Sunteți pe pagina 1din 31

SCOALA POSTLICEALA “FUNDATIA ECOLOGICA GREEN”

BRASOV

INGRIJIREA
PACIENTULUI CU
AMIGDALITA CRONICA

ELEV:
MIHAICA MIRUNA RUXANDRA
CLASA AMG I A

BRASOV 2021
CUPRINS
CAPITOLUL I ................................................................................................................................ 1
1.1. DEFINITIE ........................................................................................................................ 1
1.2. CLASIFICARE .................................................................................................................. 1
1.3. ETIOLOGIE SI ETIOPATOGENIE ................................................................................. 2
1.4. SIMPTOMATOLOGIE ..................................................................................................... 3
1.5. EVOLUTIE SI PROGNOSTIC ......................................................................................... 4
1.6. COMPLICATII .................................................................................................................... 4
1.7. DIAGNOSTIC ..................................................................................................................... 5
CAPITOLUL II ............................................................................................................................... 7
INGRIJIREA BOLNAVULUI CU AMIGDALITA CRONICA ............................................... 7
2.1. TRATAMENT MEDICAL .............................................................................................. 7
2.2. TRATAMENT CHIRURGICAL..................................................................................... 7
2.3. CONTRAINDICATIILE AMIGDALECTOMIEI .......................................................... 8
2.4. PREGATIREA PREOPERATORIE ............................................................................... 9
2.5. ANESTEZIA.................................................................................................................. 10
2.6. INGRIJIRI POSTOPERATORII ................................................................................... 11
2.7. COMPLICATII POSTOPERATORII ........................................................................... 11
2.8. PROFILAXIA ................................................................................................................ 12
CAPITOLUL III ........................................................................................................................... 13
PROCESUL DE INGRIJIRE.................................................................................................... 13
CAPITOLUL IV
DESCRIEREA UNEI TEHNICI- PUNCTIA VENOASA………………………………………17
CAPITOLUL V ............................................................................................................................ 20
Cazul I ....................................................................................................................................... 20
CONCLUZII ................................................................................................................................. 28
BIBLIOGRAFIE ........................................................................................................................... 29
CAPITOLUL I

NOTIUNI TEORETICE

1.1. DEFINITIE

Amigdalita cronica este o infectie cronica, permanenta si recidivanta a amigdalelor,


favorizata de o serie de circumstante locale si generale, constitutionale si de mediu.

1.2. CLASIFICARE

I. Amigdalita cronica hipertrofica - traduce reactia hiperplazica a tesutului limfoid.


Amigdalele marite de volum, roz-pal si de consistenta moale, in lipsa unei infectii
cronicizate au tendinta sa-si modifice spontan volumul dupa pubertate, prin evolutia naturala a
tesutului limfoid.
Hipertrofia caracteristica varstei tinere, interesand in exclusivitate tesutul limfoid, este o
hipertrofie inflamatorie moale. Amigdalele marite de volum sunt patologice numai prin
dimensiunile lor, iar simptomatologia pe care o determina este de ordin strict mecanic.
La adult hipertrofia amigdaliana este ferma sau dura, prin proliferarea tesutului conjuctiv
sau intraamigdalian.
Ca forma amigdalele pot aparea pediculate, exteriorizate din loja, alteori sunt ascunse
intre pilieri si acoperite partial de repliul supraamigdalian si triunghiular sau amigdale protejate,
dezvoltate mai mult in partea inferioara a lojei, par cazute spre hipofaringe si baza limbii.

II. Amigdalita cronica criptica - este inflamatia amigdalelor palatine caracteristica prin
hiperplazia tuturor elementelor constitutive ale acestor formatiuni limfoadenoide in grade diferite
si prin prezenta unor mase cazeoase in interiorul criptelor, care se elimina dupa un oarecare timp,
pentru ca apoi sa se refaca.
Dopurile cazeoase au o culoare galben-sofran pastoase si fetide, in medie cu diametrul de
2 mm si sunt constituite din celule descuamate, leucocite dezintegrate, produse ale distructiei
celulare (acizi grasi, colesterina), portiuni alimentare, germeni saprofiti ai cavitatii bucale.
Retentia cazeumului in cripte, realizeaza chisturile amigdaliene de retentie si uneori, prin
concretarea lui, poate da nastere calculilor amigdalienei care intretin infectia.
Leziunile epiteliului amigdalian si modificarile tesutului limfoid favorizeaza treptat
hiperplazia preponderent conjuctiva si scleroza progresiva a amigdalelor, care isi micsoreaza
volumul.

III. Amigdalita cronica infectanta


Criptele amigdaliene constituie factorul principal de infectie cronica, gazduind
numeroase specii bacteriene aerobe si anaerobe, care in cadrul unui puseu congestiv pot deveni
patogene, dand in angina pultacee.

1
Daca bolnavul afirma ca in antecedente a prezentat angine repetate cu sau fara abcese
periamigdaliene, diagnosticul de amigdalita cronica infectata nu mai are nevoie de alte semne
obiective.

In cadrul amigdalitei cronice infectate intalnim:


- atrofia scleroasa a amigdalelor constituita dupa inflamatii repetate cu criptele stramtate,
strangulate si deformate, fara dopuri cremoase cu secretii prin bogatia bacteriilor pe care le
contin;
- pilierii anteriori permanent congestionati;
- un ganglion subangulo-maxilar noduros, persistent, daca se mareste de volum si devine
sensibil cu ocazia unui puseu dureros al faringelui, i se mareste valoarea diagnosticata;
- prezenta secretiilor puriforme din criptele amigdaliene.

1.3. ETIOLOGIE SI ETIOPATOGENIE

In etiologia amigdalelor cronice trebuie sa cercetam in primul rand abcesele acute din
copilarie.
Amigdalita cronica este precedata in majoritatea cazurilor de una sau mai multe
amigdalite acute.
Sunt cazuri la care nu gasim in antecedente angine repetate, deci amigdalita are de la
inceput o evolutie inceata cronica.
Trecerea inflamatiei acute in inflamtie cronica depinde de mai multi factori:
- cauza principala a imbolnavirii frecvente a amigdalelor o constituie topografia si structura lor
anatomica;
- criptele amigdaliene alcatuiesc principalul focar de infectie, fiindca la nivelul lor se creeaza
conditii care ingreuneaza eliminarea continutului lor;
- legaturile limfatice cu fosele nazale explica aparitia anginelor acute dupa diferitele interventii
in fosele nazale in tulburarile circulatorii ale limfei;
- respiratia bucala, in urma obstructiei nazale, are o actiune vatamatoare asupra amigdalelor prin
aerul inspirat care antreaneaza o serie de factori nocivi (termici, chimici, biologici), care
actioneaza direct asupra amigdalelor;
- frigul este o cauza determinanta a amigdalelor repetate, nu numai prin actiunea lui directa
asupra mucoasei faringiene, dar si prin actiunea reflexa in urma tegumentelor cand se produce o
inhibitie a proceselor biochimice de la nivelul amigdalelor prin tulburarea interventiei
vasomotorii a mucoasei faringiene;
- alte cauze sunt bolile infectioase ca: difteria, scarlatina, pojarul, gripa, cu prilejul carora apare o
hipertrofie brusca a tesutului amigdalian;
- cauze de vecinatate ca: afectiuni nazofaringiene si in special vegetatiile adenoide la copil, pot
determina si intretine o infectie cronica a amigdalelor;
- rinitele purulente si sinuzitele supurate la adulti constituie focarul care poate influenta
amigdalele;
- leziunile gingivo-dentare si mai ales accidentele molarului de minte produc infectii
amigdaliene.

2
1.4. SIMPTOMATOLOGIE

Simptomatologia amigdalitei cronice nu are o precizare clinica bine definita.


Este imposibil de pus diagnosticul de amigdalita cronica numai pe aspectul exterior al
amigdalelor.

Semne subiective

- Senzatii dureroase, discrete, cu intepaturi mai ales in timpul inghititurilor. Aceste senzatii sunt
localizate la nivelul amigdalelor si in special in regiunea corespunzatoare lor.
- Inspir dificil, sforait in somn, in cazul amigdalelor foarte mari care stramteaza in masura
importanta istmul faringian.
- Pot aparea modificari de timbru (voce amigdaliana), uneori pronuntare dificila determinate de
limitarea mobilitatii valului si pilierului posterior prin perturbarea contractiei peristafilinilor.
- Uneori manifestari asmatiforme in cazul amigdalelor plonjate.
- Aceste simptome nu sunt insotite de temperatura sau pot prezenta mici oscilatii termice (37-
37,2°C), stare de adinamie cu dureri articulare vagi, dupa ingerare de lichide reci.
- Alteori bolnavul prezinta o senzatie de iritate a faringelui cu accese de tuse si intermitent
eliminarea unor grunji alb-galbui de cazeum fetid, gura exhala un miros din cauza fermentatiilor
de la nivelul criptelor.

