Sunteți pe pagina 1din 10

Revista de Asisten]\ Social\, anul IX, nr.

2/2010, 265-273
Revista de Asisten]\ Social\ nr. 2/2010 265

Practica bazatã pe dovezi


în asistenþa socialã
(Evidence Based Practice in Social Work)
Dana Paula Brãescu*

Abstract. This article brings forth evidences that the application of theory in practice
is undoubtedly difficult and a constant effort is needed in order to understand the
clients’ problems and which are the most appropriate actions to safeguard the child
and to promote the child’s welfare. The article presents a case study based on the
author’s experience as a social worker in England and it reflects the main actions that
had been taken in the light of legislation, guidelines and relevant theories. The article
argues that a theory that is well accepted due to its effectiveness proved to be insufficient
and did not help to understand the clients’ problems and their behaviour. The eclectic
approach helps the social worker to understand complex behaviour and it underpins the
best practice in social work. Also the article demonstrates the importance of evidence
based practice and the need to use in practice what proved to be effective being mindful
at the methodological details and the research design.

Keywords: eclectic approach, evidence based practice

Introducere1
De-a lungul timpului s-a demonstrat cã teoria ºi practica în asistenþa socialã se aflã într-o
relaþie de dependenþã reciprocã: practica este izvor de înþelepciune pentru teorie ºi invers
(Butt, Parton, 2005). O tendinþã modernã în asistenþa socialã, consideratã a fi „[...] noua
mantrã în dezvoltarea serviciilor de protecþie ºi bunãstare a copilului [...]” (Halvorsen,
2009, 65-81) este practica bazatã pe dovezi2. Teza creºterii calitãþii practicii în asistenþa
socialã prin folosirea teoriei ºi a cercetãrilor riguroase a fost validatã de-a lungul timpului
de numeroºi cercetãtori (Taylor, White, 2001; Macdonald, 2001; Department of Health,
2000). Practica bazatã pe dovezi oglindeºte înþelepciunea asistentului social de a folosi în
practicã ceea ce ºi-a dovedit eficacitatea ºi de a nu urmãri propriile predilecþii (Cigno,
1998). În acest context, întrebarea: „Cum stabilim ce teorie sau ce teorii sã folosim ºi cum
le folosim?” (Payne, 1998, 129) devine o întrebare cheie pentru orice practician în acest
domeniu. Dar aplicarea teoriei în practicã nu este nicidecum un proces facil (Payne, 1997)
mai ales în condiþiile în care profesia de asistenþã social㠄[...] presupune performarea unor
sarcini neuniforme, într-un context imprevizibil [...]” (Manea, 2007, 92).

* University „Alexandru Ioan Cuza” Iaºi, Carol I Boulevard, no. 11, Iaºi, code 700506,
E-mail: escu_paula@yahoo.co.uk
266 D.P. Brãescu / Practica bazatã pe dovezi în asistenþa socialã

Care va fi argumentul acestui articol? Teoria cognitiv-comportamentalã este larg


acceptatã datoritã eficacitaþii sale (Sheldon, 1995; Scott, 1989; Macdonald, 2001) ºi mulþi
asistenþi sociali o adoptã în demersul lor practic pentru c㠄le place sã vadã o abordare
ordonatã ºi explicitã vizavi de probleme” (Payne, 1997, 122). Voi demonstra însã, prin
analiza unui caz pe care l-am instrumentat în Anglia, cã aceastã teorie s-a dovedit insuficientã
ºi cã abordarea eclecticã, care înseamnã a considera „diferite teorii împreun㔠(Payne,
1997, 52), m-a ajutat sã înþeleg în profunzime problema clientului (Macdonald, 2001;
Sheppard, 1995). O explicaþie plauzibilã a succesului abordarii eclectice în practica asistenþei
sociale este oferitã de Macdonald (2001) care argumenteazã cã oamenii au un comportament
complex ºi din aceastã cauzã profesioniºtii din acest domeniu au nevoie de multe ºi diferite
explicaþii pentru a-l înþelege.

Prezentarea cazului
Scurt istoric
Tania era un copil de 4 ani, nãscut ºi crescut în Anglia. Pãrinþii sãi, Tina (27 de ani) ºi Jack
(25 de ani), aparþineau clasei muncitoare, ambii fiind cetaþeni britanici. Ei s-au despãrþit
înainte de naºterea Taniei ºi locuiau în judeþe diferite. Tania menþinea legatura cu tatãl sãu
ºi cu bunicii paterni prin întâlniri lunare. Dupã naºterea Taniei, Tina s-a mutat dintr-un
judeþ în altul ºi a avut relaþii de scurtã duratã cu cinci persoane de gen masculin care au
suferit condamnãri pentru infracþiuni de abuz sexual asupra copiilor. În copilãrie, Tina a
fost victima abuzului sexual, abuzatorul fiind tatãl sãu.

