Sunteți pe pagina 1din 7

UNIVERSITATEA LUCIAN BLAGA SIBIU

FACULTATEA DE DREPT
SPECIALIZAREA:ADMINISTRAȚIE PUBLICĂ

DREPTUL FAMILIEI ȘI ACTE DE STARE CIVILĂ


CONF. UNIV. DR. CRISTINA-CODRUȚA HAGEANU
NULITATEA CĂSĂTORIEI

Student : BOHM ANDREI-VICTOR

Anul: II
NULITATEA CĂSĂTORIEI

Nulitatea este sancțiunea civilă care desființează, cu efect retroactiv, efectele


unui act juridic încheiat cu încălcarea dispozițiilor legale privitoare la condițiile
sale de validitate, fiind un mijloc juridic de asigurare a respectării ordinii publice
și a bunelor moravuri

Nulitățile se clasifică în funcție de mai multe criterii. Astfel, după natura


interesului ocrotit prin norma juridică încălcată la încheierea actului juridic civil,
nulitatea poate fi conform art. 1246 alin. 2 Cod Civil nulitate absolută sau
nulitate relativă .

Se poate afirma că cel mai important criteriu de clasificare este cel al interesului
ocrotit de lege. În acest context, trebuie reținut că potrivit art. 1250 Cod Civil,
„contractul este lovit de nulitate absolută în cazurile anume prevăzute de lege,
precum și atunci când rezultă neîndoielnic din lege că interesul ocrotit este unul
general”.

Astfel, vor fi cazuri de nulitate absolută încălcarea regulilor privind capacitatea


civilă a persoanelor ca urmare a nerespectării unei incapacități speciale, impuse
pentru ocrotirea unui interes de ordine publică, pe de-o parte, iar, pe de altă
parte, lipsa capacității de folosință a persoanei juridice și nerespectarea
principiului specialității capacității de folosință, lipsa unui element structural
(capacitate, consimțământ, obiect, cauză), nevalabilitatea obiectului actului
juridic civil, lipsa cauzei sau imoralitatea acesteia, nerespectarea formei cerute
ad-validitatem, lipsa ori nevaliditatea autorizației administrative, încălcarea
ordinii publice sau fraudarea legii.

În timp ce vicierea consimțământului prin eroare, dol, violență, leziune, lipsa


capacității de exercițiu, ori existența capacitătii de exercițiu restrânse, lipsa
discernământului în momentul încheierii actului juridic civil – art. 1205 Cod
Civil, încălcarea unei prohibiții instituite de lege în scop de ocrotire, vor
reprezenta cazuri de nulitate relativă.
Trebuie reținut că în timp ce nulitatea absolută poate fi invocată de orice
persoană interesată, nulitatea relativă poate fi invocată numai de către persoana
ocrotită prin dispoziția legală încălcată la încheierea actului, fie personal, fie de
către reprezentantul său legal. De asemenea, nulitatea absolută poate fi invocată
oricând, fie pe cale de excepție, fie pe cale de acțiune, dacă prin lege nu se
prevede altfel, spre deosebire de nulitatea relativă care nu poate fi invocată decât
în interiorul termenului legal de prescripție, acțiunea în anulare fiind
prescriptibilă în termenul general de prescripție de 3 ani. În cele din urmă,
nulitatea absolută nu poate fi, în principiu, acoperită prin confirmarea actului, pe
când nulitatea relativă poate fi acoperită prin confirmarea actului de către cel
îndreptățit a cere anularea lui, fie în mod expres, fie chiar în mod tacit.

Prin efectele nulității actului juridic civil înțelegem toate consecințele juridice
ale aplicării sancțiunii juridice a nulității, adică urmările datorate desființării în
întregime sau în parte a unui act juridic civil care a fost încheiat cu încălcarea
dispozițiilor legale referitoare la condițiile sale de validitate. Efectele nulității
unui act juridic sunt aceleași indiferent dacă este vorba de o nulitate absolută sau
de o nulitate relativă.

De asemenea, nu trebuie omise principiile efectelor nulității, respectiv principiul


retroactivității efectelor nulității , principiul repunerii părților în situația
anterioară și principiul anulării nu numai a actului inițial, ci și a actului
subsecvent.

