan.
Sărata, s., j. Sibiu, Cartea românească shimonahii 232, 453; v. Ecaterina
de învăţătură (Iaşi, 1643), din 406, 407. Rosăi, Olimbiada Herescu.
Sărata-Holban, s., ţ. Lăpuşna, Carte de schituri 125, 130, 152, 173, 211, 213,
rugăciuni pentru cerere de biruinţă (Iaşi, 229, 230, 249, 251, 252, 377, 383, 407,
1809) din ~ 423; Ceaslov (Iaşi, 1797) din 409, 411, 412, 415, 416, 417, 420, 422,
~ 420. 423, 424, 425, 426, 427, 428, 429, 430,
431, 434, 435, 436, 450, 451; v. Almaş,
Borisova, Bogdăneşti, Brazi, Buluc, Scrisoare adresată Mitropoliei Moldovei

Cheia, Coşula, Dărmăneşti, Dealul lui de Grigorie patriarhul de Constantinopol
Vodă, Fătăciuni, Feteşti, Giurgeni, (Iaşi, 11 martie 1821) 399;
Golgotha, Gorovei, Hadîmbu, Hangu, ~ către mitropolitul Gavriil în legătură
Hatul, Horodişte, Karyai, Lepeşa, cu repaosul duminical (Chişinău, 20
Luncani, Măgura, Moisei, iunie 1815), trimisă de guvernatorul Ivan
Moşinoaiele, Nechit, Nifon, Orăşeni, Marcovici Garting 395;
Orgoieştii Noi, Petrid, Pîrveşti, ~ către preoţi împotriva beţiei (Iaşi, 3
Pocrov, Porcişeni, Preuteşti, Rarău, iunie 1803), emisă de Veniamin Costachi
Samurcăşeşti, Sf. Ana, Sf. Andrei, Sf. mitropolitul Ţării Moldovei 394.
Ioan Botezătorul, Sf. Nicolae, Stavnic, Sculeni, s., j. Iaşi 401.
Szgura, Ţuţcani. Scumpia, s., ţ. Soroca, Evanghelie (Iaşi,
Schweidnitz, în Silezia, fabrică de hîrtie 1762) din ~ 416; Liturghie (Chişinău,
la ~ 99. 1815) şi Molebnic (Chişinău, 1815) din ~
Scobinţeni, s.*, Mielul de aur (Iaşi, 427; Liturghie (Chişinău, 1819) şi Minei
1816) din ~ 429. (Chişinău, 1819) din ~ 432; Rînduiala
Scobinţi, s., j. Iaşi, Apostol (Iaşi, 1756) panihidei împăraţilor (Chişinău, 1827)
din ~ 415; Penticostar (Iaşi, 1753) din ~ din ~ 436; Rînduiala pomenirii ostaşilor
414; Teofilact, Tîlcuire la cele patru (Chişinău, 1826) din ~ 435; Teofilact,
evanghelii (Iaşi, 1805) din ~ 421. Tîlcuire la cele patru evanghelii (Iaşi,
Scopul Societăţii Biblice (Chişinău, 1805) din ~ 421; Tipic în scurt
1818), circulaţie 431. (Chişinău, 1823) din ~ 434.
Scoreni, s., ţ. Lăpuşna, Catavasier (Iaşi, Scurtă învăţătură pentru semnele şi
1792), Ceaslov (Dubăsari, 1794) din ~ firea boalei de ciumă (Chişinău, 24
419; Vieţile sfinţilor pe luna Aprilie (m- ianuarie 1829), emisă de Uprava
rea Neamţ, 1812), Vieţile sfinţilor pe doftoreasă 404.
luna iunie (m-rea Neamţ, 1813), Vieţile Scurtă russască gramatică (Chişinău,
sfinţilor pe luna mai (m-rea Neamţ, 1819) preţuri 386.
1812), Vieţile Sfinţilor pe luna Martie Scurta, s. 161.
(m-rea Neamţ, 1813) din ~ 425; Vieţile scutelnici 289.
Sfinţilor pe luna August (m-rea Neamţ, Scutirea cinurilor de gios a Miliţiii 69,
1815), Vieţile Sfinţilor pe luna iulie (m- 480.
rea Neamţ, 1814) din ~ 426; Vieţile Scutul catehismului (Alba Iulia, 1656)
sfinţilor pe luna decembrie (m-rea 323; ~ corectat şi imprimat de Gheorghe
Neamţ, 1811), Vieţile sfinţilor pe luna Moldoveanul 444, 437.
Ianuarie (m-rea Neamţ, 1812) din ~ 424; Sebeş, or., j. Alba, Cartea românească
Vieţile sfinţilor pe luna noiembrie (m-rea de învăţătură (Iaşi, 1643) 372, 406, 407.
Neamţ, 1811), Vieţile sfinţilor pe luna secară 131, 371.
Octombrie (m-rea Neamţ, 1809) din ~ secfestruri 479, 483
423; Vieţile sfinţilor pe luna Septembrie secretar 59, 67, 68, 168, 492, 493, 500; ~
(m-rea Neamţ, 1807) din ~ 422. v. Cantemir, Dorneanu; ~ al Dicasteriei
scoruş, lemn de ~ 39. 186; ~ Arhivei Statului 470; v.
scriitori 65, 66, 67, 68, 458, 475, 476, Mălinescul; ~ Institutului 482; ~
492, 493; v. Vasile Pohrib. Dicasteriei 466.
Secretariat de Stat 172, 495, 496, 499,
500.
INDICE GENERAL 629
Secu, m-re, j. Neamţ 124, 276, 294; ~ 427; Liturghie (Iaşi, 1818) din ~ 431;
bătălie la ~ 124; Chiriac duhovnicul, Molebnic (Chişinău, 1816) din ~ 428.
tipograf la m-rea Neamţ, egumen la ~ ~ duhovnic, din m-rea Hangu 109,
275, 443; Cartea românească de 221, 227.
învăţătură (Iaşi, 1643) şi Psaltire (Iaşi, Serafim Suceveanul, ieromonah 53, 62.
1817) din ~ 429; Liturghia (Iaşi, 1715) seraschieri 259.
din ~ 410; Psaltire (m-rea Neamţ, 1824) serdar 285, 289; v. Gheorghiţe Albotă;
din ~ 434; Tîrnosirea bisericii (Iaşi, ~ turc, din Galaţi 162; ~ mare 352; v.
1752), copiată în ~ 261; Vieţile sfinţilor Matei Cantacuzino.
pe luna Decembrie (m-rea Neamţ, 1829), Sereca, s., j. Harghita, Cartea
Vieţile sfinţilor pe luna Februarie (m-rea românească de învăţătură (Iaşi, 1643)
Neamţ, 1829), Vieţile sfinţilor pe luna din ~ 406.
Ianuarie (m-rea Neamţ, 1829) din ~ 297, Sevastos Kimenitis, Dogmatiki
436; Vieţile Sfinţilor (m-rea Neamţ, didascalia (Bucureşti, 1703) a lui Cosma
1807-1815) din ~ 251; Vieţile sfinţilor pe ieromonah Vlahul 296.
luna Septembrie (m-rea Neamţ, 1807) Sever, tipograf 442.
din ~ 422. Sevir cel fără cap, personaj biblic 140.
Sedriaş, s., j. Harghita, Cartea Sf. Ana, schit din Muntele Athos, În
românească de învăţătură (Iaşi, 1643) contra primatului papal (Iaşi, 1682) din
din ~ 370, 406. ~ 409; Mreaja apostolică (Iaşi, 1756) din
Seghişte, s., j. Bihor, Cartea românească ~ 416.
de învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 406. Sf. Andrei, bis. în Iaşi, Carte de
Seleuş, s., j. Arad, Cartea românească rugăciuni pentru cerere de biruinţă (Iaşi,
de învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 406. 1809) din ~ 423; Chiriacodromion (m-
Seliştea Tuzorei, s., ţ. Lăpuşna, Ceaslov rea Neamţ, 1811) din ~ 424; Liturghie
(Chişinău, 1817) din ~ 429. (Iaşi, 1747) din ~ 412; Psaltire (m-rea
seminar, din m-rea Socola 354. Neamţ, 1817) din ~ 429; Urmare întru
semipătrişor 23. prea sfînta Duminecă a Paştilui (Iaşi,
semne 18, 491; ~ matematice 25, 464. 1814) din ~ 425.
Senatul Imperiului Rus 189; ~ emite ~ (Sarai), schit din Muntele Athos,
Ucaz pentru autorizarea transporturilor Psaltire (Chişinău, 1818) din ~ 431;
de sare din Basarabia pe mare şi la Antologhion (m-rea Neamţ, 1825) din ~
Odesa (Chişinău, octombrie 1826) 402; 435; Catehisis (Iaşi, 1818) din ~ 430.
~ Ucaz pentru înfiinţarea iarmarocului de Sf. Apostol Pavel 327.
Sf. Dumitru (Chişinău, 5 martie 1829) Sf. Apostol Petru 339.
404; ~ Ucaz prin care mulţumeşte lui Sf. Apostoli 139.
Alexandru I în numele poporului pentru Sf. Apostoli Petru şi Pavel, hram 143,
încheierea păcii (Chişinău, 3 august 145; ~ gravură 91;
1814) 395. ~ (Moara de Vînt), bis. în Iaşi,
Sentinţe religios-filosofice, ms., tradus Antologhion (Iaşi, 1726) din ~ 410;
de Mitrofan episcopul 294. Liturghie (Iaşi, 1747) din ~ 412.
Serafim, arhimandrit 188. ~ bis. din Focşani, Psaltire (m-rea
~ chilia m-rii Dionisiu din Muntele Neamţ, 1824) din ~ 434.
Sf. Arhanghel Gavriil 145.
Athos, Orînduială pentru schima
Sf. Arhanghel (Arhistrateg) Mihail,
monahicească (m-rea Neamţ, 1815) din
hram 146, 149, 151.
Sf. Atanasie din Copou, bis. din Iaşi, 1802) din ~ 421; Vieţile sfinţilor pe luna
Antologhion (m-rea Neamţ, 1825) din ~ Aprilie (m-rea Neamţ, 1812) şi Vieţile
435; Evhologhion (Iaşi, 1764) din ~ 417; Sfinţilor pe luna Martie (m-rea Neamţ,
Liturghie (Iaşi, 1818) din ~ 430; 1813) din ~ 425; Vieţile sfinţilor pe luna
Molitvenic (Iaşi, 1828) din ~ 436; Octombrie (m-rea Neamţ, 1809) din ~
Penticostar (Iaşi, 1753) din ~ 414. 423.
Sf. Atanasie şi Chiril, bis. în Iaşi, Sf. Ecaterina, m-re de pe Muntele Sinai
Evanghelistar (Iaşi, 1826) de la ~ 435; (Egipt), Dosithei Notara, Tomul iubirii
Liturghia (Iaşi, 1804) de la ~ 421; (Iaşi, 1698) din ~ 409; Nectarie, În
Liturghie (Iaşi, 1759) de la ~ 416; contra primatului papal (Iaşi, 1682) din
Psaltire (Iaşi, 1817) de la ~ 429; Tipicon ~ 409.
(Iaşi, 1816) de la ~ 428. Sf. Efrem Sirul 109, 221, 227.
Sf. Cuvioasă Parascheva, gravură 91. Sf. Efrem Sirul (m-rea Neamţ, 1819), 3
Sf. Dimitrie, bis. în Salonic, Divanul vol., de la bis. Sf. Ierarh Spiridon din
(Iaşi, 1698) de la ~ 410. Bîrlad 245.
~ bis. în Bîrlad, Ceaslov (Rădăuţi, Sf. Evanghelişti Ioan, Luca, Marcu,
1745) din ~ 411; Evanghelie (Iaşi, 1762) Matei, gravură 91.
din ~ 417; Molitvenic (Iaşi, 1764) din ~ Sf. (Mare Mucenic) Gheorghe
417; Cartea românească de învăţătură (Gheorghie) 140, 147, 349; ~ bis. în
(Iaşi, 1643) din ~ 407. Bîrlad, Ceaslov (Rădăuţi, 1745) din ~
Sf. Dimitrie (Dumitru)-Balş, bis. în Iaşi, 411;
Liturghie (Iaşi, 1818) din ~ 430; Cele 9 ~ bis. în Chişinău, Evanghelie (Iaşi,
cîntări din Psaltire (Iaşi, 1815) din ~ 1762) din ~ 416; Evanghelie (m-rea
426; Neofit, Înfruntarea jidovilor (Iaşi, Neamţ, 1821) din ~ 433;
1803) din ~ 421; Liturghie (Iaşi, 1759) ~ bis. în Iaşi, numită Mitropolia
din ~ 416; Molitvenic (Iaşi, 1828) din ~ Veche 58, 59, 284; ~ bis. în Odobeşti,
436; Liturghie (Iaşi, 1794) din ~ 419; Evanghelie (Iaşi, 1762) din ~ 417;
Octoih de pavecerniţă (m-rea Neamţ, ~ bis. în Piatra Neamţ, Antologhion
1816) din ~ 428; Psaltire (Iaşi, 1802) din (Iaşi, 1755) din ~ 414; Molitvenic (Iaşi,
~ 421; Psaltire (m-rea Neamţ, 1824) din 1764) din ~ 417; Vieţile Sfinţilor pe luna
~ 434; Tipic (Iaşi, 1816) din ~ 428. August (m-rea Neamţ, 1815) din ~ 426;
Sf. Duh 143, 145. Molitvenic (Iaşi, 1749) din ~ 413;
Sf. (Mucenic) Dumitru (Dimitrie), bis. Molitvenic (Iaşi, 1785) din ~ 418; Octoih
în Suceava, Antologhion (Iaşi, 1755) din (Iaşi, 1818) din ~ 430; Viaţa şi
~ 125, 218, 413, 414; Canonul Sf. petrecerea sfinţilor (Iaşi, 1682-1686) din
Spiridon (Iaşi, 1750) şi Octoih (Iaşi, ~ 409;
1749) din ~ 413; Evanghelie (m-rea ~ bis. în Roman, Evanghelie (Iaşi,
Neamţ, 1821) din ~ 433; Evanghelie 1762), Molitvenic (Iaşi, 1764) din ~ 417;
(Iaşi, 1762) din ~ 417; Liturghie (Iaşi, Apostol (Iaşi, 1756) din ~ 415; Efrem
1759) din ~ 416; Liturghie (Iaşi, 1794) Sirul, Cuvinte şi învăţături (m-rea
din ~ 419; Liturghie (Iaşi, 1818) din ~ Neamţ, 1818-1823) din ~ 431;
431; Tipicon (Iaşi, 1816) din ~ 428. Molitvenic (Iaşi, 1828) din ~ 436; Octoih
~ hram 231, 349. de pavecerniţă (m-rea Neamţ, 1816) din
Sf. Dumitru-Misai, bis. în Iaşi, ~ 428; Panihidă şi litia mică (Iaşi, 1807)
Antologhion (Iaşi, 1806) din ~ 422; din ~ 422; Vieţile sfinţilor pe luna Aprilie
Penticostar (Iaşi, 1800) şi Psaltire (Iaşi, (m-rea Neamţ, 1812), Vieţile sfinţilor pe
INDICE GENERAL 631
luna Iunie (M-rea Neamţ, 1813), Vieţile Antologhion din ~ 451; Tipic (Iaşi, 1816)
sfinţilor pe luna mai (m-rea Neamţ, din ~ 428;
1812), Vieţile Sfinţilor pe luna Martie ~ bis. în Suceava, Apostol (Iaşi, 1756)
(m-rea Neamţ, 1813) din ~ 425; Vieţile din ~ 415; Penticostar (Iaşi, 1753) din ~
Sfinţilor pe luna August (m-rea Neamţ, 414; Triod (Iaşi, 1747) din ~ 412;
1815), Vieţile Sfinţilor pe luna iulie (m- Ceaslov (Chişinău, 1817) din ~ 429;
rea Neamţ, 1814) din ~ 426; Vieţile Evanghelie (Iaşi, 1762) din ~ 417;
sfinţilor pe luna decembrie (m-rea Divanul sau Gîlceava înţeleptului cu
Neamţ, 1811), Vieţile sfinţilor pe luna lumea (Iaşi, 1698) din ~ 152, 246, 410.
Februarie (m-rea Neamţ, 1812) din ~ Sf. (Sfeti) Ioan Botezătorul, hram 124,
424; 139, 142, 145, 152; ~ bis. în Piatra
~ gravură 91, 282; ~ m-re, Tomul Neamţ, Antologhion (Iaşi, 1755) din ~
iubirii (Iaşi, 1698) din ~ 374, 410; ~ 245; Evanghelie (Bucureşti, 1723) din ~
sărbătoare creştină 121, 234. 142; Liturghie (Iaşi, 1818) din ~ 431;
Sf. Gheorghe Lozonschi, bis. în Iaşi Tipicon (Iaşi, 1816) din ~ 428; Octoih
416; Antologhion (Iaşi, 1755) din ~ 414; (Iaşi, 1726) din ~ 411; Liturghie (Iaşi,
Evanghelie (Iaşi, 1821) şi Pannyhidă şi 1759) din ~ 416; Molitvenic (Iaşi, 1749)
litia mică (Iaşi, 1821) din ~ 434; Vieţile din ~ 413; Vieţile sfinţilor pe luna
sfinţilor pe luna Iunie (M-rea Neamţ, Octombrie (m-rea Neamţ, 1809) din ~
1813) din ~ 425. 423;
Sf. Haralambie, bis. în Chişinău, ~ bis. în Bacău, Ceasoslov (Iaşi,
Ceaslov (Chişinău, 1817) din ~ 429; 1817) din ~ 429; Psaltire (Iaşi, 1757) din
Minei (Chişinău, 1817) şi Liturghie (Iaşi, ~ 416;
1818) din ~ 430; Molebnic (Chişinău, ~ bis. în Huşi, Ceasoslov (Iaşi, 1817)
1815) din ~ 427; Psaltire (Movilău, din ~ 429; ~ bis. în Siret, Evanghelie
1796) din ~ 420; Rînduiala panihidei (Iaşi, 1762) din ~ 417; ~ schit la Muntele
împăraţilor (Chişinău, 1827) din ~ 436; Athos, Descoperirea pravoslavnicei
Penticostar (Iaşi, 1800) din ~ 421; Viaţa credinţe (Iaşi, 1806) din ~ 422.
şi petrecerea sfinţilor (Iaşi, 1682-1686) Sf. (Mare Mucenic) Ioan cel Nou din
din ~ 409; Vieţile sfinţilor pe luna Suceava 36, 282, 448; ~ gravură 91; ~
Octombrie (m-rea Neamţ, 1809) din ~ m-re în Suceava, Divanul (Iaşi, 1698) din
423. ~ 410; Evanghelie (m-rea Neamţ, 1821)
Sf. Haralambie şi Mina, bis. în Bîrlad, din ~ 433; Carte folositoare de suflet
Urmare întru prea sfînta Duminecă a (Iaşi, 1819) din ~ 432; Ceaslov (Iaşi,
Paştilui (Iaşi, 1814) din ~ 425. 1797) din ~ 420; Octoih de pavecerniţă
Sf. Ierarh Nicolae (Neculai) 219; ~ bis. (m-rea Neamţ, 1816) din ~ 428; Vieţile
în s. Curteşti, j. Botoşani 121; ~ bis. în sfinţilor pe luna decembrie (m-rea
Suceava, Ceaslov (Iaşi, 1797) din ~ 420. Neamţ, 1811) din ~ 424; Vieţile Sfinţilor
Sf. Ilie, bis. în Chişinău, Aghiazmatar pe luna iulie (m-rea Neamţ, 1814) din ~
mic (Iaşi, 1814) din ~ 425; Ceaslov 426; Vieţile sfinţilor pe luna Mai (m-rea
(Chişinău, 1817) din ~ 429; Liturghia Neamţ, 1813) din ~ 425; Vieţile sfinţilor
(Iaşi, 1794) din ~ 253; Liturghie (Iaşi, pe luna noiembrie (m-rea Neamţ, 1811)
1759) din ~ 416; şi Vieţile sfinţilor pe luna Octombrie (m-
~ bis. în Fălticeni, Liturghie (Iaşi, rea Neamţ, 1809) din ~ 423; Vieţile
1794) din ~ 419; ~ bis. în Iaşi, sfinţilor pe luna Septembrie (m-rea
Neamţ, 1807) din ~ 422; Vieţile sfinţilor
pe luna Februarie (m-rea Neamţ, 1812) ~ bis. în Vatra Dornei, Teofilact,

din ~ 424; Liturghie (Iaşi, 1759) din ~ Tîlcuire la cele patru evanghelii (Iaşi,
416. 1805) din ~ 421.
Sf. Ioan Damaschin 214, 339, 354; ~ Sf. Mormînt 330, 332, 339; m-rea Sf.
Descoperirea pravoslavnicei credinţe Sava din Iaşi, închinată ~ 332; tipografia
(Iaşi, 1806), circulaţie 422; ~ culeasă de ~ 72.
Costache Ponici 443; ~ ilustrată de Sf. Neculai (Necolae, Nicolae), hram
Mihail Strelbiţchi 446; ~ tradusă şi 216; ~ bis. în Bălţi, Ceaslov (Chişinău,
imprimată de Grigore şi Gherontie din 1817) din ~ 429; Minei (Chişinău, 1819)
m-rea Neamţ 441; ~ preţuri 382; din ~ 432; Teofilact, Tîlcuire la cele
~ Arătarea credinţei ortodoxe (Iaşi, patru evanghelii (Iaşi, 1805) din ~ 421.
1715) 68, 338; ~ circulaţie 410; ~ Sf. Neculai de Sus, bis. în Iaşi, Cartea
corectată de Ioan din Efes 444; ~ românească de învăţătură (Iaşi, 1643)
imprimată de Constantin Vizantie 437. din ~ 406.
Sf. Ioan din Beilic, bis. în Iaşi 428. Sf. Neculai din Hulboca, bis.
Sf. Ioan Domnesc, bis. în Piatra Neamţ, Evanghelie (m-rea Neamţ, 1821) din ~
Evanghelie (Iaşi, 1762) din ~ 417. 433; Chiriacodromion (m-rea Neamţ,
Sf. Ioan Gură de Aur, Cuvinte 1811) din ~ 424; Liturghie (Iaşi, 1794)
(Bucureşti, 1827), ilustrate de Grigorie din ~ 420.
447. Sf. Neculai-Tuchilă, bis. în Bîrlad,
~ Cuvinte şase pentru preoţie Învăţătură creştinească (Iaşi, 1801) şi
(Bucureşti, 1820), traduse şi imprimate Psaltire (Iaşi, 1802) din ~ 421; Liturghie
de Grigore şi Gherontie din m-rea Neamţ (Iaşi, 1759) din ~ 416; Tipicon (Iaşi,
441. 1816) din ~ 428; Ceaslov (Iaşi, 1797) din
Sf. Ioan Hristostomul 339. ~ 420.
Sf. Ioan Scărarul 339. Sf. Nicolae din Copou, bis. în Iaşi,
Sf. Ioan Zlataust, bis. în Iaşi, Ceaslov Liturghie (Iaşi, 1818) din ~ 430;
(Chişinău, 1817) din ~ 429; Tipicon ~ din Socola, bis. în Iaşi, Psaltire
(Iaşi, 1816) din ~ 428. (Iaşi, 1817) din ~ 429.
Sf. Isaac 221. ~ de pe şuşă, bis. în Iaşi, Octoih (m-
Sf. Împăraţi Constantin şi Elena, bis.în rea Neamţ, 1818) din 430; Tipicon (Iaşi,
Tîrgu-Ocna, Ceaslov (Iaşi, 1797) din ~ 1816) din ~ 428.
420. Sf. Nicolae, bis. în Bîrlad, Viaţa şi
Sf. Lazăr, bis. în Iaşi, Efrem Sirul, petrecerea sfinţilor (Iaşi, 1682-1686) din
Cuvinte şi învăţături (m-rea Neamţ, ~ 409;
1818-1823) din ~ 431; Psaltire (Iaşi, ~ bis. în Cîmpulung Moldovenesc,
1802) din ~ 421; Vieţile Sfinţilor pe luna Ceaslov (Rădăuţi, 1745) din ~ 411.
August (m-rea Neamţ, 1815) din ~ 426; ~ bis. în Iaşi 205; şcoală la ~ 274.
Vieţile sfinţilor pe luna Ianuarie (m-rea ~ bis. în Rădăuţi, Antologhion (Iaşi,
Neamţ, 1812) din ~ 424; Vieţile sfinţilor 1755) din ~ 414.
pe luna Mai (m-rea Neamţ, 1813) din ~ ~ bis. în Roman, Ceaslov (Iaşi, 1797)
425; Vieţile sfinţilor pe luna Septembrie din ~ 420; Evanghelie (Iaşi, 1762) din ~
(m-rea Neamţ, 1807) din ~ 422; Ceaslov 417; Evhologhion (Iaşi, 1754) din ~ 414;
(Iaşi, 1797) din ~ 420. Noul Testament (m-rea Neamţ, 1818) din
~ 431; Teofilact, Tîlcuire la cele patru
evanghelii (Iaşi, 1805) din ~ 421; Vieţile
INDICE GENERAL 633
sfinţilor pe luna Aprilie (m-rea Neamţ, Liturghie (Iaşi, 1759) din ~ 416;
1812) din ~ 425. Liturghie (Iaşi, 1818) din ~ 430.
~ bis. în Suceava, Tipicon (Iaşi, 1816) Sf. Onofrei, hramul bis. din Tîrgu
din ~ 428. Siretului 138.
~ bis. în Şcheii Braşovului, Viaţa şi Sf. Pantelimon, bis. în Iaşi, Panihidă şi
petrecerea sfinţilor (Iaşi, 1682-1686) din litia mică (Iaşi, 1807) din ~ 422; ~
~ 409. bolniţă 59.
~ bis. în Tîrgu Frumos, Psaltire (m- Sf. (Preacuvioasa, Prepodobna)
rea Neamţ, 1824) din ~ 434. Paraschiva, hram, 147, 282; ~ bis. din
~ schituleţ în pustia Deleni 450. Tîrgu Frumos, Penticostar (Iaşi, 1753)
Sf. Nicolae (Neculai, Nicolai) Domnesc, din ~ 413; ~ bis. în Botoşani, Psaltire
bis. în Iaşi 58, 59, 252, 326, 451; ~ (Iaşi, 1817) din ~ 429;
Vieţile sfinţilor pe luna Octombrie (m- ~ bis. Domnească din Tîrgu-Ocna 414,
rea Neamţ, 1809) din ~ 423; Cele 9 452.
cîntări din Psaltire (Iaşi, 1815) şi Vieţile ~ bis. Mitocul Maicilor din Iaşi 424,
Sfinţilor pe luna August (m-rea Neamţ, 428, 451; Vieţile Sfinţilor pe luna August
1815) din ~ 426; Evanghelistar (Iaşi, (m-rea Neamţ, 1815) din ~ 426; Vieţile
1826) din ~ 435; Evghenie Vulgaris, Sfinţilor pe luna iulie (m-rea Neamţ,
Adoleshia filotheos, vol. I-V (Iaşi, 1815- 1814) din ~ 426; Vieţile sfinţilor pe luna
1819) din ~ 427; Liturghie (Iaşi, 1794) Octombrie (m-rea Neamţ, 1809) din ~
din ~ 420; Minee sl. pe lunile mai, 423; Cartea românească de învăţătură
septembrie şi noiembrie (Kiev, 1750) din (Iaşi, 1643) din ~ 406; Vieţile sfinţilor pe
~ 296; Vieţile sfinţilor pe luna Iunie (m- luna Septembrie (m-rea Neamţ, 1807)
rea Neamţ, 1813) din ~ 425. din ~ 422;
Sf. Nicolae-Bordeie, bis. în Piatra ~ moaşte 323.
Neamţ, Tipicon (Iaşi, 1816) din ~ 428; Sf. Paraschiva de Sus, bis. în Iaşi,
Prăvălioară (Iaşi, 1802) din ~ 421; Evanghelie (m-rea Neamţ, 1821) din ~
Liturghie (Iaşi, 1794) din ~ 419. 433; Octoih de pavecerniţă (m-rea
Sf. Nicolae-Ciurchi, bis. în Iaşi, Viaţa şi Neamţ, 1816) din ~ 428; Penticostar
petrecerea Sfinţilor (Iaşi, 1682-1686) din (Iaşi, 1753) din ~ 414.
~ 409; Checragarion (m-rea Neamţ, Sf. Pavel, m-re la Muntele Athos,
1814) din ~ 426; Evhologhion (Iaşi, Nicolae Mauroeides, Mreaja apostolică
1774) din ~ 418; Molitvenic (Iaşi, 1828) (Iaşi, 1756) din 415.
din ~ 436; bis. în Iaşi, Înfruntarea Sf. Sava, m-re în Iaşi 205, 212, 237, 337,
jidovilor (Iaşi, 1803) din ~ 421; 338, 341, 342, 343, 348; ~ închinată Sf.
Pannyhidă şi litia mică (Iaşi, 1821) din ~ Mormînt 332; tipografia arabă din ~ 16,
434; Penticostar (Iaşi, 1753) din ~ 414; 58, 72, 75, 85, 90, 192, 204, 235, 236,
Psaltire (m-rea Neamţ, 1817) din ~ 429; 279, 280, 287, 313, 332, 336, 338, 341,
Triod (Iaşi, 1747) din ~ 412. 392; Constantin tipograf din ~ 437;
Sf. Nicolai cel Sărac, bis. în Iaşi, Liturghie (Iaşi, 1818) şi Psaltire
Aghiazmatar mic (Iaşi, 1814) din ~ 425; (Chişinău, 1818) din ~ 431; Mineie gr.
Cele 9 cîntări din Psaltire (Iaşi, 1815) (Veneţia, 1731-1732) din ~ 341; Octoih
din ~ 426; Condica criminalicească, (Iaşi, 1804), din ~ 421.
partea I – II (Iaşi, 1826) din ~ 435; Sf. Sinod rus 225, 235, 344.
Liturghia (Iaşi, 1715) din ~ 410; Sf. (Ierarh) Spiridon, bis. în Bîrlad 188;
Efrem Sirul, Cuvinte şi învăţături (m-rea
Neamţ, 1818-1823), 3 vol. din ~ 245, Sf. Treime (Troiţă) 139, 147, 153, 414;
248, 431; Penticostar (Iaşi, 1753) din ~ ~ bis. în Iaşi, Evanghelie (Iaşi, 1821) din
246; ~ 434, 433; Irmologhion (m-rea Neamţ,
~ bis. în Botoşani, Sf. Ioan 1827) din ~ 436; Liturghie (Iaşi, 1818)
Damaschin, Descoperirea pravoslavnicei din ~ 430; Octoih de pavecerniţă (m-rea
credinţe (Iaşi, 1806) din ~ 422; Canonul Neamţ, 1816) din ~ 428; Psaltire (m-rea
Sf. Spiridon (Iaşi, 1740) din ~ 252; Neamţ, 1824) din ~ 434; Tîlcuire la cele
~ bis. în Iaşi, Acolutie (Iaşi, 1827) patru evanghelii (Iaşi, 1805) din ~ 421;
din ~ 436; Antologhion (Iaşi, 1726) din ~ Tipic (Iaşi, 1816) din ~ 428;
410; Antologhion (Iaşi, 1755) din ~ 414; ~ bis. în Siret, Antologhion (Iaşi,
Carte folositoare de suflet (Iaşi, 1819) 1755) din ~ 414; Ceaslov (Iaşi, 1777) din
din ~ 432; Sf. Ioan Damaschin, ~ 418; Liturghie (Iaşi, 1794) din ~ 419;
Descoperirea pravoslavnicei credinţe ~ bis. în Suceava, Ceaslov (Iaşi,
(Iaşi, 1806) din ~ 422; Polihronismos 1797) din ~ 420; Irmologhion (m-rea
(Chişinău, 1826) ~ din 216; Sf. Spiridon, Neamţ, 1827) din ~ 436; Vieţile Sfinţilor
gr., din ~ Iaşi 264. pe luna August (m-rea Neamţ, 1815),
~ hram 173, 233; ~ m-re în Bucureşti Vieţile Sfinţilor pe luna iulie (m-rea
340. Neamţ, 1814) din ~ 426; Vieţile sfinţilor
Sf. Ştefan, bis. în Iaşi, Vieţile sfinţilor pe pe luna decembrie (m-rea Neamţ, 1811),
luna Aprilie (m-rea Neamţ, 1812) din ~ Vieţile sfinţilor pe luna Februarie (m-rea
425. Neamţ, 1812) din ~ 424; Vieţile sfinţilor
Sf. Teodori, bis. în Iaşi 428; pe luna Mai (m-rea Neamţ, 1813), Vieţile
Chiriacodromion (m-rea Neamţ, 1811) Sfinţilor pe luna Martie (m-rea Neamţ,
din ~ 124, 424; Antologhion (Iaşi, 1755) 1813) din ~ 425; Vieţile sfinţilor pe luna
şi Penticostar (Iaşi, 1753) din ~ 414; noiembrie (m-rea Neamţ, 1811), Vieţile
Apostol (Iaşi, 1756) din ~ 415; Ceaslov sfinţilor pe luna Octombrie (m-rea
(Iaşi, 1797) din ~ 420; Evanghelistar Neamţ, 1809) din ~ 423.
(Iaşi, 1826) din ~ 435; Octoih (Iaşi, Sf. Vasile, bis. în Iaşi, Urmare întru prea
1749) din ~ 413; Pannyhidă şi litia mică sfînta Duminecă a Paştilui (Iaşi, 1814)
(Iaşi, 1821) din ~ 434. din ~ 425.
Sf. Trei Ierarhi (Trisfetitele), bis. în Sf. Vasile din Tătăraşi, bis. în Iaşi 427;
Bîrlad, Carte folositoare de suflet (Iaşi, ~ Cartea românească de învăţătură (Iaşi,
1819) din ~ 432; Chiriacodromion (m- 1643) din ~ 123; ~ Ceaslov (Iaşi, 1797)
rea Neamţ, 1811) din ~ 424; Psaltire din ~ 420; Antologhion (Iaşi, 1755) din ~
(Iaşi, 1802) din ~ 421; Tîlcuire la cele 414; Apostol (Iaşi, 1756) din ~ 415;
patru evanghelii (Iaşi, 1805) din ~ 421; Istoria Vechiului şi a Noului Testament
~ gravură 91; (Iaşi, 1824) din ~ 434; Liturghie (Iaşi,
~ m-re în Iaşi 2, 80, 202, 224, 275, 1759) din ~ 416; Penticostar (Iaşi, 1753)
276, 281, 283, 284, 289, 297, 316, 317, din ~ 414; Tipicon (Iaşi, 1816) din ~ 428.
318, 321, 333, 354, 357, 360, 488; şcoala Sf. Vasile din Tîrguşor sau de pe Galata,
din ~ 56, 58, 235, 275; Sofronie Pociaţki, bis. din Iaşi, Antologhion (m-rea Neamţ,
conducătorul tipografiei din ~ 26, 437; 1825) din ~ 435; Aghiazmatarul mic
tipografie la ~ 4, 16, 27, 28, 37, 46, 49, (Iaşi, 1823) din ~ 434; Liturghie (Iaşi,
58, 70, 90, 92, 99, 107, 192, 210, 238, 1759) din ~ 416; Molitvenic (Iaşi, 1828)
276, 280, 315, 323, 325, 338, 344 356; din ~ 436.
tipografia greacă din ~ 194, 208.
INDICE GENERAL 635
Sf. Vasili cel Mare, Gligorie Bogoslovu Sfătuire pentru cumpărarea Bibliei
şi Ion Zlataust 151. tipărită la Tipografia N. Greci din Sanct
Sf. Vineri, bis. în Iaşi 205. Petersburg în 1820 (Chişinău, 1821) 399.
Sf. Voievozi (Arhangheli) Mihail şi Sfatul Ocîrmuitoriu 482.
Gavril, hram 174; ~ bis. în Bîrlad, sfert de pătrişor 23.
Teofilact, Tîlcuire la cele patru sfoară (şvară) 44, 45, 52, 65, 67, 79,
evanghelii (Iaşi, 1805) din ~ 421; 106, 492.
~ bis. în Fălticeni, Liturghie (Iaşi, sforicică de cînepă 51.
1794) din ~ 419; Liturghie (Iaşi, 1818) Sibiu, or. şi j. 90, 272, 277, 281, 407; ~
din ~ 430; Teofilact, Tîlcuire la cele cetate 448; Cartea românească de
patru evanghelii (Iaşi, 1805) din ~ 421; învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 372, 373,
Vieţile sfinţilor pe luna Ianuarie (m-rea 407; Psaltirea în versuri (Uniev, 1673),
Neamţ, 1812) din ~ 424; Vieţile sfinţilor Şapte taine (Iaşi, 1644) din ~ 408;
pe luna noiembrie (m-rea Neamţ, 1811) Tetraevanghel sl.-rom. din ~ 271;
din ~ 423; Vieţile sfinţilor pe luna tipografie la ~ 257.
Octombrie (m-rea Neamţ, 1809) din ~ Sic, s., j. Cluj, Cartea românească de
423; Vieţile Sfinţilor pe luna August (m- învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 406.
rea Neamţ, 1815) din ~ 426; Sidriaş, s., j. Mureş, Cartea românească
Evhologhion (Iaşi, 1749) din ~ 413. de învăţătură (Iaşi, 1643) din 118, 129,
~ bis. în Galaţi, Tipic (Iaşi, 1816) din 371.
~ 428; Sidriaşul Mare, s., j. Mureş, Cartea
~ bis. în Roman, Catavasier (Iaşi, românească de învăţătură (Iaşi, 1643)
1778) din ~ 418; Chiriacodromion (m- din ~ 369.
rea Neamţ, 1811) din ~ 424; Evanghelie Sidriaşul Mic, s., j. Mureş, Cartea
(Iaşi, 1762) din ~ 417; Panihidă şi litia româneasca de învăţătură (Iaşi, 1643)
mică (Iaşi, 1807) din ~ 422; ~ bis. în din ~ 116, 372.
Vatra Dornei, Penticostar (Iaşi, 1753) şi Sighet, or., j. Cluj, Cartea românească
Antologhion (Iaşi, 1755) din ~ 414; Triod de învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 407.
(Iaşi, 1747) din ~ 412;. Sihastru, m-re, Ceaslov (Iaşi, 1797) din
Sf. Voievozi–Roşca, bis. în Iaşi, ~ 420.
Aghiazmatar mic (Iaşi, 1814) şi Vieţile Sihăstria Putnei, Nathan duhovnicul
sfinţilor pe luna Aprilie (m-rea Neamţ, 251.
1812) din ~ 425; Chiriacodromion (m- Silezia 99.
rea Neamţ, 1811) din ~ 424; Istoria silişte 455, 456; v. Ivăneşti.
Vechiului şi a Noului Testament (Iaşi, Siliştea, s. j. Neamţ, Carte folositoare de
1824) din ~ 434; Liturghie (Iaşi, 1818) suflet (Iaşi, 1819) din ~ 432; Psaltire (m-
din ~ 430; Vieţile sfinţilor pe luna rea Neamţ, 1824) din ~ 434.
noiembrie (m-rea Neamţ, 1811) şi Vieţile Siliţcani, s.*, Liturghie (Iaşi, 1747) din ~
sfinţilor pe luna Octombrie (m-rea 412.
Neamţ, 1809) din ~ 423; Vieţile sfinţilor Silivaş, s., j. Cluj, Cartea românească de
pe luna Septembrie (m-rea Neamţ, 1807) învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 371.
din ~ 422. Silvestru, patriarhul Antiohiei 204, 236,
Sf. Voievozi–Rufeni, bis. în Iaşi, 279, 340; ~ donează 12 Mineie gr.
Tipicon (Iaşi, 1816) din ~ 428; Triod (Veneţia, 1731-1732) m-rii Sf. Sava din
(Iaşi, 1747) din ~ 412. Iaşi 341;
sfanţi 373.
~ tipograf, imprimă Vieţile Sfinţilor pe Simion Moldovan, protopop, din