Semne obiective

Examenul faringelui trebuie facut metodic, prin inspectie, palpare cu degetul, explorare
cu stiletul sau spatula, recoltarea continutului criptelor pentru examenul bacteriologic.

La inspectie:

- ne intereseaza volumul amigdalelor care poate fi vizualizat nu numai prin simpla inspectie a
faringelui, ci trebuie executata si o apasare cu varful unei spatule privind partea laterala a
stalpului anterior, pentru a incerca sa scoatem amigdala din loja ei;
- amigdalele mult hipertrofiate la adulti, produse de o iritare a tesutului limfatic cat si a celui
conjuctiv constituie un semn valoros in diagnosticarea unei amigdalite cronice.
Inspectand fata interna a amigdalelor vedem ca ea poate fi neteda sau brazdata.
In amigdalita cronica, forma cea mai des intalnita este cea brazdata:
- amigdalele mici, atrofiate si dure, care produc in urma inlocuirii treptate a tesutului limfoid cu
tesut conjuctiv, se intalnesc mai rar in cursul amigdalitelor cronice, in aceasta forma de
amigdalita cronica, atrofiata focarul infectios se afla mai profund si izolat de suprafata amigdalei
unde deseori apar cicatrici;
- un simptom important al amigdalitei cronice este roseata stalpului anterior cu marginea lui
libera, putin edematiala si aderenta de amigdala hipersensibila la palpare;
- aspectul si continutul criptelor au o deosebita valoare in diagnosticul amigdalitei cronice.
La faringoscopie: constatam acele dopuri de cazeum alb-galbui, inchistate in cripte, mai
ales la nivelul polului superior sau inapoia stalpului anterior, care trebuie indepartat pentru a
pune in evidenta acest cazeum.

3
Palparea ganglionului: satelitului amigdalian inapoia unghiului mandibulei, cand poate
aparea si o durere cu iradiere spre urechea respectiva, ca si controlul foselor nazale nu trebuie
omise in cursul unei amigdalite cronice.

1.5. EVOLUTIE SI PROGNOSTIC

In amigdalita cronica cazeoasa, contrar de ce se intampla in amigdalita cronica infectanta,


expresia amigdalelor in afara de dopuri cremoase, nu elimina nici o secretie tulbure sau
puriforma,
Pentru acest motiv nu se observa modificari locale sau la distanta, aceasta forma de
amigdalita fiind benigna.
Singura indicatie operatorie o da halena fetida si puseurile congestive, usor dureroase,
prea frecvente sau prelungite.
Numai in aceasta forma clinica se observa chistul de retentie amigdaliana prin ocluzia
unei cripte la periferie, marimea lor variaza, putand ajunge cat o aluna, cand bombeaza suprafata
amigdalei. Aceste chisturi pot persista ani de zile fara sa-si schimbe aspectul, putand fi deschise
cu un stilet, cu varful unui bisturiu sau cu galvanocauter, dandu-se iesire unei materii puriforme,
pastoase, fetide. Ele recidiveaza in acelasi punct si cu acelasi aspect.
Cand o astfel de masa cazeoasa se deshidrateaza si se infiltreaza cu calciu, se produce un
calcul amigdalian care poate ajunge de marimea unei alune si ulterior mucoasa se exteriorizeaza.
Aceasta litiaza amigdaliana este foarte rara putandu-se indeparta fara dificultate.

1.6. COMPLICATII

a) Amigdalita cronica prin infectia unei cripte, care se deschide in spatial periamigdalian
produce flegmonul periamigdalian;
b) Amigdalita lacunara ulceroasa este o complicatie a amigdalitei cronice criptice si se
concretizeaza prin pierderi de substante a tesutului amigdalian dand o ulceratie acoperita cu false
membrane;
c) Infectia cailor aeriene inferioare:
- tuse amigdaliana produsa de amigdalita cronica hipertrofica, prin iritarea nervului
pneumogastric;
- laringita cronica;
- tulburari bronho-pulmonare care pot urma unui abces al amigdalitei cronice si pot fi intretinute
de infectia cronica amigdaliana;
d) Tulburari otice – se prezinta sub forma otitelor acute, consecutive reacutizarilor
amigdaliene sau sub forma otitelor catarale cronice, determinate de pareza valului, prin distensia
piliarilor si tulburarilor de contractie a deglutitiei;

4
e) Infectia tubului digestive: focarele amigdaliene pot determina gastrite, gastroenterite,
mai ales la varsta tanara prin polifagie sau pe cale sanguina. Inflamatia apendicelui se poate
produce concomitent cu cea a amigdalelor palatine.
f) Infectiile tesutului limfoid faringian – nu raman isolate la acest nivel, ci pot produce o
serie de complicatii in tot organismul:
- septicemia anginoasa este o complicatie produsa mai frecvent de streptococci cu
virulenta mare. Difuzarea infectiei se produce pe cale venoasa (plexul venos faringian si
perifaringian).
Amigdalita cronica infectata da complicatii la distanta cum ar fi:
- aparatul renal: nefrita acuta, glomerulonefrita acuta;
- aparatul locomotor: reumatismul articular acut, poliartrita infectioasa;
- aparatul cardiovascular: endocardita, tromboflebita recidivanta, artrite;
- sistemul nervos: migrene, nevralgia de tip brachial, cefalee rebele la tratament:
- aparatul digestiv: gastroenterite, colite;
- aparatul respirator: laringita cronica, astm bronsic:
- afectiuni dermatologice: urticaria cronica, eczeme streptococice, coreea care complica in
reumatism cardio-articular;
- afectiuni endocrine: dismenoree, avorturi repetate, distrofii si, in special boala Basedow;
- sindroame anemice.

1.7. DIAGNOSTIC

Diagnostic pozitiv:

Diagnosticul unei amigdalite cronice, ca infectie de focar, se face pe baza anamnzei


bolnavului, care trebuie cercetata cu multa minutiozitate, mai ales ca procesul acut amigdalian
care precede o nefrita sau un reumatism este de cele mai multe ori atenuat si deci neglijata de
bolnav in majoritatea cazurilor.
Anginele din copilarie, flegmoanele amigdaliene si periamigdaliene, anginele difterice
sau scarlatinoase joaca un rol important in producerea conditiilor unei infectii de focar.
Dintre toate formele amigdalelor, cele mici, atrofiate, scleroase, ascunse in lojele
amigdaliene aproape invizibile la prima infectie, aderente la stalpi, sunt cele mai suspecte.
Micsorarea lor se datoreaza faptului ca tesutul fibros a inlocuit o buna parte a tesutului limfatic.
Ganglionul satelit al amigdalei este deseori marit de volum si sensibil la presiune. In mod
inconstant, bolnavul prezinta o tuse seaca diminuata.
In cele mai multe cazuri bolnavii au o hipersensibilitate la frig deosebit, la schimbari de
temperatura fac cu usurinta cataruri rinofaringiene si au o senzatie de deglutitie dureroasa.
Dintre semnele de ordin general sunt intalnite mai frecvent senzatia de oboseala,
somnolenta, alteori insomnie, palpitatii periodice, uneori stari subfebrile.
Subfebrilitatile cronice de origine infectioasa trebuie deosebite de subfebrilitatile
functionale: primele se manifasta cu simptome subiective si obiective dentare sau amigdaliene,
temperatura ajungand pana la 37,7°C chiar 38°C.
Examenul O.R.L. va fi precedat si completat totdeauna de un examen general.
In diagnosticul focarului de infectie amigdalian, proba terapeutica prin extirparea
amigdalelor constituie de cele mai multe ori singurul criteriu de certitudine.

5
In indicatia terapeutica a unui presupus focar de infectie amigdalian este totusi necesar a
se baza pe o serie de date paraclinice, din confruntarea carora, cu datele clinice, sa rezulte unele
concluzii de probabilitate:
- hemograma: arata diverse grade de anemie;
- leucograma: dupa masajul amigdalitei, arata o limfopenie in cazurile normale, leucocitoza in
cazul amigdalelor infectate;
- VSH este crescuta in majoritatea cazurilor. Persistenta unei viteze de sedimentare a hematiilor
dupa 2-3 saptamani de la episodul acut, face probabila aparitia unei complicatii la distanta;
- gamaglobulinele cresc;
- probele biochimice: prin testare intradermica cu acid salicilic sau cu histamine ca si testul
petesiilor, dau indicatii de probabilitate asupra existentei in organism a unui focar de infectie;
- probele de activare a focarului amigdalian au fost precizate in vederea precizarii sediului
amigdalian al infectiei de focar. Dintre acestea, testul Viggo-Schmidt este cel mai utilizat,
consta in compararea formulei leucocitare efectuata inainte si dupa masarea digitala a amigdalei;
- testele antigenice streptococice si in special dozarea antistreptolizinelor
(la valori de peste 400 U/cmc) arata natura streptococica a infectiei.