Implicarea mea în cazul Taniei


Plymouth City Council a primit o sesizare anonimã care menþiona cã Tania era vizitatã de
Mark (45 de ani), o persoanã de gen masculin care fusese condamnatã pentru infracþiunea
de abuz sexual asupra unui copil. Cazul Taniei mi-a fost alocat de cãtre supervizorul direct
pentru a realiza o evaluare iniþialã în maximum 7 zile lucratoare, conform ghidului de bunã
practicã din Anglia (HM Government, 2006). Respectând recomandãrile din acelaºi ghid,
am stabilit o întâlnire3 cu reprezentanþii tuturor instituþiilor relevante pentru Tania (Poliþie,
Serviciile sociale ºi Serviciile publice de sãnãtate). Obiectivele acestei întâlniri au fost:
a) a analiza informaþiile pe care fiecare instituþie le deþinea conform bazei de date, b) a decide
dacã o anchetã în baza articolului 47 din Legea Copilului (The Children Act, 1989) trebuie
iniþiatã ºi c) a stabili care sunt acþiunile imediate care trebuie întreprinse pentru a asigura
protecþia Taniei (Department of Health, 1999, 47). Recomandarea discuþiei strategice a fost
aceea de a iniþia ancheta în baza articolului 47 din Legea Copilului (The Children Act,
1989) deoarece Poliþia a confirmat faptul cã Mark fusese condamnat pentru infracþiunea de
abuz sexual ºi deoarece existau motive serioase de a suspecta cã pentru Tania exista un risc
crescut de abuz sexual. Ca o consecinþã directã a acestor decizii, cazul Taniei a fost prins
fãrã scãpare în nãvodul sistemului de protecþie a copilului din Anglia (Parton, Thorpe,
Wattam, 1997).
Pentru a colecta înformaþii relevante, am organizat împreunã cu un reprezentant al
Echipei de Protecþie a Copilului4 din cadrul Poliþiei interviuri separate cu Tania, Tina ºi
Mark. Ghidurile de interviu au fost construite luând în considerare particularitãþile individuale
ºi de vârstã ale persoanelor intervievate ºi faptul cã diferenþele „[…] de gen ºi de sex se
manifestã pregnant în procesul comunicãrii ºi al stilurilor de abordare” (Anghel, 2008, 36).
Revista de Asisten]\ Social\ nr. 2/2010 267

În timpul interviurilor, Tina ºi Mark au declarat cã erau buni prieteni, cã Tina îl vizita pe
Mark fãrã sã fie însoþitã de Tania ºi cã Tania nu fusese niciodatã în apartamentul lui Mark.
Tina ºi Mark locuiau în apartamente separate la o distanþã de aproximativ 16 kilometri.
În urma evaluãrii iniþiale, profesioniºtii implicaþi (poliþist, asistent social, asistent
medical) au ajuns la concluzia cã nu exista un pericol iminent ºi imediat care sã justifice
iniþierea unor demersuri speciale de protecþie a Taniei. Cu toate acestea, am hotãrât de
comun acord cu supervizorul meu direct, cã era necesarã o evaluare complexã, o evaluare
în profunzime (Department of Health, 2000), pentru a înþelege care sunt riscurile potenþiale
pentru Tania ºi care sunt cele mai eficiente metode pentru a le minimiza. Rolul meu, aºa
cum era el stabilit de angajatorul meu, dar ºi de Legea Copilului (The Children Act, 2004)
era de a acþiona eficient în scopul promovãrii bunãstãrii Taniei din perspectiva: a) bunãstãrii
fizice, psihice ºi emoþionale, b) a protecþiei împotriva abuzului ºi neglijãrii, c) a educaþiei
ºi timpului liber, d) a contribuþiei la dezvoltarea societãþii ºi e) a bunãstãrii sociale ºi
economice (The Children Act, 2004).

Teorie sau teorii?