luna Octombrie (m-rea Neamţ, 1809) Soporul de Cîmpie, are Cartea
440; românească de învăţătură (Iaşi, 1643)
Sima, preot, din Brănişca, cumpără 265.
Cartea românească de învăţătură (Iaşi, Simion Stadniţki, şeful tipografiei din
1643) 119; ~ vistiernic 150. Uniev 28, 277.
Simeon (Logothetul), Graiurile Maicii Simion Ştefan, mitropolitul
lui Dumnezeu (Iaşi, 1826), imprimat de Transilvaniei 325.
Grigorie iconom 441; Simioneşti, s., j. Bistriţa Năsăud 128;
~ episcopul Tesalonicului, Dialog Cartea românească de învăţătură (Iaşi,
contra ereziilor (Iaşi, 1683) 297, 335; ~ 1643) din ~ 406.
circulaţie 409. Simopetra, m-re, la Muntele Athos, În
Simeria, s., j. Timiş, Cartea românească contra primatului papal (Iaşi, 1682) din
de învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 122. ~ 409.
Siminicea, s., j. Suceava, Evanghelia Sinaia, m-re, Divanul sau gîlceava
(Iaşi, 1762) din ~ 417. înţeleptului cu lumea (Iaşi, 1698) din ~
Simion, ierei, gravor 38; ~ leagă un 233, 265; Nicodim egumenul ~ 250.
Triod (Rîmnic, 1777) 450; Sindreşti, s., j. Maramureş, Liturghie
~ pilcar la Ceaslov (Rădăuţi, 1745) 71, (Iaşi, 1759) din ~ 416.
445; ~ sluga mitropolitului Dosoftei, Sineşti, s., j. Iaşi, Apostol (Iaşi, 1756)
primeşte Vieţile Sfinţilor (Iaşi, 1682- din ~ 415; Evanghelie (m-rea Neamţ,
1686) 116, 233; ~ tipograf, imprimă 1821) şi Molitvenic (Chişinău, 1820) din
Psaltirea în versuri (Uniev, 1673) 437. ~ 433; Molitvenic (Iaşi, 1747) şi Triod
Simion Găină, din s. Pîrîu, cumpără o (Iaşi, 1747) din ~ 412; Psaltire (Iaşi,
Floare (Iaşi, 1803) 227. 1817) din ~ 230, 429; Liturghie
Simion Isoteschi (Simeon, popa, ierei (Chişinău, 1819) din ~ 432.
Simion), gravor 275, 282, 308; ~ sinet 461.
ilustrează Liturghia (Iaşi, 1794), Sinodul Bisericii ortodoxe 190; ~
Psaltirea (Iaşi, 1794), Ceaslovul (Iaşi, Bisericii Ruse 184, 207, 238; ~ emite
1797), Prăvilioara adecă Molitvenicu în Instrucţii pentru scrierea metricilor
scurt (Iaşi, 1802), Octoihul mic (Iaşi, (Chişinău, 24 ianuarie 1823) 400; ~
1803), Vieţile sfinţilor din luna emite Pravile pentru construcţia
octombrie (m-rea Neamţ, 1809), Vieţile viitoarelor biserici (Chişinău, iunie
sfinţilor din luna noiemvrie (m-rea 1826), Rugăciune de mulţumire în ziua
Neamţ, 1811), Vieţile sfinţilor din luna Naşterii Domnului şi a pomenirii
fevruarie (m-rea Neamţ, 1812), izbăvirii de gali (Chişinău, septembrie
Aghiazmatariu mic (Iaşi, 1814), Typicon 1826), Cîntare de mulţumire către
(Iaşi, 1816), Ceaslov mic (Iaşi, 1817), Dumnezeu pentru surparea zurbalei
Bucoavna (Iaşi, 1817), Liturghie (Iaşi, (Chişinău, septembrie 1826) 402; ~
1818), Noul testament (m-rea Neamţ, emite Adăugire la praznicile împărăteşti
1818), Adunare de rugăciuni din (Chişinău, 28 august 1825), ~ emite
Molitvenic (Iaşi, 1819), Aghiazmatar Pravile pentru dezrădăcinarea faptelor
(Iaşi, 1823), Psaltire (m-rea Neamţ, rele (Chişinău, 17 ianuarie 1824) 401; ~
1824), Carte de suflet sau nevăzut război emite Adăugire la Tablele înaltelor
(m-rea Neamţ, 1826), Evanghelistar prăznuiri (Chişinău, august 1817) 396; ~
(Iaşi, 1826), Molebnic (Iaşi, 1828) 447. emite Forme de ectenii (Chişinău, 30
INDICE GENERAL 637
iunie 1826) 395, 396, 397, 400, 401, 402, Cartea românească de învăţătură (Iaşi,
403; ~ emite un Izvod. De pomenirile ce 1643) 449.
să fac în fiecare an (Chişinău, 1827) Sîngeorgiu de Cîmpie, s., j. Mureş,
403; ~ emite un Polihronimos (Chişinău, Cartea românească de învăţătură (Iaşi,
septembrie 1826) 396, 402; ~ emite 1643) din ~ 407.
Ucaze 395, 402, 403. Sîngera, s., ţ. Lăpuşna, Liturghie
Sinodul din Constantinopol 311, 342; ~ (Chişinău, 1815) din ~ 427; Liturghie
din Forenţa 1439, 335; ~ din Iaşi 175, (Chişinău, 1819) şi Minei (Chişinău,
209, 311, 317, 322, 330; ~ din Ierusalim 1819) din ~ 432; Vieţile sfinţilor pe luna
311, 330, 331, 339, 342. decembrie (m-rea Neamţ, 1811) din ~
Sinopsă mare a slujbei (Iaşi, 1813), 424; Vieţile sfinţilor pe luna noiembrie
imprimată de Manuil Vernardos 441. (m-rea Neamţ, 1811) din ~ 423.
Sinopsis (Synopsis), carte de ritual 356. Sînmartin, s., j. Cluj, Cartea
Sinopsis (Iaşi, 1714) 338; ~ imprimat de românească de învăţătură (Iaşi, 1643)
Ieremia Marcovici 437. din ~ 129, 372.
Sinopsis adecă adunare de multe Sînmartinul de Cîmpie, s., j. Mureş,
învăţături (Iaşi, 1757) 68, 352; ~ Cartea românească de învăţătură (Iaşi,
circulaţie 415, 416; ~ corectat de 1643) din ~ 407.
Evloghie 207; ~ din Satu Mare 126; ~ Sînmihaiu de Cîmpie, s., j. Bistriţa
tradus de Cosma ieromonah Vlahul 294. Năsăud, Cartea românească de
Sinopsis sau Adunarea celor şapte taine învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 406.
(Iaşi, 1751) 349; ~ circulaţie 413. Sînpetru, s., j. Hunedoara, Cartea
Sinopsis sau Adunarea celor şapte taine românească de învăţătură (Iaşi, 1643)
(Iaşi, 1747) 349; ~ circulaţie 412. din ~ 406.
Sipeaghin, general, guvernatorul Sînpetru de Cîmpie, s., j. Mureş, Cartea
Tiflisului 189. românească de învăţătură (Iaşi, 1643)
Siret, or., j. Suceava 123; bis. Sf. Treime din ~ 118, 371, 407.
din ~ 419; Antologhion (Iaşi, 1755) de la Sîntandrei, s., j. Hunedoara, Cartea
~ 414; Ceaslov (Iaşi, 1777) de la ~ 418; românească de învăţătură (Iaşi, 1643)
bis. Sf. Ioan Botezătorul din ~ 417. din ~ 406.
Sireţi, s., ţ. Lăpuşna, Liturghie Şipoteni, s., ţ. Lăpuşna, Antologhion
(Chişinău, 1815) din ~ 427; Liturghie (Iaşi, 1726) din ~ 410.
(Chişinău, 1819) şi Minei (Chişinău, sîrbi 166; v. Ivanciu Andronic.
1819) din ~ 432. Sîrbi, s., j. Vaslui, Octoih de pavecerniţă
Siria 327, 340, 342. (m-rea Neamţ, 1816) din ~ 428; Şapte
Siver cel fără cap, personaj biblic 142. taine (Iaşi, 1807) din ~ 422.
Sîmbăta Sf. şi Dreptului Lazăr 253. Sîrbova, s.*, Cartea românească de
Sîmboieni, s., j. Cluj, Antologhion învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 407.
(Rîmnic, 1737) din ~ 257. Skiathos, localitatea în Epir (Grecia), m-
Sîneşti, s., ţ. Lăpuşna, Liturghie rea Buna Vestire din ~ 409; Tomul iubirii
(Chişinău, 1815) din ~ 427; Liturghie (Iaşi, 1698) din ~ 410.
(Iaşi, 1759) din ~ 416; Minei (Chişinău, Slatina, m-re, j. Suceava, Adunare din
1819) din ~ 432. cărţile impărăteştilor pravile (Iaşi, 1814)
Sîngeorgiu, s., j. Mureş, Cartea din ~ 230, 425; Antologhion (Iaşi, 1806)
românească de învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 422; Antologhion (m-rea Neamţ,
din ~ 245, 372; popa Iosif din ~, leagă 1825) din ~ 435; Ceaslov (Iaşi, 1797) din
~ 420; Efrem Sirul, Cuvinte şi învăţături Slujbă de mulţumire în ziua pomenirii

(m-rea Neamţ, 1818-1823) din ~ 431, păcii între Rusia şi Suedia (Chişinău,
433; Evanghelie (m-rea Neamţ, 1821) 1823) 401.
din ~ 433; Istoria Vechiului şi a Noului slujitori 59, 159.
Testament (Iaşi, 1824) din ~ 434; Smirna, Nichifor diacon din ~ 73.
Întrebătoare răspunsuri (m-rea Neamţ, Smirova, or. 181.
1816) şi Psaltire (m-rea Neamţ, 1817) smoală 64, 65.
din ~ 429; Octoih (Iaşi, 1749) din ~ 413; Snagov, m-re, 61, 332, 337, 340; Antim
Scara părintelui Ioan egumenul Sinaiului Ivireanul stareţul ~ 340; tipografie la ~
(m-rea Neamţ, 1814) din ~ 426; Slujba 60.
Pocrovului, ms. din ~ 286; Viaţa şi sobă, pentru cerneală 39, 42, 462.
petrecerea Sfinţilor, Iaşi (1682-1686) din Sobornicescul hrisov (Iaşi, 1785), copie
~ 409; Vieţile sfinţilor pe luna decembrie ms. 261; ~ imprimat în 1827, la Chişinău
(m-rea Neamţ, 1811) din ~ 424. 182.
slănină, font de ~ 131. Socaciu, s., j. Maramureş, Cartea
Slătioara, s., j. Maramureş, Antologhion românească de învăţătură (Iaşi, 1643)
(Iaşi, 1755) din ~ 414; Apostol (Iaşi, din ~ 452.
1756) din ~ 415; Evhologhion (Iaşi, Soci – Petreşti, s.*, Apostol (Iaşi, 1756)
1744) din ~ 411. din ~ 415.
Slobozia, mahala în Bucureşti 354. Societatea Biblică Basarabeană 190.
Slobozia, s. 455. Socola, m-re în Iaşi 230, 292, 455;
Slobozia Ducăi, s., ţ. Orhei 393. Checragarion (m-rea Neamţ, 1814) din ~
Slobozia Mare, s., Molebnic (Chişinău, 426; Ceaslov (Iaşi, 1816), Descoperirea
1816) din ~ 428. pravoslavnicei credinţe (Iaşi, 1806),
Slobozia Sucevei, s., j. Suceava, Întrebări şi răspunsuri bogosloveşti
Molitvenic (Iaşi, 1764) din ~ 417. (Iaşi, 1806) din ~ 230; Molitvenic de-
slobozie domnească 161. nţeles (Iaşi, 1681) din ~ 408; şcoală la ~
slove 32, 33, 62, 455, 473, 476, 491; ~ 230, 232, 354.
ţirilice (chirilice) 25, 464. Socoteala Societăţii Biblice (Chişinău,
slugi 159. 1823) 399, 400; ~ circulaţie 434; ~ din
Slujba cuvioasei Parascheva din m-rea Curchi 263.
Epivates (Iaşi, 1817), ilustrată de D. Sofia, or. (Bulgaria), Bibl. Acad. Bulgare
Kontoleo 447. de Ştiinţe, În contra primatului papal
Slujba Pocrovului, copiată de Gherontie, (Iaşi, 1682) din ~ 409; Ioan Damaschin,
dăruită m-rii Slatina 286. Expunerea credinţei ortodoxe (Iaşi,
Slujba Sf. Ioan din Trapezunt (Iaşi, 1715) din ~ 410;
1819), ilustrat de D. Kontoleo 447. ~ Bibl. Naţională "Chiril şi Metodiu"
Slujba Sf. Timotei (Iaşi, 1752) 234, 348; din ~ 421, 424, 434; Bucoavnă
~ imprimată cu banii gramaticului Iliaşcu (Chişinău, 1815) din ~ 426; Evghenie
69, 294; ~ de Duca Sotiriovici 298, 438. Vulgaris, Adoleshia filotheos, vol. I-V
Slujba Sf. Parascheva din Epivat (Iaşi, (Iaşi, 1815-1819) din ~ 427.
1817), circulaţie 430. Sofronie, monah, din m-rea Neamţ,
Slujba Sfinţilor peste an, de la m-rea Sf. tipograf 278, 442, 443.
Spiridon din Iaşi 264. Sofronie Miclescu, ierodiacon 231.
Slujba Sf. Spiridon (Iaşi, 1750) 251; ~
de la m-rea Sf. Spiridon din Iaşi 264.
INDICE GENERAL 639
Sofronie Pociaţki, conducătorul spaţii, între rînduri 23, 25, 29, 32, 33,
tipografiei din Iaşi 25, 70, 275, 276, 297, 64.
437. spălatorie, la m-rea Neamţ 59.
Solca, m-re, j. Suceava 145; spătar 164, 449, 460; v. Iordachi,
Antologhion (1755, Iaşi) din ~ 376, 414; Pătraşcu Costin; fost ~ 291; v. Ioan
Cartea românească de învăţătură (Iaşi, Răducanu Cantacuzino; ~ mare 161,
1643) din ~ 407; Divanul (Iaşi, 1698) din 285, 304; v. Constantin Paladie,
~ 410; Octoih (Iaşi, 1749) din ~ 413; Manolache Costachi, Mihai
Penticostar (Iaşi, 1753) din ~ 414; Cantacuzino; fost mare ~ 250, 251; v.
~ s., j. Suceava, goştinarii din ~ 128; Costachi Cantacuzino, Ion
Vartolomei Măzăreanu egumenul ~ 305. Cantacuzino.
Solomon, fiul lui Pascal Gruber, evreu, Spătăreşti, s.*, Tipicon (Iaşi, 1816) din
sudit 167. ~ 428.
Soloneţ, s., j Suceava, Apostol (Iaşi, Spectateur d' Orient, ziar turcesc 181.
1756) din ~ 415; Cartea românească de Speriaţi, s.*, Triod (Iaşi, 1747) din ~
învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 407; 412.
Ceaslov (Rădăuţi, 1745) din ~ 411; Spiridoneştii de Sus, s., j. Neamţ,
Penticostar (Iaşi, 1753) din ~ 135, 414. Catavasier (Iaşi, 1792) din ~ 419.
Solovăstru, s., Cartea românească de spirite (lin şi aspru) 34.
învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 407. Spiru Haramis, dezertează 399.
Someş-Guruslău, s., j. Sălaj, Cartea spitelnice 22, 72.
românească de învăţătură (Iaşi, 1643) Srpske Novin, ziar sîrbesc 181.
din ~ 370, 407. staroste 151; v. Broştog.
Someşul Cald, s., j. Cluj, Cartea Stamate, s., j. Suceava, Apostol (Iaşi,
din ~ 371, 406. stampe (gravuri) 29, 32, 34, 36, 37,
Someşu Rece, s., j. Cluj, Cartea 38,42, 48, 54, 61, 63, 64, 81, 91, 92, 94,
românească de învăţătură (Iaşi, 1643) 95, 200, 278, 281, 282, 463.
din ~ 406. Stanciu, dascăl, leagă un Penticostar
Soporu de Cîmpie, s., j. Mureş, Cartea (Buzău, 1701) 449.
românească de învăţătură (Iaşi, 1643) Stanciul, preot, de la şcoala domnească
din ~ 265, 406, din Bucureşti, copie Pravila (Iaşi, 1646)
Soroca, j. 88; protopopul ~ 135, 216; v. 347.
Teodor Stămati; şcoală la ~ 349; ~ ţ. Stancu, faurul, gravor 28, 280, 325; ~
407, 410, 415, 416, 419, 420, 427, 428, ilustrează Liturghierul (Iaşi, 1680) 445;
432, 433; Viaţa şi petrecerea sfinţilor ~ imprimă Dumnezeiasca liturghie (Iaşi,
(Iaşi (1682-1686)) din ~ 408. 1679) 437.
sorocoveţi 66, 88, 112, 187, 486, 487, Stanhope, teascuri de fier ~ 463.
491, 497, 498, 502, 503, 504. stareţ 33, 38, 48, 261, 292; v. Ilarie,
Sorocunschi, guvernator 189; ~ emite Ioan, Mitrofan, Neonil.
Măsuri contra epidemiei de ciumă staroste 181; v. Mălinescul; ~ de Putna
(Chişinău, noiembrie 1829) 404. 159, 161, 218, 222, 223; v. Broştog,
sotnic 290; v. Antonie. Dumitraşcu; ~ de Cernăuţi 160, 162; ~ ţ.
Soveja, s., j. Vrancea 160; Cartea de margine 222.
românească de învăţătură (Iaşi, 1643) Statutul carantinii (Chişinău, 21 august
din ~ 407. 1818) 396.
Stavnic, schit, Chiriacodromion (m-rea Strastier (Străstier), carte de ritual, din

Neamţ, 1811) de la ~ 424. Adjudul Nou 247; ~ din m-rea Sf.
Stăneşti, s.* 455. Spiridon din Iaşi 264.
Stănileşti, s., ţ. Fălciu 161. Strastnic (Blaj) din s. Urecheşti 450; ~
stăreţie 59. (Blaj, 1773, 1804, 1817), ilustrat de
Stătieşti, s., j. Vaslui, Cartea Sandu, fiul lui Ieremia 446.
românească de învăţătură (Iaşi, 1643) Stratina, partea ei de moşie 289.
din ~ 407. Stratonic, ieromonah, acrostih, 95; ~
Stăvărachi Costin, protopop 188. corectează Psaltirea (Iaşi, 1817) 445; ~
stejar, lemn de ~ 40. imprimă Ceaslovul (Iaşi, 1817),
Stejaru, s., j. Neamţ, Teofilact, Tîlcuire Liturghia (Iaşi, 1818), Cartea folositoare
la cele patru evanghelii (Iaşi, 1805) din de suflet (Iaşi, 1919), Antologhionul (m-
~ 421; Octoih (Iaşi, 1818) din ~ 430. rea Neamţ, 1825) 441; ~ zeţar, plăteşte
stele de fier 41. imprimarea Liturghiei (Iaşi, 1818) 81.
stema ţării 36, 37. ~ monah, legător de cărţi 453.
stereotipie 94. Stratul, tipograf 70, 276, 280, 289, 292,
Sterpu, s., j. Neamţ, Evhologhion (Iaşi, 437.
1754) din ~ 414. Străoanii de Jos, s. 451.
Stînca, s., j. Botoşani, Liturghie (Iaşi, Străşeni, s., ţ Lăpuşna, Evanghelie (Iaşi,
1818) din ~ 431; tabăra grecească din ~ 1762) şi Evhologhion (Iaşi, 1764) din ~
399. 417; Învăţătură pentru ultuirea
Stîngaci, moşie, ţ. Tutova 455, 456. vărsatului (Chişinău, 1816) din ~ 173;
stog, de fîn 131. Molebnic (Chişinău, 1815) din ~ 427;
Stoica, tipograf, imprimă Typiconul Molitvenic (Chişinău, 1820) din ~ 433;
(Iaşi, 1816) 440. Penticostar (Iaşi, 1753) 212, 214, 414;
Stoica Iacovici, preot, tipograf din Urmarea cîntării de rugăciune
Bucureşti 81, 281. (Chişinău, 1826) din ~ 435.
Stoineşti, moşie, ţ. Tutova 456. Streamţu, s., j. Alba, Psaltirea sl.-rom.
stoler 168, 287; v. Samoil Smiad, (Iaşi, 1680) din ~ 408; Psaltirea în
Toader. versuri (Uniev, 1673) din ~ 265.
stolnic 28, 138, 246, 290, 336, 455; v. Strij, localitate în Polonia 229; Viaţa şi
Constantin Cantacuzino, Costachi petrecerea sfinţilor (Iaşi, 1682-1686),
Diamandi, Dumitraşcu, Ionaşco din ~ 409.
Bilevici, Ioniţă, Vasile Ceaurescu; fost Strîmba, s., j. Neamţ, Evanghelie (Iaşi,
mare ~ 234, 303; v. Iordachi Boghean. 1762) din ~ 417.
Stolniceni, s., ţ. Lăpuşna, Ceaslov Strîmtura, s., j. Maramureş, Cartea
(Chişinău, 1817) din ~ 429; Psaltire românească de învăţătură (Iaşi, 1643)
(Iaşi, 1782) din ~ 418. din ~ 407; Liturghie (Iaşi, 1759) din ~
Stolniceni–Prăjescul, s., j. Suceava, 416.
Liturghie (Iaşi, 1747) din ~ 412. Stroieşti, s., j. Suceava, Molitvenic (Iaşi,
stolonacialnic 494. 1785) din ~ 418; Psaltire (m-rea Neamţ,
stope, unitate de măsură pentru hîrtie 64, 1817) din ~ 429.
101, 108, 183. Stulpicani, s., j. Suceava, Evanghelie
Straja, s., j. Suceava, Cartea (Iaşi, 1762), din ~ 389, 417.
românească de învăţătură (Iaşi, 1643) Stupca, s., j. Suceava, Liturghie (Iaşi,
din ~ 407. 1794) din ~ 380.
INDICE GENERAL 641
stupi 158, 159, 265, 287. decembrie (m-rea Neamţ, 1811) din ~
Stupini, s., j. Braşov, Cartea 424; Vieţile sfinţilor pe luna Mai (M-rea
românească de învăţătură (Iaşi, 1643) ~ Neamţ, 1813) şi Vieţile Sfinţilor pe luna
264 371, 406. Martie (m-rea Neamţ, 1813) din ~ din
Suatu, s., j. Cluj, Cartea românească de 425; Vieţile sfinţilor pe luna noiembrie
învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 371, 406. (m-rea Neamţ, 1811) şi Vieţile sfinţilor
sucale de fier 41. pe luna Octombrie (m-rea Neamţ, 1809)
Suceava, cetate 154; ~ or. şi j. 88, 110, din ~ 423;
118, 146, 210, 219, 270, 271, 282, 396, lipovenii din ~ 159; Mitropolie la ~
407, 431, 449; Cartea românească de 448; şcoală la ~ 349; ~ ţ. 124, 160, 161,
învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 118, 265, 164, 167, 170, 173, 192, 393, 400, 402,
407; Îndreptarea păcătoşilor (Iaşi, 1768) 404; Nicolai protopopul ~ 174, 461;
din ~ 418; Istoria Vechiului şi a Noului Teofan mitropolitul ~ 139.
Testament (Iaşi, 1824) din ~ 434; Suceviţa, m-re, j. Suceava 141, 143, 151,
Liturghie (Iaşi, 1747) din ~ 412; 450; Efrem Sirul, Cuvinte şi învăţături
Psaltirea în versuri (Uniev, 1673) din ~ (m-rea Neamţ, 1818-1823) din ~ 431;
408; Şapte taine (Iaşi, 1644) din ~ 408 Psaltirea în versuri (Uniev, 1673) din ~
Sf. Dimitrie (Dumitru), bis. din ~ 408; Psaltirea sl.-rom. (Iaşi, 1680), din ~
125, 218, 417; Antologhion (Iaşi, 1755) 129, 373, 408; ~ copie ms. din ~ 262;
din ~ 414; Evanghelie (m-rea Neamţ, Teofilact, Tîlcuire la cele patru
1821) din ~ 433; Liturghie (Iaşi, 1759) evanghelii (Iaşi, 1805) din ~ 421;
din ~ 416; Liturghie (Iaşi, 1794) din ~ Tipicon (Iaşi, 1816) din ~ 428; Vieţile
419; Liturghie (Iaşi, 1818) din ~ 431; sfinţilor pe luna Ianuarie (m-rea Neamţ,
Octoih (Iaşi, 1749) din ~ 413; Tipicon 1812), Vieţile sfinţilor pe luna Februarie
(Iaşi, 1816) din ~ 428. (m-rea Neamţ, 1812) şi Vieţile sfinţilor
Sf. Ilie, m-re din ~ 152, 414, 415, pe luna Decembrie (m-rea Neamţ, 1811)
417; Cantemir, Divanul (Iaşi, 1698) din din ~ 424; Vieţile Sfinţilor pe luna
~ 246, 410; Ceaslov (Chişinău, 1817) ~ Martie (m-rea Neamţ, 1813), Vieţile
din 429; sfinţilor pe luna Aprilie (m-rea Neamţ,
Sf. Ioan cel Nou, m-re din ~ 424; 1812), Vieţile sfinţilor pe luna Mai (m-
Carte folositoare de suflet (Iaşi, 1819) rea Neamţ, 1812) şi Vieţile sfinţilor pe
din ~ 432; Ceaslov (Iaşi, 1797), din ~ luna Iunie (m-rea Neamţ, 1813) din ~
420; Vieţile sfinţilor pe luna decembrie 425; Vieţile Sfinţilor pe luna Iulie (m-rea
(m-rea Neamţ, 1811) din ~ 424; Vieţile Neamţ, 1814), Vieţile Sfinţilor pe luna
sfinţilor pe luna noiembrie (m-rea August (m-rea Neamţ, 1815) şi Augustin
Neamţ, 1811) din ~ 423; episcopul, Checragarion (m-rea Neamţ,
Sf. Nicolae, bis. din ~ Tipicon (Iaşi, 1814) din ~ 426; Vieţile sfinţilor pe luna
1816) din ~ 428; Septembrie (m-rea Neamţ, 1807) din ~
Sf. Treime, bis. din ~ 424; Cartea 422; Vieţile sfinţilor pe luna Octombrie
românească de învăţătură (Iaşi, 1643) (m-rea Neamţ, 1809) şi Vieţile sfinţilor
din ~ 369, 371; Ceaslov (Iaşi, 1797) din pe luna Noiembrie (m-rea Neamţ, 1811)
~ 420; Irmologhion (m-rea Neamţ, 1827) din ~ 423.
din ~ 436; Vieţile Sfinţilor pe luna Suciu Mihoc şi tatăl său Mihuţ Cîrstea
August (m-rea Neamţ, 1815) şi Vieţile dăruiesc Cartea românească de
Sfinţilor pe luna iulie (m-rea Neamţ, învăţătură (Iaşi, 1643) 252.
1814) din ~ 426; Vieţile sfinţilor pe luna
sudiţi 166, 167; v. Berl Iancu 424; Vieţile sfinţilor pe luna iunie (m-rea
Goldştein, Iancul Goldştein, Idel Neamţ, 1813), Vieţile sfinţilor pe luna
Heman, Iţic Gruber, Ivanciu mai (m-rea Neamţ, 1812), Vieţile
Andronic, Leiba Helman, Moisă Sfinţilor pe luna Martie (m-rea Neamţ,
Helman, Neculai Chiriac Hagioglu, 1813) şi Vieţile sfinţilor pe luna Aprilie
Samoil Smiad, Solomon, Ştefan Cost. (m-rea Neamţ, 1812) din ~ 425.
Luda. surugiu 131.
sule tipografice 22, 43, 72. Susani (Băndreni), s., j. (Maramureş),
sulger, fost mare 137, 162; v. Ioniţă Ceaslov (Iaşi, 1750) 53, 413.
Sturdza , Pavăl Bujoranul. Svistov or. (Bulgaria), Bibl. "Elenka şi
sultan mezat 457. Kiril Avramov" din ~ 425, 432
Suplai, s., j. Bistriţa Năsăud, Cartea Sweipold Fiol, tipograf 19, 54, 200
românească de învăţătură (Iaşi, 1643) Sylvestru, monah, imprimă
din ~ 406. Antologhionul (Iaşi, 1806), Molitvenic
Suplimentul la Buletinul Ofiţial 67, 109, (Iaşi, 1807), Panachida şi litia mică
171, 172, 472. (Iaşi, 1807), Tîlcuirea celor şapte taine
Suraia, s., j. Vrancea, Penticostar (Iaşi, (Iaşi, 1807) 440; ~ zeţar, culege
1753) din ~ 414; Psaltire (m-rea Neamţ, Antologhionul (Iaşi, 1806), Tîlcuirea
1817) din ~ 429. celor şapte taine (Iaşi, 1807) 443.
Surdeşti, s., j. Maramureş, Ceaslov Szgura, schit, Scara părintelui Ioan
(Rădăuţi, 1745) din ~ 211, 248, 345, 411; egumenul Sinaiului (m-rea Neamţ, 1814)
Triodul (Iaşi, 1747) din ~ 211, 412. din ~ 426.
Surduc, s., j. Sălaj, Cartea românească
de învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 130, 372. Ş
Suruceni, s. şi m-re, Datoriile
presbiterilor faţă de popor (Chişinău, Şamraeschi, protopop 188.
1823) din ~ 434; Instrucţia blagocinului Şapartoc, s., Cartea românească de
asupra unor biserici (Chişinău, 1827) şi învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 407.
Rînduiala panihidei împăraţilor Şapte taine ale bisericii (Iaşi, 1644),
(Chişinău, 1827) din ~ 436; Liturghie traduse de Eustratie fost logofăt al treilea
(Chişinău, 1819) şi Minei (Chişinău, 37, 92, 99, 296, 322; ~ circulaţie 408; ~
1819) din ~ 432; Penticostar (Iaşi, 1753) cópii ms. 260; ~ preţuri 373.
din ~ 414; Rînduiala panihidei Şapte taine (Iaşi, 1807), circulaţie 382,
(Chişinău, 1817) din ~ 430; Rînduiala 422.
pentru sfinţirea bisericilor (Chişinău, Şarlota, fiica lui Friederich Wilhelm III
1820) din ~ 433; Rînduiala pomenirii craiul Prusiei, se logodeşte cu ţareviciul
ostaşilor (Chişinău, 1826) şi Rugăciune Nicolai Pavlovici 396, 400
de mulţămire (Chişinău, 1826) din ~ 435; Şarul Dornei, s., j. Suceava, Evanghelia
Sf. Ioan Damaschin Descoperirea (Iaşi, 1762) din ~ 417, 451; preotul
pravoslavnicei credinţe (Iaşi, 1806) din ~ Grigoraş din ~, leagă Adunarea celor
422; Vieţile Sfinţilor pe luna August (m- şapte taine (Iaşi, 1751), o Liturghie (sec.
rea Neamţ, 1815) şi Vieţile Sfinţilor pe XVIII), un Triod 451, 452; Psaltirea
luna iulie (m-rea Neamţ, 1814) din ~ (Bucureşti, 1756) din ~ 152.
426; Vieţile sfinţilor pe luna Februarie Şăştaci, s.*, Antologhion (Iaşi, 1726) din
(m-rea Neamţ, 1812), Vieţile sfinţilor pe ~ 410
luna Ianuarie (m-rea Neamţ, 1812) din ~
INDICE GENERAL 643
Şcheia, s., j. Iaşi, Evanghelie (m-rea ~ ţ. Covurlui, Antologhion (Iaşi, 1755)

Neamţ, 1821) din ~ 433. din~ 414.
~ s., j. Suceava, Apostol (Iaşi, 1756) Şerboteşti, s., j. Neamţ, Molitvenic de-
din ~ 415; Penticostar (Iaşi, 1753) din ~ nţeles (Iaşi, 1681) din ~ 409.
414. Şerbul, cumnatul mitropolitului Dosoftei
Şcheii Braşovului 223; bis. Sf. Nicolae 229.
din ~ 409; Cartea românească de şervete 97.
învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 369, 406. Şfărcăuţi, s.*, Elemente arithmetice
şcoală 57, 349; ~ domnească din Iaşi (Iaşi, 1795) din ~ 420.
237; Andronic dascăl la ~ 255; ~ la bis. Şiad, s., j. Arad, Mihai Popovici
Sf. Nicolae din Iaşi 274; ~ la m-rea Rîmniceanul leagă Cartea românească
Govora 273; ~ la m-rea Socola 230, 232; de învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 450.
~ Patriarhală din Constantinopol 336; ~ Şieu, s., j. Maramureş, Cartea
Vasiliană 494. românească de învăţătură (Iaşi, 1643)
Şcoala muierească sau întîmplările din ~ 407; Antologhion (Iaşi, 1760) din ~
nopţii, afiş teatral 204. 416; Evhologhion (Iaşi, 1749) din ~ 413;
Şcoalele Naţionale 490; ~ obşteşti 469. Triod (Iaşi, 1747) din ~ 211, 412.
Şeica Mică, s., Cartea românească de Şiştov, pacea de la ~ 308.
învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 116, 370, Şipote, s.* 160.
407. Şipoteni, s.*, Antologhion (Iaşi, 1726),
Şendreşti, s., Teofilact, Tîlcuire la cele Penticostar (Iaşi, 1753), Antologhion
patru evanghelii (Iaşi, 1805) din ~ 421. (Iaşi, 1755), Apostol (Iaşi, 1756), din ~
Şerban, tipograf, fiul lui Coresi 275. 263.
Şerban Bratu, din s. Gura Rîului, şlepuri 222.
cumpără o Evanghelie (Bucureşti, 1742) şoflege (şofleţe) 42, 44, 464.
257. Şofroceşti, s., ţ. Neamţ 396.
Şerban Cantacuzino, voievod 29, 61, Şoimu, stîncă 450.
233, 250, 297, 323, 335. Şoimuş, s., j. Hunedoara, Cartea
Şerbăneşti, s., j. Suceava, Cartea românească de învăţătură (Iaşi, 1643)
românească de învăţătură (Iaşi, 1643) ~ din ~ 406.
din 407; Evanghelie (Iaşi, 1762) din ~ Şoldăneşti–Fălticeni, s., j. Suceava,
417. Tipicon (Iaşi, 1816) din ~ 428.
Şerbăuţi, s., j. Suceava, Antologhion Şorăneşti, s., j. Vaslui, Apostol (Iaşi,
(Iaşi, 1755) din ~ 415. 1756) din ~ 415.
Şerbeşti, s., j. Neamţ, Canonul Sf. Şomoşcheş, s., j. Arad, Cartea
Spiridon (Iaşi, 1750) din ~ 251, 413; românească de învăţătură (Iaşi, 1643)
Chiriacodromion (m-rea Neamţ, 1811) din ~ 372.
din ~ 424; Evanghelie (Iaşi, 1762) din ~ şpalturi 47.
130, 250, 378, 416; Liturghie (Iaşi, 1759) ştampile 62, 476.
din ~ 416; Liturghie (Iaşi, 1818) din ~ Ştefan, dărăban, din s. Năvrăpeşti, ţ.
431; Molitvenic (Iaşi, 1828) din ~ 436; Suceava 400; ~ dascăl 254; ~ diac 148; ~
Octoih (m-rea Neamţ, 1818) din ~ 430; ierodiacon, de la m-rea Neamţ, traduce şi
Osmoglasnic (Iaşi, 1818) din ~ 386; corectează Apologhia (Iaşi, 1803),
Teofilact, Tîlcuire la cele patru Arătare a hotărîrilor a S(f). Vasilie cel
evanghelii (Iaşi, 1805) din ~ 421; Mare, Antonie cu Isihie, A S(f). Vasilie
Tipicon (Iaşi, 1826) din ~ 388; cel Mare 30 cuv(inte) 295, 301, 444; ~
menţ 149; ~ monah 294; ~ mitropolitul Ştefăneşti, s., j. Botoşani, Prăvilioară