În materia actelor de stare civilă, regimul juridic al nulității este conturat de


prevederile Noului Cod Civil precum și de cele ale Legii nr. 119/1996,
completate cu cele ale Metodologiei cu privire la aplicarea unitară a dispozițiilor
Legii nr. 119/199613 aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 64/2011. Regimul
juridic al nulității căsătoriei beneficiază de o reglementare corespunzătoare și
unitară prin art. 293-306 din Codul Civil.

Există unele situații în care nulitatea căsătoriei, fie ea absolută sau relativă, nu
are consecințele prevăzute de lege. O astfel de situație este cazul copiilor
rezultați din căsătoria desființată, caz în care aceștia își vor păstra situația legală
de copii din căsătorie, beneficiind de prezumția de paternitate a soțului mamei,
iar în ceea ce privește raporturile dintre copiii minori și părinții din căsătoria
desființată se vor aplica, prin analogie, dispozițiile din materia divorțului.

Diferenta dintre divort si nulitatea cãsãtoriei : Nulitatea cãsãtoriei intervine ca


sanctiune a nerespectãrii unora dintre cerintele prevãzute de lege cu privire la
încheierea cãsãtoriei, pe când cãsãtoria desfãcutã prin divort a fost valabil
încheiatã. Nulitatea produce efecte si pentru trecut (cãsãtoria se considerã ca si
cum nu s-ar fi încheiat), pe când efectele divortului se produc numai pentru
viitor.

Legiuitorul a creat un regim juridic aparte al nulității în materia stării civile, în


concret în ceea ce privește nulitatea căsătoriei, derogându-se, într-o oarecare
măsură, de la regimul juridic al nulității din dreptul comun, avându-se în vedere
importanța căsătoriei, precum și consecințele grave pe care le generează
desființarea acesteia față de soți, față de copiii rezultați din acea căsătorie,
precum și, în subsidiar, față de terțe persoane.

Conform art. 293 alin. 1 Cod Civil, este lovită de nulitate absolută căsătoria care
se încheie cu încălcarea dispozițiilor privitoare la existența consimțământului la
căsătorie și la diferența de sex, precum și căsătoria încheiată cu nesocotirea
impedimentului bigamiei, a rudeniei în grad prohibit la căsătorie, a stării de
alienație și debilitate mintală. Totodată, în cazul nerespectării formalităților ce
asigură solemnitatea și publicitatea încheierii căsătoriei, intervine aceeași
sancțiune. La aceste cazuri de nulitate absolută se adaugă și cazul prevăzut de
art. 294 Cod Civil privind impubertatea legală, precum și cel prevăzut de art.
295 Cod Civil referitor la căsătoria fictivă. În ceea ce privește cazurile de
nulitate relativă a căsătoriei, reținem că este anulabilă căsătoria la cererea
soțului, al cărui consimțământ a fost viciat prin eroare (atâta timp cât aceasta
cade asupra identității fizice a viitorului soț), dol sau violență. De asemenea, este
anulabilă căsătoria încheiată de persoana lipsită vremelnic de discernământ.
Anulabilitatea poate fi invocată și în cazul lipsei încuviințării sau autorizării
prealabile necesare căsătoriei încheiate de minorul de 16 ani. O ultimă cauză de
nulitate relativă are în vedere existența tutelei.
Ca și în dreptul comun, regimul juridic al nulității căsătoriei vizează, în esență,
determinarea cercului de persoane care pot să o invoce, intervalul de timp în
care poate fi invocată nulitatea, precum și determinarea posibilității de acoperire
a nulității. În ceea ce privește regimul juridic al nulității absolute a căsătoriei,
acțiunea în constatarea nulității absolute a căsătoriei poate fi intentată de orice
persoană, adică de 23 soții sau terții care pot justifica un interes, precum și de
procurori. Ținând cont și de prevederile art. 1247 alin. 3 Cod Civil privind
nulitatea absolută a actului juridic civil, și instanța este obligată să invoce din
oficiu nulitatea absolută.

Procurorul conform art. 296 Cod Civil poate introduce acțiunea în constatarea
nulității absolute a căsătoriei, după încetarea sau desfacerea acesteia, numai dacă
acționează pentru apărarea drepturilor minorilor sau ale persoanelor puse sub
interdicție judecătorească. Prin aplicarea regulii de drept comun enunțată prin
art. 1249 alin. 1 Cod Civil, dacă prin lege nu se prevede altfel, nulitatea absolută
a căsătoriei poate fi invocată oricând, fie pe cale de acțiune, fie pe cale de
excepție, acțiunea în constatarea nulității absolute a căsătoriei fiind
imprescriptibilă.

