Cursuri Farmaco An 4 Sem 2

C1
FARMACOLOGIA
MEDICAMENTELOR
DIURETICE
BAZE FIZIO-PATOLOGICE ŞI
FARMACOLOGICE
Baze fiziologice
• Rinichiul - roluri:
– Excretia deseurilor rezultate în urma metabolismului
– Menţinerea homeostaziei organismului (hidrica, ionicaşi
acido-bazica)
– Menţtnerea echilibrului hidro-electrolitic între cele trei
spatii hidrice (intravascular, intercelular şiintracelular)
• Procese renale care conduc la formarea urinei:
– Filtrarea glomerulara Pf = Ps - (Pc + Po) – proces pasiv
– Reabsorbtia tubulara – proces pasiv (pentru substantele
nedisociate) șiactiv (pentru ioni și substante polare)
– Secretia tubulara proces activ
AQP 1 si 7
H2O
H2O PGE2
H2O AQP 2
Baze patologice
• Edemul – acumularea de lichide în spatiul

interstitial
• Clasificare:
– renal
– cardiac
– carential
– inflamator
– alergic
– angioneurotic (Edemul Quincke)
– medicamentos
Baze patologice (continuare)
• Acumularea de lichide în cavităţile seroase

– Ascita (peritoneu)
– Hidrotorax (pleură)
– Hidropericard (pericard)
• Anasarca - edem generalizat (în ţesutul
subcutan şiîn cavităţile seroase)
Patogenia edemelor
• insuficienţa renală cu reducerea filtrării glomerulare
• creşterea reabsorbţiei renale de sodiu şiapă
(inclusiv în patologia iatrogenă)
• hiperaldosteronism
• hipersecreţie de ADH
• flux sanguin redus la nivelul arteriolelor aferente
renale (hTA şi IC)
• hipoproteinemie
• permeabilitate capilară crescută
MEDICAMENTELE DIURETICE
• Definiţia. Diureticele sunt medicamente
care cresc excreţiade apăşielectroliţi prin
rinichi, fiind utile în tratarea edemelor.
• Clasificare. Funcţie de mecanismul de
acţiune:
– diuretice cu mecanism renal
– diuretice prin mecanism extrarenal
DIURETICE CU MECANISM DE
ACŢIUNE RENAL
• DIURETICE PROPRIU-ZISE (Saluretice)

– Acţionează la nivelul tubilor renali
– Inhibăreabsorbiţa de sodiu şiapă
– Eficacitatea şipotenţadepind de:
• Locul de acţiune şimecanismul inhibat
• Intensitatea inhibiţiei
Clasificare funcţie de locul, mecanismul de
acţiune şi structura chimică
• Diuretice tiazidice – inhibă reabsorbţia de Na+ la nivelul
segmentului terminal cortical, al ansei Henle
– Tiazide (hidroclorotiazida)
– Substanţe înrudite farmacologic (clopamid, clortalidon, indapamid)
• Diuretice de ansă – inhibă reabsorbţia de Na+ la nivelul
segmentului ascendent, al ansei Henle
– Acizi carboxilici (furosemid, acid etacrinic); torasemid,
• Diuretice inhibitoare ale anhidrazei carbonice – inhibă anhidraza
carbonică şi formarea de H+, în tubul contort proximal cu scăderea
secreţiei de H+şi reabsorbţiei de Na+ prin schimb cu H+
– Sulfonamide heterociclice (acetazolamida)
Clasificare funcţie de locul, mecanismul de
acţiune şi structura chimică (continuare)
• Diuretice antialdosteronice – inhibă reabsorbţia de Na+ prin
schimb cu H+ şi K+, stimulată fiziologic de aldosteron, la nivelul
tubului contort distal
– Antagonişti competitivi ai aldosteronului (spironolactona); eplerenona
– Antagonişti de efect ai aldosteronului (triamteren, amilorid)
• Diuretice osmotice – sunt filtrate glomerular, fără reabsorbţie
tubulară şi cresc presiunea osmotică a urinii tubulare şi
realizează o diureză apoasă, cu o concentraţie de Na+ redusă (nu
sunt saluretice)
– Manitol, uree, izosorbid
• Antagonişti ai vasopresinei (ADH) – Tolvaptan – elimină apa
• Diuretice din plante – tinctura de ienupăr
Hidroclorotiazida Torsemid
Acetazolamida Spironolactona
Uree
Clasificare funcţie de efectul asupra K+
• Diuretice care elimină K+
– Puternic: diuretice tiazidice şi substanţe înrudite farmacologic
– Mediu: diuretice de ansă, inhibitorii anhidrazei carbonice
• Diuretice care reţin K+
– Antialdosteronice competitive şi de efect
Clasificare funcţie de intensitatea efectului diuretic
• Diuretice cu eficacitate mare
– Diuretice de ansă (furosemid)
• Diuretice cu eficacitate medie
– Diuretice tiazidice şi înrudite
• Diuretice cu eficacitate slabă
– Inhibitorii anhidrazei carbonice
– Antagoniştii aldosteronului
Clasificare funcţie de durata de acţiune
• Diuretice cu durată scurtă de acţiune (<6 h)
– Diuretice de ansă (2-6 h)
• Diuretice cu durată medie de acţiune (6-24 h)
– Tiazide
• Hidroclorotiazida (6-12 h), butizida (8-12 h), meticlotiazida (12-24 h)
– Antagonişti de efect ai aldosteronului
• Triamteren (6-10 h); Amilorid (24 h)
• Diuretice cu durată lungă de acţiune (> 24 h)
– Sulfonamide heterociclice (acetazolamida)
– Antagoniştii competitivi ai aldosteronului (spironolactona)
DURETICE - COMBINAŢII
• SPIRONOLACTONA +FUROSEMID
DIURETICE CU MECANISM DE
ACŢIUNE EXTRARENAL
• Heterozidele cardiotonice (acţiune indirectă prin efect inotrop
pozitiv) – active exclusiv în edeme cardiace
• Derivaţii xantinici de tip teofilină şiteobromină (acţiune indirectă prin
efect vasodilatator la nivelul arteriolelor glomerulare aferente,
cu creşterea filtrării glomerulare şidiurezei)
• Coloizii de tip dextrani, gelatină (acţiune indirectă prin creşterea
presiunii coloidosmotice a plasmei cu mobilizarea apei din
edeme spre spaţiulintravascular) – activi în edeme datorate
hipoproteinemiei
• Apa în cantitate mare (acţiune indirectă prin inhibiţia secreţiei de ADH
prin feed-back negativ) – activă în litiază renală şicontraindicată în
edeme
Farmacocinetica diureticelor
saluretice
• Au caracter acid slab
• Se eliminărenal funcţie de solubilitate ş
i gradul
de disociere:
– prin filtrare glomerulară
– cu reabsorbţie tubulară
– secreţie tubularăactivă
• Mecanismul de eliminare renalăimprimă
semiviaţade eliminare ş
i durata de acţiune
• Traversează placenta
• Trec în laptele matern
Farmacodinamia diureticelor
• Factorii care influenţează eficienţa diureticelor
– Retenţia hidro-salină (crescută, influenţează pozitiv)
– Proteinemia (hipoproteinemia, influenţează negativ)
– Circulaţia sanguină renală (dependentă de TA)
– Echilibrul electrolitic (dezechilibrul electrolitic diminuă efectul
diureticelor) – autolimitarea efectului diuretic
• Efectul diureticelor asupra K+ - în mod fiziologic K+ se elimină renal
sub acţiunea aldosteronului la schimb cu Na+. Diureticele saluretice
elimină K+ în cantitate mare şi produc hipokaliemie
• Efectul diureticelor asupra Mg2 + - asociat cu hipopotasemie apare şi
hipomagneziemia prin eliminare crescută de Mg2 +
• Efectul antihipertensiv al diureticelor – monoterapie în HTA stadiul I
la vârstnici, prin scăderea volemiei şi reducerea concentraţiei de Na+
Farmacotoxicologia diureticelor
• Efecte secundare
– Dezechilibre electrolitice şi acido-bazice
• Hiponatriemie acută (furosemid) cu hTA, somnolenţă. Se tratează
cu NaCl
• Hipokaliemie (tiazide) cu contracţii musculare, aritmii, creşterea
toxicităţii cardiotonicelor. Se tratează cu KCl sau se folosesc
diuretice antialdosteronice
• Hiperkaliemie (antialdosteronice) cu astenie, modificări EKG. Se
tratează cu săruri de Ca2+
• Hipomagneziemie (diuretice care elimină K+). Se înlocuiesc cu
diuretice care reţin K+
• Alcaloză hipocloremică (tiazide şi furosemid). Se tratează cu
NH4Cl şi CaCl2
• Acidoză hipercloremică şi alcalinizarea urinii (inhibitoarele
anhidrazei carbonice)
– Dezechilibre metabolice: hiperglicemie (diuretice tiazidice),
hiperlipemie, hiperuricemie, hiperazotemie
Farmacotoxicologia diureticelor (continuare)
• Efecte toxice – hematologice, renale, digestive

• Efecte alergice – erupţi cutanate
• Dependenţa de diuretice – la oprirea tratamentului
cu diuretice de ansă apare agravarea edemelor de
ortostatism
• Efect rebound – retenţiehidrosalinăşiedeme la
întreruperea bruscă a tratamentului
(hiperaldosteronism secundar)
Farmacoterapia diureticelor
• Indicaţii: edeme şiHTA
• Timpul optim de administrare: dimineaţa
• Tratament de elecţie:
– Edem pulmonar acut – furosemid i. v.
– Insuficienţă renală cronică – furosemid doze mari
– Insuficinţă renală acută, edem cerebral, glaucom – manitol i.v.
– Edem din ciroză hepatică – diuretice hiperkaliemiante
– Hiperaldosteronism primar – antialdosteronice
• Indicaţia în HTA
– Toate formele de HTA: de elecţie hidroclorotiazida
– În criza de HTA: furosemid
• Alte indicaţii
– Intoxicaţii – furosemid
– Ulcer gastroduodenal – inhibitorii anhidrazei carbonice
– Hiperaldosteronism primar – antialdosteronice
Farmacoepidemiologia diureticelor
• CI
– Insuficienţarenalăgravă
– Anuria prin necroză tubulară
– Nefrite acute
– Insuficienţăhepaticăgravă
– Alăptare (suprimă lactaţia prin hipohidremie)
• Precauţii
– Tratamentul nu se întrerupe brusc pentru evitarea
fenomenului rebound (retenţie hidrosalină şiedeme)
Interacţiuni
• Diureticele tiazidice potenţează efectul
cardiotonicelor şi litiului (prin hipokaliemie)
• Diureticele tiazidice antagonizează efectul
hipoglicemiantelor (prin hiperglicemie),
uricozuricelor (prin hiperuricemie), antiaritmicelor
(prin hipokaliemie)
• Efectul hipotensiv al diureticelor este potenţat de alte
diuretice, de antihipertensive, de vasodilatatoare, de
deprimante SNC şi alcool
• Efectele diureticelor sunt antagonizate de AINS şi
AIS (prin scăderea biosintezei de PG vasodilatatoare)
• Asocierea diureticelor hipokaliemiante cu diureticele
hiperkaliemiante asigură menţinerea kaliemiei la
valori normale (combinații recomandate)
REPREZENTANŢI
• Tiazide
– Hidroclorotiazida – durată medie de acţiune (12 h)
– Clopamid – avantaj durată lungăde acţiune (24h)
– Clortalidon – avantaj durată lungăde acţiune (48h)
– Politiazida – avantaj durată lungăde acţiune (25h),
Bd 100%
• Diuretice de ansă
– Furosemid – durată scurtă de acţiune (6 h)
– Bumetanid – potenţămare
• Inhibitoare ale anhidrazei carbonice
– Acetazolamida – diuretic, hiposecretor gastric,
antiglaucomatos
• Antialdosteronice
– Spironolactonă
FARMACOLOGIA MEDICAMENTELOR
ANTIDIURETICE
BAZE FIZIOPATOLOGICE
• DIABET INSIPID
– Poliurie şipolidipsie; NU hiperglicemie
• CLASIFICARE
– Diabet insipid hipofizar
• 90% din cazuri
• Leziuni sau tulburări funcţionale
– Diabet insipid nefrogen
• 10% din cazuri
• AQP2 inactivă
BAZE FARMACODINAMICE
• Antidiuretice naturale şianalogi de sinteză
– Vasopresina (ADH)
– Desmopresina
• Antidiuretice de sinteză
– Diuretice tiazidice şiînrudite prin mecanism
de inhibare a fosfodiesterazei şicreşterea
AMPc, mediator în permeabilitatea pentru apă
a tubilor distali şicolectori
– Clorpropamida
– Clofibrat
– Carbamazepina
C2
FARMACOLOGIA
MEDICAMENTELOR
STIMULATOARE ALE
CONTRACŢIEI MIOCARDULUI
BAZE FIZIO-PATOLOGICE
• Aparatul cardiovascular
– Inima – organ cavitar format din:
• Epicard – foitaseroasa a pericardului
• Miocard – ţesut muscular
– Ţesut contractil (din atrii șiventricule)
– Ţesut excito-conductor (la nivel de nodul sinoatrial, nodul
atrioventricular, fasciculul atrioventricular Hiss șireţeaua
Purkinje)
• Endocard – ţesut ce căptuşeşte interiorul inimii
– Vasele de sânge
Ciclul cardiac
• Ciclul cardiac – succesiunea evenimentelor care se

produc de la începutul unei bătăi cardiace până la
începutul bătăii următoare (sistolă+diastolă) – 0,8 sec.
• Fiecare ciclu cardiac este iniţiat de generarea spontană a
unui potenţial de acţiune în nodulul sinusal.
• Există o întârziere de 0,11 sec. în propagarea impulsului
cardiac dinspre atrii spre ventricule, atriile acţionând ca
o pompă primară pentru ventricule.
PROPRIETĂŢILE
MIOCARDULUI
• Miocardul contractil se caracterizează prin:
– Excitabilitate – funcţie batmotropă
– Tonicitate – funcţie tonotropă
– Contractilitate – funcţie inotropă
• Miocardul excitoconductor se caracterizează prin:
– Ritmicitate – funcţia cronotropă (70 bătăi/min.)
– Conductibilitate – funcţia dromotropă
• Reglarea vegetativă
– SNVS stimulează miocardul – tahicardie, creşterea forţei de
contracţie şi a debitului cardiac
– SNVPS deprimă miocardul – bradicardie
INSUFICIENŢA CARDIACĂ
• (IC) prin:
Se caracterizează
– deficit de pompă cardiacă datorită reducerii fluxului sanguin coronarian
– disfuncţie sistolică
– incapacitatea de asigurare a cantităţii de sânge necesare ţesuturilor şi
organelor
• Forme clinice ale IC
– IC stângă
• Cauze: leziuni ale ventriculului stâng şi HTA
• Manifestări: tulburări în mica circulaţie
– IC dreaptă
• Cauze: valvulopatii şi boli pulmonare cronice
• Manifestări: tulburări în marea circulaţie
– IC globală prezintă simptome de insuficienţă cardiacă stângă şi dreaptă
• IC poate fi:
– Acută
– Cronică
MECANISME
• FIZIOPATOGENICE
Disfuncţia sistolică ALE IC
– Mecanisme fiziopatogenice implicate
• Afectarea fibrelor miocardice
• Supraîncărcarea de presiune sau volum
– Consecinţele:
• Oboseală la efort
• Stază sanguină cu congestie, edeme, dispnee
• Declanşarea de mecanisme compensatoare
– Mecanisme compensatoare (benefice iniţial)
• Hipertrofia ventriculară
• Mecanisme neuroendocrine
– SNVS – tahicardie
– Sistemul renină-angiotensină-aldosteron şi vasopresină (ADH)
– Eliberarea altor substanţe endogene cardiovascular active: DA, PGE2
CLASIFICAREA FUNCŢIONALĂ A IC
(NYHA)
• Clasa I – IC asimptomatică
• Clasa II – IC simptomatică, cu simptome ce limitează
uşor activităţile fizice obişnuite (dispnee în efort şi
mers la pas)
• Clasa III – IC simptomatică, cu simptome ce
limitează drastic activităţile fizice obişnuite (dispnee
în activităţi uşoare)
– III a – fără congestie sau cu congestie şi edem
– III b – dispnee în repaus (recentă)
• Clasa IV – IC simptomatică, cu dispnee de repaus
Elemente ale IC ce pot fi
tratate
medicamentos
• Deficitul de pompă datorat tulburărilor metabolice
miocardice şi ischemiei miocardice
• Tahicardia compensatoare
• Postsarcina crescută - manifestată prin rezistenţă
vasculară arterială
• Presarcina crescută - manifestată prin creşterea
volemiei şi tonusului venos, creşterea presiunii şi
volumului telediastolic
Medicaţia insuficienţei
1. Medicamente inotrop pozitive - ameliorează deficitul de
cardiace
pompă prin stimularea forţei de contracţie
2. Inhibitoare ale enzimei de conversie a angiotensinei (IEC) şi
blocanţii receptorilor angiotensinei (AT1)
1. Reduc postsarcina
2. Reduc indirect presarcina
3. Reduc tonusul simpatic
4. Reduc modificările organice la nivelul inimii şi vaselor
3. Vasodilatatoare
1. Arteriolodilatatoare
2. Venodilatatoare
4. Beta-blocante
1. Reduc frecvenţa cardiacă
2. Reduc modificările organice la nivelul inimii şi vaselor
3. Reduc RA produse de catecolamine
5. Diuretice
Tratamentul în trepte al IC
• Scăderea muncii inimii (tratarea HTA, scădere
ponderală, renunţarea la fumat)
• Regim hiposodat, restricţia apei
• Diuretice – de elecţie tiazidele, în urgenţe furosemid
• IEC sau blocante AT1
• Medicamente inotrop pozitive (digitalice)
– Suprasolicită inima cu moartea miocitelor
– Efect secundar artimogen
• Beta-blocante
• Vasodilatatoare utile în insuficienţa cardiacă
– Arteriolodilatatoarele se asociază în caz de HTA
– Venodilatatoarele se asociază în caz de stază venoasă
• IEC – acţionează nu dor la nivelul sistemului renină-
angiotensină endocrin de la nivel renal ci şi la nivelul
sistemelor renină-angiotensină paracrine de la nivelul
vaselor şi inimii cu efect cardioprotector în HTA
asociată cu IC
– Împiedică tendinţa de hipertrofie a pereţilor arteriali
– Împiedică tendinţa de hipertrofie a ventriculului stâng
(controlează remodelarea cardiacă)
• Beta-blocantele cu efecte simpatomimetice
intrinsece (agonişti parţiali de tip pindolol) – pot fi
utile în cazul bolnavilor cu deficit de pompă cardiacă
şi bradicardie
MEDICAMENTE INOTROP POZITIVE
• Stimulează forţa şi viteza de contracţie a inimii
• Sunt indicate în:
– insuficienţa cardiacă
– şocul cardiogen
• Potenţialul de acţiune în muşchiul cardiac apare datorită:
– Deschiderii canalelor de sodiu rapide
– Deschiderii canalelor lente de calciu (tip L)
• Mecanismul de acţiune – creşterea în sarcoplasmă a
concentraţiei ionilor de Ca2+ – formarea complexului
Ca2+-troponină – filamentele de actină glisează printre
filamentele de miozină cu formarea actomiozinei şi
scurtarea sarcomerului
CLASIFICAREA MEDICAMENTELOR
INOTROP POZITIVE
• După mecanismul de acţiune:

– Inhibitoare ale pompei Na+/K+ ATP-aza – glicozizii
cardiotonici
– Stimulatoarele receptorilor adrenergici beta-1 adrenergici
selectivi şi neselectivi
– Inhibitoarele fosfodiesterazei – tip teofilină şi tip amrinonă
• După extinderea efectului stimulator cardiac:
– Stimulatoare ale miocardului contractil şi inhibitoare
ale miocardului excitoconductor – glicozizii cardiotonici
– Stimulatoare ale întregului miocard (contractil şi
excitoconductor) – beta-1 adrenergici şi inhibitoarele
fosfodiesterazei
GLICOZIZII CARDIOTONICI
• Obţinuţi în special din speciile genurilor Digitalis şi
Strophantus
• Compuşii reprezentanţi: digitoxina, digoxina şi
strofantina
• Structura chimică – aglicon (nucleu sterolic, lactonă
nesaturată) şi parte glucidică
• Clasificare după profilul farmacocinetic (L şiD):
– Grupa digitoxinei (administrare p.o) – L şiD lungi
– Grupa digoxinei (administrare p.o şii.v.) – L şiD intermediare
– Grupa strofantinei (administrare i.v.) – L şiD scurte
• Distribuţie – preferenţial în miocard
• Biotransformare – hepaticăprin hidrolizăşiepimerizare
urmate de glucurono- sau sulfuronoconjugare
• Epurare – renală
Efectele asupra funcţiilor inimii
– Efect inotrop pozitiv
– Efect batmotrop pozitiv
– Efect tonotrop pozitiv
– Efect cronotrop negativ
– Efect dromotrop negativ
MECANISM DE ACŢIUNE
• Mecanism molecular primar – inhibarea pompei
Na+/K+ ATP-aza cu inhibarea efluxului de Na+ şi
influxului de K+ şi creşterea concentraţiei de Na+
intracelular
• Cascada de mecanisme moleculare secundare
– Stimularea schimbului Na+/Ca2+ cu influx de Ca2+
– Creşterea influxului de Ca2+ prin canalele membranare lente
– Eliberarea Ca2+ din reticulul sarcoplasmatic
• Activarea procesului contracţiei – creşterea Ca2+ în
sarcoplasmă stimulează contracţia
FARMACODINAMIE
• Acţiuni cardiace:
– Directe, stimulatoare pe miocardul contractil
– Prin intermediul SNV – efect vagotrop
• Acţiuni extracardiace:
– Secundare acţiunii inotrop pozitive
• Creşte debitul cardiac
• Se ameliorează irigarea şioxigenarea ţesuturilor
• Acţiune diuretică indirectă
– Independente de acţiunea cardiacă
• Stimularea activită
ţi altor ţesuturi
– Efecte gastrointestinale (greaţă,vomă, diaree)
– Creşterea natriurezei
• Reducerea tonusului SNVS
• Scăderea nivelului plasmatic de renină
– Reducerea tonusului SNVS
– Creşterea natriurezei
EFECTELE ASUPRA INIMII
• Inotrop pozitiv
– Evident pe miocardul insuficient (ventriculul stâng)
– Consecinţe cardiace utile:
• Scurtarea sistolei şi prelungirea diastolei ventriculare
• Golirea şi umplerea mai bună a ventriculelor
• Creşterea debitului bătaie şi a debitului cardiac
• Reducerea tahicardiei reflexe
– Parametri hemodinamici sunt amelioraţi prin:
• Efecte anterograde cu scăderea postsarcinii inimii
• Efecte retrograde cu scăderea presarcinii inimii
• Batmotrop pozitiv
– Scurtarea perioadei refractare cu stimularea excitabilităţii
– Favorizarea apariţiei de aritmii ectopice la doze mari
• Tonotrop pozitiv
– Creşterea tonicităţii prin scurtarea fibrelor miocardice
– Micşorarea volumului diastolic ventricular cu
îmbunătăţirea activităţii ventriculare
– La doze toxice se produce oprirea inimii în sistolă
• Cronotrop negativ
– Rărirea descărcărilor nodulului sinusal (pacemaker)
– Reducerea tahicardiei reflexe
• Dromotrop negativ
– Prelungirea perioadei refractare a ţesutului excitoconductor
– Reducerea ritmului cardiac crescut
– Bloc A-V parţial sau total la doze mari
• Farmacotoxicologie
– RA favorizate de supradozarea absolută sau relativă
– Frecvenţa RA este mai ridicată la grupa digitoxinei
– RA secundare
• Cardiace - bradicardie sinusală, tahicardie ventriculară
• Digestive - anorexie, greaţă, vomă
• Neurologice - astenie, cefalee, halucinaţii
• Oculare - halouri
• Farmacoepidemiologie – CI în:
– bradicardie sinusală
– tahicardie ventriculară
• Farmacoepidemiologie – prudenţă:
– Vârste extreme
– Insuficienţa căilor de epurare
– Dezechilibre electrolitice
FARMACOGRAFIE
• Tipuri de doze
– de atac – atingerea Css
– de întreţinere – menţinerea Css prin administrarea la
intervale constante de timp a unei cantităţi egale cu cea
epurată în 24 h
• Digitalizarea
– rapidă(1-2 zile) i.v. doze de atac mari, în urgenţe în EPA
– lentă(3-5 zile) p.o. doze de atac moderate în IC cronică
• Parametri monitorizaţi pentru prevenirea RA:
– puls nu trebuie săscadă sub 60 bătăi/min
– kaliemia şimagneziemia
– funcţia hepatică (digitoxină) şifuncţia renală (digoxină)
• Interacţiuni – asocieri ce potenţează şi favorizează RA
– Beta adrenomimetice – aritmii severe
– Beta adrenolitice – bradicardie
– Săruri de calciu – sinregism de potenţare a toxicităţii
– Diuretice saluretice – hipokaliemie cu potenţare a toxicităţii
• Reprezentanţi
– Digitoxina
– Digoxina
O
O
OH
glucoza dox dox dox O
SERIA HETEROZIDA HETEROZIDA AGLICON R