Când am început evaluarea complexã, întrebarea „Este Tina capabilã sã aleagã parteneri de
încredere în aºa fel încât sã nu o punã în pericol pe Tania?” s-a dovedit a fi una esenþialã
în condiþiile în care informaþiile culese evidenþiau cã Mark era al ºaselea partener din
ultimii 4 ani ºi cã toþi cei ºase parteneri fuseserã condamnaþi pentru infracþiuni de abuz
sexual asupra copiilor. În continuare, voi prezenta teoriile care m-au ajutat sã gãsesc
rãspuns la aceastã întrebare.
Rãdãcinile teoriei cognitiv-comportamentale se gãsesc în teoriile învãþãrii (Sheldon,
1995; Cigno, 1998; Payne, 1997). Am ales sã mã concentrez asupra teoriei sociale a
învãþãrii care este o formã a teoriei cognitiv-comportamentale (Payne, 1997) ºi care este
definitã drept teorie care exploreazã modul în care „[…] copiii ºi adulþii învaþã patternuri
comportamentale ca rezultat al interacþiunilor sociale […]” (Cigno, 1998, 187). Patternul
comportamental este deci o consecinþã directã a interacþiunii cu alþii prin care o persoanã
observã diferite comportamente ºi consecinþele lor, le asimileazã ºi mai târziu repetã
comportamentul observat într-o nouã situaþie (Sheldon, 1995).
Deoarece Bandura (1969) menþioneazã cã învãþarea prin modelare explicã cea mai mare
parte a procesului de învãþare la copii, am ales sã analizez ce a învãþat Tina de la pãrinþii
ei, care au fost principalele modele de-a lungul copilãriei sale. În acest articol, voi face
referiri asupra a douã comportamente relevante pe care Tina le-a observat în copilãrie ºi voi
formula douã ipoteze despre ceea ce cred eu cã a învãþat Tina, considerând teoria socialã a
învãþãrii ºi teza potrivit cãreia oamenii au capacitatea de a învãþa prin modelare atât
comportamente folositoare cât ºi distructive (Sheldon, 1995). Voi scrie mai jos cele douã
comportamente observate de Tina ºi italic ipotezele mele:
a. Tina a fost victima abuzului sexual în copilãrie, abuzatorul fiind tatãl ei. Tina a
învãþat cã taþii pot avea un comportament sexual faþã de copiii lor.
b. Tina l-a rugat de multe ori pe tatãl ei sã opreascã abuzul, dar el nu a ascultat-o. Tina
a învãþat cã nu poate sã aibã o mare influenþã asupra acþiunilor întreprinse de alþi oameni.
Care sunt însã rezultatele cercetãrilor? Contrazic sau sprijinã ipotezele la care am ajuns
eu? ªtiind cã nu trebuie sã accept orice cercetare fãrã o analizã riguroasã a detaliilor
metodologice ºi a modului în care a fost ea planificatã ºi derulatã (Macdonald, 2001), am
analizat cercetarea realizatã de Faller (1988) luând în considerare caracteristicile dezirabile
ale unui studiu riguros (Macdonald, 2001). Analiza pe care am întreprins-o a evidenþiat cã
268 D.P. Brãescu / Practica bazatã pe dovezi în asistenþa socialã

