Calcul Numeric

Cursul 10

2019

Anca Ignat
 Interpolare Newton pe noduri echidistante

Pp. că nodurile de interpolare sunt echidistante:

xi  x0  i h , i  0,1,..., n
În relația de mai sus fie se dă h distanța între 2 noduri
succesive, fie se precizează primul și ultimul nod, x0 și xn iar
h se calculează:
( x n  x0 )
h
n .
f ( xi  1 )  f ( x i ) yi  1  yi
 xi , xi 1  f  
( xi  1  xi ) h
Se introduce noțiunea de diferență finită de ordinul 1:

1
  f ( x )  f ( x  h)  f ( x )
Pornind de la această definiție se pot introduce și diferențe
finite de ordin superior:
 2 f ( x )   ( f ( x ))   ( f ( x  h)  f ( x )) 
 f ( x  2 h)  2 f ( x  h)  f ( x )
și în general se pot introduce recursiv diferențele finite de
ordin k:

 k f ( x )   (  k 1 f ( x ))   k 1 f ( x  h)   k 1 f ( x ) .
Prin inducție după k, se poate deduce formula de calcul a
diferențelor finite de ordin k folosind doar valorile funcției f:
k
 k f ( x )   ( 1)k  i C ki f ( x  i h)
i 0 .

2
Observație: Dacă funcția f este polinom de grad m atunci
f ( x ) este polinom de grad m-1,  2 f ( x ) este polinom de
grad m-2, ş.a.m.d. Prin urmare:
 k f ( x )  0 , pentru k  m , f  polinom de grad m .

Legătura între diferențele divizate şi cele finite:

f ( x i  1 )  f ( x i ) f ( x i )
 xi , xi 1  f  
( xi  1  xi ) h
 xi 1 , xi  2  f   xi , xi 1  f  2 f ( x )
 xi , xi 1 , xi  2  f   i
( xi  2  xi ) 2h2

3
Prin inducție se poate arăta următoarea legătură între
diferențele divizate de ordin k şi cele finite:
 k f ( xi )
 xi , xi 1 , , xi  k  f  k
.
k !h

Polinoame de interpolare pe noduri echidistante

ln ( x )  y0   x0 , x1  f ( x  x0 )   x0 , x1 , x2  f ( x  x0 )( x  x1 )  
  x0 , x1 ,..., xk  f ( x  x0 )( x  x1 ) ( x  x k 1 )  
  x0 , x1 ,..., xn  f ( x  x0 )( x  x1 ) ( x  x n 1 )

4
Consideră că punctul de interpolare este de forma:
x  x0  t h
și înlocuim diferențele divizate cu diferențe finite în forma
Newton a polinomului de interpolare:

( x  x0 ) ( x  x k 1 )  ( x0  t h  x 0 ) ( x0  t h  x0  ( k  1)h) 
 hk t ( t  1) ( t  k  1)

5
 t ( t  1)
ln ( x )  ln ( x0  th)  y0  f ( x0 )t   f ( x0 )
2
 
2
t ( t  1) ( t  k  1)
  f ( x0 )
k
 
k!
t ( t  1) ( t  n  1)
  f ( x0 )
n

n!
Această relație poartă numele de formula lui Newton
progresivă pe noduri echidistante.

6
Considerăm polinomul de interpolare Lagrange pe nodurile în
ordine inversă { xn , xn1 ,..., x0 }:

ln ( x )  yn   xn , xn1  f ( x  xn )   xn , xn1 , xn 2  f ( x  xn )( x  xn1 ) 

   xn , xn1 ,..., x0  f ( x  xn )( x  xn1 ) ( x  x0 )

Dacă punctul de interpolare este de forma:

x  xn  th
analog ca mai sus obține formula lui Newton regresivă pe
noduri echidistante:

7
 t ( t  1)
ln ( x )  ln ( xn  th)  yn  f ( xn1 )t   f ( xn 2 )
2
 
2
t ( t  1) ( t  k  1)
  f ( xn  k )
k
 
k!
t ( t  1) ( t  n  1)
  f ( x0 )
n

n!