PRIMARA SECUNDARA
seria A purpurea glicozida A digitoxozida digitoxigenol H

seria B purpurea glicozida B gitoxozida gitoxigenol OH
seria E purpurea glicozida E gitaloxozida gitaloxigenol OCOH
Heterozidele primare şisecundare din Digitalis purpureae folium

O
O
R1
R
OH
glucoza dox dox dox O
acetil
SERIA HETEROZIDA HETEROZIDA AGLICON R 1

PRIMARA SECUNDARA
seria A lanatozida A acetil-digitoxozida digitoxigenol H

seria B lanatozida B acetil-gitoxozida gitoxigenol OH
seria C lanatozida C acetil-digoxozida digoxigenol H
seria D lanatozida D acetil-diginatozida diginatigenol OH
seria E lanatozida E acetil-gitaloxozida gitaloxigenol OCOH
Heterozidele primare şisecundare din Digitalis lanatae folium

ALTE STIMULANTE CARDIACE
• Adrenergice şi dopaminergice
– Receptorii beta-1 se cuplează cu adenilat ciclaza (AC) prin
intermediul proteinei Gs dependentă de GTP pe care o
stimulează cu creşterea AMPc intracelular şi declanşarea
mecanismelor de creştere a Ca2+ în sarcoplasmă
– Reprezentanţi:
• Dopaminergici – dobutamina (de elecţie)
• Adrenergici – adrenalina şi isoprenalina (de alternativă)
• Agenți adrenergici şi dopaminergici – midodrina, levosimendan
• Inhibitorii fosfodiesterazei
– Inhibă fosfodiesteraza (enzimă ce metabolizează AMPc) cu
creşterea concentraţiei citoplasmatice de AMPc
– Reprezentanţi:
• Inhibitori neselectivi – tip teofilină
• Inhibitori selectivi pe fosfodiesteraza de tip III miocardică – tip amrinonă
C3
FARMACOLOGIA
MEDICAMENTELOR
ANTIARITMICE ŞI
ANTIANGINOASE
ANTIARITMICE
• Miocardul execută cicluri cardiace succesive
– Stare de acţiune – sistolă
– Stare de repaus – diastolă
• Stările celulelor miocardice:
– Depolarizare (în timpul sistolei) – stare de acţiune
• Faza 0 – depolarizare bruscă
– Repolarizare (în timpul perioadei refractare)
• Faza 1 – repolarizare rapidă
• Faza 2 – repolarizare de platou
• Faza 3 – repolarizare rapidă
– Polarizare (în timpul diastolei) – stare de repaus
• Faza 4 – polarizare
– Depolarizare (în timpul diastolei) – automatism cardiac
• Faza 4 – polarizare
– depolarizare diastolică lentă
LEGEA “TOTUL SAU NIMIC”
ARITMII CARDIACE
• Aritmiile sunt tulburări ale frecvenţei cardiace şi/sau
regularităţii ritmului fiziologic cardiac
• Cauze:
– Dereglări ale activităţii pacemaker-ului
– Tulburări de conducere atrio-ventriculară sau de ramură
– Apariţia de focare ectopice (cauze: ischemie, intoxicaţii)
– Circuitele de reintrare
– Genetice
• Clasificare:
– Aritmii supraventriculare
– Aritmii venticulare
– Tulburări de conducere
CASIFICAREA ARITMIILOR DUPĂ
TERITORIUL AFECTAT
• Artimii supraventriculare
– Aritmia, tahicardia şi bradicardia sinusală
– Extrasistolele atriale
– Tahicardia paroxistică supraventriculară
– Fibrilaţia atrială
– Flutterul atrial
• Aritmii ventriculare
– Extrasistola ventriculară
– Tahicardia ventriculară
– Fibrilaţia ventriculară şi moartea subită
• Tulburări de conducere
– Boala nodulului sinusal
– Blocul atrioventricular
– Dislocaţia atrioventriculară
– Tulburări de conducere intraventriculară
Tulburările de ritm sinusal
• Tahicardia
– Frecvenăţ cardiacărapidă
– Valori mai mari de 100 bătăi/min. (VN – 72
b/min)
– Intervalele dintre complexele QRS mici
• Bradicardia
– Frecvenţăcardiacăredusă
– Valori mai mici de 60 bătăi/min. (VN – 72 b/min.)
– Intervalele dintre complexele QRS mari
BAZE FARMACOLOGICE
• Medicamentele antiartimice previn sau tratează aritmiile
cardiace
• Farmacocinetică
– Biodisponibilitate la administrare p.o
• Mare – chinidină, fenitoină
• Mică – amiodarona, lidocaina
– T1/2
• Foarte lung (săptămâni) – amiodarona
• Scurt (2-4 ore) – lidocaina
– RA aritmogene
• Farmacoepidemiologie
– CI şi precauţii în unele boli cardio-vasculare
Clasificarea antiartimicelor funcţie de
mecanisme şi efecte electrofiziologice
• Clasa 1 – Blocantele canalelor de sodiu (stabilizatoare de

membrană şi inhibitoare ale depolarizării dependente de sodiu)
– Clasa 1A-tip chinidină (chinidina, procainamida, disopiramida,
sparteina)
– Clasa 1B-tip lidocaină (lidocaina, mexiletina, fenitoina)
– Clasa 1C-tip flecainidă (flecainida, propafenona)
• Clasa 2 – Blocantele beta-adrenergice (antagoniste ale
stimulării simpatice şi a automatismului): propranolol, atenolol,
metoprolol, esmolol
• Clasa 3 – Blocantele canalelor de potasiu (prelungesc
repolarizarea şi perioada refractară): amiodarona
• Clasa 4 – Blocantele canalelor de calciu (deprimante ale
automatismului şi contractilităţii): verapamil, diltiazem
• Clasa 5 – Adenozina şi digoxina
• Clasa 1 – blochează canalele membranare de sodiu –
stabilizează membrana (efect de tip anestezic local)
– Diminuă viteza de depolarizare diastolică lentă (faza 4)
– Ridică pragul de depolarizare sistolică rapidă (faza 0)
• Clasa 2 – blochează competitiv receptorii adrenergici
beta-1 miocardici – reduce viteza depolarizării
nodulului sinusal
• Clasa 3 – blochează canalele de potasiu şi inhibă
efluxul de potasiu – prelungeşte repolarizarea (fazele
1, 2, şi 3)
• Clasa 4 – blochează canalele de calciu – diminuă
viteza de depolarizare sistolică (faza 0)
Tratamentul aritmiilor după
teritoriul predominant de
• Aritmii acţiune -Verapamil
supraventriculare: - Digitalice
– Chinidina
– Beta-adrenolitice
-Tocainidă
• Aritmii ventriculare:
– Lidocaină
- Fenitoină
– Mexiletină
– Procainamida
• Adjuvante: - Săruri de potasiu
– Sedative - Săruri de magneziu
– Tranchilizante
REPREZENTANŢI
• Clasa 1 Blocantele canalelor de sodiu
– Clasa 1 A – Chinidina
– Clasa 1 B – Lidocaina
– Clasa 1 C – Flecainidă
• Clasa 2 Beta-adrenolitice – Esmolol
• Clasa 3 Blocantele canalelor de potasiu –
Amiodaronă
• Clasa 4 Blocantele canalelor de calciu –
Verapamil
• Alte antiaritmice – Adenozina (mediator
purinergic) – diminuăconcentraţiade AMPc
ANTIANGINOASE
• Artere coronare – origine în sinusul aortic
– Artera coronară stângă
– Artera coronară dreaptă
• Debit coronarian – 5% din debitul cardiac
PATOLOGIA
• Boala coronariană – insuficienţa coronariană
– Reducerea fluxului coronarian
– Reducerea oxigenării miocardului
– Cauze: obstrucţii aterosclerotice, spasm coronarian,
disfuncţia endoteliului coronarian, dereglări ale
metabolismului adenozinei (coronarodilatator)
• Cardiopatie ischemică
– Consecinţa dezechilibrului dintre necesarul şi aportul de O2
• Angina pectorală – forma clinică a cardiopatiei
ischemice – dureri precordiale
• Infarctul acut de miocard (IM) – formă gravă de
cardiopatie ischemică – obstrucţia vaselor coronare
cu necroza zonei
PATOGENIA BOLII
CORONARE
• Obstrucţii
• Coronaroconstricţie
• Disfuncţia endoteliului coronarian
– Sinteza şi eliberarea deficitară a factorului endotelial
relaxant (EDRF) – NO
• Dereglări ale metabolismului adenozinei
– mediator al sistemului purinergic care se eliberează în
ischemie cu rol de contracarare a ischemie, prin
coronarodilataţie
BAZE FARMACOLOGICE
• Medicamentele antianginoase – combat
dezechilibrele dintre necesarul de oxigen al
inimii şi aportul redus de oxigen
• Mecanisme – 2 mecanisme:
– Reducerea consumului de oxigen – prin micşorarea
travaliului inimii
• Deprimarea inimii
– Scăderea tonusului simpatic – beta-adrenolitice
– Scăderea concentraţiei de Ca2+ - blocante ale canalelor de
calciu
• Scăderea postsarcinii şi presarcinii cardiace
– Blocante ale canalelor de calciu
– Nitraţii organici
– Molsidomin
– Creştera aportului de oxigen – prin coronarodilataţie
• Aport de NO
– Nitraţii organici
– Molsidomin
• Scăderea ionilor de calciu
– Blocantele canalelor de calciu
• Inhibarea recaptării adenozinei coronarodilatatoare
– Dipiridamol
• Creşterea AMPc (relaxant pe muşchii netezi vasculari)
– Inhibitori ai fosfodiesterazei – papaverina, dipiridamol
CLASIFICARE
• După structura chimică şi mecanismul molecular de
acţiune
– Nitraţii organici şi molsidomin – donatori de NO
(nitroglicerina)
– Beta-adrenolitice – scade tonusul SNVS (propranolol)
– Blocantele canalelor de calciu – scade Ca2+ (nifedipina)
– Alte structuri şi mecanisme (amiodarona) blocante ale canalelor
de K +
• După corelarea cu mecanismele reglatoare implicate
– Nitraţii organici şi molsidomin – produc venodilataţie şi
coronarodilataţie
– Beta-adrenolitice – scade consumul de oxigen şi travaliul
cardiac
– Blocantele canalelor de calciu – produc scăderea postsarcinii şi
coronarodilataţie
FARMACOTERAPIE ÎN TREPTE
• Combaterea factorilor de risc (fumat, hiperlipidemie)
• Medicaţie antianginoasă specifică de echilibrare a
balanţei între aportul şi nevoia de oxigen
• Prevenirea IM cu:
– Hipolipemiante (fibraţi sau statine)
– Antiagregante plachetare (aspirină, clopidogrel)
• IECA – la pacienţii cu risc înalt de boală coronariană
• Terapie complexă (agresivă)
– Antianginoase
– Hipolipemiante
– Antiagregante plachetare
– Heparină
TRATAMENTUL SINDROMULUI
CORONARIAN ACUT
• Tratament anti-ischemic iniţial de rutină (spital)
– Repaus la pat cu monitorizarea EKG
– Nitraţi, oxigenoterapie, beta-blocante şi blocante ale
canalelor de calciu
– Morfină
• Tratamentul anti-ischemic modern
– Antiagregante plachetare
– Anticoagulante
Nitraţii organici
• Esteri ai acidului nitric sau nitros cu polioli
• Clasificare
– Lichide: nitroglicerina (diluate 1% în alcool)
– Solide: isosorbid dinitrat, isosorbid mononitrat (diluate
20% în lactoză)
– Absorbţie bună: sublingual, digestiv, prin piele (TTS)
– Biotransformare nitroglicerină
• P.O. – mare cu biodisponibilitate sub 1%
• Sublingual – medie cu biodisponibilitate aprox. 40%
• Transcutanat – redusă cu biodisponibilitate peste 72%
Farmacotoxicologie şi
farmacoepidemiologie
• RA
– Efecte secundare
– Tahifilaxia
– Hipersensibilitatea la nitraţi
• CI
– Tensiune intracraniană
– Glaucom
– Hipersensibilitatea la nitraţi
MOLSIDOMIN
• Absorbţie p.o. aproape completă
• Biodisponibilitate 90%
• Biotransformare hepatică la metabolit activ
NO; procesul nu este tioldependent
• Nu produce tahifilaxie
• Nu induce reflex tahicardie şi efect inotrop
pozitiv
Mecanism molecular de acţiune
• Nitraţii organici (R-ONO2) – biotransformaţi la
metabolitul activ NO şi tionitriţi
• NO substituie deficitul de EDRF (NO endogen) – cu
efect vasodilatator
• NO exogen are mecanism similar cu cel endogen
– Stimularea GC (guanilatciclaza) cu creşterea GMPc –
declanşează mecanisme celulare relaxante musculare
• Metaboliţii activi tionitriţi favorizează instalarea
toleranţei (tahifilaxie) – fenomenul nu apare la
Molsidomin
• Beta-blocante
– Anginăcronicăstabilă
– Postinfarct acut de miocard
– Reprezentanţi: propranolol, metoprolol,
atenolol
• Blocante ale canalelor de calciu
– Blocante selective: nifedipina, verapamil,
diltiazem
– Blocante neselective (blocante ale canalelor
de calciu antihipertensive)
Inhibitoarele recaptării adenozinei
• Adenozina – mediator purinergic coronarodilatator
• Reprezentanţi: Dipiridamol
– Antiagregant plachetar
Alte antianginoase
• Amiodarona
– Antiaritmic
C4
FARMACOLOGIA
MEDICAMENTELOR
ANTIHIPERTENSIVE
• Tensiunea arterială este rezultatul corelaţiei a 4 factori:
– Factori cardiaci
• Debitul bătaie (forţa de contracţie cardiacă)
• Frecvenţa cardiacă (debitul/minut)
– Factori vasculari
• Diametrul vascular
• Rezistenţa arteriolară (postsarcina)
• Elasticitatea arteriolară
• Capacitatea venoasă (valoarea întoarcerii venoase şi presarcina)
– Factori sanguini
• Volemia (volumul de sânge circulant)
• Vâscozitatea (factori reologici)
– Factori renali
• Diureza
• Retenţia hidrosalină
REGLAREA TENSIUNII ARTERIALE
• MECANISM NERVOS
– SNVS şi SNVPS
• Ganglioni S stimulatori şi PS inhibitori cardio-vasculari
• Nervii simpatici vasomotori
• Sinapse neuroefectoare arteriolare S cu receptori
– Vasoconstrictori alfa-1
– Vasodilatatori beta-2
• Sinapse neuroefectoare cardiace S cu receptori stimulatori beta-1
• Sinapse neuroefectoare cardiace PS cu receptori inhibitori M2
• Receptori beta-1- stimulare cu creşterea secreţiei de renină de la nivel
renal şi creşterea forţei de contracţie a inimii
– Centrii hipotalamici
• Anterior PS vasodilatator
• Posterior S vasoconstrictor
– Centrii bulbari
• Vasomotori (vasopresor şi vasodepresor)
• Vagal (bradicardizant)
• MECANISM UMORAL
– Substanţe endogene vasoconstrictoare (catecolamine-ADR, NA,
angiotensina II, vasopresina-ADH, endotelinele)
– Substanţe endogene vasodilatatoare (Ach, histamina, bradikinina,
kalidina)
– Serotonina (vasoconstrictor sau vasodilatator funcţie de concentraţie)
– Sistemul renină-angiotensină-aldosteron (sinteza de renină este
stimulată de – hipovolemia, hiponatremia, hTA, stimularea
receptorilor beta-1 din aparatul renal juxtaglomerular)
• Renina – enzimă ce catalizează transformarea angiotensinogenului în
angiotensină I
• ECA – enzimă ce catalizează transformarea angiotensinei I în
angiotensină II
• Angiotensina II – activează receptorii specifici AT1 şiprovoacă
vasoconstricţie, eliberare de catecolamine, aldosteron şimodularea
secreţiei de renină; hipertrofie arterială şiventriculară
• Aldosteronul – hormon mineralocorticoid care stimulează reabsorbţia de
sodiu şiapăcu creşterea volemiei şia TA
VALORI NORMALE ALE TA
• Adulţi până la 40 ani
– TA max. = 100 + vârsta în ani. Limite 110-140 mmHg
– TA min. = 1/2 TA max + 20. Limite 60-90 mm Hg
• Adulţi peste 60 ani
– TA max. = max. 160 mm Hg
– TA min. = max. 90 mmHg
• Gravide
– TA max. = max. 140 mm Hg
– TA min. = max. 85 mmHg
• Copii şi adolescenţi
– 13-15 ani < 136/86
– 3-5 ani < 116/76
HIPERTENSIUNEA ARTERIALĂ (HTA)
• HTA (OMS) – creşterea constantă a TAs peste 140 mmHg
şi/sau a TAd peste 90 mmHg
• Clasificarea HTA
– După valorile TA max. şi TA min.
• Uşoară (gradul/stadiul I)
• Moderată (gradul/stadiul II)
• Severă (gradul/stadiul III)
– Stadială OMS
• Stadiul I, funcţional – ↑ TA moderat şi temporar, EKG normal
• Stadiul II, organic – ↑ TApermanente, EKG modificat, hipertrofie
ventriculară stângă
• Stadiul III, multiorganic – HTA severă permanantă, EKG modificat,
afectări ale organelor vitale
– Funcţie de etiologie
• Esenţială (primară, idiopatică) – debut la vârsta de 25-55 ani (85-90%)
• Secundară – caracteristică pentru copii şi adolescenţi (10-15%)
• ComplicaţiileHTA
– Cardiace: IC
– Coronare: BAC (boală arterială coronariană)
– Cerebrovasculare: AVC, encefalopatie hipertensivă
– Renale: IR
– Vasculare: accidente aterotrombotice, anevrism
• Factorii de risc cardiovascular în HTA
– Factori de risc majori: fumatul, dislipidemiile, diabetul
zaharat, obezitatea, vârsta peste 60 ani
– Boală cardiovasculară (BCV) cu leziuni ale organelor
ţintă(LOT)
• Boală cardiovasculară (HVS, IC, IM)
• Accidente cerebrale (AVC, AIT)
• Arteriopatie periferică, retinopatie, nefropatie
BAZE FARMACOLOGICE
• Medicamentele antihipertensive – scad valorile tensiunii
arteriale crescute în HTA, spre cele fiziologice.
• Mecanisme:
– Scăderea debitului cardiac
– Scăderea rezistenţei periferice
• Clasificare
– Simpatolitice
• Centrale
– Agonişti ai receptorilor adrenergici alfa-2 presinaptici şi imidazolici I-1 presinaptici
(clonidina)
– Neurosimpatolitice şi cu acţiune centrală (reserpina)
• Beta-adrenolitice: neselective (propranolol), selective (atenolol)
• Alfa-adrenolitice: prazosin
• Neurosimpatolitice: reserpina
• Ganglioplegice: trimetafan
Vasodilatatoare
• Blocante ale canalelor de calciu
– Tip nifedipină
– Tip diltiazem
– Tip verapamil
• Musculotrope: hidralazină
– Substanţe care interferă cu sistemul renină-angiotensină
• Inhibitoare ale ECA – captopril
• Antagonişti ai receptorilor AT-1 ai angiotensinei II: saralazina
– Diuretice
• Tiazidice: hidroclorotiazida
• De ansă: furosemid
• Antialdosteronice: spironolactona
– Antagonişti ai serotoninei: ketanserin
PRINCIPIILE
FARMACOTERAPIEI
ANTIHIPERTENSIVE
• Iniţierea terapiei cu doze mici
• Farmacoterapia combinată
• Produse cu efect de lungă durată
SCHEME FARMACOTERAPEUTICE
• HTA de hotar sau uşoară
– Măsuri nefarmacologice
– Farmacoterapie cu antihipertensive la treapta 1
• HTA moderată şi severă – farmacoterapie în trepte
– Treapta 1 – monoterapie
• De primă alegere – diuretice sau beta-adrenolitice
• De alternativă – celelalte grupe funcţie de patologia asociată
– Treapta 2 – asociere de 2 antihipertensive
• De primă alegere – diuretice + beta-adrenolitice
• De alternativă – asocieri din celelalte grupe funcţie de patologia asociată
– Treapta 3 – asocierea a 3 antihipertensive
• De primă alegere – diuretice + beta-adrenolitice + vasodilatator
musculotrop
• De alternativă – asocieri din celelalte grupe funcţie de patologia asociată
(al doilea simpatolitic)
• HTA la vârstnici
– Monoterapie
• De elecţie – diuretic tiazidic sau de ansă
• De alternativă – clonidină, nifedipina, beta-adrenolitice, IEC
– HTA sistolică
• De elecţie – diuretic
• De alternativă – blocante ale canalelor de calciu
– HTA oscilantă – cauze aterosclerotice
• HTA de urgenţă şi în criză
– EPA, AVC, encefalopatia hipertensivă, edem cerebral
• Furosemid, nitroprusiat, diazoxid – administrat i.v.
– Feocromocitom – fentolamina, nitroprusiat
INDIVIDUALIZAREA FARMACOTERAPIEI
ANTIHIPERTENSIVE
• Hipertensivi cu IC
– De elecţie: diuretice, IECA (scad postsarcina şi tendinţa de
hipertrofie ventriculară), beta-blocante
– CI: blocantele canalelor de calciu (deprimă inima)
• Hipertensivi post IM
– De elecţie: beta-blocante (scad travaliul cardiac), IECA
– CI: blocantele canalelor de calciu (deprimă inima)
• Hipertensivi cu boală cardiovasculară
– De elecţie: IECA (scad postsarcina)
• Hipertensivi cu angină pectorală
– De elecţie: beta-blocante, blocante ale canalelor de calciu
• Hipertensivi cu fibrilaţie atrială
• Hipertensivi cu bloc AV
– CI: beta-blocante
• Hipertensivi cu insuficienţă renală
– CI: diuretice antialdosteronice
• Hipertensivi cu hiperkaliemie
– De elecţie: diuretice hipokaliemiante
– CI: diuretice antialdosteronice, IECA, antagonişti AT-1
• Hipertensivi cu afecţiuni hepatice
– CI: metildopa
• Hipertensiunea în sarcină
– De elecţie: simpatolitice centrale (clonidina)
– CI: IECA, antagonişti AT-1
• Hipertensivi cu boli vasculare periferice hipertone
– De elecţie: alfa-1 adrenolitice (prazosin), blocante ale canalelor
de calciu (nifedipină)
– CI: beta-blocante neselective
• Hipertensivi cu astm bronşic şi BPOC
– De elecţie: blocante ale canalelor de calciu (nifedipină)
– CI: beta-blocante neselective
• Hipertensivi cu dislipidemii
– De elecţie: alfa-1 adrenolitice (cresc HDL), vasodilatatoare
musculotrope (dihidralazina), blocante ale canalelor de calciu
– CI: diuretice tiazidice şi de ansă (cresc LDL), beta-adrenolitice
(scad HDL)
• Hipertensivi cu diabet zaharat
– De elecţie: IECA, diuretice în doze mici
– CI: diuretice în doze mari, tiazide (hiperglicemie)
• Hipertensivi cu hipertiroidism
– De elecţie: beta-blocante
• Hipertensivi cu osteoporoză
– De elecţie: diuretice tiazidice (combat hipercalciuria idiopatică )
• Hipertensivi cu boală reumatismală
– Tratament antireumatic nefarmacologic deoarece AIS şi AINS induc
retenţie de sodiu
– Obligatoriu asocierea unui diuretic saluretic
• Hipertensivi cu gută
– CI: diuretice tiazidice (produc hiperuricemie)
• Hipertensivi cu stări depresive
– CI: reserpina, alfa-metildopa
• Hipertensivi cu hipertrofie benignă de prostată
– De elecţie: alfa-1 adrenolitice (tip prazosin)
• Hipertensiune generată de feocromocitom
– CI: simpatolitice (prazosin, propranolol)
ASOCIERI
SCOP:
•Potențarea eficienței terapeutice
•Reducerea dozelor din fiecare medicament cu scăderea RA
•Antagonizarea reciprocă a unor efecte secundare
• RECOMANDATE
– Diuretic cu simpatolitice şi vasodilatatoare – combate retenţia hidro-salină
– Beta-adrenolitic cu diuretice şi vasodilatatoare musculotrope – antagonizează
creşterea sintezei de renină (blochează receptorii beta-1 din aparatul
juxtaglomerular renal)
– Beta-adrenolitic cu vasodilatatoare musculotrope - antagonizează tahicardia
reflexă
Triterapia: diuretic + beta-blocant + vasodilatator antagonizează cele trei tipuri
de efecte secundare
– Diuretic aldosteronic cu diuretic tiazidic – echilibrează balanţa potasiului
– IECA cu blocantele canalelor de calciu de tip nifedipină – reduce incidenţa
tahicardiei şi edemul periferic
• ASOCIERI RECOMANDATE DE OMS-ISH
– Diuretic tiazidic + beta-blocant
– Diuretic tiazidic + IECA (sau antagonist AT1)
– Beta-blocant + alfa-blocant
– Beta-blocant + blocant al canalelor de calciu exclusiv de tip
nifedipină
– Blocant al canalelor de calciu + IECA
Asocierile fixe (în produse farmaceutice tipizate) au
avantajul creşterii complianţei
• ASOCIERI CONTRAINDICATE
– Clonidina cu beta-blocante – HTA paradoxală la încetarea
tratamentului
– Verapamil cu beta-blocante – deprimare cardiacă periculoasă
FARMACOTOXICOLOGIE ŞI
FARMACOEPIDEMIOLOGIE
• Hipotensiune ortostatică (posturală)
– cauza - schimbarea bruscă de poziţie
– se recomandă trecerea lentă şi gradată din poziţia culcat în
ortostatism
• Efect rebound
– apare la întreruperea bruscă a tratamentului îndelungat şi cu
doze mari
– se manifestă cu HTA exacerbată, palpitaţii, anxietate
– cauza - sensibilizarea receptorilor adrenergici – reglare “up”
– dispare la reluarea tratamentului
– oprirea tratamentului se face prin reducerea treptată a dozelor
INTERACŢIUNI
• Sinergism cu potenţarea efectului hipotensiv, la
asociere cu:
– Vasodilatatoare periferice şi cerebrale
– Anestezice generale, hipnotice, tranchilizante şi neuroleptice
• Antagonism cu diminuarea efectului antihipertensiv, la
asociere cu:
– Simpatomimetice, anorexigene amfetaminice
– AIS şi AINS (produc retenţie hidrosalină, cresc volemia şi
Na+, produc vasoconstricţie)
– Antidepresive triciclice (împiedică recaptarea NA şi ADR
din fanta sinaptică)
SIMPATOLITICE
• Simpatolitice centrale
– Agonişti ai receptorilor adrenergici alfa-2 presinaptici şi imidazolici I-1
presinaptici
• clonidina (HTA în sarcină, glaucom, potenţă mare, RA somnolenţă)
• moxonidina, rilmenidina - selectivitate pentru receptorii imidazolici I-1
presinaptici - antihipertensive fără efect sedativ
– Neurosimpatolitice şi cu acţiune centrală
• reserpina
• alfa-metildopa
• Beta-adrenolitice: neselective (propranolol), selective (metoprolol)
– CI pentru beta-blocantele neselective şi selective
• Bradicardie severă, bloc AV
• Asociere cu clonidină sau verapamil
– CI exclusiv pentru beta-blocantele neselective
• Astm bronşic şi BPOC
• Insuficienţă circulatorie periferică, afecţiuni vasospastice
• Diabet, dislipidemii
• Alfa 1-adrenolitice:
PRAZOSIN
– De elecţie în HTA asociată cu
• Hipertrofia benignă de prostată
• Insuficienţa circulatorie
• Dislipidemii
• Diabet
• Gută
• Astm
• Insuficienţă cardiacă
• Tineri ce depun efort
– Dozele se cresc progresiv până la doza eficientă pentru a evita
“fenomenul primei doze”
DOXAZOSIN
– Biodisponibilitate p.o. mare
– Durată de acţiune mare
TERAZOSIN
– Biodisponibilitate p.o. mare
– Durată de acţiune mare
– “fenomenul primei doze” foarte puternic – hTA până la colaps
• Neurosimpatolitice
– Reserpina
• HTA moderată
• CI: în depresie şiulcer gastro-duodenal
– Guanetidina
• HTA severă şirezistentă
• CI: în feocromocitom
– Alfa-metidopa
• HTA moderatăşiseveră
• CI: în depresie şiafecţiuni hepatice
• Ganglioplegice
– Trimetafan
• Antihipertensiv de rezervă administrat exclusiv în spital
• Calea de administrare i.v. în perfuzie
VASODILATATOARE
MUSCULOTROPE
• Hidralazine (hidralazina şi dihidralazina)
– Vasodilataţie arteriolară
– Mecanism - stimularea GC cu creşterea GMPc în muşchii netezi vasculari
– Autolimitarea efectului antihipertensiv – mecanisme reflexe simpatice
– Asociere cu beta-adrenolitice pentru combaterea autolimitării
• Nitroprusiatul de sodiu
– Vasodilataţie arteriolară şi venoasă
– Mecanism - vasodilataţie prin NO eliberat
– Tratament de urgenţă
• Diazoxid
– Mecanism - antagonist faţă de Ca2+
– Tratament de urgenţă
BLOCANTELE CANALELOR
DE Ca2+
• Medicamentele blocante ale canalelor ionice de calciu
dependente de voltaj – blochează selectiv canalele de
calciu lente L
• Mecanism de acţiune – blochează selectiv situsurile
alosterice de pe subunitatea alfa-1 a canalului lent de
calciu
CLASIFICAREA BLOCANTELOR
CANALELOR DE Ca2+
• Funcţie de structura chimică
– Blocante neselective
– Blocante selective
• Dihidropiridine (tip nifedipină): nifedipina, amlodipina
• Benzotiazepine (tip diltiazem): diltiazem
• Fenilalchilamine (tip verapamil): verapamil
• Funcţie de specificitatea de organ şi acţiunea dominantă
– Predominant vasodilatatoare arteriolare periferice
(antihipertensive): tip nifedipină
– Predominant vasodilatatoare coronariene (antianginoase): tip
diltiazem
– Predominant deprimante cardiace, pe miocardul contractil şi
ţesutul nodal (antiaritmic): tip verapamil
INHIBITORI ECA SI BLOCANTI AI
CANALELOR DE CALCIU – COMBINATII
• ENALAPRIL SI LERCADIPINA
• LISINOPRIL SI AMLODIPIN
• PERINDOPRIL SI AMLODIPIN
• TRANDOLAPRIL SI VERAPAMIL
• RAMIPRIL SI AMLODIPIN
INHIBITOARELE SISTEMULUI
RENINĂ-ANGIOTENSINĂ
• IECA – inhibă specific enzima de conversie a
angiotensinei
• Clasificarea IECA:
– Substanţe active – tip captopril (captopril, lisinopril)
– Prodroguri (activate în organism) – tip enalapril
• ICEA moderne:
– CILAZAPRIL
– BENAZEPRIL
– ZOFENOPRIL
• ICEA combinații cu diuretice
• ANTAGONIŞTI AI ANGIOTENSINEI II LA NIVELUL
RECEPTORILOR AT-1
– SARALAZINA
• ANTAGONISTI AI ANGIOTENSINEI II
– EPROSARTAN
– OLMESARTAN
– AZILSARTAN
• ANTAGONISTI AI ANGIOTENSINEI SI DIURETICE
– LORSARTAN SI DIURETICE
– VALSARTAN SI DIURETICE
– TELMISARTAN SI DIURETICE
– CANDESARTAN SI DIURETICE
• ALTE SUBST CARE ACTIONEAZA PE SISTEMUL
RENINĂ-ANGIOTENSINĂ
– ALISKIREN – RASILEZ cpr film 150, 300 mg
DIURETICE
• Mecanismul acţiunii antihipertensive
– Efect diuretic
• pierdere de apă şi scăderea volemiei
• pierderea de sodiu cu scăderea excitabilităţii muşchilor
netezi vasculari
– Antagonizarea retenţiei hidrosaline reactive
provocate de antihipertensive
• Farmacoterapie – indicaţii ca
– Diuretice în edeme
– Antihipertensive în HTA
Alte antihipertensive
• Mecanism – antagonism pentru receptorii
endotelinei (neurohormon puternic
vasoconstrictor)
– BOSENTAN
– SITAXENTAN
– AMBRISENTAN
C5
FARMACOLOGIA
MEDICAMENTELOR
ANTIINFLAMATOARE
STEROIDIENE ŞI
NESTEROIDIENE
• Inflamaţia – proces biologic complex reprezentat de
fenomene homeostatice de reacţie a organismului faţă
de agresiuni de origine neimunitară (fizice, chimice,
infecţioase) sau imunitară (autoimunitate, alergie)
• Fazele inflamaţiei:
– Inflamaţia acută
• Răspunsul iniţial la agresiunea tisulară
• Determină eliberarea de autacoizi (histamină, serotonină, bradikinină,
prostaglandine, leucotriene)
• Precede declanşarea răspunsului imun
– Răspunsul imun
• Celulele imunocompetente sunt active ca răspuns la agresiune
• Benefic organismului (fagocitoza şi neutralizarea micoorganismului)
• Dăunător organismului (conduce la inflamaţia cronică)
– Inflamaţia cronică
• Poliartrita reumatoidă care implică sinteza de interleukine, interferoni
ANTIINFLAMATOARELE STEROIDIENE
• Corticosteroizii cuprind steroizii endogeni (secretaţi de
corticosuprarenală: glucocorticoizi, mineralocorticoizi şi
steroizi androgeni) şi steroizii de sinteză
• Prin acţiunile metabolice corticosteroizii sunt esenţiali
pentru menţinerea homeostaziei în condiţii de criză a
organismului (modificări ale mediului extern, apariţia
unor stimuli nocivi, agresiuni emoţionale sau traumatice)
• Proprietăţile corticosteroizilor:
– În condiţii normale - au acţiune „permisivă” – facilitează
acţiunile altor hormoni
– În condiţii de agresiune - au acţiune de mobilizare a resurselor
organismului
• Axul hipotalamo-hipofizo-corticosuprarenal
AXUL HIPOTALAMO-HIPOFIZO-
CORTICOSUPRARENAL
• Caracteristici
– Ritm diurn al steroidogenezei bazale
• max. interval orar 5.00-9.00
• min. noaptea
– Reglarea secreţiei prin feed-back negativ de către nivelul
glucocorticoizilor circulanţi
– Creştere marcantă a steroidogenezei prin acţiune directă
asupra hipotalamusului ca răspuns la:
• Stres
• Stimulare prin sistemul imun
• Hipoglicemie
GLUCOCORTICOIZI
• Acţiuni metabolice de tip glucocorticoid

