Managementul operațional al activității unității de învățământ , 

Conf.univ.
dr.ec. Drigă Imola

1. Importanţa planului operaţional pentru o instituţie de învăţământ

Planificare operationala este un intrument de management care facilitează coordonarea reurelor

organizației (umane, financiare și fizice), atfel încât ă fie poibilă realizarea obiectivelor și
obiectivelor cuprinse în planurile strategice și tactice ale respectivei companii.

Presupunând că managementul superior a pregătit un plan strategic și managementul mediu un

plan tactic, managementul inferior ar trebui să aibă o idee clară a ceea ce încearcă să realizeze.
Trebuie doar să veniți cu un plan operațional detaliat pentru ca acest lucru să se întâmple.

Principalul obiectiv al planificării operaționale este de a oferi personalului organizației o viziune

clară a sarcinilor și responsabilităților lor, în concordanță cu obiectivele și obiectivele cuprinse în
planul strategic. Se concentrează pe serviciile și produsele (producție, echipamente, personal,
stocuri și procese) ale unei companii.

Scopul este de a implementa planuri pentru a dezvolta proiecții financiare și a maximiza

participarea companiei pe piață. Un plan operațional folosește ratele financiare ale unei
organizații pentru a analiza profitabilitatea acesteia.

Planul poate include o analiză a contribuției pentru a determina ce procese sunt necesare pentru
creșterea profiturilor. Acest lucru ar putea însemna concentrarea pe vânzarea de produse
premium sau reducerea costurilor variabile.

Un plan operațional este important, deoarece ajută echipa de lucru să:

- Fii clar despre unde vor fi obținute resursele necesare.

- Folosiți aceste resurse în mod eficient.

- Definiți clar cerințele cele mai critice de resurse.

- Reduceți riscurile acolo unde este posibil și pregătiți planuri de urgență atunci când este
necesar.

- Gândiți-vă la viitorul pe termen lung al proiectului, inclusiv la sustenabilitatea acestuia.

Un beneficiu al planificării operaționale este acela că o companie poate analiza cât de profitabile
sunt operațiunile sale.
Planificarea operațională disecă poziția financiară a unei companii, îi stabilește punctele slabe și
dezvoltă modalități de creștere a profiturilor.

Planurile de operare ale unei companii au o influență pozitivă asupra diferitelor domenii ale
companiei. Planul implementat ajută la stabilirea obiectivelor de afaceri și la atingerea unor
obiective particulare.

Are un impact pozitiv atât asupra aspectelor operaționale, cât și asupra aspectelor fizice, în ceea
ce privește personalul, aspectul afacerii și procedurile de zi cu zi.

Este o modalitate excelentă de a vă asigura că toate domeniile afacerii sunt gestionate într-un
mod constructiv.

Exemplu
Trebuie amintit întotdeauna că atribuirea de activități oamenilor este un element vital în
implementarea unui plan operațional.

Tabelul următor este un exemplu al componentelor majore găsite într-un plan operațional.

De obicei, vor exista 8-10 zone de rezultate cheie. De exemplu, este afișat doar unul.

- Domeniul de rezultate cheie: creșterea numărului de membri.

Tipuri de manageri educaționali și roluri ale acestora

1. Managementul  organizației școlare ,  Conf.univ.dr.ec. Guță Anca Jarmila

2. Rolul managerului şcolar şi a stilului managerial în eficientizarea procesului de învăţământ

  A.   Managementul. Precizări terminologice.

 

·                 Termenul de “management” îşi are originea în limba engleză, dar izvorul său este din
latinescul “manus” - mână şi se referă la acţiunea de manevrare. 
 

·                 În limba engleză cuvântul “manage” exprimă activitatea de administrare, de conducere

(substantivul “management” – conducător), desemnând astfel, știința conducerii sau conducerea
științifică a instituțiilor.
 
 Ø   Management - capacitatea de a organiza şi administra.
 

Ø   Management - arta de a conduce.

 
 

          „A conduce” trebuie înţeles ca termen generic pentru desemnarea diferitelor stiluri de
conducere („a conduce”: „a ordona”, „a coordona”, „a anima”, „a fi responsabil de realizarea în
comun a obiectivelor unei organizaţii”). 
 

Ø   Managementul reprezintă o profesie, o meserie, o activitate, o practică ce presupune un ansamblu

de tehnici, de priceperi şi un sistem de relaţii.
 

Ø   „O definiție simplă a managementului este: a conduce, într-un context dat, un grup de persoane
care au de atins un obiectiv comun, în conformitate cu finalităţile organizaţiei din care fac parte.” [1]

          Activitatea de management presupune activități complexe de: concepere, pregătire,

organizare și îndrumare (prin decizii manageriale), dirijare (orientare către noi
scopuri/țeluri/dezvoltare), coordonare, administrare și capacitate de adaptare la schimbări,
leadership.
 

