UNIVERSITATEA “CONSTANTIN BRANCUSI” TG-JIU

FACULTATEA DE RELATII INTERNATIONALE,

DREPT SI STIINTE ADMINISTRATIVE

DREPT SI ADMINISTRAREA
AFACERILOR
REFERAT

Comparatia intre comerciantul

persoana fizica si societatea
comerciala

Prof. Indrumator: Ina Tomescu

Student : Florian Razvan
Ghiata Andreea
 Personalitate juridica

Societatile sunt entitati cu personalitate juridica care pot desfasura orice fel de activitate
cu exceptia celor organizate si reglementate prin legi speciale, precum si cele pentru care sunt
reglementate coduri CAEN unice interzise , pe cand Persoana Fizica Autorizata nu are
personalitate juridica. Activitatile permise de lege se desfasoara numai pe baza unei dovezi
privind calificarea.
Activitate
Obiectul principal de activitate al societatii este reprezentat de un singur cod CAEN, insa,
la obiectul secundar de activitate pot fi trecute mai multe coduri, mergand pana la toate codurile
CAEN permise ,pe cand obiectul principal de activitate al persoanei fizice este reprezentat de un
singur cod CAEN principal.
Asociati
Raspunderea patrimoniala a asociatilor societatii comerciale cu raspundere limitata se
face in limita capitalului social, conform cotei de participare la acesta, pe cand raspunderea
patrimoniala a titularului persoana fizica se face cu intregul patrimoniu al persoanei fizice
titulare.
Activitatea de evidenta contabila
Evidenta contabila la societati se tine in partida dubla,pe cand evidenta contabila la
persoane fizice se tine in partida simpla.

Diferente principale

 Principala diferenta si totodata principalul dezavantaj al PFA in comparatie cu o SRL

este raspunderea proprietarului. Mai precis, in caz de insolventa, SRL raspunde in fata
creditorilor cu patrimoniul firmei. In schimb, persoana fizica autorizata, in caz de faliment, risca
sa isi  piarda averea personala.
 In ceea ce priveste domeniul de activitate, atat pentru PFA, cat si pentru SRL nu
exista restrictii. Potrivit noilor reglementari, o persoana fizica autorizata poate avea orice obiect
de activitate pe care il are si o firma. De asemenea, un PFA poate sa aiba un numar nelimitat de
angajati, care au acelasi tratament juridic si fiscal cu angajatii de la orice alta companie . In
schimb, in cazul unor activitati desfasurate ca PFA, este nevoie de calificare sau studii de
specialitate in domeniul respectiv.
 Un avantaj al PFA este ca nu are nevoie de un contabil care sa semneze bilantul.
Astfel, evidenta veniturilor si a cheltuielilor va fi tinuta de persoana fizica autorizata. Taxa de
platit catre stat este de 16% pe venitul net. De altfel, unul dintre principalele avantaje oferite de
PFA este ca banii pot fi scosi din firma la orice ora, pentru ca nu este obligatorie tinerea unui
registru de casa, la fel ca in cazul unui SRL. Pentru infiinarea acestui tip de firma, principalele
conditii sunt referitoare la obligativitatea unui sediu social (valabil si in cazul PFA) si de
capitalul social minim de 200 de lei.

Calitatea de comerciant si societatea comerciala

Determinarea calitatii de comerciant se face pe baza celor doua sisteme: obiectiv si

subiectiv.In conceptia obiectiva, principalul element care determina calitatea de comerciant este
natura faptelor (actelor) pe care le savarseste acel comerciant. Codul comercial prevede ca: „Sunt
comercianti aceia care fac fapte de comert, avand comertul ca profesiune obisnuita si societatile
comerciale” (art.7). Deci, au calitatea de comerciant persoanele fizice care savarsesc fapte de
comert ca profesiune obisnuita (comerciantii individuali), precum si persoanele juridice, adica
societatile comerciale (comerciantii colectivi).
Potrivit conceptiei subiective (specifica dreptului german), o persoana fizica este
comerciant daca exercita cu titlu de profesie o activitate de comert si are numele sau firma
inregistrate in Registrul Comertului.Prin inregistrarea firmei se creeaza o prezumtie absoluta cu
privire la calitatea de comerciant a persoanei in cauza, indiferent daca savarseste sau nu fapte
(acte) de comert. Consecinta practica este ca persoana respectiva suporta procedura falimentului,
fara a avea posibilitatea de a contesta calitatea de comerciant.1
Societăţile comerciale au fost si sunt in prezent cel mai adecvat instrument juridic de
drenare a energiilor umane si financiare pentru realizarea unor scopuri sociale, ca si pentru
satisfacerea unor interese personale ale inteprinzatorilor,ele contribuind la dezvoltarea
comunicatiilor care au permis extinderea pietelor cu toate consecintele benefice asupra
civilizatiei moderne.