– Metabolism glucidic - creşterea glicemiei
– Metabolism protidic - stimulează catabolismul în muşchii
scheletici şi anabolismul în ficat
– Metabolism lipidic - favorizează lipoliza
• Acţiuni metabolice de tip mineralocorticoid
– Retenţie de sodiu şi apă
– Scade absorbţia intestinală a calciului
– Stimulează eliminarea renală a calciului
• Acţiuni farmacologice specifice
– Antiinflamatoare
– Imunosupresivă
ANTIINFLAMATOARELE STEROIDIENE
• Acţiune mai intensă decât cea a AINS
• Intensitatea acţiunii este dependentă de doză
• Reduc inflamaţia indiferent de etiologie
• Sunt active în toate fazele inflamaţiei (exudativă,
necrotică, proliferativă)
• Se acumulează în ţesutul inflamat
• Inhibă fenomenele de regenerare din faza proliferativă
• Mecanism la nivel celular
– Inhibitor asupra celulelor care intervin în inflamaţie
– Inhibitor asupra enzimei COX 2
• Mecanism la nivel molecular:
– Receptori de tip I – pentru mineralocorticoizi
– Receptori de tip II – pentru glucocorticoizi
CLASIFICAREA GLUCOCORTICOIZILOR
• După provenienţă şi structura chimică
– Naturali: hidrocortizon (cortizol), cortizon
– De sinteză
• Derivaţi C1-C2 nesaturaţi: prednison, prednisolon
• Derivaţi fluoruraţi (la C9): betametazon, dexametazon
• Derivaţi cloruraţi (la C9): beclometazon
• Derivaţi metilaţi (la C6): metilprednisolon
• După calea de administrare
– Numai oral: prednison, prednisolon
– Numai injectabil: săruri de hidrocortizon, betametazon, dexametazon,
metilprednisolon
– Numai local: săruri de beclometazon, fluocinolon
– Oral, injectabil şi local: hidrocortizon
• După durata efectului
– Cu durată scurtă (8-12h): hidrocortizon, cortizon
– Cu durată medie (12-36h): prednison, prednisolon
– Cu durată lungă (36-54h): dexametazon, betametazon
BAZE FARMACOCINETICE
• Absorbţie bunăpe toate căile (p.o., parenteral,
local-provoacă efecte sistemice)
• Transport şi distribuţie
– Legare înaltă de proteinele plasmatice
– Distribuţie largă în organism
• Metabolizare - la nivel hepatic
– Hidrogenarea dublei legături C4-C5
– Reducerea grupării ceto de la C3 cu formarea de
metaboliţiactivi (cortizon şiprednison trec în
hidrocortizon şiprednisolon)
– glucuronoconjugare
• Eliminare – renal sub formăde metaboliţi
hidroxilaţi sau glucuronoconjugaţi
BAZE FARMACOTOXICOLOGICE
• Reacţi adverse acute 10%
• Frecvenţă mai mare la femei, hipotiroidieni, cirotici
• RA frecvente: retenţie hidrosalină, HTA,
hiperglicemie, tulburări gastro-intestinale
• Cauza RA
– Tratament îndelungat cu doze mari – hipercorticism de
natură exogenă
• Faţăde lună plină, pilozitate, osteoporoză
– Întreruperea bruscă a tratamentului cu manifestări de
insuficienţăcorticosuprarenală acută(hipocorticism
endogen)
• Refacerea secreţiei normale de ACTH se face în câteva luni
• Refacerea secreţiei normale de hidrocortizon se face în 6-9 luni
RELAŢIE STRUCTURĂ CHIMICĂ – ACŢIUNE
TERAPEUTICĂ
• Prin modificarea structurii hidrocortizonului se

disociază acţiunea glucocorticoidă de cea
mineralocorticoidă
• Acţiunile metabolice şi cea antiinflamatoare nu se pot
disocia deoarece sunt mediate de aceeaşi receptori
• Prin modificările de structură sunt influenţate
proprietăţile fizico-chimice, farmacocinetice şi
farmacodinamice
• Au structură sterolică cu 21 atomi de carbon
• Prezenţa dublei legături la C4-C5 şi a grupării ceto de la C3 sunt
esenţiale pentru acţiunile glucocorticoidă şi mineralocorticoidă
• Prezenţa grupării OH la C 11 (β) este necesară pentru acţiunea
glucocorticoidă dar nu pentru cea mineralocorticoidă
• Derivaţii cu grupare ceto la C11 sunt inactivi local (cortizon şi
prednison)
• Prezenţa grupării OH la C 21 este esenţială doar pentru acţiunea
mineralocorticoidă, nu şi pentru cea glucocorticoidă
• Lipsa grupării OH la C 17 (α) conferă compuşilor de sinteză
apreciabile acţiuni glucocorticoide
• Prezenţa nesaturării C1-C2 creşte acţiunea antiinflamatoare (4x)
• Introducerea substituentului la C16 anulează acţiunea
mineralocorticoidă
• Modificări care conferă liposolubilitate crescută conduc la compuşi
utilizaţi local
• Sărurile de sodiu ale esterilor hidroxilului de la C21 conferă
hidosolubilitate şi utilizare în urgenţe i.v.
FARMACOTERAPIE
• Medicaţie de substituţie în insuficienţă
corticosuprarenală (boala Addison)
• Agenţifarmacologici în boli neendocrine
pentru acţiunile:
– Antiinflamatoare
– Imunodepresivă
– Antialergică
INDICAŢII CA MEDICAŢIE DE
SUBSTITUŢIE
• Insuficienţa corticosuprarenală cronică
(boala Addison)
• Insuficienţa corticosuprarenală acută
• Hiperplazia congenitală a glandelor
suprarenale
• În scop diagnostic – testul de supresie prin
dexametazonă pentru depistarea
Sindromului Cushing (hipercortizolism)
INDICAŢII CORESPUNZĂTOARE
ACŢIUNII ANTIINFLAMATOARE
• Boli inflamatorii severe
– Poliartrita reumatoidă
– Reumatismul poliarticular acut
– Artrita acutăgutoasă
• Colagenoze
• Boli hepatice şidigestive
• Boli renale
• Stări infecţioase
INDICAŢII CORESPUNZĂTOARE ACŢIUNII
ANTIALERGICE ŞIANTIINFLAMATOARE
• Reacţii alergice grave
• Naştere prematură
• Stări de şoc-colaps
• Edem cerebral
INDICAŢII CORESPUNZĂTOARE ACŢIUNII

