ATRIBUTUL

1. Atributul este partea secundară de propoziție care determină un substantiv sau un

substitut al acestuia (pronume, numeral): „Flori albastre tremur ude în văzduhul tămâiet.” (M.
Eminescu)
Atributul răspunde la întrebările: care?, ce fel de?, al (a, ai, ale) cui?

2. Termeni regenți:
a) un substantiv: „Numa-n zarea depărtată sună codrul de stejari.”
(M. Eminescu)
b) un pronume: Niște colegi participă la olimpiadă.
c) un numeral: Doi dintre participanți au luat premii importante.

3. Felurile atributului se stabilesc în funcție de partea de vorbire prin care se exprimă:

adjectival, substantival, pronominal, verbal, adverbial, interjecțional. Cu o denumire încă
nefixată este atributul exprimat prin numerale cu valoare substantivală. În unele lucrări de
gramatică apare cu denumirea de atribut numeral.

ATRIBUTUL ADJECTIVAL

Se exprimă prin:
1. Adjective propriu-zise: „În vaduri ape repezi curg.” (G. Coșbuc)

2. Adjective provenite, prin conversiune, din:

a) verbe la moduri nepersonale:
 participiu: El era un băiat tăcut și liniștit. M-am oprit într-o livadă înflorită.
 gerunziu (acordat): Priveam zarea fumegândă.
b) substantive (rar): Vitoria Lipan era o femeie bărbată. „Și cai învățați/ Și câni mai
bărbați.” („Miorița”)
c) adverbe: Astăzi am învățat despre triunghiuri asemenea. Așa oameni întâlnești mai
rar. El și-a cumpărat haine gata.
d) pronume care permit adjectivarea, prin acord cu regentul:
 posesive: Colegii noștri pregătesc o excursie.
 de întărire: El însuși era de față.
 demonstrative: Cartea aceasta este interesantă.
 nehotărâte: Câțiva colegi au un proiect interesant.
 interogative: Care film ți-a plăcut?
 relativ: Nu mi-ai spus care film ți-a plăcut.
 negativ: El nu are nicio părere.

3. Numerale cu valoare adjectivală:

a) cardinal: Am cumpărat un caiet și două cărți.
b) ordinal: Al doilea concurent a sosit mai târziu.
c) colectiv: Amândoi drumeții au poposit la umbra unui copac.
d) multiplicativ: Câștigul întreit nu-l mai mulțumea.
e) distributiv: Fiecare primea câte două cărți.
Atributul adjectival stă de obicei după cuvântul determinat, dar sunt situații când,
prin insistență, cu efecte semantice sau stilistice, este așezat și înaintea regentului: „Ș-auzi
mândra glăsuire a pădurii de argint.” (M. Eminescu).

1
 ATRIBUTUL SUBSTANTIVAL

Se exprimă prin substantive în cazuri diferite, în funcție de acestea dobândind

denumiri specifice:
1. Atributul substantival prepozițional, exprimat, de regulă, prin substantive în
cazul acuzativ însoțite de prepoziții sau de locuțiuni prepoziționale:
Podul de piatră s-a dărâmat. Țara de dincolo de păduri este Transilvania.
Atributul substantival prepozițional se exprimă și prin substantive în cazurile:
 genitiv, cu prepoziții și locuțiuni prepoziționale specifice: Meciul împotriva echipei
aceleia nu a fost ușor. Casa din mijlocul parcului este încântătoare.
 dativ, cu prepoziții: Reușita grație părinților nu-l încântă prea mult.

2. Atributul substantival în Nominativ se exprimă, de regulă, prin substantive în

cazul nominativ: Domnul Popescu locuiește la etajul trei.

3. Atributul substantival genitival, exprimat prin substantive în cazul genitiv:

Glasul toamnei este plin de tristețe.
Când între atribut și regent sunt intercalate alte cuvinte sau este așezat în topică
inversă, substantivul în genitiv este însoțit de articolul posesiv (genitival) al (a, ai, ale):
„Ale turnurilor umbre peste unde stau culcate.” (Gr. Alexandrescu, „Umbra lui
Mircea. La Cozia”).
Freamătul stins al codrului încântă auzul.

4. Atributul substantival în Dativ, exprimat prin substantiv în dativ fără prepoziție:

El este nepot cumnatului meu.
„Preot deșteptării noastre, semnelor vremii profet.” (M. Eminescu, „Epigonii”)

ATRIBUTUL PRONOMINAL

Se exprimă prin pronume aflate în aceleași cazuri cu substantivele pe care le

substituie:
1. Atributul pronominal genitival, exprimat prin pronume în cazul genitiv:
 personal: În dezordinea aceea s-au pierdut și cărțile lor.
 personal de politețe: dumnealor.
 posesiv: alor voștri.
 demonstrativ: celorlalți.
 nehotărât: altora.
 negativ: Nu s-au pierdut cărțile nimănui.
 interogativ: Ale cui cărți s-au pierdut?
 relativ: Am o carte ale cărei coperte sunt rupte.
2. Atributul pronominal prepozițional, exprimat de regulă prin pronume în cazul
acuzativ cu prepoziție:
 personal: Au fost adus cadourile pentru voi.
 personal de politețe: pentru dumnealui.
 posesiv: pentru ai mei.
 demonstrativ: pentru ceilalți.
 nehotărât: pentru fiecare.
 reflexiv: Lauda de sine nu miroase a bine.