Ungrovlahiei 324; (Iaşi, 1784) din ~ 418; Carte de
~ popă, cumpără Cartea românească rugăciuni pentru cerere de biruinţă (Iaşi,
de învăţătură (Iaşi, 1641) 110, 210; ~ 1809) din ~ 423; Octoih (Iaşi, 1804) din
recuperează Cartea românească de ~ 381.
învăţătură (Iaşi, 1643) 123; ~ tatăl lui ştergare 97.
Dumitrache 138; Ştiubieni, s., j. Botoşani, Adunare din
~ posluşnic 71; ~ lucrează la Ceaslov împărăteştile pravile (Iaşi, 1814) din ~
(Rădăuţi, 1745) 448; ~ răposat 254. 425; Şapte taine (Iaşi, 1807) şi
Ştefan Catargiu, postelnic 468; ~ Descoperirea pravoslavnicei credinţe
vornic 469. (Iaşi, 1806) din ~ 422.
Ştefan al IV-lea, fiul lui Petru Rareş şubă 385.
270. Şugag, s., j. Alba, Cartea românească de
Ştefan Anghel, preot, donează Cartea învăţătură (Iaşi, 1643) de la ~ 51, 406.
românească de învăţătură (Iaşi, 1643) Şugătag, s., j. Maramureş, Apostol (Iaşi,
133. 1756) din ~ 377, 415.
Ştefan Bărbatu, în pomelnic 252. Şuletea, s., j. Vaslui, Evanghelie (Iaşi,
Ştefan Blănariu, cumpără cărţi 246 1762) din ~ 417; Liturghie (Iaşi, 1747)
Ştefan Bosie, cămăraş de izvoade, din ~ 412.
plăteşte imprimarea Adunării de şuruburi 41, 44.
rugăciuni (Iaşi, 1751) 69, 233, 294. şurupelniţe cu şapte cuie 52.
Ştefan Cantacuzino, voievod, tatăl şustaci 121.
marelui comis Radu 297, 330. Şuştiu, s., j. Braşov, Cartea românească
Ştefan cel Mare, domnul Ţării de învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 371.
Moldovei, fiul lui Bogdan şi al Oltei, Şutiu, s., j. Bihor, Cartea românească de
tatăl lui Alexandru voievod 2, 19, 20, 21, învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 372, 406.
136, 149, 200, 488.
Ştefan Cerchez, martor 458.
Ştefan Cost. Luda, grec, sudit 167. T
Ştefan Lipan, din Vama, dă bani pentru
legarea Cărţii româneşti de învăţătură T., a Gafiţei, călăraş 165.
(Iaşi, 1643) 53. Tabăra, m-re, Checragarion (m-rea
Ştefan Luca, logofăt al doilea, vistiernic, Neamţ, 1814) din ~ 424, 426; Liturghie
primeşte Divanul sau gîlceava (Iaşi, 1794) din ~ 419; Molebnic
înţeleptului cu lumea (Iaşi, 1698, 233. (Chişinău, 1816) din ~ 428; Scara
Ştefan Pădure, leagă ms. Cronicii părintelui Ioan egumenul Sinaiului (m-
leşeşti 449. rea Neamţ, 1814) din ~ 426; Teofilact,
Ştefan Popovici, menţ. 503. Tîlcuire la cele patru evanghelii (Iaşi,
Ştefan Roset, logofăt 226; ~ mare 1805) din ~ 421.
paharnic 162. tabelă criptografică 296.
Ştefan Stîrce, menţ. 353. Tabele pentru biserică (Chişinău,
Ştefan Sturza, ban 456. 1829), emise de Arhiepiscopia
Ştefan Tomşa, voievod 145. Chişinăului 405.
Ştefan Udrea, preot, tatăl diaconului tabelul vistieriei 158, 163.
Grigore 450. Tabla la Obşteasca Adunare, 69, 480,
485.
INDICE GENERAL 645
Tablă alilodidactică (Iaşi, 1825), 431; Antologhion din ~ 454; Canonul Sf.
imprimată de Veniamin Costachi Spiridon (Iaşi, 1750) din ~ 413; Ceaslov
mitropolitul Ţării Moldovei 356, 402. (Iaşi, 1797) din ~ 420; Ceaslov (Rădăuţi,
tablă de fier 35 1745) din ~ 411, 412; Cuvintele lui
Tablă pentru înaltele împărăteşti Teodor Studitul (Iaşi, 1784) din ~ 418;
praznice (Iaşi, iunie 1828) 404. Evanghelie (m-rea Neamţ, 1821) din ~
Table, 63, 172, 471, 472; ~ de învăţătură 433; Liturghie (Iaşi, 1759) din ~ 416;
(lancasteriene) (Chişinău, 1822) 25, 77, Liturghie (Iaşi, 1802) din ~ 421; Pravila
101; ~ imprimate de Hancu Iacov şi lui Vasile Lupu (Iaşi, 1646) din ~ 408;
Teodor Bobeică 32, 33, 63, 106, 183, Tipicon (Iaşi, 1816) din ~ 428; ~ mahala
185, 400, 441. în Iaşi 286.
table de aramă 33, 63, 64. Tămăşeni, s.*, Istoria Alexandrului
Table pedagogice (Iaşi, 1820) 31. celui mare (Movilău, 1796) din ~ 380;
Tablele ruseşti trimise din Sankt Penticostar (Iaşi, 1753) din ~ 414.
Petersburg 63. Tănase, scrie 460.
tablouri 42, 461, 462. Tărăţel, s., j. Hunedoara, Cartea
Taina ascunsă şi acum descoperită sau românească de învăţătură (Iaşi, 1643)
Catihisis, ms. de Neofit 302. din ~ 372, 406.
taleri 32, 33, 60, 76, 77, 78, 106, 113, Tărnaia, s., j. Maramureş, Evanghelie
114, 115, 117, 129, 130, 139, 220, 225, (Iaşi, 1762) din 416.
244, 245, 369, 371, 374, 375, 378, 379, tătari 138, 143; ~ atacă Iaşii 48; ~ fură
380, 382, 384, 386. Cartea românească de învăţătură (Iaşi,
tarifă 470, 480. 1643), un Ceaslov (Rădăuţi, 1745), o
taxa epitrahilului 97. Evanghelie şi un Tetraevanghel 123,
Tazlău, rîu 219. 154; ~ pradă Ţara Moldovei 123.
Tăbliţe pentru preţurile curente 69, 480, Tătăraşi, mahala în Iaşi, bis. Sf. Vasile
484 din ~ 255, 414, 420, 427, 428; Adunarea
tăbliţe, de argint 264. celor şapte taine (Iaşi, 1751) din ~ 376;
Tăbuceşti, s., j. Vrancea, Triod (Iaşi, Apostol (Iaşi, 1756) din ~ 415; Ceaslov
1747) din ~ 412. (Dubăsari, 1794) şi Octoih mic (Iaşi,
Tăierea capului Sf. Ioan, gravură 36. 1786) din ~ 419; Istoria Vechiului şi a
tăieturi de fier 33. Noului Testament (Iaşi, 1824) din ~ 434;
Tălmăcire a facerii lui Ioan Plokof, ~ s. 138.
sfetnicul lui Olstei la pricinile ceste de Tătărăşti, s., ţ. Lăpuşna, Ceaslov
acum, ms., tradus de Thoma Dimitriu al (Chişinău, 1817) din ~ 429; Minei
doilea logofăt 296. (Chişinău, 1819) din ~ 432.
Tălmăcire de pe predlojenia Divanului Tăuni, s., j. Alba, Cartea românească de
Valahiei şi proiectul aşezămîntului învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 372, 406.
pentru prevenirea epidemiei de ciumă Tăuţii de Sus, s., j. Maramureş, Ceaslov
(Chişinău, 27 noiembrie 1829) 405. (Iaşi, 1773) din ~ 379, 418.
Tălmăcirea împărătescului firman (Iaşi, teasc (presa tipografică) 6, 16, 18, 28,
9 iulie 1822) 400. 40, 41, 42, 44, 48, 52, 54, 61, 62, 63, 66,
Tălpalari, bis. în Iaşi, Acolutia (Iaşi, 70, 71, 463, 473, 476, 491, 492, 494.
1827) din ~ 436; Adunare de cîteva Teatrul politic 31.
rugăciuni (Iaşi, 1819) şi Cuvintele Sf. Tecla, în pomelnic 144.
Efrem Sirul (m-rea Neamţ, 1823) din ~
Tecuci, or., j. Galaţi 454; Catehisis (Iaşi, Teodor Cucerenco, tipograf la

1818) din ~ 430; Cartea românească de Chişinău; ~ 77; ~ lucrează la Tablele
învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 406; lancasteriene (Chişinău, 1822) 441.
Liturghie (Iaşi, 1759) din ~ 416; ~ fost j. Teodor Ianovici, protopop, imprimă
88; ~ ţ. 159, 161, 162; mare căpitan de ~ Evanghelia (Iaşi, 1741) 292, 438.
161, 349. Teodor Popovici, zeţar, culege
Te-Deum la Crăciun 109, 112, 113, Ceaslovul (Iaşi, 1817) 444.
185; ~ (Chişinău, 1816) 86, 395; ~ Teodor Saviţchi, dascăl, tipograf la
circulaţie 428; ~ (Chişinău, 1826), Chişinău 77; ~ lucrează la Tablele
circulaţie 435. lancasteriene (Chişinău, 1822) 441.
tei, lemn de ~ 51. Teodor Stămati, protopop, din ţ. Soroca
Telciu, s., j. Bistriţa Năsăud, Cartea 216.
românească de învăţătură (Iaşi, 1643) Teodor Strzelbicki, gravor polonez 275.
din ~ 406. Teodor Studitul (Rîmnic, 1784) 451.
Telechia, s., Cartea românească de Teodorache, logofăt, copie Calendarul
învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 406. pe 112 ani (Iaşi, 1785) 261.
Teleki-Recea, s.*, Cartea românească Teodosie (Theodosie), donează unelte
de învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 407. tipografice m-rii Neamţ 62; ~
Teleneşti–Tîrg, ţ. Orhei, Molebnic mitropolitul Ţării Româneşti 47, 231,
(Chişinău, 1815) din ~ 427; Molitvenic 297, 327, 328; ~ monah, gravor 38.
(Chişinău, 1820) din ~ 433; Teofilact, Teodosie Barbovschi, episcop de
Tîlcuire la cele patru evanghelii (Iaşi, Rădăuţi 141.
1805) din ~ 421; Psaltire (Chişinău, Teodosie Dubău, mare logofăt, primeşte
1818) din ~ 431; Tipic în scurt Vieţile Sfinţilor (Iaşi, 1682-1686) 233.
(Chişinău, 1823) din ~ 434. Teofan, gravor, ilustrează Liturghia
Teleşău, s.*, Apostol (Iaşi, 1756) din ~ (Iaşi, 1759), Evanghelia (Iaşi, 1762) 446;
415. ~ mitropolitul Ţării Moldovei 139, 223.
tenaclul (port-manuscris) 43. Teofil, mitropolitul Ţării Româneşti 319.
Teodor, ierei, recuperează Cartea Teofil Coridaleu, profesor, vistiernic,
românească de învăţătură (Iaşi, 1643) 336.
123; ~ din Vişeu, aduce din Ţara Teofilact, Tâlcuire la cele patru
Moldovei un ms. al Vieţilor Sfinţilor Evanghelii (Iaşi, 1805) 85, 262; ~
(Iaşi, 1682-1686) 261. tradusă şi imprimată de Costache
Teodor Albineţ, secretarul Institutului Poniciu, Grigore, Gherontie şi Gherasim
Albina 482. ierodiacon, din m-rea Neamţ 295, 439,
Teodor Balsamon, patriarhul Antiohiei 440, 441; ~ circulaţie 421; ~ culeasă de
327. Costache Ponici 443; ~ din m-rea Hirova
Teodor (Toader, Toderaşco, Todiraş) 263; ~ din Adjudul Nou 149, 247; ~
Balş, mare logofăt 468, 469, 470. gravuri de P. S. 447; ~ preţuri 115, 119,
Teodor Bobeică şi Hancu Iacov, 381.
imprimă nişte Table lancasteriene (34 Teognost. Izvod, ms., tradus de Ştefan
foi volante) (Chişinău, 1822) 400. ierodiacon 301.
Teodor Callimachi, voievod 189. Teologia Sf. Ioan Damaschin (Iaşi,
Teodor Corbea, logofăt de cancelarie, 1806), tradusă de Grigorie şi Gherontie
scrie Dictiones latinae cum valachica 295.
interpretatione 297.
INDICE GENERAL 647
Terebeşti, s., j. Satu Mare, Cartea Theodoraş Ioanu, are Descoperirea

românească de învăţătură (Iaşi, 1643) pravoslavnicei credinţe (Iaşi, 1806) 232.
din ~ 407. Theodosie, gravor, ilustrează Psaltirea
Tesalonic, Simeon episcopul ~ 297. (m-rea Neamţ, 1824), Antologhionul (m-
tescari 67, 71, 492. rea Neamţ, 1825) 447;
Tessalonic, Simeon episcopul ~ 335. ~ zeţar, culege Îndreptarea
Teş, s., j. Timiş, Cartea românească de păcătoşilor (Iaşi, 1768) 443.
învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 407. Theofan, patriarhul Ierusalimului 273.
Teşcureni, s., ţ. Bălţi, Liturghie Theofilact, fost logofăt de vistierie,
(Chişinău, 1815) din ~ 427; Liturghie traduce Despre lemnul Sfintei Cruci
(Chişinău, 1819) din ~ 432. (Iaşi, 1759) 296;
Tetraevanghel, carte de ritual 45, 139, ~ Tîlcuire la cele patru evanghelii
140, 146, 149, 150, 152, 154; ~ (1493) (Iaşi, 1805) 87, 284; ~ dăruită de
păstrat la München 20; ~ (Braşov, 156) mitropolitul Veniamin Costachi 263; ~
223; ~ bis. din Borzeşti, ms. (1495), azi legat de Mihail Strelbiţchi 451.
la M-rea Zografu din Muntele Athos 136; Thoma Dimitriu, al doilea logofăt, a
~ lui Alexandru, fiul lui Ştefan cel mare, tradus Îndreptarea păcătoşilor (Iaşi,
ms. (1491) 149; ~ lui Macarie (1512) 19, 1768), Alcătuire înaurită (Iaşi, 1771),
20; ~ gr., ms. (sec. X - XI), din Bibl. Învăţătura Ecaterinei a doua (Iaşi,
Naţională a Greciei 149; ~ ms. (1429), 1773), Etiopicele lui Heliodor,
scris de Gavril Uric, păstrat la Bibl. Întîmplările lui Telemah, Zăbava
Bodleiană din Oxford 20, 21; ~ ms. fandasiei, Rugăciune a neamului
(1490), legat de Lucaci 448; ~ ms. grecilor către toată creştineasca Evropa,
(1535), din Bibl. Univ. de Stat "M. V. Toaca împăraţilor şi Tălmăcire a facerii
Lomonosov" din Moscova 150; ~ ms. lui Ioan Plokof, sfetnicul lui Olstei la
(1613), din Bibl. Saltîkov–Şcedrin din pricinile ceste de acum 296.
Sankt-Petersburg 150; ~ ms. (1578) din Tibirica, s., ţ. Orhei, Catehisis
m-rea Floreşti 142; ~ ms. (ante 1587) din (Chişinău, 1816) din ~ 428; Datoriile
m-rea Suceviţa 151; ~ ms. (sec. XVI), presbiterilor faţă de popor (Chişinău,
din m-rea Moldoviţa 144; ~ ms., lăsat 1823) din ~ 434; Izvod de pomenirile
zălog 149; <…> pentru marii domni (Chişinău,
~ sl. (1471) 20; ~ sl. (Bucureşti, 1582) 1827) din ~ 436; ~ Liturghie (Chişinău,
223; ~ sl. (Sibiu, 1546), imprimat şi 1815) din ~ 427; Minei (Chişinău, 1819)
ilustrat de Filip Moldoveanul 271, 272, din ~ 432; Molitvenic (Chişinău, 1820)
281, 437, 445. din ~ 433; Şapte taine (Iaşi, 1807) din ~
Textul jurămîntului către Scaunul 422.
împărătesc (Chişinău, 24 august 1816), Ticuşu, s., j. Braşov, Cartea românească
emis de Ocîrmuirea politicească) 396. de învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 121, 406.
Thassos, insulă 2, 206, 278, 298; Duca Tiflis, Sipeaghin guvernatorul ~ 190.
Stoicovici, tipograf din ~ 488. tigăi 30, 31, 72, 73.
Theodor, diacon, zeţar, culege De obşte Tighechi, s., ţ. Cahul, Liturghie (Iaşi,
Gheografie (Iaşi, 1795) 443; ~ 1759) din ~ 416; Minei (Chişinău, 1819)
ieromonah 148; ~ din m-rea Dragomirna, din ~ 432; Liturghie (Iaşi, 1747) din ~
leagă o Psaltire ms. (1616) 449; ~ tatăl 412.
lui Vasile 124. Tighina (Bender), cetate 170, 175, 259;
~ ~ protopopie 166; ~ ţ. 180, 419, 424,
426, 427, 428, 432, 433, 435, 436; Tipicon (Iaşi, 1826) preţuri 388.
Cantemir, Divanul (Iaşi, 1698) din ~ tipografi 19, 20, 30, 32, 48, 49, 50, 59,
410; Minei (Chişinău, 1819) din ~ 432; 63, 70, 73, 77, 78, 81, 93, 97, 106, 119,
Molitvenic (Chişinău, 1820) din ~ 433. 180, 196, 200, 221, 222, 235, 257, 261,
Times, ziar 41. 271, 272, 274, 275, 277, 278, 279, 280,
Timiliuţi, s., ţ. Lăpuşna, Antologhion 281, 289, 292, 319, 336, 437, 438, 442,
(m-rea Neamţ, 1825) din ~ 435. 495; v. Aldo Manutius, Andrei, Andrei
Timiş, j. 407. Skulski, Andriotaxitul, Atanasie,
Timişeni, s.*, Istoriia Alexandrului celui Barbu bucureşteanul, Barth, Chiriac,
Mare (Movilău, 1796) din ~ 420. Chiriac Moldoveanul, Clementu,
Timişoara, or., j. Timiş 257. Cleopa, Constantin, Cosma ieromonah
Timoftei, legător de cărţi, vinde o Vlahul, Coresi, Dimitrie Bojidar,
Evanghelie (Bucureşti, 1742) 450. Dimitrie Liubavici, Dimitrie Pădure,
Timotei Cipariu, scrie Dictiones latinae Dionisie, Dionisie Romano, Duca
cum valachica interpretatione 297. Sotiriovici, George, Gheorghe,
Timotei Dudceac, din ţ. Hotin, s. Gheorghe Valahul, Gheorghe
Işnovăţ, tipograf la Chişinău 78; ~ Vlădescu, Gherontie, Gherasim,
lucrează la Tablele lancasteriene Gligori, Grigore Stan braşoveanul,
(Chişinău, 1822) 441. Hochmeister, Ieremia Marcu, Ieremia,
Timuş Hmelniţchi 48, 154. Iftimie, Ignatie, Ioan, Ioan Gheorghe,
Tinăud, s., j. Bihor, Cartea românească Ioan Rîmniceanul, Ioan Simionovici
de învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 406; ardeleanul, Ioniţă, Iosif Gorodeţki,
popa Pătru din ~ copie Liturghierul (Iaşi, Irimia, Ivan Ghennih, Macarie, Mihail
1679) 211, 261, 373. Dimitrie Bezi, Mihai Braşoveanul,
tingire de leşie 42. Mihail Iştvanovici, Mitrofan, Mitrofan
tinichea, cutii de ~ 40, 462. de Nissa, Nicolae, Oprea, Paul
Tipala, s., ţ. Lăpuşna, Antologhion (Iaşi, Manucci, Pavel, Petru Ekhardt, Petru
1726), Octoih (Iaşi, 1726) din ~ 410; Râmniceanul Popovici, Sandu, Sever,
Triod (Iaşi, 1747) din ~ 412. Sofronie, Simion Stavniţchi, Stoica
Tipic (Chişinău, 1817), circulaţie 430. Iacovici, Ursu, Vasile, Vasile
Tipic (Chişinău, 1820), circulaţie 433; ~ Stavniţchi, Vlad Râmniceanul.
din s. Leuşeni 387. tipografie 2, 16, 53, 57, 58, 68, 257,
Tipic în scurt (Chişinău, 1823), 294, 463, 464, 470, 471, 474, 477, 485,
circulaţie 434. 491, 492, 501; ~ cheltuieli 475; ~ a
Tipic pentru sfinţirea bisericii. Izvod, Albinei Româneşti 66, 71, 77, 83, 488,
ms., tradus de Ştefan ierodiacon 301. 489; Gh. Asachi proprietarul ~ 59, 65,
Tipicon, gr. de la m-rea Sf. Spiridon din 465, 473; ~ a Ocîrmuirii oblastei 182; ~
Iaşi 264. din Chişinău 24, 25, 31, 56, 59, 71, 77,
Tipicon (m-rea Neamţ, 1816), copie 82, 85, 89, 100, 101, 108, 166, 181, 182,
ms., 261; ~ din schitul Horaiţa 230. 207, 221, 225, 227, 231, 238;
Tipicon (Tipic) (Iaşi, 1816) circulaţie ~ arhimandritul Ioanichie conducătorul ~
428; ~ din m-rea Hirova 263; ~ ilustrat 108; dugheana ~ 108; lucrătorii ~ 441; ~
de Simion Isoteschi 447; ~ imprimat de din Iaşi 26, 31, 465; ~ de la m-rea
Isaac schimonah, Matei şi Stoica 440; ~ Cetăţuia 11, 28, 40, 60, 82, 99, 332; Ioan
preţuri 384; ~ tradus de monahii Molibdos din Perint, corectorul ~ 302; ~
Gherontie şi Isaac 295, 440. de la m-rea Trei Ierarhi 4, 27, 37, 56, 92,
INDICE GENERAL 649
99, 107, 210, 275, 276, 344, 356; greacă Tişăuţi, s., j. Suceava, Antologhion (m-
de la ~ 46, 49, 56, 70, 194; Sofronie rea Neamţ, 1825) din ~ 435; Molitvenic
Pociaţki conducătorul ~ 437; ~ de la m- (Iaşi, 1764) din ~ 417.
rea Sf. Sava 5, 11, 72, 85, 204, 235, 338, titla 34.
341; ~ Departamentului Dinlăuntru 473, titluri, litere gr. pentru ~ 464.
474, 481, 488, 489; ~ de la m-rea Colţea Titluri adeveritoare 69, 172, 471, 472,
din Bucureşti 25, 32, 34, 40, 41, 72, 106, 480, 485.
107; ~ Mitropoliei din Iaşi 2, 30, 35, 40, Tîlcuirea liturghiei (Iaşi, 1697) 328; ~ a
47, 59, 71, 81, 86, 90, 99, 184, 207, 208, lui Vasile Sturze Moldoveanul şi Ioan
221, 275, 291, 474, 482, 483, 486, 488, Muncăceanul 256, 261; ~ circulaţie 409;
494, 496, 497, 500, 501; ~ arde 48; ~ confiscată 128; ~ preţuri 374; ~ tradusă
Antonie epistatul ~ 442; Ghermano V. de Ieremia Cacavela 293.
inspectorul ~ 445; Grigori iconom, Tîlcuire pre scurt <...> la antifoanele
epistatul ~ 461; ~ Mitropoliei din celor opt glasuri (m-rea Neamţ, 1817),
Bucureşti 31, 32, 38, 72, 78, 81, 281; ~ imprimată de ierodiaconul Gheorghie,
m-rii Neamţ 38, 47, 48, 59, 71, 100, 293, 441; ~ preţuri 385; ~ tradusă de Grigorie
474; Dionisie monahul dat la ascultare la şi Gherontie monahul 295, 440.
~ 442; ~ m-rii Pecerska 57; ~ crăiască ~ (Bucureşti, 1819), tradusă de
din Buda 460;~ de la Alba Iulia 255, Gherontie monahul 440.
279; ~ de la Blaj 30, 202, 206, 224, 248, Tîlcul evangheliilor (Braşov, 1565) 223;
345; ~ de la Dubăsari 61, 290; ~ de la ~ (Braşov, 1567-1568) 51 ; ~ (Braşov,
Episcopia Buzăului 107, 206; ~ de la 1564-1566) 321.
Episcopia Rădăuţilor 2, 30, 206, 275, Tîlcuirea celor şapte taine (Iaşi, 1807),
344, 348; ~ de la Episcopia Rîmnicului culeasă de Sylvestru monahul şi Dumitru
77, 101, 206, 228, 233, 252; ~ de la Liov Ilievici Bucovineanul 443, 444; ~
85; ~ de la Moscova 276; ~ de la m-rea imprimată de Sylvestru monahul 440.
Govora 273; ~ de la m-rea Snagov 60; ~ tîmplărie 77.
de la Uniev 277, 324; ~ de la Viena 345; tîmplari 78, 441, 442; v. Averchie, Ion
~ a lui Mihail Kogălniceanu 57, 62. Agapii.
tipo-litografia Albinei Româneşti 57, Tîrgovişte, or., j. Dîmboviţa 322; Cartea
236, 465, 470, 474, 493, 494. românească de învăţătură (Iaşi, 1643)
Tirana, or. (Albania), În contra din ~ 129, 371; tipografie la ~ 70, 272,
primatului papal (Iaşi, 1682) din ~ 409. 277, 285.
Tiraspol, or. (R. Moldova) 174, 185. Tîrgu Frumos, or., j. Iaşi, Antologhion
Tisa, s., j. Arad, Cartea românească de (Iaşi, 1755) din ~ 414; Penticostar (Iaşi,
învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 371, 406. 1753) de la bis. Sf. Paraschiva din ~ 413;
Tiseşti, Cartea românească de Psaltire (m-rea Neamţ, 1824) de la bis.
învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 406, 407, Sf. Nicolae din ~ 434; Panihidă şi litia
450; Panihidă şi litia mică (Iaşi, 1807) mică (Iaşi, 1807) de la bis. domnească
din ~ 422. din ~ 422.
Tismana, m-re, Teofilact, Tîlcuire la Tîrgu-Mureş, or., j. Mureş, Cartea
cele patru evanghelii (Iaşi, 1805) din ~ românească de învăţătură (Iaşi, 1643)
421; Vieţile Sfinţilor (Iaşi, 1682-1686) din ~ 407.
din ~ 231. Tîrgu Neamţ, or., j. Neamţ 124, 285;
Cartea românească de învăţătură (Iaşi,
1643) din ~ 407; Molitvenic (Iaşi, 1749) 1682-1686) 265; ~ stoleriul, tipograf,
din ~ 221, 235, 413. scutit de dări, 287, 288, 443.
Tîrgu-Ocna, or., j. Bacău 161, 390, 453; Toader Bosancu, din Vama, dă bani
Antologhion (Iaşi, 1755) de la bis. pentru legarea Cărţii româneşti de
Preacuvioasa Paraschiva (Domnească) învăţătură (Iaşi, 1643) 53.
din ~ 414, 452; bis. Buna Vestire Toader Gherman, dascăl, are Cartea
(Răducanu) din ~ 417; Ceaslov (Iaşi, românească de învăţătură (Iaşi, 1643)
1797) de la bis. Sf. Împăraţi Constantin 255.
şi Elena din ~ 420; Synopsis (Iaşi, 1756) Toader Huşanschi, scrie act 455.
din ~ 415. Toader Jora, menţ. 353.
Tîrgu Siretului 138. Toader Moţoc, menţ. 160.
Tîrgul, ocolul ~ 184. Toader Ordze, soţul Cărstinei, cumpără
Tîrguşor, mahala în Iaşi, bis. Sf. Vasile o Evanghelie 142.
din 416, 434, 435, 436; Cartea Toader Pară, preot 120.
românească de învăţătură (Iaşi, 1643) Toader Şcoleru Lecţione, adică
din ~ 406. cuvîntare scoasă din întăie parte a
tîrguri 464. gramaticii (Iaşi, 1789), imprimată de
Tîrnauca, s.*, Viaţa şi petrecerea Mihail Strelbiţchi 208, 299, 439.
sfinţilor (Iaşi, 1682-1686) din ~ 409; Toager, s., j. Timiş, Cartea românească
Evghenie Vulgaris, Adoleshia filotheos, de învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 407.
vol. I-V (Iaşi, 1815-1819) din ~ 427. tobă căptuşită 41, 44.
Tîrnăviţa, s., j. Hunedoara, Cartea Tocmala tipografilor 71, 78, 89
românească de învăţătură (Iaşi, 1643) Toderaşco (Todiraş, Todiraşcu) Mirce,
din ~ 369, 406. postelnic, ieromonah la m-rea Socola,
Tîrnosania (Iaşi, 1752) 68, 263, 294, frate cu Elena Huşanca 291, 455, 456.
301; ~ circulaţie 413; copii ms. ~ 262. Toderică, menţ. 134.
Tîrnova, s., ţ. Soroca, Ceaslov Toderiţa, s., j. Braşov, Cartea
(Chişinău, 1819) din ~ 432; Liturghie românească de învăţătură (Iaşi, 1643)
(Iaşi, 1794), Psaltire (Iaşi, 1794) din ~ din ~ 406.
419. Todireni, s., j. Neamţ, Chiriacodromion
Toaca împăraţilor, ms., tradus de (m-rea Neamţ, 1811) din ~ 424.
Thoma Dimitriu al doilea logofăt 296. Todireşti , s., j. Suceava 129; Apostol
Toader, dascăl, leagă un Miscelaneu, (Iaşi, 1756) din ~ 377, 415; Cartea
ms. (începutul sec. XIX) în s. Nisporeni românească de învăţătură (Iaşi, 1643)
452; ~ diacon, fiul popii Ionaşco 448; ~ din ~ 407; Liturghie (Chişinău, 1815) din
din s. Grumăzeşti, ţ. Neamţ, primeşte un ~ 427.
Peci de cununie 401; ~ fiul lui I. Trohin, Todora, s., j. Botoşani, Liturghie (Iaşi,
fecior de ruptă a vistieriei 165; ~ holtei, 1759) din ~ 416.
din s. Dăneşti, ţ. Sucevei, primeşte un Toma, din Poieni, vinde un Octoih ms.
Peci de cununie 404; ~ legător de cărţi, 257; ~ în pomelnic 144; ~ popă, din
leagă un Antologhion (sec. XVIII) 449; ~ Cetan, are Psaltirea în versuri (Uniev,
vinde o Evanghelie (Bucureşti, 1750) 1673) 265.
450; ~ logofăt, leagă Pravilele Toma Buganul ?, din s. Dumbrăveni, ţ.
împărăteşti (Iaşi, 1646) 450; ~ popă, Tutovei, tatăl lui Vasile 397.
casa lui ~ 289; ~ protopop, din Sălişte, Toma Cozma, bis. în Iaşi,
are Viaţa şi petrecerea sfinţilor (Iaşi, Chiriacodromion (m-rea Neamţ, 1811)
INDICE GENERAL 651
de la ~ 424; Evanghelistar (Iaşi, 1826) Traian, s., j. Satu Mare, Triod (Iaşi,
din ~ 435; Liturghie (Iaşi, 1794) din ~ 1747) din ~ 412.
420; Panihidă şi litia mică (Iaşi, 1807) şi Traian Vuia, s., j. Timiş, Cartea
Vieţile sfinţilor pe luna Septembrie (m- românească de învăţătură (Iaşi, 1643)
rea Neamţ, 1807) din ~ 422. din ~ 407.
Toma Iovan, în pomelnic 252. Transilvania (Ardeal, Ţara Ardealului)
Toma Zlăvoacă, cumpără şi donează o 10, 12, 21, 35, 49, 57, 87, 90, 97, 98, 99,
Liturghie (Iaşi, 1794) 251. 113, 114, 116, 130, 131, 154, 176, 201,
Tomeşti, s., j. Iaşi, Antologhion (Iaşi, 202, 206, 210, 211, 223, 233, 238, 241,
1755) din ~ 415. 243, 247, 248, 256, 257, 260, 261, 265,
Tomuşorul, menţ. 134. 267, 276, 277, 278, 281, 309, 313, 316,
Tomul împăcării (Iaşi, 1692-1694) 336, 317, 319, 320, 321, 322, 325, 329, 343,
441; ~ în bibl. Patriarhiei din Alexandria 344, 345, 352, 358, 362, 407; Atanasie
şi a Episcopiei din Chidonia 135, 154; ~ Anghel mitropolitul ~ 327; Cartea
al lui Ioan Papadopulos şi al bis. românească de învăţătură (Iaşi, 1643)
Companiei grecilor din Sibiu 236. din ~ 370, 371; Ghenadie mitropolitul ~
Tomul bucuriei (Rîmnic, 1705) 336; ~ 319.
din m-rea Barnovschi din Iaşi 236. trapeză 47
Tomul dragostei (Iaşi, 1698), de trataje (caiete tipografice, capitole) 45,
Dosithei Notara 334, 337; ~ al bis. 227.
Companiei grecilor din Sibiu 236, 301; ~ Tratatul din Adrianopole (Iaşi, post 2
circulaţie 409; ~ corectat de Ieremia septembrie 1829) 186, 404.
Cacavela 444; ~ imprimat de Dionisie trăsură 67, 492.
monahul 437; ~ preţuri 374. Trebnic (Molitvelnic) 109, 113; Trebnic
Tomul (Volumul) împăcării (Iaşi, 1692- (Chişinău, 1820) circulaţie 433; ~ din m-
1694), imprimat de Dimitrie Pădure 437; rea Curchi 263.
~ de la m-rea Barnovschi din Iaşi 236. trema 34.
Topârcea, s.*, Cartea românească de Trepetnic (Iaşi, 1791), imprimat de
învăţătură, Iaşi, 1643 din ~ 372. Mihail Strelbiţchi 208, 439.
Topolovăţ, s.*, Cartea românească de tribunal 57, 172, 480, 484, 504.
învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 369. tricapello (tricape, tîrcapel, tîrcapelă,
Topoloveţ, s., j. Hunedoara, Cartea tercapel) marcă de hîrtie l, 99.
românească de învăţătură (Iaşi, 1643) Trifan, fost preot, scrie un Minei 143.
din ~ 371 Trifeşti, s., j. Neamţ, Ceaslov (Chişinău,
topor 22, 72 1817) din ~ 430; Liturghie (Iaşi, 1759)
topuri (tocuri) de hîrtie 47, 65, 66, 67, din ~ 416.
101, 107, 183, 475, 476, 492. Trikala, localitate în Grecia 291, 300,
Toteşti, s., j. Hunedoara, Cartea 307, 439.
românească de învăţătură (Iaşi, 1643) Trinca, s. (R. Moldova), Aşezămîntul
din ~ 406. Oblastei Basarabiei (Chişinău, 1818),
Toţi Sfinţii, bis. în Chişinău, Molebnic Forma de ectenie (Chişinău, 1824),
(Chişinău, 1815) de la ~ 427; ~ hramul Polihronismos (Chişinău, 1826), Forma
bis. Banu din Iaşi 429.; ~ m-re din de ectenie în două părţi (Chişinău,
Bucureşti, tipografie la ~ 75, 80, 225. 1827), Manifestul la încheierea păcii cu
Totoieşti, s.* 286. perşii; Pentru mobilizarea recruţilor din
traducători 58; v. Miroliub. ~ 173.
Triod (Triodion), carte de ritual 24, 38, tuş 40, 42.