IMUNOSUPRESIVE
• Leucemii acute
• Limfoame maligne
ANTIINFLAMATOARELE NESTEROIDIENE
BAZE FARMACOLOGICE
• Clasificare după criteriul terapeutic şi chimic
– Antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) – fac parte din
grupa analgezice-antipiretice-antiinflamatoare la care
predomină efectul antiinflamator (au acţiune simptomatic-
patogenică de scurtă durată)
• AINS din generaţia I (clasice) – inhibitoare neselective COX
– Acizi carboxilici
» Derivaţi de acid salicilic
» Derivaţi de acid acetic
» Derivaţi de acid propionic
» Derivaţi de acid fenamic
– Acizi enolici
» Pirazolone
» Oxicami
• AINS din generaţia II (inhibitoare selective sau specifice
de COX-2)
– Blocante selective: metoxicam, nimesulid
– Blocante specifice (coxibi): celecoxib
– Antireumatice specifice – acţiune lentă, dar de
lungă durată, fără efect antiinflamator dar care
modifică componentele patogenice ale inflamaţiei
• Compuşi de aur: aurotiamatul de sodiu
• Antimalarice de sinteză: clorochina şi hidroxiclorochina
• Derivaţi tiolici: penicilamina
• Imunodepresive: metotrexat, ciclosporina
• Sulfasalazina
ANTIINFLAMATOARELE NESTEROIDIENE
– Absorbţie digestivă bună neinfluenţată de alimente
– Distribuţie în lichidul sinovial
– Metabolizare în proporţie ridicată. Parcurg ciclul enterohepatic
– Eliminare renală
• Farmacodinamie
– Acţiune antiinflamatoare
– Acţiune analgezică
– Acţiune antipiretică
– Acţiune antiagregantă plachetară
– Acţiune de inhibare a contracţiilor uterine (tocolitică)
• Mecanism de acţiune
– Diminuarea biosintezei de prostaglandine prin inhibarea COX
– Alte mecanisme adiţionale pentru unele AINS
– RA digestive: greaţă, vomă, diaree, ulcer, hemoragii
• AINS cu risc crescut: fenilbutazona
• AINS cu risc intermediar: piroxicam, ketoprofen,
diclofenac
• AINS cu risc mic: ibuprofen
– RA alergice: rinite, urticarie, astmă bronşic
– RA respiratorii: tuse, febră
– RA nervoase: cefalee, ameţeli, tulburări auditive
– RA hematologice: anemie, trombocitopenie, risc
trombotic (coxibi)
– RA hepatice - rare
– Retenţie hidrosalină
FARMACOTERAPIE
• În afecţiuni reumatismale
– Tratamente de scurtă durată (perioade de acutizare) în
artroze, lumbago, inflamaţii posttraumatice
– Tratamente de lungă durată în reumatisme inflamatorii
cronice, artroze dureroase
• În afara afecţiunilor reumatismale: angine, otite, colici
nefritice, tromboflebite, hemoroizi, dismenoree,
afecţiuni stomatologice
• Principii de tratament
– Criteriul de alegere a AINS este tolerabilitatea clinică
– Doze mai mari la început (3-7 zile), apoi mai reduse
– De evitat calea injectabilă
– Protecţie gastrică preventivă (obligatorie la AINS clasice)
• Recomandări şi precauţii
– Asocierile de AINS sunt nerecomandate
– Inhibitoarele COX-2 nu se folosesc ca tratament de primă
alegere în poliartrita reumatoidă sau artroze, ci DOAR:
• La bolnavii cu antecedente de ulcer, perforaţie sau hemoragie
• La bolnavii cu risc crescut de RA gastrointestinale (vârstnici,
polimedicaţie iritantă digestivă)
• Interacţiuni
– Cu alcool şi anticoagulante – cresc riscul de sângerare
– Cu fenitoina şi Li – le cresc toxicitatea
– Cu antihipertensive diuretice şi IECA – le scad efectul
diuretic şi antihipertensiv, datorită retenției de apă și electroliți
– În caz de deshidratare – produc insuficienţă renală acută
– La asociere de AINS – cresc riscul ulcerogen şi de hemoragii
digestive
CLASIFICARE
• ANTIINFLAMATOARE NESTEROIDIENE
• ANTIREUMATICE SPECIFICE
I. AINS CLASICE
A. ACIZI CARBOXILICI
- DERIVAȚI DE ACID SALICILIC
• ACID ACETISALICILIC
– Inhibăbiosinteza de prostaglandine
– RA
• Digestive
• Agravarea astmului bronşic
– CI în
• ulcer
• viroze
– Doza antiinflamatoare 3-4g/zi în 3-4 prize
- DERIVAŢI DE ACID FENILACETIC
• DICLOFENAC
– Tolerabilitate clinicăexcelentă
– RA reduse
– Activ la doze mici
– 150mg/zi în 3 prize
- DERIVAŢI DE ACIZI CARBOCICLICI
• INDOMETACIN
– Biodisponibilitate bună80%
– Eficacitate foarte bună
– Doza maximă200 mg/zi
- DERIVAŢI DE ACID PROPIONIC
• IBUPROFEN
– Absorbţie rapidăp.o.
– Biodisponibilitate peste 80%
– Acţiune inferioară indometacinului şifenilbutazonei
– RA digestive mai slabe
– Doza 1-2g/zi
• NAPROFEN
• KETOPROFEN
– Inhibă sinteza de PG şiLT
B. ACIZI ENOLICI
• PIRAZOLONE
– FENILBUTAZONA
• Eficacitate bună
• Tratament acut sau cronic cu prudenţă
• Doze 200 mg/zi
• RA frecvente
• CI la bolnavi cu antecedente alergice, vârstnici
• OXICAMI
– PIROXICAM
• Doza 40 mg/zi
– TENOXICAM
• Inhibă formarea oxigenului activ în focarul inflamator
II. AINS INHIBITOARE COX-2
BLOCANTE COX-2 SELECTIVE
– MELOXICAM
• Inhibă puţin selectiv COX-2
– NIMESULID
• Inhibăselectiv COX-2
• Inhibă activitatea neutrofilelor
• Acţiune antioxidantă(inactiveazăRLO)
BLOCANTE COX-2 SPECIFICE
• CI bolnavilor cu afecţiuni cardiovasculare
• VIOXX retras de pe piaţădatorităRA
cardiovasculare
• CELECOXIB
– Administrare p.o.
• PARECOXIB
– Administrare parenteral
ANTIREUMATICE SPECIFICE
• Au acţiune specifică în poliartrita reumatoidă
• Se utilizează ca terapie de bază sau modificatoare a bolii
• Influenţează componentele patogenice ale bolii cu modificarea
procesului reumatic
• Tratamentul este de lungă durată
• Caracteristici:
– Micşorează durerea şi reduc inflamaţia
– Atenuează manifestările extraarticulare (nodulii reumatoizi)
– Scad VSH şi titrul factorului reumatoid
– Ameliorează prognosticul bolii
– Eficacitatea apare după câteva luni de tratament
– Săruri de aur – toxicitate mare (durata tratamentului 1-2 ani)
– Metotrexat – RA la administrare de doze zilnice
• Farmacoterapie
– Artrita reumatoidă evolutivă refractară la alte terapii
– Indicat în cazuri incipiente (poliartrita juvenilă) – opreşte evoluţia bolii
COMPUŞI CU AUR
• AUROTIOMALATUL DE SODIU
– Eficacitate terapeutică după 10-20 săptămâni
– Aurul inhibă capacitatea funcţională a fagocitelor
mononucleare implicate în iniţierea inflamaţiei cronice a
foiţei sinoviale (sinovită) mediată imunologic
– Administrare i.m. o dată pe săptămână
• AURANOFIN
– Calea de administrare p.o.
– Eficacitate asemănătoare
– RA mai puţin frecvente
ANTIMALARICE
• CLOROCHINA
– Lupus eritematos
• HIDROXICLOROCHINA
DERIVAŢI TIOLICI
• PENICILAMINA
IMUNODEPRESIVE
• METOTREXAT
– Efect citotoxic şiimunodepresiv
– Indicaţii: Poliartrita reumatoidă
– Mecanism de acţiune – influenţează capacitatea
organismului de a răspunde la agresiunea
imunologică
– Administrare în doze mici timp îndelungat
– Doza maximăpentru o săptămână 20 mg
• CICLOSPORINA
– Medicaţie de alternativă în poliartrita reumatoidă
C6
FARMACOLOGIA
MEDICAMENTELOR
HIPOLIPEMIANTE
• Tipuri de lipide
– Trigliceride provin din:
• Lipidele alimentare
• Metabolizarea carbohidraţilor în ficat
– Fosfolipide:
• Componenta principală a membranei celulare
• Trigliceride la care un acid gras este înlocuit cu o
grupare fosfat
– Colesterol:
• Component al membranei celulare
• Precursor al hormonilor steroidieni şi al acizilor biliari
• Surse:
– Aport exogen din alimentaţie
– Sinteza endogenă (60%) la nivel hepatic
• Transportul colesterolului – sub formă a 5 lipoproteine:
– Chilomicroni
– Lipoproteine cu densitate foarte scăzută (VLDL)
– Lipoproteine cu densitate scăzută (LDL) – efect aterogen
– Lipoproteine cu densitate intermediară (IDL)
– Lipoproteine cu densitate crescută (HDL) – efect antiaterogen
• Dislipidemiile – tulburări de transport al lipidelor
caracterizate prin:
– Creşterea concentraţiei plasmatice a uneia sau mai multor
fracţii lipoproteice datorită alterării sintezei şi/sau degradării
– Creştrerea colesterolului plasmatic peste 200 mg/dL
(hipercolesterolemie)
– Creşterea trigliceridelor peste 150 mg/dL (hipertrigliceridemie)
• Cauzele dislipidemiilor:
– Predispoziţie genetică
– Secundare altor afecţiuni (diabet zaharat, obezitate)
– Asocierea acestora
• Consecinţele dislipidemiilor:
– Ateroscleroza cu risc de boală coronariană (IM)
– Pancreatita acută
PRINCIPII DE TRATAMENT
• Măsuri nemedicamentoase (dietă săracă în grăsimi și

carbohidrați, activitate fizică, renunţarea la fumat)
• Farmacoterapie hipolipemiantă care depinde de:

– Tipul de dislipidemie
– Eficacitatea medicaţiei
– Efectele adverse postmedicamentoase
– Aderenţa terapeutică a bolnavului
– Costul tratamentului
BAZE FARMACOLOGICE
• Medicamentele hipolipemiante (normolipemiante)
– Scad nivelul plasmatic al diferitelor fracţiuni lipoproteice
– Combat ateroscleroza
– Reduc mortalitatea prin boală coronariană
• Clasificare funcţie de mecanismul de acţiune:
– Răşini fixatoare de acizi biliari: colestiramina
– Acidul nicotinic şi acipimox
– Fibraţii
– Inhibitorii HMG-CoA reductazei: statine
– Probucol
COLESTIRAMINA
• Farmacodinamie:
– Fixează acizii biliari din intestin şi împiedică circuitul lor enterohepatic –
creşte eliminarea prin fecale de 3-10 ori
– Reduce colesterolul total şi LDL cu 15-20%
– Creşte puţin HDL
• Farmacotoxicologie: constipaţie, steatoree, malabsorbţia
vitaminelor liposolubile
• Farmacoepidemiologie: CI în constipaţie cronică, obstrucţia
căilor biliare, sarcină
• Farmacoterapie:
– Hipercolesterolemie familială şi poligenică (tip IIa şi II b)
– Pruritul din icterul mecanic
• Interacţiuni:
– Modifică absorbţia intestinală a numeroase medicamente – se recomandă
administrarea cu o oră înaine sau la 4 ore după colestiramină
ACIDUL NICOTINIC
• Farmacocinetică:
– L=30-60 min., T1/2=60 min., eliminare renală
• Farmacodinamie:
– Inhibă lipoliza în ţesutul adipos (producerea de acizi graşi circulanţi) cu
reducerea sintezei hepatice de VLDL şi LDL
– Scad concentraţiile plasmatice de trigliceride şi colesterol
– Creşte HDL la tratament îndelungat
– Reduce concentraţia plasmatică a fibrinogenului cu scăderea riscului aterogen
• Farmacotoxicologie:
– Congestie la nivelul feţei şi toracelui (tratament cu aspirină)
– Uscarea tegumentelor (tratament cu creme hidratante)
– Iritaţie gastro-intestinală (cu greaţă, epigastralgii, diaree)
– Hepatotoxicitate (cu creşterea transaminazelor)
– Creşte nivelul plasmatic al glucozei şi acidului uric
• Farmacoepidemiologie: CI sarcină, afecţiuni hepatice, gută, diabet
• Farmacoterapie:
– Hipertrigliceridemie familială şi poligenică
– Hipercolesterolemie familială şi poligenică
– Hiperlipoproteinemie de tip V
FIBRAŢII
• Reprezentanţi: clofibrat (generaţia I), fenofibrat,
bezafibrat, ciprofibrat, gemfibrozil (generaţia II)
– L=1-4 h, legare de proteinele plasmatice 95%, T1/2 diferit
(1 h-gemfibrozil, 20 h-fenofibrat), eliminare renală
• Farmacodinamie:
– Scad nivelul plasmatic al trigliceridelor prin:
• Stimularea lipoproteinlipazei
• Inhibarea sintezei hepatice de VLDL
– Scad puţin biosinteza hepatică a colesterolului
– Creşte HDL-colesterolul – efect antiaterogen
– Antiagregant plachetar
– Agonişti ai receptorilor nucleari PPAR-alfa (receptori
activatori ai proliferării peroxizomilor)
– Tulburări digestive
– Creşterea moderată a transaminazelor
– Predispoziţie la formarea calculilor biliari ( excreţie biliară a colesterolului)
– Miozită si rabdomiloiză
• Farmacoepidemiologia: CI în sarcină, litiază biliară, insuficienţă
renală şi hepatică
• Farmacoterapia:
– Hiperlipoproteinemie de tip III
– Hiperlipoproteinemie severă
– Hiperlipidemie familială combinată
• Interacţiuni:
– Potenţează:
• efectul anticoagulantelor cumarinice (risc de hemoragii)
• efectul sulfamidelor antidiabetice (risc de hipoglicemie)
• efectul advers de rabdomioliză la asociere cu statine
INHIBITORII HMG-CO A REDUCTAZEI
• Statinele substanţe naturale produse de ciuperci sau compuşi
de sinteză care reduc sinteza de colesterol prin inhibarea
HMG-CoA reductaza
– Absorbţie variabilă
– Biodisponibilitate redusă datorită inactivării la primul pasaj hepatic
– Legare mare de proteinele plasmatice
– Metabolizare hepatică prin SOMH în metaboliti activi
– T1/2 mediu, excepţie atorvastatina cu T1/2=14 ore
– Excreţie biliară
• Farmacodinamie
– Inhibă competitiv HMG-CoA reductaza
– Miopatie cu evoluţie spre rabdomioliză
• Farmacoepidemiologie
– CI în sarcină şi alăptare
– CI la copii
– CI afecţiuni hepatice sau valori crescute ale transaminazelor
• Farmacoterapie
– Hiperproteinemie de tip II a şi II b
– Dislipidemie asociată cu diabet
– Boală coronariană asociată cu hipercolesterolemie
• Farmacografie:
– Priză unică, seara (biosinteza colesterolului este maximă
noaptea)
EFICIENȚĂ
• Scad LDL colesterolul – 55%
• Scad trigliceridele – 10-20%
• Cresc HDL colesterolul – 8-10%

Statine
• Definiţie. Statinele sunt compuşi de origine vegetală, produse de
anumite ciuperci, a căroracţiuneprincipală constă în reducerea
sintezei de colesterol ca urmare a inhibării HMG-CoA reductaza.
Mevastatina, prima statină naturală izolată din Penicillium citrinum,

este sintetizată de o specie de mucegai (Monascus purpureus),
cunoscut sub numele de mucegaiul sau drojdia roşie de orez.
• Întrebuinţări: scăderea colesterolului la persoane cu boli

cardiovasculare.
• Reacţii adverse: dureri musculare cu rabdomioliză, depresie, etc.

• Produse farmaceutice: COMPACTIN (mevastatina); MEVACOR
(lovastatin), BAYCOL (cerivastatina); CRESTOR (rosuvastatina).
REPREZENTANŢI
• SIMVASTATINA
– Biodisponibilitate orală 5%
– Metabolizat la nivel hepatic din pro-drog în substanţă activă
– Eliminare biliară
– Scade LDL şi creşte HDL
– RA – rareori rabdomioliză
– Interacţiuni: nu se asociază cu inhibitori ai citocromului P450
• ATORVASTATINA
– Biodisponibilitate orală 12%, T1/2 = 14 ore
– Metabolizat la nivel hepatic în metaboliţi activi
– Eliminare biliară
– Scade LDL şi creşte HDL
– RA – mialgii
– Interacţiuni: nu se asociază cu inhibitori ai citocromului P450
STATINELE
• pot reduce concentrațiile serice de CoQ10

cu pânăla 40%
COENZIMA Q10
• Structură chinonică– Q
• 10 subunități de izopren – 10
• Biosinteză – în mitocondrii
• Concentrații mari în inimă, ficat, rinichi,
mușchi
• Deficit prin:
– Biosinteză redusă – tratament cu statine
– Utilizare crescută – efort, stres
UTILIZARE
• Antioxidantă
• Utilitate controversată în miopatia asociată
cu tratamentul cu statine
• Interacțiuni cu anticoagulantele cumarinice
datorită asemănării de structură (chinonă)
• Surse de coenzima Q10
– Carne
– Uleiuri vegetale
– Semințele oleaginoase
– Fructe (avocado)
PROBUCOLUL
• Farmacodinamie
– Reduce colesterolul total prin diminuarea LDL şi HDL
(dezavantaj)
– Proprietăţi antioxidante
• Farmacotoxicologie şi farmacoepidemiologie:
– Modificări EKG
– CI în sarcină şi alăptare
• Farmacoterapie:
– Hipercolesterolemia esenţială pură (tip II a)
C7
FARMACOLOGIA
MEDICAMENTELOR
ANTIALERGICE
• ALERGIA – reprezintă o reactivitate modificată a unui
organism
• Etimologie: allos = deviere de la starea normală
• Manifestare – simptome provocate printr-un mecanism
imunologic ca urmare a expunerii la un alergen bine
determinat, având la bază reacţia antigen-anticorp
– Antigen (alergeni) – (anti=contra, geano=a naşte, a genera) care
provoacă simptome alergice şi care în contact cu organismul
stimulează producţia de anticorpi
• Complete (propriu-zise) – au structură proteică, lipoproteică sau
polizaharidică
• Incomplete (haptene) – se combină cu proteine şi devin imunogene
– Anticorpi – substanţe care apar în organism ca urmare a
sensibilizării cu un antigen; sintetizați de limfocitele B și T;
• crește Ig E (alergie de tip I și infecție cronică), crește Ig M (infecție recentă)
Clasificarea alergenilor după
calea de pătrundere
• Pneumoalergeni
– Polen, fungi, praf, păr de animale
• Alergeni alimentari
– Albușul de ou, laptele, căpșunele
• Alergeni de insecte
– Venin de insecte (venin de albină)
• Alergeni medicamentoși
– Antibiotice, insulina
• Alergeni chimici
– profesionali
Reacția antigen-anticorp
• Are loc când un organism sensibilizat vine
din nou în contact cu antigenul
• Determină eliberarea de anticorpi,
histamină, acetilcolină, proteaze, hidrolaze
• Antigenul activează sistemul inflamator al
gazdei
TIPURI DE REACŢII ALERGICE
• Tipul I – hipersensibilizare imediată; este iniţiată de alergeni
şi dependentă de IgE
– Are loc eliberarea mediatorilor vasoactivi (histamina, factorul
chemotactic, LT, PG) cu apariţia fazei imediate
– Are loc afluxul de euzinofile, neutrofile, limfocite sub influenţa
factorilor chemotactici, responsabile de apariţia fazei tardive
– Manifestări clinice: şocul anafilactic, urticaria, rinita şi conjunctivita
alergice, astmul bronşic alergic, edemul Quincke
• Tipul II – reacţia citotoxică sau citolitică; haptena se combină
cu o proteină constitutivă a celulei
– Anticorpi liberi IgG şi IgM sunt specifici pentru anumite structuri din
celula agresionată care se comportă ca antigen (A1)
– Reacţia antigen-anticorp este mediată de prezenţa complementului seric
care este activat de anticorp cu formarea anafilatoxinei cu rol distructiv
al celulei (hematii, trombocite, leucocite)
– Manifestări clinice: anemie hemolitică, leucopenie, purpură
trombocitopenică
• Tipul III – se manifestă prin leziuni tisulare ce apar prin
depunerea complexelor antigen-anticorp circulante,
capabile să activeze complementul seric, în peretele
vaselor şi ţesuturile perivasculare (produc distrucţie
vasculară şi necroză la nivelul rinichilor, inimii)
– Boala serului – alergia medicamentoasă (penicilină, PAS,
streptomicină) ce apare la 1-3 săptămâni de la începerea
tratamentului şi se manifestă prin urticarie, febră, astm
• Tipul IV – reacţie de hipersensibilizare mediată celular
sau întârziată
– Apare tardiv după acţiunea antigenului
– Induce un flux de limfocite sensibilizate ce eliberează
limfokine (L)
– Limfokinele atrag alte celule inflamatorii în zona de agresiune
– Manifestări clinice: tuberculoza, rejecţia de grefe, dermatita
de contact
TRATAMENTUL TULBURĂRILOR ALERGICE
• PRINCIPII GENERALE
– Eliminerea alergenului
– Măsuri de igienă:
• Păstrarea curăţeniei pentru diminuarea acarienilor şi a
părului de animale de casă
– Tratament antialergic specific (desensibilizare)
• Imunoterapie specifică cu alergen
– Tratament nespecific în boli alergice
• Combaterea modificărilor fiziopatologice
• Reducerea manifestărilor clinice (simptomatice sau
patogenice)
TRATAMENT SPECIFIC
• Imunoterapia specifică (ITS)