          „Managementul reprezintă un proces conștient de conducere și coordonare a acțiunilor și

activităților individuale și de grup, precum și de mobilizare și alocare a resurselor unei organizații
(umane, materiale, de spațiu și de timp) în vederea îndeplinirii obiectivelor acesteia în concordanță
cu misiunea, finalitățile și responsabilitățile sale economice și sociale.” [2]

Ø  Management – factor de decizie, știință și artă.

 
 
 

B.     Tipuri de manageri educaționali

 
 Managementul poate fi reprezentat de un individ sau un grup de indivizi care asigură desfăşurarea
corectă a procesului de conducere, îndeplinind funcţii manageriale şi de execuţie.

Managerul diferă de leader prin poziţia şi autoritatea oficială de care dispune. 

Ø  Managerul prezintă cateva trăsături şi anume:

 

·         are o dublă profesionalizare;

 

·         dispune de autoritate şi răspundere;

 

·         influenţează comportamentul salariaţilor;

 

·         dispune de cunoştinţe necesare eficientizării relaţiei cu salariaţii;

 

·         suportă solicitările şi stresul funcţiei de conducere, etc.

 

           

            Managerul educațional (atât la nivelul instituției școlare, cât și la nivelul clasei de

elevi) conduce un anumit nivel ierarhic al organizaţiei școlare prin desfășurarea unor activități de
clarificare, de argumentare și convingere, de motivare, formulează aprecieri, aprobă sau critică,
stabilește moduri de acțiuni practice către atingerea scopurilor urmărite.

            În acest sens, literatura de specialitate prezintă o serie de tipuri de manageri educaționali:

·         “educatoare, învățător, profesor: conduce activitatea didactică la nivelul unui

colectiv - clasă sau grupă;
 
 ·         profesorul-diriginte: conduce activitatea educativă la nivelul unei clase sau
grupe de elevi;
 

·         profesorul-logoped: conduce procesul de formare a limbajului și de asistență

psihopedagogică specifică elevilor și părinților la nivel teritorial și județean
prin centrele logopedice și la nivel interșcolar prin cabinete logopedice;
 

·         profesorul-consilier: conduce activitatea psihopedagogică a elevilor, cadrelor

didactice și părinților la nivel teritorial-județean prin centrele de asistență
psihopedagogică și la nivel interșcolar, prin cabinetele de asistență
psihopedagogică;
 

·         profesorul-metodist: conduce activitatea metodică la nivel teritorial și

județean prin Casele corpului didactic și la nivel interșcolar prin comisiile și
catedrele metodice;
 

·         profesorul-director: conduce activitatea unei unități de învățământ la nivel

global;
 

·         profesorul-inspector școlar:  conduce inspecțiile de diferite tipuri: școlară,

generală, teritorială;
 

·         profesorul – învățământ superior: asistent, lector, conferențiar, profesor;

 

·         profesor – manager învățământ superior: rector, prorector, decan, prodecan,

șef catedră, director, director adjunct, secretar științific. ” [3]
 
 
 
 

C.    Rolurile managerului
 

Un studiu efecuat de Henry Mintzberg precizează 10 roluri manageriale, pe care le împarte în

trei categorii aflate în strânsă legatură unele cu altele:

I. Rolurile interpersonale (rezultă din autoritatea formală a managerului şi vizează relaţiile

interpersonale):

·         Rolul de reprezentare - presupune participarea la ceremonii, întâlniri oficiale,

evenimente.
 

·         Rolul de conducător / lider -  presupune direcţionarea şi coordonarea

activitaţii subordonaţilor, precum și  stabilirea unui climat de muncă în care
angajații lucrează împreună la un nivel optimpentru atingerea obiectivelor
organizației.
 

·         Rolul de legătură / liant - presupune menținerea de relații și contacte în afara

departamentului său de lucru, cu alţi manageri din alte departamente ale
aceleiaşi organizaţii sau din alte organizaţii.
 
 

II. Rolurile informaţionale (plasează managerul în punctul central de primire şi transmitere a

informaţiilor):

·         Rolul de monitor - identificarea și selectarea celor mai utile și relevante

informații din multitudinea de surse formale și informale (rapoarte, minute,
mass media, reviste de specialitate, zvonuri etc.).
 

·         Rolul de diseminator - furnizarea informaţiilor importante personalului

organizației astfel încât să existe o bună comunicare la toate nivelurile.
 