87, 218, 250, 254; ~ din m-rea Sf. Tudor, diacul, tipograf 70.
Spiridon din Iaşi 264; ~ din Adjudul Nou Tudora, s., j. Botoşani, Molitvenic (Iaşi,
247; ~ legat de preotul Grigore din Şarul 1764) din ~ 417;
Dornii 452; ~ ms. (sec.XVI), legat de ~ soţia popii Ghiliman 148.
popa Isac din Cîmpulung 449. Tudurachi, imprimă Evanghelia (Iaşi,
Triod (Blaj, 1800), vîndut de dascălul 1762) 438.
Vasăli 452. tunuri 124.
Triod (Bucureşti, 1726) 52. Tupilaţi, s., ţ. Fălciu, Istoriia
Triod (Buzău, 1700), ilustrat de Ursul Alexandrului celui Mare (Movilău,
zugrav 446; ~ imprimat de Mitrofan 437. 1796) din ~ 420.
Triod (Chişinău, 1828), circulaţie 436. Tupilaţii din Deal, s., j. Neamţ, Carte
Triod (Iaşi, 1747) 37, 112, 253; ~ al lui folositoare de suflet (Iaşi, 1819) din ~
Ilie Munteanul 252; ~ circulaţie, 412; ~ 432.
din Maramureş 248; ~ din Vişeul de Jos turci 143; ~ benderii 159.
247; ~ imprimat de Duca Sotiriovici 298, Turda, or. 229.
438; ~ legat de preotul Grigorie din Şarul Turdurache, zeţar, culege Molitvenicul
Dornei 452.; ~ preţuri 375; ~ vîndut la (Iaşi, 1764), Evhologhionul (Iaşi, 1774)
m-rea Neamţ 49. 443.
Triod (Iaşi, 1816), circulaţie 428. turnător de litere 31, 70, 71, 77, 441; v.
Triod (Rîmnic, 1731), din bis. Sf. tuş 462
Teodori din Iaşi,389; ~ legat de Ioan Tutelecan, menţ., 265
ierei 449. Tutova, j. 88; ~ moşie 456; ~ ţ. 160,
Triod (Rîmnic, 1777), legat de preotul 216, 291, 397, 404, 455; Viaţa şi
Simion 450. petrecerea Sfinţilor (Iaşi, 1682-1686) din
Triod posna 227; ~ lăsat moştenire 262; ~ 374, 409.
~ nişte trătaje, lăsate moştenire 133, 134. tutun, pogoane de ~ 158.
Triod sl. (Kiev, 1627?, Moscova, Tuzora, s., ţ. Lăpuşna, Liturghie
1628?), legat de popa Isac 449; ~ sl. (Chişinău, 1815) din ~ 427; Molebnic
(Braşov, 1578) 70; sl. (Lwow, 1699) de (Chişinău, 1816) din ~ 428.
la bis. Banu din Iaşi, 153.
Triod-Penticostar, imprimat de Coresi la Ţ
Tîrgovişte 70; ~ sl. ms. (1558), legat de
Apostol Şerban 449.
Tripoli, Mihail Dimitrie de lîngă ~ 279, Ţara Căzăcească 123.
443. Ţara de jos 147; Miron Costin mare
triunghiuri 462. vornic ~ 293.
Trotuş, rîu 136, 147. Ţara Făgăraşului, Cartea românească
Truşeni, s., ţ. Lăpuşna, Ceaslov de învăţătură (Iaşi, 1643), legată în ~
(Chişinău, 1817) şi Psaltire (m-rea 449.
Neamţ, 1817) din ~ 429; Liturghie Ţara Haţegului, Cartea românească de
(Chişinău, 1815) şi Molebnic (Chişinău, învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 407.
1815) din ~ 427; Liturghie (Iaşi, 1759) Ţara Leşească 261.
din ~ 416; Minei (Chişinău, 1819) din ~ Ţara Moldovei (Moldova, Moldavia) 5,
432; Psaltire (Chişinău, 1818) din ~ 431; 6, 7, 8, 12, 17, 19, 24, 25, 28, 30, 31, 35,
Tipic în scurt (Chişinău, 1823) din ~ 434. 376, 38, 40, 41, 46, 48, 49, 54, 57, 65,
INDICE GENERAL 653
70, 72, 74, 82, 90, 96, 98, 99, 106, 107, Ţicău, s., j. Maramureş, Cartea
110, 111, 113, 116, 117, 118, 124, 126, românească de învăţătură (Iaşi, 1643)
128, 131, 138, 143, 147, 149, 158, 163, din ~ 370, 407.
164, 173, 174, 176, 177, 178, 180, 182, Ţiganca, s., ţ. Cahul, Minei (Chişinău,
184, 188, 189, 190, 196, 202, 209, 211, 1819) din ~ 432.
215, 216, 219, 221, 222, 223, 228, 234, ţigancă 79.
235, 248, 253, 257, 259, 262, 277, 284, ţigani 176, 280, 289, 290, 291, 399, 466.
304, 309, 392, 398, 401, 403, 459, 460, Ţigăneşti, m-re, ţ. Orhei, Ceaslov
477, 488, 489. (Chişinău, 1817) din ~ 429; Efrem Sirul,
Ţara Oltului 257. Cuvinte şi învăţături (m-rea Neamţ,
Ţara Românească (Muntenească, 1818-1823) din ~ 431; Minei (Chişinău,
Rumânească, Ungrovlahia) 12, 17, 20, 1819) din ~ 432; Molebnic (Chişinău,
21, 29, 35, 60, 69, 74, 76, 79, 81, 82, 1815) din ~ 427; Vieţile sfinţilor pe luna
101, 107, 111, 113, 117, 123, 128, 168, Octombrie (m-rea Neamţ, 1809) din ~
178, 188, 196, 205, 212, 214, 215, 218, 423.
219, 222, 223, 224, 225, 226, 228, 231, ~ s., ţ. Putnei 147; Vieţile sfinţilor pe
233, 236, 240, 243, 247, 248, 257, 265, luna Ianuarie (m-rea Neamţ, 1812) din ~
273, 276, 277, 279, 281, 284, 292, 304, 424; Vieţile sfinţilor pe luna noiembrie
307, 309, 319, 329, 334, 398, 489; (m-rea Neamţ, 1811) din ~ 423; Vieţile
Cartea românească de învăţătură (Iaşi, sfinţilor pe luna Septembrie (m-rea
1643) din ~ 371; Cosma Vlahul, Grigore Neamţ, 1807) din ~ 422.
al IV-lea, Teodosie mitropoliţii ~ 207, Ţigău, s., j. Mureş, Cartea românească
293, 327, 328. de învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 118, 406.
Ţara Ungurească 448. ~ s., j. Bistriţa Năsăud, Cartea
ţărani 466. românească de învăţătură (Iaşi, 1643)
Ţareuca, s. 453. din ~ 371;
~ s., j. Sibiu, Cartea românească de
Ţarigrad 307. învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 371.
Ţările de Jos 113. ţigle, meşter de ~ 276.
Ţările Române 5, 38, 41, 61, 80, 83, Ţifeşti, s., j. Vrancea, Ceasoslov (Iaşi,
110, 113, 156, 175, 179, 197, 206, 208,
228, 256, 274, 276, 287, 329. 1817) din ~ 429.
ţinuturi 134, 147, 153, 159, 160, 165,
Ţelna, s., j. Alba, Cartea românească de 216, 261, 374, 393, 406, 408, 410, 414,
învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 406. 415, 420, 421, 427, 455, 457, 458, 461,
Ţentea, s., j. Bistriţa Năsăud, Cartea 467; v. Alba, Bacău, Bihor, Botoşani,
românească de învăţătură (Iaşi, 1643) Cîmpulung, Cîrligătura, Covurlui,
din ~ 406 Dărmăneşti, Fălciu, Făleşti, Hotin,
ţentner (cîntar) 97. Iaşi, Lăpuşna, Neamţ, Orhei, Putna,
Ţibăneşti, s., j. Iaşi, Apostol (Iaşi, 1756) Sălaj, Soroca, Suceava, Tecuci,
din ~ 415; Evanghelie (m-rea Neamţ, Tutova; ispravnici de ~ 187, 217;
1821) din ~ 433; Octoih (Iaşi, 1726) din protopopii ~ 171
~ 411. Ţoleşti, s., j. Suceava, Liturghie (Iaşi,
Ţibeni, s., j. Suceava, Antologhion (Iaşi, 1794) din ~ 420; Tipicon (Iaşi, 1816) din
1755) din ~ 414.. ~ 428; Vieţile sfinţilor pe luna Ianuarie
Ţibucani, s., ţ. Neamţ 398. (m-rea Neamţ, 1812) din ~ 424.
Ţopa de Sus, s., j. Bihor, Cartea
din ~ 406.
Ţopa Mică, j. Cluj, Cartea românească la depunerea jurămîntului pentru

de învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 406. moştenitorul tronului (Chişinău,
Ţopeşti, s., j. Bihor, Cartea românească noiembrie 1825) 401.
de învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 406. ~ pentru autorizarea transporturilor de
Tuţcani, s., j. Galaţi, Liturghie (Iaşi, sare din Basarabia pe mare şi la Odesa
1759) din ~ 416; Cartea românească de (Chişinău, octombrie 1826) 402.
învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 407. ~ pentru înfiinţarea iarmarocului de
~ schit, j. Neamţ, Liturghie (Iaşi, Sf. Dumitru (Chişinău, 5 martie 1829)
1794) din ~ 420. 404.
~ prin care se mulţumeşte lui
U Alexandru I în numele poporului pentru
încheierea păcii şi i se comunică
Ucaz emis de Sinodul Bisericii Ruse, ca adăugarea titlului "blagoslovit", hotărîrea
în biserici să nu se păstreze cărţi cu de a i se ridica un monument şi a se bate
caractere ruseşti civile (Chişinău, august medalie (Chişinău, 3 august 1814) 95.
1826), 402. ~ din 13 iulie 1826, care urma să fie
~ ca în fiecare an la 14 septembrie să distribuit bisericilor 186.
se citească în biserici Actul sfintei alianţe ~ pentru pomenirea anuală a
(Chişinău, post 30 noiembrie 1817) 396. împăraţilor (Chişinău, 1826) 184.
~ ca pe traseul drumului principal Ucea de Sus, s., j. Braşov, Cartea
din Basarabia distanţele de poştă să se românească de învăţătură (Iaşi, 1643)
plătească cîte 8 copeici de verstă din ~ 255, 371, 406.
(Chişinău, 1827) 403. Ucraina 57, 87, 210, 275, 316, 334.
~ să nu se facă împiedecări ţăranilor Udeşti, s., j. Suceava, Nichifor Callist
cînd sînt aleşi epitropi bisericeşti Xantopulul, Tălcuire pre scurt... la
(Chişinău, iunie 1826) 402. antifoanele celor opt glasuri (m-rea,
~ prin care se stabilesc rugăciuni de Neamţ, 1817) din ~ 429; Urmare întru
mulţumire pentru izbăvirea de năvărirea prea sfînta Duminecă a Paştilui (Iaşi,
galilor şi a douăzeci de neamuri 1814) din ~ 425.
(Chişinău, post 30 august 1814) 395. Udrea, preot, zeţar 76, 78.
~ referitor la celebrarea înfrîngerii Udrişte, şi Preda, primesc s. Dăeşti din
Franţei (Chişinău, 1814 şi 1817) 175. Vîlcea 128
~ pentru scrierea corectă şi păstrarea Udrişte Năsturel, mitropolitul Ţării
cărţilor metricale în biserici (Chişinău, Româneşti 110, 224, 231, 319.
1826) 176, 184, 171, 402. ughi 110, 139, 151, 289, 369, 373.
~ emis de arhiepiscopul Dimitrie al Ulciug, s., j. Braşov, Cartea românească
Chişinăului, ca preoţii să nu cunune de învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 406.
ţiganii decît cu adeverinţă din partea ulei (oloi, untdelemn) 64, 65, 67, 72,
Cantorei sinodale (Chişinău, noiembrie 106, 492; ~ de in 39.
1821) 176, 399. Uliţa Ciubotărească, în Iaşi 58; ~ Mare
~ ca prescripţiile autorităţii 59; ~ Pîrvuleştilor 289; ~ Strîmbă 285,
duhovniceşti să fie distribuite prin 289.
judecătoria zemstvei (Chişinău, februarie Uliiana, moşie 289.
1827) 403. Ulmu, s., Apostol (Iaşi, 1756) din ~ 415;
~ emis de Ocîrmuitorul Senat după Ceaslov (Iaşi, 1797) din ~ 420; Liturghie
decesul împăratului Alexandru I privitor (Iaşi, 1759) din ~ 416; Rînduiala
INDICE GENERAL 655
panihidei (Chişinău, 1817) din ~ 430; ~ ilustrează Psaltirea (Buzău, 1701),

Rînduiala pentru sfinţirea bisericilor Învăţătura despre şapte taine (Buzău,
(Chişinău, 1820) din ~ 433. 1702), Triod (Buzău, 1700), Liturghia
Umilicioasă rugăciune (Iaşi, 1818), (Buzău, 1702), Psaltire (Buzău 1703),
ilustrată de Mihail şi Policarp Strelbiţchi Apostol (Buzău 1704), Ceaslov
446. (Tîrgovişte, 1714), Învăţături preoţeşti
ungureni 160. despre taine (Iaşi, 1732) 446; ~ martor
Ungureni, s.*, Antologhion (Iaşi, 1755) 286; ~ soţul Mariiei, răposat 285; ~ scrie
din ~ 415. acte 286;
unguri 270; ~ imigranţi 159. ~ preot, din Tîrgul Neamţ, cumpără un
Uniev, localitate în Ucraina, tipografie la Molitvenic (Iaşi, 1749) 221, 235.
~ 28, 277, 324. Ursu Balmuş, din Vama, dă bani pentru
Unţeşti, s., j. Vaslui, Evanghelie (Iaşi, legarea Cărţii româneşti de învăţătură
1762) din ~ 417. (Iaşi, 1643) 53.
Uprava doftoreasă din Basarabia 190; Urvis de Beiuş, s., j. Bihor, Cartea
~ emite o Scurtă învăţătură pentru românească de învăţătură (Iaşi, 1643)
semnele şi firea boalei de ciumă din ~ 406.
(Chişinău, 24 ianuarie 1829) 404. Ustea, s., ţ. Orhei, Minei (Chişinău,
Urach, localitate în Germania 271. 1819) din ~ 432; Psaltire (Iaşi, 1802) din
Urecheşti, s.*, Strastnic (Blaj) din ~ ~ 421.
450. Uşa pocăinţei (Braşov, 1812), ilustrată
Uricani, s., j. Iaşi, Tipicon (Iaşi, 1816) şi imprimată de Rafail monah din m-rea
din ~ 428. Neamţ 441, 447.
uricari 259; v. Vasile.
Urmare în Duminica Paştelui şi V
săptămîna luminată (Iaşi, 1821),
circulaţie 433; ~ corectată de Dimitrie vaci 130, 375.
Platenchi 445; ~ culeasă de ierodiaconul Vactiria sau Cîrja arhierească, ms.,
Gheorghe, Ioan, şi Iordache 444; ~ tradus de Cosma ieromonah Vlahul 290,
ilustrată de Constantie ieromonah 447. 294, 296, 298.
Urmare întru prea sfînta Duminecă a vad, de moară 455.
Paştilui (Iaşi, 1814), din m-rea Curchi Vad-Copalnic, s., j. Maramureş, Cartea
232, 263; ~ circulaţie 425. românească de învăţătură (Iaşi, 1643)
Urmarea cîntării de rugăciune din ~ 407.
(Chişinău, 1817), circulaţie 396, 430. Vadu lui Isac, s., ţ. Cahul, 182, 192;
Urmarea cîntării de rugăciune Antologhion (Iaşi, 1806) din ~ 422;
(Chişinău, 1820), circulaţie 433, 435 Minei (Chişinău, 1819) din ~ 432;
Urseni, s.*, Liturghie (Iaşi, 1794) din ~ Molebnic (Chişinău, 1815) din ~ 427.
420. Vadul lui Vodă, s., ţ. Lăpuşna,
Ursul, preot, zugrav, gravor, tipograf 70, Antologhion (Iaşi, 1726) din ~ 410;
274, 279, 280, 285; ~ cumpără o casă Ceaslov (Chişinău, 1817) din ~ 429;
289; ~ imprimă vol. 2 din Vieţile Minei (Chişinău, 1819) din ~ 432;
Sfinţilor (Iaşi, 1682), Liturghia (Iaşi, Rînduiala pentru sfinţirea bisericilor
1680), Molitvenic (Iaşi, 1681), (Chişinău, 1820) din ~ 433.
Învăţătura de şapte taine (Buzău, 1702), Vaideeni, s., j. Vîlcea, Psaltire (Iaşi,
tipărită cu o ediţie pentru Moldova 437; 1757) din ~ 416.
Valahia 57, 344, 488. Vartolomei Măzăreanul, egumenul m-

Valea Cracăului, s., j. Neamţ, Pravila rii Putna, scrie Ithica Ieropolitica 303; ~
lui Vasile Lupu (Iaşi, 1646) din ~ 408. egumenul m-rii Solca 305.
Valea Glodului, s., j. Suceava, Octoih varză 78.
(m-rea Neamţ, 1818) din ~ 430; Psaltire vas mic pentru tuş 462.
(m-rea Neamţ, 1817) din ~ 429. Vasăle, preot, din s. Vineţăşti, ginerele
Valea Moldovei, s., j. Suceava, Apostol preotului Gheorghie 134.
(Iaşi, 1756) din ~ 415; Evhologhion (Iaşi, Vasăli, dascăl 452.
1749) din ~ 413; Liturghie (Iaşi, 1794) Vasilache Udrea, preot, din Străoanii de
din ~ 420. Jos, leagă un ms. 451.
Valea Siliştii, s.*, Triod (Iaşi, 1747) din Vasîlachi, Ioniţă birnic poreclit ~ 162.
~ 412. Vasile, dascăl, din Arada, şi altul, din
Valea Trăisteni, s., j. Lăpuşna, Tătăraşi, au Cartea românească de
Catavasier (Iaşi, 1778) din ~ 418; învăţătură (Iaşi, 1643) 255; ~ legător de
Psaltire (Iaşi, ? 1807) din ~ 423. cărţi, vinde un Penticostar (Blaj, 1808)
Valea Ursului, s., j. Neamţ, Vieţile 451, 452; ~ din s. Homiceni, ţ. Neamţ,
sfinţilor pe luna Februarie (m-rea primeşte Peci de cununie (11 februarie
Neamţ, 1812) din ~ 424. 1826) 402; ~ fiul lui Neculai Holban
valuri (pilcuri) 42, 461, 464. 133, 227, 262; ~ fiul lui Theodor,
Vama, s., j. Suceava, Agatanghel cumpără un Chiriacodromion (M-rea
Ieronim, Hrismos adecă prorocie (Iaşi, Neamţ, 1811) 124; ~ fiul lui Toma
1818) din ~ 431; Cartea românească de Buganul ? din s. Dumbrăveni, ţ. Tutovei,
învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 53, 389, primeşte Carte de ruptaş (Iaşi, 1820)
407; Ceasloveţ, ms. (ante 7090) legat în 397; ~ fiul preotului Ion Pleşcu, leagă un
~ 449; Penticostar (Iaşi, 1753) din ~ 212, Ceasloveţ (Alba Iulia, 1686) 449; ~
214; Psaltire (Iaşi, 1743) din ~ 411. logofăt 500; ~ menţ. 393;
vamă 138. ~ preot, din Vişeul de Jos, cumpără
vameşi 261. Triodul (Iaşi, 1747) 247; ~ primeşte
Vardalah, profesor 234. Carte de preoţie de la Gavriil Calimachi
Varlaam, arhimandritul m-rii Dobrovăţ, mitropolitul Ţării Moldovei 393; ~
primeşte un Molebnic (Chişinău, 1815) prubar, călugărit Neofit, scrie Taina
231; ~ episcop de Rădăuţi 206, 488; ~ ascunsă şi acum descoperită sau
ieromonah 149; ~ mitropolitul Moldovei Catihisis, ms. 3021; ~ (altul) din m-rea
11, 61, 92, 110, 118, 127, 202, 210, 211, Neamţ, corectează Înfruntarea jidovilor
213, 228, 231, 238, 249, 313, 319, 320, (Iaşi, 1803) 445;
321, 322, 324, 325, 328, 346, 347, 358; ~ ~ protopop, din Câcâuţi Nemţuşor,
donează Cartea românească de socrul lui Axente 227; ~ tipograf 442; ~
învăţătură 229 din Iaşi, vinde două pogoane de vie 292;
Varlaam Sardeon (Sardios), ~ uricar 259.
arhimandrit 86, 90, 468, 469, 470. Vasile Băltag, protopop 188.
Varniz, s.*, Viaţa şi petrecerea sfinţilor, Vasile Bosancu, din Vama, dă bani
Iaşi (1682-1686) din ~ 409. pentru legarea Cărţii româneşti de
Varsanufie, părinte, vinde o Psaltire (m- învăţătură (Iaşi, 1643) 53.
rea Neamţ, 1816) 112. Vasile Carp, menţ. 353.
Vasile Cărăuş, colecţia ~ 435; Tipic în
scurt (Chişinău, 1823) din ~ 434;
INDICE GENERAL 657
Instrucţia blagocinului asupra unor căpitan de Ropce, fraţii răposatului Lupu

biserici (Chişinău, 1827) şi Rînduiala Poroschii fost mare căpitan de Iaşi, se
panihidei împăraţilor (Chişinău, 1827) învoiesc cu Ilinca Antohieasa şi Aniţa
din ~ 436. Ghenghioaia asupra moştenirii fratelui şi
Vasile Ceaurescu, fost stolnic 138. a soţiei acestuia Catrina 286; ~ iconom
Vasile Ceocârlan, răposat, a avut o 466, 467;
Psaltire (Iaşi, 1782) 253. ~ popă, din Giurgeşti, leagă o
Vasile Curea, din Borăşti, dator 289. Evanghelie ms. 449; ~ prubar 96; ~ zeţar,
Vasile Huşanul, strămoşul Elenei 456. culege Psaltire (Iaşi, 1802) 443;
Vasile Ioanovici, corectează Învăţaturi ~ tatăl lui Constantin, din s.
hristianiceşti (Iaşi, 1823) 445. Ciofrăceşti, ţ. Neamţ 175, 396.
Vasile Isachi, fecior de călăraş Vasilie Panaite, diacon, din s. Luncani,
ispravnicesc 165. ţ. Bacău, leagă o Tîrnosanie, ms. (1822)
Vasile Leonovici, emisarul Lavrei în 452.
Ţara Moldovei 26, 27. Vasilievici, protopop 188.
Vasile (Vasilie) Lupu, voievod 10, 16, Vasilii Iusupescu, primeşte o Psaltire
25, 26, 35, 40, 56, 60, 68, 75, 80, 93, 99, slavo-română (Iaşi, 1680) 252.
107, 110, 151, 154, 175, 202, 210, 211, Vasiliu Ioan, copie Calendarul pe 112
238, 269, 270, 273, 274, 276, 282, 296, ani (Iaşi, 1785) 261.
309, 315, 316, 317, 318, 319, 323, 330, Vasîle, legător de cărţi, vinde un
334, 338, 346, 347, 357, 488. Antologhion (Bucureşti, 1766) 450.
Vasile Pohrib, scriitor, martor 458. Vaslui, or. şi j. 88, 162, 166, 407, 453;
Vasile Râmniceanul, dascăl, "umbla cu Antologhion (m-rea Neamţ, 1825) din ~
cărţi" 257. 435; Carte folositoare de suflet (Iaşi,
Vasile Roset, hatman 226; ~ vornic mare 1819) din ~ 432; Cartea românească de
459. învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 369; Samoil
Vasile Sepoteanul, mare comis, Smiad stoler din ~ 168; şcoală la ~ 349.
dăruieşte Cartea românească de ~ pîrîu 290; ~ ţ., 134, 161, 250, 290,
învăţătură (Iaşi, 1643) 255 458; ispravnicul de ~ 160.
Vasile Stadniţcki, tipograf 28, 274, 277; Vassili Lebediv, cumpără Vieţile
~ imprimă Dumnezeiasca liturghie (Iaşi, sfinţilor pe luna octombrie (m-rea
1679) 437. Neamţ, 1809) 115.
Vasile Sturze Moldoveanul, copist 51, Vatican 334.
257, 260; ~ are Cartea românească de Vatoped, m-re la Muntele Athos 149,
învăţătură (Iaşi, 1643) şi Tîlcuirea 235; Tomul iubirii (Iaşi, 1698) şi În
liturghiei (Iaşi, 1697) şi un Octoih contra primatului papal (Iaşi, 1682) din
(Tîrgovişte, 1712) 256, 261. ~ 409; Mreaja apostolică (Iaşi, 1756) din
Vasile Vîrnav, menţ 234. ~ 415; Cantemir, Divanul (Iaşi, 1698) şi
Vasili Corciovă, preot, dă bani la Ioan Damaschin, Expunerea credinţei
cumpărarea unui Ceaslov (Rădăuţi, ortodoxe (Iaşi, 1715) din ~ 410.
1745) 53. Vatra Dornei, or., j. Suceava, Adunarea
Vasilie, fiul lui Găndea, din Glodeni, şi celor şapte taine (Iaşi, 1751) din ~ 376,
cu verii săi Istratie şi Drăguna, vînd 413; Antologhion (Iaşi, 1755) de la bis.
partea lor de moşie 289; ~ fiul lui Gliga Sf. Arhangheli din ~ 414; Cartea
şi al Evdochiei 143; ~ fost mare căpitan românească de învăţătură (Iaşi, 1643)
de Răzîna şi Chiriac Poroschii fost mare din ~ 407; Penticostar (Iaşi, 1753) din ~
414; Triod (Iaşi, 1747) din ~ 412; Vâşcu Ionaşcu, din Lăpuşul de Sus,
Teofilact, Tîlcuire la cele patru cumpără şi donează Cartea românească
evanghelii (Iaşi, 1805) din ~ 421. de învăţătură (Iaşi, 1643) 253.
văcărit 162. Vechiul Sobor, bis. în Chişinău,
vădane, peciuri de ~ 177. Irmologhion (m-rea Neamţ, 1827) din ~
vădrari 192, 401. 436; Psaltire (Iaşi, 1802) din ~ 421.
vădrărit 287. Vedomostia tipografiei din Chişinău pe
văduvă 402, v. Pachiţa. luna aprilie 1824 183.
văduvoi 396; v. Pavel; peciuri de ~ 177. vedre 131.
Văleni, s., j. Braşov, Cartea românească veghince 476
de învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 406. Velcheriul de Jos, s., j. Mureş (azi
Văleni-Stînişoara, s., j. Suceava, Scara Răzoare, Cartea românească de
părintelui Ioan egumenul Sinaiului (m- învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 372.
rea Neamţ, 1814) din ~ 426. Venedict, duhovnic şi egumen m-rii
Văratec, m-re, j. Neamţ, Cele 9 cîntări Secul, donează m-rii Curchi o
din Psaltire (Iaşi, 1815) din ~ 426; Evanghelie (m-rea Neamţ, 1821) 231.
Cartea românească de învăţătură (Iaşi, Veneţia, or. (Italia) 19, 20, 28, 90, 98,
1643) din ~ 407; Liturghie (Iaşi, 1818) 204, 332, 339; tipografia fraţilor Glykys
din ~ 431; Pateric, ms. (a doua jum. a din ~ 331.
sec. XVIII) şi un Cuvînt de învăţătură a Veneţia de Jos, s., j. Braşov, Cartea
Sf. Grigorie Sinaitul, ms. (ante 1802) din românească de învăţătură (Iaşi, 1643)
~ 451; Viaţa şi petrecerea Sfinţilor, Iaşi din ~ 406.
(1682-1686) din ~ 409. venghice 62.
vărsători de slove 67, 77, 159, 163, 492. Veniamin (Viniiamin) Costachi
Vărzăreştii Noi, s., ţ. Lăpuşna, Ceaslov (Negel), episcop de Roman 85, 190,
(Iaşi, 1797) din ~ 420; Molebnic 215; dăruieşte un Ceaslov (Dubăsari,
(Chişinău, 1816) din ~ 428; Triod (Iaşi, 1794) 230; ~ emite Ponturi cum să cade
1747) din ~ 412. a petrece preoţii şi o Carte pastorală
Vărzăreştii Vechi, s., ţ. Lăpuşna, 394;
Evhologhion (Iaşi, 1754) din ~ 414; ~ mitropolitul Ţării Moldovei 30, 48,
Octoih (Iaşi, 1790) din ~ 419; Rînduiala 57, 59, 68, 70, 82, 87, 100, 170, 184,
pentru sfinţirea bisericilor (Chişinău, 185, 190, 208, 224, 231, 234, 278, 288,
1820) din ~ 433. 303, 354, 442, 464, 467, 468, 469, 470,
Văscani, s., ţ. Roman 160. 474, 494; ~ corectează Liturghia (m-rea
Văsieni, ţ. Lăpuşna, Catavasier (Iaşi, Neamţ, 1819) 302; ~ dă o Carte de
1792) din ~ 419; Liturghie (Chişinău, dăscălie lui Alexandru din s. Iteşti, ţ.
1815) din ~ 427; Liturghie (Chişinău, Neamţ 100, 400; ~ dă o Carte de preoţie
1819) şi Minei (Chişinău, 1819) din ~ lui Eftimie din s. Horodişte, ţ. Dorohoi
432; Tipic în scurt (Chişinău, 1823) din 175, 397; ~ dă o Carte de diaconie lui
~ 434. Simeon din s. Făgeţel, ţ. Neamţ 394; ~ dă
Văsieşti, s., j. Neamţ, Antologhion (Iaşi, o Carte de preoţie dată lui Costantin, fiul
1755) din ~ 415. lui Vasilie din s. Şofroceşti, ţ. Neamţ
Văşcăuţi, s., j. Suceava 98, 393; Psaltire 396; ~ dă o Înştiinţare despre
(m-rea Neamţ, 1817) din ~ 429. deschiderea şcolii din m-rea Trei Ierarhi
403; donează cărţi 230, 231, 232, 249,
263; ~ emite nişte Pastorale 394, 395,
INDICE GENERAL 659
401; ~ emite o Carte de blestem contra Ursul 437; ~ ms., din Vişeu 261; ~
celor care înjură de lucruri sfinte 404; ~ preţuri 115, 116, 130., 374.
emite o Carte bisericească cu reguli viceconsul, al Prusiei 168; ~ francez din
referitoare la oficierea slujbelor Galaţi 187.
religioase 402; ~ emite o Scrisoare către Vice-Consulat, englez, francez şi
preoţi împotriva beţiei 394; ~ imprimă prusian 190.
Tabla alilodidactică (Iaşi, 1825) 402; ~ vice-prezident al Prinţipatului
trimite Antologhionul (m-rea Neamţ, Moldaviei 465, 468.
1825) la un schit 213; ~ vinde o Vicov de Sus, s., j. Suceava, Apostol
Liturghie (Iaşi, 1818) 213. (Iaşi, 1756) din ~ 415; Apostol (Iaşi,
ventil 31, 42. 1753) din ~ 134; Şapte taine (Iaşi, 1644)
Venus, personaj mitologic 282. din ~ 373.
Verpole, s., Antologhion (Iaşi, 1755) din Vicovul de Jos, s., j. Suceava, Şapte
~ 252, 415; Triod (Iaşi, 1747) din ~ 253. taine (Iaşi, 1644) din ~ 408; Evanghelie
verste, unitate de măsură 403, 450. (Iaşi, 1762) din ~ 417; Cartea
Versuri din tragedia patimilor lui românească de învăţătură (Iaşi, 1643)
Christos (Liov, 1630) 200. din ~ 407.
Veştem, s., Cartea românească de vidomostii 464, 466.
învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 407. vie, la Copou 289, 303; pogoane de ~
Viaţa Sf. Alexe Omul lui Dumnezeu şi 292.
Minunile Maicii Domnului, copiate de Viena 11, 31, 41, 48, 90, 100, 178, 180,
Andriotaxitul 285. 181, 222, 248 297, 302, 313, 332, 335,
Viaţa cuviosului <...> Paisie (m-rea 344, 352; Congregaţia Mechitariştilor
Neamţ, 1817), tradusă şi imprimată de din ~ 273; tipografia Orientală din ~ 345.
Grigore şi Gherontie din m-rea Neamţ Vieţile sfinţilor, traduse de ieromonahul
441; ~ din m-rea Curchi ~ 232, 263. Macarie 295.
Viaţa Marelui Petru, samoderjeţ a toată Vieţile sfinţilor, 12 vol. (m-rea Neamţ,
Rosia, ms. tradus de Cosma ieromonah 1807-1812) 224, 225, 231, 248, 301; ~
Vlahul 294. din m-rile Secu şi Peonul 251; ~ traduse
Viaţa Sf. Vasilie cel Nou (Bucureşti, de Gherontie monahul 440.
1819), imprimată de Isaia monah 441. Vieţile Sfinţilor pe lunile ianuarie - iulie
Viaţa stareţului Paisie din Neamţu (m- (m-rea Neamţ, 1812-1814), din m-rea
rea Neamţ, 1817), imprimată de Curchi 232, 263.
Gherontie monahul 439. Vieţile sfinţilor pe luna Ianuarie (m-rea
Viaţa şi facerile de minuni a Sf. Neamţ, 1812), circulaţie 424.
Mitrofan arhiepiscopul Voronejului, ~ (m-rea Neamţ, 1829), circulaţie 436.
ms., tradus de Chiriac, duhovnicul m-rii Vieţile sfinţilor din luna fevruarie (m-
Neamţ 295. rea Neamţ, 1812), circulaţie 424; ~
Viaţa şi petrecerea sfinţilor (Vieţile ilustrate de Simion Isoteschi 447.
sfinţilor) (Iaşi, 1682-1686) 29, 37, 93, ~ (m-rea Neamţ, 1829), circulaţie 436.
119, 127, 229, 280, 324, 328; ~ a lui Ioan Vieţile sfinţilor din luna martie (m-rea
Lengher 261; ~ a lui Simion, 233~ Neamţ, 1813), circulaţie 383, 425; ~
circulaţie 265; ~ din s. Cornova, j. Orhei ilustrate de Mihail Strelbiţchi 446.
263; ~ din m-rea Tismana 231; ~ Vieţile sfinţilor din luna aprilie (m-rea
imprimate de Mitrofan, Andrei, Pavel, Neamţ, 1813) circulaţie 425; ~
imprimate de Nichita şi Isaia monah 441.
Vieţile sfinţilor pe lunile aprilie şi mai din ~ 369; popa Ioneşel din ~, cumpără
(m-rea Neamţ, 1813), imprimate de un Penticostar de Rîmnic 258; Ceaslov
Isaiia şi Gherontie monahul 439, 440. (Rădăuţi, 1745) din ~ 345, 411.
Vieţile sfinţilor pe luna Mai (m-rea Visarion Sarai, menţ 248, 345.
Neamţ, 1813), circulaţie 425. vistier, mare 187
Vieţile sfinţilor pe luna Iunie (m-rea Vistierie 62, 65, 66, 69, 163, 172, 460,
Neamţ, 1813), circulaţie 425. 471, 472, 477, 480, 481, 482, 483, 484,
Vieţile Sfinţilor pe luna Iulie (m-rea 485, 487, 489, 490, 498, 502, 504; Ştefan
Neamţ, 1814) 220; ~ circulaţie 426; ~ Bosie logofăt de ~ 233; Frumuzachi din
din bis. Sf. Nicolae Domnesc din Iaşi ~ 289; Ion Chiscăluţă din ~ 259; rupte de
383 ~ 184, 460.
Vieţile Sfinţilor pe luna August (m-rea vistiernic 150, 233, 336, 468, 469; v.
Neamţ, 1815), circulaţie 426. Aleco Sturza, Iordachi Catargiu,
Vieţile sfinţilor pe luna Septembrie (m- Costachi Cantacuzino, Teofil
rea Neamţ, 1807) 70; ~ circulaţie 422; ~ Coridaleu, Sima, Ştefan Luca; fost ~
din schitul Gorovei, 152; ~ imprimate de 176; v. Dumitraşco Paladi; ~ al doilea
Gherontie şi Ignatie monahi 439, 440; ~ 261, 448; v. Gheorghe Vlădescu;
preţuri 382. vistiernic, mare, 218, 500, 504; ~ mare
Vieţile Sfinţilor pe lunile Septembrie- 150, 226, 499; v. Costache Suţu, Ion
Decembrie (m-rea Neamţ, 1807-1811), Canta, Mathei.
din m-rea Hirova 263. Vişeu, s., j. Maramureş, Vieţile Sfinţilor
Vieţile sfinţilor pe lunile Septembrie- (Iaşi, 1682-1686), ms. din ~ 261.
Mai 294. Vişeul de Jos, s., j. Maramureş, Triod
Vieţile sfinţilor din luna Octombrie (m- (Iaşi, 1747) din ~ 211, 247, 375, 412;
rea Neamţ, 1809) 95; ~ circulaţie 423, Ceaslov (Rădăuţi, 1745) din ~ 345, 411;
424; ~ corectate de monahul Isaac 445; ~ Catavasier (Iaşi, 1778) din ~ 418; Cartea
ilustrate de Simion Isoteschi 447; ~ românească de învăţătură (Iaşi, 1643)
imprimate de Gherontie şi Ignatie din ~ 407; Evhologhion (Iaşi, 1744) din
monahi, Agathon (Agafton), Silvestru şi ~ 411; Liturghie (Iaşi, 1759) din ~ 416.
Constandin ţinţariul 439, 440; ~ preţuri Vişeul de Mijloc, s., j. Maramureş,
115. Cartea românească de învăţătură (Iaşi,
Vieţile sfinţilor pe luna Noiembrie (m- 1643) din ~ 369, 407.
rea Neamţ, 1811), circulaţie 423. Vişeul de Sus, s., j. Maramureş, Ceaslov
Vieţile sfinţilor pe luna Decembrie (m- (Rădăuţi, 1745) din ~ 345, 411.
rea Neamţ, 1829), circulaţie 436. Viştea de Jos, j. Braşov, Cartea
vignete 18, 20, 24, 35, 37. românească de învăţătură (Iaşi, 1643),
Vilavece, s., Antologhion (Iaşi, 1755) din din 406
~ 415. Vitalie, monah, probar, corectează
vin 32, 78; vedre de ~ 131. Irmologhionul (m-rea Neamţ, 1827) 445.
Vineţăşti (Vineţeşti), s., ţ. Fălciu, ocolul vite, bolnave de ciumă 404.
Crasnei 134; Evhologhion (Iaşi, 1754) Vîlcea, j. 128.
din ~ 414. Vîlcele, s., j. Suceava, Antologhion (m-
vingălac (vimpălău, ucpuri sau rea Neamţ, 1825) din ~ 435.
vincheler) 35, 43, 464, 491. Vîlcul, holtei, din s. Iucşeni, ţ. Iaşi,
Vinţeşti, s., j. Maramureş 253; Cartea primeşte un Peci de cununie 395.
INDICE GENERAL 661
Vînători, s., Psaltire (Iaşi, 1794) din ~ Grigore Ghica, Ioan, Ioan Greceanu,
419. Iordache Drăghici, Iordache Roset,
vîrtej pentru custura care taie hîrtia 52. Lupu Balş, Ioniţă Palade, Pilat, Ştefan
vînzător de cărţi 219; v. Dumitru Lesne. Catargiu; ~ de Botoşani 159; ~ de
Vîrteşcoi, s., Cartea românească de Cîmpulung 159, 162; ~ mare 69, 233,
învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 407. 290, 293, 459; v. Constantin Razul,
Vlad, fratele Marinei 149. Dimitrie Paladi, Ioan Bogdan, Miron
Vlad Râmniceanul, tipograf la Rîmnic Costin, Vasile Roseti.
şi Blaj 257. vornicel 163; ~ trimis la ocnă 162.
Vlădeni, moşie, ţ. Tutova 456; Cartea Vorniceni, s., ţ. Lăpuşna, Carte de
românească de învăţătură (Iaşi, 1643) rugăciuni pentru cerere de biruinţă (Iaşi,
din ~ 406. 1809) din ~ 423; Ceaslov (Chişinău,
Vlădeşti*, s. 455. 1817) din ~ 429; Molitvenic (Chişinău,
vlădica 460. 1820) din ~ 433; Rînduiala panihidei
Vlaicu, mare postelnic, cumpără Cartea (Chişinău, 1817) din ~ 430; Urmarea
românească de învăţătură (Iaşi, 1643) cîntării de rugăciune (Chişinău, 1826)
224. din ~ 435; Minei (Chişinău, 1819) din ~
Vocabular francez-turc, ms. (începutul 432.
sec. al XIX-lea), legat de Mihail Vornicia de aprozi 484.
Strelbiţchi 284, 451. Voroavă de întrebări şi răspunsuri
Voievozi, s., j. Bihor, Cartea (Bucureşti, 1765) 51.
românească de învăţătură (Iaşi, 1643) Voroavă de tîlcuire Sfinţilor Apostoli
din ~ 51. (m-rea Neamţ, 1811), circulaţie 424.
Voila, s., j. Braşov, Cartea românească Vorona, m-re, j. Neamţ, Vieţile Sfinţilor
de învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 244, 406. pe luna August (m-rea Neamţ, 1815) din
Voiniceni, s., j. Mureş, Cartea ~ 426; Molitvenic rusesc din ~ 138;
românească de învăţătură (Iaşi, 1643) Carte folositoare de suflet (Iaşi, 1819)
din ~ 407. din ~ 432; Evanghelie (m-rea Neamţ,
Voitinel, s., j. Suceava, Antologhion 1821) din ~ 433; Istoria dărîmării
(Iaşi, 1755) din ~ 415. Ierusalimului, ms. (1777) d in ~ 450.
Voivodeni, s., j. Mureş, Cartea Voroncău, s., ţ. Soroca, Liturghie (Iaşi,
românească de învăţătură (Iaşi, 1643) 1759) din ~ 416
din ~ 407. Voroneţ, m-re, j. Suceava 20;
Voivozi, j. Bihor, Cartea românească de Antologhion (Iaşi, 1755) din ~ 414;
învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 406. Tetraevanghel ms. (1490) din ~ 448.
Volcineţ, s., ţ. Lăpuşna, Triod (Iaşi, Voronţov, Mihail Simeonovici, graf
1747) din ~ 412; Liturghie (Chişinău, 169, 183, 189; ~ emite nişte Înştiinţări
1815) din ~ 427; Liturghie (Chişinău, 401.
1819) din ~ 432.; Minei (Chişinău, 1819) Voslăbeni, s., j. Harghita, Cartea
din 432. românească de învăţătură (Iaşi, 1643)
Volhinia, topic 233. din ~ 116, 130, 372, 406.
volintiri 165. Vovidenia, bis. în Bîrlad, Andronache
vornic 59, 159, 163, 251, 289, 294, 459, Donici, Adunare din împărăteştile
461, 468, 469, 470; v. Costachi pravile (Iaşi, 1814) din ~ 425;
Mavrocordat, Costachi Sturza, Evanghelie (Iaşi, 1762) din ~ 417;
Dimitrie Sturza, Dumitraşco Păladi, Molebnic (Chişinău, 1816) din ~ 428.
~ bis. în Iaşi, Adunare de cîteva Xiropotamu, m-re la Muntele Athos

