GLOBALIZAREA ȘI MIGRAȚIA

CE ESTE MIGRAȚIA ?
Migraţia reprezintă unul din cele mai vechi fenomene
colective, care presupune un transfer temporar sau definitiv,
a unei largi mase de populaţie dintr-o ţară în alta. Ea mai
poate fi înteleasă şi ca o expresie a unor relaţii sociale
dezechilibrate între zonele mai puţin dezvoltate şi zonele
dezvoltate ale lumii. În general, imigraţia poate genera o
serie de riscuri la adresa securităţii în ţările receptoare sau
primitoare, în ţările de tranzit şi în ţările furnizoare de
imigranţi, deşi nu de natură militară. Dacă dreptul de a
părăsi orice ţară, inclusiv propria ţară, a fost recunoscut în
plan general, posibilitatea de a intra pe teritoriul altei ţări a
fost pusă în discuţie, şi în mod deliberat limitată. Deşi nu
există probe documentare ale legăturii directe între migraţia
internaţională şi terorism, după evenimentele tragice din 11
septembrie 2001, corelaţia implicită a contribuit la
accentuarea percepţiilor xenofobe în Occident şi a stimulat
căutarea soluţiilor commune.
Merită să menționăm aici faptul că migrația este și
rezultatul tendinței actuale a economiei mondiale care se
caracterizează printr-o serie de procese ce poartă denimirea
generică de globalizare. Procesul globalizării este
impresionant deoarece cuprinde practic toate țările lumii, cu
foarte puține excepții de tipul Coreei de Nord, adică acele
țări care s-au plasat în mod voluntar pe o poziție de izolare
și agresivitate. Drept consecință, marea majoritate a țărilor
lumii sunt implicate în procesul globalizării și stabilesc relații
internaționale la toate nivelurile, inclusiv la cel cultural,
politic, dar în mod special la nivel economic. Este normal ca
procesul migrației să secondeze procesul mult mai amplu și
mai complex al globalizării.
DE CE ARE LOC MIGRAȚIA ?
Sociologii analizează migrația după modelul respingerii și
atracției (așa-numitul "push-pull" model), care trasează linii
de demarcație între factorii care îi împing pe oameni să/și
părăsească țara de origine și factorii care favorizează
atragerea emigranților către noi locații. Factorii de
1
respingere intervin în țările-ofertă, cele din care provin
emigranții, iar cei de atracție intervin în țările-ţintă, cele care
primesc emigranții.
Care favorizează creşterea fenomenului migraţiei sunt
diverse:
• În anumite ţări, creşterea intensivă a animalelor a favorizat
disponibilizarea forţei de muncă, aceasta intrând apoi sub
incidenţa migraţiei.
• În alte situaţii, dezvoltarea căilor de comunicaţie a facilitat
dispersarea industriilor, ceea ce reclamă forţă de muncă şi
antrenează o parte a populaţiei în fluxul migratoriu.
Transportul maritim şi, într-o măsură mai mică, cel feroviar
au favorizat migraţiile intercontinentale.
• De asemenea, mişcările migratorii pot fi determinate şi de
motive istorice, religioase, politice, care pot fi considerate
drept cauze accidentale şi actuale. Accidentale pot fi şi
cataclismele şi maladiile, ce pot determina imigrări şi
emigrări masive şi bruşte.
• Cauzele de ordin psihologic au în vedere fascinaţia unor
locuri, forme de relief sau peisaje. În acest fel, locurile alese
de un grup de populaţie pot fi poli de atracţie pentru
compatrioţi, aşa cum, de exemplu, Barcelonette – colonie în
Mexic – a devenit un caz clasic, la fel ca şi cartierele-colonii
din S.U.A. şi Europa Occidentală.
• Cauzele de ordin ecologic determină aşa-numita migraţie
ecologică. Aceasta presupune deplasări de populaţie din
zonele afectate de transformări ale mediului natural sau
antropic spre alte regiuni. Astfel, Mexico City, Milano şi Atena
sunt oraşe extrem de afectate de poluare şi pot constitui
centre de disconfort şi de emigrare a populaţiei.
FACTORII DE RESPINGERE (PUSH FACTORS) sunt de
esență negativă, iar cei de atracție sunt percepuți ca pozitivi.
De fapt, ei reprezintă cele două feţe ale medaliei. Detectăm
