Tehnologia valorificării în stare proaspătă a tomatelor

Recoltarea se face la grade de maturitate diferite, în funcţie de destinaţia

livrării. Tomatele au 6 faze de maturare: F0 (maturarea verde), F1 (gradul I,
prepârgă, 10-30% din epidermă roz-gălbui), F2 (gradul II, semipârgă, 30-50% roz-
gălbui), F3 (gradul III pârgă completă, 50-90% pigmentaţie roşie), F4 (gradul IV
maturitatea de consum, 100% pigmentaţie roşie) şi F5 (gradul V maturitatea
tehnologică de prelucrare, la peste 4,5g% substanţă uscată solubilă/ 0 Brix).

Pentru consum intern, în cazul valorificării imediate, momentul optim de

recoltare este în gradul IV (maturitate de consum), iar pentru valorificarea care
întârzie câteva zile este în gradul II (semipârgă).

Pentru export, recoltarea se face în gradul I (prepârgă, început de pârgă).

Această fază se consideră declanşată atunci când apare prima pată roz-gălbui în
zona punctului pistilar şi durează până la generalizarea acesteia la 30% din
suprafaţă.
• Modul de recoltare pentru consum în stare proaspătă este manual,
consumând peste 50% din necesarul forţei de muncă. Fructele se
desprind, cu sau fără codiţă, se pun şi se manipulează în găleţi de plastic şi
în ambalaje de transport.

• Temperaturile peste 250C cauzează vătămări ulterioare pe parcursul

manipulării care depăşesc 40%. Un nivel de temperatură şi mai ridicat
determină apariţia unor accidente şi deranjamente fiziologice: pătarea la
maturare (blotchy ripening), guler verde (green back), îngălbenirea
produsă de soare (solar yellowing) şi pete de ceară (waxy patch).

• Presortarea se execută concomitent cu recoltarea. Se culeg tomatele pe

nuanţe de culoare, separând fructele necorespunzătoare, grav deformate
sau vătămate şi foarte mici, sub 40mm diametru. În SR 1421:1999 se
menţionează trei tipuri comerciale pentru tomatele destinate consumului în
stare proaspătă, în funcţie de formă:
• rotunde sau tipul sferic, unde sunt incluse şi tipul " cherry" (cireaşă);
• costate;
• alungite sau de formă oblongă.
• Condiţionarea se execută la puncte special organizate la nivel de fermă,
fie la un centru profilat în livrare. Fluxul cuprinde faze facultative sau
obligatorii în funcţie de destinaţie sau caietul de sarcini: recepţie, prerăcire,
stocare de scurtă durată, uniformizarea pigmentaţiei, sortare, calibrare,
tratamente speciale, ambalare şi lotizare.

• Prerăcirea se poate efectua cu apă clorinată 200 ppm la 8 0C. În paralel cu

prerăcirea se poate executa şi spălarea, urmată de zvântare. În loc de
spălare se poate face perierea mecanică, intercalată pe fluxul de sortare-
calibrare. Tomatele livrate cu peduncul sau în ciorchine nu se pot peria.

• Stocarea sau staţionarea pe durată scurtă până la sortare, are loc în spaţii
răcoroase, cu temperatura de 12140C, la o încărcătură de 500Kg/m3, fără
a amesteca loturile primite.

• Uniformizarea pigmentaţiei se realizează în cazul când dorim pigmentarea

integrală a unor loturi recoltate în faze timpurii (F 1-F2), pentru a le urgenta
livrarea. Se efectuează la 200C, UR 85-90%, eventual în prezenţa etilenei
1000-2000 ppm, având o durată de 2-6 zile: F3-F4 2 zile, F2-F4 circa 4 zile,
F1-F4 6 zile.
• Sortarea calitativă şi pe culori se execută de obicei cuplată cu o calibrare
pe mărime sau greutate. Există posibilitatea de efectuare manuală,
semimecanizată sau mecano-electronică.

• Unele soiuri sunt mai potrivite pentru export prin uniformitatea fructelor şi
fermitatea pulpei, iar soiurile transgenice long life au mărit competitivitatea
în acest domeniu.

• Ambalarea în lădiţe, cântărirea şi egalizarea se fac în funcţie de ambalajul

folosit.

• Ambalarea pe platouri suport de diferite forme şi mărimi, cu includerea în

folie contractibilă se răspândeşte tot mai mult în prezent.

• Lotizarea produselor ambalate şi depozitarea temporară, au scopul de a

forma loturi de marfă destinate expedierii. Lotizarea se face pe culori,
calibre şi soiuri, în palete cu montanţi suprapuse pe două nivele, care
grupează lădiţele cu un produs cât mai omogen.
• Depozitarea şi păstrarea temporară a tomatelor se face numai cu loturi
de calitatea extra sau I, din acelaşi soi şi la acelaşi grad de maturare.
Datorită emisiei de etilenă, nu se depozitează la un loc cu alte specii de
legume şi fructe.

• Condiţiile de păstrare ale tomatelor sunt diferite pe faze de recoltare. În

prepârgă (F1) temperatura este de 12-150C, la semipârgă (F2) sau pârgă
(F3) de 10-120C, iar la maturitatea de consum (F4) de 7-100C. Umiditatea
relativă este de 85-90%, iar circulaţia aerului va menţine uniformitatea
condiţiilor enunţate.

• Tomatele long life se păstrează la temperatura de 20-220C şi UR 85-90%

un număr minim de 10-15 zile, chiar dacă sunt recoltate în F4, iar durata de
21 de zile de păstrare este considerată normală, spre deosebire de soiurile
obişnuite, care nu se pot păstra mai mult de 6-8 zile în aceste condiţii.
• Temperaturile mai mici de 80C (70C) determină apariţia unor pete sticloase
pe fructele în pârgă şi semipârgă (F1-F2), însoţită de pierderea fermităţii în
termen de 24 ore. După trecerea la temperatura mediului ambiant, apar
deprecieri de 8-35% prin declasare.

• La tomatele mature (F4), păstrarea la temperaturi de 0-50C timp de 5 zile

duce la modificări ce impun consumul imediat la sfârşitul păstrării, dar
măresc durata acesteia.

• Păstrarea tomatelor în AC este efectuată la 12 0C, UR 88-92%, O2=3-4%,

CO2=3-4%, pe o durată de 20-30 zile. Ea nu se practică din motive de
eficienţă economică.

• Livrarea ambalajelor (marcate, pentru identificarea provenienţei şi naturii

mărfii), se derulează prin formarea comenzilor şi transportul la beneficiari.

• Comercializarea tomatelor se poate face în lădiţele platou în care au fost

ambalate iniţial, în ambalaje speciale pentru desfacere în vrac sau
preambalate.
 Tehnologia valorificării în stare proaspătă a
pătlăgelelor vinete (vinetelor)

• Recoltarea se face la maturitatea de consum, la o greutate a fructelor de

minim 150 g/buc, culoare caracteristică, epidermă lucioasă, elastică, fără
pulpă fibroasă sau seminţe supradezvoltate.

• Un indiciu îl constituie şi caliciul, care începe să aibă o formă despicată,

crăpată. Procedeul este manual, prin tăiere cu un foarfece horticol, având
grijă să nu le zgâriem epiderma în spini.

• Presortarea are în vedere alegerea de vinete tari, sănătoase, curate, normal

dezvoltate, fără arsuri de soare, care au caliciu şi peduncul.

• Manipularea şi transportul trebuie făcute fără a vătăma vinetele, ferindu-le

de insolaţie, precipitaţii, sau de extreme termice.
• Condiţionarea constă în sortarea calitativă şi calibrare, efectuate manual la
mese, semimecanic la benzi transportoare, sau mecanic la instalaţii
speciale (ex. MOBA).

• Ambalarea se face în lăzi P sau M3-M4 de material plastic, pentru desfacere

la kilogram. Preambalarea se foloseşte pentru aprovizionarea de toamnă, la
saci din fibre sintetice de 5-8 Kg capacitate.

• Păstrarea vinetelor se practică frecvent la sfârşitul sezonului, când

eşalonarea vânzărilor contribuie la menţinerea preţului şi chiar la creşterea
lui. Vinetele nu se mai maturează după recoltare şi nu suportă temperaturile
coborâte. Pe de altă parte, lăsate în condiţiile de temperatură şi umiditate
relativă ale mediului ambiant, se ofilesc şi pierd calitatea, chiar şi după 4-6
zile. În condiţii frigorifice, la 7-100C şi UR 85-90% vinetele se pot păstra 10-
12 zile, cu pierderi de 4-6%, care ajung la 8% în 15 zile .

• Vinetele se pot păstra şi preambalate în peliculă de PE, individual sau 2-3

fructe la un loc. Supraambalate în ambalaje de carton, se depozitează la 7-
100C şi UR 90-95%, pentru o comercializare treptată în termen de 15-18
zile.
 Tehnologia valorificării în stare proaspătă a ardeilor

•Recoltarea este manuală, de preferinţă dimineaţa sau spre seară, când

fructele sunt turgescente şi se desprind mai uşor. Toamna, recoltarea se poate
face în tot cursul zilei. Nu este bine să se recolteze pe timp de ploaie, imediat
după ploaie sau după irigat. Fructele se desprind prin tăiere, sau prin apăsare
la punctul de inserţie cu tulpina.

•Presortarea efectuată concomitent cu recoltarea permite culegerea unor ardei

sănătoşi, neofiliţi, curaţi, fără vătămări cauzate de ger sau insolaţie, leziuni
mecanice sau început de înmuiere a ţesuturilor. Nu se admit fructe care au
caliciul vătămat, necoapte sau supramaturate, cu vătămări necicatrizate.

•Manipularea şi transportul în vederea condiţionării trebuie efectuate mult

mai repede decât la tomate sau pătlăgelele vinete, având în vedere
perisabilitatea foarte ridicată a ardeilor.
• Condiţionarea include ştergerea de praf, sortarea, calibrarea şi ambalarea,
precum şi unele operaţii facultative (ceruirea, preambalarea etc).

• Ceruirea cu ceruri alimentare prelungeşte durata păstrării ardeilor graşi care

se exportă, cu 3-5 zile, iar a gogoşarilor cu 6-10 zile, determinând scăderea
intensităţii respiraţiei şi creşterea conţinutului în pigmenţi carotenoidici .