Incompatibilitati

1
„Drept comercial” – Stanciu D. Carpenaru, Bucuresti, Editura All 1995
 Activitatea de comert, datorita caracterului sau, este incompatibila cu anumite functii sau
profesii ale unor anumite categorii de persoane fizice.
Astfel, nu pot fi comercianti, datorita functiei pe care o detin: parlamentarii, functionarii
publici, magistratii, militarii etc.
Nu pot fi comercianti, datorita profesiei, acele persoane care exercita profesiuni liberale: avocati,
notari, medici etc.
Nu pot fi fondatori persoanele care, potrivit legii, sunt incapabile sau care au fost condamnate
pentru gestiune frauduloasa, abuz de incredere, fals, uz de fals, inselaciune, delapidare, marturie
mincinoasa, dare sau luare de mita, precum si pentru infractiunile prevazute la art. 143-145 din Legea
nr. 85/2006 privind procedura insolventei sau pentru cele prevazute de Legea nr. 31/1991 privind
societatile comerciale.
O societate cu raspundere limitata nu poate avea ca asociat unic o alta societate cu raspundere
limitata, alcatuita dintr-o singura persoana. In caz de incalcare a prevederilor mentionate, statul, prin
Ministerul Finantelor Publice, precum si orice persoana interesata poate cere dizolvarea pe cale
judecatoreasca a unei societati astfel constituita.
Nu pot fi numiti experti: 
a) rudele sau afinii pana la gradul al IV-lea inclusiv ori sotii acelora care au constituit aporturi in
natura sau ai fondatorilor;
b) persoanele care primesc, sub orice forma, pentru functiile pe care le indeplinesc, altele decat
aceea de expert, un salariu ori o remuneratie de la fondatori sau de la cei care au constituit
aporturi in natura;
c) orice persoana careia, ca urmare a relatiilor sale de afaceri, de munca sau de familie, ii lipseste
independenta pentru a realiza o evaluare obiectiva a aporturilor in natura, potrivit normelor
speciale care reglementeaza profesia.
Activitatea desfasurata de comerciant – persoana fizica
Natura juridica a faptelor pe care le savarseste persoana fizica nu este suficienta
pentru definirea comerciantului. Persoana fizica dobandeste calitatea de comerciant daca
indeplineste in mod cumulativ mai multe conditii.2
In privinta capacitatii de exercitiu, persoana fizica dobandeste calitatea de comerciant
numai daca are capacitatea de exercitiu deplina, deci sa fi implinit varsta de 18 ani.

2
,,Dreptul afacerilor. Teoria generala. Contractul” Bazil Oglinda, Editura Universul Juridic 2012
 Asadar, nu au capacitate necesara dobandirii calitatii de comerciant minorii si persoanele
puse sub interdictie.3
A doua conditie pe care trebui sa o indeplineasca o persoana fizica pentru a fi
comerciant se refera la activitatea pe care o desfasoara. Persoana fizica trebuie sa exercite in mod
obisnuit, cu titlu de profesie, fapte de comert.
Asadar, potrivit criteriului obiectiv de definire a comerciantului, persoana fizica
dobandeste aceasta calitate daca savarseste fapte de comert cu caracter constitutiv sau esential de
comert si in mod exceptional fapte conexe (auxiliare) de comert.
Faptele de comert trebuie sa fie o permanenta a activitatii persoanei care isi face o
profesie din activitatea de comert, actionand cu constiinta calitatii pe care o are.
Potrivit art.9 Cod comercial, „orice persoana care intr-un chip accidental face o
operatiune de comert, nu poate fi considerata ca fiind comerciant; ea este insa supusa legilor si
jurisdictiei comerciale pentru toate contestatiile ce se pot ridica din aceasta operatiune.”
Statutul juridic al comerciantului
Comerciantul beneficiaza de anumite drepturi si are obligatii, care, impreuna,
formeaza continutul statutului juridic al comerciantului.
Cele mai importante obligatii ale comerciantului sunt:
- inmatricularea sau, dupa caz, inscrierea in Registrul Comertului;
- intocmirea registrelor comerciale.