Diagnostic diferential

Se face in primul rand cu amigdalita acuta, care este insotita de temperatura si alte
fenomene generale accentuate:
- forma hipertrofica a sifilisului secundar se manifesta printr-o hipertrofie brusca,
generalizata la intreg nivelul limfatic Waldezer, leziuni cutaneo-mucoase specifice si de
pozitivitatea serologica;
- hipertrofia amigdaliana bacilara, care evolueaza in pusee, interesand toate formatiunile
limfoide faringiene. Amigdalele apar marite de volum, mai solide si insotite constant de
adenopatie cervicala;
- apofiza stiloida alungita anormal apasa asupra amigdalei palatine si da o jena dureroasa
in regiunea amigdaliana si dificultate in deglutitie;
- forma latenta a flegmonului amigdalian cu evolutie subacuta;
- calculul amigdalian ne da o senzatie pietroasa la palparea digitala sua controlul cu
stiletul, este de obicei unilateral;
- forma infiltrative a cancerului amigdalian si mai ales sarcomul, in primele stadii de
evolutie pot fii confundate cu hipertrofia simpla a amigdalei.
Vom controla elementele caracteristice, eventual se va face examenul biopsie:
- limfogranulomatoza maligna, in care aderenta cervicala, hipertrofia splinei, examenele
biologice si sanguine (polinucleoze, euzinofilie, celule Sternberg) precizeaza diagnosticul;
- leucemia limfoida, tradusa prin hipertrofia amigdaliana, initial monolaterala, dar
bilateralizata in scurt timp, prin adenopatie voluminoasa, indolora si generalizata, prin cresterea
considerabila a numarului de globule albe si prin modificarile din formula leucocitara.

6
CAPITOLUL II

INGRIJIREA BOLNAVULUI CU AMIGDALITA CRONICA

2.1. TRATAMENT MEDICAL

Tratamentul amigdalitei cronice prin gargarisme variate si badijonari diferite este fara
efect.Dopurile de cauzeum, mai ales la adulti, se pot elimina prin compresiunea amigdalelor.
Unii bolnavi isi produc singuri aceasta evacuare amigdaliana prin apasarea cu indexul,
dar aceasta da rezultate trecatoare. De aceea, s-au preconizat spalaturi ale criptelor cu rivanol
apoi cu penicilina prin intermediul unei seringi cu canula, care da rezultate mai bune.
1. Duscizm – adica reunirea tuturor criptelor prin reunirea tesutului amigdalian care le
separa sau cauterizarea criptelor cu o substanta caustica (acid cromic, nitrat de argint) dupa o
anestezie locala prealabila cu cocaine. Aceasata metoda de tratare nu numai ca este ineficace dar
tesutul cicatricialcare ia nastere prin acest mod, inchide in parenchimul amigdalic continutul
criptelor, constituind focarele inchistate, cele mai periculoase.
2. Agenti fizici : diatermocoagularea si radioterapia – nu sunt procedee radicale pentru
eliminarea intregului tesut amigdalian bolnav. Radioterapia reduce volumul amigdalelor si le
apara de infectii, dar nu poate influenta toate focarele infectioase.
Este indicata in cazurile in care interventia chirurgicala este contraindicata, precum si
cazurile in care bolnavii refuza categoric interventia.
Razele ultraviolete nu au efect in amigdalita cronica, ci numai in hipertrofia amigdaliana,
la copii prin influentarea starii generale.
Diatermocoagularea amiglalelor are aceleasi indicatii ca si radioterapia, dar acest
tratament este departe de a avea efectul unei ablatii chirurgicale, fiind un tratament de lunga
durata prin sedinte repetate (5-8) la intervale mari (5 zile).

2.2. TRATAMENT CHIRURGICAL

Actul terapeutic chirurgical consta in ablatia extracapsulara a celor doua amigdale


palatine si chiuretarea, in aceeasi sedinta a vegetatiilor adenoide, adesea coexistente.
Indicatii operatorii:
Pentru stabilirea indicatiilor operatorii in amigdalita cronica recurgem la urmatoarele examinari:
- anamneza prin care ne interesam de trecutul amigdalian al bolnavului avand in vedere
toate suferintele amigdaliene. De asemenea, cercetam in trecutul bolnavului toate starile de
surmenaj, somnolenta sau insomnie, subfebrilitati intermitente sau persistente;
- examenul obiectiv al faringelui, cu exploatarea minutioasa a regiunii amigdaliene, prin
toate metodele cunoscute. Se face examenul regiunilor buco-dentare, nazo-sinuzala,
epifaringiana, ale caror afectiuni pot da nastere la angine repetate;
- examenul general care priveste aparatul cardiovascular, pulmonar, digestiv, renal,
locomotor si intreg sistemul ganglionar, la care se adauga diferite analize de laborator.

7
Cu privire la indicatiile amigdalectomiei, bolnavii pot fii schematic in doua grupe:
a) cea mai numeroasa, in care intra bolnavii cu amigdalita cronica, la care focarul
amigdalian se redesteapta periodic sub influenta factorilor externi si determina stari infectioase
acute locale (angine repetate, flegmoane periamigdaliene) care altereaza progresiv starea
generala;
b) bolnavii cu diferitele boli legate etiologic sau pathogenic de angina si de procesul
cronic amigdalian:
- in stadiul exsudativ si exsudativoproliferativ al poliartritei infectioase se indica
amigdalectomia, fiindca da rezultate impresionante in cele mai multe cazuri;
- in reumatismul adevarat, in cazul cand anginele au provocat crize repetate de
reumatism, sau cand dupa angina survine o agravare a procesului reumatic, fara ca acesta sa fii
debutat in urma unei angine;
- in afectiunile aparatului cardiovascular, dupa un examen minutios;
- in bolile aparatului renal: formele de evolutie prelungita a nefritelor acute, nefritele
cornice cu rezultate bune in primele sase luni de la debut;
- alte boli care, in mod izolat, se bucura de tratament prin amigdalectomie ca: rinite, otite,
conjuctivite, limfadenite cervicale, faringite, laringite, gastroenterite, colite, astm bronsic, boli
ale aparatului locomotor, cefaleea, anumite ameteli, cazuri isolate de epilepsie, erizipelul cronic
recidivant;
- in unele afectiuni endocrine: hipertiroidii, stari de dismenoree, diabetul zaharat si
insipid;
- afectiuni dermatologice: eczemele streptococice ale extremitatii cefalice, urticaria
cronica, eritrodermiile.
Cu privire la hipertrofia amigdalelor palatine unde se pune mai mult problema de volum
si nu de infectie, extirparea lor se indica numai in cazul cand ele provoaca tulburari mecanice
respiratorii, tulburari de inghitire, tulburari fonatorii reflexe si mai rar tulburari auditive:
- indicatie exceptionala a amigdalectomiei unilaterale se pune in cazul cancerului
incipient al unei amigdale, o amigdalectomie – biopsie;
- se impune amigdalectomia in cazul amigdalitei cronice cazeoase, care da halena fetida
permanenta.

2.3. CONTRAINDICATIILE AMIGDALECTOMIEI

a) GENERALE
- hipertensiunea arteriala foarte ridicata sau arterioscleroza avansata, in unele cazuri cu
tensiune mai redusa se poate provoca sau prinde o faza hipotensiva cand se intervine, amigdalele
se pot extirpa alternative la interval de 7-10 zile;
- leucemii, agranulocitoza, anemie pernicioasa, scorbut, hemofilii;
- hiperazotemia, insuficienta hepatica acuta, bolile de inima decompensate, sifilisul florid,
septicitatea buco-dentara;
- diabetul cere o pregatire serioasa a bolnavului la cazurile mai tinere si cu indicatie
majora;
- tuberculoza in stadiul activ al bolii, se poate face amigdalectomia in perioada statinara a
bolii la copii;

8
- starea timicolimfatica accentuata, cu hipertrofia timusului si insotita de tulburari
respiratorii;
- epidemiile de boli infectocontagioase: gripa, scarlatina, pojar, difterie, erizipel,
poliomielita, varicela, rujeuola, tuse convulsiva;
- gravidele din primele luni si in ultimele luni ale sarcinii nu se opereaza, cu exceptia
unor infectii de focar cu punct de plecare net amigdalian.

b) LOCALE
- afectiunile acute amigdalofaringiene sau cele de vecinatate (otice, nazale, bucale) care
permit interventii numai la 2-3 saptamani dupa disparitia fenomenelor acute;
- anomaliile vasculare cu o pulsatie anormala la nivelul stalpului posterior;
- rinofaringitele cronice atrofice banale cer o pregatire atenta preoperatorie, pentru ca
atrofia sa nu se accentueze dupa operatie;
- septicitate buco-dentara, gingivite, stomatite, carii dentare multiple.