rugăciuni (Iaşi, 1819) din ~ 431; Apostol 152, 226, 343; Acolutia Sf. Timotei (Iaşi,
(Iaşi, 1756) din ~ 415; Ceaslov (Iaşi, 1752) din ~ 413; Evanghelie, ms. (1535),
1797) din ~ 420; Chiriacodromion (m- fostă la ~ 152.
rea Neamţ, 1811) din ~ 424; Învăţătură
creştinească (Iaşi, 1808) din ~ 423; Z
Molitvenic (Iaşi, 1785) din ~ 418; Octoih
mic (Iaşi, 1786) din ~ 419; Panihidă şi Zagon, s., j. Covasna, Cartea
litia mică (Iaşi, 1807) din ~ 422; românească de învăţătură (Iaşi, 1643)
Penticostar (Iaşi, 1753) din ~ 414. din ~ 406.
Vozdu, s., ţ. Soroca, Psaltire (Chişinău, Zahaicani, s.* 150.
1818) din ~ 431. Zaharia Carcalechi, tipograf la Buda
Vozia, s.*, Viaţa şi petrecerea sfinţilor 82, 460.
(Iaşi, 1682-1686) din ~ 409. Zahorna, s., ţ. Iaşi 398.
vrahia 34. Zametin, general rus 304.
Vrancea, j. 407. Zamfirache, logofăt, fiul logofătului
Vucol, părinte 221. Nicolaie, vinde Divanul sau gîlceava
Vulcan, s., j. Hunedoara, Cartea înţeleptului cu lumea (Iaşi, 1698) 245.
românească de învăţătură (Iaşi, 1643) Zania, s., ţ. Iaşi 160.
din ~ 406. Zante, insulă 236, 335.
Vulpăşeşti, s., j. Neamţ, Evanghelie zapcii 288.
(Iaşi, 1762) din ~ 417. Zapiscă pentru lăţirea vărsatului de
Vulpe, bis. în Iaşi Evanghelistar (Iaşi, vaci (Chişinău, 1812-1813?) 394.
1826) din ~ 435; Octoih de pavecerniţă Zăiceni, s., ţ. Roman 160.
(m-rea Neamţ, 1816) din ~ 428; Psaltire zălog 121.
(Iaşi, 1766) din ~ 418; Tipic (Iaşi, 1816) Zăbalţ, s., j. Arad, Cartea românească
din ~ 428; Triod (Iaşi, 1747) din ~ 412. de învăţătură (Iaşi, 1643) din ~ 406.
Zăbava fandasiei, ms., tradus de Thoma
Dimitriu al doilea logofăt 296.
W zăcătoare 455.
Zărand, ţ. 253; ~ s., j. Arad, Cartea
Watson, negustor de hîrtie din Danzig românească de învăţătură, Iaşi, 1643 din
99. ~ 369.
Wiliam M. Johnson, menţ. 18. Zbereni, m-re, Liturghie (Iaşi, 1818) din
William Ged, din Edinburgh, bijutier, ~ 431.
inventează stereotipia 94. Zbiroaia, s., ţ. Lăpuşna, Ceaslov
Wittemberg, or. (Germania) 271. (Dubăsari, 1794) din ~ 419.
Wittgenstein, feldmareşal 190. Zdrapţi, s., j. Hunedoara, Cartea
X din ~ 406.
zeţărie 34.
Xenofon, m-re la Muntele Athos, În zeţari (culegători, jăţari) 35, 43, 67, 70,
contra lui Ioan Cariofil (Iaşi, 1694) şi În 71, 74, 76, 77, 78, 79, 81, 95, 106, 278,
contra primatului papal (Iaşi, 1682) din 288, 345, 443, 464, 492; v. Antonie, Ilie,
~ 409; Mreaja apostolică (Iaşi, 1756) din Damaschin, Necula, Stratonic, Udrea.
~ 415;. zgură 32, 33.
INDICE GENERAL 663
Zîmbreni, s., j. Lăpuşna, Ceaslov (Iaşi, bisericii (Iaşi, 1809) din ~ 423; Vieţile
1797) din ~ 420; Panihida şi litia mică sfinţilor pe luna Octombrie (m-rea
(Iaşi, 1807) din ~ 422. Neamţ, 1809) din ~ 423.
Zîmbreşti, s., j. Lăpuşna, Minei zugravi 285, 455; v. Ursul.
(Chişinău, 1819) din ~ 432. Zvorişte, s., j. Suceava, Antologhion (m-
Ziua Crucii, bis. în Iaşi, Catavasier rea Neamţ, 1825) din ~ 435; Liturghie
(Iaşi, 1778) de la ~ 418, Liturghie (Iaşi, (Iaşi, 1818) din ~ 431; Molitvenic (Iaşi,
1818) din ~ 430. 1749) din ~413; Molitvenic (Iaşi, 1785)
zloţi 53, 76, 108, 112, 114, 115, 116, din ~ 418.
119, 121, 129, 130, 143, 149, 151, 220,
223, 225, 369, 370, 371, 372, 373, 374, ***
377, 378, 379, 383, 385, 389.
zlotaşi 159, 160, 161, 162, 163, 164, 287; 12 Apostoli 142, 146, 147, 149, 151,
v. Hrisoscul. 152, 153.
Zmaranda, soţia lui Gheorghi Huşanul 318 Sfinţi Părinţi (Oteţi) de la Nicheea
457. 121, 137, 138, 139, 140, 141, 142, 144,
145, 146, 147, 148, 149, 150, 151, 152.
Zografu, m-re la Muntele Athos, 4 Evanghelişti 150.
Tetraevanghelul bis. din Borzeşti, ms. 40 de Sfinţi Mucenici de la Sevastia
(1495) de la ~ 136. 153; ~ bis. în Iaşi, Chiriacodromion (m-
Zoltan, s., j. Covasna, Cartea rea Neamţ, 1811) de la ~ 424; Istoria
românească de învăţătură (Iaşi, 1643) Vechiului şi a Noului Testament Iaşi,
din ~ 406. 1824), de la ~ 434; Teofilact, Tîlcuire la
Zosăm Zaharii, părinte, leagă un cele patru evanghelii (Iaşi, 1805) de la ~
Antologhion de la bis. Sf. Ilie din Iaşi 421; Vieţile sfinţilor pe luna Februarie
451, 454. (m-rea Neamţ, 1812) de la ~ 424; Vieţile
sfinţilor pe luna Septembrie (m-rea
Zubreşti, s., j. Lăpuşna, Antologhion Neamţ, 1807) de la ~ 422; ~ moaşte 343.
(Iaşi, 1806) din ~ 422; Catavasier (Iaşi,
1792) din ~ 419; Orînduiala sfinţirii
BIBLIOGRAFIE – Abrevieri
Izvoare
I ) – Documentare
a) – Inedite:
- Fondurile Documente, Manuscrise, Secretariatul de Stat al Moldovei, Isprăvnicii,
Transpoarte, Foi volante de la Arhivele Statului Iaşi;
- Colecţiile de Carte veche şi Manuscrise de la BCU „M. Eminescu”, Iaşi.
Alexandru, 150 de ani de la apariţia = Alexandru, D., 150 de ani de la apariţia

Vieţilor Sfinţilor Vieţilor Sfinţilor - 1807, în MMS, anul XXXIV
(1958), nr. 1-2, p. 110-119.
Alicu, Circulaţia cărţii vechi rom. în j. = Alicu, Graţiana, Circulaţia cărţii vechi româneşti
Cluj în judeţul Cluj, Extras din „Acta Musei
Napocensis”, anul XX (1984).
Amurăriţei, Circulaţia cărţii vechi rom. în = Amurăriţei, Ecaterina, Circulaţia cărţii vechi
j. Botoşani româneşti din secolul al XVIII-lea pe teritoriul
judeţului Botoşani, în Valori bibliofile, vol. I, p.
193-196.
Andea, Ms. şi cărţi rom. vechi din = Andea, Avram, Manuscrise şi cărţi româneşti
Transilvania vechi din centrul Transilvaniei (sec. XVII-XIX),
ibidem, II, p. 251-261.
Andreescu, Ştiri noi asupra aducerii apei = Andreescu, C., Ştiri noi asupra aducerii apei
la Iaşi la Iaşi, în „Arhiva românească”, tom III (1939).
Andrei, Părnuţă, Istoria cărţii şi tiparului = Andrei, Nicolae, Părnuţă, Gheorghe, Istoria
din Oltenia cărţii, presei şi tiparului din Oltenia, Craiova,
Editura Scrisul românesc, 1994.
Andrei, Părnuţă, Istoria învăţămîntului din = Andrei, Nicolae, Părnuţă, Gheorghe, Istoria
Oltenia, vol. I învăţămîntului din Oltenia, vol. I, Craiova, Editura
Scrisul Românesc, 1977.
Andriescu, Locul Bibliei de la Bucureşti = Andriescu, Alexandru, Locul Bibliei de la
în istoria culturii Bucureşti în istoria culturii, literaturii şi limbii
române literare, în Monumenta linguae
dacoromanorum: Biblia, 1688, Pars I: Genesis,
Iaşi, Editura Univ. „Al. I. Cuza”, 1995, p. 7-45.
Antim Ivireanul, Opere = Antim Ivireanul, Opere, Ediţie îngrijită de Gabriel
Ştrempel, Bucureşti, Editura Minerva, 1972.
Antonovici, Doc. bîrlădene, I-IV = Antonovici, Ioan, Documente bîrlădene, vol. I-IV
(I-II, Tipografia „Neculai P. Peiu”; vol. III-IV,
Tipografia şi Legătoria de Cărţi „Const. D.
Lupaşcu”), Bîrlad, 1911-1927.

Arbore, Insemnări pe cărţile din Focşani = Arbore, Virgiliu P., Însemnări culese de pe
marginea cărţilor bisericeşti din oraşul Focşani,
în „Milcovia”, anul II, vol. 2 (1931), p. 237-247;
anul III, vol. 1-2 (1932), p. 53-66 ; anul IV
(1933), vol. 1-2, p. 54-64.
Asachi, Opere = Asachi, Gheorghe, Opere, Ediţie critică şi prefaţă
de N. A. Ursu, vol. Versuri şi teatru, Bucureşti,
Editura Minerva, 1973.
Aşezămîntul lui Antim = Aşezămîntul lui Antim, în Antim Ivireanul,
Opere, ediţie îngrijită de Gabriel Ştrempel,
Bucureşti, 1972.
Avram, Însemnări pe cărţi vechi rom. în = Avram, Mircea, Unele însemnări de pe cărţi
Bibl. „Astra” vechi româneşti aflate în colecţiile Bibliotecii
„Astra”, în Valori bibliofile, II, p. 376-378.
Axintie Uricariul = Petre, Ioan St., Axintie Uricariul. Studiu şi
text, Bucureşti, 1944.
Bacâru, Ex-librisul cu blestem = Bacâru, Livia, Ex-librisul cu blestem, în „Revista
bibliotecilor”, anul 21 (1968), nr. 5, p. 7.
Bacâru, Filigranele cărţilor tipărite la = Bacâru, Livia, Filigranele cărţilor tipărite la
Câmpulung Câmpulung în secolul al XVII-lea, în Studia
bibliologica. (Culegere de studii, comunicări şi
referate), Bucureşti, vol. III, sub red. Corneliu
Dima-Drăgan, p. 29-45.
Bacâru, Vechi legături de cărţi = Bacâru, Livia, Vechi legături de cărţi
româneşti, în SCB, anul XIII (1974), p. 46-115.
Balaur, Biserici = Balaur, Dimitrie I., Biserici în Moldova de
răsărit: Cărţi româneşti de slujbă bisericească
care au trecut Prutul (veac. XVIII-XIX). Judeţul
Lăpuşna, Bucureşti, Tipografia Cărţilor
bisericeşti, 1934.
Bădără, Tiparul românesc = Bădără, Doru, Tiparul românesc la sfîrşitul
secolului al XVII-lea şi începutul secolului al
XVIII-lea, Brăila, 1998.
Bădărău, Caproşu, Iaşii vechilor zidiri = Bădărău, Dan, Caproşu, Ioan, Iaşii vechilor
zidiri, Iaşi, Editura Junimea, 1974.
Băltuţă, Tipografia greacă de la Cetăţuia = Băltuţă, Mitrofan, Tipografia greacă de la
mănăstirea Cetăţuia, în MMS, anul XLVIII
(1972), nr. 7-8, p. 577-587.
Bănescu, Stareţul Neonil = Bănescu, N., Stareţul Neonil. Corespondenţa sa
cu C. Hurmuzachi şi Andreiu Şaguna, Vălenii de
BIBLIOGRAFIE 667
Munte, Tipografia „Neamul Românesc”, 1910.

Bărbulescu, Contribuţii la BRV = Bărbulescu, Daniela, Contribuţii la Bibliografia
românească veche, în BOR, anul LXXIX (1961),
nr. 9-10, p. 921-939.
Bărnuţiu, Colecţii sătmărene = Bărnuţiu, Elena, Cartea românească veche în
colecţii sătmărene, Satu-Mare, Editura Muzeului
Sătmărean, 1998.
Berechet, Descoperirea a două ms. = Berechet, Ştefan Gr., Descoperirea a două
juridice manuscrise juridice româneşti: Cîrja arhiereilor
în greceşte din 1645, iar în româneşte din 1754,
în „Întregiri”, Buletinul Institutului de Istoria
vechiului drept românesc, Iaşi, 1938.
Berechet, Însemnări de pe cărţi vechi = Berechet, Ştefan, Însemnări de pe cărţi vechi
bisericeşti, în BOR, Seria II, anul 44 (1926), nr.
10, p. 588-592.
Berechet, Legătura dintre dreptul bizantin = Berechet, Ştefan, Legătura dintre dreptul
şi românesc bizantin şi românesc, Vaslui, 1937.
Berechet, Vieaţa unei tipografii = Berechet, Ştefan, Vieaţa unei tipografii
basarabene basarabene, Ibidem, nr. 5, p. 503, anul 41
(1923), p. 348-360.
Berindei, Revoluţia din 1821 = Berindei, Dan, Revoluţia română din 1821,
Bucureşti, Editura Academiei Române, 1991.
Beza, Urme româneşti în răsăritul = Beza, Marcu, Urme româneşti în răsăritul
ortodox ortodox, Bucureşti, Imprimeria Naţională, 1937.
Bezviconi, Relaţii româno-ruse = Bezviconi, G, Contribuţii la istoria relaţiilor
româno-ruse (din cele mai vechi timpuri pînă la
mijlocul secolului al XIX-lea), Bucureşti, s. e., 1962.
Bianu, Introducerea limbii române în = Bianu, Ioan, Despre introducerea limbii
biserică româneşti în biserica românilor, Bucureşti, 1904.
Bianu, Mitrofan, episcopul Huşilor şi al = Bianu, Ioan, Mitrofan, episcopul Huşilor şi al
Buzăului Buzăului – mare tipograf (1681-1702), în AGR,
1927, p. 44-49.
Bianu, Originea şi moartea Mitropolitului = Bianu, Ioan, Contribuţiuni privitoare la
Dosoftei originea şi moartea Mitropolitului Moldovei
Dosofteiu, în „Academia Română. Discursuri de
recepţiune”, Bucureşti, 1920.
Bianu, Caracaş, Nicolăiasa, Cat. ms. rom. = Bianu, Ioan, Caracaş, Remus, Nicolăiasa G.,
din BAR, vol. I-III Catalogul manuscriptelor româneşti din
Biblioteca Academiei Române, vol. I-III,
Bucureşti, Institutul de Arte Grafice Carol Göbl,
1907-1931.
Bibliogr. analitică a periodicelor, vol. I, = Lupu, Ioan, Camariano, Nestor, Papadima,

1-3 Ovidiu, Bibliografia analitică a periodicelor
româneşti, vol. I, partea 1-3, Bucureşti, Editura
Academiei, 1966
Bielz, Istoricul legătoriei de cărţi din = Bielz, Julius, Contribuţii la istoricul vechii
Transilvania legătorii de cărţi din Transilvania, Sibiu,
Tipografia Centrului Mitropolitan, 1968.
Binder, Meşteri tipografi = Binder, Paul, Meşteri tipografi şi tipografi
notari, dascăli, diplomaţi şi pictori, în
Comunicări şi referate de bibliologie, Bucureşti,
1970, p. 30-39.
Bîrlea, Însemnări din Maramureş = Bîrlea, Ioan, Insemnări din bisericile
Maramureşului, Bucureşti, Atelierele „Socec”, 1909.
Bobulescu, Pocrovul = Bobulescu, C., Pocrovul, Craiova, Tipografia
Sfintei Mitropolii a Olteniei, 1943.
Bobulescu, Vieţi de zugravi = Bobulescu, C., Vieţi de zugravi (1657-1765),
Bucureşti, Editura Fundaţiei Culturale „Mihail
Kogălniceanu”, 1940.
Bodea, Preocupări economice şi culturale Bodea, Cornelia, Preocupări economice şi
culturale în literatura transilvăneană dintre anii
1786-1830, în „Studii. Revistă de istorie”, IX
(1956), nr. 1.
Bodinger, Cartea rom. veche în BCU Iaşi = Bodinger, Martin, Cartea românească veche
în colecţiile Bibliotecii Centrale Universitare din
Iaşi. Catalog adnotat, Iaşi, BCU „M.
Eminescu”, 1976.
Bodinger, Catalogul cărţilor rare şi = Bodinger, Martin, Catalogul cărţilor rare şi
preţioase preţioase, Iaşi, 1976.
Bodogae, Ajutoarele româneşti la Athos = Bodogae, Teodor, Ajutoarele româneşti la
mănăstirile din Sfîntul Munte Athos, Sibiu,
Tipografia Arhiecezană, 1940.
Bodogae, Sinodul de la Iaşi = Bodogae, Teodor, Din istoria bisericii
ortodoxe de acum 300 de ani. Consideraţiuni
istorice în legătură cu Sinodul de la Iaşi, Sibiu,
Tipografia Arhiecezană, 1943.
Bogdan, O scrisoare din 1679 = Bogdan, I., O scrisoare din 1679 a
Mitropolitului Dosoftei, în AAR, Seria II, Mem.
Secţ. Ist., tom XXXIV, 1911-1912, p. 489-496.
Bordeianu, Un exemplar rar = Bordeianu, M., Un exemplar rar din Viaţa şi
petrecerea sfinţilor a mitropolitului Dosoftei,
MMS, anul LVIII (1982), nr. 1-2, p. 142-144.
BIBLIOGRAFIE 669
Bostan, Insemnări pe cărţi vechi = Bostan, Constantin, Insemnări pe cărţi vechi din
fondul tradiţional „G.T. Kirileanu”, în Valori
bibliofile, I, p. 235-237.
Braicu, Bunea, Cartea veche rom. în Sibiu = Braicu, Doina, Bunea, Victor, Cartea veche
românească din secolele XVI-XVII în colecţiile
Arhiepiscopiei Sibiului, Sibiu, Editura Centrului
Mitropolitan, 1980.
Bratu, Cărţi vechi rom. la Patriarhie = Bratu, Daniela, Cărţi vechi româneşti la
biblioteca Patriarhiei române, în GB, anul XVII
(1958), nr. 6-7, p. 560-564.
Braunstein, Cat. cărţi vechi rom. BAR = Braunstein, Iancu, Catalogul cărţilor vechi
Iaşi româneşti, 1643-1830 (Biblioteca Filialei Iaşi a
Academiei Române), Iaşi, Academia Română, 1981.
Brătescu, Grija pentru sănătate = Brătescu, G., Grija pentru sănătate: primele
tipărituri de interes medical în limba română
(1581-1820), Bucureşti, Editura Medicală, 1988.
Brătulescu, Documente şi inscripţii vechi = Brătulescu, Victor, Documente şi inscripţii
vechi din biserici, în GB, anul XX (1960), nr. 3-
4, p. 257-266.
BRV, vol. I-IV = Bianu, Ioan, Hodoş, Nerva, Simonescu, Dan,
Bibliografia românească veche, vol. I-IV,
Bucureşti, Atelierele Socec, 1903-1944.
Bulat, Românii ortodocşi = Bulat, T. G., Românii ortodocşi şi creştinătatea
răsăriteană, Bucureşti, Tipografia Cărţilor
Bisericeşti, 1943
Bulat, „Tiparniţele” moldoveneşti = Bulat, T. G., „Tiparniţele” moldoveneşti de
carte bisericească de la Mitropolitul Varlaam la
Mitropolitul Veniamin Costachi (1641-1803), în
MMS, anul XLVII (1971), nr. 5-6, p. 349-361.
Bulat, Tipografiile moldoveneşti = Bulat, T. G., Tipografiile moldoveneşti de cărţi
bisericeşti de la Mitropolitul Veniamin Costachi
pînă la secularizarea din 1864, în MMS, anul
LIV (1978), nr. 3-4, p. 321-337.
Buluţă, Scurtă istorie a editurii = Buluţă, Gh., Scurtă istorie a editurii româneşti,
Bucureşti, Editura Enciclopedică, 1996.
Bunescu, Tehnica grafică = Bunescu, Alexandru D., Tehnica grafică, în „Artă
şi tehnică grafică”, caietul 6, 1938, p. 91-100.
Callimachi, Georgescu, Mitropolitul = Callimachi, Scarlat, Georgescu, Vlad,
Gavriil Callimachi şi Rusia Mitropolitul Gavriil Callimachi şi Rusia, în
BOR, anul LXXIX (1961), nr. 9-10, p. 791-813.
Camariano, Chansons et opuscules = Camariano, Nestor, Chansons et opuscules de l′
Hetairie publies a Jassy en 1821 Bucureşti, 1966.

Camariano, O preţioasă proclamaţie a = Camariano, Nestor, O preţioasă proclamaţie a
eteriştilor eteriştilor adresată popoarelor balcanice, în
RA, anul X (1967), nr. 1, p. 97-98.
Camariano-Cioran, Măsuri fiscale şi = Camariano-Cioran, Ariadna, Măsuri fiscale şi
administrative în Moldova administrative în Moldova: 1753-1754, în
SMIM, vol. V, 1962, p. 505-528.
Canta, Letopiseţul Ţării Moldovei = Canta, Ioan, Letopiseţul Ţării Moldovei de la a
doua şi pînă la a patra domnie a lui Constantin
Mavrocordat voievod (1741-1769), Ediţie critică
de Aurora Ilieş şi Ioana Zmeu, Bucureşti,
Cantemir, Divanul = Cantemir, Dimitrie, Divanul, Ediţie îngrijită şi
studiu introductiv de Virgil Cândea, Bucureşti,
Editura Pentru Literatură, 1969.
Caproşu, Doc. Iaşi, I-X = Caproşu, Ioan, Documente privitoare la istoria
oraşului Iaşi, vol. I-X, Iaşi, Editura „Dosoftei”,
1999-2007.
Caproşu, Sama Vistieriei Moldovei din = Caproşu, Ioan, Sămi de vistierie. Sama
1776 Vistieriei Moldovei din 1776, în „Revista de
istorie socială“, I (1996).
Caproşu, Sama Vistieriei Moldovei din = Caproşu, Ioan, Sămi de vistierie. Sama
1777 Vistieriei Moldovei din 1777 (partea I), în
„Arhiva genealogică”, IV (IX) (1997), nr. 1-2, p.
125-158.
Caproşu, Sama Vistieriei Moldovei din = Caproşu, Ioan, Sămi de vistierie. Sama Vistieriei
decembrie 1784 Moldovei din decembrie 1784, în CI, vol. XVI
(1997), p. 69-109.
Caproşu, Chiaburu, Însemnări, I-IV = Caproşu, Ioan, Chiaburu, Elena, Însemnări de
pe manuscrise şi cărţi vechi din Ţara Moldovei.
Un corpus, vol. I-IV, Iaşi, Editura „Demiurg”,
2008-2009.
Caproşu, Ungureanu, Doc. statistice Iaşi, = Caproşu, Ioan, Ungureanu, Mihai-Răzvan,
I-II Documente statistice privitoare la oraşul Iaşi,
vol. I-II, Iaşi, Editura Universităţii, 1997.
Carataşu, Cat. bibl. unui mare negustor = Carataşu, Mihail, Catalogul bibliotecii unui mare
negustor din veacul al XVIII-lea: Grigorie Anton
Avramie, în SCB, Serie nouă, vol. XII (1972).
Carmazin-Cacovschi, Gravuri în lemn = Carmazin-Cacovschi, V., Gravuri în lemn –
ilustraţiile mici din Moldova (sec. XVIII-XIX), în
MMS, anul XLVIII (1972), nr. 1-2, p. 94-103.
BIBLIOGRAFIE 671
Cartea Moldovei = Cartea Moldovei. (Sec. XVII- înc. Sec. XX).

Catalog general, vol. 2, Chişinău, Editura
Ştiinţa, 1992.
Cartea veche rom. în BCU Bucureşti = Cartea veche românească în colecţiile
Bibliotecii Centrale Universitare Bucureşti
(Prefaţă de Virgil Cândea), Bucureşti, Biblioteca
Centrală Universitară, 1972.
Cartojan, Istoria lit. rom. Vechi = Cartojan, N., Istoria literaturii române vechi,
Bucureşti, Editura Minerva, 1980.
Cat. doc. Ţării Româneşti, IV = Catalogul documentelor Ţării Româneşti din
Arhivele Statului Bucureşti, vol. IV: (1633-
1639), Bucureşti, D.G.A.S., 1981.
Cat. doc. economice, I = Catalogul documentelor economice, vol. I,
Bucureşti, D.G.A.S., 1966.
Cat. doc. greceşti Braşov = Catalogul documentelor greceşti din Arhivele
Statului de la oraşul Stalin, Bucureşti, D.G.A.S.,
1958.
Cazan, Texte de folclor medical = Cazan, I. C., Texte de folclor medical, în CL, anul
II (1936).
Cazania lui Varlaam = Cazania lui Varlaam, în RI, anul VIII (1922),
nr. 7-9, p. 146-147.
Călători străini, vol. V = Călători străini despre Ţările Române, vol. V,
Bucureşti, Editura Ştiinţifică, 1973.
Cândea, Dimitrie Cantemir = Cândea, Virgil, Un cărturar român la
întîlnirea a trei lumi: Dimitrie Cantemir.
Evoluţia interpretărilor, în „Academica”, anul
III, nr. 1 (35), septembrie 1993, p. 7.
Cândea, Însemnări pe cartea veche din = Cândea, Ionel, Consideraţii asupra
Brăila însemnărilor pe cartea veche românească din
judeţul Brăila, în Valori bibliofile, I, p. 247-255.
Cândea, Mărturii rom. din Bulgaria şi = Cândea, Virgil, Mărturii româneşti din
Grecia Bulgaria şi Grecia (1468-1866), Chişinău, 1933.
Cândea, Mărturii rom. peste hotare = Cândea, Virgil, Mărturii româneşti peste
hotare. Mică enciclopedie, vol. I-II, Bucureşti,
Editura Enciclopedică, 1991-1998.
Cândea, Poate fi inclusă cartea lui Carra: = Cândea, Virgil, Poate fi inclusă cartea lui
Histoire de la Moldavie et de la Valachie Carra: Histoire de la Moldavie et de la Valachie
în BRV? în Bibliografia românească veche?, în SCDB,
anul I (1955), p. 243-246.
Cândea, Prezenţe culturale rom.: Istanbul = Cândea, Virgil, Prezenţe culturale româneşti
peste hotare: Istanbul, Bucureşti, 1987.
Cândea, Raţiunea dominantă = Cândea, Virgil, Raţiunea dominantă. Contribuţii

la istoria umanismului românesc, Cluj-Napoca,
Editura Dacia, 1979.
Cerbuleţ, Veniamin Costache = Cerbuleţ, Teodor, Veniamin Costache (1768-
1846). Viaţa şi înfăptuirile, Bucureşti, Editura
„Cartea Românească”, 1940.
Cernovodeanu, Ştiinţa şi arta heraldică = Cernovodeanu, Dan, Ştiinţa şi arta heraldică
în România, Bucureşti, Editura Ştiinţifică şi
Enciclopedică, 1977.
Chiaburu, Aspectul economic = Chiaburu, Elena, Aspectul economic al
producţiei tipografice medievale din Ţările
Române, în "Agora sau despre Cetatea cărţilor",
Jurnal de idei şi a(l)titudine culturală, anul I, nr.
2-3-4 (2), noiembrie 2005, p. 195 – 200.
Chiaburu, Influenta artei caligrafice = Chiaburu, Elena, Teorii şi ipoteze cu privire la
influenta artei caligrafice moldoveneşti din
secolul XV asupra tiparului chirilic, în
„Biblioteca”, nr. 4, 1997, p. 122-123.
Chiaburu, Meşteri tipografi = Chiaburu, Elena, Meşteri tipografi din Ţara
Moldovei, în IN (Serie Nouă), anul IV-VII
(1998-2001), p. 155-185.
Chiaburu, Mihail Strelbiţchi = Chiaburu, Elena, Un tipograf moldovean din
secolul al XVIII-lea: Mihail Strelbiţchi, în IN,
(Serie Nouă), anul II-III (1996-1997), p. 81-88.
Chiaburu, Modalităţi de analiză şi datare = Chiaburu, Elena, Modalităţi de analiză şi
datare a cărţii româneşti vechi, ibidem, nr. 7,
1997, p. 210-211.
Chiaburu, Tehnică şi organizare în = Chiaburu, Elena, Tehnică şi organizare în
atelierul tipografic atelierul tipografic din Ţara Moldovei pînă la
1829, în CI (Serie Nouă), tom XVII/2, 1998.
Chiaburu, Tipografia din Moldova şi = Chiaburu, Elena, Tipografia din Moldova şi
lumea ortodoxă lumea ortodoxă în secolul al XVII-lea, în AIIAI,
tom XXXVII, 2000, p. 105-125.
Chiţimia, Cărţi – tezaur de cultură = Chiţimia, Ion C., Cărţi – tezaur de cultură
română veche română veche în reevaluare, în Valori bibliofile,
I, p. 339-343.
Chiţimia, Primele tipărituri sl.-rom. = Chiţimia, Ion C., Primele tipărituri slavo-
române şi importanţa lor în context european şi
sud-est european, BOR, anul XCVI (1978), nr.
9-10, p. 963-1003.
Chiţimia, Ţara Oltului = Chiţimia, Ion C., Din vechea răspîndire a
BIBLIOGRAFIE 673
cărţii româneşti în Ţara Oltului, în MO, anul

XXII (1970), nr. 5-6, p. 533-542.
Cicanci, Cărturari greci = Cicanci, Olga, Cărturari greci în Ţările
Române (sec. XVII-1750), în Intelectuali din
Balcani în România (sec. XVII-XIX), Bucureşti,
Editura Academiei, 1984, p. 15-67.
Cihodaru, Învăţămîntul în Moldova = Cihodaru, C., Învăţămîntul în Moldova, în sec.
XV-XVIII. Şcoala domnească din Iaşi, în
Contribuţii la istoria dezvoltării Universităţii din
Iaşi, 1860-1960, vol. I, Bucureşti, 1960.
Ciobanu, Cultura rom. în Basarabia = Ciobanu, Ştefan, Cultura românească în
Basarabia sub stăpînirea rusă, Chişinău, Editura
Enciclopedică „Gheorghe Asachi”, 1992.
Ciobanu, Dosoftei = Ciobanu, Ştefan, Dosoftei, Mitropolitul
Moldovei, Iaşi, s. e., 1918.
Ciurea, Iacov Stamati = Ciurea, Alexandru I., Figuri de ierarhi
moldoveni: Iacov Stamati, Iaşi, Atelierele Grafice
„Alexandru A. Terek”, 1946.
Ciurea, Veniamin Costache = Ciurea, Alexandru I., La o sută de ani de la
moartea lui Veniamin Costache, Iaşi, Atelierele
Grafice „Alexandru A. Terek”, 1947.
Ciuchindel, Începuturile presei româneşti = Ciuchindel, C., Despre începuturile presei
româneşti: „Courrier de Moldavie”, în LL, anul
II (1956), p. 352-353.
Ciurea, Leon Gheucă = Ciurea, Alexandru I., Figuri de ierarhi
moldoveni: Leon Gheucă (Episcop de Roman 1769-
1786; Mitropolit al Moldovei 1786-1788-89?), în
„Luminătorul”, anul XXV (1942), nr. 1-2.
Ciurea, Evoluţia aşezărilor = Ciurea, D., Evoluţia aşezărilor şi a populaţiei
rurale din Moldova, în AIIAI, tom XIV (1977).
Cocora, Tipar şi cărturari = Cocora, Gabriel, Tipar şi cărturari, Bucureşti,
Editura Litera, 1977.
Cocora, Episcopia Buzăului = Cocora, Gabriel, Episcopia Buzăului, o vatră
de spiritualitate şi gîndire românească, Buzău,
Editura Episcopiei, 1986.
Codex Bandinus = Codex Bandinus, ediţie de V.A. Urechia, în
AAR, Mem. Secţ. Ist. Seria II, tom. XVI,
Bucureşti, 1895.
Codrescu, Uricariul, I-XXIII = Codrescu, Th., Uricariul cuprinzătoriu de
hrisoave, firmanuri şi alte acte ale Moldovei,
vol. I-XXIII, Iaşi, Tipografia „Buciumului
Român”, 1852-1895.
Colecţia dr. C. I. Istrati = Colecţia dr. Constantin I. Istrati (1429-1945).
Inventar arhivistic, 13, Bucureşti, D.G.A.S., 1988.
Colta, Însemnări de pe cărţi vechi rom. = Colta, Elena Rodica, Însemnări de pe cărţi vechi
româneşti, documente ale veacurilor trecute, în
„Ziridava”, anul IX (1978), p. 465-475.
Colta, Vechi tipărituri rom. din j. Alba = Colta, Elena Rodica, Vechi tipărituri
româneşti din judeţul Alba, ibidem, XII (1980),
p. 717-758.
Comunicări şi referate de bibliologie = Comunicări şi referate de bibliologie, Bucureşti,
s. e., 1970.
Condica lui Constantin Mavrocordat, vol. = Condica lui Constantin Mavrocordat, vol. I-
I-III III, Ediţie de Corneliu Istrati, Iaşi, Centrul de
Multiplicare al Univ. „Al. I. Cuza”, 1985-1988.
Constantinescu-Iaşi, Circulaţia vechilor = Constantinescu-Iaşi, P., Circulaţia vechilor
cărţi rom. în Basarabia cărţi bisericeşti româneşti în Basarabia sub
Ruşi, Extras din RSIAB din Chişinău, vol. XIX
(1929).
Constantinescu-Iaşi, Tipărituri vechi rom. = Constantinescu-Iaşi, P., Tipărituri vechi
necunoscute româneşti necunoscute, Extras din „Arhiva”, vol.
XXXVIII (1931).
Constantinescu-Iaşi, Un dascăl grec la = Constantinescu-Iaşi, P., Un dascăl grec la Iaşi:
Iaşi Gobdelas, în „Arhiva”, vol. XXIXI (1922), nr. 1.
Constantiniu, Constantin Mavrocordat = Constantiniu, Florin, Constantin Mavrocordat,
Bucureşti, Editura Militară, 1985.
Contribuţii la istoria dezvoltării = Contribuţii la istoria dezvoltării Universităţii din
Universităţii din Iaşi Iaşi, 1860-1960, vol. I, Bucureşti, /s. e./, 1960.
Contribuţii la istoria învăţămîntului = Contribuţii la istoria învăţămîntului românesc,
românesc Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică, 1970.
Coravu, Aspecte ale activităţii de tipărire = Coravu, Dimitrie, Aspecte ale activităţii de
tipărire şi răspîndire a cărţilor bisericeşti
româneşti în Transilvania, Muntenia şi Moldova
în secolul al XVIII-lea, în BOR, anul LXXXV
(1967), nr. 11-12, p. 1218-1228.
Corfus, Însemnări de demult = Corfus, Ilie, Însemnări de demult, Iaşi, Editura
Junimea, 1975.
Corivan, Aşezămîntul fiscal al lui = Corivan, N., Aplicarea aşezămîntului fiscal al
Constantin Mavrocordat lui Constantin Mavrocordat cu privire la
perceperea birului (1741-1743), în „Studii şi
cercetări ştiinţifice”, Seria III, (Ştiinţe Sociale),
anul VI (1955), nr. 3-4, p. 51-76.
BIBLIOGRAFIE 675
Crăciunaş, Mitropolitul Veniamin = Crăciunaş, Irineu, Mitropolitul Veniamin

Costachi Costachi teolog ortodox, în MMS, anul XLIII
(1967), nr. 1-2, p. 7-17.
Crăciunaş, Patriarhia Ierusalimului = Crăciunaş, Irineu, Patriarhia Ierusalimului, în
MMS, anul XXXV (1959), nr. 9-12.
Creţu, Tipografiile din România = Creţu, Grigore, Tipografiile din România de la
1801 pînă astăzi, Bucureşti, Imprimeria Statului,
1910.
Cristache-Panait, Circulaţia în Moldova = Cristache-Panait, Ioana, Circulaţia în Moldova
a cărţii în limba română tipărită în secolul al
XVIII-lea, în MMS, anul XLVIII (1972), nr. 5-6,
p. 415-432.
Cristache-Panait, Circulaţia cărţii = Cristache-Panait, Ioana, Circulaţia vechii cărţi
bucureştene bucureştene în Transilvania, Bucureşti, Editura
Biblioteca, 1998.
Cronica Ghiculeştilor = Cronica Ghiculeştilor, Ediţie îngrijită de
Nestor Camariano şi Ariadna Camariano-Cioran,
Bucureşti, Editura Academiei, 1965.
Cronica lui Constantin Mavrocordat, vol. = Cronica lui Constantin Mavrocordat, vol. I-
I-III III, Ediţie îngrijită de Corneliu Istrati, Iaşi,
Centrul de Multiplicare al Univ. „Al. I. Cuza”,
1985-1987.
Cronţ, Dreptul bizantin în Ţările Române = Cronţ, Gh., Dreptul bizantin în Ţările Române:
Pravila Moldovei din 1646, în „Studii. Revistă de
istorie”, anul XI (1958), nr. 5, p. 33-60.
Cucoşel, M-rea Secu = Cucoşel, Gherasim, Mănăstirea Secu
Dan, Cronica Episcopiei de Rădăuţi = Dan, Dimitrie, Cronica Episcopiei de Rădăuţi,
Viena, Editura Fondului Religionar Gr. Or. al
Bucovinei în Cernăuţi, 1912.
Dan, Mihail Strelbiţchi = Dan, Dimitrie, Protopopul Mihail Strelbiţchi.
Schiţă biografică şi bibliografică, în „Candela”,
Cernăuţi, 1912.
Dan, Putna = Dan, Dimitrie, Mănăstirea şi comuna Putna,
David, Tipărituri rom. în Basarabia = David, Al., Tipăriturile româneşti în
Basarabia sub stăpînirea rusă (1812-1918).
Bibliografie, vol. I, (1814-1880), Chişinău,
Editura Universitas, 1993.
Demeny, Carte, tipar şi societate = Demeny Lajos, Lidia A. Demeny, Carte, tipar
şi societate la români în secolul al XVI-lea.
Studii, articole, comunicări, Bucureşti, Editura
Kriterion, 1986.
Demeny, Filip Moldoveanul = Demeny, Lidia, Xilogravurile lui Filip
Moldoveanul, în SCIA, Seria Artă Plastică, vol.
16 (1969), nr. 2, p. 229-241.
Demetrescu, Hatmanul Lupu Bogdan = Demetrescu, Drag., Hatmanul Lupu Bogdan şi
Dascălul Ieremia Cacavela, în BOR, anul
XXXIII (1909-1910), nr. 4, p. 394-406.
Dianu, Mitropolitul Varlaam = Dianu, Ion, Mitropolitul Varlaam ctitor de scriere
şi carte românească, în GB, anul XL (1981), nr.
1-2, p. 81-103.
DLRO = Dicţionarul literaturii române de la origini pînă
la 1900, Bucureşti, Editura Academiei, 1979.
Dima, Cartea veche rom. în Arh. St. = Dima, Elena, Cartea veche românească în
bibliotecile documentare ale Arhivelor Statului.
Catalog, Bucureşti, Arhivele Statului, 1985.
Dima, Insemnări cu valoare de document = Dima, Elena, Insemnări cu valoare de
document pe cărţile româneşti din Arhivele
Statului, în vol. Valori bibliofile, I, p. 229-234.
Dimaras, Istoria literaturii neogreceşti = Dimaras, C. Th., Istoria literaturii neogreceşti,
Bucureşti, Editura Pentru Literatură Universală,
1968.
Dincă, Mitropolitul Dosoftei = Dincă, Gh., Un mare cărturar din veacul al
XVII-lea: mitropolitul Dosoftei (1624-1694),
Bucureşti, Editura „Cartea Românească”, 1939.
Dincă, Varlaam, Mitropolitul Moldovei = Dincă, Gh., Varlaam, Mitropolitul Moldovei,
Bucureşti, Editura „Cartea Românească”, 1940.
DIR, I-II = Documente privind istoria României,
Introducere (DIR), vol. I-II, Bucureşti, Editura
Academiei Române, 1956.
Dobjanschi, Simion, Arta în epoca lui = Dobjanschi, Ana, Simion, Victor, Arta în
Vasile Lupu epoca lui Vasile Lupu, Bucureşti, Editura
Meridiane, 1979.
Docan, O povestire în versuri = Docan, N., O povestire în versuri despre domnia
lui Mavrogheni, în AAR, Mem. Secţ. Lit., Seria II,
tom. XXXII, 1909-1910, p. 465-467.
Dosoftei. Biobibliografie = Dosoftei: 1624-1693. Biobibliografie, Bucureşti,
Biblioteca Centrală Universitară, 1974.
Dosoftei, Opere = Dosoftei, Opere, vol. I: Versuri, Ediţie critică
de N. A. Ursu, Studiu introductiv de Al.
Andriescu, Bucureşti, Editura Minerva, 1978.
Dossios, Studii greco-române = Dossios, N. G., Studii greco-române, partea I,
BIBLIOGRAFIE 677
Iaşi, Editura „Dacia”, 1901.