multe dintre aceste caracteristici erau prezente. De exemplu, Faller (1988) prezintã o
explicaþie detaliatã a modului de stabilire a eºantionului ºi accepþiunile pe care le foloseºte
cu privire la abuzul sexual. În plus, distorsiunea de selecþie (Macdonald, 2001) a fost în
totalitate eliminatã deoarece studiul a luat în considerare toate familiile în care copiii au fost
victime ale abuzului sexual în perioada 1978-1984. Existã însã unele teze care recomandã
folosirea cu precauþie a concluziilor cercetãrilor realizate în strãinãtate deoarece ele s-ar
putea sã nu fie tot atât de relevante pentru populaþia în care se aplicã teoria dacã ea diferã
de cea în care s-a realizat cercetarea (Macdonald, 2001). Din acest motiv am extras din
concluziile cercetãrii ideile teoretice care au fost acceptate ºi de cercetãtorii britanici.
Analizând 200 de cazuri de copii care au fost victime ale abuzului sexual, Faller (1988)
ajunge la concluzia c㠄[...] mamele se aºteaptã ca bãrbaþii sã aibã un comportament sexual
faþã de copii [...]” (Faller, 1988, 105), pornind de la propria lor experienþã de abuz sexual din
perioada copilãriei. Aceastã concluzie se potriveºte cu prima mea ipotezã menþionatã mai sus.
Neputinþa învãþatã (Seligman, 1975) este un concept larg acceptat de terapeuþii care
folosesc teoria cognitiv-comportamentalã (Sheldon, 1995). Seligman (1975) menþioneazã
cã în situaþia în care o persoanã învaþã cã existã o legaturã micã sau nici o legãturã între
stimuli ºi cã propriul sãu comportament are un efect nesemnificativ în managementul
mediului exterior, comportamentul sãu imediat tinde sã fie impredictibil în încercarea de a
câºtiga un oarecare control; dacã aceastã strategie eºueazã persoana devine neputincioasã
(Sheldon, 1995) ºi resemnatã. Persoanele care au fost în aceastã situaþie, au învãþat sã fie
neajutorate; ele nu cred ºi nu simt cã pot schimba situaþia în care se aflã (Cigno, 1998).
Toate aceste idei sprijinã cea de-a doua ipotezã pe care am formulat-o.
Teoria cognitiv-comportamentalã mi-a oferit o multitudine de rãspunsuri vizavi de
întrebarea mea, dar nu m-a ajutat sã înþeleg de ce Tina alegea ca parteneri numai persoane
care fuseserã condamnate pentru infracþiuni de abuz sexual asupra copiilor. Teoria psiho-
dinamicã a fost criticatã de promotorii teoriei cognitiv-comportamentale care i-au reproºat
în mod special teza potrivit cãreia faptul cã suntem conºtienþi de modul nostru de a gândi
nu schimbã în mod necesar comportamentul nostru (Cigno, 1998). Cu toate acestea, am
ales aceastã abordare teoreticã deoarece mi s-a pãrut singura capabilã sã analizeze în
profunzime modul de gândire al Tinei.
Teoria psihodinamic㠄[...] se referã la modul în care psyche (înþeles ca minte/emoþii/
suflet/sine) este vãzut ca fiind activ ºi nu pasiv” (Jacobs, 1988, 4). Pentru a înþelege
alegerea Tinei am folosit conceptul de „inconºtient” care este un concept-cheie al acestei
teorii. Inconºtientul este definit ca ceva ascuns, „[...] capabil de a deveni conºtient [...]”
(Freud, 1962, 5), care ne protejeazã de ceea ce ar fi prea dureros pentru noi dacã ar fi
acceptat la nivelul conºtientului (Minsky, 1998). Teoria psihodinamicã m-a ajutat sã înþeleg
cã uneori suntem guvernaþi de forþe de care nu suntem conºtienþi, care sunt localizate în
inconºtient (Mille, Swinney, 2000). Prin urmare, am înþeles cã Tina selecta în mod
inconºtient parteneri dintre persoanele care erau abuzatori. Faller (1988) ºi Renvoize
(1993) vin în sprijinul acestei idei deoarece menþioneazã cã femeile care au fost abuzate
sexual în copilãrie pot sã aleagã în mod inconºtient parteneri care vor abuza sexual copiii lor.
O altã teorie care m-a sprijinit a fost teoria ecologicã care menþioneazã cã între persoanã
ºi mediu existã o legãturã indisolubilã, de determinare reciprocã (Payne, 1997). O altã tezã
centralã a acestei teorii este cea potrivit cãreia copilul nu poate fi înþeles decât în contextul
familiei sale, al comunitãþii din care face parte ºi al culturii din care provine (Department
of Health, 2000). Tina avea o legãturã stabilã cu pãrinþii sãi care locuiau în vecinãtatea
apartamentului sãu. Tina ºi pãrinþii sãi frecventau un club country împreunã cu alte trei
persoane de gen masculin care fuseserã condamnate pentru infracþiuni de abuz sexual
asupra copiilor. Aceste trei persoane erau considerate prieteni de familie. Subcultura se
Revista de Asisten]\ Social\ nr. 2/2010 269

referã la un sistem de valori, atitudini, stiluri de viaþã caracteristice unui grup social care
este distinct, dar care, în acelaºi timp, face parte din cultura dominantã a unei societãþi
(Abercrombrie et al., 1994). Din prisma acestei definiþii ºi a ideilor menþionate mai sus, pot
concluziona cã Tina aparþinea unei subculturi de oameni care abuzezã sexual copii.