2
  interogativ: De care bomboane ai cumpărat? (Am cumpărat bomboane de
ciocolată.)
 Observație. În paranteză este un răspuns posibil, care arată mai clar funcția
sintactică de atribut a lui de care: de care = de ciocolată.

 relativ: Nu știu de care bomboane să cumpăr.

 negativ: Nu am știri despre niciunul dintre ei.
Atributul pronominal prepozițional se poate exprima și prin pronume în cazurile:
 genitiv: A început lupta împotriva lor (dumnealor, alor mei, acestora, tuturor).
 dativ: Nu sunt de acord cu succesul în viață grație lor (dumnealor, alor mei,
celorlalți, altora).

3. Atribut pronominal în dativ, exprimat prin pronume în cazul dativ fără

prepoziție:
Oferirea de burse acestora este bună.
Andrei este nepot lui.
dumnealui.
alor voștri.
acestora.
altora.
niciunuia dintre voi.
 se exprimă și prin forme neaccentuate de pronume personale și reflexive cu valoare
de dativ posesiv:
„Ci eu voi fi pământ/ În singurătate-mi.” (M. Eminescu, „Mai am un singur dor”)
„De plânge Demiurgos, doar el aude plânsu-și.” (M. Eminescu)

ATRIBUTUL NUMERAL

Se exprimă prin numerale cu valoare substantivală, având același mod de construcție

și aceleași cazuri ca substantivele pe care le substituie:

1. Numerale în cazul genitiv: Lipsesc lucrările celor doi (celui de al doilea,

amândurora).
2. Numerale în cazul acuzativ:
 cardinal: Au fost completate diplomele pentru cei doi. (care diplome?).
 ordinal: pentru primul, al doilea și al treilea.
 colectiv: pentru amândoi.
 distributiv: S-au alcătuit grupe de câte cinci.

3. Numerale în cazul dativ: El este nepot celor doi (celui de al doilea, amândurora).

ATRIBUTUL VERBAL

Se exprimă prin:
a) verbe la moduri nepersonale:
 infinitiv: El și-a exprimat intenția de a scrie o carte.

3
  supin: Mașina de spălat e defectă.
 gerunziu: Pescărușii atingeau valurile albind ale mării.
b) locuțiuni verbale la moduri nepersonale:
 infinitiv: El avea ocupația de a băga de seamă ce se petrece pe acolo.
 supin: Timpul de stat pe gânduri a trecut.

ATRIBUTUL ADVERBIAL

Se exprimă prin:
 adverb cu/fără prepoziție: Camera de dincolo este liberă. Plecarea acolo se amână.
 locuțiune adverbială: O privire de jur împrejur lămurește totul. Plimbarea din când
în când face bine organismului.

ATRIBUTUL INTERJECȚIONAL

Se exprimă prin interjecție: Bunicul avea o căruță zdronca- zdronca.

APOZIȚIA

Apoziția este o funcție sintactică suprimabilă (cu caracter facultativ) care exprimă
o relație de echivalență de sens între aceasta și un substantiv bază sau precizează suplimentar
proprietăți ale obiectului denumit de bază.
Apoziția se recunoaște ușor în enunțuri pentru că este obligatoriu izolată prin
virgule, două puncte, linie de pauză și este postpusă substantivului bază.
Ex: Am vorbit cu Anca, prietena ta.

Apoziția stă, de obicei, în cazul nominativ, indiferent de cazul substantivului bază,

însă poate să reia și cazul substantivului bază:
 nominativ: Directorul școlii, domnul Popescu, era plecat.
 genitiv: S-au pierdut două caiete: al lui Andrei și al Mariei.
 dativ: Colegului meu, lui Petrică, îi revin toate meritele.
 acuzativ: Pe prietenul tău, pe Eduard, nu l-am anunțat.
 vocativ: „Maneo, Maneo, fiară rea, Vitejia ți-e fuga.” („Toma Alimoș”)

Apoziția se exprimă prin:

a) substantiv comun sau propriu: Andrei, un vecin, m-a ajutat să car bagajele. /
Sora mea, Ioana, este profesoară.
b) pronume: Prietenul meu cel mai bun, adică el, va fi lângă mine.
c) numeral cu valoare pronominală: Ceilalți sportivi, al doilea și al treilea, au
abandonat.
d) adjectiv: A venit la noi un copil neascultător, adică obraznic.
e) forme verbale nepersonale: S-a impus în fața noastră trudind, adică muncind.

Apoziția poate fi:

a) apoziție simplă, cu un singur termen:
Colegul meu de bancă, Dănuț, este un copil cuminte.

4
b) apoziție dezvoltată, alcătuită din doi sau mai mulți termeni:
Ștefan, domnul Moldovei, a câștigat multe bătălii.
Acesta este Petru, colegul de bancă al Mariei.