Dragnev, Moldova în epoca feudalismului, = Dragnev, Demir, (coord.), Moldova în epoca
vol. VIII feudalismului, vol. VIII: Documente
moldoveneşti din secolul al XVIII-lea (1711-
1750). Cărţi domneşti şi zapise, Chişinău,
Institutul de Istorie, 1998.
Dragomir, Contribuţii la relaţiile bis. rom. = Dragomir, Silviu, Contribuţii privitoare la
cu Rusia relaţiile bisericii româneşti cu Rusia în veacul al
XVIII-lea, în AAR, Mem. Secţ. Ist., tom XXXIV
(1911-1912), 497-510.
Dreghiciu, Vechi tipărituri din Moldova = Dreghiciu, Doina, Vechi tipărituri din
pe meleagurile Albei Moldova pe meleagurile Albei, dovezi de
continuitate şi unitate culturală (sec. XVII-XIX),
în Valori bibliofile, I, p. 58-60.
Dreghiciu, Mârza, Cartea veche rom. în j. = Dreghiciu, Eva, Mârza, Doina, Cartea veche
Alba românească în judeţul Alba, secolele XVI-XVII.
Catalog, Alba Iulia, s. e., 1989.
DRH, A, Moldova, vol. XXVI = Documenta Romaniae Historica, Seria A,
Moldova, vol. XXVI, editat de I. Caproşu,
Dudaş, Cartea veche rom. în Bihor = Dudaş, Florian, Cartea veche românească în
Bihor (sec. XVI-XVII). Catalog adnotat, Oradea,
s. e., 1977.
Dudaş, Cazania lui Varlaam = Dudaş, Florian, Cazania lui Varlaam în
Transilvania, Cluj-Napoca, Arhiepiscopia
Ortodoxă Română a Vadului, Feleacului şi
Clujului, 1983.
Dudaş, Cazania lui Varlaam în vestul = Dudaş, Florian, Cazania lui Varlaam în vestul
Transilvaniei Transilvaniei, Cluj-Napoca, 1983.
Dudaş, Cărţile rom. din bibl. lui Samuil = Dudaş, Florian, Cărţile româneşti din biblioteca
Vulcan lui Samuil Vulcan. (Catalogul din 1829 - 1830), în
„Crisia”, anul IX (1979), p. 381-420.
Dudaş, Însemnări pe bătrîne cărţi de cult = Dudaş, Florian, Însemnări pe bătrîne cărţi de
cult, Bucureşti, Editura Albatros, 1992.
Dudaş, Ms. rom. medievale din Crişana = Florian Dudaş, Manuscrisele româneşti
medievale din Crişana, Timişoara, 1986.
Dudaş, Memoria vechilor cărţi = Dudaş, Florian, Memoria vechilor cărţi
româneşti. Insemnări de demult, Oradea, Editura
Episcopiei Ortodoxe Române, 1990.
Dudaş, Tipărituri şi ms. după tipărituri = Dudaş, Florian, Tipărituri şi manuscrise după
ale lui Dosoftei tipărituri ale mitropolitului Dosoftei identificate în
Vestul Transilvaniei, în MMS, anul LIV (1978), nr.

9-12, p. 749-752.
Dudaş, Vechi cărţi rom. călătoare = Dudaş, Florian, Vechi cărţi româneşti călătoare,
Bucureşti, Editura Sport-Turism, 1987.
Dudaş, Vechi tipărituri rom. în Bihor = Dudaş, Florian, Vechi tipărituri româneşti în
bisericile Bihorului, Oradea, 1979.
Dulgheru, Contribuţii = Dulgheru, Maria, Contribuţii la cunoaşterea cărţii
vechi româneşti din sec. al XVII-lea din judeţul
Prahova, în Valori bibliofile, I, p. 160-164.
Dulgheru, Maria, Însemnări ms. din = Dulgheru, Maria, Însemnări manuscrise pe
Prahova cărţi vechi româneşti din judeţul Prahova,
ibidem, II, p. 405-410.
Dumitrescu, Foi volante = Dumitrescu, Al. T., Foi volante din colecţia
Academiei Române, 1642-1866, în „Creşterea
colecţiunilor Academiei Române”, anul XIX
(1911).
Duţu, Cărţile de înţelepciune = Duţu, Alexandru, Cărţile de înţelepciune în
cultura română, Bucureşti, Editura Academiei,
1972.
Duţu, Coordonate ale culturii = Duţu, Alexandru, Coordonate ale culturii
româneşti în secolul al XVIII-lea, Bucureşti, Editura
pentru Literatură, 1968.
Duţu, Dimensiunea umană a istoriei = Duţu, Alexandru, Dimensiunea umană a
istoriei, Bucureşti, Editura Meridiane, 1986.
Duţu, Explorări în istoria literaturii = Duţu, Alexandru, Explorări în istoria
române literaturii române, Bucureşti, Editura Pentru
Literatură, 1969.
Duţu, Intelectuali din Balcani = Duţu, Alexandru, Intelectuali din Balcani în
România (sec. XVII-XIX), Bucureşti, Editura
Duţu, Mişcarea iluministă moldoveană = Duţu, Alexandru, Mişcarea iluministă
moldoveană de la sfîrşitul secolului al XVIII-lea,
în „Studii. Revistă de istorie”, tom 19 (1966), nr.
5, p. 911-928.
Enciclopedie, ou dictionnaire raisone = Enciclopedie, ou dictionnaire raisone des
sciences, des arts et des metieres, par une
societe de gens de lettre, tome second, troisieme,
septieme, treizieme, Paris, 1751- 1768.
Enescu, Veniamin Costachi = Enescu, N. C., Veniamin Costachi ctitor şi
îndrumător al şcolilor naţionale din Moldova, în
MMS, anul XLIII (1967), nr. 1-2, p. 32-48.
BIBLIOGRAFIE 679
Erbiceanu, Bărbaţi culţi = Erbiceanu, C., Bărbaţi culţi greci şi români

(1650-1821), Extras din AAR, Seria II, Mem. Secţ.
Ist., tom. XXVII, (1905).
Erbiceanu, Bibliografia greacă = Erbiceanu, C., Bibliografia greacă, BOR, anul
XXV (1902), nr. 9, p. 821-842.
Erbiceanu, Doc. relative la tipografia = Erbiceanu, C., Din documentele Sf. Mitropolii a
mitropolitană din Iaşi Moldovei relative la tipografia mitropolitană din
Iaşi, în RT, 1886.
Erbiceanu, Istoria Mitropoliei Moldaviei = Erbiceanu, C., Istoria Mitropoliei Moldaviei şi
Sucevei şi a catedralei mitropolitane din Iaşi,
Bucureşti, Tipografia Cărţilor bisericeşti, 1888.
Erbiceanu, Priviri istorice şi literare = Erbiceanu, C., Priviri istorice şi literare
asupra epocei fanariotice, Extras din AAR,
Seria II, Mem. Secţ. Ist., tom. XXIV (1901).
Erbiceanu, Xenopol, Serbarea şcolară de = Erbiceanu, Constantin, Xenopol, A. D., Serbarea
la Iaşi şcolară de la Iaşi, cu ocazia împlinirii a cincizeci de
ani de la înfiinţarea învăţămîntului superior în
Moldova. Acte şi documente, Iaşi, Tipografia
Naţională, 1885
Eşanu, O faţetă necunoscută a lui Mihail = Eşanu, Andrei, O faţetă necunoscută a
Strilbiţchi activităţii din Moldova a lui Mihail Strilbiţchi, în
RIM, 1997, nr. 1-2, p. 81-86.
Eteria în Principatele Române = Documente privind istoria României. Răscoala
din 1821. Eteria în Principatele Române, vol. IV,
Fănescu, Comerţul cu cartea = Fănescu, Mihail M., Din istoria comerţului cu
cartea în Moldova şi Ţara Românească între anii
1775-1821, în „Studia bibliologica”, vol. III, 1969.
Fecioru, Un catalog vechi al bibl. m-rii = Fecioru, D., Un catalog vechi de manuscrise şi
Neamţ cărţi al bibliotecii mănăstirii Neamţului, BOR,
anul LIX (1941), nr. 7-8, p. 414-443.
Filip, Cartea rom. veche în Bibl. Kirileanu = Filip, M., Cartea românească veche în
Biblioteca G. T. Kirileanu din Piatra Neamţ.
Bibliografie adnotată, Bacău, Biblioteca
Municipală, 1970.
Firu, Urme vechi de cultură rom. în Bihor = Firu, Nicolae, Urme vechi de cultură
românească în Bihor. Cercetări istorice, Oradea,
s. e., 1922.
Flocon, Universul cărţilor = Flocon, Albert, Universul cărţilor, Bucureşti,
Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1976.
Fortunescu, Istoria tiparului – sec. XVII = Fortunescu, C. D., Istoria tiparului în Ţările
Româneşti - secolul al XVII-lea, în AGR, 1924,

p. 91-131.
Fortunescu, Istoria tiparului – sec. XVIII = Fortunescu, C. D., Istoria tiparului în Ţările
Româneşti - secolul al XVIII-lea, ibidem, 1925,
p. 110-125 .
Frăţiman, Administrarea bisericească = Frăţiman, Iustin, Administrarea bisericească a
Românilor de peste Nistru (colonizări, biserici,
protoierate ş.a.), în RSIAB din Chişinău”, vol.
XII (1920), p. 12-44.
Frăţiman, Proilavia = Frăţiman, Iustin Ştefan, Studiu contributiv la
istoricul Mitropoliei Proilavia (Brăila),
Chişinău, Tipografia „Glasul Ţării”, 1923.
Furdui, O tipăritură rom. veche = Florian Furdui, Titus, O tipăritură românească
veche, imprimată în secolul al XIX-lea la
mănăstirea Neamţ, conservată la mănăstirea
Frăsinei, judeţul Vîlcea, în Valori bibliofile, I, p.
124-130.
Furdui, Tipărituri rom. vechi în BAR-Cluj = Furdui, Titus, Tipărituri româneşti vechi în
colecţiile Bibliotecii Academiei Române, Filiala
Cluj, în Centenarul primei biblioteci publice din
judeţul Galaţi, Galaţi, 1974.
Furnică, Din istoria comerţului = Furnică, Dumitru Z., Din istoria comerţului la
români, mai ales băcănia, Bucureşti, Atelierele
Grafice Socec, 1908.
Furtună, Cinci cărţi de blestem din = Furtună, Dumitru, Cinci cărţi de blestem din
Moldova Moldova, în BOR, anul LIV (1936), nr. 7-8, p.
423-432.
Furtună, Preoţimea românească = Furtună, Dumitru, Preoţimea românească în
secolul al XVIII-lea, Vălenii de Munte,
Tipografia „Neamul Românesc”, 1915.
Fuştei, Mitropolitul Dosoftei = Fuştei, Nicolae, Mitropolitul Dosoftei: Viaţa şi
opera, Chişinău, 1999.
Gaidagis, Însemnări privitoare la istoria = Gaidagis, Nicos, Însemnări privitoare la
românilor istoria românilor, de pe cărţi vechi, în AIIAI, XI
(1974).
Gaiţă, Valori bibliofile buzoiene = Gaiţă, Alexandru, Valori bibliofile din sec.
XVI-XVIII în colecţii buzoiene, în Valori
bibliofile, II, p. 425.
Gaşpar, O nouă dovadă = Gaşpar, Iustin, O nouă dovadă în sprijinul
datării tipăriturii Alfavita sufletească, în MMS,
anul LI (1975), nr. 3-4, p. 330-332.
BIBLIOGRAFIE 681
Gârneaţă, Doc. Vaslui = Gârneaţă, Costică-Ioan, Gâneţ, Ioan, Tezaur

arhivistic vasluian. Catalog de documente,
Bucureşti, 1986.
Geck, Gutenberg şi arta tiparului = Geck, Elisabeth, Gutenberg şi arta tiparului,
Bucureşti, Editura Meridiane, 1979.
Georgescu-Tistu, Bibliografia literară = Georgescu-Tistu, N., Bibliografia literară
română, Bucureşti, 1932, pl. VII.
Georgescu-Tistu, Cartea şi bibliotecile = Georgescu-Tistu, N., Cartea şi bibliotecile.
Studii de bibliologie, Bucureşti, Editura
Ştiinţifică, 1972.
Gheorghiţă, Tipografia arabă din M-rea = Gheorghiţă, Ilie, Tipografia arabă din
Sf. Sava Mănăstirea Sf. Sava şi venirea lui Silvestru
Patriarhul Antiohiei la Iaşi, în MMS, anul
XXXIV (1958), nr. 5-6, p. 418-423.
Gheorghiţă, Un veac de la moartea lui = Gheorghiţă, Ilie, Un veac de la moartea
Veniamin Costachi Mitropolitului Veniamin Costachi, Tipografia
Sfintei Monastiri Neamţ, 1946.
Gherman, Ortografia tipăriturilor rom. = Gherman, Mihai, Ortografia tipăriturilor
vechi româneşti vechi. Criterii de analiză, în „Valori
bibliofile”, II, p. 239-242.
Gheţie, Mareş, Originile scrisului = Gheţie, Ion, Mareş, Alexandru, Originile scrisului
în limba română, Bucureşti, Editura Ştiinţifică şi
Ghibănescu, Bis. Sf. Nicolae Domnesc = Ghibănescu, Gh., Biserica Sf. Nicolae
Domnesc, Iaşi, Tipografia „Presa Bună”, 1934.
Ghibănescu, Impresii şi note din = Ghibănescu, Gh., Impresii şi note din
Basarabia Basarabia, Chişinău, Editura Civitas, 2001.
Ghibu, Din istoria literaturii didactice = Ghibu, Onisifor, Din istoria literaturii didactice
rom. româneşti, I: Bucoavnele, Extras din AAR, Seria II,
Mem. Secţ. Ist., tom XXXVIII (1916).
Giurescu, Istoria românilor, vol. III, = Giurescu, Const. C., Istoria românilor, vol. III,
partea I-II partea I, II, Bucureşti, Fundaţia Regală pentru
Literatură şi Artă, 1944.
Golimas, Miron Barnovschi Moghilă = Golimas, Aurel H., Un domnitor, o epocă.
Vremea lui Miron Barnovschi Moghilă Voievod al
Moldovei, Bucureşti, Editura Sport-Turism, 1980.
Gonţa, DIR. Indicele numelor de locuri = Gonţa, Alexandru, Documente privind istoria
României Veacurile XIV-XVII. Indicele numelor
de locuri, ediţie de I. Caproşu, Bucureşti, Editura
Grigoraş, Biserica Trei Ierarhi = Grigoraş, Nicolae, Biserica Trei Ierarhi din
Iaşi, Iaşi, Editura Mitropoliei Moldovei şi

Sucevei, 1962.
Grigoraş, Biserica Trei Ierarhi din Iaşi = Grigoraş, Nicolae, Biserica Trei Ierarhi din
Iaşi, în MMS, anul XXXVII (1961), nr. 5-6, p.
213-235.
Grigoraş, Contextul = Grigoraş, Nicolae Contextul în care
Mitropolitul Dosoftei şi-a desfăşurat activitatea
(1658-1693), ibidem, anul L (1974), nr. 9-12, p.
756-776.
Grigoraş, Curtea şi bis. domnească din = Grigoraş, Nicolae, Curtea şi biserica
Iaşi domnească din Iaşi, Bucureşti, Editura
Meridiane, 1970.
Grigoraş, Dările personale = Grigoraş, Nicolae Dările personale ale populaţiei
din Ţara Românească a Moldovei şi dările în bani
pentru turci de la întemeierea statului şi pînă la
reforma lui Constantin Mavrocordat (1359-1741),
în CI, (Serie nouă), anul XI (1980).
Grigoraş, Duca vodă cel Bătrîn = Grigoraş, Nicolae, Duca vodă cel Bătrîn.
Infăptuirile sale culturale, în MMS, anul XLVIII
(1972), nr. 7-8, p. 525-545.
Grigoraş, Imunităţile şi privilegiile fiscale = Grigoraş, Nicolae, Imunităţile şi privilegiile
în Moldova fiscale în Moldova (de la întemeierea statului şi
pînă la mijlocul secolului al XVIII-lea), RI, tom
27, nr. 1, 1974.
Grigoraş, Instituţii feudale = Grigoraş, Nicolae, Instituţii feudale din Ţara
Moldovei. I: Organizarea de stat pînă a mijlocul
sec. al XVIII-lea, Bucureşti, Editura Academiei,
1971.
Grigoraş, Primele cărţi tipărite la Trei = Grigoraş, Nicolae, Primele cărţi tipărite în
Ierarhi tipografia de la Trei Ierarhi, în MMS, anul
XLVIII (1972), nr. 9-12, p. 822-824.
Haneş, Scriitorii basarabeni = Haneş, Petre V., Scriitorii basarabeni,
Bucureşti, Editura Casei Şcoalelor, 1936.
Haupt, Courrier de Moldavie = Haupt, Gh., Courrier de Moldavie (1790), în
SCSI, anul VII, (1956), fasc. 1.
Hâncu, Cartea rom. veche în bibl. „V. A. = Hâncu, G., Cartea românească veche în
Urechia” biblioteca „V.A. Urechia”, Galaţi, Întreprinderea
Poligrafică, 1965.
Hodoş, Sadi-Ionescu, Publicaţiunile = Hodoş, Nerva, Sadi-Ionescu, Al.,
periodice româneşti Publicaţiunile periodice româneşti (ziare,
gazete, reviste), tom I, Bucureşti, Atelierele
BIBLIOGRAFIE 683
Grafice „Socec”, 1913.

Holban, Tipografii şi cărţi armeneşti = Holban, T., Tipografii şi cărţi armeneşti în
Ţările Româneşti, în „Arhiva”, anul XLIII
(1936), nr. 1-2, p. 112.
Hurmuzachi, Doc. privitoare la istoria = Hurmuzachi, Eudoxiu de, Documente
românilor, XI privitoare la istoria românilor, vol. XI,
Bucureşti, Atelierele Grafice „Socec”, 1900.
Hurmuzachi, Iorga, Studii şi doc., Supl. II, = Hurmuzachi, Eudoxiu de, Iorga, N., Studii şi
vol. I-III; vol. XIV, Doc. greceşti; vol. documente privitoare la istoria românilor,
XV, Supl. 2 Suplimentul II, vol. I-III, Bucureşti, 1893-1900;
vol. XIV, partea 1-3: Documente greceşti; vol.
XV, supl. 2, Bucureşti, Atelierele Grafice
„Socec”, 1915-1917.
Iftincă, Husar, Gheorghe Asachi = Iftincă, Marin, Husar, Al. (coord.), Gheorghe
Asachi. Studii, Bucureşti, Editura Academiei
Române, 1992.
Ilieş, Adam, Circulaţia şi cititorii lui = Ilieş, Aurora, Adam Marieta, Date noi despre
Dimitrie Cantemir circulaţia şi cititorii operei lui Dimitrie
Cantemir, Divanul sau gîlceava înţeleptului cu
lumea, în „Studii. Revistă de istorie”, tom. 26
(1973), nr. 5.
Inscripţii şi notiţe de la bis. Uspenia = Inscripţii şi notiţe de la bis. Uspenia din satul
Huşi (Fălticeni), în IN, fasc. 7, 1928, p. 250-253.
Inscripţii şi notiţe de pe cărţi = Inscripţii şi notiţe de pe cărţi, ibidem, p. 192-
201.
Instituţii feudale = Instituţii feudale din Ţările Române.
Dicţionar, coord. Ovid. Sachelarie şi Nicolae
Stoicescu, Bucureşti, Editura Academiei, 1988.
Ionescu, Călăuza tipografului = Ionescu, George, Călăuza tipografului cu un
mic rezumat din istoricul tipografiei de la
invenţiune şi pînă în zilele noastre, Bucureşti,
Editura „Carol Göbl”, 1906.
Ionescu, Contribuţii la studiul = Ionescu, Gh., Contribuţii la studiul începuturilor
întrebuinţării hîrtiei întrebuinţării hîrtiei în cancelariile Valahiei şi
Moldovei, în SCIM, 2 (1951), p. 77-90.
Ionescu, Govora = Ionescu, Gh. T., Contribuţii la cunoaşterea
aşezămîntului cultural medieval Govora, judeţul
Vîlcea, în „Buridava”, 1972, p. 119-121.
Ionescu, Influenţa culturii greceşti = Ionescu, Gh. M., Influenţa culturii greceşti în
Muntenia şi Moldova cu privire la biserică,
şcoală şi societate (1359-1873), Bucureşti,
Tipografia şi Fonderia de litere „Thoma

Basilescu”, 1900.
Ionescu, Istoria arhitecturii = Ionescu, Grigore, Istoria arhitecturii în România,
vol. II, Bucureşti, Editura Academiei, 1965.
Ionescu, Mic istoric asupra tipografiilor = Ionescu, Dimitrie C., Un mic istoric asupra
din România tipografiilor din România, Bucureşti, Editura
„Sindicatul Patronilor din Artele Grafice”, 1943.
Ionescu, Spicuiri din trecutul tipografiei = Ionescu, George, Spicuiri din trecutul
tipografiei, cu privire mai ales la tipografiile
româneşti din diferite epoce, Bucureşti,
Imprimeria Statului, 1907.
Ionescu, Tipografia din m-rea Neamţ = Ionescu, Gh., Spicuiri din trecutul tipografiei:
tipografia din mănăstirea Neamţ (1800-1883), în
„Noua Revistă Română“, nr. 27, vol. III (1901),
p. 109-122.
Ionescu, Tipografia mitropolitană = Ionescu, Gh., Activitatea tipografiei
mitropolitane din Iaşi, ibidem, nr. 37, vol. IV
(1901), 99-115.
Ionescu, Trei sute de ani de la tipărirea = Ionescu, I., Trei sute de ani de la tipărirea
Liturghierului Liturghierului de Mitropolitul Dosoftei (1679-
1979), în GB, anul XXXVIII (1979), nr. 9-10, p.
995-1015.
Iordan, Ce este formatul de carte = Iordan, Alexandru, Ce este formatul de carte,
în „Hrisovul”, anul II (1942), 85-106.
Iorga, Acte şi fragmente, vol. II = Iorga, N., Acte şi fragmente cu privire la
istoria românilor, vol. II, Bucureşti, Imprimeria
Statului, 1896.
Iorga, Bălineşti = Iorga, Nicolae, Contribuţii la istoria bisericii
noastre. I. Despre mînăstirea Neamţului. II.
Bălineşti, Extras din AAR, Seria II, tom. XXXIV,
Mem. Secţ. Ist., 1912, p. 453 – 487.
Iorga, Bizanţ după Bizanţ = Iorga, N., Bizanţ după Bizanţ, Bucureşti,
Editura Enciclopedica Română, 1972.
Iorga, Doc. Callimachi, vol. I-II = Iorga, N., Documente privitoare la familia
Callimachi, vol. I-II, Bucureşti, Editura
„Minerva”, 1902.
Iorga, Fundaţiunile domnilor români în = Iorga, N., Fundaţiunile domnilor români în
Epir Epir, Extras din AAR, Seria II, tom XXXVI,
Mem. Secţ., Ist., 1914.
Iorga, Fundaţiunile religioase ale = Iorga, N., Fundaţiunile religioase ale domnilor
domnilor români în Orient români în Orient, ibidem.
BIBLIOGRAFIE 685
Iorga, Gheorghe Asachi ca tipograf şi = Iorga, N., Gheorghe Asachi ca tipograf şi

editor editor după Catalogul lui din 1847, Bucureşti, s.
e., 1912.
Iorga, Inscripţii din bis. României, vol. I- = Iorga, N., Inscripţii din bisericile României,
II vol. I-II, Bucureşti, Atelierele Grafice „Socec”,
1905-1908.
Iorga, Inscripţii din bis. Iaşului = Iorga, N., Inscripţii din bisericile Iaşului,
Bucureşti, Atelierele Grafice „Socec”, 1907.
Iorga, Istoria bis., I – II = Iorga, N., Istoria bisericii româneşti şi a vieţii
religioase a românilor, vol. I-II, Bucureşti, Editura
Ministerului de Culte, 1928.
Iorga, Istoria comerţului = Iorga, N., Istoria comerţului românesc,
Bucureşti, „Tiparul Românesc”, 1925.
Iorga, Istoria învăţămîntului = Iorga, N., Istoria învăţămîntului românesc,
Bucureşti, Editura Casei Şcoalelor, 1928.
Iorga, Istoria lit. religioase = Iorga, N., Istoria literaturii religioase pînă la
1688, Bucureşti, Editura „I. V. Socec”, 1904.
Iorga, Istoria lit. rom. = Iorga, N., Istoria literaturii române în secolul
al XVIII-lea, (1688-1821), vol. I, Bucureşti,
Editura Didactică şi Pedagogică, 1969.
Iorga, Istoria presei româneşti = Iorga, N., Istoria presei româneşti. De la primele
începuturi pînă la 1916, Bucureşti, 1922.
Iorga, Istoria românilor în chipuri şi = Iorga, N., Istoria românilor în chipuri şi
icoane icoane, Bucureşti, vol. III.
Iorga, Istoria ţării prin cei mici = Iorga, N., Istoria ţării prin cei mici, în RI, anul
VII (1921), nr. 1-3.
Iorga, Monarhii = Iorga, N., Istoria românilor, vol. VI:
Monarhii, Bucureşti, s. e., 1938.
Iorga, Muntele Athos = Iorga, N., Muntele Athos în legătură cu ţările
nostre, Extras din AAR, Seria II, tom XXXVI,
Mem. Secţ., Ist., 1914.
Iorga, Reformatorii = Iorga, N., Istoria românilor, vol. VII:
Reformatorii, Bucureşti, s. e., 1938.
Iorga, Revoluţionarii = Iorga, N., Istoria românilor, vol. VIII:
Revoluţionarii, Bucureşti, s. e., 1938.
Iorga, Sate şi preoţi din Ardeal = Iorga, N., Sate şi preoţi din Ardeal, Bucureşti,
Editura „Carol Göbl”, 1902.
Iorga, Scrieri despre artă = Iorga, N., Scrieri despre artă, Bucureşti,
Editura „Meridiane”, 1968.
Iorga, Scrisori de negustori = Iorga, N., Scrisori de negustori, Bucureşti, s.
e., 1926.
Iorga, Scrisori şi zapise de meşteri = Iorga, N., Scrisori şi zapise de meşteri români,
Bucureşti, s.e., 1926.
Iorga, Studii şi doc., vol. I-XXI = Iorga, N., Studii şi documente cu privire la
istoria românilor, vol. I-XXI, Bucureşti (vol. I-
XX, Atelierele Grafice „Socec”, vol. XXI,
Editura Ministerului de Instrucţie), 1901-1936.
Iorga, Scrisori şi inscripţii ardelene = Iorga, N., Scrisori şi inscripţii ardelene şi
maramureşene, Bucureşti, 1906 (vol. XIII din
Studii şi documente cu privire la istoria
românilor).
Iorga, Tipărituri rom. necunoscute = Iorga, N., Tipărituri româneşti necunoscute, în
RI, anul XVII (1931), nr. 1-3, p. 26.
Iorga, Tipografia la români = Iorga, N., Tipografia la români, în Scrieri
despre artă, Bucureşti, Editura Meridiane, 1968.
Iorga, Vasile Lupu ca următor al = Iorga, N., Vasile Lupu ca următor al
împăraţilor împăraţilor de Răsărit în tutelarea Patriarhiei
de Răsărit de Constantinopole şi a Bisericii Ortodoxe, în
AAR, Seria II, Mem. Secţ. Ist., Tom. XXXVI,
1913-1914.
Iorga, Vechiul meşter de tipar = Iorga, N., Vechiul meşter de tipar, în „Neamul
românesc”, 1919, nr. 150-160.
Irineu, Petru Movilă şi Sinodul de la Iaşi = Irineu, Mitropolitul Moldovei şi Sucevei,
Petru Movilă şi Sinodul de la Iaşi, în MMS, anul
XVIII (1942), nr. 12.
Isac, O nouă foaie volantă = Isac, Virginia, O nouă foaie volantă şi despre
ziarul Zimbrul, în vol. „Prima sesiune ştiinţifică
de bibliologie şi documentare”, Bucureşti, 1957,
p. 308-309.
Istrate, Limba română literară = Istrate, Gavril, Limba română literară în
Psaltirea în versuri a lui Dosoftei, în MMS, anul
L (1974), nr. 9-12, p. 777-799.
Iustin, Ctitoria Mitropolitului Dosoftei = Iustin, Mitropolitul Moldovei şi Sucevei, Ctitoria
Mitropolitului Dosoftei, ibidem, p. 729-738.
Iustinian, Istoria bisericii române, vol. II = Iustinian, patriarhul României, Istoria bisericii
române, vol. II, Bucureşti, Editura Institutului
Biblic şi de Misiune Ortodoxă, 1958.
Ivan, „Ascultări călugăreşti” = Ivan, Ioan, „Ascultări călugăreşti” în secolul
al XIX-lea la Mănăstirea Neamţ, ibidem, anul
XXXV (1959), nr. 7-8, p. 432-437.
Ivan, Cărţi de ritual = Ivan, Ioan, Cărţi de ritual, de cuprins
noutestamentar tipărite la Mănăstirea Neamţ, în
BIBLIOGRAFIE 687
secolul al XIX-lea, ibidem, anul XLIX (1973),

nr. 3-4, p. 260-267.
Ivan, Istoricul tiparniţei de la M-rea = Ivan, Ioan, Din istoricul tiparniţei de la
Neamţ Mănăstirea Neamţ, ibidem, anul XLV (1969),
nr. 7-9, p. 510-513.
Ivan, M-rea Neamţ = Ivan, Ioan, Mănăstirea Neamţ, Iaşi, Mitropolia
Moldovei şi Sucevei, 1981.
Ivan, Patriarhi ortodocşi în Moldova = Ivan, Ioan, Patriarhi ortodocşi în Moldova,
ibidem, anul LI (1975), nr. 9-12, p. 668-698.
Ivan, Tiparniţa şi cartea nemţeană = Ivan, Ioan, Tiparniţa şi cartea nemţeană în
timp şi spaţiu, în Tîrgovişte, cetate a culturii
româneşti: Lucrările Sesiunii ştiinţifice din 21-
23 decembrie 1972, vol. I, Bucureşti, 1974, p.
213-225.
Ivan, Tipografia de la m-rea Neamţ = Ivan, Ioan, Tipografia de la mănăstirea
Neamţ, în MMS, anul XXXIV (1958), nr. 3-4, p.
315-325 şi XXXVIII (1962), nr. 5-6.
Ivan, Tipografia m-rii Neamţ = Ivan, Ioan, Tipografia mănăstirii Neamţ, în
MMS, anul XXXVIII (1962), nr. 5-6.
Ivan, Veniamin Costachi la M-rea Neamţ = Ivan, Ioan, Mitropolitul Veniamin Costachi la
Mănăstirea Neamţ, ibidem, anul XLIII (1967), nr.
1-2, p. 80-89.
Ivănescu, Istoria limbii române = Ivănescu, Gheorghe, Istoria limbii române,
Iaşi, Editura Junimea, 1980.
Jako, Paleografia latină = Jako, Sigismund, Paleografia latină cu
referire la Transilvania, în DIR. Introducere,
vol. I, Bucureşti, Editura Academiei Române,
1956, p. 178-183.
Jako, Începuturile folosirii hîrtiei, I şi II = Jako, Sigismund, Începuturile folosirii hîrtiei în
ţara noastră, I, în „Revista bibliotecilor”, 1969, nr.
11, p. 675-678 şi II: 1970, nr. 6, p. 369-374.
Jumară, Circulaţia cărţii străine = Jumară, Dan, Circulaţia cărţii străine în
Principatul Moldovei la jumătatea veacului al
XIX-lea, în BIBLIO 2009. Conferinţa
internaţională de biblioteconomie şi ştiinţa
informării, Braşov, Editura Univ. Transilvania,
2009, p. 229 – 280.
Kirileanu, Bis. lui Ştefan cel Mare = Kirileanu, G. T., Despre biserica lui Ştefan cel
Mare din Piatra-Neamţ, în Anuarul Liceului de
băieţi Petru Rareş, Piatra-Neamţ.
Kiriţescu, Sistemul bănesc al leului, vol. I = Kiriţescu, Costin C., Sistemul bănesc al leului şi
precursorii lui, vol. I, Bucureşti, Editura