Argumente pentru intervenþie


Conform înþelesurilor descoperite prin analiza informaþiilor dupã modelul evidenþiat
mai sus ºi punând în balanþ㠄[…] atât punctele tari, cât ºi punctele slabe […]” (Department
of Health, 2000, 55) am ajuns la concluzia cã exista o probabilitate foarte mare ca Tina sã
aleagã în continuare parteneri periculoºi pentru Tania ºi ca ea sã nu fie capabilã sã-ºi
protejeze fiica împotriva abuzului sexual. Þinând cont de faptul cã un principiu-cheie al
practicii antiopresive este sã fii reflexiv ºi sã consideri modul în care propria ta identitate
ºi propriile tale valori altereazã informaþiile culese pe parcursul evaluãrii (Burke, Harrison,
1998), am conºtientizat faptul cã aparþin unei culturi diferite, unei clase sociale diferite ºi
unui status social diferit ºi m-am întrebat dacã raþionamentul meu nu era într-o anumitã
mãsurã discriminatoriu. Aºa cum este recomandat (Burke, Harrison, 1998), am verificat
percepþia mea ºi modul de înterpretare a informaþiilor culese împreunã cu supervizorul meu
direct care a confirmat cã raþionamentul meu era valid ºi concluziile mele erau justificate.
El a sugerat cã principalul obiectiv al intervenþiei mele în cazul Taniei sã fie acela de a o
ajuta pe Tania sã trãiascã într-un mediu care sã minimizeze riscurile ºi sã promoveze
bunãstarea sa (Department of Health, 1999, 1).

Planul de intervenþie
În perioada de 35 de zile lucrãtoare destinatã evaluãrii complexe (HM Government, 2006),
Tania a dezvãluit în cadrul unui interviu cã ea ºi mama sa îl vizitau frecvent pe Mark ºi cã
uneori petreceau noaptea în apartamentul acestuia. Conform ghidului de bunã practicã
(Department of Health, 1999; HM Government, 2006) a fost stabilitã o conferinþã iniþialã
de protecþie a copilului5 deoarece majoritatea instituþiilor implicate în instrumentarea cazului
(Poliþie, Serviciile sociale ºi Serviciile publice de sãnãtate) au considerat cã existã o
probabilitate foarte mare ca Tania sã continue sã fie expusã unui risc foarte mare de abuz
sexual (Department of Health, 1999). În cadrul conferinþei iniþiale de protecþie a copilului
la care au participat ºi pãrinþii ºi bunicii paterni, decizia unanimã a profesioniºtilor a fost de
a înscrie numele Taniei în Registrul de protecþie a copilului6. În acest registru sunt incluse
numele tuturor copiilor care au fost victime ale abuzului sexual, fizic, emoþional sau
neglijãrii sau pentru care existã un risc semnificativ de a deveni victime ale abuzului sexual,
fizic, emoþional sau neglijãrii (HM Government, 2006). Planul de protecþie a copilului
(Department of Health, 1999), care a fost stabilit în cadrul conferinþei, a menþinut interesul
superior al Taniei în centrul procesului de planificare (Department of Health, 2000). Cele
trei aspecte-cheie care au ghidat conþinutul ºi termenul limitã pentru realizarea planului au
fost: asigurarea protecþiei copilului; conºtientizarea faptul cã un copil nu poate sã aºtepte
la infinit ºi promovarea accesului la educaþie (Department of Health, 2000).
Scopul principal al planului de protecþie a copilului a fost sã protejeze copilul în aºa fel
încât acesta sã nu mai fie supus în continuare riscului de abuz sau neglijare (Department of
Health, 1999). Conºtientizând faptul cã pe termen scurt era imposibil sã garantez siguranþa
Taniei în condiþiile în care ea ar fi continuat sã locuiascã împreunã cu mama sa, am luat în
270 D.P. Brãescu / Practica bazatã pe dovezi în asistenþa socialã

considerare, aºa cum este recomandat (Department of Health, 2000; The Children Act,
1989), sentimentele ºi dorinþele Taniei, ale Tinei ºi ale lui Jack ºi am propus ca Tania sã fie
ocrotitã temporar de bunicii paterni.

Metodã sau metode?