8
 Funcții spline
Fie nodurile:
xi   a , b ,i  0,1, , n,
cu
a  x0  x1  x2   x n 1  x n  b

Se consideră funcția continuă polinomială pe porțiuni:

S ( x )  Pi ( x ) pentru x  [ xi , xi 1 ]  i  0,..., n  1

9
  P0 ( x ), x  [ x0 , x1 ],
 P ( x ), x  [ x , x ],
 1 1 2

 P2 ( x ), x  [ x2 , x3 ],
S( x)  
 
 Pn 2 ( x ), x  [ xn 2 , xn1 ],

 Pn1 ( x ), x  [ xn1 , xn ].

Pi(x), i=0,...,n sunt polinoame. O asemenea funcție poartă

numele de funcție spline.

10
 Funcții spline liniare continue

Definiție
Funcția S(x) definită mai sus se numește funcție spline
liniară continuă dacă polinoamele Pi  x ,i  0, , n  1 sunt
polinoame de gradul 1 și S(x)C[a,b], adică:

lim S ( x )  lim S ( x )i  1, , n  1.

x  xi x  xi
x  xi x  xi

Fie funcția f :[ a , b] pentru care se cunosc valorile:

yi  f  xi ,i  0, , n .

11
Funcția spline liniară de interpolare S pentru funcţia f
îndeplinește condițiile de interpolare:
S ( xi ) yi ,i  0, , n.
Ținând seamă că polinoamele Pi(x) sunt polinoame de gradul
1 și S(x) este continuă vom avea condițiile:
 Pi ( xi )  yi ,

 Pi ( xi 1 )  yi 1 i  0, , n  1,
 P ( x )polinom de gradul1.
 i

Din aceste condiții rezultă:

x  xi xi  1  x
Pi ( x )  yi  1  yi ,i  0, ,n  1
xi  1  xi xi  1  xi

12
 S ( xk )  Pk 1  xk   Pk  xk   yk ,k  1, , n  1,
S  x0   P0 ( x0 )  y0 ,S  xn   Pn1  xn   yn .

Funcții spline cubice de clasă C2

Se consideră sistemul de noduri distincte din intervalul [a,b]:

  {a  x0  x1   xn1  xn  b}
Funcția S(x) asociată divizării  care îndeplinește condițiile :
S ( x ) C 2 [a , b],
polinoamelePi ( x )au graduli  0, , n  1,
se numește funcție spline cubică.

13
 Dată fiind o funcție f :[ a , b]  cu valorile:
yi  f  xi  , i  0, , n ,

se consideră funcția spline cubică S(x) de interpolare ce

satisface
S ( xi )  yi ,i  0, , n.
Pentru determinarea funcției spline cubice de interpolare
observăm că polinoamele:

Pi ( x )   i x 3   i x 2   i x   i , x  [ xi , xi 1 ],i  0, , n  1,

implică determinarea a celor 4n necunoscute

{ i ,  i ,  i ,  i i  0, , n  1} pentru care se impun:

14
 n  1condiţiidinrelaţiiledeinterpolare S ( xi )  yi ,i  0, , n,

 3( n  1) condi ţiidecontinuitate pentru  S ( x ), S '
( x )şi S ''
( x )
 înnodurile x ,i  1, , n  1,
 i

în total 4n-2 condiții.