Statutul juridic al societatii comerciale

Regimul juridic al societatilor comerciale a fost reglementat in titilul VIII al Cartii I a

Codului comercial roman art 77-269, intitulat ,,Despre Societatile Comerciale,,prin care e
reglementat infiintarea societatilor in nume colectiv,societatea in comandita simpla,societate
anonima(pe actiuni),societate in comandita pe actiuni si asociatia in participatie.Intrucat
reglementarea societatilor comerciale cuprinsa in Codul comercial era in mare parte depasita, ea
a fost inlocuita cu o noua reglementare,care face obiectul Legii 31/1990 privind societatile
comerciale Constituirea unei societati comerciale impune incheirea actelor constitutive cu
respectarea cerintelor legii privind actele juridice.

3
Sebastian Bodu – „Drept Comercial cu notiunile fundamentale de drept civil” editura „Rosetti” Bucuresti 2005
 Societatea comerciala dobandeste personaliate juridica prin incheirea unor formaliati
cerute de lege Aceste formalitati se intemeiaza, dupa caz pe contractul de societate sau pe
contractul de socitate si statutul societatii sau contract de societate.
Codul lui Hamurabi reglementa activitatea comerciala in mai multe dispozitii referitoare
la contractul de locatiune, de comision, precum si cel de imprumut.4 In dreptul roman, societatile
erau de mai multe feluri:
-societatii in cadrul carora se puneau in comun toate bunurile prezente si viitoare (societas
omnium bonorum);
-societatii in cadrul carora se punea in comun un singur lucru (societas unius rei);
- societatii in cadrul carora se puneau in comun veniturile (societas quaestus);
- societati cu un singur fel de afaceri5
Inmatricularea si/sau inscrierea in Registrul Comertului
Potrivit Legii Registrului Comertului, Legea nr.26/1990, art.1 alin (1), comerciantii
au obligatia ca, inainte de inceperea comertului, sa ceara inmatricularea in Registrul
Comertului, iar in cursul exercitarii si la incetarea comertului sa ceara inscrierea in acelasi
registru a mentiunilor privind actele a caror inregistrare este prevazuta de lege.
In prezent, procedura de inregistrare a societatilor comerciale este reglementata de
Ordonanta de urgenta nr.75/2004.6
Registrul Comertului este un document public, asigurand publicitatea activitatii
comerciantilor cu scopul protejarii intereselor comerciantilor dar, mai cu seama, a tertelor
persoane.
Din punct de vedere organizatoric, Registrul Comertului se tine de catre Oficiul
Registrului Comertului, organizat in fiecare judet si in municipiul Bucuresti, pe langa Camera de
Comert si Industrie teritoriala.
In privinta comerciantului – persoana fizica, inregistrarea in Registrul Comertului se
face pe baza unei cereri de inmatriculare, care trebuie sa cuprinda date referitoare la:

4
Vladimir Hanga –,, Mari legiutori ai lumii”, Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1977, pag.31
5
Constantin Tomulescu – Drept privat roman, Tipografia Universitatii Bucuresti, 1972, pag.83