• Ambalarea se poate face în lăzi P sau eventual în lăzi de plastic. Pentru

export se folosesc ambalaje specializate de carton, unde aranjarea este în
vrac. Preambalarea în saci de plasă textilă sau fibre sintetice, de mărimi
diferite, este utilizată pentru aprovizionările de toamnă şi uneori solicitată
chiar la export.

• Depozitarea şi păstrarea temporară sunt utilizate numai în caz de

necesitate, pentru eşalonarea livrărilor şi prelungirea consumului de toamnă
la ardeii lungi sau gogoşari (lunile noiembrie-decembrie).
• Ardeii se păstrează la 8-100C la maturitatea de consum şi la 1-20C la
maturitatea fiziologică , în condiţii de umiditate relativă ridicată (93-96%)
care se asigură sub huse de PE.

• Durata de păstrare în primul caz, mai ales la soiurile de ardei gras cu pulpa
subţire (sub 3 mm), este de 14-20 zile.

• Livrarea ardeilor este asemănătoare cu livrarea tomatelor.

• Pentru export se folosesc mijloace de transport, în care se asigură o

temperatură de 7-100C, UR 90-95% şi o circulaţie corespunzătoare a
aerului.
 4. Tehnologia valorificării în stare proaspătă a castraveţilor

•Recoltarea castraveţilor se face la maturitatea de consum sau la maturitatea

tehnologică specifică. Castraveţii de seră sau răsadniţă, pentru salată, se culeg
la mărimea, forma şi aspectul caracteristic soiului.

•Castraveţii cornişon pentru murat se recoltează la dimensiuni mai mari decât

cei pentru conservare în oţet, în ambele cazuri existând o corelaţie între preţ,
calitate şi dimensiuni.

•Recoltarea este manuală în seră/răsadniţă şi poate fi manuală sau

semimecanizată în câmp. Metodele mecanice sunt posibile pentru
industrializare .

•Castraveţii din culturile protejate se culeg de 2-3 ori pe săptămână, dimineaţa,

când sunt turgescenţi, cu un peduncul de 0,5-2 cm. Recoltarea manuală în
câmp se face la 3-5 zile, înainte de întărirea seminţelor, la castraveţii pentru
murat.
• Culesul se face după zvântarea plantelor de rouă, sau spre seară,
iar în cursul zilei doar dacă este nebulozitate.

• Castraveţii se rup prin răsucire sau se taie cu codiţă de maxim 2

cm, după care se pun cu grijă în găleţi, coşuri cu mâner sau lăzi
uşoare, fără a-i vătăma. Din acestea se pun mai târziu în lăzi tip P
sau în lăzi de material plastic, când se poate face şi presortarea.

• Condiţionarea castraveţilor se execută diferenţiat, în funcţie de

destinaţie.

• Castraveţii de câmp se condiţionează odată cu recoltarea, prin

presortare care se definitivează la un punct fix amenajat. Aici,
fructele se pot spăla cu apă curată, se zvântă, apoi se sortează şi se
calibrează pe calităţi.

• Calibrarea este obligatorie pentru castraveţii de calitatea extra şi I.

Castraveţii cornişon se pot livra calibraţi pe trei grupe de mărime:
lungime 3,1-6 cm / diametru maxim 2 cm; 6,1-9/3 cm şi 9,1-12/4 cm
• Castraveţii de seră se şterg de praf şi eventualele picături de apă,
apoi se calibrează mecanic la diverse instalaţii (ex. MOBA ).

• Preambalarea în peliculă termocontractibilă (Criovac) din PE sau

PVC, se face cu maşini speciale.

• Avantajele constau într-o protecţie superioară şi o păstrare mai

bună a calităţii, pierderile în greutate sunt de 5-8 ori mai mici,
culoarea şi fermitatea se menţin, vătămările şi contaminările se
reduc, iar valoarea igienică şi comercială la 240C durează circa 7
zile.
• Depozitarea este recomandată numai pentru produsele ambalate,
paletizate şi lotizate pe calibre şi calităţi. Pentru castraveţii de seră
preambalati in folie, temperatura de 12-130C şi UR 95% asigură o păstrare
a calităţii timp de 15 zile, iar pentru fructele fără peliculă, timp de 7-10 zile.

• Castraveţii de câmp de mărime mai mare se pot păstra la 7-100C şi UR 92-

95% timp de 8-12 zile, iar castraveţii cornişon (mai mici) nu-şi pot păstra
calitatea mai mult de 5-8 zile, la 130C şi UR 90-95%, fiind mai sensibili
datorită stadiului timpuriu de recoltare.

• Livrarea castraveţilor se face cât mai repede posibil, din depozit sau după o
prerăcire obligatorie la 10-120C.

• Comercializarea castraveţilor se realizează în unităţile de desfacere prin

prezentare în vrac, în lăzi, sau preambalaţi în mod specific, în peliculă
Criovac, pungi de PE perforate, etc.
 Tehnologia valorificării în stare proaspătă a pepenilor galbeni

•Recoltarea se face diferenţiat.

• Pentru consumul pe o durată scurtă de timp, se recoltează la mărimea şi

aroma caracteristice, când culoarea se schimbă. Se mai menţionează ca indici
ai maturării, îngălbenirea frunzei celei mai apropiate de peduncul, urmată de
formarea unor crăpături inelare în jurul pedunculului. Poziţia pe plantă a
fructului, mai apropiată de bază, grăbeşte coacerea.

•La soiurile târzii se pot recolta pentru păstrare fructele aflate într-o fază mult
mai timpurie, caracterizată prin minim 5g substanţă uscată solubilă %, aromă
absentă, gust slab dulceag şi fermitate a pulpei mare, cavitatea seminală cu
aspect umed şi seminţele prinse de miez.

•Recoltarea se face manual, dimineaţa după ce s-a ridicat roua şi trebuie

efectuată cât timp fructele sunt reci, până la ora 10 (11), fără a deranja vrejii,
lăsând maxim 5 cm codiţă. Intervalul de recoltare este de 3 zile, sau chiar zilnic
în perioadele mai călduroase
• Presortarea se realizează în funcţie de aspect, forma şi culoarea cojii
caracteristice soiului, verificând prin sondaj aroma, culoarea şi gustul pulpei.

• Un tratament facultativ înaintea ambalării poate fi ceruirea prin

pulverizare cu ceruri naturale, pentru diminuarea ritmului de postmaturare,
reducerea pericolului de mucegăire şi a pierderilor de umiditate prin
evaporare.
• Păstrarea temporară de scurtă durată (circa 7 zile) nu pune
probleme deosebite, dar marii producători folosesc prerăcirea la 10-150C
imediat după recoltare pentru mărirea stabilităţii produsului pe parcursul
condiţionării şi valorificării ulterioare.

• Păstrarea frigorifică este practicată diferenţiat. Soiurile aromate

mai timpurii, nu se păstrează o durată prea îndelungată de timp,
depozitarea având rolul de a regla oferta şi de a opri evoluţia loturilor
recoltate în apropierea maturităţii depline. Soiurile din grupa Cantaloup se
păstrează doar 10 zile, la 4-60C şi UR 85-90%, nerecomandându-se
temperaturi sub 40C. Soiurile tip Turkestan se pot păstra între 00C şi 70C, la
85-90% UR, timp de 2-3 săptămâni.
• Păstrarea frigorifică a soiurilor tardive Galben de toamnă şi Măsliniu de
iarnă este posibilă 8-9 săptămâni .

• Condiţiile de depozitare pentru aceste soiuri, sunt: 5-100C pentru o

păstrare de 25-40 zile şi 00C pentru o durată maximă de 2 luni pentru
Galben de toamnă şi 3 luni pentru Măsliniu de iarnă .

• Trebuie asigurata o umiditate relativă de 85-90% şi o ventilare eficientă

pentru evacuarea etilenei.

• Scoaterea de la păstrare se face prin manipularea atentă, treptat,

pentru a nu se depăşi un interval optim de 36 ore în care trebuie efectuată
desfacerea pepenilor galbeni refrigeraţi.
 6 . Tehnologia valorificării în stare proaspătă a pepenilor verzi

Recoltarea. Momentul optim de recoltare se recunoaşte după mai mulţi

indici:
•coaja se colorează într-o nuanţă ceva mai deschisă dar mai pronunţată;
•coaja se zgârie uşor cu unghia;
•partea care stă pe pământ se îngălbeneşte sau se albeşte;
•la apăsare fructul pârâie;
•prin lovire se aude un zgomot înfundat de vas plin;
•cârcelul de la baza codiţei se îngălbeneşte şi se usucă;
•perişorii de pe codiţă cad;
•fructul se desprinde uşor de pe vrej.

• După recoltare, pepenii verzi nu mai evoluează ca grad de coacere.

Recoltarea la timp contribuie la creşterea şi maturarea mai accelerată a
fructelor rămase pe plantă (vrej), determinând creşterea producţiei .
• Se recoltează dimineaţa, seara sau pe timp răcoros. Culesul este tot
manual, la 2-3 zile, prin treceri succesive, fără a deranja vrejii, lăsând o
codiţă de 2-3 cm. Se aleg exemplare de cel puţin 1,5 kg, fără vătămări,
crăpături, arsuri de soare, atacuri de boli sau de dăunători.

• Păstrarea temporară pe o perioadă de 2-3 săptămâni, nu pune

probleme deosebite, dacă s-a respectat tehnologia recomandată. Se
păstrează corespunzător pepenii din culturile sănătoase, fără antracnoză,
care ajung la maturitate înainte de căderea primelor brume. Cei care provin
din primele sau din ultimele recoltări, sunt mai perisabili.
•

• Soiurile tardive ( Charleston gray etc.) cu coajă groasă, acoperită de ceruri

naturale, care au o activitate respiratorie mai redusă, se păstrează mai bine
decât cele timpurii, cu coaja subţire şi miezul prea zemos.
• Condiţiile şi durata păstrării.

• Tehnologiile actuale de păstrare garantează menţinerea calităţii pepenilor

verzi timp de 3-6 săptămâni, la o temperatură de 730C şi 85-90% UR.

• La temperaturi mai scăzute de 2-50C, miezul se poate deprecia, devenind

mucilaginos, de culoare mai închisă.

• Temperaturile prea ridicate (150C) determină pierderea treptată a gustului

dulce şi favorizează atacul de antracnoză.