2.4. PREGATIREA PREOPERATORIE

Pregatirea preoperatorie a bolnavilor variaza de la caz la caz. In general trebuie sa dam


atentie urmatoarelor date:
- termanul de la prima angina;
- coagulabilitatea sangelui;
- starea cavitatii bucale.
La toti bolnavii trebuie sa se faca urmatoarele analize:
- timpul de sangerare si coagulare;
- hemoleucograma;
- seroreactii pentru Luess;
- numarul trombocitelor;
- radioscopie cardio-pulmonara;
- glicemia, urea sanguina la bolnavii peste 40 de ani.
Cand timpul de coagulare trece de 10 minute si cel de sangerare de 4 minute, se
administreaza bolnavului timp de 10-15 zile, solutie de clorura de calciu, vitamina C, vitamina K
1-2 f/zi sau hemosistan.
Daca la examinarile repetate coagularea sangelui nu a crescut, se administreaza
intravenos saruri de calciu, ser de col, injectii cu pitllitina, se pot face iradiatii cu raze X pe
splina, transfuzii de sange in cantitati mici si repetate de 30-50 ml.
Se impun controlul si asanarea focarelor buco-dentare si nazo-sinuzale. De asemenea se
fac: controlul renal, al aparatului cardiovascular, controlul clinic si radiologic pulmonar,
controlul temperaturii 2-3 zile inaintea operatiei.
Dupa caz se mai pot face urmatoarele examinari: intradermoreactia la tuberculina pentru
copii, controlul protrombinei la hepatici, controlul alergiei.
In reumatismul articular acut, cand este interesat si endocardul, interventia trebuie facuta
cat mai repede, daca starea generala o permite pentru a nu mai lasa o leziune ireversibila.
In reumatismele cronice, nevralgii, nevrite reumatice, lumbago, pregatirea se face inainte
cu 3 zile cu sulfamide sau salicitat.
In artrita infectioasa se administreaza penicilina.

9
In infarctul miocardic, interventia se poate face numai dupa sase saptamani de la aparitia
bolii.
In nefrite acute si cronice, interventia trebuie precedata de un tratament igieno-dietetic
medicamentos si protectia cu penicilina (8000000 U/zi) pentru a evita puseuri de acutizare timp
de 7-10 zile inainte si dupa operatie, putandu-se adauga antihistaminice de sinteza.
Epilepticii sunt pregatiti in prealabil cu luminal.
Dezinfectia bucala si rinofaringiana cu gargarisme si instilatii de uleiuri dezinfectate in
fosele nazale este indicate cu trei zile inaintea interventiei.
Fumatorii trebuie sa abandoneze tutunul trei zile inainte operatiei, celor nervosi li se va
administra cu o ora inainte un calmant obisnuit si in seara pregatitoare operatiei luminal si rar
morfina.
Se va face si o pregatire psihica a bolnavului prin:
- tratarea suferintelor psihice mari in legatura cu boala;
- se va prelungi somnul fiziologic prin administrarea de dormitai sau ciclobarbital – 1
tableta.
Asistenta medicala care intra in contact direct cu bolnavul trebuie sa dea dovada de
profesionalism si constiinta profesionala. In acest sens sunt recomandate discutii incurajatoare cu
bolnavii, lamuriri asupra operatiei, anesteziei, asupra avantajelor aduse de actul chirurgical.

2.5. ANESTEZIA

Felul anesteziei se indica dupa varsta si starea sistemului nervos al bolnavului. Avantajele
anesteziei locale fata de cea generala la adult sunt de necontestat.
La copiii sub 3 ani, la care amigdalectomia este exceptionala, se face anestezie locala cu
solutie de novocaina 0,5% cate 3-4 ml de fiecare parte sau anestezie generala prin intubatie.
La copiii trecuti de 10 ani se va face anestezie generala, in primul rand la copiii coreici,
ce au miscari prea accentuate sau la cei ce insista sa li se faca anestezie generala.
Copiii mai mari si adultii se opereaza obisnuit cu anestezie locoregionala, prin infiltratie
de novocaina, solutie de 0,5 sau 1% pana la 2%.
Anestezia de baza, cu o fiola de Diluaden-atropina sau chiar un simplu sedalgin, se
administreaza subcutanat cu o ora inaintea operatiei. La bolnavii cu reflexe farigiene exaggerate
se face o badijonare sau mai bine o pulverizare cu o solutie de cocaina 2-5% sau dicaina 1-2%.
Cantitatea de solutie pentru fiecare parte este de 10-15 ml.
Anestezia este precedata de o premedicatie (mialgin 1f IM) cu 15-20 minute inainte,
avand in vedere ca o sedare prea puternica a bolnavului face dificila colaborarea cu el si
predispune la lipotimii.
Pozitia bolnavului in anestezia locala este sezand pe un scaun (tip O.R.L.), un ajutor
sprijinindu-i capul.
Chirurgul se aseaza in fata bolnavului fiind imbracat in halat steril, cu masca si manusi
sterile, in dreapta sa fiind masa cu instrumentalul steril, pregatit in ordinea utilizarii acestuia.
Anestezia trebuie sa produca insensibilitatea regiunii operate, abolirea reflexelor de voma
cu conservarea refluxului de aparare laringiana, bolnavul cooperand cu medicul, scuipand,
tusind, inghitind si deschizand gura la solicitarea acestuia. Medicul efectueaza amigdalectomia.

10
2.6. INGRIJIRI POSTOPERATORII

Ingrijirile postoperatorii se rezuma la repaus, calmante, dezinfectante si dieta. Bolnavul


va sta in decubit lateral, cu capul putin aplecat deasupra unei tavite renale, in care se va scuipa
excesul de saliva. Camera sa fie in semiobscuritate.
Repausul la pat se impune in primele 2-3 zile si alte 6-7 zile in camera. Se vor administra
calmante: sedalgin, algocalmin, etc. La 6-8 ore de la interventie, bolnavul va ingera 250-500 ml
lichide reci (la temperatura camerei), cu mult zahar (ceai, limonada), timp de 2 zile, apoi va
continua cu pireuri, compoturi, pana la 10-12 zile de la operatie. Vorbirea si vizitele sunt
interzise in primele 24 h.
Plaga operatorie prezinta urmatoarea evolutie: edemul stalpilor si al luetei este constant,
mai ales in cazurile cu anestezie locala (cand se aplica pulbere de penicilina dizolvata in solutie
de novocaina, acest edem este abia vizibil).
O falsa membrana gri-alb captuseste loja amigdaliana, constituind primul stadiu de
reparatie cicatriala.
Falsa membrana se ingroasa pana la a 5-a, a 6-a zi, apoi incepe sa se elimine in mod
treptat. Cea din regiunea hilara se elimina ulterior, aproximativ pe la a 9-a, a 11-a zi. Falsele
membrane sunt datorate unor infectii benigne, produsa de germenii saprofiti ai cavitatii bucale si
dau o febra discreta, halena fetida, care dispar odata cu caderea lor.
La copii, falsa membrana trece foarte repede, pe cand durerile postoperatorii ale adultului
se mentin pana la disparitia falselor membrane.
Lojile se micsoreaza si cicatrizarea completa se produce in saptamana a treia. Pana la
aceasta data, alimentatia va fi la inceput lichida, apoi semisolida, la temperatura camerei, pentru
evitarea traumatizarii lojei amigdaliene.
Regimul va fi lacto-hidro-zaharat.
Cicatricea este de buna calitate, supla, in cazul respectarii riguroase a tehnicii si in
absenta unei predispozitii spontane la tesut cheloidian.
Administrarea de vitamina C in doze masive contribuie la evolutia normala
postoperatorie.

2.7. COMPLICATII POSTOPERATORII

Cele mai dese complicatii postoperatorii ale amigdalectomiei sunt hemoragiile, apoi
complicatiile infectioase (mai rar) si complicatiile diverse (fonatorii, nervoase, distrofice) in mod
exceptional.
1. Hemoragiile postoperatorii - desi usoare si neinsemnate in marea majoritate a lor,
totusi prin prelungirea in timp, determina in organism importante tulburari, in urma carora
bolnavul se resimte multa vreme.
Clasificarea hemoragiilor postoperatorii:
a) in timp:
- precoce (de la 1-6 ore de la interventie);
- tardive (apar in a 5-a, a 8-a zi de la interventie);
b) dupa gradul de hemoragie:
- usoare (benigne) – cele mai dese;
- grave – mai rar.