Se pot avea în vedere pentru adăugarea a două condiții
suplimentarea următoarele abordări :
 fixarea pantelor în extremitățile intervalului [a,b]. Se
presupune că funcția f este derivabilă şi se cunosc valorile
f(a), f(b). Se impun condițiile:
S ( x0 )  P0( x0 )  f (a ),S ( xn )  Pn1 ( xn )  f (b);
 periodicitatea primelor două derivate:

15
 f (a )  f (b) ( S ( x0 )  P0( x0 )  Pn1 ( xn )  S ( xn ),
f (a )  f (b) ( S ( x0 )  P0( x0 )  Pn1 ( xn )  S ( xn )) ;
 anularea derivatei secunde în capetele intervalului:
f (a )  f (b)  0
( S   x0   P0 x0   0,S   xn   Pn1  xn   0).
Funcțiile spline care îndeplinesc aceste condiții se numesc
funcții spline cubice normale.
 derivata de ordinul al treilea a funcției S este continuă în
punctele x1 și xn-1 . Aceasta înseamnă că polinoamele P0,
P1 respectiv Pn-2, Pn-1 coincid. Acest tip de funcție spline
se numește „not – a – knot” și este utilizat în MATLAB.

16
Ne vom ocupa în continuare de determinarea funcţiei spline
de interpolare în cazul în care cunoaştem prima derivată a
funcţiei f în capetele intervalului de interpolare: f (a ), f (b ) .
Recapitulând, vom avea următoarele condiţii :
 Pi ( xi )  yi ,i  0, , n  1,Pn1 ( xn )  yn interpolare,
 P ( x )  P ( x ),i  1, , n  1,continuitatea funcţieiS ,
 i 1 i i i

 Pi1 ( xi )  Pi( xi ),i  1, , n  1,continuitateaprimeiderivatei,

 P  ( x )  P ( x ),i  1, , n  1,continuitateaderivateisecund
 i 1 i i i

 P0( x0 )  f (a ),Pn1 ( xn )  f (b ).

17
Vom nota:
S ( xi )  ai ,i  0, n.
Ţinând seama de faptul că funcţia SC[a,b] este o funcţie
liniară pe fiecare din intervalele [xi, xi+1] rezultă că:
x  xi xi 1  x
S ( x )  ai 1  ai , x  [ xi , xi 1 ],i  0, ,n  1
hi hi
hi  xi 1  xi ,i  0, ,n  1

iar din

18
 S ( x )   S ( x )dx,S ( x )   S ( x )dx

rezultă:

 x  xi   xi 1  x 
2 2

S ( x )  ai 1  ai  bi ,
2hi 2hi
 x  [ xi , xi 1 ],bi  , i  0, n  1,

 x  xi   xi 1  x 
3 3

S( x)  ai 1  ai  bi x  ci ,
6hi 6hi
 x  [ xi , xi 1 ],bi , ci  , i  0, n  1,

19
  x  xi   xi  1  x 
3 3

P ( x) 
i ai  1  ai  bi x  ci ,
6hi 6hi
bi , ci  , i  0, n  1,

Vom calcula funcţia spline pentru cazul:

S (a )  P0( x0 )  f (a,
S (b)  Pn1 ( xn )  f (b
Impunând condiţiile de interpolare şi de continuitate vom
obţine:

20
 hi2
Pi ( xi )  ai  bi xi  ci  yi ,
6
hi2
Pi ( xi 1 )  ai 1  bi xi 1  ci  yi 1 i  0, n  1.
6

Din aceste relaţii calculăm bi şici înfuncţiedeai ,ai 1 , yi , yi 1 :

yi 1  yi hi
bi    ai 1  ai ,
hi 6
xi 1 yi  xi yi 1 hi
ci    xi 1ai  xi ai 1 ,i  0, n  1.
hi 6

21
Avem:

 x  x0   x1  x 
2 2

P ( x ) 
0 a1  a0  b0
2h0 2h0
 x  x n 1   xn  x 
2 2

Pn1 ( x)  an  an1  bn1

2hn1 2hn1

Din condiţia S (a )  P0( x0 )  f (a avem

h0 2h0 h0 y1  y0
P0( x0 )   a0  b0   a0  a1   f ( a )
2 6 6 h0

22
  y1  y0 
2h0 a0  h0 a1  6   f ( a )  (1)
 h0 

Din condiţia S (b)  Pn1 ( xn )  f (b avem

hn1 hn1 hn1 yn  yn 1
Pn1 ( xn )  an  bn1  an 1  an   f ( b )
2 6 6 hn1

 yn  yn  1 
hn1 an1  hn1 an  6  f (b )   (2)
 hn1 

23
Din condiţia de continuitate a primei derivate a funcţiei spline
cubice Pi1 ( xi )  Pi xi  , i  1,..., n  1, ţinând seama de:

 x  x i 1   xi  x 
2 2

Pi1 ( x )  ai  ai 1  bi 1 ,
2hi 1 2hi 1

 x  xi   xi 1  x 
2 2

Pi( x )  ai 1  ai  bi ,
2hi 2hi
rezultă, utilizând formulele pentru bi-1 şi bi deduse mai sus:

24
 hi 1 yi  yi 1 hi 1
Pi1 ( xi )  ai    a i  a i 1  
2 hi 1 6
hi yi 1  yi hi
Pi( xi )   ai    ai 1  ai 
2 hi 6
sau
 yi  1  yi yi  yi  1 
( hi 1  hi ) ai  hi ai 1  6   ,i  1, , n  1.
 hi hi 1 

(3)

25
Sistemul liniar format din ecuaţiile (1), (3), (2) cu
necunoscutele a0 ,a1 , , an  are forma:

( n 1)( n 1) n1

Ha  f ,cuH  , f 

26
  y1  y0 
2h0 a0  h0 a1  6  
 f (a ) 
 h0 

 yi  1  yi yi  yi 1 
( hi 1  hi )ai  hi ai 1  6    i  1, ,n  1
 hi hi 1 

 yn  yn 1 
hn1 an1  hn1 an  6  f (b )  
 h n 1 

27
  2 h0 h0 0 0 0 0 0 
 h0 2( h0  h1 )h1  0 0 0 0 

 0 h1 2( h1  h2 )h2  0 0 0 
H 
  
 0000 hn 2 2(hn 2 hn1 )hn1 
 
  0000 0hn1 2hn1 

28
   y1  y0  
 6  h  f ( a )  
  0  
 y y y y  
f   6  i 1 i
 i i 1
i  1, , n  1
  hi hi 1  
   
 6  f ( b )  y n  y n  1  
  hn1  
Matricea H are diagonala dominantă atât pe linii cât şi pe
coloane, este simetrică şi pozitiv definită prin urmare putem
utiliza metoda Gauss-Seidel sau o metodă de relaxare pentru
rezolvarea sistemului Ha=f.

29
 Interpolare în sensul celor mai mici pătrate

x x0 x1 x2 ... xn-1 xn
f y0 y1 y2 ... yn-1 yn

f(xi) = yi , i=0,...,n
f(x)  Sf (x; a0, a1, ..., am )
Sf (x; a0, a1, ..., am ) = amxm + am-1xm-1 +  + a1x + a0

Coeficienții a0, a1, ..., am se găsesc rezolvând problema de

minimizare în sensul celor mai mici pătrate:

30
   ; a , a ,..., a
n
min{  S f ( xr ; a0 , a1 ,..., am )  yr
2
0 1 m  } (LSP)
r 0

m 1
g:   ,

 S 
n 2
g(a0 , a1 ,..., am )  f ( xr ; a0 , a1 ,..., am )  yr
r 0

a 
n
2
g(a0 , a1 ,..., am )  m x 
m
r  ak x k
r  a1 xr  a0  yr
r 0

g
 
n
(a0 , a1 ,..., am )  2 am xrm   ak xrk   a1 xr  a0  yr xrk
a k r 0

31
Soluția problemei de minimizare a problemei (LSP) este
obținută rezolvând sistemul de ecuații liniare, de dimensiune
(m+1):
g
(a0 , a1 ,..., am )  0 , k  0,1,..., m
a k

a 
n n

r 0
m r 
x m
 ak xrk   a1 xr  a0 xrk   r r , k  0,..., m
y x
r 0
k

n n n n n
a0  x  a1  x
k
r
k 1
r   a m 1  x k  m 1
r  am  x km
r   yr xrk ,
r 0 r 0 r 0 r 0 r 0

k  0,..., m

32
Constantele { a0, a1, ..., am } sunt soluția sistemului liniar:
Ba  z ,
( m  1)( m  1) ( m 1)
B , B  (bkj )mk , j  0 , z  z  ( zk )km 0
n n
bkj   xrk  j , zk   yr xrk , k , j  0,..., m
r 0 r 0

