Sunteți pe pagina 1din 6

UNIVERSITATEA ,,PETRE ANDREI” DIN IASI

FACULTATEA DE PSIHOLOGIE, STIINTELE EDUCATIEI SI ASISTENTA SOCIALA


Departamentul de Stiinte Socio-Umane
Disciplina: Psihologia Dezvoltarii (ciclul de studii – LICENTA), anul I, semestrul 2

Specializarea: Psihologie

Titular disciplina: Lect. univ. dr. Lavinia Maria Pruteanu

PERIOADA PRENATALA
- referat pentru evaluarea finala aferenta disciplinei
Psihologia Dezvoltarii

Student:
Ionut-Dorin Nica
Perioada prenatala

• Conceptia si dezvoltarea prenatala

Psihologia varstelor nu poate sa nu tina seama de faptul ca ontogeneza (DEX:


proces de dezvoltare a unei fiinte vii, cuprinzand toate transformarile de la stadiul de
embrion pana la sfarsitul vietii sale) incepe, de fapt, din momentul procrearii. Tot
ceea ce se intampla dupa nastere este si contributia etapei de dezvoltare
intrauterina. Aceasta etapa are un rol semnificativ in organogeneza, adica in
constituirea tuturor structurilor anatomo-functionale de baza, care sa-i permita
noului-nascut adaptarea la mediu si supravietuire.

Etapa prenatala are rol si in construirea unor premise ale vietii psihice, atat prin
dezvoltarea sistemului nervos si a organelor de simt, cat si intr-o prima sensibilizare a
fatului la stimulari mediate prin organismul matern, dar provenite din planul exterior.
De asemnea, perioada prenatala este considerata a fi etapa primara a dezvoltarii
fiintei umane, „inceputul dezvoltarii” (Berk, Laura E., 1989).

• Etapele perioadei prenatale

Perioada prenatala cuprinde trei etape, fiecare dintre ele caracterizata prin
transformari si prefaceri cumulative, esentiale pentru sanatatea fizica si mentala a
copilului:

➢ Etapa embrionara – incepe prin unirea gametilor si formarea oului, urmate de


diferentierea foitelor embrionare: ectoderm, mezoderm si endoderm. Este o
perioada esentiala,deoarece acum se formeaza toate structurile majore si
organele umane, tesuturile care protejeaza si hranesc embrionul si fatul pana
la 9 luni.
In primele 10 zile, volumul embrionului creste de 8.000 de ori, iar diametrul
acestuia de 20 de ori. Se dezvolta mai repede sistemul nervos si cel circulator,
in timp ce dezvoltarea scheletului si musculaturii are loc mai lent. La 2.5 luni,
embrionul uman arata astfel: un cap mare, arcuri branhiale cervicale, un corp
mic, subtire, aproape tubular, terminat cu o coada si o schita a membrelor. In
acesta perioada eventualii factori nocivi fizici, chimici sau biologici pot
determina grave malformatii structurale si functionale. Tot in acesta etapa,
modul de hranire a embrionului este prin intermediul unui strat de celule ce
se numeste trophoblast. Se trece apoi la nutritia placentara prin intermediul
careia substantele nutritive si oxigenul trec din sangele matern in embrion.
➢ Etapa fetala precoce – In acesta etapa se realizeaza functiile organelor.
Sistemul muscular este repartizat uniform si dobandeste functionalitate, Tot
in acesta perioada fatul deprinde mobilitate, care este simtita de mama si
astfel acesta dezvolta sentimente de incredere in cee ace priveste dezvoltarea
normala a copilului. Are loc de asemenea, dezvoltarea semnificativa a
intregului sistem nervos a.i. la sfarsitul lunii 7 de viata intrauterine embrionul
este transformat in fat, care daca se naste, este capabil sa supravetuiasca.
➢ Etapa fetala tardiva (6-9 luni) – Au loc consolidari structural si perfectionari
functionale, asigurand astfel un plus de adaptabilitate si de rezistenta
copilului. Sunt dobandite de asemnea toate capacitatile corporale proprii
omului si tot acum are loc o crestere rapida si intense a corpului.

S-au retinut de asemnea asemanari intre evolutia umana


si cea animala:
➢ faptul ca la 5-6 zile de la constituirea oului uman au loc segmentari
➢ celulare identice cu ale celorlalte animale;
➢ exista o perioada in evolutia embrionului in care acesta are un aspect
➢ ce aminteste de dezvoltarea solzilor la reptile;
➢ la cateva saptamani de viata intrauterina, embrionul prezinta fante
➢ branhiale in partile laterale ale zonei cervicale;
➢ in primele 2 luni, embrionul are membrane interdigitale, care
➢ amintesc inotatoarele de la amfibii;
➢ alte asemanari cu mamiferele ar mai fi pilozitatea de pe corp,
➢ formarea primara a glandelor mamare si unele particularitati ale
➢ cavitatii bucale.