Referitor la regimul juridic al nulității relative a căsătoriei, acțiunea în anularea


căsătoriei are caracter personal și pe cale de consecință poate fi pornită, în
principiu doar de titularul dreptului la acțiune, adică de persoana protejată prin
norma juridică încălcată. Prin excepție, conform art. 302 Cod Civil, dacă
acțiunea a fost pornită de către unul dintre soți, iar pe parcursul procesului
intervine decesul acestuia, ea poate fi continuată de către oricare dintre
moștenitorii săi.

Atât nulitatea absolută, cât și nulitatea relativă produc aceleași efecte care sunt
retroactive, considerându-se că drepturile și obligațiile personale și patrimoniale
dintre soți nu au existat niciodată. De la această regulă, există două excepții,
respectiv în ceea ce privește copiii rezultați din căsătorie, și căsătoria putativă,
când nulitatea nu își produce efectele retroactiv sau acestea se produc parțial.
Definiția căsătoriei putative este redată de art. 304 alin. 1 Cod Civil care prevede
că „soțul de bună credință la încheierea unei căsătorii nule sau anulate păstrează,
până la data când hotărârea judecătorească rămâne definitivă, situația unui soț
dintr-o căsătorie valabilă”.
În acest context, trebuie reținut că soțul de bună-credință la încheierea unei
căsătorii lovite de nulitate absolută sau relativă va păstra situația unui soț dintr-o
căsătorie valabilă până la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești de
desființare a căsătoriei, desființarea acesteia producând efecte numai pentru
viitor și nu și pentru trecut. Practic, este limitat astfel principiul retroactivității
efectelor nulității față de soțul de bună-credință.

Per ansamblu, în considerarea tuturor aspectelor menționate, se pot desprinde o


serie de concluzii. Regimul juridic al nulităților în materia actelor de stare civilă
este conturat atât de prevederile Codului Civil cât și de prevederile Legii nr.
119/1996 cu privire la aplicarea unitară a dispozițiilor în materie de stare civilă.
Legea nr. 119/1996 reglementează cazurile de anulare a actelor de stare civilă,
făcând trimitere la toate actele de stare civilă (actul de naștere, actul de
căsătorie, actul de deces), anulare care trebuie asimilată cu nulitatea actelor, în
timp ce nulitatea căsătoriei și regimul juridic al acesteia își găsesc reglementarea
în art. 293-306 Cod Civil.

Nu în ultimul rând, se poate constata că legiuitorul încearcă să atenueze efectele


nulității în materia actelor de stare civilă, regimul juridic aplicabil fiind unul
permisiv. În acest sens, s-a prevăzut regula instituită de art. 102 Cod Civil
conform căreia actul de stare civilă încheiat de un ofițer de stare civilă
necompetent este valabil dacă acea persoană a exercitat în mod public atribuțiile
respective. Totodată, în materia nulității căsătoriei, avându-se în vedere
importanța efectelor căsătoriei, cu precădere cele personale, dar și efectele
patrimoniale, legiuitorul a atenuat aplicarea principiului quod nullum est nullum
producit efectum, respectiv a reglementat cauze de acoperire a nulității absolute
și relative a căsătoriei.
Bibliografie:
http://portal.just.ro/121/Documents/Dreptul%20pe%20intelesul%20tuturor.pdf

https://lege5.ro/Gratuit/gi2tsmbqhe/nulitatea-casatoriei-codul-civil?
dp=gu3dmnbxgm2do

http://www.dreptonline.ro/legislatie/codul_civil_republicat_2011_noul_cod_civi
l.php#cartea2

Hotărârea Guvernului nr. 64 din 26 ianuarie 2011 pentru aprobarea


Metodologiei cu privire la aplicarea unitară a dispozițiilor în materie de stare
civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, nr. 151 din 2 martie 2011.
Legea nr. 119 din 16 octombrie 1996 cu privire la actele de stare civilă,
republicată în Monitorul Oficial al României, nr. 339 din 18 mai 2012.

S-ar putea să vă placă și