11
In raport cu impartirea lor, acestea beneficiaza de tratamentul lojei sau sutura pilierilor
sau legatura vasului lezat.
Ligatura carotidei externe se face numai in cazuri exceptionale cand celelalte metode nu
dau rezultate.
La copii, vom fi atenti, fiindca poate aparea o hemoragie postoperatorie in timpul
somnului. Acestea pot fii prevenite prin supravegherea foarte atenta a copilului, asezandu-l sa
doarma cu capul intr-o parte, pentru a vedea sangele ce se scurge prin comisura buzelor sau se
observa miscarile faringelui la inghitire.
Hemoragiile tardive pot aparea cand se elimina escara, nu sunt grave si se produc din
cauza nerespectarii regimului alimentar.
2. Complicatiile infectioase
– sunt mult mai rare decat hemoragiile si sunt impartite astfel:
a) locoregionale:
- angina postoperatorie sau faringita acuta febrile prin inflamatia peretelui posterior al
valului cu febra si reactie ganglionara cervicala;
- abcesul laterofaringian datorat unei tehnici de anestezie gresita;
- complicatii auriculare cand se face si adenoidotomia;
b) la distanta:
- abcesul pulmonar acut ce se produce prin aspiratia sangelui sau fragmentelor de
amigdala in timpul narcozei sau pe cale nervoasa sau limfatica;
- complicatii pulmonare cand tamponamentul prelungit al lojei impiedica expectoratia
suficienta.
c) generale – septicemia postamigdalectomica exceptionala.
3. Complicatii diverse:
- sindromul hipertermie-paloare la copii, hiperpirexie simpla la adulti;
- diabet insipid tranzitoriu;
- agronulocitoza;
- acetonemie;
- edem acut sau chiar spasm faringian;
- salivatie abundenta;
- tulburari trofice: faringita atrofica, keratoza faringiana;
- tulburari vocale datorate viciilor de cicatrizare sau paralizia valului;
- exceptional, poate surveni torticolisul.
Rezultatul operator este foarte bun in amigdalitele hipertrofice si critice, bun in infectia
cu focar amigdaliana corect diagnosticata, in constant si uneori defavorabil in alergii.

2.8. PROFILAXIA

a) PROFILAXIA INFECTIEI DE FOCAR – se face prin:


-campanii antiadenoidiene, control si asistenta larga stomatologica, tratamentul la timp al
infectiilor inflamatorii, rino-sinuzito-otice;
- se vor evita, in afara de cazuri speciale, vaccinarile dupa starile anginoase;
- se vor tine in supraveghere in special copiii care au facut angine, pentru a surprinde la tipm
primele simptome reumatice, renale;

12
- se va urmari modificarea reactivitatii organismului, schimband unele conditii existente si
creand altele noi;
- amigdalectomia precoce se impune in toate cazurile de complicatii generale cu punct de plecare
faringian.

b) PROFILAXIA AMIGDALITEI CRONICE


- alimentatia are un rol important in apararea mucoaselor, mai ales la copii; pentru acest motiv se
recomanda ca sugarii sa fie alimentati cu lapte de mama, care in afara de proteine, glucide si
lipide, contine toti factorii pentru o buna dezvoltare ca: saruri minerale de Ca, K, Na, S, Cl, P,
Mg.
Nu numai sugarul, dar si adultul necesita o alimentatie adecvata (se stie ca alimentele bogate in
grasimi animale scad rezistenta mucoaselor la infectii);
- evitarea bauturilor prea reci sau prea fierbinti, excesele de alcool, nicotina si condimentele;
- evitarea mediului ambiant prea uscat si a prafului, deoarece produc cataruri cronice.

CAPITOLUL III

PROCESUL DE INGRIJIRE

PREZENTARE GENERALA

Procesul de ingrijire este o metoda organizata si sistematica, orientat in acordarea de


ingrijiri individualizate in functie de nevoile si problemele pacientului.
Aplicarea cadrului conceptual al Virginiei Henderson in procesul de ingrijire usureaza
identificarea pe plan bio-psiho-social-cultural si spiritual si gasirea surselor de dificultate care
impiedica satisfacerea nevoilor. De asemenea, permite stabilirea interventiilor capabile sa reduca
influenta acestor surse de dificultate in scopul de a ajuta persoana sa-si recapete autonomia (pe
cat posibil).
Procesul de ingrijire comporta cinci etape dependente si care se succed logic:
A. Culegerea datelor.
B. Analiza si identificarea problemelor de ingrijire.
C. Planificare ingrijirilor.
D. Aplicarea planului de ingrijire.
E. Evaluare.

A. Culegerea datelor
Culegerea informatiilor, pe care le obtine prin discutii la internare cu bolnavul sau apartinatorii,
permite obtinerea unor date privind perioada dinainte de internare. Se observa pacientul,
atitudinea, comportamentul, starea generala.
Pentru a ajunge la interpretarea corecta a datelor este necesar sa distingem elementele obiective
si elementele subiective.
Date obiective: sunt cele pe care le culegem prin simtul nostru sau cu ajutorul instrumentelor.
Date subiective: sunt cele prezentate de bolnav sau apartinator.

13
Culegerea datelor se efectueaza la internare si se continua pe intreaga perioada cat i se dau
ingrijiri.

B. Identificarea problemelor de ingrijire

Consta in:
1. Interpretarea datelor: este un proces divizat in 2 faze:
a) examenul datelor culese si interpretarea lor care consta in stabilirea unei legaturi intre
faptele obiective si incercarea de a le explica;
b) enuntul unei judecati clinice privind semnificatia situatiei analizate.
Aceasta conduce la identificarea ca pacientul este capabil sa utilizeze propriile resuse, fie
ca pune o problema de ingrijire actuala sau potentiala.
2. Problema de ingrijire:
a) probleme clinice ce provin din natura problemelor medicale in care asistenta si
medicul actioneaza impreuna;
b) diagnosticul asistentei este modul de a indeplini probleme de sanatate actuale sau
potentiale ale persoanei ingrijite.
Problema actuala este simptomul pe care bolnavul l-a simtit, iar problema potentiala este
o problema care semnaleaza alterarea starii de sanatate si care poate aparea in absenta ingrijirilor
preventive.
3. Componentele diagnosticului asistentei:
- enuntarea manifestarilor de dependenta grupate sau nu a pacientului;
- enuntarea cauzelor sau surselor de dificultate;
- cele doua parti sunt unite prin cuvintele “in legatura cu”.
Trebuie cunoscut faptul ca problema de dependenta si sursa de dificultate contribuie la
enuntarea diagnosticului asistentei. Indiferent ca este o problema clinica, enuntul trebuie facut
de o maniera precisa:
- care este dificultatea si manifestarile sale;
- care este etiologia si factorii favorizanti.
Problema trebuie sa fie bine delimitate si este important sa formulam cauza si apoi sa
alegem interventia in consecinta.
In cazul in care etiologia nu este cunoscuta, enuntul problemei trebuie sa fie urmat de
mentionarea in legatura cu cauza necunoscuta.
In concluzie, diagnosticul asistentei este enuntat cu problemele de rezolvat. Este bazat pe
persoana ingrijita si pe datele obiective si subiective, este concluzia rezultata din analiza datelor,
este un enunt din doua parti: problema si cauza.
Clasificarea diagnosticului asistentei se bazeaza pe modelul conceptual al Virginiei
Henderson formand lista de 60 diagnostice, iar pentru fiecare au fost specificate surse de
dificultate.

C. Planificarea ingrijirilor
1. Formarea obiectivelor.
2. Interventiile asistentei.

1. Formarea obiectivelor: permit nu numai sa orienteze interventiile asistentei, ci si sa


controleze daca rezultatele scontate sunt obtinute.

14
Obiectivele pot fi subdivizate in:
a) Obiectivele privind starea fizica sau fiziologica care descriu starea aupra caruia pacientul are
control voluntar. Prevenirea sau ameliorarea unor disfunctii ca: febra, vertij.
b) Obiectivele privind comportamentul ce pot fi de tip:
- motor: capacitati ce sunt sub controlul voluntar al pacientului;
- cognitiv: ce descriu daca pacientul va fi capabil sa recunoasca, cunoasca, aminteasca;
- afectiv: care privesc emotiile, sentimentele pacientului privitor la starea de sanatate;
- social-interactiv: ce presupune obiectivele legate de activitatile sociale si relatiile
interpersonale ale pacientului.
Pentru ca obiectivele sa corespunda criteriilor de evaluare, enuntul trebuie sa respecte
urmatoarele reguli: sa fie un enunt centrat pe pacient, descriind starea sau comportamentul
asteptat de la pacient si nu activitatea asistentei.
Obiectivul sa fie:
- realist: tinand cont de starea si de posibilitatile pacientului;
- observabil: care determina evaluarea si masurarea;
- masurabil: adica sa putem sa evaluam gradul de eficacitate, enuntul trebuie sa cuprinda
limite masurabile, exprimate, de exemplu, in termeni ce privesc distanta sau valoarea.

