Sunteți pe pagina 1din 3

Ce trebuie sa se intample pentru ca sa va simtiti satisfacuti?

- Sa castigati un milion de dolari?


- Sa primiti un compliment din partea sefului dumneavoastra?
- Sa aveti un fizic pentru care sa va invidieze Miss (sau Mister) Univers?
- Sa atingeti iluminarea spirituala?
- Sa deveniti presedintele tarii?
- Sa atingeti toate obiectivele personale?
- Sa aveti o familie armonioasa?
- Sa conduceti un Mercedes?
- Sa va intalniti cu oameni importanti?
- Sa conduceti o firma cu mii de angajati?

In sfarsit, ce ar trebui sa aveti sau sa faceti pentru a va simti complet multumiti? Daca va vin in minte cel putin cateva
raspunsuri, inseamna ca sunteti gata sa analizam impreuna...

In seara zilei de 13 iulie 1994. ma gaseam la Cracovia impreuna cu alti prieteni italieni cand am fost opriti si adusi la sectia de
politie, acuzati fiind ca "am deranjat linistea publica".
Ce se intamplase? Pur si simplu echipa Italiei castigase meciul cu Germania din cadrul Campionatului Mondial drept pentru
care intregul nostru grup am gasit potrivit sa alergam prin tot orasul, in masinile impodobite cu steaguri italiene, claxonand si
stropindu-ne cu Sampanie (intre noi fie vorba, cu cateva zile inainte eram in Bucuresti cand Romania a invins Argentina si
numarul romanilor iesiti in strada cred ca a fost mai mare decat cel inregistrat in decembrie '89...)

Revenind la istoria noastra am avut, din fericire, norocul de a intalni un comandant de politie care apreciase jocul Italiei, astfel
incat am fost eliberati dupa ce am achitat o amenda modica si i-am promis ca ne vom "cuminti".

Dupa ce entuziasmul s-a estompat, nu am putut sa nu ma intreb: care era de fapt motivul multumirii noastre? Nu castigasem in
plan personal nimic din acea victorie si nici nu participasem sau contribuisem in vreun fel la obtinerea ei.
In consecinta, trebuia sa admit ca nu exista nici o justificare rationala pentru starea noastra de satisfactie, in afara de influenta
unei relatii mentale de cauza-efect: "Daca echipa nationala de fotbal invinge, puteti sa va simtiti fericiti, daca pierde aveti motive
sa fiti nemultumiti si deprimati" (ironia face ca dupa "arestare" intregul grup am ajuns in Genova chiar la timp pentru a vedea
echipa Italiei ingenunchiata de catre brazilieni).

Cate norme (sau reguli) de acest tip avem fiecare adanc implantate in intelectul nostru? 0 infinitate, va garantez!
De fiecare data cand efectuati o judecata, exprimati o parere. Incercati o stare sufleteasca, sau luati o decizie in legatura cu
ceva, ceea ce faceti de fapt este o paralela, o confruntare intre situatia prezenta si o intreaga serie de norme pe care le detineti
in mintea dumneavoastra.
Este ca si cum intelectul dumneavoastra se constituie intr-un mic tribunal al carui judecator, cu "legile" (normele) in mana, da o
"sentinta": trebuie sa fiti multumiti sau nu, v-ati comportat bine sau rau, valorile voastre au fost respectate sau nu.

De exemplu, daca v-as intreba: "Aveti un trup frumos?", raspunsul ar depinde complet de modul in care apreciati ca indepliniti
sau nu o serie de conditii care, dupa parerea dumneavoastra, sunt necesare pentru a caracteriza un trup drept frumos.
Am putea aborda si o problema mai "fierbinte": va considerati un bun amant (sau, de ce nu, o buna amanta)? Aproape sigur,
raspunsul dumneavoastra va depinde, din nou, de anumite norme pe care le-ati acceptat, de un standard asupra caruia ati
consimtit si in functie de care se poate hotara daca cineva intra sau nu in categoria "bunilor amanti".

Daca mi-ati raspunde "da" aveti imediat care sunt normele pe care le-ati avut in vedere, punandu-mi intrebarea - cheie: "Cum
faceti sa stiti daca sunteti sau nu un bun amant?". Puteti raspunde ca asa declara partenera dumneavoastra, sau va puteti
gandi la parametri "cantitativi", de durata si intensitate, sau la frecventa cu care va schimbati partenera.

Altcineva mi-ar putea raspunde prin "nu", deoarece confruntandu-se cu acelasi de norme si standarde considera ca nu le
indeplineste. Ajungem astfel din nou la intrebarea - cheie: "Cine nu se considera un bun amant, intr-adevar nu este?". Nu
cumva respectiva persoana se simte astfel doar pentru ca foloseste norme, standarde nepotrivite?