6
PUBLICATA IN: MONITORUL OFICIAL NR. 932 din 12 octombrie 2004
 - identificarea comerciantului prin nume, prenume, domiciliu, cetatenie, data si locul
nasterii, starea civila, averea si modul de evaluare a acesteia precum si activitatea comerciala
anterioara;
- firma comerciala, sediul acesteia, al sucursalelor sau filialelor;
- activitatea de comert, cu precizarea domeniului si a activitatii principale;
- numarul, data si organul emitent al autorizatiei pentru exercitarea comertului.
Cererea de inmatriculare va fi semnata de comerciant sau de o persoana imputernicita
prin procura speciala, procura care trebuie intocmita in forma autentica.
In mod obligatoriu, cererea de inmatriculare va fi insotita de acte doveditoare ale
datelor pe care le cuprinde.
Comerciantul – persoana fizica va semna in Registrul Comertului, in prezenta
judecatorului delegat sau a directorului Oficiului Registrului Comertului pentru a se dovedi
specimenul de semnatura.
Actuala procedura de inmatriculare in registrul comertului si de inregistrare fiscala a
persoanelor fizice, asociatiilor familiale si persoanelor juridice, precum si de autorizare a
functionarii pe baza declaratiilor-tip pe propria raspundere ale persoanelor juridice are ca
principal scop simplificarea procedurilor administrative si promovarii calitatii serviciilor.7
In conformitate cu dispozitia cuprinsa in art.29 din Legea nr.26/1990, republicata,
comerciantul este obligat ca in toate documentele sa mentioneze numarul de ordine sub
care este inmatriculata firma in Registrul Comertului si anul inmatricularii.
Pe parcursul exercitarii comertului, potrivit art.21 din Legea nr.26/1990, republicata,
comerciantul este obligat sa evidentieze in Registrul Comertului toate modificarile
referitoare la:
- donatia, vanzarea, locatiunea sau gajul fondului de comert si orice alt act prin care se
aduc modificari inmatricularii sau mentiunilor sau care fac sa inceteze firma ori fondul de
comert;
- date privind identificarea imputernicitului. Daca dreptul de reprezentare este limitat la o
anumita sucursala sau filiala, mentiunea se va face numai in registrul unde este inscrisa sucursala
sau filiala;

7
Smaranda Angheni, op.cit., pag.114
 - brevetele de inventii, marcile de fabrica, de comert si de serviciu, denumirile de origine,
indicatiile de provenienta, firma, emblema si alte semne distinctive asupra carora comerciantul –
persoana fizica are un drept;
- hotararea de divort a comerciantului si aceea de partajare a bunurilor comune, pronuntate
in timpul exercitarii comertului;
- hotararea judecatoreasca de punere sub interdictie a comerciantului sau de instituirea a
curatelei acestuia sau cele prin care se ridica aceste masuri;
- hotararea judecatoreasca de declarare in stare de faliment;
- hotararea judecatoreasca de condamnare a comerciantului pentru fapte penale care-l fac
incapabil de a mai exercita comertul;
- orice modificare la faptele inregistrtate.
Potrivit art.24 din Legea nr.26/1990, republicata, in situatia in care comerciantul are
sediul principal in strainatate, si infiinteaza in Romania sucursale sau filiale, este obligat sa
respecte dispozitiile legale referitoare la inmatricularea in Registrul Comertului a sucursalelor
sau filialelor constituite in Romania.
Declararea fictiva a sediului in lege, in scopul sustragerii de la controlul fiscal este
infractiune si se pedepseste cu inchisoare de la 3 la 10 ani si interzicerea unor drepturi, conform
art.12 din Legea nr.87/1994 privind combaterea evaziunii fiscale.8
Verificarea, la Registrul Comertului, a acceptabilitatii numelui si emblemei alese,
urmata de redactarea statutului si contractului societatii.
Legea prevede obigativititatea formei scrise a celor 2 acte ale societatii, care pot fi
reunite in unul singur acesta numit act constitutiv, care se intocmesc in 6 exemplare.Inainte de a
se trece la redactarea actelor e necesar o deplasare la registrul comertului pentru a se verifica
daca se accepta numele si emblema alese,pentru ca s-ar putea ca acestea sa fie deja inregistrate
de alte societati, in acest caz trebuind alese alte denumiri, facandu-se obligatoriu o rezervare de
denumire si o verificare a sediului care au o valabilitate de 3 luni.Verificarea sediului e
obligatore intrucat la acelasi sediu nu pot functiona mai multe societati comerciale cu exceptia
cazului in care una dintre societatii este asociat sau actionar al societatii nou