2. Interventia asistentei:
Dupa ce vom preciza problemele de ingrijire si obiectivele, asistenta alege interventiile in
ceea ce priveste ingrijirile adecvate pentru a preveni, reduce sau elimina modificarile.
Alegerea interventiei este in functie de situatia pacientului si de consecintele mai mult
sau mai putin dorite.
Alegerea interventiei este in functie de gradul de dependenta si posibilitatile pacientului,
astfel incat interventia nu trebuie sa se limiteze in actiuni partiale sau complexe.

D. Aplicarea planului de ingrijire


Planul de ingrijire reprezinta elaborarea detaliata a unui program de ingrijire al asistentei,
organizat, corespunzator necesitatilor specifice bolnavului, care permit indeplinirea obiectivelor
propuse.
Planul de ingrijire permite asistentei sa desfasoare o munca organizata, sa individualizeze
in functie de bolnav ansamblul tehnicilor aplicate, avand obligatia sa comunice tuturor
membrilor echipei cu care lucreaza, ce este nou in ingrijirea bolnavului.
Planul de ingrijire este un instrument de munca si un ideal de comunicare intre toti
membrii echipei sanitare.
Scopul procesului de ingrijire este de a asigura o prelucrare a datelor obtinute de
asistenta. Aplicarea in practica a planului de ingrijire se face in functie de modul de executie si
supraveghere.
* Daca sursa de dificultate este lipsa de forta fizica, asistenta va decide sa ajute persoana
bolnava complet sau partial, pentru a-si recapata energia fizica.
* Daca sursa de dificultate este o problema psihologica sau emotionala, asistenta va
stabili o relatie de ajutor individual sau in grup cu persoana ingrijita.
* Daca sursa de dificultate este lipsa de informatie, asistenta va ajuta persoana ingrijita sa
ceara informatii medicului.
In cadrul elaborarii planului de ingrijire asistenta are rolul:
1. Sa descopere necesitatile si resursele fiecarei personae.

15
2. Sa analizeze problemele puse de boala (probleme de dependenta, sursa de dificultate si
diagnosticul asistentei).
3. Sa analizeze posibilitatile de solutionare.
4. Sa comunice in acest scop cu persoana bolnava si membrii echipei.
5. Sa stabileasca ingrijirile actuale.
6. Sa organizeze toate actiunile in timp.
7. Sa coordoneze munca in echipa.
8. Sa evalueze rezultatele actiunilor pentru a stabili noi actiuni.
Planul de ingrijire este alcatuit din doua parti:
- ingrijirile asistentei in functie de nevoile bolnavului, cat si rezultatele obtinute;
- actiunile prescrise de medic (tratament, explorari functionale).

E. Evaluarea rezultatelor
Evaluarea reprezinta o descriere precisa si o interpretare a rezultatelor, ingrijirilor la
pacient in functie de obiectivele stabilite.
Ea consta in a observa starea sau comportamentul pacientului ca urmare a ingrijirilor
acordate si sa se compare cu criteriile obiectivelor.
In cazul in care obiectivele sunt atinse putem modifica planul de ingrijire, iar daca
obiectivele nu sunt atinse va trebui sa revizuim procesul si sa aducem modificarile necesare a
interpretarilor, a culegerii datelor, a obiectivelor si a interventiei asistentei.
Procesul de ingrijire este un proces ciclic care este permanent reinnoit.

F. Agenda medicala
-analgezice- algocalmin,paracetamol;
-antibiotice- penicilina g
-analgezice opoide- mialgin
-antihemoragice- vitamina k
-sedative,anticonvulsive- gluconate de calciu
-tranchilizante mirolexante-diazepam
-simptomatice- adrenalina
-anestezice locale- xilina
-vitamine- vitamina c

16
CAPITOLUL IV

PUNCTIA VENOASA

Definitie

Punctia venoasa reprezinta crearea unei cai de acces intr-o vena prin intermediul unui ac
de punctie.

Scop - Explorator - recoltarea sangelui petru examenele de laborator precum cele


biochimice,hematologice, sreologice si bacteriologice

- Terapeutic - administrarea unor medicamente sub forma injectiei si a perfuziei


intravenoase - recoltarea sangelui in vederea transfuzarii sale
- executarea tranfuziei de sange sau derivate ale sangelui
- sangerare in cantitate de 30-500 ml in edemul pulmonar acut,
hiperteniune arteriala

Locul punctiei- venele de la pliul cotului(cefalica si bazilica),in locul unde se formeaza


un "M" prin anastomozarea lor
- venele antebratului
- venele de pe fata dorsala a mainii
- venele subclaviculare
- venele femurale
- venele maleolare interne
- venele jugularei si epicraniene (de regula se executa la sugar si copil mic)

Locul de executie a punctiei venoase

Pregatirea punctiei

Materiale necesare: - pentru protectie se foloseste o perna elastica pentru sprijinirea


bratului, musama si aleza
- pentru a dezinfecta locul unde va fi executata punctia se foloseste alcool medicinal si
tampoane.
- se utilizeaza ace de 25-300 mm,diamentrul 6/10, 7/10, sau 10/10 (in fuctie de scop),
- seringi de capacitate, pense, manusi chirurgicale.
Toate aceste materiale sunt de unica folosinta.
- Pacientul se aseaza intr-o pozitie confortabila atat pentru el cat si pentru cel care
executa punctia (in decubit dorsal).
- Se examineaza calitatea si starea venelor avand grija ca hainele sa nu impiedice
circulatia de intoarcere la nivelul bratului,
- Bratul pacientului se asaza pe pernita si musama in abductie si extensie maxima, se
dezinfecteaza tegumentele si se aplica garoul la distanta de 7-8 cm deasupra locului unde se va
executa punctia, strangandu-l astefel incat sa opreasca circulatia venoasa fara a comprima artera.

17
- Este recomdat ca pacientul sa stranga pumnul, venele devenind astfel devind
turgescente.

Executia punctiei
- Asistentul medical imbraca manusile sterile si se asaza vizavi de bolnav.
- Se fixeaza vena cu policele mainii stangi, la 4-5 cm sub locul punctiei, exercitand o
usoara compresiune si tractiune in jos asupra tesuturilor vecine.Se fixeaza seringa, gradatiile
fiind in sus, acul atasat cu bizoul in sus, in mana dreapta, intre police si restul degetelor.
- Se patrunde acul traversand, in ordine tegumentul - in directie oblica,unghiul sa fie de
30 de grade, apoi peretele venos - invingandu-se o rezistenta elastica pana cand acul inainteaza in
gol.
- In lumenul venei, se schimba directia acului 1-2 cm, si se controleaza patrunderea
acului in vena prin aspiratie cu seringa.
- Se continua tehnica ij functie de scopul punctiei venoase - precum injectarea
medicamentelor, recoltarea sangelui sau perfuzie.
- In caz de sangerare, se prelungeste acul de punctie cu un tub din polietilena care se
introduce in vasul colector, garoul ramanand legat de brat
- Dupa executarea punctiei se indeparteaza staza venoasa prin desfacerea garoului si a
pumnului. - Se aplica tamponul imbibat in solutie dezinfectanta la locul de patrundere a acului si
se retrage brusc acul din vena.
- Se comprima locul punctiei timp de 10 3 minute, bratul fiind in pozitie verticala.

Accidente In timpul punctiei pot aparea cateva efecte adverse sau se pot declansa
accidente
- Hematom (infiltrarea sangelui in tesutul perivenos).Asistentul trebuie sa intrevina si sa
retraga acul, apoi sa comprime locul punctiei timp 1-3 minute
- Strapungerea venei (perforarea peretului opus).Se retrage acul in lumenul venei
- Ameteli, paloare, lipotimie .

Punctia venoasa se realizeaza de obicei in fosa antecubitala. Se poate recolta din venele
de pe antebratul dorsal, mana dorsala sau picior , sau orice alta locatie accesibila in functie de
situatie. Incheietura interioara a mainii nu se foloseste decat foarte rar ca zona de recoltat datorita
riscului mare de afectare a structurilor anatomice existente in zona respective. Cele mai
commune locuri de punctie venoasa sunt cele de pe antebrat (vena mediana, basilica si cefalica)
urmate de cele de pe mana( plexul venos metacarpian, venele dorsale).