– Identificarea alergenului
– Administrarea de doze crescânde dintr-un extract alergenic
în scopul obişnuirii organismului cu alergenul
– Desensibilizare specifică
• administrarea s.c. de doze progresive până la stabilirea unei doze de
întreţinere
• administrarea oral sau sublingual
– Mecanism – alergenii induc apariţia unor “anticorpi
blocanţi” IgG4 capabil să se cupleze cu alergenul înainte ca
acesta să se întâlnească cu anticorpii din ţesuturi
– Tratament de lunga durată – 2-3 ani
• RISCURI
– Accidente anafilactice severe, chiar letale
• Probleme:
– Raportul eficacitate/securitate – iniţierea tratamentului se face
de către medicul alergolog în colaborate cu serviciul ATI
– Standardizarea extractelor alergenice
– Conservarea extractelor alergenice – durată lungă de
tratament
• Extractele apoase – 2-3 ani de la producere şi 12 luni de la diluare
• Extractele depôt – 5 ani în stare liofilizată şi 3-18 luni de la diluare
• Păstrare la frigider 4-80C
• Tratament homeopatic
– Avantajul constă că folosesc pentru desensibilizare de diluţii
infinitezimale din alergenul responsabil sau bănuit de
producerea alergiei
TRATAMENT
NESPECIFIC
• Influenţează eliberarea şi fixarea mediatorilor
• Clasificare:
– Antagonişti fiziologici ai histaminei (adrenalina)
– Corticosteroizi
– Antihistaminice
– Antiserotoninice
– Inhibitoarele degranulării mastocitelor
– Substanţe imunodepresive
– Psihotrope
HISTAMINA
• Etimologie – histos = ţesut
• Mediator al alergiei şiinflamaţiei
• Localizare în:
– organisme animale (inclusiv în veninuri),
– organisme vegetale (urzica)
– bacterii
• Forme
– Legată – inactivă – cea mai mare cantitate depozitată în
granulele citoplasmatice ale mastocitelor din ţesuturi şiîn
granulele citoplasmatice ale bazofilelor din sânge
– Liberă– activă în ţesuturi de unde trece în sânge cu
atingerea unui maxim în 5 minute
Efecte
• Nivel cutanat
– Urticarie, edem
• Sistem circulator
– Vasodilatație, hipovolemie, colaps
• Aparat respirator
– Bronhoconstricție, marcantă la astmatici
• Aparat digestiv
– Stimuleazăsecreița gastrică
Tripla reacție
• Pată roșie
• Papulă
• Aureolăroșie
ANTAGONIŞTI FIZIOLOGICI AI
HISTAMINEI ŞI AI ALTOR AUTACOIZI
• Utilizare: în alergia tip I
• Adrenalina (EpiPen) – în şocul anafilactic
GLUCOCORTICOIZI
• Efectele tratamentului cu corticosteroizi:
– Antiinflamator şi antilimfokinic
– Antialergic (scade fixarea IgE, inhibă eliberarea de
mediatori chimici)
– Creşte sensibilitatea receptorilor beta la bronhodilatatoarele
beta-adrenergice
– Stimulează adenilatciclaza şi producerea de AMPc
– Inhibă acţiunea bronhoconstrictoare a prostaglandinelor
GLUCOCORTICOIZI
• Efecte secundare
– Reduce rezistențala infecți
– Efecte adverse digestive
• Hiperaciditate, ulcer
– Osteoporoză
– Agravează HTA
– Provoacă sau decompensează diabetul
– Leziuni oftalmice
– Corticodependență
INHIBITOARELE DEGRANULĂRII
MASTOCITELOR
• CROMOGLICAT DE SODIU
– Blochează eliberarea de histamină prin stabilizarea
membranei mastocitului împiedicând pătrunderea calciului,
necesar degranulării, în celulă
– Efect preventiv în apariţia manifestărilor clinice din rinite,
astm şi conjunctivite alergice
• NEDOCROMIL DE SODIU
– Profilaxia de durată a crizelor în astmul alergic
• KETOTIFEN
– Mecanism: blochează eliberarea de mediatori şi receptorii H1
SUBSTANŢE IMUNODEPRESIVE
• Boli autoimune, profilaxia rejecţiei de grefă
• CICLOSPORINA, CICLOFOSFAMIDA
ANTIHISTAMINICELE H1
• HISTAMINA (amină biogenă larg distribuită în ţesuturi)
• Locuri de acumulare:
– Mastocite (abundente în organele de şoc – piele, aparatele
respirator, digestiv, cardiovascular)
– Bazofile (abundente în sânge)
• Factorii ce determină eliberarea histaminei
– Factori imunologici (reacţia A-A, anafilotoxine, citokine, etc.)
– Factori chimici (veninuri, medicamente, etc.)
– Factori fizici (frig, căldură, radiaţii, etc.)
• Receptori:
– H1, H2, H3
– Cuplaţi cu proteina G
Antagonişti de receptori H
• Antagonişti de receptori H1- Antihistaminice
– Sunt baze azotate ce conţin:
• o catenă alifaticăasemănătoare cu histamina
• două inele ciclice sau heterociclice
• un atom X (N, C, O)
– Au caracter lipofil
• Antagonişti de receptori H2- Antiulceroase
• Antagonişti de receptori H3- adjuvant în
boala Parkinson șiboala Alzheimer
CLASIFICARE PE CRITERIUL
CHIMIC A
• ETILENDIAMINE: X=N
ANTIHISTAMINICELOR
– Cloropiramina, mepiramina H1
• ETANOLAMINE: X=O
– Clorfenoxamina, clemastina
• ALCHILAMINE: X=C
– Feniramina, clorfeniramina
• FENOTIAZINE: X=C situat pe nucleul fenotiazinic
– Prometazina, alimemazina
• PIPERAZINE: X=C situat pe nucleul piperazinic
– Meclozin, cetirizin
• PIPERIDINE: X=C situat pe nucleul piperidinic
– tenalidin
• ALTE STRUCTURI:
– Loratadina, ketotifen
CLASIFICARE PE CRITERIUL FARMACODINAMIC
A ANTIHISTAMINICELOR H1
• Antihistaminice din generaţia I
– Durată scurtă de acţiune (4-6 h): clorfeniramina,
clorfenoxamina, cloropiramina
– Efect prelungit (8-12 h): clemastina, prometazina
– Efecte sedativ şi anticolinergic
• Antihistaminice din generaţia II
– Acţiune rapidă
– Durată lungă de acţiune (24 h): astemizol, terfenadina,
cetirizina, loratadina, azelastina, ebastina, levocabastina,
acrivastina
– Lipsite de efecte sedativ şi anticolinergic
– L 2-3 h
– D 4-6 h (generaţia I), 12-24 h (generaţia II)
– T1/2 scurt (generaţia I), lung (generaţia II)
– Epurare prin metabolizare hepatică cu apariţia de metaboliţi
activi (generaţia II)
• Farmacodinamie
– Blochează competitiv şi reversibil receptorii H1
– Efecte:
• Corelate cu blocarea receptorilor H1
• Necorelate cu blocarea receptorilor H1
– Acţiune anticolinergică – suprimarea simptomelor parkinsoniene
– Acţiune anestezică locală
– Acțiune sedativă
– Acţiune antivomitivă
– Efecte sedative
– Perturbări gastro-intestinale
– Posibile efecte cancerigene
• Farmacoterapie
– Preventiv sau curativ
– Indicaţii:
• Rinite şi conjunctivite alergice
• Astm bronşic cu componentă alergică
• Dermatoze alergice
• Prevenirea răului de mişcare
REPREZENT
• GENERAŢIAANŢI
I
– CLORFENIRAMINA
– CLEMASTINA
– PROMETAZINA
• GENERAŢIA II
– ASTEMIZOL
– TERFENADINA
– LORATADINA
– AZELASTINA
– EBASTINA
– LEVOCABASTINA
– ACRIVASTINA
C8
FARMACOLOGIA
MEDICAMENTELOR
ANTIDIABETICE DE SINTEZĂ ŞI
A INSULINEI
DIABETUL
• Diabetul zaharat – boală metabolică cu evoluţie cronică,
cauzată de tulburări ale metabolismului glucidic şi
consecutiv tulburări ale metabolismului lipidic şi protidic
• Cauza – absenţa relativă sau absolută a insulinei
• Clasificarea după criteriul etiopatogenic
– Diabet zaharat primar
• Diabet zaharat familial
• Diabet zaharat nefamilial (dobândit)
– Diabet zaharat secundar: pancreatic, postterapeutic, post stres
• Clasificarea după criterii clinice
– Criteriul terapeutic: insulinodependent, non-insulinodependent
– Criteriul vârstei – funcţie de debut:
• DZ juvenil (până la 20 ani) DZ al adultului (41-65 ani)
• DZ al adultului tânăr (21-40 ani) DZ al vârstnicului (după 65 ani)
• Diabetul zaharat se caracterizează prin:
– Hiperglicemie (valori > 100 mg/100 ml sânge; 120 mg/dL)
– Glicozurie (se depăşeşte pragul renal de reabsorbţie a
glucozei 300-400 mg glucoză/min.)
– Prezenţa glucozei în urina tubularăacţionează ca un
diuretic osmotic producând poliurie ce atrage după sine
polidipsie
– Apare pierderea ponderală ca urmare a creşterii
gluconeogenezei din proteinele proprii (diabetul juvenil)
– Dereglări ale metabolismului lipidic care conduc la
stoparea transformării până la CO2 şiapă
– În sânge se acumulează corpi cetonici (respirația miroase a
acetonă) care determină scăderea pH-ului şia rezervei
alcaline
BAZE FARMACOLOGICE
• Clasificarea antidiabeticelor după origine,
structură chimică şi mecanism de acţiune:
– Antidiabetice naturale: insulina
– Antidiabetice de sinteză:
• Derivaţi de sulfoniluree (sulfamide) – cresc eliberarea
insulinei din pancreas şi utilizarea glucozei în ţesuturi
• Biguanide – cresc glicoliza anaerobă; sunt active şi în caz
de pancreatectomie
• Oze – inhibitoare ale alfa-glucozidazei
• Tiazolidine – agonişti pe receptorii nucleari PPAR-gamma
(receptori activatori ai proliferării peroxizomilor)
• Alte structuri
– Inhibitoare ale aldoreductazei
– Adjuvante
INSULINA
• Proprietăţi biochimice
– Hormon polipeptidic secretat de celulele beta ale insulelor pancreatice
– Este formată din două lanţuri polipeptidiceA şi B legate disulfidic
– Este inactivată p.o.; se administrează s.c.
• Farmacodinamie
– Efecte în metabolismul glucidic
• Asigură utilizarea tisulară a glucozei prin stimularea pătrunderii ei în
muşchi, hepatocite şi adipocite
• Creşte depozitele de glicogen
– Efecte în metabolismul protidic
• Favorizează sinteza proteinelor în muşchi
– Efecte în metabolismul lipidic
• Creşte anabolismul lipidic prin creşterea cantităţii de acizi graşi disponibili
– Stimulează Na+/K+ ATPaza membranară cu creşterea influxului de K+
Mecanism molecular de acţiune: Acţionează pe receptorii membranari
specifici cu structură tetramerică (2 unități α și 2 unități β)
• Farmacotoxicologie şi farmacoepidemiologie
– Hipoglicemie la supradozare – până la comă
– Alergii – insulina nepurificată
– Lipodistrofii la locul de administrare
– Insulino-rezistenţa – anticorpi specifici care inactivează insulina
exogenă
– CI:
• Insuficienţă hipofizară anterioară
• Insuficienţă corticosuprarenală
• Farmacoterapie
– Medicaţie de substituţie în diabetul juvenil şi al adultului
– Diabet cetozic
• Farmacografie – preparate cu 40 u/mL sau 100 u/mL
– Insulină bovină sau porcină
– Insulină umană obţinută prin inginerie genetică (tehnologia ADN
recombinat) pe tulpini de E. coli
– Insuline:
• Cu acţiune de scurtă durată – 2-4 adm./zi
• Cu acţiune intermediară – 2 adm./zi
• Cu acţiune lentă şi durabilă – 1 adm./zi
• În terapeutică, insulina se măsoară în unităţi. O
unitate de insulină se defineşte ca fiind cantitatea
necesară pentru a scădea glicemia la iepure, pe
nemâncate, la 45 mg/100mL. Pentru preparatele
purificate, unitatea se raportează la greutate. 1 mg
de insulină standard conţine 24-28 de unităţi.
Preparatele utilizate în terapeutică au un conţinut
de 40 sau 100 unităţi/mL.
A 10 AB - INSULINE ȘI ANALOGI
CU ACȚIUNE RAPIDĂ
• INSULINUM UMANUM
– ACTRAPID sol. inj. 40/100 UI/mL
– HUMULIN sol. inj. 100 UI/mL
• INSULINUM LISPRUM
– HUMALOG sol. inj. 100 UI/mL
– LIPROLOG sol. inj. 100 UI/mL
• INSULINUM ASPARTUM
– NOVORAPID FLEXPEN/PENFILL sol. inj. 100 UI/mL
• INSULINUM GLUNIZINUM
– APDIRA sol. inj. 100 UI/mL
A 10 AC INSULINE ȘI ANALOGI CU
ACȚIUNE INTERMEDIARA
• INSULINĂ UMANĂ
– HUMULIN sol. inj. 100 UI/mL
– INSUATARD sol. inj. 100 UI/mL; 40 UI/mL
– INSUMAN BASAL susp. inj. 100 UI/mL;
40 UI/mL
– PROTHAPANE FLEXPEN sol. inj. 100 UI/mL
• INSULINUM LISPRO
– HUMALOG susp. inj. 100 u/mL; sol. inj. 100
UI/mL
– LIPROLOG susp. inj 100 UI/mL
A 10 AD INSULINE ȘI ANALOGI
CU ACȚIUNE INTERMEDIARĂ SI
DEBUT RAPID
• INSULINUM UMANUM
– ACTRAPHANE 10 NOVOLET susp. inj 100
UI/mL
– INSULIN HUMAN WINTHORP susp. inj.100
UI/mL
• INSULINUM ASPARTUM
– NOVOMIX 30/50/100 susp. inj 100 UI/mL
A 10 AE INSULINE ȘI ANALOGI
CU ACȚIUNE PRELUNGITĂ
• INSULINUM GLARGINUM
– LANTUS sol. inj. 100 UI/mL
– OPTISUIN sol. inj. 100 UI/mL
• INSULINUM DETERMIRUMUM
– LEVEMIR FLEXPEN sol. inj. 100 UI/mL
SULFAMIDE ANTIDIABETICE
– Se absorb bine din tubul digestiv
– Se leagă înalt de proteinele plasmatice
– Epurare preponderent hepatic
– T1/2 diferit de la 2-4 ore la 25-42 ore
• Farmacodinamie
– Mecanism de acţiune pancreatic
• Stimulează secreţia de insulină (capacitatea secretorie a celulelor intactă)
• Fixarea pe receptorii membranari şi scăderea influxului de K+
• Se deschid canalele de Ca2+ şi se eliberează insulina prin exocitoză
– Mecanism de acţiune extrapancreatic
• La nivel hepatic cresc numărul de receptori insulinici
• Cresc glicogenul hepatic şi utilizarea glucozei în muşchi
– Alte acţiuni:
• Cresc secreţia şi aciditatea sucului gastric
• Diminuează activitatea colinesterazelor din tubul digestiv
• Produc hipotiroidism
• Determină efect fibrinolitic
– Hipoglicemie
• Apare în supradozare, insuficienţă renală sau hepatică
• Greaţă, vomă, diaree
– Alergii cutanate
• Prurit, erupţii, eritem, dermatită
– Efecte teratogene
• Interacţiuni medicamentoase prin mecanism:
– Farmacocinetic
• Potenţează efectul hipoglicemic prin creşterea Cp a antidiabeticului:
– Prin deplasarea de pe proteinele plasmatice: anticoagulante orale,
fenilbutazonă, cloramfenicol, acid acetilsalicilic
– Prin inhibarea metabolizării: alcool
– Prin inhibiţia eliminării: probenecid
• Scade eficacitatea – inductorii enzimatici: barbiturice
– Farmacodinamic
• Potenţează efectul hipoglicemiant: propranolol, acid nicotinic
• Scade efectul: diuretice tiazidice, furosemid, estrogenii (hiperglicemiant)
• Efect tip disulfiram: alcool
REPREZENTANŢI
GENEREAŢIA I
•TOLBUTAMID – adm. înainte de mese
•CLORPROPAMID
– Efect de lungă durată 20-60 ore – adm. 1 dată pe zi dimineaţa
GENERAŢIA II
•GLIBENCLAMID
– Potenţă mare 5 mg:1000 mg tolbutamid
•GLIPIZID
•GLICLAZID
•GLIQUIDON
BIGUANIDE ANTIDIABETICE
• Farmacodinamie
– Efect antihiperglicemiant prin mecanism extrapancreatic
• Inhibă neoglucogeneza
• Inhibă glicogenoliza hepatică
• Inhibă absorbţia glucozei din intestin
• Stimulează glicoliza anaerobă
• Favorizează captarea glucozei în muşchi şi ţesutul adipos
• Stimulează oxidarea glucozei
– Active în diabet cu pancreatectomie, hipofizectomie,
suprarenalectomie, diabet aloxanic
– Alte efecte:
• Scad greutatea corporală
• Scad concentraţia VLDL şi a trigliceridelor
• Fibrinolitic şi antiagragant plachetar
• Farmacotoxicologie şi farmacoepidemiologie
– Tulburări digestive: gust metalic, greaţă, diaree
– Acidoza lactică – datorită glicolizei anaerobe
– CI în situaţii care favorizează acidoza metabolică
• Insuficienţă renală, hepatică, cardiacă, infarct miocardic, stări
hipoxice, alcoolici, stări de inaniţie, sarcină
• Farmacoterapie
– Diabet zaharat non-insulinodependent al adultului obez
(intervin şi în metabolismul lipidelor)
– Diabet instabil (medicaţie combinată biguanide şi insulină)
– Diabet necontrolat cu sulfamide
• Interacţiuni medicamentoase
– Diminuă eficacitatea biguanidelor: diureticele tiazidice,
glucocorticoizii, anticoncepţionale (au efect hiperglicemiant)
– Cresc riscul acidozei lactice: diuretice, substanţe de contrast
iodate
REPREZENTANŢI
• METFORMIN
• BUFORMIN – potenţă mai mare
INHIBITORI AI ALFA-GLUCOZIDAZEI
• ACARBOZA
– Oligozaharidă de origine microbiană
– Se administrează oral, cu absorbţie 1%
– Inhibă glucozidaza din peretele intestinal şi diminuează
degradarea polizaharidelor în monozaharide absorbabile
– Diminuează glicemia postprandială, în diabet de tip I sau II
– Indicată în diabet non-insulinodependent, asociată cu alte
antidiabetice orale sau insulină
– Administrare înainte de mese
AGONIŞTI SELECTIVI PE RECEPTORUL
NUCLEAR PPAR-GAMMA
• Au structură tiazolidinică
• Activează receptorii PPAR-G (receptori activatori ai
proliferării peroxizomilor) cu scăderea nivelului de glucoză
din sânge fără a creşte secreţia pancreatică de insulină
• Sunt activi doar în prezenţa insulinei şi cresc sensibilitatea
ţesuturilor periferice (muşchi, ficat, ţesut adipos) la insulină
• ROSIGLITAZON
• PIOGLITAZON
INHIBITORI AI ALDOREDUCTAZEI
• Împiedică transformarea glucozei în sorbitol care, produs în exces
în diabet, este responsabil de complicaţiile tisulare: nefropatie,
neuropatie, retinopatie.
• TOLRESTAT şi EPALRESTAT
ALTE ANTIDIABETICE - REPAGLINID
A 10 BX ALTE HIPOGLICEMIANTE
ORALE
• NATEGLINIDUM
– STARLIX compr. film. 60 mg, 120 mg,180 mg.
• INCRETINOMIMETICE – hormoni
intestinali, secretaţi postprandial, care
stimulează eliberarea de insulină
• EXENATIDUM
– BYETTA sol. inj 5 µg-10 µg /doza
• LIRAGLUTIDUM
– VICTOZA sol. inj. stilou. 6 mg/mL
A 10 BG INHIBITORI AI DIPEPTIDIL
PEPTIDAZEI 4 (GLIPTINE)
DIPEPTIDIL PEPTIDAZA 4 – enzimă
responsabilă de inactivarea incretinelor
•SITAGLIPTINUM
– JANUVIA compr. film 25 mg, 50 mg, 100 mg.
•VILDAGLIPTINUM
– GALVUS 50-100 mg compr. 50 mg, 100 mg
•SAXAGLIPTINUM
– ONGLYZA compr. film 2.5 mg, 5 mg
•LINAGLIPTINUM
– TRAJENTA compr. film 2.5 mg, 5 mg
A 10 BD COMBINAȚII DE HIPOGLICEMIANTE
ORALE
• METHFORMINUM ȘI SULFONAMIDE
– BIDAB methformin 400 mg, glibeclamid 2.5 mg.
• METHFORMINUM ȘI ROSIGLITAZONĂ
– AVANDAMET Mehtformin 1000 mg, Rosiglitazonă 2 mg sau 4 mg
• METHFORMIN ȘI TAGLIPTIN
– EFICIB compr. film 50 mg/850 mg,50 mg/1000 mg.
• METHFORMIN ȘI VILDAGLIPTIN
– EUCREAS compr.film. 50 mg/850 mg
• METHFORMIN ȘI SAXAGLIPTIN
– KOMBOGLYZE compr. film 2.5 mg/850 mg.
• GLIPEPIRID ȘI ROSIGLITAZONĂ
– TANDEMACT compr. 30 mg/2 mg,30/4 mg,45 mg/4 mg
• METHFORMINUM ȘI PIOGLITAZONĂ
– COMPETACT metformin 850 mg, Pioglitazonă 15 mg compr. film.
C9
FARMACOLOGIA
MEDICAMENTELOR UTILE ÎN
OSTEOPOROZĂ, OBEZITATE ŞI
GUTĂ
MEDICAŢIA OSTEOPOROZEI
• Osteoporoza – afecţiune a scheletului caracterizată
prin reducerea semnificativă sau pierderea rezistenţei
oaselor ca urmare a scăderii masei osoase, fapt care
predispune la risc crescut de fracturi.
• Faze:
– Faza lentă – începe după vârsta de 35 ani şi se caracterizează
prin pierderi cantitative similare ale osului cortical şi
trabecular
– Faza accelerată, tranzitorie – se întâlneşte la femei în primii
4-8 ani după instalarea menopauzei, ca urmare a deficitului
estrogenic şi se caracterizează prin pierderi disproporţionate
de os trabecular
• Rezistenţa osului este rezultatul a doi factori:
– Calitatea oaselor
– Densitatea minerală osoasă (DMO=BMD)
• DEXA (Dual Energy Xray Abbsortiometry) este o
investigaţie imagistică de înaltă performanţă care
foloseşte razele X pentru determinarea densităţii şi a
rezistenţei osoase, prin măsurarea gradului de
absorbţie a radiaţiei emisă RX şi dispersia acesteia pe
segmentul examinat. Numărul de deviaţii standard
faţă de media normală sunt exprimate prin scorul T
CLASIFICAREA
OSTEOPOROZEI
• Osteoporoză primară (de involuţie)
– Osteoporoză de tip 1 (postmenopauză)
• Cauza este reducerea activităţii estrogenice – cu stimularea
catabolismului osos
– Osteoporoză de tip 2 (osteoporoză de vârstă)
• Factori implicaţi: malnutriţie, absorbţia deficitară intestinală a Ca2+,
deficit de vitamina D, scăderea funcţiei osteoblastice
• Osteoporoză secundară
– Cauze endocrine (hiperparatiroidism, hipogonadism)
– Cauze nutriţionale (sindrom de malabsorbţie, deficit prelungit
de calciu şi vitamina D, alcoolism)
– Cauze iatrogene (corticoterapie peste 3 luni, anticonvulsivante,
heparină)
• Medicamente antiosteoporotice inhibitoare ale
resorbţiei osoase (antiresorbtive - antiosteoclastică)
– Bifosfonaţii
– Estroprogestativele (terapie de substituţie - antiresorbtivă)
– Modulatorii selectivi ai receptorilor estrogenici (SERM)
– Calcitonina
• Medicamente antiosteoporotice stimulatoare ale
formării osului (anabolice osoase - proosteoblastică)
– Sărurile de fluor
– Parathormonul
– Ranelatul de stronţiu
– Statinele
MEDICAŢIA OBEZITĂŢII
• Obezitatea este o afecţiune caracterizată prin creşterea greutăţii
corporale pe seama ţesutului adipos (IMC peste 30 Kg/m2). IMA
(indice de masă adipoasă)
• Tipuri de obezitate după dispoziţie ţesutului adipos:
– Obezitate androidă
– Obezitate abdominală
– Obezitate ginoidă
• Etiopatogenia obezităţii:
– Factori genetici
– Factori de mediu
– Factori comportamentali
– Dezechilibru energetic produs prin:
• Creşterea aportului caloric (ingestia de alimente cu valoare calorică
mare)
• Reducerea consumului energetic (sedentarism)
• Anorexigenele sunt medicamente care reduc senzaţia
de foame sau prelungesc senzaţia de saţietate
• Clasificare funcţie de mecanismul de acţiune:
– Anorexigene cu acţiune centrală (derivaţi de amfetamină)
• Dopaminergice – determină pierderea în greutate prin diminuarea
apetitului şi creşterea cheltuielilor energetice
– AMFEPRAMONA
• Serotoninergice – determină pierderea în greutate prin prelungirea
senzaţiei de saţietate prin stimularea centrului saţieităţii din
hipotalamus prin activarea receptorilor 5HT-2C
– FENFLURAMINA,
– DEXFENFLURAMINA,
– SIBUTRAMINA
– Anorexigene care blochează digestia şi absorbţia lipidelor
• ORLISTAT
MEDICAŢIA HIPERURICEMIILOR
ŞI A GUTEI
• Guta şi hiperuricemiile sunt stări patologice definite
prin creşterea concentraţiei sangvine a acidului uric
peste limitele normale de 7 mg% la bărbaţi şi 6 mg%
la femei (interval de referinţă 2,5-5,5 mg/dl)
• Cauze:
– Creşterea producţiei de acid uric
– Deficit de eliminare a acidului uric
• Acidul uric rezultă din degradarea acizilor nucleici
alimentari sau din sinteza şi apoi degradarea acizilor
nucleici din organism
BAZE
FIZIOPATOLOGICE
• Hiperuricemia:
– Criza acută de gută – durere articulară intensă ce afectează
preferenţial articulaţia metatarsofalangiană a halucelui
– Litiaza urinară urică – cu apariţia colicilor renale
– Tofii gutoşi – asociaţi gutei netratate după 10 ani – cu
diminuarea mobilităţii articulare şi deformarea articulaţiei
MEDICAMENTE ACTIVE ÎN
CRIZA DE GUTĂ
• COLCHICINA
– Acţiune antiinflamatoare-antigutoasă
– Nu are efect analgezic
– Nu modifică uricemia
• AINS
– INDOMETACIN
– IBUPROFEN
URICOINHIBITORI
• ALOPURINOL
– Compus analog hipoxantinei cu efect
hipouricemiant prin inhibarea xantin-oxidazei
şiblocarea sintezei de acid uric
– Utilizare:
• Curativă
• Profilactică
• ACID OROTIC
– Inhibăformarea acidului inozinic
– Eficacitate mai redusă
URICOZURICE
• Uricozuricele - cresc eliminarea urinară a
acidului uric prin inhibarea reabsorbţiei
sale tubulare
• PROBENECID
• SULFINPIRAZONA
• BENZBROMARONA
URICOLITICE
• URATOXIDAZA – reduce rapid şi prelungit
uricemia prin transformarea acidului uric în
alantoinăsolubilă, uşor de eliminat renal
C10
FARMACOLOGIA HORMONILOR
SEXUALI ŞI HORMONILOR
TIROIDIENI
HORMONII
SEXUALI
• Hormonii estrogeni
• Progestative
• Inductoarele ovulaţiei
• Contraceptive hormonale (anticoncepţionale)
• Hormoni androgeni şi anabolizanţi
HORMONII ESTROGENI
• Baze fiziologice
– Funcţia exocrină a ovarelor: ovogeneza şi ovulaţia influenţate de hormonii
gonadotropi hipofizari (LH, FSH) sub influenţa GnRH (hormonul
eliberator al gonadotropinelor) din hipotalamus
– Funcţia endocrină a ovarelor: secreţie de hormoni estrogeni (de către
celulele foliculare), secreţie de hormoni progestativi (de către corpul
galben)
• Dereglări ale ciclului menstrual:
– Hiperfoliculinemie
• Estrogeni în exces
• Ciclu menstrual cu durată mai mică de 28 zile
• Hemoragia durează mai mult de 4 zile (menoragie)
• Congestie – criză intermenstruală
– Hipofoliculinemie
• Secreţie redusă de estrogeni
• Ciclu menstrual cu durată mai mare de 28 zile
• Hemoragia durează mai puţin de 1-2 zile
• Se pierd cantităţi mici de sânge, uneori apare amenoreea
• Menopauza – insuficienţă ovariană fiziologică
FARMACODINAMIE
• Substanţenaturale
– Estrona (foliculina)
– 17-estradiol (dihidrofoliculina)
– Estriol
• Substanţe de semisinteză
– Etinilestradiol, mestranol
• Substanţe de sinteză
– Dietilstilbestrol, dienestrol
ACŢIUNI FIZIOLOGICE ŞI
FARMACODINAMICE
• Acţiune morfogenetică
– Determină dezvoltarea caracterelor sexuale primare şi secundare
• Acţiune de tip estrogen
– Stimulează maturarea endometrului
– Apariţia ciclului menstrual
• Alte acţiuni
– Determină apariţia de edeme
– Inhibă resorbţia osoasă
– Stimulează sinteza factorilor de coagulare
– Cresc HDL şi diminuă LDL
– Parasimpatomimetică intensă (vasodilataţie şi congestie) la nivelul
organelor genitale, pelvine şi glandei mamare
– Activează diviziunea celulară la nivelul “organelor receptoare”
• RA
– Greaţă,anorexie/creştere în greutate
– Calculoză biliară
– HTA
– Afecţiuni tromboembolice
– Sângerări intermenstruale neregulate
– Hiperplazie anormală a celulelor endometriale
– La bărbat (cu cancer de prostată) produce ginecomastie, atrofie
testiculară
• CI
– Sarcină(primul trimestru) – efect teratogen
– Alăptare – scade secreţia de prolactină
– Antecedente trombotice
– Fibrom uterin
– Cancer mamar
– Afecţiuni hepatice
– TBC evolutiv
FARMACOTERAPIE
• Indicaţii la femei
– Insuficienţă ovariană, oligo- sau amenoree
– Sângerări uterine disfuncţionale
– Tulburări de menopauză
– Lipsa de dezvoltare a ovarelor la pubertate
• Indicaţii la bărbat: hipertrofie şi neoplasm de prostată
REPREZENTANŢI
• ESTRADIOL
• ESTRIOL
• ETINILESTRADIOL
• PROMESTRIEN
• HEXESTROL
PROGESTATIVE
• Substanţe utile în patologii cauzate de insuficienţă
fiziologică a secreţiei de progesteron
• Clasificare:
– Substanţe naturale: progesteron
– Substanţe de sinteză
• Derivaţi de pregn-4-en: medroxiprogesteron
• Derivaţi de pregnandien: didrogestron
• Derivaţi de ester-4-en: alilesternol, linesternol
• Acţiuni fiziologice:
– Fixarea oului fecundat în uter şi menţinerea sarcinii
– Pregătirea glandei mamare pentru lactaţie
– Inhibarea ovulaţiei
– Inhibarea eliberării hormonului luteotrop
Progesteron
FARMACOTERAPIE
• Indicaţii:
– Iminenţă de avort sau avort habitual
– Meno- şi metroragii
– Terapie de substituţie postmenopauză
– Endometrioze
– Dismenoree
– Contracepţie hormonală
– Cancer endometrial
REPREZENTANŢI
• PROGESTERON
• HIDROXIPROGESTERON
• MEDROXIPROGESTERON
• ALILESTRENOL
• LINESTERNOL
INDUCTOARE ALE OVULAŢIEI
• Clasificare
– Substanţenaturale
• Gonadoreline
• Gonadotropine
– Substanţede sinteză
• Nesteroidiene: Clomifen
• Steroidiene: Epimestrol
CONTRACEPTIVE HORMONALE
• Anticoncepţionalele hormonale sunt medicamente
care conţin asocieri estroprogestative sau un singur
hormon: estrogen sau progesteron, utilizate în scopul
controlului fertilităţii
• Clasificare în funcţie de hormonii conţinuţi:
– Combinaţii estroprogestative:
• Combinaţii fixe, monofazice
• Combinaţii secvenţiale, bifazice sau trifazice
– Contraceptive doar cu progesteron
– Contraceptive doar cu estrogeni
HORMONII ANDROGENI ŞI
ANABOLIZANŢI
• Acţiuni:
– Androgenică (virilizantă)
– Anabolizantă activează sinteza proteică şi metabolismul
fosfo-calcic
– Alte acţiuni: stimulează eritropoieza, cresc absorbţia
calciului
• Hormoni utilizaţi pentru efect virilizant
– Substanţe naturale: testosteron şi esterii testosteronului
– Derivaţi de semisinteză: metiltestosteron, danazol
• Steroizi anabolizanţi – derivaţi de testosteron:
– Metandienona, nozolol, nandronol, stanozolol
HORMONII
TIROIDIENI ŞI
ANTITIROIDIENELE
BAZE
FIZIOPATOLOGICE
• Hormonii tiroidieni
– Tiroida – cea mai mare glandă endocrină
– Coloid folicular
• Tiroglobulină
• Hormoni tiroidieni: levotiroxina (T4), liotironina (T3)
• Biosinteza hormonilor tiroidieni – etape:
– Captarea iodului ionic (I-) din sânge de către celulele foliculare
– Oxidarea enzimatică a iodului cu formarea iodinului
– Iodarea tirozinei (T) cu formarea de MIT şi DIT
– Condensarea combinaţiilor organice cu formarea hormonilor tiroidieni T3,T4
– Legarea hormonilor tiroidieni de tiroglobulină cu obţinerea formei de
depozitare a hormonilor tiroidieni
• Reglarea secreţiei tiroidiene prin:
– Sistemul hipotalamo-hipofizar
– Hormonii tiroidieni circulanţi (feed-back negativ)
• Acţiuni metabolice:
– Metabolism energetic: cresc consumul de oxigen în ţesuturi, cresc
activitatea enzimelor microzomale, cresc termogeneza
– Metabolism protidic: cresc sinteza proteică
– Metabolism lipidic: cresc lipoliza, cu scăderea colesterolului
– Metabolism glucidic: produce hiperglicemie prin creşterea
absorbţiei de glucoză
– Stimulează creşterea şi dezvoltarea prin:
• Stimularea formării şi eliberării hormonilor de creştere
• Stimularea creşterii ţesuturilor
• Acţiuni pe aparate:
– Aparat cardio-vascular: cresc forţa de contracţie, debitul cardiac,
TA şi consumul de oxigen al miocardului
– Aparat digestiv: cresc secreţia de HCl şi pepsină şi peristaltismul
intestinal
• Deficit de secreţie – hipotiroidism
• Insuficienţa tiroidiană severă – mixedem:
– Tulburări cardiace
– Tulburări digestive: creştere moderată în greutate, scăderea
peristaltismului intestinal
– Tulburări neurologice: ischemie cerebrală, scade memoria,
scade capacitatea intelectuală, somnolenţă, letargie
– Tulburări ale funcţiei de reproducere: impotenţă sexuală,
oligospermie, avort spontan, scade fertilitatea
– Tulburări metabolice: scade sinteza şi metabolizarea
proteinelor, scade absorbţia glucozei din intestin, scade
metabolizarea lipidelor cu hipercolesterolemie şi apariţia
LDL crescut şi HDL scăzut
• Absenţa congenitală a tiroidei sau incapacitatea
genetică a glandei de a secreta hormoni – cretinism
guşogen (dezvoltare fizică şi psihică deficitară)
MECANISM DE ACŢIUNE
• Hormonii tiroidieni acţionează la trei nivele:
– Pe receptorii nucleari
• Complexul hormoni tiroidieni-receptori acţionează în nucleu prin
legare de ADN şi stimularea sintezei de proteine
– Pe receptorii din membrana mitocondrială
• Reglarea oxidărilor celulare
– Pe receptorii din membranele celulare
• Creşterea captării glucozei şi aminoacizilor în celule
• Stimularea Na+/K+ ATP-azei membranare
FARMACODINAMIE
• Medicaţie de substituţie în hipotiroidism
• La copii dacă se administrează în primele 3 luni de
viaţă asigură dezvoltarea fizică şi psihică normală
• La doze mari produc fenomene de hipertiroidie cu exacerbarea
acţiunilor farmacodinamice la nivelul aparatelor şi sistemelor
cu apariţia RA:
– SNC: hiperexcitabilitate, insomnie, tremurături
– Aparat cardio-vascular: tahicardie, palpitaţii, crize de angor
– Aparat digestiv: anorexie, diaree, scădere în greutate
– Cutanat: congestii, transpiraţii
• CI:
– Afecţiuni tiroidiene: tireotoxicoză, cancer tiroidian
– Afecţiuni cardiace: cardiopatie ischemică, insuficienţă cardiacă, HTA,
– Alte afecţiuni: tuberculoză, osteoporoză, insufcuenţă renală
– Intoleranţă la iod
FARMACOTERAPIE
• Medicaţie de substituţie în hipotiroidism
• La adulţi cu mixedem
– Creşte metabolismul bazal cu normalizarea temperatura
corpului
– Creşte diureza cu mobilizarea edemelor
– Cresc tonusul cortical cu normalizarea activităţii psihice
• La copii cu hipotiroidism
– Administrată în primele 3 luni de viaţă asigură dezvoltarea
fizică şi psihică normală
• Reprezentanţi:
– PULBERE DE GLANDĂ TIROIDĂ
– LEVOTIROXINĂ (T4)
– LIOTIRONINĂ (T3)
INTERACŢIUNI MEDICAMENTOASE
• Hormonii tiroidieni potenţează efectele farmacologice
şi/sau farmacotoxicologice pentru:
– Anticoagulantele orale cu creşterea riscului de hemoragii
– Antidepresivele triciclice cu creşterea riscului de RA
cardiace
• Hormonii tiroidieni scad efectele pentru:
– Glicozidele cardiotonice prin favorizarea epurării şi scăderea
sensibilităţii miocardului la acestea
– Insulină şi antidiabeticele orale prin stimularea
metabolismului glucidic
• Efectul hormonilor tiroidieni poate fi scăzut de:
– Antiacidele cu aluminiu, sulfat feros, sucralfat prin scăderea
absorbţiei
– Fenitoină, carbamazepină, rifampicină prin efect inductor
enzimatic
– Amiodarona prin scăderea conversiei T4 în T3 şi inhibarea
acţiunii T3
TIROIDA
• Preparat de origine animală (pulbere de tiroidă

