Exista cinci tipuri principale de ceai: ceaiul alb, ceaiul verde, ceaiul oolong, ceaiul negru si ceaiul din

plante.

Ceaiul negru

Ceaiul negru este cel mai cunoscut tip de ceai in America de Nord si Europa.
Popularele Earl Grey, English Breakfast, Orange Pekoe sunt toate ceaiuri negre.
Ceaiul negru este cel mai procesat tip de ceai. Frunzele sunt lasate sa oxideze integral,
innegrindu-se inainte de uscare, acest proces oferindu-i ceaiului negru gustul usor astringent,
complexitatea si lipsa aromelor vegetale care se gasesc de obicei in alte tipuri de ceai.
Astringenta este acea senzatie de “gura uscata” care provine de la taninul din ceai, senzatie
familiara bautorilor de cabernet sauvignon, si se potriveste perfect cu lapte si indulcitor.
Obtinerea nivelului optim de astringenta este unul dintre cele mai importante criterii pentru
diferentierea ceaiurilor negre de calitate.

Ceaiul verde
Ceaiul verde, cunoscut prin notele sale vegetale si prin frunzele si infuzia de culoare verde, este
tinut o perioada scurta la aburi sau este prajit pentru a-i denatura enzimele oxidante si pentru a-i
pastra prospetimea caracteristica. Desi toate tipurile de ceai sunt bogate in antioxidanti se spune
ca, datorita procesarii minime, ceaiul verde este cel cu concentratia cea mai mare. Ceaiurile verzi
trebuie infuzate cu multa grija deoarece, daca sunt lasate la infuzat prea mult sau la o
temperatura prea inalta, devin amare. Ceaiul verde nu trebuie niciodata infuzat in apa fiarta.
Rezultate mult mai bune se obtin cu apa la temperatura apropiata de temperatura de fierbere sau
chiar mai rece.
Ceaiul de plante

Ceaiurile de plante includ ierburi, flori, fructe de padure, condimente, radacini, fructe sau alte
surse florale. Folosite din vremuri stravechi pentru calitatile lor medicinale, majoritatea
ingredientelor din ceaiurile noastre de plante sunt consumate de secole, poate chiar de mii de ani.
Ceaiurile de plante pot contine remedii clasice cum ar fi ghimbirul (folosit in ameliorarea
senzatiilor de greata), musetelul (cunoscut pentru inducerea somnului) sau arome mai exotice ca
ceaiul rooibos, un produs din Africa de Sud, complet lipsit de cofeina, care produce un elixir
rosiatic si delicios cu arome florale si care este foarte bogat in antioxidanti.

Oolong
Ceaiurile Oolong sunt inrudite cu cele negre. Ceaiurile oolong sunt partial oxidate astfel incat sa
se situeze undeva intre ceaiurile negre si verzi. In timp ce aspectul infuziei seamana mai mult cu
ceaiurile negre, gustul este mai apropiat de ceaiul verde, dar cumva mai bogat. Ceaiurile oolong
sunt produse in provincia Fujian din China si in Taiwan, insula care mai demult se numea
Formosa si care da numele unuia dintre cele mai cunoscute ceaiuri oolong.
Ceaiuri albe
Ceail alb contine numai mugurii plantei si frunzele foarte tinere, fiind cunoscut ca cel mai putin
procesat tip de ceai, de aceea este mai rar si mai scump decat celelalte tipuri. Gustul sau delicat si
faptul ca este sanatos, asemeni ceaiurilor verzi, i-au crescut notorietatea in ultimii ani.

Desi ceaiurile albe sunt “mai putin procesate” decat cele verzi, ele sunt cumva mai oxidate;
oxidarea survine in faza de “ofilire”, atunci cand ceaiul alb este uscat la aer imediat dupa ce a
fost cules. Apoi este copt, uscat mai departe, si uneori poate fi rulat delicat, insa de obicei
procesarea se face cu grija pentru a pastra toate caracteristicile plantei abia culese. Prepararea
infuziilor trebuie sa urmeze aceiasi pasi ca si la ceaiurile verzi, cu mentiunea ca, spre diferenta de
ceaiul verde, ceaiul alb poate fi lasat la infuzat o perioada mai lunga si se poate folosi si apa
fiarta fara a exista riscul de a obtine un ceai amar.