In ambele situatii, termenii de comparatie se dovedesc de o importanta fundamentala. Este posibil ca o anumita persoana sa
satisfaca din plin exigentele partenerei, dar cum prestatia lui nu raspunde la "normele" pe care personal le recunoaste, el nu se
va simti niciodata la inaltimea situatiei.

Fapt este ca noi avem norme pentru a defini aproape orice: succesul, inteligenta, averea, siguranta, etc. Aproape tot ceea ce
exista in viata noastra suntem educati sa definim prin raportare la sistemul nostru de norme, care implicit controleaza gandurile
si reactiile noastre. Din pacate, cred ca imi veti da dreptate daca voi spune ca aceste norme ne-au fost tuturor fixate intr-un
mod arbitrar si nu de putine ori total nepotrivit.
Normele acestea sunt (asa dupa cum am avut ocazia de a scrie intr-un articol anterior) rezultatul unui bombardament de
informatii si pareri pe care le primim inca din momentul nasterii din partea parintilor, profesorilor, cunostintelor, prietenilor,
televiziunii, cartilor, etc.

Si astfel ajungem la punctul central al acestui material - acela de a gasi raspunsul la intrebarea: "Normele care conduc astazi
viata dumneavoastra sunt intr-adevar valabile pentru persoana care sunteti?".

Nu cumva ati ramas "incurcati" cu norme pe care le-ati folosit in copilarie?


Vi se intampla sa constatati ca norme care erau valabile la un moment dat, intr-un anumit context, acum par sa nu mai aiba nici
un sens?
In general, respectati normele pe care dumneavoastra vi le-ati ales, sau va chinuiti pentru a va supune unor standarde absurde,
despre care altcineva v-a determinat sa credeti ca sunt corecte?

Deschid o paranteza pentru a discuta putin pe tema notiunii de standard.


Traim intr-o societate de consum, unde dezvoltarea economica cere ca publicul sa cheltuiasca din ce in ce mai mult pentru a
indeplini standarde aflate in continua ascensiune. Acesta poate fi un fapt pozitiv pentru economie, dar pretul platit este
permanentizarea unei stari de nemultumire. Pe masura ce va fi mai bogata, in sensul ca va poseda mereu mai multe lucruri,
lumea va deveni din ce in ce mai nemultumita.
Aceasta relatie tolerabila ca "regula a jocului" in domeniul consumului devine absolut periculoasa atunci cand este vorba de
imaginea pe care ne-o facem fata de propria persoana.

Sa vedem, de exemplu, cum se creeaza un standard de frumusete feminina. Se selectioneaza 10 fete extraordinar de
frumoase, carora li se interzice sa faca altceva decat sa-si ingrijeasca aspectul fizic: aerobic, masaje, odihna, regim alimentar
special, etc. Din aceasta echipa se alege cea mai fotogenica, care este "data pe mana" unui grup de profesionisti de elita
pentru a fi coafata si machiata. Apoi se fac 200-300 de fotografii, in cele mai bune conditii de lumina si mediu. Din aceste sute
de poze se aleg cateva, acolo unde ea apare in cele mai avantajoase poze si are o expresie seducatoare. Aceste cadre sunt
prelucrate apoi pe calculator, pentru a fi eliminate orice imperfectiuni. In sfarsit, se selectioneaza cea mai expresiva dintre
imagini care este pusa pe coperta unei reviste de moda, cu mesajul implicit pentru publicul feminin: "Asa trebuie sa fii!".

Pentru a nu fi acuzati de "partinire" vom recunoaste ca nici barbatii nu sunt cu totul imuni la aceasta "nebunie": confruntati
permanent cu modele care arata fermecator, au corpul unor culturisti sau pretind performante de porno-star, ei ajung sa isi
minimalizeze calitatile si sa-si maximizeze defectele, pierzandu-si treptat increderea in fortele proprii.
In aceste conditii, nu este deloc de mirare faptul ca din ce in ce mai multe personalitati atrag atentia asupra faptului ca civilizatia
de tip occidental sufera din cauza unei crize morale. 0 criza determinata in mare masura de lipsa de consideratie a individului
pentru propria sa persoana.
Dar cum despre aceasta vom avea ocazia sa mai vorbim, va propun... sa ne intoarcem la subiect.

