Poduri pe grinzi Gerber

La podurile cu grinzi Gerber, datorita posibilității de a proiecta judicios

poziția secțiunilor in care urmează sa se amplaseze articulațiile, implicit poziția
punctelor de momente nule in dreptul articulațiilor, se obține in felul acesta o
distribuit optima a momentelor încovoietoare in lungul suprastructurii, in
special, din încărcările permanente.
Datorita schemei statice, care este static determinata, tasarea fundațiilor se
poate produce fără a se introduce solicitări suplimentare in suprastructura
podului, astfel ca soluția de grinda Gerber este indicata in cazul terenurilor de
fundație cu caracteristici geotehnice reduse.
Podurile de grinzi cu console si articulații, denumite si poduri pe grinzi
Gerber prezinta avantajul ca la deschideri mari, permit realizarea unor
suprastructuri economice, cu consumuri reduse de materiale, datorita posibilității
de a alege după criterii strict tehnice punctele in care trebuie sa se amplaseze
articulațiile, adică secțiunile in lungul grinzilor in care momentele încovoietura,
cel puțin din încărcări permanente, sunt egale cu zero (fig. 13).

Fig. 13 - Pod pe grinzi Gerber (cu console si articulații)

 In cazul grinzilor Gerber cu înălțime constanta pe toata lungimea
suprastructurii podului, deschiderea grinzii independente l 0 este aproximativ
(0,5 ÷ 0,6) este valoarea deschiderii centrale(l 1) . In cazul grinzilor Gerber cu
înălțime variabila, înălțime grinzii pe reazem va fi hr =(1,5÷ 1,8)∙ h c, in care h c este
înălțimea grinzii Gerber in câmpul deschiderii suprastructurii.
Raportul dintre deschideri si lungimea consolelor rezulta pe criterii
constructive si economice. In faza de proiectare se urmărește sa se obțină
momente încovoietura egale la mijlocul deschiderilor si pe reazeme, respectând
un raport dintre deschiderea centrala l 1 si deschiderea marginala l care trebuie sa
fie cuprins intre valorile:
l1
=( 1,35 ÷ 1,6 )
l

Valoarea raportului de 1,35 trebuie respectata in cazul grinzilor Gerber cu

înălțime constanta, si 1,4 ÷ 1,8 la grinzile Gerber cu înălțime variabila.

In cazul in care in faza de proiectare, din calculul hidraulic se impune o

anumita mărime a deschiderii centrale, inginerul proiectant trebuie sa facă
verificări la starea limita de stabilitate la răsturnare a deschiderilor marginale in
jurul punctelor de reazem B si C. Pentru asigurarea stabilității la răsturnare a
deschiderilor marginale, trebuie ca inginerul proiectant, la stabilirea raportului
intre deschideri, sa asigure un coeficient de stabilitate la răsturnare in valoare de
cel puțin:
M STAB
c stab = ≥ 1,5
M RAST
in care:
M STAB - este momentul de stabilitate produs de încărcările permanente de
pe deschiderea marginală, in raport cu secțiune caracteristica B;
M RAST - este momentul de răsturnare produs de încărcările permanente si
utile de pe deschiderea centrala, in raport cu secțiune caracteristica B.

Podurile pe grinzi Gerber prezinta dezavantajul major ca din punct de

vedere constructiv, construcția articulațiilor este complicata, rezultând o armare
suplimentara, atât pentru preluarea momentelor încovoietura din zona
articulațiilor, cat si pentru preluarea presiunilor locale.
Pe durata de exploatarea a podului pe grinzi Gerber articulațiile introduc
in diagrama săgeților puncte de inflexiune, care conduc la sporirea acțiunii
dinamice a încărcărilor utile.
Podurile pe grinzi Gerber prezinta deschideri mari, cu cel puțin trei
deschideri proiectate cu reazeme fixe si mobile altfel încât, la proiectarea
reazemelor trebuie sa se tina seama de deplasările in lung ale suprastructurii din
cauza variațiilor de temperatura.
 La podurile pe grinzi Gerber dispunerea armaturilor se face in funcție de
diagrama solicitărilor maxima, cu respectarea prevederilor constructive
prevăzute de normele de proiectare in vigoare. In faza de proiectare se impune
verificarea consolei pe care reazemă grinda independenta, la moment in secțiuni
inclinate.
La stabilirea modului de armare a consolei scurte si a articulației grinzii
Gerber (fig. 14), apare obligația ancorării barelor de armatura într-o zona de
beton întins, in vecinătatea reazemelor.