în fenomenul migraţiei nu doar lipsa beneficiilor în ţara-
mamă (push factors), ci şi surplusul acestora în exteriorul
ţării natale (pull factors), în afara cărora această mişcare de
relocare a forţei de muncă n-ar fi posibilă. Factorii de
respingere (push factors) sunt variaţi. Uneori sunt
echivalenţi cu lipsa de oportunităţi sau de opţiuni în ţara-
mamă, alteori fiind vorba chiar de pauperizare sau de
teroare şi persecuţii de diverse tipuri (religios, sexual, etnic,
economic, politic etc.) Cauza principală a migraţiei rămâne
2
însă sărăcia. Aşa cum reiese din studiile efectuate de
Organizaţia Internatională a Muncii, aproximativ o jumătate
din populaţia totală a emigranţilor sunt la ora actual 100 de
milioane de muncitori de ambele sexe care au plecat de
acasă în căutarea unor locuri de muncă. În ţările lor de
origine fie aceste locuri de muncă sunt insuficiente, fie
drepturile salariale sunt mult sub nivelul celor din ţara care
devine ţintă a migraţiei. În ţări ca India cele două aspect se
combină, acesta fiind motivul pentru care din cei peste 100
de milioane de şomeri, la o rată a şomajului de 10 milioane
de şomeri pe an, majoritatea tinerilor cu studii superioare
emigrează. În ultimii ani s-au creat în această ţară 0,7
milioane de locuri de muncă pe an, ceea ce face din India o
sursă inepuizabilă de brain drain. 40% din emigranţii din SUA
provin din India.
FACTORI DE ATRACŢIE (PULL FACTORS)
Dacă factorii de respingere îl fac pe emigrant să-şi
părăsească ţara de origine, factorii de atracţie îi determină
destinaţia. Dintre aceşti factori cel mai important este
cererea pieţei de muncă. În 2001, Ministrul britanic al
Afacerilor Externe, Robin Cook, a declarat că imiraţia ilegală
este rezultatul necesar şi inevitabil al succesului economic,
care face ca cererea pe piaţa muncii să fie imposibil de
satisfăcut prin ritmul scăzut al natalităţii din ţările
dezvoltate. Discursul a fost prost primit de cetăţenii
Regatului Unit din cauza temerilor lor legate de capacitatea
emigranţilor de a influenţa sau chiar a distruge cultura
naţională britanică. Premierul actual, Gordon Brown a
încercat să reconcilieze grija faţă de tradiţie cu nevoia de
forţă de muncă ş idea similar rapidă a emigranţilor. La fel, în
Irlanda a avut loc în anii 1990 o adevărată invazie a
emigranţilor, după ce Irlanda însăşi reprezentase timp de
aproape două secole o sursă majoră de forţă de muncă
migratoare pentru ţări mai bogate.
EFECTELE ECONOMICE ALE MIGRAŢIEI
Efectele migraţiei sunt dintre cele mai variate. Ţările dinspre
care se migrează înregistrează şi pierderi şi câştiguri,
primele pe termen scurt, celelalte pe termen lung. Ţările-
gazdă beneficiază de forţa de muncă nou-venită dara sta
duce la scăderea salariilor pe plan intern şi la creşterea
datoriei publice. Revista The Economist scria că unica
modalitate de a declanşa relansarea economiei la nivel
3
global ar fi migraţia liberă a forţei de muncă. Pentru ţările-
mamă, efectul economic pe termen scurt al migraţiei constă
în sumele trimise acasă de cei plecaţi. După datele Băncii
Mondiale, în 2008 au fost relocaţi peste 397 de miliarde de
dolari, din care 305 miliarde de dolari s-au îndreptat către
şările în curs de dezvoltare. Pentru ţările-gazdă dezvoltate,
efectul benefic constă în infuzia de forţă de muncă ieftină în
economie. În SUA şi Canada, emigranţii ocupă acele locuri de
muncă prost plătite pe care cetăţenii acestor ţări le refuză.
Pe de altă parte, Centrul de Studiu al Emigraţiei (CIS)
dezvăluie o altă faţă a fenomenului din SUA. Rezultatele
investigaţiei demonstrează că emigranţii mexicani au un
efect negative asupra economiei americane, cauzând o
reducere de 5% a salariului minim brut (încasat de 10%
dintre americani). În plus, familiile de emigranţi beneficiază
de două ori mai mult de servicii sociale faţă de cele ale