• O umiditate relativă excesivă determină apariţia de pete pe coajă şi gustul

acru-amărui al miezului.
 Tehnologia valorificării în stare proaspătă a dovleceilor

• Recoltarea se face manual, la 3-5 zile după deschiderea florilor,

preferabil cât mai des (1-2 zile), pentru a nu depăşi maturitatea de consum.
Fructele se taie de pe vrej, lăsând un peduncul de 1-3 cm şi se pun în
ambalajele de comercializare. Dimensiunile maxime sunt de 20 cm lungime şi 5
cm diametru, iar la patison de 7 cm diametru. Dovleceii în floare se recoltează
la lungimea de 7 cm. Având o epidermă deosebit de fragilă, manipulările
suplimentare sau prelungite trebuie evitate.

• Condiţionarea poate implica unele operaţiuni suplimentare, doar

dacă ameliorează în mod semnificativ calitatea: curăţarea suplimentară,
împrospătarea tăieturii pedunculului, ambalare sau preambalare specială.

•Ambalarea obişnuită se face în lăzi P, iar preambalarea este recomandată în

pungi de polietilenă perforată de 1Kg capacitate. Dovleceii în floare se
ambalează în lădiţe de lemn căptuşite cu foiţă de hârtie sau în lăzi de carton.
• Păstrarea de scurtă durată la temperatura mediului ambiant nu este
admisă mai mult de 2-3 zile.

• După 4-5 zile, dovleceii îşi pierd aspectul comercial, luciul şi fermitatea, se
pătează la nivelul zonelor uşor lezate ale epidermei şi formează mucegai pe
tăietura pedunculului.

• La 1020C şi 90-95 % UR, calitatea poate fi menţinută circa 7 zile pentru

dovleceii obişnuiţi şi numai 48 de ore pentru dovleceii în floare.

• Loturile preambalate în polietilenă contractibilă suportă timp de câteva

săptămâni temperaturi de 040C şi UR 85-95%, perioadă în care are loc
exportul şi desfacerea pe alte pieţe.

• La revenirea la temperatura normală, consumul trebuie asigurat fără

întârziere.
 Tehnologia valorificării în stare proaspătă a fasolei de grădină
Recoltarea păstăilor se face :

•la fasolea oloagă când boabele de abia încep să se formeze, sub 3 mm

diametru la păstăile cilindrice şi sub 4 mm diametru la alte grupe de soiuri.
Păstăile vor avea dimensiuni caracteristice soiului, fiind cât mai suculente, fără
aţe şi ţesut pergamentos.;

•la fasolea lată (calitatea I) păstăi mai puţin dezvoltate, fragede, care se vor
rupe uşor la îndoire, cu ruptură netedă.

• Momentul optim al recoltării se situează la 55-70 zile de la semănat,

sau la circa 15 zile de la data înfloririi. Păstăile ajung la maturitatea de consum
în mod succesiv, intervalul fiind influenţat de starea timpului. Fasolea lată se
maturează într-un ritm mai lent.

•Umezeala şi răcoarea prelungesc maturarea, iar seceta şi căldura o

scurtează. Recoltarea mecanică se face la maturitatea tehnologică.
• Recoltarea manuală se face în coşuri sau găleţi, iar varianta semimecanică
presupune folosirea unor platforme tractate pentru scoaterea mecanizată
din câmp a cantităţilor culese manual. Se repetă la 2-3 zile, întârzierile
provocând îmbătrânirea păstăilor, dezvoltarea şi întărirea boabelor, apariţia
şi lemnificarea aţelor. Producţia se depreciază şi se diminuează, întrucât
formarea florilor noi este stânjenită.

• Recoltarea mecanică se realizează cu combina de recoltat fasole, în

vederea prelucrării industriale. Productivitatea este de 2-3 ha/schimb,
sortimentul de soiuri specific având maturitatea de consum simultană de
peste 85% în momentul recoltării, tufe de 25-30 cm, plante viguroase, bine
înrădăcinate şi bogate în păstăi. Păstăile acestor soiuri sunt situate în
partea superioară a plantei, dezvoltate şi fără aţe, în ciorchini rămuroşi, cu
desprindere uşoară de pe plante.

• Cultura se erbicidează, iar parcelele se eşalonează la recoltare prin

însămânţare decalată. Condiţionarea pentru consum în stare proaspătă
se face odată cu recoltarea sau în aceeaşi zi, deoarece produsul se
depreciază uşor . Se elimină păstăile deteriorate, deformate sau bolnave şi
resturile vegetale, ciorchinii sunt despărţiţi.
• Ambalarea pentru consum intern se face în lăzi de lemn sau plastic, M2-M3.
Se practică şi preambalarea fie în pungi de PE perforată de 0,5-1 Kg, fie în
saci de plasă din materiale plastice sau textile, la 2-3 Kg capacitate.

• Livrarea pentru industria conservelor se face în lăzi paletă metalice tip Euro
în lăzi paletă de tip comercial sau în lăzi de lemn de tip P.

• Fluxul tehnologic de valorificare, fără intervenţia frigului produs artificial, nu

poate dura mai mult de 3 zile, dacă păstăile sunt ţinute în spaţii răcoroase,
bine aerisite, cu o umiditate relativă de 90-95%.
• Un flux tehnologic modern presupune prerăcirea la 1010C imediat
după recoltare, sau în interval de 3-4 ore pentru eliminarea căldurii de
câmp.
• Păstrarea temporară se face în spaţii utilate, cu loturi de calitatea I,
recoltate de preferinţă manual şi cu codiţă, ambalate în lădiţe în strat de
circa 20cm. Ea nu poate depăşi durata de 10 zile, la temperatura de 8-100C
şi UR 90-95%, cu pierderi admise de până la 8%. Compoziţia atmosferică
de 2-3% O2 şi 5-7% CO2 întârzie îngălbenirea păstăilor şi prelungeşte
durata păstrării cu circa 7-10 zile .
 Tehnologia valorificării în stare proaspătă a mazărei

• Recoltarea se efectuează când 70-80% din păstăi au atins

maturitatea tehnologică. Conform SR 8947, păstăile trebuie să conţină
minim 5 boabe la calitatea I şi minim 3 boabe la calitatea II.

• Boabele trebuie să fie bine formate, fine, suculente, suficient de ferme.

Strânse între degete, se vor turti fără să se spargă.

• Gradul de maturare va fi incomplet, fără amidonare (gust făinos) sau

supramaturare (separarea cotiledoanelor).

• Perioada optimă apare în funcţie de condiţiile climatice, după circa 3

săptămâni de la scuturarea florilor (213 zile) la soiurile zaharate (cu bob
zbârcit) şi după 152 zile de la scuturarea florilor, la soiurile cu bobul neted.
•
• Recoltarea mecanizată se poate face cu ajutorul combinei de recoltat
mazăre.

• Fiind un produs cu o stabilitate mai mică de 4 ore, boabele verzi de

mazăre se transportă în bene sau în cisterne cu apă rece (sub 12-14 0 C)
clorinată cu 5-20-30 mg clor activ la litru. (30-40% apă, restul boabe).
• Păstăile de mazăre valorificate ca atare, înregistrează în 24 de ore
pierderi de 1510% sub formă de scăderi în greutate sau deprecieri
calitative, dacă staţionează în spaţii nerăcite.

• La 5- 8 0C, pierderile se reduc la 4-7% în interval de 3-6 zile, dar boabele

devin făinoase, amidonul depăşind 8%, iar monoglucidele scăzând de la 5%
la mai puţin de 1%.

• Depozitarea şi păstrarea temporară a păstăilor este avizată doar la

0/-0,5 0 C şi UR 85-90% timp de 5-8 zile, dacă recoltarea s-a desfăşurat în
condiţii bune şi s-a continuat cu prerăcirea. Deşi sunt mai stabile sub raport
calitativ în păstăi, boabele suportă greu păstrarea, continuându-şi evoluţia
spre amidonare.

• Chiar la această temperatură scăzută căldura degajată este cea mai

ridicată (9MJ/t/24h), de circa zece ori mai mare decât căldura degajată
de mere, pere sau struguri.

• Transportul mazării păstăi prerăcite se face în maşini frigorifice, la 0-4 0C,

numai pe o distanţă care poate fi străbătută în 1-2 zile maxim. Studiile de
atmosferă controlată au stabilit că 5-7% CO2 prelungeşte durata păstrării
frigorifice la 20 zile.
•
 Tehnologia valorificării în stare proaspătă a salatei

• Recoltarea se face la maximum de mărime şi greutate, când nu a început

emiterea tulpinilor florale. După Chaux, Cl. şi Foury, Cl., 1994, salata de
căpăţână din soiurile cele mai răspândite se poate recolta la 70-110 zile
(culturi protejate), la 60-80 zile (culturi de primăvară, sub tunel sau prelată),
iar culturile semănate în câmp, la 80-90 zile (timpurii) şi la 60-70 zile
(tardive).

• Salata este un produs foarte instabil, având un conţinut în apă cu

numai 1-2% mai mare decât al tomatelor, dar cu o suprafaţă de evaporare
de peste 33 de ori mai mare .

• Recoltarea manuală sau mecanizată se execută de preferinţă

dimineaţa sau seara pe răcoare, prin 2-3 treceri la interval de 3-6 zile.
Concomitent se face presortarea, iar în unele cazuri, chiar condiţionarea
pe loc.

• Se recoltează plante turgescente dar nu umede sau irigate cu mai puţin de

6-12 zile înainte. Se aleg căpăţâni întregi, neafectate de îngheţ sau
grindină, proaspete, curate, fără pământ sau nisip aderent, fără urme de
substanţe chimice.
• Rădăcina se retează la nivelul ultimelor frunze printr-o tăietură netedă.
• In spaţii nerăcite salata îşi pierde aspectul comercial în numai 10 ore,
înregistrând şi pierderi de greutate de peste 5%.

• Temperatura optimă de menţinere a calităţii este de 0/2,5 0 C, iar după alţi

autori limitele sunt fie mai restrânse (0/1 0 C), fie mai largi (0/10 0 C), în
condiţiile unei umidităţi relative de peste 95% şi ale unei slabe ventilaţii.

• Din acest motiv, prerăcirea este recomandată unanim şi menţionată în

STAS 9127/16-85 la 10,5 0 C timp de 25-30 minute, prin hidrocooling
(bazine cu apă răcită) sau vacuum cooling (răcire în vid).