Consecinta logica a celor ce v-am prezentat este aceea ca nu merita sa cheltuim prea mult timp si energie pentru a ne intreba
daca normele pe care le folosim sunt corecte sau nu. In schimb are rost sa ne intrebam daca acestea ne sunt sau nu de folos,
daca ne ajuta in atingerea obiectivelor noastre, sau daca sunt obstacole, daca ne permit sa fim multumiti de noi insine, sau ne
condamna la o stare de frustrare permanenta.
De exemplu, cu totii dorim sa fim iubiti si apreciati. Daca admitem ca regula sau ca norma faptul ca pentru a ne simti astfel
trebuie sa obtinem aprecieri pozitive de la fiecare persoana pe care o intalnim, este evident ca nu o sa reusim niciodata a ne
indeplini aspiratiile.
Similar, daca admitem o norma care spune ca atunci cand cineva ne iubeste trebuie sa se conformeze intotdeauna dorintelor
noastre, o sa fie greu daca nu chiar imposibil sa gasim un partener dispus sa ne suporte. Ce putem face? In general, pentru a
lamuri daca o norma ne este de folos sau nu, exista trei criterii de baza:

- O norma este daunatoare daca este imposibil a fi respectata. Va invitam sa luati la intamplare cateva dintre normele pe care
le folositi si va garantam ca dupa o analiza sumara o sa va dati seama ca multe dintre ele "ocolesc" realitatea, sau se afla in
contradictie cu cel mai elementar bun simt.

- O norma este daunatoare daca respectarea ei determina ca starea voastra sufleteasca sa fie influentata de o entitate asupra
careia nu detineti nici un control. Este de domeniul evidentei ca cei mai multi dintre noi ne lasam conditionati psihic de factori
externi, incepand de la comportamentul altora, pana la vreme, rezultate sportive sau evenimente politice.

- O norma este daunatoare daca ne furnizeaza prea putine posibilitati de a gandi pozitiv si un excedent de posibilitati de a gandi
negativ. Criteriile pe care le folosim sunt deseori nu numai complexe, ci si contradictorii, astfel incat ne conduc catre obiective
greu de respectat si in consecinta ne indreapta catre frustrare.

Normele pe care ni le fixam ne pot decide soarta. Prin ele putem pune baza succesului nostru, sau ne putem grabi falimentul,
putem gasi cheia catre relatii pozitive cu ceilalti sau o sursa permanenta de necazuri in viata de zi cu zi.
Chiar daca acceptarea anumitor norme poate fi, pe anumite coordonate de timp, un compromis conform cu interesele noastre
pe termen scurt, daca le vom acorda statutul de permanenta; fara a le pune in discutie vom crea aproape sigur focare de
frustrare si nemultumiri.

Acesta este motivul pentru care va propun sa incercati a "diseca" sistemul de norme carora va conformati. Incercati sa fiti
intotdeauna dumneavoastra "instanta" ce decide care norme trebuie respectate si care nu.
Din proprie experienta va recomand sa efectuati urmatorul exercitiu: luati cateva coli de hartie si scrieti pe fiecare textul uneia
dintre urmatoarele intrebari, dupa care reflectati in. liniste pentru a gasi si pune pe hartie raspunsuri cat mai complete posibil:

- Ce va este necesar, ce trebuie sa se intample pentru a va simti oameni de succes?

- Ce va este necesar pentru a va simti iubiti de copii, de sotie sau de oricine este important pentru dumneavoastra?

- Ce va trebuie pentru a simti ca aveti incredere in voi insiva?

- Ce credeti ca v-ar putea determina sa simtiti ca actionati, excelent intr-un domeniu care va intereseaza?

- Ce va este necesar pentru a va simti................? (inscrieti aici toate sentimentele pozitive pe care doriti sa le incercati: iubire,
competenta, satisfactie, etc., in ordinea prioritarilor).

Efectuand acest exercitiu/test veti descoperi destul de repede ca o mare parte din normele carora v-ati conformat sunt complet
fara sens, altele sunt contradictorii, si foarte multe v-au fost impuse (mai mult sau mai putin subtil) din exterior. Simplul fapt de a
le pune pe hartie va fi de mare ajutor chiar daca nu aveti dispozitia necesara pentru a le pune in discutie. Va veni momentul
cand veti gasi timp pentru a reflecta daca nu a venit timpul ca unele sa fie eliminate, schimbate sau, de ce nu, dezvoltate.
Repetand din timp in timp acest exercitiu/test veti realiza un demers extrem de eficace pentru succesul dumneavoastra
personal.
Mai mult, daca veti propune acest set de intrebari si celor apropiati, veti avea ocazia sa descoperiti trasaturi noi unor persoane
despre care v-ar placea sa credeti ca stiti aproape totul...
Spor la lucru!

S-ar putea să vă placă și