·         Rolul de purtător de cuvânt - autoritatea de a vorbi ca reprezentant al

organizaţiei.
 
 
 

III. Roluri decizionale (rolurile interpersonale și cele informaționale sunt premergătoare și

utile în procesul de luare a deciziilor):

·         Rolul de întreprinzător /antreprenor - este acela de a cauta noul, de

a promova schimbarea la nivelul organizației, de a identifica noi oportunități și
de a demararea de noi proiecte.
 

·         Rolul de mediator/stabilizator -  revine managerului în vederea reducerii

tensiunilor și a conflictelor și rezolvarea situațiilor de criză care apar la diverse
niveluri ale organizației.
 

·         Rolul de distribuitor  de resurse – alocarea corectă a resurselor în funcție de

criterii obiective (resurse umane, financiare, de timp, de spațiu, echipamente,
dotări). Distribuirea resurselor reprezinta cel mai critic dintre
rolurile decizionale ale managerului.
 

·         Rolul de negociator - luarea unor decizii în situații în care se negociază

aspecte legate de resurse, contracte, astfel încât managerul este deseori în
situaţia de ,,a cântări" cui să ofere avantajele unei afaceri.
 

               
 

                 Rolurile manageriale ale cadrului didactic didactic în activitatea instructiv-

educativă cu clasa de elevi:
 

·         planificare (sunt determinate de către profesor, sarcinile şi obiectivele pe

niveluri, sunt structurate conţinuturile esenţiale, se alcătuieşte orarul clasei
etc.).
 
 ·         organizare (profesorul stabilește activităţile clasei, fixează programul muncii
instructiv-educative, structurile şi formele de organizare. Cousinet a atribuit
educatorului sarcina de a constitui şi determina climatul şi mediul pedagogic).
 

·         comunicare (profesorul stabileşte canalele de comunicare astfel încât în

activitatea educativă să existe un dialog perpetuu cu elevii ilustrat prin arta
formulării întrebărilor dar şi prin libertatea acordată elevilor în structurarea
răspunsurilor - stimularea elevilor în facilitarea procesului de punere a
întrebărilor. Dialogul elev-profesor necesită un climat educaţional stabil,
deschis şi constructiv).
 

·         conducere (activitatea desfăşurată în clasă direcţionând procesul asimilării de

cunoștințe dar şi al formării de competențe.)
 

·         coordonare (profesorul urmărește în permanenţă realizarea unei sincronizări

între obiectivele individuale ale elevilor cu cele comune ale clasei, evitând
suprapunerile şi contribuind la întărirea solidarităţii grupului).
 

·         îndrumare (prin intervenţii punctuale adaptate fiecărei situaţii, prin sfaturi şi

recomandări care să susţină comportamentele şi reacţiile elevilor).
 

·         motivare (profesorul utilizează aprecieri verbale şi reacţii nonverbale în

sprijinul consolidării comportamentelor pozitive ale elevilor; orientează valoric
tendinţele negative identificate în conduitele elevilor; încurajează şi manifestă
solidaritate).
 

·         consiliere (activitățile de consiliere a elevului în activităţile şcolare dar şi în

cele extraşcolare prin ajutorare, prin sfaturi, prin orientarea culturală şi
axiologică a acestora. Un aport deosebit îl are intervenţia educatorului atât în
orientarea şcolară şi profesională dar şi în cazurile de patologie şcolară).
 

·         control (activități desfășurate de către profesor în scopul cunoaşterii stadiului

în care se află activitatea de realizare a obiectivelor precum şi nivelele de
 performanţă ale elevilor. Controlul nu are decât un rol reglator şi de ajustare a
activităţii şi atitudinii elevilor).
 

·         evaluare (măsura în care scopurile şi obiectivele dintr-o etapă au fost atinse

prin instrumente de evaluare sumativă, prin prelucrări statistice ale datelor
recoltate şi prin elaborarea sintezei aprecierilor finale. Judecăţile valorice pe
care le va emite profesorul vor constitui o bază temeinică a procesului de
caracterizare a elevilor).
 

           

            Sintetizând, competenţele manageriale ale profesorului sunt conferite de o serie de factori:

·         capacitatea acestuia de a organiza elevii în raport cu sarcinile instruirii, de a

crea situaţii de învăţare adecvate şi de a stabili responsabilităţi în grup;
 

·         capacitatea de a stabili relaţii de cooperare, un climat adecvat în grupul de

elevi şi de a soluţiona conflictele;
 

·         capacitatea de a-şi asuma răspunderi;

 

·         capacitatea de a orienta, organiza şi coordona, îndruma şi motiva, de a lua

decizii în funcţie de situaţie