• În caz contrar, fiecare oră în mediu uscat şi cald dublează pierderile

ulterioare, chiar dacă produsul a fost introdus în cele din urmă în
spaţii răcite.
• Salata recoltată din culturi de câmp este condiţionată sumar şi
aşezată cu cotorul în sus în lăzi P, căptuşite cu folie de PE perforată, fără a
depăşi înălţimea ambalajului.

• Prerăcirea asigură o stabilitate a evoluţiei ulterioare în flux a produsului, în

limitele temperaturii de 10/14 0 C.

• Condiţionarea definitivă poate cuprinde o spălare, curăţare,

fasonare, calibrare, preambalare şi ambalare.
• Păstrarea temporară nu se recomandă decât în situaţii speciale, cu
produse ambalate şi de calitatea I, care au beneficiat de o tehnologie de
producţie şi valorificare corespunzătoare.

• Conform standardului, condiţiile optime de păstrare a salatei sunt:

temperatura 0/1 0 C şi UR 90-95%, care asigură menţinerea calităţii 10-14
zile. La 10 0 C şi UR 90-95%, păstrarea temporară poate dura 3-5 zile.

• Într-o atmosferă conţinând 2-3% CO2 şi 1-2%O2, păstrarea la 0 0 C şi

90-95% UR poate dura 2713 zile, în funcţie de lot. Peste 2-3% CO2, apar
pete brune, necrozarea şi decolorarea frunzelor

• Prezentarea în magazine şi comercializarea salatei este recomandată

în spaţii răcite şi în condiţii de umiditate relativă cât mai ridicată.

• Preambalarea în pungi măreşte durata comercializării cu o zi, iar prezenţa

frigului cu încă 3 zile.
 Tehnologia valorificării în stare proaspătă a spanacului

• Recoltarea poate începe din stadiul de 5-7 frunze de peste 10 cm în rozetă

şi nu trebuie întârziată până la îngălbenirea frunzelor periferice sau iniţierea
tijei florale.
• Recoltarea manuală prin smulgere sau prin cosire într-o singură trecere,
poate fi efectuată şi prin tăiere selectivă în mai multe treceri, la culturile
extratimpurii sau în cazul existenţei forţei de muncă disponibile, dacă se
justifică economic.

• Recoltarea mecanizată se execută cu maşini de tipuri şi mărimi diferite, în

funcţie de necesităţi şi de suprafeţele deservite, în scopul industrializării.

• Culturile trebuie să fie curate de buruieni, amplasate pe terenuri practicabile

pentru mijloacele de recoltare, iar suprafeţele semănate eşalonat vor
permite o utilizare cât mai eficientă a acestora.

• Recoltarea mecanică se face pe principiul cosirii la nivelul solului sau poate

fi reglată pentru recoltarea frunzelor cu peţiol mai scurt.
• Spanacul este un produs deosebit de perisabil, predispus la încălzire
(încingere) şi biodegradare imediată prin diferite fermentaţii, dacă este lăsat
în vrac, tasat sau uşor umed.
• Condiţionarea constă în presortare şi/sau sortare, spălare (doar în cazul
prelucrării pe loc) şi ambalare sau preambalare.

• Spanacul ales trebuie să fie sănătos, cu aspect proaspăt, curat, normal

dezvoltat, practic lipsit de atac de boli sau dăunători şi fără inflorescenţe.

• Tufele întregi vor fi fără rădăcini.

• Păstrarea temporară a spanacului nu se poate face decât în condiţii
frigorifice.

• La temperatura mediului ambiant, frunzele sale pierd până la 10% din

greutate, prin transpiraţie şi evaporare în primele 48 de ore, iar conţinutul în
acid ascorbic se diminuează la jumătate după numai 24 de ore. La spanac
se pot păstra doar loturi sănătoase şi zvântate, de calitatea I, timp de 7-8
zile.

• Temperatura optimă este de 0/1 0C, UR 90-95% şi o circulaţie activă a

aerului.

• Comercializarea şi desfacerea trebuie realizate cât mai scurt.

Spanacul se vinde în vrac sau preambalat.
 Tehnologia valorificării în stare proaspătă a sparanghelului

• Recoltarea are loc la o lungime de 12-22 cm a lăstarilor, excepţie

făcând lăstarii verzi care pot avea maxim 27 cm.

• În funcţie de faza de dezvoltare şi de culoare, lăstarii pot fi albi-gălbui, albi-

gălbui cu vârful violet, sau verzi.
• Recoltarea primelor două tipuri de lăstari se face dimineaţa, pentru a evita o
colorare suplimentară în cursul zilei a vârfului care iese la suprafaţă.

• Bilonul se desface, lăstarul se taie cu un cuţit special de la bază, fără a

prejudicia tinerii muguri prezenţi pe rizom şi fără a răni organele subterane,
apoi bilonul se reface.
•
• Lăstarii recoltaţi trebuie să fie întregi şi nevătămaţi, cu aspect proaspăt,
curat şi secţiunea bazei dreaptă. Se elimină exemplarele atacate de
dăunători.

• Până la condiţionare, se ţin la adăpost de căldură sau lumină şi la o

umiditate relativă de 90%, în lăzi acoperite cu saci umeziţi sau în bazine cu
apă răcită.
• Condiţionarea. În ordinea operaţiunilor, se execută gruparea pe
dimensiuni (talonaj), apoi calibrarea după diametru, eliminarea
lăstarilor necorespunzători, spălarea sau prerăcirea în apă
(facultative), legarea în mănunchiuri de 0,5-1 Kg cu fasonarea finală
la bază şi/sau ambalarea, eventual preambalarea.

• Păstrarea calităţii pe parcursul valorificării este legată de corecta

dirijare a 3 factori de mediu: lumina, temperatura şi umiditatea.

• Lăstarii expuşi câteva ore la lumină şi răciţi insuficient, îşi vor

modifica nuanţa de culoare, continuându-şi creşterea şi dezvoltarea
în detrimentul calităţii.

• Prerăcirea cu apă la 4/6 0 C este obligatorie pentru lăstarii care

nu se valorifică în cel mai scurt timp.

• Păstrarea frigorifică de scurtă durată, până la 4 zile, se poate

realiza la 5 0C şi UR 90-95%.
• Pentru o durată mai lungă, de maximum 10-15 zile, păstrarea se face la 0 C
şi UR 95%, în formă preambalată sub peliculă PE perforată de 0,06-0,1 mm
şi ventilaţie slabă dar permanentă.

• Atmosfera modificată cu un conţinut de O2 de 5-10% şi CO2 5-10%, în

condiţii de temperatură mai mici de 5 C şi UR 95% permite o păstrare de 3
săptămâni.

• În timpul păstrării, lăstarii se mai pot alungi cu până la 1 cm, motiv pentru
care nu trebuie legaţi prea strâns în mănunchiuri.
•
• Prezentarea şi comercializarea sunt avantajate de desfacerea fără
păstrare, sau cu o păstrare cât mai scurtă.

• Ambalajele folosite sunt platouri cu folie contractibilă sau pungi de

polietilenă perforată, care vor fi ferite de uscăciune, lumină sau căldură.

• La baza legăturilor sau a lăstarilor care nu au fost preambalaţi, unii

producători pun o hârtie îmbibată cu apă, pentru a menţine turgescenţa
acestora.
 Tehnologia valorificării în stare proaspătă a
bulbilor de ceapă uscată

• Momentul optim de recoltare în vederea păstrării este faza semiverde,

când bulbii au forma şi mărimea tipică soiului, au 2 sau 3 tunici de protecţie
de culoare caracteristică, peste 75% din plante s-au înclinat la pământ
datorită înmuierii la colet, iar frunzele s-au îngălbenit la vârf

• Pentru consum imediat recoltarea se mai poate face şi în faze de

maturare completă, când frunzele sunt 100% uscate şi aplecate la
pământ, discul este brunificat complet iar rădăcinile uscate nu mai reţin
bulbul în pământ. Aceşti bulbi nu se păstrează bine.

• Tratamentele anterioare recoltării, cu rol antigerminativ sunt

facultative. Ele se justifică doar pentru culturile de ceapă destinate unei
păstrări mai îndelungate.

• Recoltarea se face mecanizat, semimecanizat sau manual, evitându-

se producerea vătămării bulbilor, rănirile, strivirile sau tăieturile.
• Zvântarea şi uscarea după recoltare are loc în 5-8 zile, pe brazdă
sau în grămezi, la soare şi la vânt.

• Rănile mai mici se cicatrizează, unii germeni patogeni sunt distruşi,

iar unele defecte sau boli apar mai evidente.

• Condiţionarea preliminară pe câmp se face manual, prin tăierea

părţii aeriene la 3-4 cm de colet şi prin presortarea bulbilor.
• Se îndepărtează bulbii bolnavi, tăiaţi, deformaţi, zdrobiţi, resturile de
pământ de pe rădăcini, corpurile străine.

• Nu corespund pentru pastrare bulbii cu umiditate exterioară

anormală, insuficient de uscaţi pentru stadiul de utilizare prevăzut,
cu tulpini false sau tulpini mai mari de 4 cm, cu impurităţi (pământ,
foi desprinse, rădăcini detaşate, tulpini false uscate detaşate, frunze,
corpuri străine) în proporţie de peste 3%.

• Bulbii cu diametrul ecuatorial mai mic de 30 mm nu sunt admişi.

• Condiţionarea imediată la centrul de valorificare se face pentru desfacerea
şi comercializarea fără păstrare, iar calitatea I poate fi dirijată către
păstrare.

• Se execută manual sau semimecanic (la bandă) şi constă într-o reluare a

sortării, urmată de calibrare.

• Depozitarea şi păstrarea bulbilor de ceapă uscată este

reglementată prin standarde.

• Calitatea cerută pentru păstrare este urmărită şi realizată corespunzător

doar în culturi special destinate.

• Ceapa uscată se depozitează în vrac sau ambalată, în trei categorii

de spaţii de păstrare, care diferă în privinţa pierderilor acordate legal:

• spaţii tradiţionale sau improvizate, cu ventilaţie naturală;

• depozite cu ventilaţie mecanică, eventual macrosilozuri;
• depozite frigorifice.
• Spaţiile cu aerisire naturală în care se păstrează ceapa uscată sunt
magaziile, pătulele, copertinele, rampele, podurile clădirilor, etc.

• Păstrarea este temporară, până în luna decembrie, iar rezultatele depind de

calitatea iniţială a bulbilor, de protejarea împotriva umidităţii sau
intemperiilor şi de o bună circulaţie a aerului în produs.