Urmând principiul practicii antiopresive care specificã faptul cã intervenþia trebuie sã aibã
ca subiecþi adultul ºi copilul (Burke, Harrison, 1998), am ales o intervenþie bidirecþionalã
(Howe, Brandon, Hinings, Schofield, 1999) care implicã ambele pãrþi deoarece existã
dovezi cã programele care oferã sprijin pãrintelui ºi copilului sunt cele mai eficace
(Macdonald, Winkley, 1999). Am ales metoda cognitiv-comportamentalã deoarece cerce-
tãtorii au dovedit cã aceastã metodã conduce spre rezultate remarcabile în cazul copiilor
preºcolari care au fost victime ale abuzului sexual ºi în cazul pãrinþilor lor (Cohen,
Mannarino, 1996). Deoarece Tania a dezvãluit ulterior cã a fost abuzatã sexual ºi deoarece
ea avea un comportament sexualizat, am considerat cã intervenþia era terþiarã (Howe,
Brandon, Hinings, Schofield, 1999; Macdonald, 2001). Scopul intervenþiei a fost acela de
a minimiza consecinþele abuzului sexual (Macdonald, 2001) ºi de a „[...] reduce gradul de
disfuncþii psihosociale” (Howe, Brandon, Hinings & Schofield, 1999, 265).
Scopul metodei cognitiv-comportamentale este de a „evalua procesele cognitive deformate
sau inadecvate ºi de a programa noi experienþe de învãþare pentru a remedia patternurile
disfuncþionale de cogniþie, comportament ºi emoþionale” (Kendall, Braswell, 1985). Terapia
cognitiv-comportamentalã se aplicã diferenþiat cu copiii ºi adulþii în sesiuni individuale
(Cohen, Mannarino, 1996). În cazul adulþilor presupune modificarea raþionalã a modului de
a gândi; în cazul copiilor „[...] necesitã învãþarea deprinderilor ºi aplicarea tehnicilor”
(Cigno, Bourn, 1998, 47). De exemplu, lucrul cu Tina era gândit sã reajusteze ambivalenþa
cu privire la concepþia despre abuzul copilului, sentimentele ambivalente faþã de abuzator,
reprezentarea abuzului, capacitatea de a oferi suport emoþional adecvat copilului,
managementul comportamentului neadecvat al copilului, managementul fricii ºi anxietãþii,
aspecte legate de povestea propriului abuz, aspecte legale privind protecþia copilului
(Macdonald, 2001; Cohen, Mannarino, 1996).
Analizând diferite cercetãri, am descoperit cã o multitudine de cercetãtori au apreciat
aceastã metodã datoritã eficacitãþii sale (Macdonald, 2001; Sheldon, 1995; Cigno, Bourn,
1998). Cohen ºi Mannarino (1996) au dovedit în mod ºtiinþific cã metoda cognitiv-
-comportamentalã conduce la rezultate mai bune decât terapia non-directivã. De exemplu,
ei au scos în evidenþã faptul cã 56% dintre copiii care au fost subiecþi ai terapiei cognitiv-
-comportamentale ºi-au îmbunãtãþit considerabil comportamentul în comparaþie cu 22%
dintre copiii care au fost subiecþi ai terapiei non-directive. Sunt tentatã sã cred cã rezultatele
lor sunt valide deoarece autorii au furnizat informaþii clare privind eºantionarea ºi au
descris cu detalii metodologia folositã, respectând caracteristicile dezirabile ale unui riguros
studiu de cercetare (Macdonald, 2001).
Cu toate acestea, am considerat cã lucrul cu Tina ºi Tania trebuia atent ºi constant
evaluat ºi monitorizat pentru a putea elimina cu promptitudine orice eroare sau distorsiune
care ar fi putut sã intervinã din cauza diferenþei care existã între circumstanþele studiului de
cercetare ºi realitatea curentã a cazului (Macdonald, 2001). În plus, luând în considerare
faptul c㠄[...] nu este posibil sã faci o judecatã de valoare absolutã cu privire la ceea ce
funcþioneazã [...]” (Macdonald, Winkley, 1999, 134) în practica asistenþei sociale ºi
protecþiei copilului, o întrebare-cheie a fost dacã metoda cognitiv-comportamentalã este
capabilã sã rezolve toate problemele identificate ºi dacã rezultatele obþinute vor fi de
Revista de Asisten]\ Social\ nr. 2/2010 271