33
 Rezolvarea ecuaţiilor neliniare

Fie f :[a , b]  o funcţie continuă pe intervalul [a,b]

astfel ca f(a)f(b) < 0. În aceste condiţii, există x*(a,b) astfel
ca f(x*)=0. În cele ce urmează ne propunem să aproximăm
soluţia x* a ecuaţiei neliniare f(x)=0.

Metoda bisecţiei (a înjumătăţirii intervalului)

Pp. f(a)f(b) < 0!!! Pentru a aproxima soluţia x* căutată, vom

construi un şir de intervale {[ak , bk ]; k  0} ce satsifac:

34
 x  ak , bk 
ak 1 , bk 1 ak , bk 
bk ak
bk 1 ak 1 
2
Pentru primul interval vom considera:
a0 a,b0 b,k0 .
Considerăm punctul c de mijloc al intervalului [ak,bk]:
ak  bk
c


35
Avem următoarele 3 variante:
1. f(c)=0 - soluţia căutată este x*=c, algoritmul se opreşte;
2. f(ak)f(c) < 0  soluţia se găseşte în intervalul (ak,c),
continuăm procedeul cu intervalul [ ak 1  ak ,bk 1  c ];
3. f(bk)f(c) < 0  soluţia se găseşte în intervalul x*(c,bk)
procedeul continuă cu intervalul [ ak 1 c,bk 1  bk ].

36
  
Dat  > 0 există un interval  ak , bk  astfel ca x   ak , bk şi

ba
bk  ak    ( klog 2 ). Pentru  suficient de mic atât

ak cât şi bk pot fi considerate aproximări ale soluţiei x*

( ak  x  prin lipsă iar bk  x  prin adaos).

37
 Metoda tangentei (Newton-Raphson)

Vom presupune că funcţia f  C 1  a , b  este derivabilă pe

[a,b] cu derivata continuă în acest interval şi satisface relaţia
f(a)f(b) < 0. Pentru a aproxima soluţia x* a ecuaţiei f(x)=0
vom construi un şir  xk   care să conveargă la x*,
xk  x  ,pentruk   . Primul element din şir, x 0,
considerăm că este dat. Următorul element din şir se
construieşte ca fiind punctul de intersecţie al tangentei la
graficul funcţiei f în punctul ( x0 , f(x0) ) cu axa absciselor.
Procedeul se repetă cu x1 pentru a-l obţine pe x2, ş.a.m.d.

38
x1 Oxtangentalagraficulfuncţiei f înpunctul x0 , f ( x0 ) 
x2 Oxtangentalagraficulfuncţiei f înpunctul x1 , f ( x1 ) 

xk 1 Oxtangentalagraficulfcţ. f înpt. xk , f ( xk ) ,k  0,1, 2,

Ecuaţia tangentei la graficul funcţiei f într-un punct (a, f(a))

este următoarea (pentru o funcţie derivabilă):

y  f (a ) f (a )( x  a )

39
Pentru a calcula xk+1 din xk vom considera ecuaţia tangentei:
y f ( xk ) f ( xk )( x  xk )
unde luăm y = 0. Avem:

f ( xk )
xk 1  xk  ,k  0,1, 2, , x0 dat
f ( x k )

Formula de mai sus poate fi folosită doar dacă la fiecare pas

f ( xk ) 0 . Dacă la un pas avem f ( xk ) 0 putem calcula
câteva iteraţii xk ( k  k ) folosind f ( xk 1 ) .