• Pierderile economice sunt apreciate la circa 5%, mult sub cele care se pot
justifica din diferite cauze obiective (14-21,1%).
•
• Păstrarea în magazii sau spaţii improvizate cu aerisire naturală se
face în containere cu plasă metalică şi lăzi paletă stivuite până la 3-4 m
înălţime, sau în lăzi P stivuite manual la 2-3 m înălţime.

• Ceapa poate rezista până la -5 C (-7 C), dacă are un conţinut ridicat
de substanţă uscată solubilă (13-14%) şi în substanţe volatile (0,02%).

• La dezgheţare lentă îşi revine, deoarece cristalele de gheaţă se formează în

spaţiile intercelulare şi la periferia celulelor.
• Depozitele cu ventilaţie mecanică permit asigurarea unui debit de 90-100
m3 aer/t/oră prin pardoseală.

• Există două posibilităţi de păstrare: în vrac şi în lăzi paletă.

• În momentul depozitării, se elimină cu un ventilator frunzele exterioare

şi se face o sortare, pentru a elimina bulbii necorespunzători (dacă nu s-a
făcut).

• Noaptea, dar şi în zilele când nu se preia ceapă, ventilatoarele vor funcţiona

pentru uscare şi eliminarea căldurii din respiraţie.

• Se recomandă ca umplerea celulei să dureze 5-6 zile, după care urmează

nivelarea vracului, închiderea celulelor şi începerea ventilaţiei.

• Ventilaţia se efectuează cu aer exterior, în modul următor:

• A. Primele 102 zile de ZVANTARE şi USCARE, ventilând 18-20

ore/zi aer uscat la 20-25 C şi cu UR 65-75%;
• B. Urmează PERIOADA DE RACIRE, variabilă ca durată (max. 4
săptămâni) până la realizarea parametrilor de păstrare.

• Se ventilează întreaga noapte, când temperatura este mai scăzută, apoi şi

în timpul zilei, de la sfârşitul lunii octombrie şi în cursul lunii noiembrie, cu
întreruperi de 6 ore.

• Durata zilnică oscilează între 14-18 ore, iar în zilele umede se ventilează
prin recirculare;

• C. PĂSTRAREA de 3-6 luni, se desfăşoară la 01,5 C şi UR 65-75%.

Ventilatoarele funcţionează ziua, 3-6 ore, iar în zilele cu temperaturi
negative aerul se recirculă.

• Păstrarea în lăzi paletă se dovedeşte de multe ori mai reuşită în condiţii de

ventilare mecanică, deoarece se asigură o bună circulaţie a aerului, iar
produsul poate fi controlat mai uşor.

• Stivuirea este posibilă până la înălţimea de 4,0-5,5m, în funcţie de starea

ambalajelor.
• Păstrarea frigorifică are şi ea 2 variante:

• cu ventilaţie prin pardoseală (păstrare în vrac);

• cu ventilaţie pe la partea superioară (păstrare ambalată).

• Păstrarea frigorifică în vrac este dificilă doar prin prisma

pretenţiilor deosebite pe care le ridică, legate de calitatea
materiei prime, măsurile de prevenire-combatere a bolilor şi
conducerea factorilor de depozitare.

• Înălţimea vracului este de 3,5-5m.

• Se asigură o ventilaţie dirijată de 90-100 m3 aer/t/h, în baza

aceloraşi faze:
• A. ZVANTARE/USCARE în 10-12 zile cu ventilare timp de 18-20 ore/zi aer
exterior la 20/30 C şi UR 60-70%.
• Dacă în momentul respectiv, vremea este ploioasă şi umedă, iar ceapa are
o umiditate exterioară care nu a putut fi eliminată corespunzător pe
parcursul fluxului de valorificare, se foloseşte aer încălzit la bateria
secundară a RAC-550, la 28/40 C, uscarea durând 10-12 zile iar zvântarea
4-6 zile.
• Măsurile de igienă şi control fitosanitar trebuie sporite.

• B. RĂCIREA în 15-20 zile, cu aer la 0/-1,5 C şi UR 65-70% cu un

regim de ventilare de 16 ore/zi.

• C. PĂSTRAREA timp de 6 luni cu menţinerea parametrilor de răcire,

ventilând 4/6 ore zilnic.

• Păstrarea frigorifică în ambalaje implică folosirea lăzilor paletă,

suprapuse până la 5-6 m, în funcţie de starea lor tehnică. Aerul răcit este
refulat în celulă printr-un canal montat sub tavan şi circulă de sus în jos
printre stivele de lăzi paletă cu ceapă uscată.

• Lăzile paletă noi se pot stivui pe 7-9 nivele, dar se pot folosi şi lăzi
paletizate pe 4 nivele sau chiar saci de plasă în palete cu montanţi,
suprapuse până la 5-6 m înălţime.
• Ceapa din arpagic se poate păstra frigorific în ambalaje, 8-10 luni,
la -1,5 C şi 65-70% UR.
• Ceapa din sămânţă (ceaclama) se poate păstra aceeaşi perioadă, la -1 C şi
70-75% UR.

• Regimul de ventilaţie este identic păstrării în vrac.

Sistarea păstrării impune un termen de valorificare de 15 zile în
care produsul rămâne încă stabil calitativ.

• Prioritate au loturile mai expuse pierderilor.

• Se procedează la ridicarea treptată, în 1-2 zile, a temperaturii de la -1,5 C
la 6/8 C, în condiţiile unei umidităţi relative de 75-80%, evoluţie care are loc
în mod natural, prin autoîncăzire.

• Condiţionarea după păstrare nu diferă de condiţionarea iniţială a

producţiei.
• Bulbii vor avea cel puţin 10/12 C, pentru a nu forma condens.

• Pe măsura livrării, la scoaterea din celule, bulbii se sortează şi se

ambalează în lăzi P sau săculeţi de plasă de diferite capacităţi.
 Tehnologia de valorificare în stare proaspătă a bulbilor de usturoi

• Recoltarea se face în lunile iunie-august, când treimea superioară a

frunzelor s-a îngălbenit, bulbii sunt bine formaţi şi nu mai cresc, dar discul
îşi modifică nuanţa spre brun.

• Uneori se aşteaptă până ce baza tulpinii false se înmoaie, în timp ce unii

producători încep recoltarea înaintea culcării tulpinilor.
• Întârzierea recoltării determină invazia microorganismelor saprofite care
înnegresc tunicile şi diminuează durata de păstrare (Botrytis sp.).

• Recoltarea se execută manual, prin smulgere, în perioade cu timp cât

mai favorabil, fiind planificată să nu dureze mai mult de 10 zile. Plantele se
lasă pentru zvântare şi pentru uscare pe câmp, în strat de 5-7 cm, timp de
6-10 zile, până când tunicile devin sfărâmicioase.

• Recoltarea mecanizată nu se poate face decât pe vreme frumoasă, folosind

dislocatorul sau MRC 1,2.

• Se recoltează mecanic doar culturile de usturoi care se pretează, lipsite de

buruieni, pe suprafeţe care justifică utilizarea agregatelor, când solul are
70% din capacitatea de câmp.
• Condiţionarea se poate face în câmp, pe timp frumos, sau în spaţii
acoperite, la puncte de condiţionare, pe vreme nefavorabilă.

• Tulpina falsă trebuie tăiată sub 3 cm, rădăcinile se scurtează sub 1

cm, se elimină pământul aderent şi/sau corpurile străine.

• La sortare şi calibrare se acceptă căpăţâni sănătoase, tari, curate,

zvântate şi mature, fără urme de mucegai sau vătămări produse de
ger şi soare.

• Păstrarea usturoiului. Se păstrează doar calitatea superioară

(I), după uscare şi condiţionare pe soiuri.

• Nu se admit la păstrare căpăţânile recoltate prea devreme sau prea

târziu, cele umede sau care provin din culturi infestate, căpăţânile
desfăcute sau loturile care nu au fost condiţionate.

• Usturoiul se poate păstra în spaţii cu ventilaţie naturală, celule

ventilate mecanic, sau celule frigorifice.
• În magaziile cu ventilaţie naturală, usturoiul se păstrează în lăzi P umplute
pe trei sferturi (18 kg/ladă) sau M3/M4 (10-18 kg/ladă) întregi, curate şi
dezinfectate.

• Umplerea şi stivuirea vor asigura o bună circulaţie a aerului prin produs.

• La perete se lasă 0,2-0,4m, iar între stivele de lăzi, circa 5-10 cm.
• La tavan se asigură cel puţin 1,5m.

• Factorii regimului de păstrare se dirijează greu, prin închiderea şi

deschiderea ferestrelor, evitând temperaturile sub -3 C.

• Durata păstrării economice este de 60-90 zile pentru usturoiul de

toamnă şi de 120-150 zile pentru soiurile de primăvară, limita superioară
fiind posibilă doar în condiţii de ventilaţie mecanică.

• Păstrarea frigorifică permite aproape dublarea perioadei medii de

păstrare a usturoiului.

• Modul de păstrare este în exclusivitate în ambalaje de capacitate redusă

(circa 10 kg într-o ladă sau sac de plasă), care se paletizează în palete cu
montanţi.
Schema tehnologică de păstrare este:

• A. ZVANTARE-USCARE în 15(20) zile, la 20/40 C şi UR sub 75%,

ventilând aer exterior sau încălzit la bateria RAC, timp de 164 ore pe zi;

• B. RĂCIRE în 7-10 zile, până la 0 C cu aer rece şi uscat din exterior,

sau cu aer răcit, timp de 15-20 ore/zi;

• C. PĂSTRAREA în medie 80-130 zile pentru usturoiul de toamnă şi

160-220 zile pentru usturoiul de primăvară,T de -1,5/0 C şi UR sub 75%
(65-75%), ventilând 51 ore/zi prin recirculare cu aer răcit, sau aer rece din
exterior (mai rece decât temperatura celulei, dar nu sub -5 C).

• Controlul condiţiilor de păstrare se face zilnic, iar pentru produsul depozitat

de 3 ori pe lună sau ori de câte ori este nevoie.

• Scoaterea de la păstrare se face de regulă treptat, după principiul

"primul lot intrat, primul lot livrat".