Koliada, Ivan Feodorov şi tiparul = Koliada, G. I., Ivan Feodorov şi tiparul în
unele ţări din răsăritul Europei, în „Probleme de
istorie”, nr. 3, 1958, p. 32-35.
Lăudat, 350 de ani de la naşter = Lăudat, I.D., 350 de ani de la naşterea lui
ea lui Dosoftei Dosoftei Mitropolitul Moldovei, Studii şi
articole, Iaşi, s. e., 1975.
Lemny, Originea şi cristalizarea ideii de = Lemny, Ştefan, Originea şi cristalizarea ideii
patrie de patrie în cultura română, Bucureşti, Editura
Minerva, 1986.
Lemny, Tipografia de la Rădăuţi = Lemny, Ştefan, Tipografia de la Rădăuţi,
centru de cultură românească în veacul al
XVIII-lea, Extras din „Anuarul Muz. Jud.
Suceava”, 1981.
Lemny, Sensibilitate şi istorie = Lemny, Ştefan, Sensibilitate şi istorie în
secolul XVIII românesc, Bucureşti, Editura
Meridiane, 1990.
Leu, Cartea şi lumea rurală în Banat = Leu, Valeriu, Cartea şi lumea rurală în Banat:
1700-1830, Reşiţa, Editura Banatica, 1996.
Ligor, Vechi tipărituri în limba română = Ligor, Alexandru, Vechi tipărituri în limba
română şi unitatea naţională, Cîmpina,
Chişinău, 1994.
Literat, Din Ţara Oltului = Literat, Valer, Din Ţara Oltului. Însemnări
vechi din biserici noi, în „Ţara Bîrsei”, anul X
(1938), nr. 2, p. 119-127.
Lovinescu, Istoria civilizaţiei române = Lovinescu, Eugen, Istoria civilizaţiei române
moderne, vol. I-III moderne, vol. I-III, Bucureşti, Editura Minerva,
1992.
Lugoşianu, Contractul dintre Mihail = Lugoşianu, O., Contractul dintre Mihail
Kogălniceanu şi Mitropolitul Veniamin Kogălniceanu şi Mitropolitul Veniamin, în CL,
anul XLII (1980), nr. 11, p. 442-443.
Lupaş, Doc. ist. transilvane, vol. I = Lupaş, Ioan, Documente istorice transilvane, vol.
I, Cluj, Editura „Cartea Românească”, 1940.
Lupeanu-Melin, Evocări din viaţa = Lupeanu-Melin, Alexandru, Evocări din viaţa
Blajului Blajului, Blaj, Editura „Buna Vestire”, 1937
Mareş, A existat o tipografie chirilică = Mareş, Alexandru, A existat o tipografie
moldovenească? chirilică moldovenească în anii 1551-1552?, în
SCL, anul XXII (1971), nr. 5.
Marele dicţionar geografic al României, = Marele dicţionar geografic al României, vol.
vol. I-V I-V, George Ioan Lahovari, general C. I.
BIBLIOGRAFIE 689
Brătianu şi Grigore Tocilescu, Bucureşti,

Atelierele Grafice „Socec”, 1898-1902.
Marian, Inscripţiuni = Marian, Simion Florea, Inscripţiuni de pe
manuscripte şi cărţi vechi din Bucovina, partea I:
Inscripţiunile din districtul Cîmpulung, Suceava,
s. e., 1900.
Marinoiu, Istoria cărţii vîlcene = Marinoiu, Costea, Istoria cărţii vîlcene, sec. XVII-
XVIII, Craiova, Editura Scrisul Românesc, 1981.
Mazilu, Dan Horia, O istorie a = Mazilu, Dan Horia, O istorie a blestemului,
blestemului Iaşi, Editura Polirom, 2001.
Mazilu, Vocaţia europeană a literaturii = Mazilu, Dan Horia, Vocaţia europeană a
române vechi literaturii române vechi, Bucureşti, Editura
Minerva, 1991.
Mateescu, Legăturile religioase ale = Mateescu, Tudor, Din legăturile religioase ale
Dobrogei cu Moldova Dobrogei cu Moldova înainte de 1877, în MMS,
anul LI (1975), nr. 9-12, p. 716-720.
Mălinaş, Catalog de carte rom. veche = Mălinaş, Constantin, Catalog de carte
românească veche 1643-1836, Oradea, Editura
„M. Eminescu”, 1993.
Mărăcine, Imprimarea planografică = Mărăcine, Bucur, Imprimarea planografică:
tiparul în lito şi offset, în „Artă şi tehnică
grafică”, caietul 13, 1940, p. 70-72.
Mărieş, Supuşii străini din Moldova = Mărieş, Stela, Supuşii străini din Moldova în
perioada 1781-1862, Iaşi, Editura Junimea, 1985.
Mărieş-Agapi, Abuzurile consulilor în = Mărieş Agapi, Stela, Din abuzurile consulilor
Moldova în Moldova în anii 1822-1828, în AIIAI, tom.
VII, 1970.
Mârza, Tipografia de la Alba Iulia = Mârza, Eva, Tipografia de la Alba Iulia, Sibiu,
1998.
Mârza, Dreghiciu, Cartea rom. veche în j. = Mârza, Eva, Dreghiciu, Doina, Cartea
Alba româneascã veche în judeţul Alba (secolele XVI-
XVII). Catalog, Alba Iulia, 1989.
Melchisedec, Biserica ortodoxă română = Melchisedec, Episcopul Romanului, Biserica
în luptă cu protestantismul ortodoxă română în luptă cu protestantismul, în
special cu calvinismul în veacul al XVII-lea şi
cele două sinoade din Moldova contra
calvinilor, Extras din AAR, Seria II, Mem. Secţ.
Ist., tom. XII (1889-1890).
Melchisedec, Cronica Episcopiei de Huşi = Melchisedec Ştefănescu, Cronica Episcopiei
de Huşi.
Melchisedec, Notiţe istorice şi = Melchisedec, Episcopul Romanului, Notiţe
arheologice istorice şi arheologice adunate de pe la 48

mănăstiri şi biserici antice din Moldova, Bucureşti,
Tipografia Cărţilor Bisericeşti, 1885.
Melinte <Chiaburu>, Duca Sotiriovici = Melinte <Chiaburu>, Elena, Duca Sotiriovici
tipograful de la Thassos, primul editor
particular din Ţările Române, în CI (Serie
Nouă), anul XVI, 1997, p. 145-156.
Melinte <Chiaburu>, Tipografia arabă de = Melinte <Chiaburu>, Elena, Tipografia arabă
la m-rea Sf. Sava de la mănăstirea Sf. Sava din Iaşi, în
„Biblioteca”, 1997, nr. 10, p. 292-294.
Mihail, Acte în limba română = Mihail, Paul, Mihail, Zamfira, Acte în limba
română tipărite în Basarabia, vol. I (1812-1830),
Mihail, Contribuţii la BRV = Mihail, Paul, Contribuţii la Bibliografia
românească veche, I-II, Extras din AIIAI, tom XXI,
1984 şi XXII/2, 1985.
Mihail, Legături culturale-bisericeşti = Mihail, Paul, Legături culturale-bisericeşti
dintre români şi ruşi în secolul XV-XX. Schiţă
istorică, Chişinău, Tipografia Eparhială „Cartea
Românească”, 1932.
Mihail, Mărturii româneşti = Mihail, Paul, Mărturii româneşti din Bulgaria
şi Grecia (1468-1866), Chişinău, Tipografia
Eparhială „Cartea Românească”, 1933.
Mihail, Molitvenicul mitropolitului = Mihail, Paul, Molitvenicul mitropolitului
Dosoftei Dosoftei, Iaşi, 1681. La împlinirea a 300 de ani
de cînd a fost tipărit, MMS, anul LVII (1981),
nr. 4-6, p. 315-333.
Mihail, Tipărituri rom. în Basarabia = Mihail, Paul, Tipărituri româneşti în
Basarabia de la 1812 pînă la 1918, Bucureşti,
Monitorul Oficial şi Imprimeriile Statului, 1940.
Mihailescu, Aportul lui Mihail Strilbiţchi = Mihailescu, T., Aportul lui Mihail Strilbiţchi în
orientarea laică a tiparului din Moldova la
sfîrşitul secolului al XVIII-lea, în Prima Sesiune
Ştiinţifică de Bibliologie şi Documentare,
Bucureşti, 1957, p. 152-158.
Mihailovici, Cărţi, ms. şi icoane din = Mihailovici, Paul, Cărţi bisericeşti, manuscrise şi
Basarabia icoane din Basarabia. Însemnări vechi şi inscripţii,
Extras din revista „Luminătorul”, nr. 10-12/1939 şi
1/1940, Chişinău, 1940.
Mihăescu, Mitrofan, episcopul de Huşi = Mihăescu, Doru, Consideraţii asupra vieţii şi
activităţii tipăritorului primei Biblii româneşti:
BIBLIOGRAFIE 691
Mitrofan, episcopul de Huşi, în MMS, anul LV

(1979), nr. 3-6, p. 314-334.
Mihăescu, Episcopia Romanului = Mihăescu, Doru, Episcopia Romanului,
Minea, Sinodul de la Iaşi = Minea, Ilie, Cîteva precizări şi interpretări noi
în legătură cu Sinodul de la Iaşi (1642), în
MMS, anul XVIII (1942), nr. 12.
Minea, O carte şi două tipografii = Minea, Ilie, O carte şi două tipografii ieşene
uitate, în „Însemnări ieşene”, anul V, vol. XIII, nr.
3, 1940, p. 482-486.
Mitric, Cartea rom. veche din j. Suceava, = Mitric, Olimpia, Cartea românească veche din
vol. I-IV judeţul Suceava (1643-1830). Catalog, vol. I-IV,
Suceava, Inspectoratul pentru cultură, 1992-1999.
Mitric, Cartea rom. veche în j. Suceava, = Mitric, Olimpia, Cartea românească veche din
ed. II judeţul Suceava (1643-1830). Catalog, Ediţia a
II-a revăzută şi adăugită, Suceava, Editura Univ.
„Ştefan cel Mare”, 2005.
Mitric, Cartea rom. ms. din nordul = Mitric, Olimpia, Cartea românească
Moldovei manuscrisă din nordul Moldovei, Bucureşti,
Editura Athos, 1998.
Mitric, M-rea Dragomirna = Mitric, Olimpia, Manuscrise şi cărţi vechi în
colecţiile bibliotecii mănăstirii Dragomirna, în
MMB, anul LXVI (1990), nr. 5-6.
Moga, Contribuţiuni la tipărirea cărţilor = Moga, Ioan, Contribuţiuni privitoare la tipărirea
cărţilor bisericeşti în veacul al XVIII-lea pentru
Românii din Transilvania şi Ungaria, în Omagiu
înalt preasfinţiei sale dr. Nicolae Bălan Mitropolitul
Ardealului la douăzeci de ani de arhipăstorire,
Sibiu, Tipografia Arhiecezană, 1940.
Mohov, Doc. medievale rom. = Mohov, N.A., Documente medievale
româneşti în arhivele sovietice, în „Studii.
Revistă de istorie”, 1959, nr. 3, p. 143.
Molin, Cărţi şcolare tipărite în Ţările = Molin, Virgil, Cărţi şcolare tipărite în Ţările
Române Române pentru popoarele învecinate: sîrbi, bulgari
şi greci, în Contribuţii la istoria învăţămîntului
românesc, Bucureşti, 1970.
Molin, Cerneala în trecut = Molin, Virgil, Cerneala în trecut, în „Grafica
Română”, anul V (1927), nr. 56, p. 6.
Molin, Dezvoltarea tehnică = Molin, Virgil, Dezvoltarea tehnică la începuturile
tiparului, în AGR, 1926, p. 143-170.
Molin, Ilustraţia în vechea carte = Molin, Virgil, Ilustraţia în vechea carte
bisericească bisericească, în BOR, anul LXXVIII (1960), nr.

7-8, p. 683-719.
Molin, Maşina de tipar = Molin, Virgil, Maşina de tipar, „Grafica
Română”, anul II (1924), nr. 14.
Molin, O legătorie de carte = Molin, Virgil, O legătorie de carte a
Rîmnicului ambulantă, activînd prin eparhiile
din Moldova, MO, anul XV (1963), p. 418-424.
Molin, Stema tipografului = Molin, Virgil, Stema tipografului, în AGR, 1925,
p. 80-84.
Molin, Tiparniţa de la Cracovia = Molin, Virgil, Precizări în legătură cu
tiparniţa de cărţi slavo-bisericeşti de la
Cracovia, idem, anul LXXXVIII (1978), nr. 7-8.
Molin, Tiparniţa de la Rîmnic = Molin, Virgil, Tiparniţa de la Rîmnic, mijloc
de luptă ortodoxă împotriva catolicismului din
Transilvania (1705-1800), MO, anul XII (1960),
nr. 7-8.
Molin, Tradiţia artistică a Moldovei = Molin, Virgil, Tradiţia artistică a Moldovei în
tipăriturile ieromonahului Macarie, MMS, anul
XXXV (1959), nr. 5-6, p. 303-314.
Molin, Xilograful Petru Papavici- = Molin, Virgil, Xilograful Petru Papavici-
Rîmniceanu Rîmniceanu, inovatorul artei de a ilustra cărţi
bisericeşti, în BOR, anul LXXXVI (1968), nr. 3-
4, p. 199-210.
Momente culturale = Momente culturale, Bucureşti, Librăria
Universala-Alcalay, 1904.
Morărescu, Imaginea scolii în xilogravură = Morărescu, Dragoş, Imaginea scolii în
xilogravură, în „Cîntarea României”, 1983, nr.
6, p. 45.
Morărescu, O nouă ipoteză = Morărescu, Dragoş, O nouă ipoteză cu privire
la Antim Ivireanul, în „Cîntarea României”,
1983, nr. 2.
Morărescu, Un xilograf moldo-vlah = Morărescu, Dragoş, Un xilograf moldo-vlah:
Damaschin Gherbest stemarul, în „Arta”, anul
XXIX (1982), nr. 7-8, p. 23-25.
Morărescu, Ursul zugrav = Morărescu, Dragoş, Xilografii epocii
brîncoveneşti: Ursul zugrav, în „Arta”, anul
XXX (1983), nr. 2, p. 26-27.
Morărescu, Ilie Anagnoste = Morărescu, Dragoş, Ilie Anagnoste the
xylographer of Petru Movilă and Vasile Lupu, în
„Romania today”, 1982, nr. 7.
Moraru, Velculescu, Bibliogr. cărţilor = Moraru, Mihai, Velculescu, Cătălina, Bibliografia
BIBLIOGRAFIE 693
populare laice, II analitică a cărţilor populare laice, partea a II-a,

Bucureşti, 1978.
Moraru, Velculescu, Bibliogr. lit. rom. = Moraru, Mihai, Velculescu, Cătălina,
vechi, I Bibliografia analitică a literaturii române vechi,
vol. I, Bucureşti, Editura Academiei, 1976.
Mosor, Gavriil Callimachi = Mosor, Constantin, Aspecte principale din viaţa şi
activitatea mitropolitului Moldovei Gavriil
Callimachi (1760 - 1786), BOR, anul LXXXVIII
(1970), nr. 7-8, p. 764-777.
Mosora, Hanga, Cat. cărţii vechi rom. din = Mosora, Elena, Hanga, Doina, Catalogul cărţii
BCU Cluj vechi româneşti din colecţiile B.C.U. „Lucian
Blaga” Cluj (1561-1830), Cluj-Napoca, B.C.U.
„Lucian Blaga”, 1991.
Movilă, Mărturisirea ortodoxă = Movilă, Petru, Mărturisirea ortodoxă, Iaşi,
Editura Junimea, 1996.
Munteanu, Însemnări autografe ale lui = Munteanu, Ioan Paul, Însemnări autografe ale
Mihail Kogălniceanu lui Mihail Kogălniceanu pe cartea veche
românească de la Rîpile – Vaslui, în Valori
bibliofile, I , p. 255-257.
Mureşanu, Cazania lui Varlaam = Mureşanu, Florea, Cazania lui Varlaam: 1643-
1943. Prezentare în imagini, Cluj, Tipografia
Naţională, 1944.
Mureşianu, Cartea veche din Banat = Mureşianu, I. B., Cartea veche bisericească
din Banat, Timişoara, Editura Facla, 1985.
Nadler, Dosoftei, ctitor de carte = Nadler, Emil Nicolae, Dosoftei, ctitor de carte
frumoasă, ibidem, II, p. 262-269.
Năsturel, Bibl. Patriarhiei din Alexandria = Năsturel, Petre S., Vechi tipărituri româneşti
în Biblioteca Patriarhiei din Alexandria, în
„Ortodoxia”, anul IV (1952), nr. 3-4, p. 516-525.
Neculce, Letopiseţul Ţării Moldovei = Neculce, Ion, Letopiseţul Ţării Moldovei,
Ediţie îngrijită de Gabriel Ştrempel, Bucureşti,
Negru, Mitropolitul Dosoftei = Negru, I. C., Mitropolitul Dosoftei, în MMS,
anul XXXIII (1957), nr. 1-2, p. 110-126 .
Netea, Conştiinţa originii comune = Netea, Vasile, Conştiinţa originii comune şi a
unităţii naţionale în istoria poporului român,
Bucureşti, 1980.
Norocel, Mitropolitul Veniamin Costachi = Norocel, Epifanie, Mitropolitul Veniamin
Costachi şi tipografia din Iaşi, ibidem, anul XLIII
(1967), nr. 1-2, p. 71-79.
Norocel, Relaţii între bis. română şi = Norocel, Epifanie, Relaţii bisericeşti şi
bulgară culturale între bisericile ortodoxe română şi

bulgară în secolul al XIX-lea, BOR, anul
LXXXV (1967), nr. 9-10, 1004-1016.
Oltean, Cartea rom. din Şcheii Braşovului = Oltean, Vasile, Cartea românească din Şcheii
Braşovului, factor de unitate naţională, în Valori
bibliofile, I, p. 180-186.
Olteanu, Şerban, Meşteşugurile din Ţara = Olteanu, Ştefan, Şerban, Constantin,
Românească şi Moldova Meşteşugurile din Ţara Românească şi Moldova în
evul mediu, Bucureşti, Editura Academiei, 1969.
Olteanu, Din istoria şi arta cărţii = Olteanu, Virgil, Din istoria şi arta cărţii.
Lexicon, Bucureşti, Editura Enciclopedică, 1982.
Oprescu, Grafica românească = Oprescu, Gh., Grafica românească în secolul
al XIX-lea, Bucureşti, Fundaţia Regală pentru
Literatură şi Artă, 1942.
Oţetea, Răscoala din 1821 = Oţetea, Andrei, Documente privind istoria
României: Răscoala din 1821, vol. IV,
Bucureşti, 1960.
Pamfile, Însemnări = T. Pamfile, Însemnări, în „Miron Costin”, An.
III, nr. 6, iunie 1915, p. 92.
Panaitescu, Contribuţii la istoria culturii = Panaitescu, Petre P., Contribuţii la istoria culturii
româneşti româneşti, Bucureşti, Editura Minerva, 1971.
Panaitescu, Dimitrie Cantemir = Panaitescu, Petre P., Dimitrie Cantemir, viaţa
şi opera, Bucureşti, Editura Academiei, 1958.
Panaitescu, Influenţa polonă = Panaitescu, Petre P., Influenţa polonă în opera
şi personalitatea cronicarilor Grigore Ureche şi
Miron Costin, Bucureşti, Editura „Cultura
Naţională”, 1925.
Panaitescu, Începuturile tipografiei în = Panaitescu, Petre P., Începuturile tipografiei în
Ucraina Ucraina, în RA, anul I (1924), nr. 3, p. 418.
Panaitescu, Începuturile şi biruinţa = Panaitescu, Petre P., Începuturile şi biruinţa
scrisului scrisului în limba română, Bucureşti, Editura
Academiei, 1965.
Panaitescu, Patriarhul Dositei al = Panaitescu, Petre P., Patriarhul Dositei al
Ierusalimului Ierusalimului şi Mitropolitul Dosoftei al Moldovei,
cu prilejul unei scrisori inedite, în BOR, anul
XLIV (1946), nr. 1-3, p. 93-109.
Panaitescu, Petru Movilã = Panaitescu, Petre P., Petru Movilã. Studii,
ediţie îngrijită de Ştefan S. Gorovei şi Maria
Magdalena Szekely, Bucureşti, Editura
Papacostea, Diaconul sîrb Dimitrie = Papacostea, Şerban, Diaconul sîrb Dimitrie şi
BIBLIOGRAFIE 695
penetraţia Reformei în Moldova, în

„Romanoslavica”, anul XV (1967).
Papacostea, Moldova în epoca reformei = Papacostea, Şerban, Moldova în epoca reformei,
în „Studii. Revistă de istorie”, nr. 4, 1958.
Papacostea-Danielopolu, Carte şi tipar = Papacostea-Danielopolu, Cornelia, Carte şi
tipar în societatea românească şi sud-est
europeană. (Secolele XVII-XIX), Bucureşti,
Editura „Eminescu”, 1985.
Pascu, Cartea rom. veche în Bibl. = Pascu, Constantin, Cartea românească veche
Bruckental în Biblioteca Bruckental, Sibiu, 1976.
Pascu, Istoria învăţămîntului din = Pascu, Ştefan (rEditura resp.), Istoria
România, I învăţămîntului din România, vol. I: De la origini
pînă la 1821, Bucureşti, 1983.
Pascu, Populaţie şi societate = Pascu, Ştefan (red.), Populaţie şi societate: Studii
de demografie istorică, vol. I, Cluj-Napoca, Editura
Dacia, 1972.
Pavlescu, Economia breslelor = Pavlescu, Eugen, Economia breslelor în Moldova,
Bucureşti, Fundaţia „Regele Carol I”, 1939.
Păcurariu, Dicţionarul teologilor = Păcurariu, Mircea, Dicţionarul teologilor
români, Bucureşti, Editura Univers
Enciclopedic, 1996.
Păcurariu, Istoria BOR, vol. I-II = Păcurariu, Mircea, Istoria bisericii ortodoxe
române, vol. I-II, Bucureşti, Editura Institutului
Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe
Române, 1980-1981.
Păcurariu, Legături bisericeşti = Păcurariu, Mircea, Din istoria legăturilor
bisericeşti ale Transilvaniei cu Moldova, în
MMS, anul XLIV (1968), nr. 11-12, p. 642-663.
Păcurariu, Legăturile Bis. ortodoxe din = Păcurariu, Legăturile Bisericii ortodoxe din
Transilvania Transilvania cu Ţara Românească şi Moldova în
secolele XVI-XVIII, Sibiu, Editura Centrului
Mitropolitan, 1968.
Păcurariu, Ms. de la Episcopia Romanului Mircea Păcurariu, Manuscrise de la Episcopia
şi Huşilor Romanului şi Huşilor, în MMS, XLII, nr. 1-2,
1966, p. 110-111.
Picot, Notice bibliographique = Picot Emile, Notice bibliographique sur le
protopope Mihail Strelbiskij, Paris, 1905.
Platon, Populaţia oraşului Iaşi = Platon, Gh., Populaţia oraşului Iaşi de la
jumătatea secolului al XVIII-lea pînă la 1859, în
Populaţie şi societate: Studii de demografie
istorică, vol. I, sub redacţia lui Ştefan Pascu,
Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1972.

Plămădeală, Dascăli de cuget şi simţire = Plămădeală, Antonie, Dascăli de cuget şi
simţire românească, Bucureşti, Editura
Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii
Ortodoxe Române, 1981.
Plămădeală, De la Gherman din Dacia la = Plămădeală, Antonie, De la Gherman din
Inocenţiu Micu Dacia Pontică la Inocenţiu Micu, Sibiu, 1997.
Pop, Mărturii strămoşeşti = Pop, Dariu, Mărturii strămoşeşti. Note
paleografice pe margini de cărţi bisericeşti
sătmărene, Satu-Mare, Tipografia „Athenaeum”,
1938.
Pop, Viaţa mitropolitului Varlaam = Pop, Augustin Z. N., Viaţa mitropolitului
Varlaam al Moldovei, în MMS, anul XXXIII
(1957), nr. 10-12, p. 742-774.
Popa, Cazania lui Varlaam = Popa, Atanasie, Cazania lui Varlaam. 1643.
Prezentare grafică, Timişoara, Şcoala de arte
Decorative, 1944.
Popa, Copişti moldoveni din Transilvania = Popa, Atanasie, Copişti moldoveni din
Transilvania în secolele XVII şi XVIII, în MMS,
anul XLV (1969), nr. 7-9, p. 458-467.
Popa, Copişti şi manuscrise în Bihor = Popa, Atanasie, Copişti şi manuscrise în Bihor
în secolele al XVII-lea şi al XVIII-lea, în
„Crisia”, anul IX (1979), p. 323-336.
Popescu, Episcopul Mitrofan al Huşilor = Popescu, Anton I., Episcopul Mitrofan al
Huşilor, în MMS, anul XLV (1969), nr. 7-9, p.
499-504.
Popescu, Fabrici de hîrtie = Popescu, Mihai, Fabrici româneşti de hîrtie în
Transilvania, în „Arta şi tehnica grafică”, caietul
nr. 9, 1939, p. 58-62.
Popescu, Filigrane = Popescu, Mihai, Filigrane, ibidem, caietul 13,
1940, p. 51-56.
Popescu, Contribuţie la BRV = Popescu, Rodica, Contribuţie la BRV, în
Valori bibliofile, II, p. 273-278.
Popescu-Spineni, Marin, Procesul = Popescu-Spineni, Marin, Procesul
mănăstirilor închinate mănăstirilor închinate. Contribuţii la istoria
socială românească, Bucureşti, s. e., 1936.
Popovici, Circulaţia cărţii vechi rom. în = Ioan Popovici, Contribuţii referitoare la
Arad circulaţia cărţii vechi româneşti pe teritoriul
judeţului Arad, în Valori bibliofile, vol. II.
Popovici, Începuturile industriei de hîrtie = Popovici, Valerian, Începuturile industriei de
în Moldova hîrtie în Moldova, în AUAIC, seria III, fasc. 1-2,
BIBLIOGRAFIE 697
1955, p. 87-110.
Popovschi, Istoria bis. din Basarabia = Popovschi, Nicolae, Istoria bisericii din
Basarabia în veacul al XIX-lea subt ruşi,
Chişinău, Tipografia Eparhială „Cartea
Românească”, 1931.
Popp, Disertaţie despre tipografiile = Popp, Vasilie, Disertaţie despre tipografiile
româneşti româneşti în Transilvania şi învecinatele ţări de
la începutul lor pănă la vremile noastre, Cluj-
Napoca, Editura Dacia, 1995.
Poptămaş, Cartea românească de = Poptămaş, Dimitrie, Prezenţa şi circulaţia
învăţătură în Mureş Cărţii româneşti de învăţătură în judeţul Mureş,
în Valori bibliofile, I, p. 165-169.
Poptămaş, Preţul de achiziţie al Cărţii = Poptămaş, Dimitrie, Preţul de achiziţie al
româneşti de învăţătură Cărţii româneşti de învăţătură pe baza unor
însemnări din secolul al XVII-lea, ibidem, II, p.
363-369.
Populaţie şi societate = Populaţie şi societate (sub red. Ştefan Pascu), vol.
I-IV, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1972-1980.
Porcescu, Activitatea Mitropolitului = Porcescu, Scarlat, Activitatea cărturărească a
Dosoftei Mitropolitului Dosoftei, în MMS, anul L (1974),
nr. 9-12, p. 800-837.
Porcescu, Episcopia Romanului = Porcescu, Scarlat, Episcopia Romanului,
Bucureşti, Episcopia Romanului şi Huşilor, 1984.
Porcescu, M-rea Neamţ = Porcescu, Scarlat, Mănăstirea Neamţ, Iaşi,
Mitropolia Moldovei şi Sucevei, 1981.
Porcescu, Tiparniţa de la Trei Ierarhi = Porcescu, Scarlat, Tiparniţa de la Biserica Trei
Ierarhi-Iaşi. Cea dintîi carte imprimată în
Moldova (1643), ibidem, anul XLVII (1971), nr.
3-4, p. 204-214.
Prima sesiune de bibliologie şi documentare = Prima sesiune ştiinţifică de bibliologie şi
documentare, Bucureşti, Editura Academiei,
1957.
<Pseudo> Enache Kogălniceanu, = <Pseudo> Enache Kogălniceanu, Letopiseţul
Letopiseţul Ţării Moldovei Ţării Moldovei de la domnia întîi şi pînă la a
patra domnie a lui Constantin Mavrocordat
voievod, Ediţie critică de Aurora Ilieş şi Ioana
Zmeu, Bucureşti, Editura Minerva, 1987.
Radu, Mănăstirea Sf. Spiridon = Radu, Vasile, Mănăstirea Sf. Spiridon şi
patriarhul Silvestru al Antiohiei, Extras din
„Revista istorică Română”, anul III (1933).
Rădulescu, Juristul Andronachi Donici = Rădulescu, Andrei, Juristul Andronachi
Donici, Extras din AAR, Mem. Secţ., Ist., Seria

III, tom IX, mem. 8, 1930.
Rămureanu, Antim Ivireanu = Rămureanu, I., Antim Ivireanu, luptător pentru
Ortodoxie, în BOR, anul LXXIV (1956), nr. 5-6, p.
831-853.
Răşcanu, Lefile boierilor Moldovei = Răşcanu, Petru, Lefile boierilor Moldovei în
1776, Iaşi, s. e., 1887.
Repertoriul actelor oficiale = Răduţiu, Aurel, Gyemant, Ladislau,
Repertoriul actelor oficiale privind Transilvania
tipărite în limba română (1701-1847), Bucureşti,
Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1981.
Rezuş, Din istoria învăţămîntului teologic = Rezuş, Petru, Din istoria învăţămîntului
teologic în Moldova, în MMS, anul XLV (1969),
nr. 3-4, p. 166-180.
Rezuş, Vechea tipografie din Rădăuţi = Rezuş, Petru, Vechea tipografie din Rădăuţi,
ibidem, anul XXXV (1959), nr. 5-6, p. 298-302
Rîpă-Buicliu, Carataşu, Foi volante = Rîpă-Buicliu, Dan, Carataşu, Mihai, Foi volante
eteriste eteriste. Contribuţie la Bibliografia românească
veche, Extras din AIIAI, XXII/2, 1985.
Rîpă-Buicliu, Cartea rom. veche cu = Rîpă-Buicliu, Dan, Cartea românească veche
însemnări cu însemnări, „Danubius”, vol. VI-VII (1972-
1973), Galaţi, 1974, p. 163-170.
Romanescu, Istoria unei cărţi = Romanescu, Vasile, Istoria unei cărţi,
Bucureşti, Tiparul „Cartea Românească”, 1944.
Rosetti, Arhiva senatorilor = Rosetti, Radu, Arhiva senatorilor din
Chişinău, vol. III: Amănunte asupra Moldovei de
la 1808 la 1812, Bucureşti, Institutul de Arte
Grafice „Carol Göbl”, 1909.
Rosetti, Censura în Moldova = Rosetti, Radu, Despre censura în Moldova, I,
Extras din AAR, tom. XXIX, Mem. Secţ., Ist.,
1907.
Roşu, Însemnări şi inscripţii bihorene = Roşu, Titu, Însemnări şi inscripţii bihorene,
Beiuş, s. e., 1941.
Russo, Studii istorice greco-române, I - II = Russo, D., Studii istorice greco-române. Opere
postume, tom. I-II, Bucureşti, Fundaţia Pentru
Literatură şi Artă „Regele Carol II”, 1939.
Rusu, Tipografia în Moldova = Rusu, D., Tipografia în Moldova pînă la
sfîrşitul secolului al XVII-lea, în MMS, anul LII
(1976), nr. 3-4, p. 254-264.
Sabados, Ursul – un zugrav moldovean = Sabados, Marina Ileana, Ursul – un zugrav
moldovean de la începutul secolului al XVIII-lea, în
BIBLIOGRAFIE 699
SCIA, Seria Artă Plastică, 1982, nr. 2, p. 15-27.

Sacerdoţeanu, Predosloviile vechilor cărţi = Sacerdoţeanu, Aurelian, Predosloviile vechilor
româneşti cărţi româneşti, Bucureşti, Tipografia „Presa”,
1939.
Sachelarie, Stoicescu, Instituţii feudale din = Sachelarie, Ovid, Stoicescu, Nicolae, (coord.),
Ţările Române Instituţii feudale din Ţările Române. Dicţionar,
Secretariatul de Stat al Moldovei = Secretariatul de Stat al Moldovei (1832 –
1862). Inventar arhivistic, Bucureşti, D.G.A.S.
Generală a Arhivelor Statului, 1966.
Serafinceanu, Adăugiri şi îndreptări la = Serafinceanu, I., Adăugiri şi îndreptări la
BRV Bibliografia românească veche, în BOR,
LXXVIII, (1960), nr. 11-12, 1126-1128.
Seşan, Teologia ortodoxă în sec. XVII = Seşan, Milan, Teologia ortodoxă în secolul al
XVII-lea: după Sinodul de la Iaşi din 1642, în
MMS, anul XLIV (1968), nr. 11-12, 628-642.
Simedrea, Tiparul bucureştean = Simedrea, Tit, Tiparul bucureştean de carte
bisericească în anii 1740-1750, în BOR, anul
LXXXIII (1965), nr. 9-10, p. 845-943.
Simonescu, Cărţi arabe = Simonescu, Dan, Cărţi arabe tipărite de
români în secolul al XVIII-lea (1701-1747),
Extras din BOR, anul LXXXII (1964), nr. 5-6.
Simonescu, Contribuţii la BRV = Simonescu, Contribuţii la Bibliografia
românească veche, în SCB, anul I (1955), p.
246-255.
Simonescu, Din activitatea tipografică a = Simonescu, Dan, Din activitatea tipografică a
Bucureştilor Bucureştilor (1678-1830), în „Bucureştii Vechi”,
anii I-V (1930-1934).
Simonescu, Impression de livres arabes = Simonescu, Dan, Impression de livres arabes et
karamanlis en Valachie et en Moldavie au XVIII-e
siecle, Extras din „Studia et acta orientalia”, anii
V-VI (1967), p. 49-75.
Simonescu, Le monastere de Cetătzuia = Simonescu, Dan, Le monastere de Cetătzuia
(Iassy) foyer de culture de l′Orient orthodoxe, în
„Balcania”, anul VI, Bucarest, 1943, p. 357-365.
Simonescu, Primul ziar tipărit = Simonescu, Dan, Primul ziar tipărit pe
pămîntul ţării noastre, în SMIM, vol. I, 1956.
Simonescu, Scurtă istorie a cărţii = Simonescu, Dan, Scurtă istorie a cărţii
româneşti româneşti, Bucureşti, Editura Demiurg, 1994.
Simonescu, Buluţă, Pagini din istoria = Simonescu, Dan, Buluţă, Gheorghe, Pagini din
cărţii istoria cărţii, Bucureşti, Editura „Ion Creangă”,
1982.
Simonescu, Muracade, Tipar românesc = Simonescu, Dan, Emil Muracade, Tipar
pentru arabi românesc pentru arabi în secolul al XVIII-lea,
Extras din CL, anul III (1939).
Sinescu, O carte necunoscută = Sinescu, C., Contribuţie la Bibliografia
românească veche. O carte necunoscută, în
MMS, anul XLIV (1968), nr. 11-12, p. 704-709.
Socolan, Circulaţia cărţii vechi = Socolan, Aurel, Circulaţia cărţii vechi
româneşti în nord-vestul Transilvaniei în
„Marmaţia”, anul I (1969), p. 29-32.
Socolan, Circulaţia în Maramureş = Socolan, Aurel, Circulaţia în Maramureş a
cărţilor româneşti tipărite în Moldova pînă la
1850,, ibidem, II (1971), p. 144-150.
Sofron, Trei sute ani de la moartea = Sofron, Vlad, Trei sute ani de la moartea
Mitropolitului Varlaam Mitropolitului Varlaam, în MA, anul II (1957),
nr. 9-10, p. 640-653.
Solomon, Cărţi aflate în biserici din = Solomon, Constantin, Contribuţii la
Moldova cunoaşterea vechilor tipărituri româneşti (cărţi
aflate în biserici din Moldova), Extras din
„Arhiva românească”, tom VI (1941).
Stanca, Cărţi călătoare = Sebastian Stanca, Cărţi călătoare, în RT, anul
XXV (1935), nr. 1-2, p. 20-21
Stanca, Colportajul = Stanca, Sebastian, Colportajul vechilor cărţi
bisericeşti, în RT, anul XXXII (1942), nr. 11-12,
p. 491-495.
Stănescu, Premisele conştiinţei naţionale = Stănescu, Eugen, Premisele medievale ale
conştiinţei naţionale româneşti, în „Studii”, anul
XVII (1964), nr. 5.
Stăniloaie, Patriarhul Dosoftei al = Stăniloaie, Dumitru, Viaţa şi activitatea
Ierusalimului patriarhului Dosoftei al Ierusalimului şi
legăturile lui cu Ţările Româneşti, Cernăuţi, s.
e., 1929.
Stoica de Haţeg, Cronica Banatului = Nicolae Stoica de Haţeg, Cronica Banatului,
studiu şi ediţie de Damaschin Mioc, Bucureşti,
1969.
Stoicescu, Cum măsurau strămoşii = Stoicescu, N., Cum măsurau strămoşii: metrologia
medievală pe teritoriul României, Bucureşti,
Editura Ştiinţifică, 1971.
Stoicescu, Dicţionar al marilor dregători = Stoicescu, N., Dicţionar al marilor dregători din
Ţara Românească şi Moldova. Sec. XIV-XVII,
Bucureşti, Editura Enciclopedică Română, 1971.
BIBLIOGRAFIE 701
Stoicescu, Unitatea românilor = Stoicescu, Nicolae, Unitatea românilor în evul

mediu, Bucureşti, 1983.
Stoide, Comerţul cu cărţi = Stoide,Const. A., Comerţul cu cărţi dintre
Transilvania, Moldova şi Ţara Românească între
1750 şi 1830, Iaşi, Editura „Demiurg”, 2007.
Stoide, Contribuţii la istoria = Stoide, Const. A., Contribuţii la istoria
învăţămîntului în Iaşi învăţămîntului în şcolile din Iaşi în secolul al
XVIII-lea, în Contribuţii la istoria
învăţămîntului românesc. Culegere de studii,
Bucureşti, 1970
Stoide, Duca Sotiriovici = Stoide, Const. A., Duca Sotiriovici tipograful
de la Thassos, în AIIAI, 1984.
Stoide, Legăturile lui Zaharia Carcalechi = Stoide, Const. A., Din legăturile lui Zaharia
cu Iaşii Carcalechi cu Iaşii (1817-1834), în „Studia
bibliologica”, vol. III, 1969.
Stoide, Caproşu, Relaţiile Braşovului cu = Stoide, Constantin A., Caproşu, Ioan, Relaţiile
Moldova economice ale Braşovului cu Moldova. De la
începutul secolului al XVIII-lea pînă la 1850,
Chişinău, Editura Universitas, 1992.
Surete şi izvoade, vol. III-XVII = Ghibănescu, Gh., Surete şi izvoade, vol. III-
XVII, Iaşi-Huşi, Tipografia „Dacia”, 1907-1927.
Şchiau, Cărturari şi cărţi = Şchiau, Octavian, Cărturari şi cărţi în spaţiul
românesc medieval, Cluj-Napoca, Editura Dacia,
1978.
Şchiau, Circulaţia Cazaniei lui Varlaam = Şchiau, Octavian, Circulaţia Cazaniei lui
Varlaam în Transilvania, în MO, anul XXII
(1970), nr. 5-6, p. 524-532.
Şerban, Vasile Lupu = Şerban, Constantin, Vasile Lupu, Domn al
Moldovei (1634-1653), Bucureşti, Editura
Academiei, 1991.
Şerban, Olteanu, Meşteşugurile în Ţara = Constantin Şerban, Ştefan Olteanu,
Românească şi Moldova Meşteşugurile în Ţara Românească şi Moldova,
Bucureşti, 1969.
Şerbănescu, Antim Ivireanu tipograf = Şerbănescu, Niculae, Antim Ivireanu tipograf, în
BOR, anul LXXIV (1956), nr. 8-9, p. 690-766.
Şerbănescu, Trei sute de ani de la apariţia = Şerbănescu, Niculae, Trei sute de ani de la
Psaltirii în versuri apariţia Psaltirii în versuri a mitropolitului
Dosoftei al Moldovei, în BOR, anul XCI (1973),
nr. 11-12, p. 1216-1237.
Ştefănescu, Opere istorice = Ştefănescu, Iulian, Opere istorice (manuale şi
dicţionare greco-române), Bucureşti, s. e., 1942.
Ştrempel, Copişti de ms. = Ştrempel, Gabriel, Copişti de manuscrise

