CURS 8

7.3. POLARITATEA SI CORELATIA LA PLANTE

Polaritatea este insusirea plantelor de a forma, la extremitatile opuse ale corpului lor, organe
diferite morphologic si structural.

Orice planta superioara prezinta la una dintre extremitati radacina, iar la cealalta un mugure
terminal. Aceasta insusire apare inca din primele etape ale dezvoltarii embrionului, la una dintre
extremitati se formeaza primordial radacinii iar la cealalalta varful vegetativ al tulpinitei si
primordiile primelor frunze.

Nu numai planta intreaga, ci si organele (radacina, tulpina, frunzele) sau parti din acestea, prezinta
polaritate. Astfel un butas de salcie va forma la capatul inferior morfologic radacini si lastari la cel
superior, prezentand 2 poli: unul rizogen si unul caulogen.

Polaritatea nu este influentata de gravitatie. Este determinate de sensul de migrare al auxinelor.

Astfel auxinele se acumuleaza la polul inferior determinand rizogeneza, si muguri la polul superior.

Corelatia este influenta reciproca intre organele plantei in timpul procesului de crestere. Gratie
acestor interactiuni, fiecare planta realizeaza o forma caracteristica, specifica.

Exemple:- influenta mugurelui terminal asupra celor laterali. La conifere, daca mugurele terminal
este taiat, cresterea are loc printr-una dintre ramurile laterale care ia locul lujerului terminal.
Fenomenul se numeste dominanta apicala.
- la larice, fag, pin pe ramurile lungi se gasesc muguri care dau nastere la brahiblaste. Prin
taierea ramurii, unele brahiblaste se transforma in radacini.
- corelatia dintre coroana si mugurii dorminzi. Cat exista coroana, mugurii dorminzi
raman in repaus. Cand coroana imbatraneste, din mugurii dorminzi incep sa creasca
lastari.

7.4. PARTICULARITATI PRIVIND CRESTEREA PLANTELOR LEMNOASE

Cresterea in inaltime. Lujerul anual ia nastere prin activitatea meristemelor apicale din muguri.
Declansarea cresterii are loc primavara cand s-a realizat o anumita suma a temperaturilor diurne.
Desfacerea mugurilor nu are loc in acelasi timp la toate speciile, ci este influentata de factorii
genetici si factorii de mediu. In cadrul aceleasi specii pot exista forme timpurii sau tarzii sub
raportul pornirii in vegetatie (forme precoce sau tardive).
Cresterea in inaltime se realizeaza mai intai pe baza substantelor de rezerva depuse in anul anterior,
care sunt mobilizate spre conurile de crestere. In faza de diferentiere au loc in interiorul lujerului o
serie de modificari: lignificarea, acumularea unor substante de rezerva, etc.
Plantele lemnoase, in aceleasi conditii de mediu au crestrea diferita. Astfel exista specii de arbore
repede crescatoare (plopul, aninul, laricele) si incet crescatoare (bradul, fagul). Speciile de umbra
cresc mai incet decat cele de lumina.

Cresterea radiala. Cresterea in grosime la fel ca si cresterea in inaltime manifesta ritmicitate

diurna si sezoniera. Noaptea cresterea in grosime este mai activa decat in timpul zilei.
Incepe odata cu infrunzirea si se incheie inca inainte de caderea frunzelor. Durata perioadei de
crestere in grosime difera de la o specie la alta. Maximul de crestere se realizeaza dupa incheierea
procesului de infrunzire. Cea mai mare parte din masa lemnoasa se formeaza pana in a doua
jumatate a lunii august.
Perioada cresterii in grosime nu coincide cu cea a cresterii in inaltime. Cresterea in grosime se
intensifica doar dupa ce cresterea in inaltime atinge un maxim, adica in cea de-a doua parte a vietii
arborilor.

Cresterea radacinilor. Majoritatea plantelor lemnose au doua perioade de crestere maxima a

radacinilor: la sfarsitul primaverii (aprilie-mai) si la inceputul toamnei (august-septembrie).
Perioada de crestere minima din timpul verii corespunde cu scaderea umiditatii din sol. Intensitatea
cresterii se schimba cu varsta, maximul fiind in tinerete. Dupa un timp cresterea in lungime se
reduce si se intensifica ingrosarea radacinilor. Energia de crestere este dependent de temperatura si
umiditatea solului.