• Se folosesc spaţii tampon pentru acomodarea temperaturii, evitându-se

manipularea bulbilor la temperatură scăzută.
 Tehnologia de valorificare a arpagicului

• Recoltarea se face la sfârşitul lunii iulie sau începutul lunii august,

când la peste 50% din plante vârful frunzelor s-a îngălbenit pe o lungime de
2-3 cm (treimea superioară).

• Modul de recoltare este manual, prin dislocare cu săpăliga, urmată de

smulgere şi adunare în benzi.

• Recoltarea mecanică se face cu dislocatorul DLR-4, adaptat cu piese care

lucrează la adâncimea de numai 8-10 cm, sau cu maşina E-649 de recoltat
cartofi, adaptată şi ea corespunzător.

• Zvântarea şi uscarea se desfăşoară în condiţii optime pe câmp, timp

de 2-3 zile, prin expunere la soare.

• Nu trebuie depăşit acest interval, deoarece poate apare fenomenul de

opărire, care crează ulterior neajunsuri în depozitare.

• După uscarea frunzelor, se condiţionează prin curăţarea de frunze, sortare

şi calibrare, urmate de ambalare şi valorificare diferenţiată.
• Condiţionarea se realizează mecanic, cu selectoare speciale sau cu maşina
de condiţionat şi sortat arpagic şi ceapă.

• Maşina are 2-4 site şi un ventilator, obţinându-se o precizie superioară.

• Sortarea permite separarea impurităţilor, resturilor, corpurilor străine, şi a

bulbilor prea mici, bolnavi sau seci, tăiaţi sau fără tunici de protecţie.

• Calibrarea se face pe trei calităţi:

• calitatea I 7-14 (6-12) mm diametru, cu greutatea de 0,4-1,2 g/buc;
• calitatea II 14-20 (12-18) mm diametru şi greutatea de 1,3-3 g/buc;
• calitatea a III-a 20-25 (peste 18) mm diametru şi greutatea de 4-5 g/buc.

• Păstrarea arpagicului durează 7 luni (august-martie), şi se poate face

în depozite ventilate mecanic sau în depozite frigorifice.
• Depozitele cu ventilaţie mecanică prin pardoseală au celule de până la 200
tone capacitate, cu înălţimea interioară de 5,7 m.

• Ambalajele de păstrare sunt lădiţe din lemn care conţin fiecare 5 kg arpagic
sortat şi calibrat.

• Acestea se paletizează în palete cu montanţi 72-80 lădiţe (9-10 starturi de

câte 8 lădiţe) conţinând în total 360-400 kg.

• Paletele se suprapun pe 3 nivele până la 4,2 m înălţime, rămânând până la

tavanul celulei un spaţiu de 1,5 m.

• Pentru o bună circulaţie a aerului, la pereţi se lasă spaţii de 50 cm.

• Ventilarea de toamnă are caracter de desăvârşire a zvântării/uscării, la
temperatura 18-20 C şi UR sub 70%.

• În anotimpul rece este posibilă realizarea temperaturii optime de păstrare

de 0 C până la -1,5 C, cu posibilităţi de oscilaţie pozitivă până la 2 C.

• Se menţine o umiditate relativă cât mai scăzută (65-70%).

• În cursul primăverii (martie), se ventilează doar noaptea, păstrând
temperatura sub 3/5 C, când apare pericolul iniţierii procesului de
înflorire (de la 3/5 C la 15/18 C).

• Păstrarea frigorifică rămâne cea mai eficientă metodă de

păstrare a arpagicului la 0/-1,5 C şi UR sub 75%, pierderile
înregistrate fiind de numai 153% de-a lungul întregii perioade de
păstrare.

• Tratamentul termic pentru prevenirea apariţiei tulpinilor florale

şi pentru sporirea producţiei după plantare se face cu 2 săptămâni
înaintea înfiinţării culturii.

• Temperatura în celule se va ridica la 305 C (UR sub 70%), iar în

ultimele 7 ore chiar la 40 C, în paralel cu intensificarea ventilaţiei, în
scopul eliminării excesului de umiditate.
 Tehnologia de valorificare în stare proaspătă a prazului

• Recoltarea se face în lunile octombrie-noiembrie, manual sau

semimecanizat.

• Tehnica manuală foloseşte cazmale sau furci pentru slăbirea şi dislocarea

rândurilor de plante, care se smulg, se scutură de pământ şi eventual de
unele fragmente veştejite.

• Se elimină exemplarele bolnave sau vătămate prin presortare.

• Recoltarea semimecanizată constă în dislocarea mecanică şi manipularea

plantelor în mod similar metodei manuale.

• Condiţionarea în câmp presupune presortarea, calibrarea, sortarea pe

mărimi şi legarea în snopi de 10-15 bucăţi uniforme ca lungime.

• Calibrarea se face după diametrul tulpinii false, la 10 cm de la baza

rădăcinii, sau deasupra umflăturii coletului (bulbului).
• Calibrul minim al prazului este de 10 mm, iar al prazului timpuriu de 8 mm.

• Legarea se face în 2 locuri, fără a vătăma plantele, care vor fi zvântate (fără
umezeală sau brumă).

• Condiţionarea la centrul de valorificare, în vederea consumului de

toamnă, se execută manual.

• Plantele se fasonează, scurtând frunzele la 1/3 din lungime, micşorând şi

egalizând rădăcinile fără a răni discul.

• Urmează curăţarea, cizelarea sau eliminarea unor frunze deteriorate sau

îngălbenite şi spălarea la nivelul rădăcinilor, pentru a îndepărta orice urmă
de pământ aderent.

• Păstrarea prazului se efectuează numai pentru calitatea I, iar

introducerea în spaţiile de depozitare se face cu minimum de manipulări şi
în termen cât mai scurt.

• Pentru însilozare, plantele nu se condiţionează, iar amplasarea

silozurilor se face pe terenuri mai ridicate, ferite de vânturi şi uşor accesibile
pentru mijloacele de transport.
• Însilozarea în brazde permite păstrarea prazului 3-4 luni.

• Brazda are 40 cm adâncime şi lăţimea de 2,5 m, cu taluz interior de 75 grd

înclinaţie.

• Prazul se aşează în rânduri sprijinite pe taluz, la 2-3 cm plantă de plantă şi

se acoperă cu pământ până la punctul de ramificare a frunzelor.

• Lungimea brazdelor este de 25-30 m, iar între ele se lasă poteci.

• Se execută rigole de colectarea apelor din precipitaţii.

• Protecţia brazdelor se face cu paie şi cu rogojini.

•
• Însilozarea în şanţuri permite o păstrare tot de 3-4 luni.

• Sanţurile sunt tot la fel de adânci, dar mai înguste (1,5 m), iar protecţia se
face cu paie şi folie de polietilenă.
• Păstrarea în spaţii acoperite (umbrare, şoproane), sau în spaţii
închise (pivniţe, magazii) cu aerisire naturală poate dura 3-5 luni.

• Prazul se stratifică vertical pe pardoseală, la 4-5 cm plantă de

plantă, într-un start de nisip reavăn de 20 cm grosime.

• Se recomandă o umiditate relativă de peste 95%, dar se împiedică

acumularea excesului de umiditate, printr-o aerisire cât mai
intensă.

• Păstrarea frigorifică se justifică doar pentru 4-6 luni, dar este

dificilă, iar spaţiul este folosit neeficient.

• Condiţiile optime sunt temperatura de 0/1 C şi UR 90-95%, iar

recircularea şi împrospătarea aerului vor fi cât mai active.
 Tehnologia de valorificare în stare proaspătă a morcovilor,
ridichilor de vară şi de iarnă, precum şi a sfeclei roşii

• Recoltarea se face în faza maturării depline. În acest moment,

raportul zaharoză/monoglucide este supraunitar, iar culoarea
frunzelor se schimbă.

Metoda de recoltare poate fi:

• manuală, cu furca sau cu cazmaua;

• semimecanizată cu dislocatorul sau cu plugul fără cormană;

• mecanizat integral cu combine de diferite tipuri (fig. 7.1.).

• Condiţionarea începe din câmp prin retezarea frunzelor la circa 2 cm
deasupra coletului, presortare şi ambalare.

• Se consideră corespunzătoare rădăcinile cu aspect proaspăt, turgescente,

tari, întregi, curate, sănătoase, fără lovituri, nelemnificate şi fără umiditate
exterioară anormală.

• La morcovi, se separă exemplarele ramificate, cu pământ aderent, cu tijă

florală, nezvântate.
• La ridichi se acceptă cele cu rădăcină terminală tăiată, dar se separă
exemplarele cu structură spongioasă.

• La sfeclă se urmăreşte frăgezimea, integritatea epidermei şi culoarea roşie

specifică în secţiune (fără cercuri albe).

• Ambalarea se face în lăzi paletă, lăzi tip P, saci de iută sau în fileu
tubular cu o capacitate de 15 kg.

• Procedeele tradiţionale şi specifice de păstrare a legumelor

rădăcinoase sunt însilozarea în brazdă, însilozarea în vrac, însilozarea în
şanţuri prin stratificarea cu nisip, la care putem adăuga şi păstrarea în spaţii
improvizate.
 Păstrarea frigorifică a legumelor rădăcinoase necesită loturi mari de
rădăcini de calitate superioară (200-300 t/celulă) care să poată fi livrate
după cel puţin 6 luni de păstrare cu pierderi de cel mult 14,2% (5,8% în
greutate, 4,6% prin stricare şi 7,2 % declasări).

• Măsurile de prevenire şi dezinfecţie se aplică produsului, ambalajelor

şi spaţiilor de depozitare.

• Ambalajele de depozitare sunt lăzile paletă şi lăzile P paletizate, dar

există şi variante de păstrare în saci de plasă, aşezaţi în palete cu montanţi,
sau în saci de PE perforaţi, introduşi în lăzi paletă

• Se recomandă temperatura de păstrare a morcovilor de 0,5/3 C, la

UR 90-95%, în condiţiile unei circulaţii a aerului care să menţină constanţi
aceşti factori.

• Viteza de circulaţie a aerului la începutul depozitării este de 2 m/s, iar în

timpul păstrării de 0,5-1 m/s (80-100 m3/t/h), pierderile în cele 6 luni de
depozitare pot uneori depăşi 14% (12-17%).
• Prin ambalarea în saci PE perforaţi, introduşi în lăzi paletă şi
depozitarea acestora la 0/1 C şi 85-90% UR, se prelungeşte
perioada de păstrare la 200 zile, începând din luna noiembrie.