40
 Teoremă de convergenţă

Fie f  C 2  a , b , cu f (a ) f (b)  0 , f ( x )0 şi f ( x )0

x   a , b  . Dacă alegem

 apentru f (a ) f (a ) 0

x0 
 bpentru f (b ) f (b ) 0
atunci şirul  xk ;k  0 construit cu metoda tangentei este
monoton, mărginit şi convergent la unica soluţie x* a ecuaţiei
f(x)=0. Ordinul de convergenţă este mai mare decât 2.

41
 Metoda falsei poziţii (a coardei)

Presupunem că funcţia f este continuă, f  C  a , b  şi

satisface relaţia f (a ) f (b)  0 . Vom construi un şir  xk  
care să conveargă la soluţia căutată x*,
xk  x  ,pentruk   . Considerăm date primul element din
şir, x0 şi un alt punct x . Procedeul de construire a şirului este
următorul:

42
x1 Oxdreapta ceuneştepunctele x , f ( x )  x0 , f ( x0 ) 
x2 Oxdreapta ceuneştepunctele x , f ( x )  x1 , f ( x1 ) 

xk 1 Oxdreapta ceuneştept. x , f ( x )  xk , f ( xk ) ,k  0,1, 2,

Ecuaţia dreptei ce trece prin punctele (a, f(a)) cu (b, f(b))

este:

y  f (a ) xa

f (a )  f (b) a  b .

43
Pentru a-l obţine pe xk 1 din xk avem:
y  f ( xk ) x  xk
 cu y  0
f ( xk )  f ( x ) xk  x

f ( xk )( xk  x ) xf ( xk )  xk f ( x )
xk 1  xk   ,
f ( xk )  f ( x ) f ( xk )  f ( x )
k  0,1, 2, , x0  xdate

44
Teoremă de convergenţă

Fie f  C 2  a , b , cu f (a ) f (b)  0 , f ( x )0 şi

f ( x )0 x   a , b  . Dacă alegem:

 x  aşi x0  bpentru f (a ) f (a ) 0


 x  bşi x0  apentru f (b ) f (b ) 0
atunci şirul  xk ;k  0 construit cu metoda falsei poziţii este
monoton, mărginit deci convergent la unica soluţie x* a
ecuaţiei f(x)=0.

45
 Metoda secantei
Presupunem că funcţia f este continuă, f  C  a , b  şi
satisface relaţia f (a ) f (b)  0 . Vom construi un şir  xk  
care să conveargă la soluţia căutată x*,
xk  x  ,pentruk   . Considerăm date primele două
elemente din şir, x0 şi x1.
Procedeul de construire a şirului este următorul:

46
x2 Oxdreapta ceuneştepunctele x0 , f ( x0 )  ,  x1 , f ( x1 ) 
x3 Oxdreapta ceuneştepunctele x1 , f ( x1 )  ,  x2 , f ( x2 ) 

xk 1 Oxdreapta ceuneştepct. xk 1 , f ( xk 1 )   xk , f ( xk ) ,

k  1, 2,

Obţinem elementul xk+1 din xk şi xk-1 astfel:

y  f ( xk ) x  xk
 cu y  0
f ( x k )  f ( x k 1 ) x k  x k 1

47
 f ( xk )( xk  xk 1 )
xk 1  xk  
f ( x k )  f ( x k 1 )

x k 1 f ( x k )  x k f ( x k 1 )
 ,
f ( x k )  f ( x k 1 )
k  1, 2, , x0 , x1 daţi

48
Teoremă de convergenţă

Fie x* o soluţie a ecuţiei f(x)=0. Pp. că

f  C 2  x *  r , x *  r  , f ( x )0 şi f ( x )0
x   x*  r , x*  r  . Atunci există
0 < r0  r pentru care, dacă x0 , x1  [ x   r0 , x   r0 ] atunci
xk  [ x   r0 , x   r0 ],k  2 şi xk  x  ,pentruk   .
1 5
Ordinul de convergenţă este q   1.61803 .
2

49
 Metoda lui Laguerre

Fie polinomul:

p( x )  a0 ( x  x1 )( x  x2 ) ( x  xn ),a0  0

Metoda lui Laguerre propune construirea unui şir de numere

care să conveargă la una din rădăcinile polinomului p.
Considerăm derivata polinomului p:

50
  1 1 1 
p '( x )  p( x )     
 x  x1 x  x2 x  xn 

Avem:

ln | p( x ) |ln | a0 |ln| x  x1 |ln| x  x2 | ln| x  xn |

d 1 1 1 p( x )
ln | p( x ) |      G( x )
dx x  x1 x  x2 x  x n p( x )

51
 d2 1 1 1
 2 ln | p( x ) |    
dx ( x  x1 ) 2
( x  x2 ) 2
( x  xn ) 2

 p '( x )  p( x ) p ''( x )
2

  H ( x)
 p( x )
2

Fie x1 rădăcina pe care vrem s-o aproximăm şi yk valoarea

aproximativă curentă. Notăm cu a = yk - x1 şi facem
presupunerea că yk se află la acceeaşi distanţă de toate
celelalte rădăcini, adică:

yk  xi b i  2, , n.

52
Prin urmare avem:
p '( yk )  n  1
G ( yk )  
p( yk ) a b
2
 p '( yk )  p( yk ) p ''( yk )  n1
H ( yk )  2
 2  2
 p( yk ) a b

Rezolvăm acest sistem în raport cu a şi obţinem:

n
a

max G ( yk ) ( n  1) nH ( yk )  G 2 ( yk ) 
 

53
Semnul la numitor este ales astfel ca expresia să aibă
magnitudine maximă. Dacă ţinem cont de expresiile pentru G
şi H obţinem pentru a următoarea formulă:

n p( yk )
a

max p '( yk )  ( n  1)  p '( yk )  n( n  1) p( yk ) p ''( yk ) 
2 2
 

Următorul element din şir va fi:

54
 n
yk 1  yk a yk 

max G ( yk ) ( n  1) nH ( yk )  G 2 ( yk ) 
  

n p( yk )
yk 1  yk  
max  p '( yk )  ( n  1)2  p '( yk )  n( n  1) p( yk ) p ''( yk ) 
2
 

Procedeul se opreşte când a devine suficient de mic. Metoda

lui Laguerre se poate apl. şi ptr. aprox. răd. complexe şi de
asemenea pentru polinoame cu coeficienţi complecşi. Pentru

55
rădăcini simple metoda lui Laguerre are ordinul de
convergenţă 3.
Sisteme de ecuaţii neliniare

Consideră sistemul neliniar:

 f1 ( x1 , x2 , , xn )0  f1   x1 
    
 2 1 2
f ( x , x , , x )0  f 2   x2 

n
F ( X )0F  , X 
    
 f n ( x1 , x2 , , xn )0    
 fn   xn 

56
Fie matricea jacobiană asociată funcţiei F (presupunem că
funcţiile fi sunt diferenţiabile):

 f 1 f 1 f 1 
 x  x   x 
 1 2 n

 f 2 f 2 f 2 
   
F ( X ) x1 x2 xn  ( x1 , x2 , , xn )
 
 
 
 f n  f n   f n 
 x x  
 1 2 x n 

57
Pentru a găsi soluţia X* a sistemului de ecuaţii neliniare
F(X)= 0 se construieşte un şir de vectori X ( k )  n astfel:

X (0) dat
1
X ( k  1)
 X (k )
F ( X (k )
)  F ( X ( k ) ) X ( k )   ( k ) ,
1
 (k )
 F ( X (k )
)  F ( X ( k ) )  n
, k  0,1,

Vectorul de corecţie (k) poate fi calculat şi ca soluţie a

sistemului liniar:
F ( X ( k ) )    F ( X ( k ) )

58
unde matricea sistemului este matricea jacobiană calculată în
punctul X (k )
 
iar vectorul termenilor liberi este F ( X ( k ) ) .
Metoda descrisă mai sus poartă numele de metoda Newton.
Pentru n=1 metoda Newton este chiar metoda tangentei
descrisă anterior.

59