de bou, porc, oaie) uscată, standardizată în iod
• Dezavantaje:
– Compoziţie variabilă de T4 şi T3
– Conţine impurităţi proteice cu rol alergizant
LEVOTIROXINA
– Absorbţie limitată(65%) pentru preparatele convenţionale,
crescută (80%) pentru preparatele moderne
– Legare înaltăde proteinele plasmatice
– Metabolizare hepatică prin deiodare, dezaminare şiconjugare
– Eliminare preponderent biliară cu participare la circuitul
enterohepatic
• Farmacodinamie:
– Latenţa de 12-14 ore
– Efectul maxim la 10 zile
– Durata de acţiune 2-3 săptămâni
• Farmacoterapie:
– Hipotiroidism ca medicaţie de substituţie
– După tiroidectomie pentru efect supresiv de inhibare a secreţiei de
tirotropină
– Hipertiroidism asociat cu antitiroidiene în scop substitutiv pentru
menţinerea stării de eutiroidie
LIOTIRONINA
– Bd oralămare
• Farmacodinamie:
– Potenţămare
– Efect rapid
– Durată scurtă
• Farmacoterapie:
– Folosit rar ca tratament substitutiv
– Preparate cu asocieri de T4 şi T3 cu proporţie 4/1-5/1
ANTITIROIDIENE
• Indicaţii:
– Tireotoxicoză (similară cu hipertiroidismul)
– Boala Basedow (tireotoxicoză de cauză autoimună)
• Clasificarea antitiroidienelor:
– Substanţe care impiedică sinteza hormonilor tiroidieni
(antitiroidiene propriu-zise): derivaţi de tiouracil,
derivaţi de imidazol
– Substanţe care diminuă captarea iodului în tiroidă: iod,
perclorat
de potasiu, clorpromazina
– Substanţe care antagonizează efectele hormonilor
circulanţi (antitiroxiniene): beta-adrenolitice
– Substanţe care produc iradierea locală: iod radioactiv
ANTITIROIDIENE PROPRIU-ZISE
– Se acumulează în tiroidă după administrare orală
• Farmacodinamie
– Inhibă formarea T4 şi T3
– Hipotiroidism, tulburări digestive, sanguine
• Farmacoterapie
– Hipertiroidism
– Boala Basedow
• REPREZENTANŢI
– METILTIOURACIL
– CARBIMAZOL
– TIAMAZOL
SUBSTANŢE CARE DIMINUĂ CAPTAREA
IODULUI
IOD
– Absorbţie bună digestivă
– Se concentrază în tiroidă
– Traversează placenta, ajunge în laptele matern, trece în salivă
– Eliminare renală dar şi prin salivă, bilă
• Farmacodinamie
– La doze mici substituie deficitul de iod din apă şi alimente
– La doze mari are efect antitiroidian
– Efect alergizant
– Intoxicaţia cronică - iodism
• Farmacoterapie
– Profilaxia guşii endemice
– Pregătirea preoperatorie a bolnavilor înainte de tiroidectomie
– În caz de iradiere accidentală
– Hipertiroidism
SUBSTANŢE CARE PRODUC IRADIEREA
LOCALĂ A TIROIDEI
IOD RADIOACTIV
• Farmacicinetică
– Administrat ca iodură de sodiu
– Se acumulează în tiroidă
– Semiviaţa este de 8 zile
• Farmacodinamie
– Emite 2 tipuri de radiaţii
• Beta – produce necroza celulelor foliculare
• X – creşte capacitatea tiroidei de a capta iodul
• Farmacotoxicologie: hipotiroidism, cancer tiroidian, leziuni
tiroidiene la făt (administrat în timpul sarcinii)
• Farmacoterapie:
– În scop diagnostic
– În scop terapeutic
• Hipertiroidism
• Cancer tiroidian
C11
FARMACOLOGIA
MEDICAMENTELOR
OCITOCICE, TOCOLITICE ŞI
ANTISPASTICE UTERINE
MEDICAŢIA MOTILITĂŢII
UTERINE
• Ocitocice – stimulatoare ale contracţiei uterine

• Tocolitice – relaxante ale uterului gravid
• Antispastice uterine – acţionează pe miometrul aflat în
hipertonie
Ocitocice
• Clasificare după origine şi structură
• Hormoni: oxitocina, demoxitocina
• Prostaglandine şi analogi: PGE2
• Alcaloizi din ergot: ergometrina, metilergometrina
• Farmacoterapie
• Inducerea travaliului
• Controlul hemoragiei uterine postpartum
• Meno- şi metroragii
Tocolitice
•Clasificare:
• Stimulatoare ale receptorilor beta 2 adrenergici:
isoxsuprina, salbutamol, fenoterol
• Sulfat de magneziu
• AINS
• Alcoolul etilic
•Farmacoterapie:
• Iminenţa de avort
• Naştere prematură
• Înainte de cezariană
Antispastice uterine
• Reprezentanţi:
• Atropina
• Papaverina
C12
FARMACOLOGIA VITAMINELOR
HIDROSOLUBILE ŞI
LIPOSOLUBILE
VITAMINE
• Definiţie. Vitaminele sunt substanţe organice necesare pentru buna
funcţionare a organismului.
Ele sunt introduse în organism prin intermediul alimentelor, unele
fiind sintetizate şi în organism: D3, K, PP, B6, etc.
• Etimologie: vit = viaţă, amina = structură aminică.
• Vitaminele prezintă mai multe denumiri:
– denumirea alfabetică, folosind litere mari ale alfabetului A, B, C,
D, E, K şi diferiţi indici în cadrul unui tip de vitamină: D2-D7,
B1, B2, B6, etc;
– denumirea chimică ce are la bază structura chimică a vitaminei:
vitamina B6-piridoxină (derivat de piridină), vitamina E-
tocoferol (derivat de tocol), etc;
– denumirea terapeutică după efectul farmacodinamic: vitamina A-
vitamina antixeroftalmică, vitamina C-vitamina antiscorbutică,
vitamina D-vitamina antirahitică, vitamina E-vitamina antisterilitate,
vitamina PP-vitamina antipelagră, vitamina K-vitamina coagulării.
• Clasificare. Din cauza heterogenităţii structurii chimice şi a funcţiilor
diferite îndeplinite în organism, vitaminele au fost clasificate după
solubilitate în:
– vitamine liposolubile: A, D, E, K, F (acizi graşi esenţiali);
– vitamine hidrosolubile: C, complexul vitaminic B, P (flavonoidele).
• Vitaminoide – factori biochimici lipsiţi de funcţie enzimatică: inozitol,
colină
• Antivitamine – dimnuează activitatea vitaminelor (D – compușii din
cereale și varza, E – compușii din fasole, A – lipoxidaza).
• Vitaminele sunt active ca atare sau se găsesc sub formă de provitamine
(precursori inactivi), care în organism sunt transformate în vitamine –
carotenoidele (provitamine A).
• Cele mai multe vitamine nu au acţiuni
farmacodinamice distincte față de efectele
biochimice
• După mecanismul de acţiune vitaminele pot avea:
– Efect la nivel nuclear – acţionează influenţând
transcripţia ADN şi formarea unor proteine cu rol
biologic: vitaminele A şi D
– Efect la nivel membranar – împiedică acţiunea unor
radicali liberi la nivelul membranelor biologice:
vitamina E
– Rol în transferul unor grupări cum ar fi –CO2, -CH3,
-NH2: vitaminele B1, B6, B12, biotina, acidul folic,
acidul pantotenic
– Rol în transferul de electroni: vitaminele PP, B2, K, C
Deşi cantităţile de vitamine necesare organismului sunt mici, în
cazul în care prin alimentaţie sau sinteză endogenă nu sunt acoperite
cerinţele fiziologice apar carenţe, deficitul sau starea de hipovitaminoză.
Ele pot să apară datorită :
– aportului redus: alimentaţie dezechilibrată, lipsa poftei de mâncare;
– absorbţiei necorespunzătoare: afecţiuni hepatice, biliare, gastro-
intestinale sau administrarea concomitentă a unor medicamente care
scad absorbţia;
– nevoilor crescute ale organismului: la femeia însărcinată, la femeia
care alăptează, la copiii în creştere, la bătrâni, în boli infecţioase, la
alcoolici, în cursul tratamentului cu unele medicamente.
Vitaminele se folosesc în doze mici profilactic sau pentru
tratamentul hipovitaminozelor uşoare.
• Farmacografie:
– Doze mici, dar de 5-10x mai mari decât necesarul
zilnic – profilactic sau curativ în hipovitaminoze
uşoare
– Doze mari, de peste 10x mai mari decât necesarul
zilnic – curativ în hipovitaminoze grave care se
manifestă ca afecţiuni: pelagra, scorbutul, rahitismul
– Reacţii adverse severe la vitaminele liposolubile
administrate în doze mari
VITAMINE LIPOSOLUBILE
VITAMINA
• Vitamina A – vitamina
A antixeroftalmică
• Forme:
– Retinolul (vitamina A1) şi esterii retinolului
– 3-dehidro-retinolul (vitamina A2)
– Retinalul
– Acidul retinoic
– Precursori de vitamina A (provitamineA): carotenoide (β-
caroten)
– Analogi de sinteză ai vitamineiA: tretinoin, izotretinoin,
etretinat, acitretin
• Organismul uman nu sintetizează vitamina A
• Surse de vitamina A (carotenoide şi esteri ai retinolului):
– Produse animale (esteri ai retinolului): ficat, lapte integral, unt,
brânză, ouă, peşte, ulei din ficat de peşte
– Produse vegetale (carotenoide): fructe, roşii, morcovi, plante
FARMACOCINETICĂ
• Absorbţie
– Esterii retinolului suferă hidroliză înainte de absorbţie iar retinolul se
absoarbe activ din tubul digestiv cu ajutorul unei proteine CRBP II*
– Carotenoidele se absorb prin difuziune pasivă; β-carotenul este
transformat în retinal şi apoi în retinol
– Pentru absorbţie sunt necesare: sărurile biliare, lipaza pancreatică,
proteinele şi grăsimile alimentare
• Distribuţie
– La nivelul mucoasei intestinale retinolul este reesterificat la
retinilpalmitat, ajunge în sânge şi ficat prin intermediul chilomicronilor
– Vitamina A este stocată în celulele Kupffer din ficat
– În sânge se leagă 90% de CRBP I*
• Metabolizare
– Retinolul este metabolizat hepatic la o β-glucuronidă, apoi intră în
circuitul entero-hepatic, suferă oxidare la retinal şi acid retinoic
• Eliminare
– Prin urină şi fecale
*Cellular retinoid-binding proteins
Beta-
caroten
Retinal
Retinol
ROLURILE VITAMINEI A
• Formele active ale vitaminei A:
– Acid retinoic
– Retinal
– Retinol
• Transportori care asigură trecerea în nucleu
– CRBP – cellular retinol binding protein
– CRABP – cellular retinoic acid binding protein
• Receptori specifici din nucleu:
– RAR – retinoic acid receptor
– RXR – retinoic X receptor
– RARE – retinoic acid responsive element – este influenţată
transcripţia ADN-ului şi formarea unor proteine cu efecte
biologice
Acid
retinoic
Retinal
Retinol
ROLURILE VITAMINEI A
• Este necesară pentru formarea pigmenţilor fotosensibili în retină şi
prevenirea dificultăţii de adaptare de la lumină la întuneric şi invers
• Este necesară pentru creşterea şi diferenţierea celulelor epiteliale,
contribuind la reglarea troficităţii mucoaselor şi tegumentelor
• Are proprietăţi anticanceroase, favorizând transformarea celulelor
maligne în celule normale şi inhibând creşterea tumorilor
• Este implicată în procesele imune şi în apărarea antimicrobiană,
stimulând formarea de anticorpi
• Este necesară pentru creşterea oaselor şi ţesuturilor moi
• Este necesară pentru reproducere şi dezvoltarea embrionară
• Intervine în metabolismul steroizilor şi sinteza colesterolului
• Influenţează funcţia tiroidei şi glandele sexuale
• Este cofactor în sinteza mucopolizaharidelor şi în funcţionarea
enzimelor microzomale
FARMACOTERAPIE
• Cauzele carenţei de vitamină A: diete dezechilibrate,
malabsorbţie, afecţiuni biliare şi hepatice, boli renale,
hipertiroidie, diabet, deficit proteic
• Manifestări clinice ale carenţei de vitamină A şi
indicaţii: xeroftalmie, nictalopie sau hemeralopie,
uscăciunea pielii, hiperkeratoză, întârzierea creşterii şi
dezvoltării cu tulburări de osificare, scăderea
rezistenţei la infecţii
• Analogii de sinteză ai vitaminei A:
– Tretinoin – tratamentul local al acneei
– Isotretinoin – acnee rosacee, tulburări de keratinizare
– Etretinat – tulburări congenitale de keratinizare, psoriazios,
ihtioză
– Acitretin – forma activă a etretinat
FARMACOTOXICOLOGIE
• Apar la doze mari datorită acumulării în organism (lipofile)
• Manifestări clinice
– SNC: oboseală, iritabilitate, cefalee
– Aparat digestiv – anorexie, greaţă, vomă
– Piele şi mucoase: piele uscată, căderea părului, uscăciunea
gurii, nasului
– Oase: îngroşarea oaselor lungi şi încetinirea creşterii
– Sânge: anemie aplastică, leucopenie
– Ficat: stare icterică, hepatomegalie, crestere TGP şi TGO
– Ochi: tulburări de vedere
– Efecte teratogene: malformaţii la făt
VITAMINA D
• Vitamina D (calciferolii) – vitamina antirahitică
• Forme:
– Ergocalciferol (D2)
– Colecalciferol (D3)
– Calcifediol – metabolit activ
– Calcitriol – metabolit activ
– Alfacalcidol
– Dihidrotahisterol – analog sintetic al vitaminei D
• Origine
– Vitamina D3 are origine endogenă (se sintetizează la nivelul
pielii din provitamina D3 sub influenţa razelor UV) şi exogenă
– Vitamina D2 are origine exogenă şi se formează din
provitamina D2 (ergosterol), preluată din alimente şi
transformată în ergocalciferol şi apoi în colecalciferol
• Surse de vitamina D: ficat, peşte gras, unt, lapte, brânză,
gălbenuş de ou
FARMACOCINETICĂ
• Absorbţie
– p.o. – se absoarbe rapid din intestin necesitând prezenţa bilei
– i.m. – se absoarbe bine
• Distribuţie
– transportată la ficat în chilomicroni
– În sânge circulă legată de proteine specifice
– Este stocată în ficat şi ţesutul adipos
• Metabolizare
– La nivel hepatic şi renal în metaboliţi activi (calcifediol şi
calcitriol)
• Eliminare
– Preponderent digestiv prin intermediul bilei
– În urină în cantitate mică
CALCITRIOL
CALCIFEDIOL
MECANISM DE
ACŢIUNE
• Vitamina D este implicată în homeostazia calciului şi
fosforului prin influenţarea:
– Absorbţiei de calciu
– Mobilizării calciului din oase
– Eliminarea renală a calciului
• Metabolitul activ (1,25 dihidroxicolecalciferol) se
fixează pe receptorul său specific şi induce sinteza
unor proteine transportoare specifice CaBP
• Nivelul seric scăzut de calciu şi fosfat duce la
eliberarea PTH (parathormon)
ROLURILE VITAMINEI D
• La nivel intestinal
– Calcitriolul stimulează absorbţia calciului şi fosforului prin
favorizarea sintezei unor proteine care uşurează trecerea
calciului prin celulele intestinale
– Calcitriolul induce sinteza de fosfataze alcaline cu rol în
hidroliza polifosfaţilor neabsorbabili în fosfaţi absorbabili
• La nivel renal
– Calcitriolul creşte retenţia din urină a calciului şi fosforului
prin creşterea reabsorbţiei tubulare prin favorizarea sintezei
unor proteine specifice transportoare şi favorizarea acţiunii
PTH
• La nivel osos
– Calcifediolul şi calcitriolul participă la mineralizarea normală
a oaselor prin stimularea depunerii calciului în oase prin
stimularea sintezei de osteocalcină în osteoblasete
• La nivelul paratiroidelor
– Calcitriolul inhibă sinteza de PTH
FARMACOTERAPIE
• Hipovitaminoza D apare:
– Datorită insuficientei expuneri la soare
– Prin aport insuficient alimentar
– La persoanele cu malabsorbţie
– La persoanele cu afecţiuni hepatice şi biliare prin diminuarea absorbţiei
– La femei însărcinate şi în timpul alăptării
– La copiii prematuri şi în perioada de creştere
– La persoanele care fac tratament cu anticonvulsivante care sunt inductori
enzimatici şi afectează metabolismul vitaminei
– La persoanele care fac tratament cu glucocorticoizi
• Forme clinice:
– Rahitism la copii
– Osteomalacie la adulţi
• Indicaţii curative şi preventive pentru: rahitism, osteomalacie,
osteoporoză, hipocalcemie
FARMACOTOXICOLOGIE
• Hipervitaminoză D cu:
– Hipercalcemie
– Hipercalciurie
• Manifestări:
– Digestive: greaţă, vomă, anorexie, diaree/constipaţie
– Renale: poliurie, proteinurie, calculi renali
– Cardio-vasculare: HTA, calcifierea arterelor, aritmii
– Osoase: întârzieri în creştere la copii, osteoporoză
– Nervoase: astenie, cefalee
– La făt: stenoză aortică, cu suprimarea activităţii paratiroidei
REPREZENTANŢI
• ERGOCALCIFEROL
• COLECALCIFEROL
• DIHIDROTAHISTEROL
• CALCITRIOL
VITAMINA E
• Vitamina E (familia tocoferolilor) – α-tocoferol –
vitamina antisterilitate
• Surse de vitamina E:
– Uleiuri de origine vegetală
– Legume cu frunze verzi
– Cereale integrale
– Ficat, carne
– Unt, lapte
– Ouă
– Grăsimi animale
FARMACOCINETICĂ
• Absorbţie
– p.o. – se absoarbe incomplet din intestin, cu ajutorul
sărurilor biliare
• Distribuţie
– transportată la ficat în chilomicroni
– În sânge circulă legată de lipoproteine
– Este stocată în ficat, ţesutul adipos şi trombocite
• Metabolizare
– Redusă prin procese de oxidare şi conjugare
• Eliminare
– Preponderent digestiv prin intermediul bilei
ROLURILE VITAMINEI
• Are efect antioxidant
E in vivo şi in vitro
– Protejează de oxidare: acizii graşi nesaturaţi, vitamina A,
carotenoidele, grupele tiolice ale unor enzime
– Prin oxidare se transformă într-un radical liber relativ stabil
care reface tocoferolul în prezenţa vitaminei C şi
glutationului
– Protejează constituenţii celulari importanţi – fosfolipidele
membranare
• Este implicată în metabolismul acizilor nucleici
• Intervine în metabolismul seleniului
• Intervine în activitatea glandelor sexuale
• Are rol în integritatea morfo-funcţională a muşchilor
• Are acţiune antiagregantă plachetară
• Are efect imunostimulator prin creşterea imunităţii
mediate celular la vârstnici
FARMACOTERAPIE
• Ca antioxidant în:
– Prevenirea aterosclerozei
– Prevenirea cancerului
• Carenţa de vitamina E
– Are drept cauză sindromul de malabsorbţie
– Nu prezintă simptome specifice
• Indicaţii:
– în prevenirea şi tratarea stărilor carenţiale la:
• Persoane cu malabsorbţie intestinală
• Femei însărcinate sau care alăptează
• Prematurii hrăniţi artificial
• Vârstnici cu tulburări de circulaţie periferică
– În afecţiuni ca: sterilitate, avort, distrofie musculară, hepatită
cronică, dermatoze, unele afecţiuni neurologice
FARMACOTOXICOLOGIE
• Hipervitaminoză E – manifestări:
– Tulburări genitale: oligospermie, azoospermie, involuţia
ovarelor, tilburări de menstruaţie
– Hemoragii
– Dureri de cap
– Oboseală
– Greaţă
– Tulburări de vedere
REPREZENTANŢI
• TOCOFEROL
VITAMINA K
• Vitamina K – vitamina antihemoragică, vitamina
coagulării
• Forme:
– Nucleu comun – 1,4-naftochinonic – liopsolubil
– Vitamina K1 – fitomenadiona (naturală)
– Vitamina K2 – menachinona (naturală)
– Vitamina K3 – menadiona (de sinteză) – se obţin forme
hidrosolubile vitamina K4-K7
• Surse de vitamina K:
– Vitamina K1 – surse vegetale: frunze verzi (spanac), tomate,
stigmate de porumb, uleiuri vegetale, lucerna (alfalfa), soia
fermentată (menaq 7)
– Vitamina K2 – surse animale: carne, peşte; Sursă endogenă –
sinteza de către microorganisme intestinale
FARMACOCINETICĂ
• Absorbţie
– p.o. – se absoarbe bine din intestin cu ajutorul
sărurilor biliare
• Distribuţie
– transportată la ficat unde este depozitată
– În ţesuturi asociată cu LDL
• Metabolizare
– Rapidă în glucuronoconjugaţi solubili
• Eliminare
– Preponderent digestiv prin fecale
Mecanism de acţiune
• Vitamina K intervine în formarea unor factori ai
coagulării dar şi a unor factori anticoagulanţi
• Factorii coagulării sunt proteine specifice
sintetizate de ficat plecând de la precursori
inactivi care în prezenţaunor carboxilaze care
au co-factor vitamina K determină activarea
factorilor coagulării
• Produşii rezultaţi prin carboxilare (osteocalcina)
au rol şi în mineralizarea oaselor
• Ficatul sănătos sintetizează precursorii factorilor de
coagulare iar vitamina K asigură activarea lor
Precursor inactiv
carboxilaze
Factori ai coagulării activi