8
Alexandru Ticlea, Corneliu Birsan, Mircea Toma, Ion Suceava, Virgil Erdei, Mariana Sticlaru, op.cit, pag.494-
495
infiintate.Provizoriu societatea isi poate declara sediul la sediul cabinetul sau biroul avocatului
sau societatii civile de avocatura care certifica actul constitutiv.
Redactarea actului constitutiv
Dupa stabilirea numelui si emblemei viitoarei societati, se trece la redactarea actelor
constitutive ale societatii(statut si contract),in care trebuie sa gasim urmatoarele date:
-care va fi forma, denumirea,durata,sediul si obiectul de activitate al societatii;
-valoarea capitalului social ce trebuie depus de fiecare asociat,cat in lei si cat in valuta;
-care dintre asociati va administra si reprezenta societatea, stabilind limita si puterile
acestora, cat si obigatiile pe care le are;
-daca societatea va avea sucursale sau filiale in tara sau in strainatate;
-modul de impartire al castigurilor (cand, cat si cat de frecvent);
-in ce cazuri se poate dizolva sau lichida societatea, etc
Alte obligatii ale comerciantilor
Comerciantului ii revin si alte obligatii legate de activitate contabila. In aceasta
catogorie se inscrie si obligatia de intocmire a bilantului contabil, anual si, dupa caz, in
momentul reorganizarii sau dizolvarii.
Constituie infractiune de fals intelectual efectuarea cu stiinta a unor inregistrari
inexacte, precum si omisiunea cu stiinta a unor inregistrrari in contabilitate, avand drept
consecinta denaturarea veniturilor, cheltuielilor, rezultatelor financiare si elementelor
patrimoniale care se refera la bilantul contabil.9
O alta obligatie a comerciantului este indeplinirea la timp a obligatiilor fiscale,
respectiv:
- plata impozitului pe profit potrivit Ordonantei Guvernului nr.70/1994, modificata;
- plata impozitului pe venituri, potrivit Ordonantei Guvernului nr.73/1999;
- plata TVA-ului, potrivit Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.215/1999,
modificata;
- plata altor taxe si impozite datorate statului.
In cazul in care un comerciant nu-si indeplineste obligatiile fiscale, va raspunde
contraventional sau penal, potrivit Legii nr.87/1994 privind combaterea evaziunii fiscale.

9
Potrivit art.40 din Legea 82/1991;
 Evaziunea fiscala reprezinta „sustragerea prin orice mijloace, in intregime sau in
parte, de la plata impozitelor, taxelor si a altor sume datorate bugetului de stat, bugetelor
locale, bugetului asigurarilor sociale de stat si fondurilor speciale extrabugetare de catre
persoane fizice si persoane juridice romane sau straine...”.
In sfarsit, una din obligatiile importante ale comerciantului este aceea de a exercita
comertul „cu buna – credinta si potrivit uzantelor cinstite”10 si sa nu faca concurenta neloiala
celorlalti comercianti.
Comerciantul care incalca sau nesocoteste dispozitiile legale privind concurenta
cinstita poate sa raspunda atat penal, cat si civil, fie prin obligarea lui la incetarea sau inlaturarea
actului respectiv, fie va fi obligat sa-l despagubeasca pe comerciantul lezat pentru prejudiciul
material si moral ce i s-a cauzat prin savarsirea faptei de concurenta neloiala.
Solutionarea cererilor este de competenta tribunalului locului savarsirii faptei sau in a
carui raza teritoriala se afla domiciliul sau sediul paratului ori inculpatului.

10
Potrivit art.1 din Legea nr.11/1991
 BIBLIOGRAFIE
„Drept comercial”- Smaranda Angheni, Magda Volonciu, Camelia
Stoica, Bucuresti, Editura Oscar Print 2000
,,Dreptul afacerilor. Teoria generala. Contractul” Bazil Oglinda,
Editura Universul Juridic 2012
Vladimir Hanga – ,,Mari legiutori ai lumii”, Editura Stiintifica si
Enciclopedica, Bucuresti, 1977
Constantin Tomulescu – Drept privat roman, Tipografia
Universitatii Bucuresti, 1972
„Drept comercial” – Stanciu D. Carpenaru, Bucuresti, Editura All
1995
Sebastian Bodu – „Drept Comercial cu notiunile fundamentale de
drept civil” editura „Rosetti” Bucuresti 2005
Stanciu Carpenaru „Drept Comercial Roman” editura „All”