Problema CASE-ului (Proiectarea Sistemelor/Programelor asistată de calculator sau cu Ajutorul

Calculatorului – Computer Aided Systems Engineering) a devenit foarte importantă la mijlocul anilor
1980, când hardul sa extins prin seria PC-urilor, iar reţelele au devenit mai puternice, constituindu-se
sistemele distribuite. Obiectivul principal al CASE-ului îl constituie punerea în practică a produselor-
program de proiectare şi realizare a softului cu ajutorul calculatorului. Instrumentele oferite de CASE
sunt utilizabile din faza de definire a cerinţelor până la întreţinerea fizică a produsului informatic. Totuşi,
analiza şi proiectarea, bazate pe conceptele şi metodele structurate, reprezintă elementele forte ale
instrumentelor CASE, iar în ultimii ani CASE a acordat atenţia cuvenită analizei, proiectării şi
programării orientate pe obiecte [1].