• În celula cu atmosferă controlată având 4%CO2 şi 3%O2,

după 6 luni de păstrare pierderile şi declasările sunt de numai 10%,
aspectul comercial fiind mai corespunzător .
 Tehnologia de valorificare în stare proaspătă a pătrunjelului, ţelinei de
rădăcini şi a păstârnacului

• Recoltarea mecanizată sau semimecanizată se face la mărimea

caracteristică.
• Păstârnacul se recoltează mai greu, datorită înrădăcinării mai profunde.

• Frunzele de pătrunjel se cosesc în prealabil şi se valorifică separat.

• Țelina se poate recolta şi eşalonat, din faze mai timpurii, în vederea

valorificării cu tot cu frunze, care trebuie livrate verzi şi proaspete.

• Condiţionarea în câmp separă rădăcinile pentru păstrare de cele pentru

consum imediat.

• Parametri optimi sunt - temperatura 0/1 C şi UR >90%, în condiţii de

circulaţie a aerului care să menţină factorii de păstrare cât mai stabili.

• Dintre metodele specifice, doar variantele de însilozare au o utilizare

diferenţiată: în brazdă la pătrunjel/ţelină, în straturi, în vrac la ţelină, restul
procedeelor practicându-se la toate speciile din această grupă.
 Condiţionarea se execută înaintea livrării.

• Sortarea preliminară va urmări alegerea rădăcinilor cu aspect proaspăt,

întregi, curate, sănătoase, zvântate, fără vătămări mecanice sau produse
de boli/dăunători, fără început de lujer floral şi cu frunzele retezate la 1-2 cm
deasupra coletului.

• Pentru pătrunjel şi păstârnac, se are în vedere în mod specific, tăierea

rădăcinilor, lipsa lemnificării şi a ramificaţiilor.

• Pentru ţelină se mai urmăreşte ca exemplarele să aibă frunzele retezate în

formă de con, iar rădăcinile să fie fără goluri sau crăpături.

• Urmează spălarea mecanică şi fasonarea. Telina se curătă de toate

rădăcinile şi ramificaţiile laterale, pentru a obţine o formă cât mai regulată şi
fără zone adâncite care pot păstra impurităţi şi măresc procentul de deşeuri
la utilizare.

• Ambalarea se face în lăzi P, iar preambalarea în pungi de polietilenă

perforate, la 0,5-1 kg capacitate.
 Tehnologia de valorificare a tuberculilor de cartof de toamnă
destinaţi consumului

• Momentul optim de recoltare este la maturitatea deplină, tuberculii având

peridermul bine format, 2/3 din vreji fiind uscaţi, iar restul de culoare
galbenă.

• Se face proba decojirii tuberculilor, a căror coajă nu trebuie să se mai

exfolieze.

• Recoltarea cartofului poate fi organizată în flux :

• fluxul semimecanizat foloseşte MSC-1, MSC-2-75 (pentru soluri mai grele)

sau E-649, iar tuberculii sunt adunaţi şi sortaţi manual.

• fluxul modern foloseşte maşina E 649.

• Presortarea permite înlăturarea resturilor vegetale sau minerale,
precum şi a tuberculilor foarte mici sau depreciaţi.

• Se consideră corespunzători tuberculii întregi, curaţi, sănătoşi, tipici

pentru soiul cultivat, cu pieliţa suberificată, turgescenţi, fără
umiditate exterioară anormală, fără defecte interne, fără vătămări
mecanice sau atac de boli-dăunători, neînverziţi, neîncolţiţi,
neîngheţaţi şi fără corpuri străine.

• Presortarea se execută manual, semimecanizat sau mecanizat, pe

câmp sau la un punct intermediar de presortare (ISIC-30).

• Pregătirea pentru păstrare, presupune igienizarea şi

dezinfecţia, însoţite eventual de o sortare preliminară
• Tratarea cu inhibitori de încolţire se justifică doar pentru anumite
soiuri care germinează mai uşor în depozite, sau atunci când dorim
să asigurăm o perioadă maximă de păstrare, în condiţii în care
temperatura poate oscila, favorizând apariţia colţilor (lăstarilor).

• Inhibitorii autorizaţi pe plan european sunt I.P.C. (izopropil N-fenil

carbamat) şi C.I.P.C. (cloro izopropil N- carbamat), alături de unele
terpene (carvona), care împiedică creşterea ochilor, blocând
diviziunea celulară .
 Depozitarea tuberculilor de cartof pentru consum

• Depozitarea tuberculilor se poate face în silozuri în pământ, în

spaţii improvizate cu ventilaţie naturală, în macrosilozuri sau în
depozite ventilate mecanic şi în depozite frigorifice.

• Tehnologia de păstrare frigorifică poate folosi mai multe

tipuri de ambalare.

• Lăzile paletă stivuite pe 6-8 nivele (4,6-6,0 m) realizează o

încărcătură de 2,2-3,0 t/m2.

• Spaţiile libere dintre palete trebuie orientate paralel cu direcţia de

refulare a aerului răcit.

• Lăzile P paletizate în sistem ţesut, 5 orizontal x 4 rânduri,

ambalează 600-650 kg pe fiecare unitate de încărcătură sau 2,0-2,2
t/m2 la o stivuire pe 4 nivele (h= 5,6 m).
• Umplerea celulelor trebuie efectuată în termen cât mai scurt, de câteva zile.

• Între stivele de ambalaje se lasă spaţii libere de 10 cm, iar la perete de 20

cm.

• În primele 6-14 zile se parcurg fazele de pregătire (zvântarea, cicatrizarea

rănilor şi prerăcirea), ventilând 24 de ore din 24 aer exterior.

• În fiecare zi, temperatura trebuie coborâtă cu 1,5/2,5 C, astfel ca în final să

ajungă la parametrii de păstrare 3/5 C.

• Păstrarea durează 7-8 luni, reciclându-se aerul răcit cu împrospătare

periodică.

• Utilizarea de până la 50% aer exterior în perioada de iarnă reduce

consumul energetic.

• În finalul păstrării frigul este oprit, iar în celulă se produce o încălzire până la
8-10 C.

• Celula trebuie golită în 10-14 zile.

 Tehnologia de păstrare în depozite specializate cu ventilaţie mecanică.

• Deşi aparent, apare ca o soluţie mai simplă, păstrarea în vrac este în

realitate mult mai greu de realizat, deoarece nu poate reuşi decât cu
tuberculi sănătoşi, cât mai uniformi (soi, provenienţă, mărime etc.), dar
totodată de dimensiuni care să permită accesul aerului de jos în sus.

• Orice focar de boală, sau înfundarea canalelor cu tuberculi mici, pământ,

pietre, resturi vegetale, pot compromite şi restul tuberculilor corespunzători.

• Există 5 faze ale păstrării, între care primele 3 sunt faze pregătitoare:

• zvântarea tuberculilor umezi, timp de 2-3 zile, cu aer exterior de 10-20 C şi

UR 65-80%, 24 de ore din 24, în debit de 80-120 m3/t/h (0,2-0,25 m/s);

• vindecarea şi cicatrizarea rănilor în cursul a 2 săptămâni de ventilare cu aer

interior/exterior, la 13/18 C şi UR 85-95%, 12 ore din 24. Formarea peste
răni a unui nou periderm nu are loc sub 8 C;
• răcirea treptată pe parcursul a 4-8 săptămâni, cu ventilarea aerului exterior
în timpul nopţilor reci, la 4/10 C şi UR 85-90%, 8-12 ore din 24, dar fără
întreruperi mai mari de 6 ore;

• păstrarea cartofilor in depozite cu ventilatie mecanizata dureaza 5-6 luni, la

3/5 C şi UR 85-90%, cu ventilare de aer exterior 1-4 ore din 24, prin
recirculare sau amestec cu aer exterior a cărui temperatură să nu
depăşească cu 2-3 C pe cea a tuberculilor şi să nu fie mai scăzută de 0 C,
pauzele de ventilaţie nu vor depăşi 10-12 ore;

• pregătirea pentru desilozare, durează 1-2 săptămâni, când se opreşte

ventilaţia sau se ventilează cu aer cald, pentru reducerea conţinutului de
glucide hidrosolubile şi a gradului de dăunare la condiţionare.

Dacă se ventilează, temperatura aerului nu trebuie să depăşească cu mai mult

de 4 C temperatura tuberculilor. Temperatura se ridică la 8/10 C, iar UR se
micşorează la 80-85%.

Golirea celulei nu trebuie prelungită mai mult de 14 zile, pentru a nu favoriza

dezvoltarea bolilor, iar scoaterea tuberculilor se face de-a lungul canalelor
de ventilaţie, folosind ventilaţia până în faza finală.
 Specificul valorificării tuberculilor de cartof material săditor

• Numiţi în termeni tehnici "cartofi de sămânţă", aceştia au diametrul

optim de 30-36 mm şi greutate de 40-70 g/buc.

• Producerea şi valorificarea lor au anumite elemente specifice, mai ales

pentru categoriile biologice superioare (clone, bază superelită, etc).

• Prezintă o importanţă deosebită asigurarea de la preluare a unor

tuberculi cu capacitate de păstrare cât mai bună, sănătoşi şi fertilizaţi
moderat în cultură.

• Igienizarea corespunzătoare a spaţiilor şi sortarea/calibrarea

tuberculilor sunt faze necesare, care contribuie la o evoluţie normală în
depozit a materialului săditor.

• Este interzisă folosirea substanţelor inhibitoare şi a tratamentelor împotriva

încolţirii. Umplerea celulelor trebuie realizată cât mai repede.

• Depozitarea se poate face diferenţiat, asigurând cele mai bune condiţii de

păstrare loturilor cu valoare biologică ridicată şi soiurilor care sunt mai
sensibile.
• Păstrarea paletizată, în celule frigorifice, devine obligatorie mai ales
în zonele calde ale ţării.

• Menţinerea constantă a temperaturii la valori de 2/3 C cu abateri de

±1 C şi a umidităţii relative de 85-95%, asigură păstrarea intactă a
valorii biologice pe o perioadă de 8-9 luni, în funcţie de necesităţi.

• Păstrarea în depozite specializate, cu ventilaţie mecanică, în

vrac cu înălţime de numai 3m, se realizează în zonele de producţie
tradiţionale pentru cartof.