Materiale necesare: • garou • manusi • seringa sau eprubete speciale cu aditivii


specifici in functie de analiza ceruta • holder cu acul atasat sau ac pentru holder si holder •
paduri cu alcool • etichete • formular de cerere analize pentru laborator • recipient special de
colectare si transportare a probelor de laborator • bandaj adeziv pentru locul punctiei

Pregatirea materialelor: • formularul de cerere analize trebuie completat corect si clar


cu datele pacientului, analizele cerute, data si or a recoltarii, numele medicului care indica
analizele. • eprubetele trebuie alese cu grija in functie de analizele care se cer si de aditivii pe
care ii contin • fiecare eprubeta trebuie completata corect si clar cu datele pacientului

18
Recoltarea

: • se spala mainile bine si se pun manusi


• confirmarea identitatii pacientului ( pentru a se evita confuzia si a nu se lua analize la
un alt pacient)
• se comunica pacientului ce i se va face, i se va explica procedura pentru a-i reduce
anxietatea si a ne asigura de cooperarea sa
• se face o scurta anamneza referitor la ce a simtit pacientul si la eventulele incidente in
cazul unor recoltari anterioare ( lipotimii, ameteli)
• recoltarea se face cu pacientul intins in pat sau stand in scaun, cu mana sprijinita pe
suportul special al scaunului sau de o masa
• evaluarea celui mai bun loc de punctie venoasa
• se observa si se palpeaza vena pentru o mai precisa localizare • se monteaza garoul
proximal fata de zona aleasa pentru punctie.
• Daca venele nu s-au dilatat corespunzator se cere pacientului sa inchida si sa deschida
pumnul de cateva ori. (pacientul trebuie sa tina pumnul strans in timp ce se punctioneaza vena si
sa-l deschida dupa ce se introduce acul in vena).
• se dezinfecteaza zona aleasa pentru punctie cu paduri cu alcool pana acesta ramane
curat. • Curatarea zonei se face dinauntru spre in afara pentru a se preveni contaminarea zonei
punctionate cu flora existenta pe pielea din jur.
• nu se combina folosirea padurilor cu alcool cu cele pe baza de iod, deoarece alcoolul
neutralizeaza efectul dezinfectantelor pe baza de iod.
• dupa dezinfectarea zonei se asteapta sa se usuce inainte de punctionare
• se imobilizeaza vena presand cu policele exact sub locul ales pentru punctie si se
intinde de piele
• se punctioneaza vena sub un unghi de 30 grade.
• Daca se foloseste eprubeta, ea se va umple automat pana la nivelul la care este marcata.
• Daca se foloseste seringa, se va evita aspirarea brusca si rapida, deoarece se va colaba
vena.
• holderul trebuie mentinut intr-o pozitie sigura pentru a evita iesirea lui din vena
• se va indeparta garoul imediat ce sangele incepe sa curga adecvat, pentru a preveni
staza si hemoconcentratia sangelui ce pot afecta rezultatele probelor recoltate ü se va evita sa se
tina garoul mai mult de 3 minute
• se schimba cu atentie eprubetele care trebuie umplute pentru a nu se scoate accidental
acul din vena sau a se perfora vena
• dupa umplere, fiecare eprubeta se va agita cu blandete pentru amestecarea aditivilor cu
sangele • se desface garoul intotdeauna inainte de scoaterea acului
• se pune o compresa sterila deasupra acului la nivelul locului de punctie si se scoate cu
blandete acul din vena. Intotdeauna se scoate intai eprubeta din holder si apoi se scoate acul
• se preseaza locul punctiei pentru 2-3 minute sau pana cand se opreste sangerarea daca
aceasta dureaza mai mult de atat. Aceasta previne extravazarea sangelui in tesutul din jur si
formarea hematomului.
• dupa oprirea sangerarii se aplica un bandaj adeziv
• a se evita agitarea puternica si brusca a eprubetelor deoarece se poate produce
hemoliza.

19
• se reverifica locul punctiei pentru a se vedea daca s-a produs hematom. In cazul in care
s-a produs hematom se va presa energic locul timp de 5 minute, dupa care se aplica comprese
calde.
• se descarca materialele folosite in containerele speciale, separate.

Consideratii speciale:
• nu se va recolta niciodata de pe bratul sau piciorul care au fost folosite deja pentru
diverse terapii intravenoase sau transfuzii, deaorece rezultatul analizelor poate fi afectat.
• de asemenea, se va evita recoltarea de sange din zone edematiate, sunturi arterio-
venoase, zone cu hematoame sau rani vasculare
• daca pacientul are vene vizbile, pronuntate, se va recolta evitand folosirea garoului ,
prevenindu-se astfel formarea de hematoame.
• daca pacientul are tulburari de coagulare sau este sub tratament cu anticoagulante, se va
presa ferm locul punctiei cel putin 5 minute pentru prevenirea formarii hematomului si se va
specifica tratamentul anticoagulant pe cererea de analize ce se trimite la laborator
• se va evita punctia venoasa din picior deoarece poate creste riscul aparitiei
tromboflebitei

CAPITOLUL V

Cazul I

1. CULEGEREA DATELOR
Identificarea pacientului:
Nume: P
Prenume: R
Data nasterii: 14 ani
Date internarii: 16.01.2021
Diagnostic de internare: amigdalita cronica
Motivele internarii:
- amigdale hipertrofice
- pentru amigdalectomie
Anamneza:
Antecedente heredo-colaterale: fara importanta
Antecedente personale, fiziologice, patologice:
- repetate pusee de amigdalita acuta
Conditii de viata si de munca: bune
Comportarea fata de mediu: orientat temporo-spatial, cooperant
Istoricul bolii: Bolnav cu frecvente pusee de amigdalita cronica in antecedente.
Examen clinic general:
Stare generala: alterata
Tegumente si mucoase: normal colorate
Tesut subcutanat: normal reprezentat
S.L.G.: amigdale hipertrofice
S.O.A.: integru

20
Aparat respirator: torace normal conformat
Aparat cardio-vascular: cord in limite normale
Aparat digestiv: abdomen suplu, ficat, splina, in limite normale
Aparat uro-genital: loje renale nemodificate, mictiuni fiziologice
S.N.C.: clinic normal
Examen O.R.L.
- amigdale hipertrofice
- faringe hipersensibil la palpare

EPICRIZA
Pacientul cu frecvente pusee de amigdalita se prezinta la sectia O.R.L. cu dureri
amigdaliene, dureri postanginoase articulare.
Diagnostic la externare: Amigdalita cronica operata.
Se externeaza cu recomandari:
- evitarea curentilor de aer rece, a umezelii si a frigului;
- respectarea regimului lichid si semisolid 10 zile;
- control O.R.L. peste 7 zile.

NEVOILE FUNDAMENTALE

Nevoia Independenta Dependenta

1. A respira Respiratie ingreunata din


------------------------ cauza amigdalelor marite.
2. A se alimenta si hidrata ------------------------ Dureri la deglutitie.
3. A elimina Mictiuni fiziologice.
Tranzit intestinal normal. -------------------------
4. A se misca si a-si mentine Necesitatea de a fi in
o buna postura miscare si de a mentine o
postura corecta. -------------------------
5. A dormi si a se odihni Somn agitat datorita
------------------------ durerilor.
6. A se imbraca si dezbraca Se poate imbraca si -------------------------
dezbraca

21
7. A-si mentine temperatura Afebril
corpului in limite normale T°=36,5°C -------------------------
8. A fi curat si a-si proteja Isi face singur toaleta
tegumentele si mucoasele -------------------------
9. A evita pericolele Securitate fizica, psihica
si sociologica -------------------------
10. A comunica ------------------------ Disfagie
11. A-si practica religia Isi poate practica religia -------------------------
12. A se realiza Pacientul este optimist -------------------------
13. A se recreea ------------------------ Indispozitie
14. A invata Pacientul este cooperant -------------------------

INTERVENTIILE PROPRII SI DELEGATE

Data Problema Interventii proprii Interventii delegate Evaluare


16.01. - dureri - instalarea bolnavului in -administrarea Bolnavul este
2021 amigdaliene salon si favorizarea medicatiei prescrise afebril.
- dureri adaptarii lui in noul de medic: Reducerea
articulare mediu - Algocalmin (2 durerilor
- disfagie - asigurarea unui ml): amigdaliene si
- dispnee microclimat 3x1f/zi IM articulare
corespunzator: aerisire, - Penicilina G postanginoase
temperatura si umiditate (1mil UI): . Diureza
- linistirea pacientului si 4x 1fl/zi IM normala.
asezarea lui comod in pat - Vitamina C Tranzit
- asigurarea repausului (200 mg): intestinal
atat fizic cat si psihic al 3x1tb/zi peros normal.
pacientului
- observarea, masurarea * Test la penicilina
si notarea functiilor vitale = negativ
si vegetative in F.O.:

TAD=120/70 mmHg
TAS=120/70 mmHg
VN: TAMAX=115-140
mmHg
TAMIN=75-90
mmHg

T°D=36,5°C
T°S=36,6°C
VN: T°=36-37°C

PD=67p/min

22
PS=66p/min
VN: P=60-80p/min

RD=15r/min
RS=15r/min
VN: R=16-18r/min

Diureza= 1500 ml/24h


VN: Diureza=1200-1800
ml/24h
-administrarea medicatiei
prescrise de medic
- supravegherea
bolnavului
- educatie sanitara

17.01. - dureri - aerisirea salonului - recoltarea probelor Bolnavul este


2021 amigdaliene - asigurarea repausului si biologice: afebril.
- dureri al linistii ~ Hb=12 g/dl Stare generala
articulare - observarea, masurarea VN: Hb=13- ameliorate.
postangi- si notarea functiilor vitale 17g/dl Diureza
noase de si vegetative in F.O.: ~ Ht=36,2% normala.
intensitate TAD=120/75 mmHg VN: Ht=40-51% Tranzit
redusa TAS=120/75 mmHg ~ L=5600/mm3 intestinal
- disfagie VN:L=4000- normal.
T°D=36,5°C 8000/mm3
T°S=36,6°C ~ VSH=6mm/h
VN: VSH=3-8
PD=70p/min mm/h
PS=70p/min ~ Glicemia=80
mg/dl
RD=16r/min VN:
RS=16r/min Glicemie=75-115
mg/dl
-administrarea medicatiei ~ TS=3’20”
prescrise de medic VN: TS=2-4’
- recoltarea probelor ~ TC=9’15”
biologice si patologice de VN: TC=8-12’
laborator ~ ASLO<200
- pregatirea bolnavului VN: ASLO<200
pentru vizita medicala ~ exudat faringian
- pregatirea psihica si – streptococ ß-
fizica a bolnavului si hemolitic
insotirea acestuia la
examenele paraclinice VN: exudat
- supravegherea faringian=normal

23
bolnavului - examene
- educatie sanitara radiologice si
paraclinice:
- MRF interior
toracic normal
- Rinoscopie
- Laringoscopie
-administrarea
medicatiei prescrise
de medic:
- Algocalmin (2
ml):
3x1f/zi IM
- Penicilina G (1
mil UI):
4x 1fl/zi IM
- Vitamina C
(200 mg):
3x1tb/zi peros

-test la xilina=
negativ

18.01. - amigdalec- - aerisirea salonului -administrarea Amigdalec-


2021 tomie - observarea, masurarea medicatiei prescrise tomia a decurs
- dureri in si notarea functiilor vitale de medic: in mod
lojile si vegetative in F.O.: - Algocalmin (2 normal.
amigdaliene TAD=120/75 mmHg ml): Bolnavul este
- disfagie TAS=120/75 mmHg 3x1f/zi IM linistit,
- dificultate - Penicilina G (1 afebril.
la inghitire T°D=36,5°C mil UI): Stare generala
- sangerare T°S=36,8°C 4x 1fl/zi IM buna.
redusa - Vitamina C Diureza
- agitatie PD=72p/min (200 mg): normala.
- neliniste PS=73p/min 3x1 tb/zi peros Tranzit
- Napoton (10 intestinal

24
RD=17r/min mg): normal.
RS=17r/min 1x1dj/zi peros Nu se
semnaleaza
-administrarea medicatiei - medicatie hemoragie.
prescrise de medic preanestezica:
- pregatirea psihica si - Mialgin (2 ml)
fizica a bolnavului in 1f IM
vederea amigdalectomiei - Atropina (1 ml)
- conducerea bolnavului 1 f IM
in sala de operatie, cu Anestezia efectuata
F.O. si asezarea lui in de medic:
pozitie sezanda - Xilina
- dupa amigdalectomie, 1%(10ml)- 15 ml
bolnavul este condus in - Adrenalina 1‰
salon, pozitionat in(1ml) para
decubit lateral amigdalian
- asigurarea tavitei renale
pentru expectoratii
- repaus vocal 24h - regim lacto-hidro-
- asigurarea unui zaharat
microclimat adecvat
- respectarea regimului
igieno-dietetic (consum
de lichide reci)
- supravegherea
bolnavului
- educatie sanitara

25
19.01. - durere in - aerisirea salonului -administrarea Evolutie
2021 lojile - observarea, masurarea medicatiei prescrise postoperatorie
amigdaliene si notarea functiilor vitale de medic: normala.
- disfagie si vegetative in F.O.: - Algocalmin (2 Bolnavul este
- dificultate TAD=120/80 mmHg ml): linistit,
la deglutitie TAS=120/80 mmHg 3x1f/zi IM afebril.
- Penicilina G (1 Tranzit
mil UI): intestinal
T°D=36,7°C 4x 1fl/zi IM normal.
T°S=36,8°C - Vitamina C Mictiuni
(200 mg): fiziologice.
PD=70p/min 3x1tb/zi peros
PS=70p/min - Paracetamol
(500mg)
RD=17r/min 3x1tb/zi peros
RS=17r/min
- regim lacto-hidro-
-administrarea medicatiei zaharat
prescrise de medic
- pregatirea bolnavului
pentru vizita medicala
- asigurarea unui
microclimat adecvat
- respectarea regimului
igieno-dietetic cu
ingerare de lichide
(sucuri, ceai, limonada)
- efectuarea de
gargarisme
- supravegherea
bolnavului
- educatie sanitara

26
Data Problema Interventii proprii Interventii delegate Evaluare
20.01. - durere in lojile - aerisirea salonului -administrarea Evolutie
2021 amigdaliene - observarea, masurarea si medicatiei prescrise postoperatorie
de intensitate notarea functiilor vitale si de medic: normala.
redusa vegetative in F.O.: - Vitamina C Nu apar
TAD=120/75 mmHg (200 mg): complicatii.
T°D=36,6°C 3x1tb/zi peros Tranzit
PD=70p/min - Paracetamol intestinal
RD=17r/min (500mg) normal.
3x1tb/zi peros Mictiuni
-administrarea medicatiei fiziologice.
prescrise de medic Functii vitale
- pregatirea bolnavului in limite
pentru vizita medicala normale.
- asigurarea unui
microclimat adecvat
- respectarea regimului
igieno-dietetic
- efectuarea de gargarisme
- educatie sanitara a
bolnavului in privinta
prevenirii complicatiilor

27
CONCLUZII

În urma investigațiilor clinice și paraclinice au fost prezente simptomele specifice acestui


diagnostic.
Boala are o evoluție diferită, în funcție de: etiopatogenie, vârstă, sex, condiții materiale și
sociale, cât și de stadiul bolii.
Îngrijirile nurssing sunt structurate pe cele 14 nevoi fundamentale ale persoanei umane,
subliniate în conceptul Virginiei Henderson, care permit abordarea celor cinci dimensiuni(bio-
fizio-psiho-socio-culturale și spirituale) pentru fiecare nevoie afectată.
În urma intervențiilor autonome și delegate, starea pacientului s-a ameliorat având o
evoluție bună cu vindecare. La externare, pacientul a fost verificat prin întrebări dacă și-a însușit
corect toate cunoștințele respectării regimului igieno-dietetic, igienei personale, tratamentului
prescris și dacă a înțeles ce trebuie să facă pentru prevenirea unui alt eventual puseu și de
asemenea să revină la cabinetul O.R.L. pentru control.

28
BIBLIOGRAFIE

O.R.L. VOL. I – N. Constantinescu, St. Garbea, Gh. Popovici, V. Racoveamj, I. Tetu, Editura
Medicala, Bucuresti, 1964

CHIRURGIE – O.R.L. – St. Garbea, Al. V. Dimitriu, D. Firica, Editura Didactica si


Pedagogica, Bucuresti, 1983

OTO-RINO-CERVICO-LARINGOLOGIE – Stefan Surtea, Editura Didactica si Pedagogica,


Bucuresti, 1980

ORIENTARI IN OTO-RINO-LARINGOLOGIE – Leonid Teodorescu si colaboratorii E.


Stratulat, I. Cornea, Editura Junimea, 1981

AMIGDALITE SI RINOSINUZITE – M. Ionescu, St. Garbea si colaboratorii, Editura


Medicala, Bucuresti, 1973

PATOLOGIE – O.R.L., Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1973

GHID DE NURSING – Lucretia Titirca, Editura Viata Medicala Romanesca, 2008

29