7.5. STAREA DE REPAUS

Procesele fiziologice ale plantelor se desfasoara cu o anumita ritmicitate determinate de un complex
de factori interni si externi. Plantele din climatul temperat trec, odata cu venirea toamnei si iernii, de
la viata activa la o stare de repaus. Deoarece in aceasta perioada procesele fiziologice sunt
incetinite iar cresterea intrerupta, aceasta stare mai poarta numele de viata latenta sau anabioza.
Capacitatea plantelor de a intra in repaus este o reactive de adaptare a acestora de a rezista la
conditii nefavorabile.
Este o insusire ereditara dar este determinata de factorii de mediu (temperatura, umiditate,
fotoperioada).
La plantele lemnoase din zona temperata este insotita de caderea frunzelor si de o serie de
transformari biochimice si fiziologice in muguri. Se considera ca fotoperioada, micsorarea perioadei
de luminare odata cu venirea toamnei, este principala cauza a caderii frunzelor.
Repausul mugurilor este caracterizat prin urmatoarele faze:

a. repausul prealabil, care dureaza din momentul formarii mugurilor pana la sfarsitul verii.
b. repausul adanc, de la sfarsitul verii pana la mijlocul iernii. Unele plante au nevoie de
temperaturi scazute pentru a trece la repausul adanc, altele de temperature intre 0 si 5 0 C , timp de
30-60 de zile.
c. repausul fortat, este determinat de lipsa conditiilor de crestere (lipsa de apa sau temperature
scazute).
Starea fiziologica a embrionului este una dintre cauzele repausului semintelor. Pentru maturarea
embrionului este nevoie de o perioada de pastrare a semintelor in conditii special. Ex: tei, frasin.

7.6. REZISTENTA PLANTELOR LA TEMPERATURI SCAZUTE

Plantele din zona temperata, suporta temperaturile scazute in mod diferit: speciile de foioase intra in
repaus vegetativ, plantele ierboase prezinta organe speciale (seminte, bulbi, tuberculi, rizomi),
coniferele suporta activ temperaturile scazute.
Rezistenta plantelor la temperaturi scazute este determinata de activitatea metabolica celulara.
Moartea plantelor expuse la temperaturi scazute survine atunci cand apare un dezechilibru intre
procesele de sinteza si cele de degradare a substantelor organice sau o perturbare a activitatii
enzimatice. La o scadere a temp. de la +25 0C la +50C, activitatea catalazei scade de 28 de ori iar a
oxidazei de 14 ori, avand ca urmare acumularea apei oxigenate in celule, cu efecte toxice.
Insusirea plantelor de a rezista la ger este o adaptare la conditiile de mediu.
La arbori si arbusti, rezistenta se realizeaza in patru faze:
- in prima faza se acumuleaza amidon in maduva, parenchimul lemnos, in scoarta si la
baza mugurilor, inca din a doua jumatate a verii.
- a doua faza este hidroliza amidonului in glucide solubile care maresc forta osmotica a
sucului celular si concentratia coloizilor protoplasmatici, mai ales in tesuturile scoartei.
- a treia faza are loc la temp cuprinse intre -2 0C si -150C, se diminueaza continutul de apa
libera si creste cantitatea de apa legata.
- A patra faza este cea a trecerii la repausul profund, prin modificari profunde de ordin
biochimic si fiziologic. Datorita individualizarii celulelor, se maresc spatiile intercelulare
si se inlatura pericolul unor vatamari mecanice prin producerea unor cristale de gheata.

7.7. MISCARILE PLANTELOR

Miscarile pasive ale plantelor sunt determinate de agenti fizici sau biologici in care planta sau
organele sale nu au nici un rol: deplasare polenului, semintelor, caderea frunzelor. Miscarile active
sunt efectuate de planta prin propria sa energie. De asemenea, se disting: miscari de locomotie, de
curbura, de torsiune.

Tropismele sunt miscari ale plantelor determinate de anumiti factori de mediu. Geotropismul este
miscarea pe care o executa radacina si tulpina ca rezultat al gravitatiei. Radacina prezinta
geotropism pozitiv in timp ce tulpina un geotropism negativ.

Mecanismul geotropismului este in stransa legatura cu stimularea sau inhibarea cresterii de catre
auxinele din varfurile vegetative. Cand tulpina si radacina au o pozitie vertical, auxinele se
repartizeaza in mod uniform in interiorul lor. Cand sunt dispuse orizontal, auxinele se concentreaza
in partea inferioara, prin migrarea transversala.

Fototropismul este miscarea pe care o exercita organele plantelor sub actiunea unilaterala a
luminii. Tulpinile se indreapta spre sursa de lumina manifestand fototropism pozitiv, in timp ce
radacinile fototropism negativ. Frunzele se aseaza perpendicular pe directia sursei de lumina, avand
plagiofototropism.

Nastii sunt miscari neorientate , produse prin variatia in timp a intensitatii excitantului. Ex miscarile
de crestere, de turgescenta.

Dupa natura factorilor ce produc aceste miscari se pot intalni; termonastii, fotonastii si
chemonastii. Nictinastiile sunt determinate de alternarea zilei cu noaptea. Seismonastiile sunt
miscari determinate de actiuni mecanice ( Mimosa pudica prin atinderea frunzelor).