• Fazele păstrării (zvântare, vindecarea rănilor, coborârea

temperaturii, păstrare şi ridicarea temperaturii pentru condiţionarea
finală) sunt similare tuberculilor de consum, dar nivelul
temperaturilor de păstrare poate oscila şi până la 1 C, îndulcirea
neavând importanţă.
• Păstrarea în spaţii care nu asigură temperaturile optime de 2/3/4 C
şi UR 85-95% în mod constant, duce la apariţia încolţirii premature,
manifestarea bolilor de depozit şi la pierderea valorii biologice a
materialului săditor.

• Faza de desilozare trebuie declanşată cu 30 de zile înaintea

plantării, în vederea condiţionării finale.

• Tuberculii sunt calibraţi pe 2 categorii şi se ambalează în saci de

iută noi, la 25 kg/unitate ambalaj.

• Sacii sunt cusuţi la gură, plombaţi şi etichetaţi, atât în interior, cât şi

la exterior.
Tehnologia valorificării legumelor din grupa verzei pentru căpăţâni

• Recoltarea se face la un grad de maturitate corelat cu soiul şi

destinaţia de valorificare, criteriul principal constituindu-l gradul de
îndesare al căpăţânilor.

• La varza albă timpurie îndesarea nu este o condiţie obligatorie, în

timp ce la soiurile de vară sau de toamnă, sau la varza roşie
căpăţânile vor fi îndesate.

• Pentru păstrare se urmăreşte un grad de îndesare mediu .

• Depăşirea acestui stadiu expune căpăţânile la crăpare, mai ales

cele prea îndesate şi cu mugurii axiali dezvoltaţi.
•

• Recoltarea este manuală, prin mai multe treceri la soiurile timpurii

sau de vară, iar la cele de toamnă prin 1-2 treceri.
• Recoltarea mecanizată sau semimecanizată, într-o singură trecere, se
practică la culturi uniforme şi omogene, pe suprafeţe suficient de mari, la
distanţe între rânduri accesibile maşinilor, iar producţia se livrează de
preferinţă pentru industrializare sau consum imediat.

• Condiţionarea verzei are trei etape.

• Presortarea, efectuată la recoltarea eşalonată, permite alegerea
căpăţânilor conform condiţiilor generale de acceptabilitate.

• Sortarea şi calibrarea se execută manual sau semimecanic, la banda cu

trei căi.

• Păstrarea verzei de căpăţână se execută în spaţii frigorifice, în spaţii

ventilate mecanic, în spaţii improvizate (ventilaţie naturală) sau în silozuri de
suprafaţă.
•
• Păstrarea modernă se efectuează în depozite frigorifice, care
limitează pierderile şi deprecierile, asigurând timp de 4 luni menţinerea
calităţii.

• Umplerea celulelor frigorifice trebuie efectuată în 1-2 zile (max. 7 zile),

capacitatea optimă fiind sub 250 t, cu loturi cât mai omogene posibil ca
provenienţă, soi, mărime sau grad de îndesare (se evită amestecul cu alte
produse).
• Ambalajele de păstrare sunt lăzi P sau lăzi paletă clădite în stivă de 6m (4
nivele de palete sau 6 nivele de lăzi paletă) şi stivuite astfel încât să permită
o bună circulaţie a aerului.
• Încărcătura realizată este de 1,4t/m2.

• Condiţiile optime de păstrare ale verzei albe capatani, in depozite frigorifice

sunt: temperatura 0/1 C şi UR 85-90%.
• Păstrarea în silozuri de suprafaţă sau semiîngropate la 20-30cm.

• Varza este clădită cu cotorul spre interior în vrac prismatic, cu lăţimea la

bază de 1,5-2m, înălţimea de 1,3-1,5m şi lungimea de 15-20m, peste un
strat de paie uscate şi curate de 15-20 cm.

• Pe mijloc, la bază, se amenajează un canal de aerisire cu dimensiunile

30x30cm şi acoperit cu şipci, iar din 2 în 2m se instalează coşuri de
ventilaţie verticale care depăşesc coama cu 40-50cm.

• Sistarea păstrării şi livrarea se execută pe măsura cererii şi implică

acomodarea căpăţânilor la temperaturi mai ridicate prin intermediul unor
spaţii de trecere, pentru a nu forma condens.
 Tehnologia valorificării în stare proaspătă a conopidei

• Recoltarea trebuie efectuată în faza de inflorescenţă compactă, la mărimea

caracteristică soiului înaintea desfacerii căpăţânilor (false).

• Acestea au tendinţa de a deveni tot mai afânate, trecând în cele din urmă
în fază de tulpini florifere, mai ales la soiurile timpurii.

• Conopida de vară şi de toamnă trebuie să aibă diametrul mai mare de

12cm, iar ultimele recoltări din octombrie vor fi efectuate înainte de apariţia
temperaturilor negative.

• Recoltarea se face manual, dar este posibilă semimecanizarea sau

mecanizarea integrală, când se cultivă hibrizi cu maturare uniformă (80-
90%).

• Operaţia este eşalonată prin 6-7 treceri la interval de 4 zile, tăindu-se

inflorescenţa cu 4-6 frunze de protecţie, cu cotor scurt sub ultima frunză.

• Presortarea în câmp presupune alegerea unor căpăţâni turgescente,

intacte, întregi, sănătoase, curate, de minim 11 cm  .
• Conopida se poate prezenta conform SR 3678:1999, în trei moduri:

• a)" cu frunze", învelite cu frunze sănătoase şi verzi, suficiente ca număr şi

lungime pentru a acoperi şi proteja căpăţâna, având cotorul tăiat puţin sub
frunzele de protecţie;

• b)" fără frunze" şi fără partea necomestibilă a cotorului, dar cu maximum 5

frunze mici fragede, de culoare verde pal, întregi şi strânse pe căpăţână;

• c)" cu coroană", păstrând un număr suficient de frunze care protejează

căpăţâna, care vor fi sănătoase, verzi şi fasonate la cel mult 3 cm peste
nivelul inflorescenţei.

• Cotorul se taie puţin sub frunzele de protecţie.

• Ambalarea se face cu inflorescenţele spre interior şi cu frunzele spre

exterior, în lăzi P, lăzi tip II de export sau în lăzi grătar, evitând vătămările.
Păstrarea temporară. La temperatură normală inflorescenţele îşi pierd
calitatea în 4-6 zile, în funcţie de umiditatea relativă.

• Pe durata scurtă de timp (7-10 zile), conopida necondiţionata poate fi

păstrata la 5/10 C şi UR 85%.

• Păstrarea o perioadă de 2-4 săptămâni este posibilă cu inflorescenţe

calitatea I incomplet crescute, cu frunze tăiate la 3-5cm deasupra nivelului
căpăţânii.

• Condiţiile de mediu recomandate sunt 0/2 C şi UR 90-94%.

• Păstrarea timp de 3-5 săptămâni (până la 50 zile) sa face cu inflorescenţe
nefasonate, cu cel puţin 2 etaje (rânduri) de frunze sau preambalate în
peliculă microperforată.

• Recoltate cu multă grijă şi prerăcite, se ambalează în lăzi grătar pentru o

bună circulaţie a aerului, asigurând -1/0 C şi UR 95%.
• Temperaturile mai mici de -2 C sunt dăunătoare.

• Păstrarea în AC asigură o bună menţinere a fermităţii şi culorii timp de 3-6

săptămâni, la 0 C şi UR 95%, cu un amestec de tip II, cu 3(5)% O2 şi
5(8)% CO2. Se folosesc inflorescenţe preambalate în folie.
 Tehnologia valorificării în stare proaspătă la broccoli

• Recoltarea prea timpurie micşorează producţia şi diminuează

calitatea.
• Momentul optim este apreciat în funcţie de tipul de soi cultivat ("spear" cu
tulpină subţire şi ramificaţii lungi, sau "crown" cu tulpină groasă şi
inflorescenţă cu ramificaţii scurte compacte).

• Înălţimea maximă a exemplarelor este 20 cm, cupa axului floral trebuie să

fie netedă şi cât se poate de dreaptă.

• Se apreciază fermitatea şi nu trebuie întârziat până în pragul înfloririi.

• Se recoltează manual, prin 2-3 treceri, până la 8-12 treceri la soiurile mai
vechi.
• La recoltarea pentru consumul proaspăt, inflorescenţa se taie
dimineaţa, cu cuţitul, la 15-20 cm de tulpină, păstrând frunzele acesteia, mai
ales la soiurile "spear".

• Pentru congelare se utilizează soiurile "crown" care se taie cu tulpină

scurtă, la 15 cm.
• Presortarea urmăreşte recoltarea unor exemplare întregi,
sănătoase, proprii consumului, curate, fără stricăciuni provocate de
boli sau dăunători, cu aspect proaspăt, fără umiditate exterioară
anormală.

• Diametrul minim al axului floral trebuie să fie 8 mm, iar diametrul

minim al inflorescenţei este de 6 cm.

• Pentru broccoli preambalată sau în mănunchi, se admite diametrul

maxim de 2 cm.

• Păstrarea temporară nu este posibilă mai mult de 48 ore, în

condiţii de temperatură şi umiditate normală, fiind mai perisabil
decât conopida.

• Prin prerăcire şi păstrare sub formă preambalată, calitatea se poate

menţine 8-15 zile la 0 C şi UR 95% în atmosferă normală şi până la
3 săptămâni în AC cu 5-10% CO2 şi 3% O2.
 Valorificarea în stare proaspătă a gulioarelor

• Recoltarea se execută eşalonat, pe măsura atingerii calibrului minim, prin

smulgere sau tăiere.

• Presortarea va urmări alegerea unor exemplare întregi, nevătămate,

sănătoase, proaspete, curate, normal dezvoltate, necrăpate, nelemnificate,
având forma, mărimea şi culoarea caracteristică soiului.

• Frunzele trebuie să aibă şi ele culoarea specifică soiului şi nu trebuie să fie

uscate sau îngălbenite.
• Diametrul ecuatorial minim al gulioarelor este de 50mm.

• Condiţionarea constă în fasonare, sortare, calibrare, legare în legături şi

ambalarea.
• Fasonarea se face prin tăierea rădăcinilor şi hipocotilului la 0,5cm sub
gulioară, înlăturând şi o parte a frunzelor, începând cu cele murdare, ofilite
sau deteriorate.
• Se pot lăsa 3-5 frunze, iar capetele celor tăiate nu vor fi mai mari de 2mm.

• Gulioarele se şterg cu cârpe, apoi se sortează şi se calibrează.