duratã. Din nefericire nu am gãsit nici un studiu longitudinal riguros care sã ofere un
rãspuns pozitiv sau negativ la întrebarea mea.
La un moment dat, m-am gândit cã metoda psihodinamicã ar putea sã aducã beneficii
suplimentare Tinei dacã ea ar consimþi sã analizeze trecutul ei, consimþãmântul persoanei
fiind elementul-cheie în terapia psihodinamicã (Parks, 1990). În timpul sesiunilor
individuale, terapeutul exploreazã împreunã cu clientul „[...] ce înseamnã aceasta? [...]”
(Jacobs, 1988, 8), unde aceasta se poate referi de exemplu, la cuvinte, acþiuni, sentimente,
amintiri ºi simboluri (Jacobs, 1988). Un alt principiu cheie în psihodinamicã este acela de
„[...] a face inconºtientul conºtient [...]” (Jacobs, 1988, 8) ºi am considerat cã ar fi fost
foarte util pentru Tina sã beneficieze de aceastã metodã, deoarece Tina a ales în mod
inconºtient parteneri periculoºi. Cu toate acestea, chiar dacã existã dovezi cã aceastã
metodã conduce spre rezultate benefice cu unii clienþi (Jacobs, 1988; Parks, 1990), nu am
gãsit nici o cercetare riguroasã care sã sprijine sau sã contrazicã aceste dovezi. Din acest
motiv am renunþat la ipotezele mele conºtientizând încã o dat㠄[...] insuficienþa cercetãrilor
riguroase care ne sunt în prezent puse la dispoziþie [...]” (Macdonald, 2001).

Concluzie
În cadrul acestui articol am evidenþiat cã o teorie a fost insuficientã ºi nu a reuºit de una
singurã sã mã ajute sã înþeleg problema clientului meu, chiar dacã eficacitatea sa a fost larg
recunoscutã de cercetãtori. Abordarea eclecticã a îmbunãtãþit considerabil capacitatea
noastrã de înþelegere ºi ne-a furnizat instrumente folositoare pentru analiza situaþiei date ºi
conturarea planului de acþiune pentru copil ºi pãrinte. Comportamentul uman este într-adevãr
complex (Macdonald, 2001; Sheldon, 1995) ºi am avut nevoie de trei teorii aproape
contradictorii din punct de vedere al paradigmelor enunþate, pentru a înþelege mai bine de
ce s-a dezvoltat un anumit pattern comportamental.
Exerciþiul de aplicare a teoriei în practicã este unul dificil, dar el se instituie în garant al bunei
practici în asistenþa socialã. Rezultatele cercetãrilor efectuate de-a lungul timpului îºi dovedesc
utilitatea practicã numai în mãsura în care sunt supuse unei riguroase analize ºi selecþii de cãtre
asistentul social, un imperativ al bunei practici fiind acela de a aplica în practicã ceea ce s-a dovedit
a fi eficient ºi rezultatele care au la bazã cercetãri riguros realizate din punct de vedere ºtiinþific.

Mulþumiri
Procesul de scriere al acestei lucrãri a fost sprijinit de Fondul Social European gestionat în
România de Autoritatea de Management a Programului Operaþional Sectorial Dezvoltarea
Resurselor Uname 2007-2013, prin proiectul POSDRU/88/1.5/S/47646.

Note
1. Acest articol a fost anonimizat; toate detaliile care ar putea conduce la identificarea clienþilor
au fost înlãturate.
2. În limba englezã: „evidenced based practice”.
3. În limba englezã: „strategy discussion”.
4. În limba englezã: „Child Protection Team”.
5. În limba englezã: „Initial Child Protection Conference”
6. În limba englezã: „Child Protection Register”
272 D.P. Brãescu / Practica bazatã pe dovezi în asistenþa socialã