FARMACOTERAPIE
• Carenţele apar:
– La nou născut
– După administrarea exagerată de AB şi CT cu spectru larg (tetracicline şi
sulfamide)
– Persoanele alimentate parenteral
– Deficit de bilă în intestin
– Sindrom de malabsorbţie
– Afecţiuni hepatice
• Carenţele se manifestă prin:
– Sângerări de tip echimoze, epistaxis, hemoragii digestive
– Scăderea densităţii osoase cu risc de fracturi
• Indicaţii: carenţe, supradozare de anticoagulante orale, diateze
hemoragice, hipoprotrombinemii, supradozarea vitamineiA care
poate inhiba formarea vitaminei K de către flora intestinală
• Ineficienţă în: hemofilie, purpură, scorbut, anemie aplastică
FARMACOTOXICOLOGIE
• Administrată p.o. peste 6 luni produce:
– Reacţii alergice
– Disconfort gastric
• Administrată i.v. determină la administrare rapidă:
– Alterarea gustului
– Bronhospasm
– hTA, tahicardie
• Nu se administrează la nou născut
– Produce icter nuclear
REPREZENTANŢI
• FITOMENADIONA
• MENADIONA
VITAMINE HIDROSOLUBILE
VITAMINA C
• Vitamina C – vitamina antiscorbutică
– Nu este sintetizată de primate şi cobai
• Forme:
– Forma redusă – acid ascorbic
– Forma semiredusă – acid monodehidroascorbic
– Forma oxidată – acidul dehidroascorbic
• Surse (cele mai bogate):
– Vegetale: măceşe
– Animale: ficat
• Conservare prin uscare şi congelare reduce conţinutul în
vitamina C al produselor, iar fierberea la temperaturi mai
mari de 2000C produce distrugerea vitaminei C.
FARMACOCINETICĂ
• Absorbţie
– Se face la nivel intestinal
– Este un proces saturabil deci diminuă cu creşterea dozei
– Scade în caz de hipoaciditate şi peristaltism intestinal crescut
• Distribuţie
– Largă în organism
– Atinge concentraţii mari în ficat, leucocite, trombocite,
hipofiză, suprarenale, cristalin
– Nu este stocată în organism
– Trece prin placentă şi în laptele matern
• Eliminare
– Preponderent renală netransformată sau sub formă de
metaboliţi (acidul oxalic)
ROLURILE VITAMINEI C
• Vitamina C este coenzimă şi agent reducător în
procesele biochimice
• Participă la reacţii de hidroxilare în:
– Biosinteza colagenului
– Biosinteza carnitinei cu rol în transportul acizilor graşi în
celulă şi oxidarea lor cu formare de energie
– Transformarea dopaminei în NA şi A
– Transformarea triptofanului în 5 hidroxi-triptofan cu rol în
formarea serotoninei
– Transformarea colesterolului în acizi biliari
• Are efect antioxidant şi uneori prooxidant
– Captează radicalii liberi cu formarea de compuşi netoxici
– Regenerează vitamina E antioxidantă la nivelul membranei
– În prezenţa fierului şi cuprului are efect prooxidant
• Favorizează absorbţia digestivă a fierului (Fe3+ Fe2+
şi este implicată în hematopoieză )
• Favorizează depunerea calciului în oase
• Participă la transformarea methemoglobinei în
hemoglobină
• Scade permeabilitatea şi creşte rezistenţa capilară,
inhibă agregarea plachetară
• Intervine în transformarea acidului folic în acid
folinic
• Stimulează formarea glucocorticoizilor
• Are acţiune antialergică
• Favorizează vindecarea rănilor
• Intervine în procesele de apărare imună
FARMACOTERAPIE
• Carenţa:
– Severă – scorbut, rar întâlnită. Se cunoaşte scorbut infantil şi
scorbutul adulţilor care se manifestă prin gingivite şi
edentaţie, hemoragii spontane cutanate
– Medie – se manifestă prin hematoame, sângerări gingivale
– Uşoară – se manifestă prin astenie, pierdere în greutate,
cefalee, dureri osoase, tulburări hemoragice, scăderea
rezistenţei la infecţii, anemie
• Indicaţii:
– Infecţii respiratorii pentru a stimula apărarea organismului
– Stări astenice
– Anemie în asociere cu preparate cu fier
– Methemoglobinemie
– Diateze hemoragice
– Osteoporoză şi fracturi
– Sarcină
FARMACOTOXICOLOGIE
• Risc de reacţii adverse grave este redus pentru că
surplusul se elimină uşor
• La doze foarte mari produce:
– Tulburări digestive (diaree)
– Hiperexcitabilitate şi insomnii
– Creşterea riscului de formare a calculilor renali oxalici
– Eroziuni dentare la administrarea formelor masticabile
FARMACOGRAFIE
• Administrare: oral, i.m., i.v., s.c.
• Combinaţii cu calciu, magneziu, fier, lecitină, vitamina E,
• În combinaţie cu analgezice-antipiretice şi antihistaminice,
pseudoefedrină în preparatele pentru răceală şi gripă
COMPLEXUL
VITAMINIC B
• Vitamina B1 – tiamina
• Vitamina B2 – riboflavina
• Vitamina B3 – vitamina PP
• Vitamina B5 – acid pantotenic
• Vitamina B6 – piridoxina
• Vitamina B8 – biotina, vitamina H
• Vitamina B9 – acidul folic
• Vitamina B12 – cobalaminele
In anul 1912, biochimistul american de origine poloneza Casimir Funk a reusit sa

identifice vitamina B1, ce s-a dovedit a fi extrem de eficace in tratamentul contra
unei grave maladii, beriberi. Pentru ca aceasta a redat bolnavilor forta si vitalitatea,
Funk a numit-o ''amina vietii - vitamina''.
VITAMINA B1
• Vitamina B1 – tiamina, vitamină termolabilă
• Este sintetizată de plante, animale, alge şi ciuperci
• Omul nu poate sintetiza vitamina B1
• Surse de vitamina B1
– Plante: cereale nedecorticate, nuci, legume
– Microorganisme: drojdie de bere
– Animale: carne de porc, ficat, rinichi
FARMACOCINETICA
• Absorbţie – rapidă după administrare p.o. prin mecanism activ
• Distribuţie – largă în organism
• Metabolizare – hepatică
• Eliminare – preponderent renală sub formă de metaboliţi sau
netransformată
ROLURILE VITAMINEI B1
• Tiamina se combină cu ATP cu formarea TPP
• Tiamin-pirofosfatul (TPP) – coenzimă în metabolismul glucidic –
decarboxilarea acidului piruvic cu formarea acetilcoenzimei A
• Transformă glucidele în lipide
• Favorizează depunerea glicogenului în ficat
• Modulează activitatea unor canale membranare cu implicaţii în
transmiterea sinaptică
FARMACOTERAPIE
• Hipovitaminoza B1 are următoarele forme clinice:
– Boala Beri-beri - se manifestă mai întâi printr-o oboseală și o pierdere
în greutate
– Sindromul Wernicke-Korsakoff
• Cauzele hipovitaminozei B1:
– Alcoolism, ciroză, afecţiuni gastro-intestinale datorită procesului de
malabsorbţie
– Aport insuficient la persoanele în vârstă şi cele alimentate parenteral
– Necesar crescut la femei însărcinate sau care alăptează, copii în creştere
– Consum de alimente care conţin antitiamine: ceai, carnea unor peşti
• Indicaţii: nevrite, nevralgii, boli cardiace, diabet, reumatism
FARMACOTOXICOLOGIE
• Risc scăzut de RA
• RA nespecifice: greaţă, anxietate, transpiraţii reacţii alergice la
administrare parenterală
VITAMINA B2
• Vitamina B2 – riboflavina, vitamină fotosensibilă, dar
termostabilă, de culoare galbenă-portocalie în formă
oxidată şi leucoderivat în formă hidrogenată
• Este sintetizată de plante şi microorganisme
• Omul sintetizează vitamina B2 la nivelul florei intestinale
dar ea nu se absoarbe la acest nivel
– Plante: legume verzi, cereale, ciuperci
– Animale: carne, ficat, peşte, lactate, ouă
FARMACOCINETICĂ
• Absorbţie – rapidă după administrare p.o. sau i.m.
• Distribuţie – largă în organism sub cele două forme active FAD
(flavin adenindinucleotid) şi FMN (flavin mononucleotid)
• Metabolizare – hepatică şi în celulele mucoaselor digestive
• Eliminare:
– renală sub formă de metaboliţi sau netransformată când colorează urina
în galben
– Prin fecale – cea sintetizată de organism dar neabsorbită
• Riboflavina se combină cu ATP cu formarea FMN şi FAD
• Cele două forme active sunt grupări prostetice ale enzimelor oxido-reducătoare
numite flavoproteine: monoaminoxidaze, dehidrogenaze
• FMN şi FAD asigură intrarea electronilor în lanţul respirator cu formarea
coenzimei Q
• Roluri: în procesul de creştere, asigură integritatea epiteliilor, hepatoprotector,
în absorbţia lipidelor din tubul digestiv
FARMACOTERAPIE
• Hipovitaminoza B2 are următoarele forme clinice:
– La nivelul pielii şi mucoaselor: buze uscate, stomatită,
dermatită
– La nivelul ochiului: lăcrimare, fotofobie
– La nivel SNC: astenie, depresie, amnezie
– La nivel sanguin: anemie normocromă
• Indicaţii: dermatite, glosite, stomatite, keratite,
conjunctivite, tulburări de creştere la copii,
insuficienţă hepatică, anemii hipoproliferative
FARMACOTOXICOLOGIE
• Vitamina B2 este lipsită de toxicitate
VITAMINA B3
• Vitamina B3 – vitamina PP (factor pelagro-preventiv)
– Acidul nicotinic (niacina)
– Nicotinamida (niacinamida)
• Ca vitamine au acelaşi rol dar au acţiuni farmacologice diferite
• Omul poate sintetiza vitamina B3 plecând de la triptofan
– Plante: cereale nedecorticate, legume
– Animale: carne, peşte, lapte, ouă
FARMACOCINETICĂ
• Absorbţie – rapidă după administrare p.o., s.c. şi i.m.
• Metabolizare – la N-metil nicotiamida
• Eliminare – renală sub formă de metaboliţi şi foarte puţin netransformată
• Acidul nicotinic este convertit în organism la nicotiamidă iar aceasta este
încorporată în NAD şi NADP recunoscute ca forme active ale vitaminei PP
• NAD şi NADP funcţionează ca coenzime oxidante în procesele redox:
respiraţia tisulară, metabolismul lipidic şi glucidic şi sunt reoxidate de
flavoproteine
• Efecte trofice pe tubul digestiv şi SNC
• Doze mari de acid nicotinic scad TG, LDL şi VLDL prin inhibarea fluxului
de acizi graşi liberi din ţesutul adipos
• Acidul nicotinic este şi vasodilatator
FARMACOTERAPIE
• Hipovitaminoza B3 produce tulburări:
– Cutanate
– Gastro-intestinale
– nervoase
• Cauzele hipovitaminozei PP:
– Deficit alimentar, sindrom de malabsorbţie, alcoolism, tratament cu
izoniazidă (antivitamină PP), neoplasm, hipertiroidism
• Indicaţii: preventiv şi curativ în pelagră, tulburări cutanate şi
mucoase, enterocolite, dislipidemii, tulburări circulatorii
periferice
FARMACOTOXICOLOGIE
• Acidul nicotinic: RA congestie, senzaţie de căldură, prurit,
hTA, tahicardie, hiperglicemie, hiperuricemie, greaţă, vomă,
diaree, creşterea bilirubinei serice
VITAMINA B5
• Vitamina B5 – acidul pantotenic
• Este larg răspândită în diverse alimente de unde şi
numele său (etimologie de la cuvântul grecesc
pantoten = de peste tot)
• Omul nu poate sintetiza vitamina B5
• Surse:
– Ouă
– Nuci
– Fructe
– Drojdia de bere
FARMACOCINETICĂ
• Absorbţie – rapidă din intestin sub formă de coenzima A
• Distribuţie – largă în ţesuturi
• Metabolizare – în ţesuturi în doi cofactori enzimatici:
– Coenzima A
– Fosfopanteteina (grupul prostetic al proteinei ACP)
• Eliminare – renală
• Îşi exercită rolul prin intermediul Co A şi ACP (acil-carrier protein) cu rol
în transferul unor grupări acil în metabolismele glucidic, lipidic, protidic şi
al porfirinelor
• Are rol în:
– Ciclul Krebs
– Sinteza extramitocondrială a acizilor graşi
– Sinteza HMG-CoA, Ach, hormonilor steroizi, hemoglobinei
FARMACOTERAPIE
• Hipovitaminoza B5 este rar întâlnită.
• Hipovitaminoza B5 se manifestă prin:
– Astenie
– Pareză
– Furnicături şi senzaţie de arsură la nivelul membrelor, greaţă, vomă
• Indicaţii:
– Policarenţă B
– Stomatite, colite, glosite, colite, hepatite cronice
– Nevrită diabetică
– Sindromul picioarelor arzânde
FARMACOTOXICOLOGIE
• Nu prezintă RA
FARMACOGRAFIE
• Pantotenat de calciu
• Dexpantenol – prevenirea albirii şi căderii părului
VITAMINA B6
• Vitamina B6 – piridoxina
• Forme: piridoxina (în organismele vegetale), piridoxal,
piridoxamină (în organismele animale)
• Este larg răspândită
• Omul poate sintetiza la nivelul intestinului vitamina B6
• Surse:
– Carne (vită, porc, pui, peşte) şi ficat
– Gălbenuş de ou
– Cereale integrale, nuci, legume verzi, soia, polen
– Drojdia de bere
• Prelucrarea prin fierbere, prăjire, conservare, rafinare
reduce drastic conţinutul de vitamină B6
FARMACOCINETICĂ
• Absorbţie – rapidă din intestin prin mecanism pasiv (formele nefosforilate)
sau după hidroliză (formele fosforilate)
• Distribuţie
– În sânge sub formă de piridoxal-fosfat legat de albumină în plasmă sau
nefosforilată în hematii
– În ficat sub formă de piridoxal-fosfat
– Traversează placenta şi se regăseşte în laptele matern
• Eliminare – predominant renală (acid piridoxic) sau prin fecale
• Rol principal în metabolismul aminoacizilor şi substanţelor proteice
participând la reacţii de:
– Transaminare
– Decarboxilare
– Racemizare
• Rol în formarea GABA, serotonină, dopamină, histamină
• Rol în sinteza hemului
• Este factor de creştere pentru microorganisme şi favorizează dezvoltarea
celulelor tumorale
FARMACOTERAPIE
– Dermatită seboreică
– Polinevrită
– Anemie
• Indicaţii:
– Pelagră
– Afecţiuni cutanate şi mucoase
– Afecţiuni neurologice şi psihice
– Anemie hipocromă microcitară
– Refacerea florei microbiene după antibioterapie
FARMACOTOXICOLOGIE
• Toxicitate redusă: crampe musculare, neuropatie periferică
senzorială
INTERACŢIUNI
• Inhibă absorbţia intestinală a vitaminei B1 şi fosforilarea (reciproc pentru B6)
• Scade efectul barbituricelor şi este scăzut efectul de către anticoncepţionale
VITAMINA B8
• Vitamina B8 – biotina sau vitamina H
• Vitamina B8 este sintetizată de flora intestinală umană
• Surse:
– Fructe
– Legume
– Cereale
– Carne
– Ficat
– Drojdie de bere
FARMACOCINETICĂ
• Absorbţie – rapidă digestivă prin proces activ
• Distribuţie – largă în ţesuturi
• Metabolizare – în ţesuturi la metaboliţi activi
• Eliminare – renală
• Vitamina B8 este coenzima carboxilazelor din metabolismul
glucidic şi lipidic
• Intervine în:
– Ciclul Krebs
– Sinteza acizilor graşi
– Catabolismul leucinei
FARMACOTERAPIE
• Carenţa de biotină apare la:
– Persoanele care consumă timp îndelungat ouă crude (albuş)
– Bolnavii hrăniţi parenteral
– Sugarii cu seboree
– Pacienţii cu anomalii genetice ale enzimelor în care biotina este
coenzimă
– Dermatite exfoliative
– Alopecie
– Tulburări neurologice: hipotonie, ataxie
• Indicaţii:
– Carenţă vitaminică
– Adjuvant în afecţiuni muco-cutanate
– Diabet non-insulinodependent
FARMACOTOXICOLOGIE
• Nu prezintă RA
VITAMINA B12
• Vitamina B12 – cobalaminele
• Organismul uman nu sintetizează vitamina B12
• Funcţie de substituenţii fixaţi de ionii de cobalt:
– Ciancobalamina (grupare cian)
– Hidroxocobalamina (grupare hidroxil)
– Metilcobalamina (grupare metil) – instabilă la lumină
– 5-dezoxiadenozilcobalamina (grupare 5-dezoxiadenozil)
• Surse:
– Sintetizată de bacterii anaerobe: Streptomyces griseus ca
subprodus la fabricarea streptomicinei
– Ficat, lapte, ouă, peşte
- ciancobalamina R-CN
- hidroxocobalamina R-OH
- metilcobalamina R-CH3
FARMACOCINETICĂ
• Absorbţia
– Orală necesită prezenţa factorului intrinsec al lui Castle (glicoproteină
secretată de celulele parietale gastrice) care are două situsuri de legare
(unul pentru vitamină şi unul pentru un receptor al mucoasei intestinale) –
este o absorbţie specifică
– Bună după administrare i.m. sau s.c.
• Distribuţie
– În circulaţia portală este transportată de transcobalamina II
– Stocată în ficat prin legarea de transcobalamina I de unde este distribuită
în ţesuturi
– Stocată şi în creier
• Metabolizare – în ţesuturi la metilcobalamină şi 5-
dezoxiadenozilcobalamină
• Eliminare – prin bilă, urină şi alte secreţii
• Vitamina B12 este coenzima reacţiilor de transmetilare şi izomerizare
• Intervine în:
– Transformarea acidului folic în acid folinic şi în creşterea celulară
– Activitatea măduvei hematopoietice şi în hematopoieză
– Protejarea ficatului – factor lipotrop
– Troficitatea mucoasei digestive
FARMACOTERAPIE
• Carenţa de vitamina B12 apare rar în caz de:
– Aport insuficient la vegetarieni
– Absorbţie deficitară
– Deficienţe genetice
– Absenţa congenitală de transcobalamină II
– Anemii megaloblastice: Anemia pernicioasă (anemia Biermer)
• Indicaţii:
– Anemii megaloblastice
– Neuropatii la alcoolici, diabetici
– Ciroză, hepatite
– Tulburări de creştere
– Stări de malnutriţie
FARMACOTOXICOLOGIE
• RA: hipokaliemie, reacţii alergice, stimulează creştere tumorilor
ACIDUL FOLIC
• Acidul folic – vitamina B9
• Este alcătuit din:
– Acidul pteroic
• Pterină
• Acid p-aminobenzoic (PAB)
– Grupări de acid glutamic
• Forme active biologic – formele reduse:
– Acid dihidrofolic (DHF)
– Acid tetrahidrofolic (THF)
• Omul nu sintetizează acid folic
• Surse:
– Vegetale proaspete
– Drojdia de bere
– Cereale integrale
– Ficat, carne
FARMACOCINETICĂ
• Absorbţia
– Digestivă prin proces activ saturabil
• Distribuţie
– În circulaţie este prezentă forma THF
– Stocat în ficat
• Eliminare
– Renală redusă deoarece suferă reabsorbţie tubulară
– Biliară cu participare la circuitul entero-hepatic
ROLURILE ACIDULUI FOLIC