româneşti până la 1800, Bucureşti, Editura
Academiei, 1959.
Ştrempel, Relaţii româno-ruse = Ştrempel, Gabriel, Relaţii româno-ruse în
lumina tiparului, Bucureşti, Consiliul General
A.R.L.U.S., 1956.
Ştrempel, Moisil, Stoianovici, Cat. ms. = Ştrempel, Gabriel, Moisil, Florica, Stoianovici,
rom. BAR, vol. I-IV L, Catalogul manuscriselor româneşti din
Biblioteca Academiei Române, vol. I-IV,
Bucureşti, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică,
1978-1983.
Tagliavini, O Psaltire românească = Tagliavini, C., O Psaltire românească
necunoscută necunoscută din 1748, Extras din AAR, Mem.
Secţ. Ist., Seria III, tom XI, mem. 8, 1942.
Tanoviceanu, Tocmala tipografilor = Tanoviceanu, I. Tocmala tipografilor care s-
au aşezat să tipărească cărţi acum la luna Mart
25 leat 7255 – 1747, „Arhiva”, anul VIII (1897),
nr. 11-12, p. 707-708.
Tatai-Baltă, Gravorii de la Blaj = Tatai-Baltă, Cornel, Gravorii în lemn de la
Blaj (1750-1830), Blaj, Editura Eventus, 1995.
Teleor, Epitalam de la 1749 = Teleor, D., Epitalam de la 1749, în ziarul
„Patriotul”, 22 februarie 1909.
Teoctist, Mitropolitul Iacob Putneanul = Teoctist, Mitropolitul Moldovei şi Sucevei,
Mitropolitul Iacob Putneanul (1719-1778),
Mănăstirea Neamţ, 1978 şi în MMS, anul LIV
(1978), nr. 5-6, p. 458-500.
Teodorescu, Carte veche rom. din j. Olt = Teodorescu, Dorin, Carte veche românească
de secol XVIII, din judeţul Olt, Slatina, 1998.
Tezaurul toponimic al României. = Tezaurul toponimic al României. Moldova, vol. I:
Moldova, I Repertoriul istoric al unităţilor administrativ-
teritoriale. 1772-1988, coord. Seriei Dragoş
Moldovanu, Partea I, A: Unităţi simple (Localităţi şi
moşii), A-O, Partea II: Unităţi simple (Localităţi şi
moşii), P-30 decembrie; B: Unităţi complexe,
Bucureşti, Editura Academiei, 1991-1992.
Theodorescu, Circulaţia vechii cărţi = Theodorescu, Barbu, Circulaţia vechii cărţi
bisericeşti bisericeşti. Contribuţii la un catalog cumulativ, în
BOR, anul LXXIX (1961), nr. 1-2, p. 169-194.
Theodorescu, Civilizaţia românilor între = Theodorescu, Răzvan, Civilizaţia românilor
medieval şi modern între medieval şi modern. Orizontul imaginii
(1550-1800), vol. I, Bucureşti, Editura
BIBLIOGRAFIE 703
Meridiane, 1987.
Theodorescu, Prima tipografie a Ţării = Theodorescu, Barbu, Prima tipografie a Ţării
Româneşti Româneşti (Macarie, 1508-1512), ibidem, anul
LXXVI (1958), nr. 10-12, p. 983-1004.
Tîrgovişte, cetate a culturii româneşti = Tîrgovişte, cetate a culturii româneşti:
Lucrările Sesiunii ştiinţifice din 21-23 decembrie
1972, vol. I, Bucureşti, Editura Litera, 1974.
Tomescu, Arta tiparului românesc = Tomescu, Mircea, Arta tiparului românesc în
secolul al XVIII-lea, în „Poligrafia”, nr. 3 (11),
1966, p. 29-32.
Tomescu, Calendarele româneşti = Tomescu, Mircea, Calendarele româneşti
(1733-1830), Bucureşti, Editura Didactică şi
Pedagogică, 1957.
Tomescu, Cartea veche românească = Tomescu, Mircea, Cartea veche românească
(1508-1830), în BOR, anul XI (1959), nr. 9-12,
p. 589-602.
Tomescu, Catagrafia Basarabiei = Tomescu, Const. N., Catagrafia Basarabiei
din 1817. 1 Ţînutul Hotinului. II. Catagrafia
numerică din Moldova, Valahia şi Basarabia din
1810, Chişinău, s. e., 1927.
Tomescu, Diferite ştiri = Tomescu, Const. N., Diferite ştiri din arhiva
Consiliului Eparhial Chişinău, în „Arhivele
Basarabiei”, anul X (1938), nr. 1-4, p. 139-145.
Tomescu, Forma grafică a cărţii rom. = Tomescu, Mircea, Forma grafică a cărţii
româneşti în secolul al XVII-lea şi începutul
secolului al XVIII-lea, în „Poligrafia”, nr. 2 (10),
1966, p. 32-36.
Tomescu, Istoria cărţii româneşti = Tomescu, Mircea, Istoria cărţii româneşti de la
începuturi pînă la 1918, Bucureşti, Editura
Ştiinţifică, 1968.
Tomescu, Însemnări pe cărţile m-rii = Tomescu, Const. N., Însemnări pe cărţile
Dobruşa mănăstirii Dobruşa (Soroca), în „Arhivele
Basarabiei”, anul I (1929), nr. 1, p. 59-61.
Tomescu, Mitropolitul Grigore al IV-lea = Tomescu, Const. N., Mitropolitul Grigore al IV-
lea al Ungrovlahiei (1823-1834), Chişinău,
Tipografia Eparhială „Cartea Românească”, 1927.
Tomescu, Scurtă povestire despre M-rea = Tomescu, Const. N., Scurtă povestire istorică
Neamţu despre sfînta Mănăstire Neamţu, Mănăstirea
Neamţ, 1942.
Tomescu, Tipografia duhovnicească = Tomescu, Const. N., Tipografia
duhovnicească exarhală din Basarabia, ibidem,
anul III (1931), nr. 4, p. 258-271.

Tomescu, Tipografia grecească = Tomescu, Const. N., Tipografia grecească în
Moldova la 1812, ibidem, anul I (1929), nr. 4, p.
38-46.
Turcu, Cărţi, tipografi şi tipografii = Turcu, Constantin, Cărţi, tipografi şi tipografii
din Moldova în secolul al XVIII-lea, în Prima
Sesiune Ştiinţifică de Bibliologie şi Documentare,
Bucureşti, 1957, p. 159-162 şi în MMS, anul
XXXVI (1960), nr. 1-2, p. 21-31.
Turcu, Cheltuielile unui mitropolit = Turcu, Constantin, Cheltuielile unui mitropolit
la începutul veacului al XIX-lea, în MMS, anul
XXII (1946), nr. 10-12, p. 39-41.
Turcu, Episcopul Mitrofan al Buzăului = Turcu, Nicolae, Viaţa şi activitatea cultural-
tipografică a episcopului Mitrofan al Buzăului, în
BOR, anul LXXXIII (1965), nr. 3-4, p. 280-296.
Turdeanu, Le livre grec en Russie = Turdeanu, Emile, Le livre grec en Russie:
l′apport des presses de Moldavie et de Valachie
(1682-1725), în „Revue des Etudes Slaves”, tom.
XXVI (1950), fasc. 4.
Turdeanu, Oameni şi cărţi de altădată = Turdeanu, Emil, Oameni şi cărţi de altădată,
Ediţie îngrijită de Ştefan S. Gorovei şi Maria
Magdalena Szekely, Bucureşti, Editura
Ulea, Gavril Uric = Ulea, Sorin, Gavril Uric. Studiu paleografic, în
SCIA, Seria Artă Plastică, tom 28 (1981), p. 35-63.
Ungureanu, Actele de stare civilă = Ungureanu, Gh., Actele de stare civilă în
Moldova pînă la Regulamentul Organic, în RA,
Serie Nouă, nr. 3, 1958, p. 84-89.
Ungureanu, Despre breslaşi = Ungureanu, Gh., Despre breslaşi. Contribuţie
la cunoaşterea categoriilor fiscale din Moldova
înainte de Regulamentul Organic, în Arhivele
Statului: 125 ani de activitate (1831-1956),
Bucureşti, 1957.
Ureche, Crculaţia Cărţii româneşti de = Ureche, Lazăr, Date noi privind circulaţia
învăţătură Cărţii româneşti de învăţătură în judeţul Bistriţa-
Năsăud, în Valori bibliofile, I, p. 170-174.
Urechia, Doc. dintre 1769-1800 = Urechia, V. A., Documente dintre 1769-1800,
Bucureşti, Tipografia Academiei Române, 1889.
Urechia, Istoria şcoalelor, tom I-IV = Urechia, V.A., Istoria şcoalelor de la 1800-
1864, tom I-IV, Bucureşti, Imprimeria Statului,
1892.
BIBLIOGRAFIE 705
Urechia, Memoriu de la 1774-1786 = Urechia, V. A., Memoriu asupra perioadei din

istoria românilor de la 1774-1786, Extras din
AAR, Seria II, tom XII, Mem. Secţ. Ist., 1893.
Ursăcescu, Aritmetica vlădicăi Amfilohie = Ursăcescu, V., Aritmetica vlădicăi Amfilohie din
anul 1795, în BOR, an XLIV (1926), nr. 1, p. 20-23.
Ursu, Contribuţii la istoria culturii = Ursu, N.A., Contribuţii la istoria culturii
româneşti. Studii şi note filologice, Iaşi, Editura
Cronica, 2002.
Ursu, Mărturii documentare = Ursu, N. A., Dascălu, Nicolae, Mărturii
documentare privitoare la viaţa şi activitatea
mitropolitului Dosoftei, Iaşi, Editura Trinitas, 2003.
Valori bibliofile, vol. I-II. = Valori bibliofile din patrimoniul national, vol.
I-II, Rîmnicu-Vîlcea, 1980-1981.
Vasile, Fondul de cărţi de la M-rea Noul = Vasile, Vasile, Fondul de cărţi şi manuscrise
Neamţ muzicale de la Mănăstirea Noul Neamţ din
Basarabia, în „Teologie şi viaţă”, anul IX (1999)
nr. 1-6, Ian-Iun, p. 95-115.
Varlaam, Răspunsul = Varlaam, Opere. Răspunsul împotriva
Catihismusului calvinesc, Ediţie critică, studiu
filologic şi studiu lingvistic de Mirela
Teodorescu, Bucureşti, Editura Minerva, 1984.
Vartolomeiu, Rolul bisericii în = Vartolomeiu, Episcopul, Rolul bisericii în
dezvoltarea tiparului dezvoltarea tiparului şi a cărţii româneşti, în
AGR, 1931, p. 56-85.
Vasilachi, Mitropolitul Veniamin = Vasilachi, Vasile, Mitropolitul Veniamin
Costache Costache la o sută de ani de la moartea sa, în
BOR, anul LXIV (1946), nr. 10-12, p. 492-509.
Velculescu, Cărţi populare = Velculescu, Cătălina, Cărţi populare şi cultură
românească, Bucureşti, Editura Minerva, 1984.
Vereş, Orînduieli rom. vechi tipărite în = Vereş, A., Orînduieli româneşti vechi tipărite în
Ardeal Ardeal (1744-1848), în RA, anul I (1924-1926.
Vîrtosu, Eclisiarhul = Vîrtosu, Emil, Eclisiarhul – păstrătorul
arhivelor mănăstireşti, în BOR, anul LXXIX
(1961), nr. 11-12, p. 1050-1054.
Vîrtosu, Paleografia româno-chirilică = Vîrtosu, Emil, Paleografia româno-chirilică,
Bucureşti, Editura Ştiinţifică, 1968.
Vîrtosu, Terminologia tipografică = Vîrtosu, Emil, Glossă despre terminologia
tipografică la 1703, în „Hrisovul”, I, 1941, p.
449-452.
Voicescu, Cărţi de spiritualitate ortodoxă = Voicescu, Constantin, Cărţi de spiritualitate
ortodoxă scrise în limba greacă, traduse în
româneşte şi tipărite la Mănăstirea Neamţ în

secolul al XIX-lea, în MMS, anul L (1974), nr.
7-8, p. 329-340.
Voicescu, Schitul Pocrov = Voicescu, Constantin, Schitul Pocrov şi
importanţa lui pentru viaţa şi cultura bisericească
din Moldova în secolul al XVIII-lea, în BOR, anul
XC (1972), nr. 7-8, p. 819-832.
Vornicescu, Biserica Sf. Gheorghe = Vornicescu, Nestor, Biserica Sf. Gheorghe –
mitropolia veche – din Iaşi, în MMS, anul XL
(1964), nr. 7-8, p. 398-408.
Vornicescu, Biserica Sf. Nicolae domnesc = Vornicescu, Nestor, Biserica Sf. Nicolae
din Iaşi domnesc din Iaşi, ibidem, anul XXXVII (1961),
nr. 5-6, p. 351-436.
Vornicescu, Cazaniile noastre = Vornicescu, Nestor, Cazaniile noastre, ibidem,
anul XXXVII (1961), nr. 3-4, p. 181-202.
Vornicescu, Contribuţii la BRV = Vornicescu, Nestor, Contribuţii la Bibliografia
românească veche, ibidem, anul XXXIX (1963),
nr. 5-6, p. 294-296.
Vornicescu, Identificarea unui xilogravor = Vornicescu, Nestor, Identificarea unui
xilogravor român din sec. XVIII, ibidem, anul
XLVIII (1972), nr. 1-2, p. 26-34.
Vornicescu, Literatura patristică = Vornicescu, Nestor, Literatura patristică şi
preocupările Mitropolitului Veniamin Costachi,
ibidem, anul XLIII (1967), nr. 1-2, p. 49-60.
Vornicescu, O xilogravură din 1661 = Vornicescu, Nestor, O xilogravură din anul
1661: imaginea celor două căi, ibidem, anul
XLII (1966), nr. 5-6, p. 302-316.
Vornicescu, Relaţii bisericeşti – culturale = Vornicescu, Nestor, Relaţii bisericeşti –
culturale între mănăstirea Neamţ şi Transilvania
în preajma anului 1918, ibidem, anul XLIV
(1968), nr. 11-12, p. 664-701.
Vornicescu, Reşedinţa Mitropolitului = Vornicescu, Nestor, Reşedinţa Mitropolitului
Dosoftei Dosoftei de la „Sf. Nicolae Domnesc” din Iaşi,
ibidem, anul XXXIX (1963), nr. 9-10, p. 602-609.
Xenopol, Casa Callimachi = Xenopol, A. D., Istoria şi genealogia casei
Callimachi, Bucureşti, Tipografia Curţii Regale,
1897.
Xenopol, O scrisoare = Xenopol, A. D., O scrisoare a lui Sofronie
Pociatschi, în „Arhiva”, anul IV (1893), nr. 5-6,
p. 326.
Xenopol, Serbarea şcolară de la Iaşi = Xenopol, A. D., Serbarea şcolară de la Iaşi cu
BIBLIOGRAFIE 707
ocazia împlinirii a cincizeci de ani de la înfiinţarea

învăţămîntului superior în Moldova. Acte şi
documente, Iaşi, Tipografia Naţională, 1885.
Zane, Economia de schimb = Zane, George, Economia de schimb în
Principatele Române, Bucureşti, Editura Casei
Şcoalelor, 1930.
Zugrav, Biserica Sf. Ilie = Zugrav, Ioan, Biserica Sfîntul Ilie de lîngă
Suceava, în MMS, Serie nouă, Anul XLV
(1969), nr. 10 - 12 (oct. – dec.), p. 647 – 657.
Zugrav, Cărţi de preoţie = Zugrav, Ion, Cărţi de preoţie păstrate la
bibliotecile mănăstirilor Sf. Ioan cel Nou –
Suceava şi Dragomirna, în MMS, anul XLIX
(1973), nr. 5-6, p. 331-340.
Zugrav, Cărţi vechi bisericeşti = Zugrav, Ion, Cărţi vechi bisericeşti de la biserica
din Botuşana, jud. Suceava, în „Candela”, anul
XXXIX (1928), nr. 6-8, p. 171-174.
Zugrav, Un singular Octoih = Zugrav, Ion, Un singular Octoih din anul
1808, în Tîrgovişte, cetate a culturii româneşti,
p. 97-101.
SIGLE ŞI ABREVIERI
AAR Mem. Secţ. Ist. = Analele Academiei Române, Memoriile Secţiei Istorice
AAR Mem. Secţ. Lit. = Analele Academiei Române, Memoriile Secţiei Litere
AGR = Anuarul Graficei Române
AIIAI = Anuarul Institutului de Istorie şi Arheologie „A.D. Xenopol” Iaşi
Arh. St. = Arhivele Statului
“Arhiva” = „Arhiva”, Organul Societăţii Ştiinţifice şi Literare din Iaşi
AUAIC = Analele Universităţii „Al. I. Cuza” Iaşi
BAR = Biblioteca Academiei Române din Bucureşti
BCMI = „Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice”
BCU = Biblioteca Centrală Universitară
Bibl. = Biblioteca
bis. = biserica
BOR = Biserica Ortodoxă Română
BRV = Ioan Bianu, Nerva Hodoş, Dan Simonescu, Bibliografia românească veche, vol. I-
IV, Bucureşti, 1903 – 1944
cf. = confer
CL = Cercetări literare
Com. Mon. Ist. = Comisiunea Monumentelor Istorice
DIR = Documente privind Istoria României
D.G.A.S. = Direcţia Generală a Arhivelor Statului, Bucureşti
DLRO = Dicţionarul literaturii române de la origini pînă la 1900, Bucureşti, 1979
Doc. = Documente
ed. = ediţia
f. = fila
fasc. = fascicola
Fed. = Federaţia
fond. = fondul
GB = Glasul Bisericii
IN = Ioan Neculce
j. = judeţul
Jud. = Judeţeană
LL = Limbă şi literatură
LA = Literatura şi Arta
m-re(a) = mănăstire(a)
MA = Mitropolia Ardealului
menţ. = menţiune
MLRI = Muzeul Literaturii Române – Iaşi
MNAM = Muzeul Naţional de Artă al Moldovei din Chişinău, R. Moldova
MNIM = Muzeul Naţional de Istorie al Moldovei din Chişinău, R. Moldova
MM = Mitropolia Moldovei
MO = Mitropolia Olteniei
MMS = Mitropolia Moldovei şi Sucevei
m. p. = manu propria
ms. = manuscris
Ms. rom. = manuscris românesc
op. = opis
op. cit. = opera citată
or. = oraş
p. = pagina, paginile
r. = recto
R. = Republică
RA = Revista arhivelor
RI = Revista istorică
RIM = Revista de Istorie a Moldovei
s. = sat
s. a. = sine an
s. l. = sine loco
BIBLIOGRAFIE 709
SCB = Studii şi Cercetări de Bibliologie

SCIA = Studii şi Cercetări de Artă Plastică
SCIM = Studii şi cercetări de istorie medie
SCSI = Studii şi Cercetări Ştiinţifice (Istorie)
SIAB = Societatea Istorico-Arheologică Basarabeană
SMIM = Studii şi materiale de istorie medie
sec. = secolul
Sf. = Sfînta, Sfîntul
subl. ns. = sublinierea noastră
supl. = supliment
TC = Teodor Codrescu
Tom. = tomul
Tr. = Transport (arhvistic)
ţ. = ţinut
urm. = următor, următoare
v. = verso
vol. = volumul
SIMBOLURI, LĂMURIRI
( ) = marchează în text întregirea prescurtărilor, iar în Indice prezintă variantele cuvîntului

titlu;
< > = delimitează întregirile autoarei în cazul rupturilor şi al omisiunilor din texte, precum
şi echivalarea cronologică în anii erei de la Hristos;
? = exprimă îndoiala autoarei ;
[ ] = indică ceea ce este de prisos în text.
~ = repetă vocea de bază
* = indică localităţi dispărute sau neidentificate
Indicele cuprinde atît informaţia documentară directă, cît şi cea adiţională, din note
sau comentarii.
În scopul depistării cu maximum de rapiditate a informaţiei, indicele de materii
este comun cu cel de nume.
La omonime, indexarea a avut în vedere al doilea element definitoriu.
Vocile au fost ordonate alfabetic în funcţie de numele de botez, iar apoi după
numele de familie, cu excepţia numelor din perioada modernă şi contemporană.
CUPRINS
INTRODUCERE...........................................................................................5
TEHNICA TIPOGRAFICĂ ŞI LEGĂTORIA DE CARTE...................15

TEHNICA TIPOGRAFICĂ .............................................................................................. 18
Teorii privitoare la influenţa manuscriselor moldoveneşti asupra tiparului chirilic. 18
Obţinerea propriu-zisă a literei ...................................................................................... 21
Turnarea literelor. ........................................................................................................... 25
Aspectul grafic al cărţii şi ilustraţiile. ............................................................................ 35
Teascul tipografic............................................................................................................. 40
Corectura tipografică. ..................................................................................................... 45
LEGĂTORIA DE CARTE. ............................................................................................... 48
ORGANIZAREA ACTIVITĂŢII TIPOGRAFICE ................................55

Acte legiuitoare de înfiinţare a tipografiilor..................................................................... 56
Investiţiile necesare instalării şi funcţionării unei tipografii .......................................... 59
Meseriile din atelierul tipografic. . .................................................................................... 70
Organizarea muncii. ........................................................................................................... 72
Remuneraţia tipografilor. .................................................................................................. 74
Cenzura cărţilor. ................................................................................................................ 80
Tirajul.................................................................................................................................. 84
Ediţie versus tiraj................................................................................................................ 90
Aprovizionarea cu hîrtie....................................................................................................... 96
PREŢUL CĂRŢILOR ..............................................................................104

Costul cărţii....................................................................................................................... 106
Preţul de vînzare al cărţilor. ........................................................................................... 110
Preţul cărţilor în timpul tranzacţiilor ulterioare imprimării. ...................................... 113
Amanetarea cărţilor. ........................................................................................................ 120
Furtul cărţilor şi recuperarea lor. .................................................................................. 122
Posesorii de cărţi............................................................................................................... 127
Cartea românească de învăţătură (Iaşi, 1643) - cea mai scumpă tipăritură din Ţara
Moldovei. ........................................................................................................................... 129
Preţurile cărţilor şi ale unor mărfuri şi servicii - abordare comparată. ..................... 130
VALOAREA CĂRŢILOR .......................................................................133
Cartea – lăsată moştenire................................................................................................. 133
Cărţi date de zeste. ........................................................................................................... 135
Protejarea spirituală a cărţilor........................................................................................ 136
ACTE ŞI FOI VOLANTE IMPRIMATE...............................................156

Tirajul actelor şi al foilor volante imprimate................................................................. 158
Imprimatele cu conţinut economic.................................................................................. 158
Adresabilitatea şi publicitatea actelor imprimate.......................................................... 170
Imprimatele religioase...................................................................................................... 175
Acte de stare civilă............................................................................................................ 176
Imprimatele politico-militare........................................................................................... 178
Imprimatele informativ-culturale. .................................................................................. 179
Cenzura. ............................................................................................................................ 182
Aprovizionarea cu materiale tipografice. ....................................................................... 182
Preţul de vînzare al actelor şi foilor volante................................................................... 184
Distribuţia actelor şi a foilor volante imprimate ........................................................... 187
Emitenţii actelor şi foilor volante .................................................................................... 189
DISTRIBUŢIA CĂRŢILOR....................................................................195
Patronajul asupra tipografiei. . ....................................................................................... 199
Distribuţia cărţilor ........................................................................................................... 209
Aspectul economic al activităţii tipografice.................................................................... 225
Distribuţia gratuită a cărţilor ......................................................................................... 228
ARIA DE RĂSPÎNDIRE A CĂRŢII DIN ŢARA MOLDOVEI ..........241

Vînzarea cărţilor de către posesorul iniţial. ................................................................... 243
Donaţia cărţii tipărite....................................................................................................... 249
Colportajul cărţilor. ......................................................................................................... 255
Copierea cărţilor............................................................................................................... 260
Biblioteci . .......................................................................................................................... 262
Spaţiul de răspîndire a cărţii tipărite în Ţara Moldovei............................................... 264
MEŞTERI ŞI MEŞTEŞUG ...................................................................... 268

Însuşirea meseriei de tipograf.......................................................................................... 273
Meşteşuguri înrudite cu tipografia..................................................................................... 281
Legători de cărţi ............................................................................................................... 283
Tipografii - oameni înstăriţi. ........................................................................................... 287
Tipografii - cărturari ai vremii lor.................................................................................. 293
Tipografi implicaţi în politică .......................................................................................... 303
RELAŢIILE DINTRE TIPAR, BISERICĂ ŞI ŞCOALĂ.....................311

Tiparul din Ţara Moldovei şi Ortodoxia........................................................................ 315
Tiparul din Ţara Moldovei şi Ortodoxia orientală. ...................................................... 329
Tiparul din Ţara Moldovei şi românii din Transilvania............................................... 344
CONCLUZII .............................................................................................361
ANEXE.......................................................................................................368
Preţurile cărţilor imprimate în Ţara Moldovei.............................................................. 369
Preţul legăturii unor cărţi ................................................................................................ 389
Foi volante imprimate ...................................................................................................... 392
Aria de răspîndire a cărţilor imprimate în Ţara Moldovei........................................... 406
Legători de cărţi ............................................................................................................... 448
Documente......................................................................................................................... 455
INDICE GENERAL .................................................................................507
BIBLIOGRAFIE - ABREVIERI............................................................665
În colecţia HISTORICA au apărut:
Ion Agrigoroaiei, Vasile Cristian, Ion Toderaşcu (editori), Prelegeri universitare inaugurale.
Un secol de gîndire istoriografică românească (1843-1943)
Ioan Ciupercă, Opoziţie şi putere în România anilor 1922-1928
Gh. Pungă, Ţara Moldovei în vremea lui Alexandru Lăpuşneanu
Ion Toderaşcu, Permanenţe istorice medievale. Factori ai unităţii româneşti
Mihai Cojocariu, Partida naţională şi constituirea statului român (1856-1859)
Gh. Platon, De la constituirea naţiunii la Marea Unire. Studii de istorie modernă, vol. I-IV
Silviu Sanie, Din istoria culturii şi religiei geto-dacice
Gh. Iacob, Luminiţa Iacob, Modernizare-europenism. România de la Cuza Vodă la Carol al
II-lea, vol. I: Ritmul şi strategia modernizării; vol. II: Percepţie, trăire, identitate etnică
Ioan Ciupercă, România în faţa recunoaşterii unităţii naţionale. Repere
Vasile Cristian, Istoriografia paşoptistă
Alexandru-Florin Platon, Geneza burgheziei în Principatele Române (a doua jumătate a
secolului al XVIII-lea – prima jumătate a secolului al XIX-lea)
Victor Spinei (coordonator), Spaţiul nord-est-carpatic în mileniul întunecat
Ştefan S. Gorovei, Întemeierea Moldovei. Probleme controversate
Vasile Neamţu, Istoria oraşului medieval Baia (Civitas Moldaviensis)
Veniamin Ciobanu, Statutul juridic al Principatelor Române în viziune europeană (sec. al
XVIII-lea)
Gh. Platon, Geneza revoluţiei române de la 1848. Introducere în istoria modernă a românilor
Alexandru-Florin Platon, Societate şi mentalităţi în Europa medievală. O introducere în
antropologia istorică
Nicolae Ursulescu, Contribuţii privind neoliticul şi eneoliticul din regiunile est-carpatice
ale României, vol. I
Vasile V. Russu, Viaţa politică în România (1866-1871), vol. I: De la domnia pământeană la
prinţul străin; vol. II: De la liberalismul radical la conservatorismul autoritar
Ion Agrigoroaiei, România interbelică
Maria Magdalena Szekely, Sfetnicii lui Petru Rareş. Studiu prosopografic
Alexandru-Florin Platon, Cristiana Oghină-Pavie, Jacques-Guy Petit (studii reunite de), Noi
perspective asupra istoriei sociale în România şi Franţa/ Nouvelles perspectives de
l’histoire sociale en France et en Roumanie
Ştefan Lemny, Întîlniri cu istoria în secolul XVIII. Teme şi figuri din spaţiul românesc
Petronel Zahariuc, Ţara Moldovei în vremea lui Gheorghe Ştefan voievod (1653-1658)
Ştefan S. Gorovei, Între istoria reală şi imaginar. Acţiuni politice şi culturale în veacul XVIII
Silviu Sanie, Scriere şi imagini în spaţiul carpato-nistrian (secolele VI a.Ch. – IV p.Ch.)
Victor Cojocaru, Populaţia zonei nordice şi nord-vestice a Pontului Euxin în secolele VI-I
a.Chr. pe baza izvoarelor epigrafice
Lucreţiu Mihailescu-Bîrliba, Sclavi şi liberţi imperiali în provinciile romane din Illyricum.
Dalmatia, Pannonia, Dacia şi Moesia
Laurenţiu Rădvan, Oraşele din Ţara Românească pînă la sfîrşitul secolului al XVI-lea
Flavius Solomon, Politică şi confesiune la început de Ev Mediu moldovenesc
Mihai-Răzvan Ungureanu, Convertire şi integrare religioasă la începutul epocii moderne
Gabriel Bădărău, Raporturi politice româno-habsburgice. De la Unire la Independenţă
Elena Chiaburu, Carte şi tipar în Ţara Moldovei pînă la 1829
Ion Toderaşcu (coordonator), Etnie şi confesiune în Moldova medievală
Valentin Constantinov, Ţara Românească şi Ţara Moldovei în timpul domniilor lui Radu
Mihnea
Dumitru Nastase, Ştefan S. Gorovei, Benoit Joudiou, De potestate. Semne şi expresii ale
puterii în Evul Mediu românesc
Laurenţiu Rădvan (editor), Civilizaţia urbană din spaţiul românesc în secolele XVI-XVII
Bogdan-Petru Maleon, Clerul de mir din Moldova secolelor XIV-XVI
Laurenţiu Rădvan (editor), Oraşul din spaţiul românesc între Orient şi Occident. Tranziţia
de la medievalitate la modernitate
Andi Mihalache, Adrian Cioflâncă (coordonatori), In medias res. Studii de istorie culturală
Liviu Pilat, Între Roma şi Bizanţ. Societate şi putere în Moldova (sec. XIV-XVI)
Claudiu-Lucian Topor, Germania, România şi războaiele balcanice
Petronel Zahariuc, De la Iaşi la Muntele Athos. Studii şi documente de istorie a Bisericii
Daniel Niţă-Danielescu, Războaiele dintre ruşi şi turci din secolul al XVIII-lea şi implicaţiile
lor asupra Bisericii Ortodoxe Române din Moldova
Andi Mihalache, Alexandru Istrate (coordonatori), Romantism şi modernitate. Atitudini,
reevaluări, polemici
Alexandru-Florin Platon, Bogdan-Petru Maleon, Liviu Pilat, Ideologii politice şi reprezentări
ale puterii în Europa
Ioan Ciupercă, Bogdan-Alexandru Schipor, Dan Constantin Mâţă (coordonatori), România
şi sistemele de securitate în Europa (1919-1975)
Ionuţ Nistor, „Problema aromână” în raporturile României cu statele balcanice (1903-1913)
Dan Lazăr, România şi Iugoslavia în primul deceniu interbelic. Relaţii politico-diplomatice
(1919-1929)
Mihai Cojocariu, Zimbrul şi Vulturul. Cercetări privitoare la unirea Principatelor
Andi Mihalache, Silvia Marin-Barutcieff (coordonatori), De la fictiv la real. Imaginea,
imaginarul, imagologia
Elena Chiaburu, Carte şi tipar în Ţara Moldovei, ediţia a II-a revăzută şi adăugită

Elena Chiaburu Carte I Tipar in Ara Mo

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Elena Chiaburu Carte I Tipar in Ara Mo

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Elena Chiaburu

Redactor: Mariana Pricop

© Editura Universitãþii „Alexandru Ioan Cuza”, 2010

Ediþia a doua revãzutã

Cartea românească veche este intens cercetată de istorici, filologi şi

fenomenului de prenumeraţie la cărţile greceşti, care constituie o formă particulară

atelierele de legătorie propriu-zisă au apărut pe lîngă tipografii abia la începutul

presupune investigaţii de migală şi lipsite de spectaculozitate, sînt ignorate de

caracter religios, semnificaţia ideologică a activităţii editoriale se schimbă,

Moldovei, indiferent în ce zonă au ajuns ulterior, cît şi cărţile tipărite şi manuscrise

Vechile noastre tipărituri au fost relativ puţin studiate din punctul de

ilustraţiile, autorii şi legătura de carte se regăsesc într-o serie de studii care,

I.C. Chiţimia şi Virgil Molin vorbeau despre o influenţă exercitată de arta

moldovene în domeniul copierii cărţilor de ritual din Ţara Românească. Elementele

bazei perpendiculară pe grosimea literei. Excesul corpului faţă de floare se

Socotelile tipografice făcute în atelierul mitropolitan din Chişinău arată că aici se

litere în tipografia de acolo şi făgăduia să facă donaţii materiale bisericii37. Vasile

În următoarea etapă a activităţii tipografice din Ţara Moldovei, şi anume în

inventarului obiectelor tipografice trimise de la Moscova nu arată existenţa

mănăstirea Neamţ şi de la Chişinău, la începutul secolului al XIX-lea se turnau

La începutul secolului al XIX-lea, meşterul care a turnat literele şi a săpat

În tipăriturile din prima jumătate a secolului al XVIII-lea se mai întîlnesc

Cercetînd această lucrare, Atanasie Popa a împărţit gravurile în felul

Din Enciclopedia franceză rezultă că esenţele cele mai potrivite pentru

cu sfoară ca literele şi gravurile să nu se mişte, se aşeza în faţa teascului pe un

atelierul tipografic sau al mănăstirii de călugări”114, dovezi că la 1643 şi în anii

impuneau legarea cărţilor tipărite în atelierele lor. Legătorii arătau că tipografii

La faţa locului, legătorul lucra pe lîngă biserică, în casa preotului sau a

Surprinderea dimensiunilor reale ale tipografiei în societatea românească

desfacere a tipăriturilor. În ce priveşte a doua latură, ne referim la preţurile mari ale

în alte locuri din cuprinsul cărţii şi reproduse în Anexă şi de aceia, în continuare,

cleric nepermiţîndu-i să deţină avere şi cu atît mai puţin să practice un meşteşug în

Donaţia a constituit actul de naştere al unui puternic centru tipografic la începutul

contractuite la particularnici”28. Ştiri documentare directe privitoare la cheltuielile

aparate, leică, perii, lînă, lumînări“30. O dată întocmit planul de lucru şi de

- sfoară s-a întrebuinţat <de> 30 para(le);

Sumele primite de aga Asachi pe anul 1839

- 20 cîntare litere &……………………………560

Diviziunea muncii apare ca obligatorie într-un document din 1747: „cînd

două izmeturi, o piatră ţincu, o căldare i o tigaie, o piatră de frecat chinovariu, un

Începînd cu anul 1775, în atelierele din Ţările Române apar pe lîngă

(Cîmpulung Muscel, 1635), Matei Basarab domnul Ţării Româneşti spunea că

după dreptatea ce s-au căzut”. Prin comparaţie cu lefurile altor slujbaşi

Ca urmare a evoluţiei producţiei tipografice, plata s-a făcut în raport cu

Sistemul scutirilor fiscale s-a aplicat atît meşterilor tipografi cu titlu

Bisericii asupra tipografiei ce fusese uzurpată de Stoica Iacovici şi a urmărit

şi aprobarea <mitropolitului> în scris şi fără ea să nu se tipărească nici o carte şi

Cercetarea tirajului va fi limitată doar la cărţi, deoarece tirajul actelor şi al

1500 de bucăţi (retipărit în 1826), un Ceaslov în 1200 de bucăţi106. În 1817 s-a

biserici parohiale şi aproape 40 de mănăstiri şi schituri. După altă ştire, se pare că

ştiutorilor de carte a crescut în permanenţă, în schimb teritoriul Moldovei s-a

tiparului în Ţara Moldovei, iar viteza de lucru depindea de cantitatea de literă.

obţinerea literei, zaţurile nu se păstrau în forma iniţială, ci se desfăceau, iar literele

O carte imprimată de echipe diferite, cu zaţuri diferite, a fost Înfruntarea

tipografiei cerea să i se spună ce să facă cu hîrtia rămasă. La 1 decembrie,

puteau primi şi comenzi particulare, urmînd să plătească Mitropoliei sau bisericii

bunuri culturale, produsele tipografice erau mărfuri. Prin produse tipografice

lucrările de istorie a cărţii, a tiparului românesc şi a unor tipărituri reprezentative.

din Chişinău. Un furnizor de hîrtie, negustorul Ioan Alfimov, a adus de la

iconomia Statului”, încerca să imprime „cărţile şi alte tipăriri periodice încuviinţate

septembrie şi 4 noiembrie 1799. Psaltirea (m-rea Neamţ, 1816), „am cumpărat-o

Dintre monedele de argint cel mai des întîlnite în tranzacţiile cu cărţi

Variaţia preţurilor de vînzare. O tipăritură avea preţuri variabile încă din