Referinþe
Abercrombie, N., Hill, S. & Turner, B.S. (1994) Dictionary of Sociology, third edition. London:
Penguin Books.
Anghel, P. (2008) Diferenþe de sex, gen ºi culturã în comunicare. In: Revista de asistenþã
socialã, Iaºi: Polirom, 3, 28-37.
Bandura, A. (1969) Principles of Behaviour Modification, New York: Holt, Rinehart & Winston.
In: M. Scott, (1989), A Cognitive-Behavioural Approach to Clients’ Problems, London:
Billing & Sons Ltd.
Burke, B. & Harrison, P. (1998) Anti-oppressive practice. In: Social Work: Themes, Issues and
Critical Debates, Palgrave, editat de R. Adams, L. Dominelli ºi M. Payne, Houndmills,
Basingstoke: Hampshire, 229-240.
Butt, T. & Parton, N. (2005) Constructive Social Work and Personal Construct Theory: The
Case of Psychological Trauma. In: British Journal of Social Work, 35, 793-806.
Cigno, K. ºi Bourn, D. (1998) Cognitive-Behavioural Social Work in Practice. Hants: Ashgate
Publishing Limited.
Cigno, K. (1998) Cognitive-behavioural practice. In: Social Work: Themes, Issues and Critical
Debates, 1998, Palgrave, editat de R. Adams, L. Dominelli ºi M. Payne, Houndmills,
Hampshire: Basingstoke, 184-195.
Cohen, J.A. & Mannarino, A.P. (1996) A treatment outcome study for sexually abused preschool
children: Initial findings. In: Journal of American Academy of Child and Adolescent Psychiatry,
apud G. Macdonald ºi A. Winkley, What works in child protection?, Barnardo’s, Essex, 35, 42-50.
Department of Health (1999) Working together to Safeguard the Children. London: The Stationery
Office.
Department of Health (2000) Framework for the Assessment of Children in Need and their
Families. London: The Stationery Office.
Faller, K.C. (1988) Child Sexual Abuse An Interdisciplinary Manual for Diagnosis, Case
Management and Treatment. USA: Columbia University Press.
Freud, S. (1962) The Ego and the Id. London: The Hogarth Press and the Institute of Psycho-
-Analysis.
Halvorsen, A. (2009) What Counts in Child protection and Welfare?. In: Qualitative Social
Work. London, New Delhi ºi Singapore: SAGE Publications Ltd, Los Angeles, 8, 1, 65-81.
HM Government (2006) Working together to safeguard children. A guide to inter-agency working
to safeguard and promote the welfare of children. London : The Stationery Office Limited.
Howe, D., Brandon, M., Hinings, D. & Schofield, G. (1999) Attachment Theory, Child
Maltreatment and Family Support: A Practice and Assessment Model. Basingstoke: Palgrave.
Jacobs, M. (1988) Psychodynamic counselling in action. London: SAGE Publications Ltd.
Kendall, P.C. & Braswell, L. (1985) Cognitive Behaviour Therapy for Impulsive Children, New
York, Guildford Press. In: K. Cigno ºi D. Bourn, 1998, Cognitive-Behavioural Social Work
in Practice. Hants: Ashgate Publishing Limited.
Macdonald, G. & Winkley, A. (1999) What works in child protection. Essex: Barnardo’s.
Macdonald, G. (2001) Effective intervention for Child Abuse and Neglect An Evidence-based
Approach to Planning and Evaluating Interventions. Chichester: John Wiley&Sons Ltd,
Baffins Lane.
Manea, L. (2007) Autonomia profesionalã ºi supervizare în asistenþa socialã. In: Revista de
asistenþã socialã. Iaºi: Polirom, 3, 90-96.
Mille, I. & Swinney, G. (2000) Counselling Philosophy and the Consciousness Restructuring Process,
Asklepia Foundation, accesat la www.geocities.com/iona_m/Chaosophy2/CounselCRP.html (data
accesãrii: 10.05.2006)
Minsky, R. (1998) Psychoanalysis and Culture Contemporary States of Mind. Cambridge: Polity
Press in association with Blackwell Publishers Ltd.
Parks, P. (1990) Rescuing the „inner child” Therapy for Adults Sexually Abused as Children.
London: Souvenir Press (Educational & Academic) Ltd.
Revista de Asisten]\ Social\ nr. 2/2010 273

Parton, N., Thorpe, D. & Wattam, C. (1997) Child Protection Risk and the Moral Order,
Hampshire RG212XS and London: Houndmills Basingstoke, Macmillan Press Ltd.
Payne, M. (1997) Modern Social Work Theory, Hampshire and London: Houndmills, Basingstoke,
Macmillan Press Ltd, Second Edition.
Payne, M. (1998) Social work theories and reflective practice. In: Social Work: Themes, Issues
and Critical Debates, Houndmills, Basingstoke, Hampshire, Palgrave, editatã de R. Adams,
L. Dominelli ºi M. Payne, 119-137.
Renvoize, J. (1993) Innocence destroyed A study of child sexual abuse, London: Routledge.
Scott, M. (1989) A Cognitive-Behavioural Approach to Clients’ Problems. London: Billing &
Sons Ltd.
Seligman, M.E.P. (1975) Helplessness, San Francisco, CA: Freeman. In: B. Sheldon (1995)
Cognitive-behavioural therapy. London: Routledge.
Sheldon, B. (1995) Cognitive-behavioural therapy, London: Routledge.
Sheppard, M. (1995) Care management and the New Social Work A Critical Analysis. London:
Whiting & Birch Ltd.
Taylor, C. & White, S. (2001) Knowledge, truth and reflexivity. The problem of judgement in
social work. In: Journal of Social Work, 1, 1, 37-59.
The Children Act 2004 (c. 31), London: The Stationery Office Limited.
The Children’s Act 1989, (c. 41), London: The Stationery Office Limited.
Reproduced with permission of the copyright owner. Further reproduction prohibited without permission.