angajaţilor americani.
MIGRAŢIA ŞI GLOBALIZAREA
Reacţiile contemporane împotriva migraţiei s-au acutizat pe
fondul crizei economice care a afectat toate ţările dezvoltate
ale lumii. Acestea au început să apeleze la mecanisme
stricte de respingere a emigranţilor cum ar fi deportarea
forţată şi repatrierea, dorind să limiteze sau chiar să stopeze
imigraţia ilegală.
Astfel, Partidul Libertăţii lui Joerg Haider din Austria a
declarat război imigraţiei,indifferent de ţara din care provine
aceasta. În Italia, coaliţia condusă de Silvio Berlusconi, care
a şi câştigat alegerile datorită unui imens val de xenofobie, a
înregistrat cele mai violente atacuri împotriva emigranţilor
de după cel de-al Doilea Război Mondial. În Danemarca, Pim
Fortuyn, politicianul ucis în 2002, se pronunţase cu virulenţă
împotriva valului uriaş de imigraţie ce lovise ţara: „Este cazul
ca aceste valuri de zeci de mii de străini care ajung în cele
din urmă ca emigranţi ilegali să se oprească. Ne ajunge!
Trăim pe o limbă de pământ!” Ca reacţie la acest tip de
avertismente, guvernul danez a iniţiat un program de
obţinere a cetăţeniei extreme de complicat care prevede
printer altele şi cunoaşterea limbii daneze ca obligatory
pentru cei care doresc să se stabilească în această ţară.
Oricât de dure ar fi aceste măsuri, fenomenul migraţiei nu
poate fi stopat, fiind un fenomen natural care a însoţit
omenirea de-a lungul întregii ei istorii.
4
 CONCLUZII
Mişcările migratorii au implicaţii profunde în cadrul
societăţilor contemporane, identificându-se trei paliere
asupra cărora migraţiile produc efecte importante: efectele
migraţiei asupra populaţiei de origine, asupra populaţiei de
destinaţie şi asupra migranţilor înşişi. Conform studiilor
sociologice, există nenumărate consecinţe pe care migraţiile
le produc la nivelul acestor trei nivele dintr-o societate.
O migraţie ce antrenează un număr mare de persoane,
în general de vârstă tânără, poate provoca, în populaţia de
origine, un deficit de forţă de muncă şi, deci, o slăbire a
activităţilor, o scădere a natalităţii, o îmbătrânire
demografică. Dacă avem situaţia unei zone iniţial
suprapopulate, migraţia poate, prin slăbirea presiunii
demografice, să amelioreze situaţia celor rămaşi, mai cu
seamă dacă migranţii trimit celor rămaşi acasă bunuri
materiale şi bani. Situaţia populaţiei din aria de primire
poate fi şi ea influenţată în ambele sensuri. În perioade de
creştere economică, imigranţii contribuie la completarea
necesarului forţei de muncă; în schimb, în epoci de
recesiune, participă la îngroşarea rândurilor şomerilor, fiind
cei mai expuşi la concediere, şi determină un consum
suplimentar de resurse.
Un alt aspect deosebit de intens cercetat este
integrarea migranţilor în comunităţile de primire. În cazul
migraţiei interne, accentul cade îndeosebi pe problema
adaptării ruralilor la viaţa urbană şi la munca industrială. În
cazul celei externe, o atenţie specială se acordă contactelor
între două populaţii ale căror culturi sunt mult diferite, fapt
ce ridică probleme deosebite de integrare.

BIBLIOGRAFIE

GHEŢĂU, Vasile. Declinul demografic şi viitorul populaţiei

României. O perspectivă din anul 2007 asupra populaţiei
Romaniei în secolul 21, Institutul Naţional de Cercetări
Economice Centrul de Cercetări Demografice „Vladimir
Trebici”, Editura Alpha MDN 2007.
GOMORY, R.E. Globalization: Causes and Effects. New York:
Touchstone, 2002.

5
GUIZOT, Francois. “Istoria civilizației în Europa”, București:
Editura Humanitas, 2000
POPA, Vasile. Implicaţiile globalizării asupra securităţii
naţionale, Editura Universităţii Naţionale de Apărare Carol I,
Bucureşti, 2005
ROŞCA, Dan. Introducere în sociologia populaţiei şi
demografie, ediţia a IV-a, Editura Fundaţiei România de
Mâine, Bucureşti, 2007
STIGLITZ, Joseph. Globalizarea. Speranţe şi deziluzii, Editura
Economică, Bucureşti, 2005