• Influentele perioade prenatale

Cele 9 luni pe care le petrecem in pantecul matern sunt cele mai intense din punct
de vedere al dezvoltarii si cresterii. Imediat dupa conceptie au loc transformari
remrcabile, ce devin specific fiecarui individ.

Psihologii vorbesc despre un prepsihism, care are implicatii inca necunoscute in


geneza structurilor psihocomportamentale umane. Studii cu privire la dezvoltarea
fiintei umane inainte de nastere au existat inca din antichitate, ele au continuat si
continua inca, incercand sa evidentieze asemanarile si diferentele dintre evolutia
intrauterina a omului si a celorlalte animale, incercand sa caute motivul/motivele
pentru care special umana ocupa locul cel mai inalt pe scala dezvoltarii. Cercetatorii
si-au pus intrebarea daca nu cumva in etapa prenatala incep sa se manifeste
fenomene psihice. Minkovski,inca din 1938 intuieste acelasi fenomen. In 1960 s-a
reluat ideea, dar cu sprijin pe interesante cercetari dinperspectiva psihologica.

Plecand de la reactivitatea fatului la stimuli sonori, cele mai multe cercetari au


incercat sa arate daca este posibila o anumita invatare prenatala, Astfel copiii au fost
supusi in mod sistematic, in perioada intrauterina, stimularii verbale si muzicale.
Acestia au demonstrat dupa nastere o receptivitate crescuta fata de respctivele
categorii de stimuli, in comparative cu alti copii obisnuiti. De asemenea,
inregistrandu-se miscarile fatului, s-a constatat ca acestea difera calitativ, in functie
de starile psihice ale mamei.

“Teoria periferica a emotiilor” (William James si Carl Lange) creaza un sens


biochimic conceptul de “invatare” prenatala astfel ca orice traire afectiva se traduce
prin modificari produse in compozitia materii vii, si in principal a sangelui.
Biochimismul mamei vafi modificat de trairile ei affective si astfel va modifica in sens
similar biochimismul fatului. Modificarile frecvente si de un anumit fel ar putea fi
invatate biochimic de fat.

Capacitatea de “invatare” din perioada prenatala a fost demonstrat si printr-un alt


experiment, realizat de A. DeCasper si M. Spence. Acestia au aratat ca bebelusilor
carora mama le citea o poveste, pe care initial au auzit-o in perioada prenatala, se
linistesc mai repede si li se modifica ritmul de supt.

• Conditiile dezvoltarii normale si factori de risc in etapa intrauterina

Pentru ca dezvoltarea prenatala a fiintei umane sa se desfasoare in bune


conditii trebuie mai intai sa fie asigurate premisele exprimate in:
- echipamentul ereditar normal al parintilor,
- sanatatea fizica si mentala a acestora,
- interactiunea optima intre parinti si
- consensul acestora de a avea copii.

Foarte importanta este si starea psihica a mamei, care trebuie sa se simta


ocrotita si asigurata afectiv de partenerul ei de viata, dar si de ceilalti membri ai
familiei. Mediul familial trebuie sa fie de calm, incredere, siguranta si ajutor
corespunzator, pentru a face fata cu usurinta tuturor problemelor pe care le
ridica venirea pe lume a unui copil. Pastrarea sanatatii fizice si evitarea acelor situatii
care ar produce contaminari microbiene, ca si renuntarea la substante iritante (tutun,
cafea)reprezinta, de asemenea, factori favorizanti ai dezvoltarii intrauterine normale.

In ceea ce priveste factorii nocivi in dezvoltarea fatului, pe langa consumul de


droguri, alcool sau tutun, asupra mamei pot actiona si factori psihosociali. Tensiunile
generate de un climat de munca incarcat, neintelegerile cu familia sau partenerul,
lipsa ajutorului in momente dificile. Toate acestea determina o stare de anxietate
care se vor accentua pe masura apropierii momentului nasterii, epuzind-ofizic si
moral. Evenimentele percepute intens de mamain plan afectiv vor determina
modificari nedorite ale biochimismului intern si vor avea afecte negative asupra
dezvoltarii copilului.

• Concluzii:

Studierea dezvoltarii prenatale este extrem de importanta, deoarece ofera


informatii despre factorii interni sau externi care pot influenta dezvoltarea si despre
cum putem inlatura efectele nocive ale acestor factori. In perioada prenatala, fatul nu
este separat de lumea exterioara, ci el este conectat la aceasta prin intermediul
mamei. Toate interactiunile si contactele mamei se rasfrang si asupra lui, intr-un
anumit fel.
Bibliografie:
• Florinda Golu – Psihologia dezvoltarii umane, editura CREDIS, 2011
• Florinda Golu – Manual de pishologia Dezvoltarii. O abordare psihodinamica., Editura
Polirom 2015
• Gratiela Sion – Psihologia Varstelor, Editura Fundatiei Romania de Maine, 2003
• Tinca Cretu, Psihologia Varstelor, Editia a III-a revazuta si adaugita, Editura Polirom
2009
• https://www.sciencedirect.com/science/article/abs/pii/0163638386900251

S-ar putea să vă placă și