• THF este implicat în reacţii enzimatice de transfer de grupări
monocarbonat
• Intervine în:
– Sinteza ADN
– Transformarea homocisteinei în metionină
– Conversia serină-glicină
– Metilarea aminelor biologic active
FARMACOTERAPIE
• Carenţa de acid folic este consecinţa:
– Aport scăzut
– Absorbţie deficitară
– Cerinţe crescute
• Hipovitaminoza de acid folic se manifestă prin:
– Tulburări hematologice, neurologice digestiv, risc de avort sau malformaţii
• Indicaţii:
– Anemie megaloblastică în asociere cu vitamina B12
– În sarcină pentru a reduce riscul de malformaţii
– În prevenirea accidentelor cardio-vasculare
• Acidul folinic sub formă de folinat de calciu (LEUCOVORIN)
– Carenţe congenitale enzimatice
– Adjuvant în tratarea sau în prevenirea cancerului de colon, sân
FARMACOTOXICOLOGIE
• Nu se cunosc RA
GRUPUL DE VITAMINE P
• Flavonoide:
– Flavonozide
– Antocianozide
– Proantocianozide
– Taninuri
• Roluri farmacologice:
– Scad permeabilitatea
– Cresc rezistențavasculară
• Surse: vegetale
C13
FARMACOLOGIA
INTERACŢIUNILOR
MEDICAMENTOASE
INTERACȚIUNI
MEDICAMENTOASE
• Interacţiunile in vitro - Incompatibilităţile
• Interacțiuni in vivo
– De ordin farmacocinetic
– De ordin farmacodinamic
– Cu alimente sau băuturi alcoolice
INCOMPATIBILITĂŢI
• Incompatibilităţile sau interacţiunile in vitro apar înaintea
pătrunderii medicamentelor în organism
• Apar datorită unor fenomene de ordin fizico-chimic:
– Precipitare
– Complexare
– Hidroliză
– Modificarea culorii
– Lichefiere
– Efervescenţă
• Apar la asocierea medicamentelor
– În seringă sau în flaconul de perfuzie
• Asocierea conduce la:
– Inactivarea uneia sau mai multor componente
– Apariţia de produşi toxici
DE ORDIN FARMACOCINETIC
INTERACŢIUNI CU INFLUENȚĂ
ASUPRA FAZEI DE
ABSORBŢIE
• Modificări ale cantităţii de substanţă absorbită
• Modificări ale vitezei de absorbţie
• Are consecinţe asupra
– Bd
– Aria de sub curbă (ASC) depinde de fracţia absorbită (F),
de doza administrată (D) şi de clearance (Cl)
– Concentraţia depinde de ASC şi de modul de administrare
(intervalul dintre prize T)
• Consecinţe ale creşterii cantităţii de substanţă absorbită:
– Mărirea efectului
– Risc de reacţii toxice
– Importanţă clinică pentru medicamentele cu IT mic (digoxina,
anticoagulantele orale)
• Consecinţe ale scăderii cantităţii de substanţă absorbită:
– Diminuarea eficacităţii terapeutice
– Anularea eficacităţii terapeutice
• Consecinţe ale modificării vitezei de absorbţie
– Modificarea timpului de realizare a concentraţiei maxime –
modifică latenţa – consecinţe clinice atunci când se urmăreşte
un efect rapid iar viteza de absorbţie este scăzută
– Modificarea intensităţii efectului
– Nu modifică ASC
MODIFICAREA PROCESULUI DE
ABSORBŢIE
• Modificarea pH-ului – aspirina se absoarbe mai bine la pH alcalin
• Formarea de complecşi – tetraciclina formează chelaţi neabsorbabili cu
ionii metalici din medicamentele antiacide (Ca, Mg)
• Sindrom de malabsorbţie – scade absorbţia fierului, acidului folic
• Modificarea motilităţii gastro-intestinale
– Întârzierea golirii stomacului – întârzie absorbţia intestinală – Cp se atinge
mai târziu
– Grăbirea golirii stomacului – accelerarea absorbţiei intestinale – Cp se
atinge mai rapid
– Scăderea motilităţii intestinale – favorizează absorbţia substanţelor puţin
solubile
– Creşterea motilităţii intestinale – scade absorbţia substanţelor puţin solubile
• Modificarea absorbţiei medicamentelor administrate pe alte căi
– Vasodilatatoarele favorizează absorbţia pe cale i.m.
– Vasoconstrictoarele întârzie absorbţia pe cale i.m.
– Hialuronidaza grăbeşte absorbţia pe cale s.c.
– Procaina formează compuşi greu solubili cu benzilpenicilina – forme retard
cu administrare i.m.
INTERACŢIUNI CU INFLUENȚĂ ASUPRA
FAZEI DE DISTRIBUŢIE
• Modificarea fluxului sanguin hepatic

– Influenţează Bd substanţelor metabolizate hepatic
• Propranolol scade fluxul sanguin hepatic şi micşorează metabolizarea
lidocainei căreia îi creşte concentraţia plasmatică cu apariţia reacţiilor
toxice
• Deplasarea de pe proteinele plasmatice
– Depinde de afinitatea relativă a celor două medicamente,
administrate concomitent, pentru situs-urile de legare şi de
concentraţiile lor plasmatice
– Semnificaţii clinice:
• Medicamentul care este deplasat trebuie să se lege peste 90% de
proteinele plasmatice şi să aibă un volum de distribuţie mic
• Medicamentul care deplasează trebuie să se lege peste 50% de proteinele
plasmatice
• Medicamentul deplasat are IT mic – risc de reacţii adverse (anticoagulate
orale – risc de hemoragii)
INTERACŢIUNI CU INFLUENȚĂ ASUPRA FAZEI DE
METABOLIZARE
• Metabolizarea hepatică prin SOMH (citocromul P 450)

• Interacţiuni prin inhibiţie enzimatică cu consecinţe clinice:
– Cimetidina, alcoolul, ketoconazolul micşorează metabolizarea
anticoagulantelor orale şi benzodiazepinelor cu creşterea efectelor
farmacologice şi riscului de RA – se impune ajustarea dozelor
– Prudenţă la substanţele cu IT mic
• Interacţiuni prin inducţie enzimatică cu consecinţe clinice:
– Dacă biotransformarea hepatică conduce la metaboliţi inactivi – efectele terapeutice sunt
diminuate sau anulate
– Dacă biotransformarea hepatică conduce la metaboliţi activi – efectele terapeutice sunt
crescute şi apar RA
– Medicamente inductoare enzimatice: barbituricele, fenitoina, rifampicina
– Medicamente afectate de asociere cu inductoare enzimatice: vitaminele
K şi D, anticoagulantele orale, chinidina, metotrexatul
INTERACŢIUNI ASUPRA ELIMINĂRII URINARE
• Valoarea fluxului sanguin renal este esenţială pentru eliminarea
prin filtrare glomerulară – interacţiunile cu importanţă clinică
sunt cu diureticele (furosemid, manitol) care cresc fluxul de
urină şi grăbesc eliminarea – tratament comun în intoxicaţii cu
medicamente
• Eliminarea prin secreţie tubulară necesită transportori activi
(anionici şi cationici)
– Consecinţe clinice la inhibarea secreţiei tubulare a penicilinelor,
fenilbutazonei, salicilaţilor (molecule acide) de către probenecid
(moleculă acidă) – antagonism utilizat terapeutic în tratamentul cu
peniciline pentru a creşte Cp
• Reabsorbţia tubulară este influenţată de pH-ul urinii care
influenţează proporţia formelor ionizate sau neionizate
– La medicamentele slab bazice (amfetamina, opioidele) alcalinizarea urinii
cu bicarbonat de sodiu creşte proporţia formei neionizate cu creşterea
reabsorbţiei tubulare şi prelungirea efectului. In caz de intoxicaţie se
acidulează urina cu acid ascorbic, acid citric
– La medicamentele slab acide (salicilaţii, fenobarbital) alcalinizarea urinii
cu bicarbonat de sodiu creşte proporţia formei ionizate şi eliminarea
medicamentului în intoxicaţii. Când urina este acidă creşte forma
neionizată reabsorbabilă cu apariţie fenomenelor toxice
DE ORDIN FARMACODINAMIC
TIPURI DE
INTERACŢIUNI
• Tip sinergic – medicamentele acţionează în acelaşi
sens
– Adiţie – efectele se sumează
– Potenţare – efectul global este mai mare decât suma
efectelor
• Tip antagonic – medicamentele acţionează în sens
contrar
– Parţial – efectul global este mai mic decât suma efectelor
parţiale
– Total – efectul global este nul
INTERACŢIUNI LA NIVEL MOLECULAR
• Agoniştii deplini care acţionează asupra aceluiaşi farmacoreceptor
produc sinergism de adiţie
– Nu se justifică asocierea analgezice-antipiretice cu antiinflamatoare, ci
mărirea dozei unuia dintre ele în monoterapie
• Agoniştii parţiali în doze mari antagonizează efectul agoniştilor
deplini cu producerea unui efect terapeutic mai mic
– Nalorfina (agonist parţial) este util în intoxicaţia cu morfină (agonist deplin)
• Antagoniştii competitivi pe receptori deplasează agoniştii
corespunzători dacă sunt administraţi în doze mari şi invers
– Efecte utile în terapeutică: atropina în doze mari este indicată în intoxicaţii cu
parasimpatomimetice, iar nalorfina în intoxicaţii acute cu opioide
– Efectele nedorite – CI asocierea
• Antagoniştii necompetitivi blochează receptorii
– Agoniştii nu pot deplasa antagonistul
– Efecte clinice fenoxibenzamina (blocant alfa-adrenergic) antagonizează
efectele alfa-adrenergice ale A şi NA
INTERACŢIUNI LA NIVELUL UNOR
SISTEME ANATOMO-FIZIOLOGICE
• Reglarea activităţii miocardice prin SNVS (activarea receptorilor
beta-adrenergici produc stimularea inimii) şi SNVPS (stimularea
receptorilor muscarinici provoacă deprimarea inimii)
• IMAO
– Potenţează efectul hipertensiv al amfetaminei prin acumularea de
catecolamine
– Potenţează efectul antidepresivelor triciclice
• Asocieri utile terapeutic pentru antagonizarea efectelor
mecanismelor adaptative ale organismului
– Asocierea în HTA de hidralazină-propranolol se justifică prin
antagonizarea de căre propranolol a efectului tahicardizant şi de retenţie
hidrosalină (prin mecanism simpatic compensator) asociat administrării
de hidralazină ca vasodilatator
• Diureticele potenţează efectul cardiotonicelor prin hipokaliemie
cu apariţia efectelor toxice cardiace
INTERACŢIUNI CU ALIMENTE SAU
BĂUTURI ALCOOLICE
INTERACŢIUNI MEDICAMENTE-BĂUTURI
ALCOOLICE
• Sinergism de adiţie sau potenţare cu deprimantele
centrale (hipnotice, tranchilizante)
• Reacţiile disulfiram-alcool în cura de dezintoxicare la
alcoolicii cronici prin terapie de aversiune cu
disulfiram sau la asociere cu antidiabetice orale, unele
antibiotice (cefalosporine)
• Reacţii hipoglicemice la asociere cu antidiabetice
orale
• Inhibiţie enzimatică – la asocierea cu anticoagulante
orale (apar hemoragii)
• Inducţie enzimatică – la asocierea cu paracetamol
(creşte brusc nivelul metaboliţilor hepatotoxici)
INTERACŢIUNI MEDICAMENTE-
ALIMENTE
• Medicamentele recomandate
– În doze unice pentru efect rapid se administrează cu o oră înainte sau la 3 ore
după masă pentru a nu li se diminua absorbţia
– În tratament cronic (antiinflamatoarele) se pot administra după masă
• Tetraciclinele (fără doxiciclină) nu se administrează cu alimente
bogate în calciu deoarece formează chelaţi neabsorbabili
• Absorbţia fierului medicamentos este redusă de alimentele bogate în
tanin, calciu şi proteine în exces
• Administrarea în timpul mesei favorizează dezintegrarea formelor
farmaceutice solide şi dizolvarea substanţelor active puţin solubile în
apă (carbamazepina, fenitoina, dicumarolul) – creşte cantitatea
absorbită
• Alimentele bogate în grăsimi, care stimulează secreţia biliară,
favorizează absorbţia hidroclorotiazidei, riboflavinei, griseofulvinei,
uneori cu creşterea riscului de intoxicaţii (albendazol, mebendazol)
• Alimente
– Inductoare enzimatice: varza, conopida, gudronul de la preparatele
pregătite pe grătar
– Inhibitoare enzimatice (citocromul P 450): sucul de grapefruit
– Bogate în tiramină (brânzeturi fermentate, afumături, vin roşu
bere) asociate cu IMAO produc reacţia tiraminică cu HTA, cefalee,
greaţă vomă
– Alcaline (lapte, legume, fructe) scad eliminare renală a
medicamentelor bazice (amfetamină, chinidină)
– Acide (citrice) scad eliminarea renală a medicamentelor acide
(salicilaţi)
• Vitaminele din alimente interacţionează cu medicamentele
– Piridoxina scade efectul L-DOPA
– Vitamina K scade efectele anticoagulantelor
– Acidul folic reduce efectul metotrexatului
– Drojdia de bere (conţine PAB precursor de acid folic) scade efectul
antibacterian al sulfamidelor
C14
PARTICULARITĂŢI
FARMACOLOGICE ÎN UNELE
STĂRI PATOLOGICE
PARTICULARITĂŢI FARMACOLOGICE ÎN
AFECȚIUNI CARDIOVASULARE
Modificări fiziopatoligice la cardiaci care pot
influenţa reactivitatea tisulară la unele
medicamente:
– Deficit al pompei cardiace
– Miocard alterat cu hiperexcitabilitate
– Tulburări de conducere în miocard
– Coronaropatie cu echilibru precar între aportul şi
consumul de oxigen la nivelul miocardului
– Dezechilibre electrolitice, hipokaliemie
– Stări de retenţie hidrosalină
PARTICULARITĂŢI FARMACOLOGICE ÎN PATOLOGIA
CARDIOVASCULARĂ
Modificarea Consecinţe Exemple de Repercursiuni
fiziopatologică farmacodinamice medicamente clinice
Deficit de pompă Deprimare Propranolol, Declanşarea
cardiacă miocardică chinidină, sau agravarea
verapamil, insuficienţei
anestezice gen. cardiace şi hTA
Hiperexcitabilitate Favorizarea Digitalice, Aritmii ectopice
cardiacă aritmiilor simpatomimetic,
ectopice L-dopa, cofeină
Coronaropatie Favorizarea Simpatomimetic, Dureri
ischemiei cofeina anginoase,
cardiace declanşarea IM
Dezechilibre Favorizarea Digitalice Aritmii ectopice

electrolitice, aritmiilor ectopice
hipokaliemie
Stări de retenţie Favorizarea Glucocorticoizi, Edeme,
hidrosalină retenţiei fenilbutazonă agravarea
hidrosaline insuficienţei
cardiace, HTA
PARTICULARITĂŢI FARMACOLOGICE ÎN ATOLOGIA
CARDIOVASCULARĂ
hemodinamică farmacodinamice medicamente clinice
Scăderea perfuziei Scăderea Vd, creşterea Lidocaină, Risc de
tisulare concentraţiei sanguine procainamidă supradozare
Scăderea fluxului Micşorarea absorbţiei Lanatozida C, Micşorarea

sanguin la nivelul digestive şi de la locul digoxina, biodisponibilită-
mucoasei gastro- injectării procainamida ţii
intestinale şi ale
ţesutului s.c. şi m.
Creşterea fluxului Concentraţii crescute în Lidocaină, Risc crescut de
sanguin la nivelul miocard şi creier procainamidă, reacţii toxice
miocardului şi creierului digoxina miocardice şi
neurologice
Scăderea fluxului Scăderea clearance-ului Lidocaină, Risc de
sanguin în ficat hepatic procainamidă, acumulare, cu
teofilină fenomene toxice
Scăderea fluxului Scăderea clearance-ului Procainamidă, Risc de

sanguin renal renal digoxina acumulare, cu
fenomene toxice
INSUFICIENŢA RENALĂ
• Scade capacitatea de legare a albuminei plasmatice cu

creşterea proporţie formei libere responsabilă de
mărimea efectului farmacologic (barbiturice)
• Scade metabolizarea cu acumularea medicamentelor şi
creşterea riscului de RA (PAS, izoniazida)
• Scade eliminarea renală a medicamentelor epurate
preponderent renal prin filtrare glomerulară - risc pentru
medicamentele cu IT mic – ajustarea dozei şi
intervalului dintre doze (AB aminoglicozidice,
cefalosporine, digoxina)
MODIFICĂRI FIZOPATOLOGICE ÎN INSUFICIENŢA RENALĂ CARE POT
INFLUENŢA PROFILUL F.DINAMIC ŞI F.TOXICOLOGIC AL MEDICAMENTELOR

fiziopatologică farmacologice şi medicamente clinice
toxicologice
Scăderea reactivităţii Scăderea Atropină, Ineficienţă
tisulare activităţii vasopresină, terapeutică
farmacodinamice insulină
Creşterea reactivităţii Creşterea Androgeni, Răspuns
tisulare activităţii deprimante eritropoietic
farmacodinamice centrale crescut
Tulburări electrolitice Modificarea Digitalice Risc crescut de
reactivităţii reacţii toxice
farmacodinamice
Leziuni renale Creşterea AB Nefrotoxicitate
toxicităţii renale aminoglicozidice
Modificări tisulare Creşterea AB Ototoxicitate
extrarenale care toxicităţii aminoglicozidice
favorizează reacţii Anticoagulante Risc de
toxice hemoragii
Antidiabetice Hipoglicemie
AFECŢIUNILE TRACTULUI DIGESTIV
• Tranzit accelerat
– Diminuă absorbţia (butilscopolamina, formele
enterosolubile, preparatele retard)
• Sindroame obstructive
– Creşte cantitatea de substanţă disponibilă pentru
absorbţie
• Sindromame de malabsorbţie intestinală
– Steatoreea – scade absorbţia Ca, Fe, vitamine
• Esofagita de reflux – sunt CI anticolinergicele
• Constipaţia – sunt CI parasimpatoliticele
• Colita ulceroasă – sunt CI medicamentele
iritante
AFECŢIUNILE HEPATO-BILIARE
• Bolile ficatului modifică cinetica şi indirect acţiunea
medicamentelor şi acumularea lor în organism:
– Scăderea fluxului sanguin hepatic – scade epurarea
medicamentelor cu clearance hepatic intrinsec mare
– Colestaza sau obstrucţia biliară – împiedică eliminarea
medicamentelor cu cale de eliminare biliară
– Hipoalbuminemia prezentă în insuficienţă hepatică – scade
disponibilitatea proteinelor plasmatice de a lega
medicamentele
– Excesul de bilirubină din sânge – scade capacitatea
proteinelor de a lega medicamentele, situsurile de legare
fiind blocate de bilirubină
– Creşte riscul reacţiilor toxice

Cursuri Farmaco An 4 Sem 2

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Cursuri Farmaco An 4 Sem 2

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

C1

• Edemul – acumularea de lichide în spatiul

• Acumularea de lichide în cavităţile seroase

• DIURETICE PROPRIU-ZISE (Saluretice)

• Efecte toxice – hematologice, renale, digestive

• Ciclul cardiac – succesiunea evenimentelor care se

• După mecanismul de acţiune:

SERIA HETEROZIDA HETEROZIDA AGLICON R

seria A purpurea glicozida A digitoxozida digitoxigenol H

Heterozidele primare şisecundare din Digitalis purpureae folium

SERIA HETEROZIDA HETEROZIDA AGLICON R 1

seria A lanatozida A acetil-digitoxozida digitoxigenol H

Heterozidele primare şisecundare din Digitalis lanatae folium

• Clasa 1 – Blocantele canalelor de sodiu (stabilizatoare de

• Acţiuni metabolice de tip glucocorticoid

• Prin modificarea structurii hidrocortizonului se

INDICAŢII CORESPUNZĂTOARE ACŢIUNII

• Măsuri nemedicamentoase (dietă săracă în grăsimi și

• Farmacoterapie hipolipemiantă care depinde de:

• Scad LDL colesterolul – 55%

• Scad trigliceridele – 10-20%

• Cresc HDL colesterolul – 8-10%

Mevastatina, prima statină naturală izolată din Penicillium citrinum,

• Întrebuinţări: scăderea colesterolului la persoane cu boli

• Reacţii adverse: dureri musculare cu rabdomioliză, depresie, etc.

• pot reduce concentrațiile serice de CoQ10

• Imunoterapia specifică (ITS)

• Preparat de origine animală (pulbere de tiroidă

• Ocitocice – stimulatoare ale contracţiei uterine

Factori ai coagulării activi

In anul 1912, biochimistul american de origine poloneza Casimir Funk a reusit sa

ROLURILE ACIDULUI FOLIC

• Modificarea fluxului sanguin hepatic

• Metabolizarea hepatică prin SOMH (citocromul P 450)

Dezechilibre Favorizarea Digitalice Aritmii ectopice

Scăderea fluxului Micşorarea absorbţiei Lanatozida C, Micşorarea

Scăderea fluxului Scăderea clearance-ului Procainamidă, Risc de

• Scade capacitatea de legare a albuminei plasmatice cu

Modificarea Consecinţe Exemple de Repercursiuni

S-ar putea să vă placă și