Comisia Europeană – instituție a Uniunii Europene și obiectivele sale prezente și viitoare – aspecte teoretice

și practice

Comisia Europeană poate fi considerată cea mai veche instituţie a Uniunii Europene, având în vedere că
precursoarea ei, Înalta Autoritate, era singura instituţie propusă de Planul Schuman din 1950. Denumirea de
Comisie este stabilită prin Tratatul de fuziune de la Bruxelles din 8 aprilie 1965, care reglementează
existenţa unei singure Comisii pentru cele trei Comunităţi Europene.

Conform articolului 245 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene (TFUE), Comisia Europeană este
o instituţie independentă a statelor membre, misiunea căreia este de a face să prevaleze interesul general al
Uniunii. Membrii Comisiei Europene se abţin de la orice act incompatibil cu caracterul funcţiilor lor. Statele
membre respectă independenţa lor şi nu îi influenţează în exercitarea sarcinilor lor.

Comisiei Europene îi revin patru funcţii principale:

1. Comisia propune proiecte legslative Parlamentului European şi Consiliului. Aceste propuneri trebuie să
aibă ca obiectiv apărarea intereselor Uniunii şi ale cetăţenilor săi. Comisia se află în permanenţă în
legătură cu două organisme consultative – Comitetul Economic şi Social European, format din
reprezentanţii angajatorilor şi sindicatelor, şi Comitetul Regiunilor, format din reprezentanţii
autorităţilor locale şi regionale. Comisia solicită, de asemenea, opinia parlamentelor naţionale, a
guvernelor şi publicului larg. Comisia propune acţiuni la nivelul Uniunii numai în cazul în care consideră
că o problemă nu poate fi rezolvată mai eficient printr-o acţiune naţională, regională sau locală.

Acest mod de abordare a problemelor la un nivel cât mai descentralizat se numeşte „principiul
subsidiarităţii”. În cazul în care consideră că este necesară o lege europeană, Comisia elaborează o
propunere legislativă, care, din punctul său de vedere, va soluţiona problema în mod eficient. În mod
frecvent, Comisia organizează audieri, solicită opiniile societăţii civile şi consultă rapoartele experţilor din
cadrul comisiilor specializate.

2. Comisia aplică politicile Uniunii Europene şi execută bugetul. Comisia are obligaţia de a pune în aplicare
deciziile adoptate de Parlamentul European şi Consiliu în domenii, precum politica agricolă comună,
pescuitul, energia, dezvoltarea regională, mediul, educaţie, cultură, tineret şi programele de studii şi de
schimb, precum programul Erasmus.

De asemenea, Comisia joacă un rol esenţial în politica din domeniul concurenţei pentru a se asigura că toţi
operatorii economici îşi desfăşoară activitatea într-un mediu concurenţial sănătos. Comisia poate să
interzică fuziunile între companii în cazul în care consideră că acestea vor avea ca rezultat o concurenţă
neloială. Comisiei îi revine şi obligaţia de a se asigura că statele membre ale UE nu denaturează concurenţa
prin subvenţii excesive acordate activităţilor lor industriale.

3. Comisia asigură respectarea legislaţiei europene, împreună cu Curtea de Justiţie a Uniunii Europene. Ea
are responsabilitatea de a se asigura că legislaţia UE se aplică, în mod adecvat, în toate statele membre.
Dacă Comisia estimează că un stat membru nu a îndeplinit obligaţia care îi revine, ea emite un aviz
motivat, după ce a cerut ca acest stat să prezinte observaţiile sale.

Dacă statul în cauză nu se conformează acestui aviz în termenul determinat de Comisie, aceasta poate
sesiza Curtea de Justiţie a UE. Dacă statul membru nu ia măsuri pentru remedierea situaţiei, Comisia
transmite cazul Curţii de Justiţie a UE în vederea adoptării unei decizii. Sentinţele Curţii de Justiţie a UE sunt
obligatorii pentru statele membre şi instituţiile UE. Dacă statele membre nu respectă o sentinţă, Curtea de
Justiţie a UE poate impune sancţiuni financiare, conform evaluării efectuate de către Comisia Europeană
(art.258-260 din TFUE). 4. Comisia reprezintă Uniunea Europeană la nivel internaţional, cu excepţia politicii
externe şi de securitate comună. Comisia Europeană este un purtător de cuvânt la nivel internaţional. Ea
este vocea UE în forumurile internaţionale, precum Organizaţia Mondială a Comerţului, în cadrul
negocierilor cu privire la acordul ce se referă la schimbările climatice internaţionale, Protocolul de la Kyoto,
şi în 260 cadrul parteneriatului important de sprijin pentru comerţ al UE cu ţările în curs de dezvoltare din
Africa, Caraibe şi Pacific, cunoscut ca Acordul de la Cotonou.

Comisia este instituţia care negociază tratatele internaţionale încheiate de Uniune. Ulterior, Consiliul
ratifică acordul internaţional, votând, de regulă, cu majoritate calificată, cu exceptia acordurilor de asociere
sau aderare, care trebuie votate cu unanimitate.

În concluzie, considerăm important de a menţiona următoarele aspecte care se referă la rolul şi activitatea
Comisiei Europene:

− Comisia Europeană este organul executiv şi reprezintă interesul comun al Uniunii Europene − Buna
funcţionare a Uniunii Europene se datorează sistemului său instituţional cu o structură bine definită, care
are o importanţă decisivă pentru balanţa puterilor în cadrul Uniunii.

− Conform Tratatului de la Lisabona, Comisia Europeană asigură aplicarea prevederilor tratatelor şi a

măsurilor adoptate de către instituţiile UE. Ea este unica instituţie a Uniunii Europene cu autoritate
generală de a iniţia propuneri de texte legislative. − Rolul Comisiei Europene este de a pune în practică
politicile UE. Ea administrează bugetul Uniunii, precum şi programele de asistenţă ale UE, inclusiv pe cele
care se referă la sprijinirea Statelor din afara Comunităţii.

− Comisia Europeană reprezintă Uniunea Europeană în negocierile internaţionale din toate domeniile, cu
excepţia domeniului politicii externe şi de securitate comună, unde intervine Înaltul reprezentant al UE
pentru Afaceri Externe şi Securitate Comună.