Fig. 14 – Armarea consolei scurte la grinzile Gerber

 PODURI PE GRINZI CONTINUE

Podurile pe grinzi continue sunt structuri static nedeterminate la care

existenta momentelor negative pe reazeme contribuie la reducerea momentelor
pozitive din câmpul deschiderilor, ceea ce permite micșorarea înălțimii grinzilor
fata de grinzile simplu rezemate, având ca efect micșorarea volumului de beton
armat pe metru liniar de pod, precum si reducerea consumului de otel-beton (fig.
15).
Podurile pe grinzi continue sunt prezinta avantajul major de a asigura
posibilitatea de reglare a rapoartelor dintre valorile momentelor negative de pe
reazemele intermediare si cele ale momentelor pozitive din câmpurile
deschiderilor.
Grinzile continue prezinta avantaje si din punct de vedere al dimensiunilor
infrastructurilor pentru ca pe fiecare pila se montează cate un singur aparat de
reazem sub fiecare grinda, astfel încât lățimea banchetei de rezemare este mai
mica decât in cazul pilelor la podurile pe grinzi simplu rezemate, la care pe
fiecare pila trebuie sa monteze cate doua aparate de reazem.
Cunoscând lungimea totala necesara a podului, rezultata din calcul
hidraulic, numărul de deschideri se stabilește pe baza unei analize tehnico-
economice. Lungimea deschiderilor se determina astfel încât valorile maxime
ale momentelor încovoietoare din deschiderile marginale si cele centrale sa fie
comparabile, ceea ce conduce la simplificarea podului.

La podurile pe grinzi continue cu 3 deschideri raportul intre deschideri se

adopt curent l2 = (1,25÷1,40) l1. Înălțimea grinzilor principale cu înălțime
constanta se adopta (fig. 15.a):

- pentru podurile de sosea h= ( 141 ÷ 161 ) l

2

- pentru podurile de cale ferata h= ( 19 ÷ 111 ) l 2

La podurile pe grinzi continue cu deschideri mai mari se recomanda

adoptarea unor grinzi cu înălțime variabila, crescând din câmp spre reazeme,
deoarece momentele pe reazeme sunt mai mari decât cele din câmp. Se obține in
acest fel o construcție mai rațională din punct de vedere al distribuției
materialului, cu un consum de otel mai mic. In schimb se creează complicații la
execuția cofrajelor si a eșafodajelor.
Înălțimea grinzilor principale cu înălțime variabila se adopta (fig. 15.b):
 − pentru podurile de sosea h= ( 161 ÷ 201 )l 2

- pentru podurile de cale ferata ( 101 ÷ 141 ) l

h= 2

iar pe reazem H=(1,5÷2,0)h.

Racordarea înălțimii din câmp cu cea de pe reazem se face cu vute drepte
sau curbilinii, având lungimea l v =( 0,15÷ 0,20 ) l. La podurele de cale ferata pe
grinzi continue cu înălțime variabila lungime vutelor se adopta in mod curent
l v =0,5∙ l.

Fig. 15 – Poduri pe grinzi continue

 Calculul solicitărilor in grinzile continue se face cu ajutorul liniilor de
influenta, pe baza cărora se determina diagramele înfășurătoare ale momentelor
incovoietoare si forțelor tăietoare.
In fig. 16 se prezinta liniile de influenta pentru M si Q.

Fig. 16 – Linii de influenta ale solicitărilor M si Q pentru grinda continua

 In fig. 17 se prezinta înfășurătoarea de momente incovoietoare M, (cu
valori maxime si minime) si înfășurătoarea de forte tăietoare Q, (cu valori
maxime si minime).

Fig. 17 – Înfășurătoarea solicitărilor M si Q pentru grinda continua