Sistemul de direcţie serveşte la modificarea direcţiei de deplasare a automobilului.
Schimbarea direcţiei de mers se obţine prin schimbarea planului (bracarea) roţilor de direcţie
în raport cu planul longitudinal al autovehiculului.

Condiţiile impuse sistemului de direcţie sunt:


să asigure o bună ţinută de drum (capacitatea acestora de a menţine direcţia de mers în
linie dreaptă);

să permită stabilizarea mişcării rectilinii (roţile de direcţie, după ce virajul s-a efectuat,
să aibă tendinţa de a reveni în poziţia mersului în linie dreaptă);

efortul necesar pentru manevrarea direcţiei să fie cât mai redus;

randamentul să fie cât mai ridicat;

şocurile provenite din neregularităţile căii să fie transmise la volan cât mai atenuate;

să permită reglarea şi întreţinerea uşoare;

să nu prezinte uzuri excesive care pot duce la jocuri mari şi, prin aceasta, la micşorarea
siguranţei conducerii;

să aibă o construcţie simplă şi să prezinte o durabilitate cât mai mare.

 Intretinerea sistemului de directie

Intretinerea sistemului de directie consta in: masurarea jocului volanului, verificarea jocului
din articulatii, reglarea mecanismului de actionare, verificarea si reglarea unghiurilor de
pozitie ale rotilor de directie si pivotilor ( geometria directiei), strangerea suruburilor de fixare
a casetei de directie, strangerea articulatiilor sferice si ungerea conform schemei de ungere.
Verificare jocului de volan se face în modul următor:
- se aduce automobilul pentru poziţia de mers în linie dreaptă;
- se roteşte volanul spre dreapta şi apoi spre sînga pînă la poziţiile maxime în care acesta se
manevrează uşor fără să rotească roţile.Jocul la volan nu trebuie să depaşească 15o, deoarece
în această situaţie manevrarea direcţiei devine nesigură. Cauzele jocului mare la volan pot fi
uzura articulaţiilor mecanismului
direcţie sau a pieselor mecanismului de comandă. Reglarea mecanismului de acţionare a
direcţiei. Modul de reglare al mecanismului de acţionare a direcţiei diferă în funcţie de tipul
constructive al acestuia. În toate cazurile însă operaţia de reglare se va executa numai după
înlăturarea jocurilor din articulaţiile mecanismului.Reglarea mecanismelor de acţionare cu
melc globoidal şi rolă comportă reglarea jocului axial al volanului (melcului) şi a jocului din
angrenaj. Înainte de reglare se decuplează levierul de direcţie de bară de direcţie. Reglarea
jocului axial al melcului se face prin demontarea a una sau două garnituri, după care capacul
se montează la loc. Reglarea jocului angrenajului rolei cu şurub-melc se efectuează cu
ajutorul şurubului, prin deplasarea axială a rolei cu axul, reducând jocul la volan. Controlul
geometriei roţilor de direcţie. Aparetele de măsurat şi control al geometriei roţilor de direcţie
pot fi mecanice sau optice.
                                                    13.  
Aparatele mecanice sunt relative simple şi mai ieftine decât cele optice, avân însă o precizie
mai redusă. Fiecare aparat are întocmite instrucţiuni de folosire de către întreprinderea
producătoare.Unghiurile de aşezare ale roţilor şi pivoţilor trebuie să se încadreze în limitele
prevăzute în cartea tehnică a automobiluli respective: - ungerea sistemului de direcţie. Piesele
mecanismului de direcţie care necesită ungere sunt: caseta de direcţie, articulaţiile sferice şi
pivoţii. - ungerea casetei de direcţie se face de regulă cu ulei de transmisie, respectând
periodicitatea prescrisă de fabrică.Periodic se controlează nivelul şi la nevoie, se completează
pierderile cu acelaşi tip de ulei. Dacă pierderile de ulei devin prea mari trebuie depistată şi
înlaturată cauza care le generează, pentru a evita avariile. În cazul servodirecţiei hidraulice o
data cu înlocuire uleiului se schimbă şi filtrul de ulei. Articulaţiile sferice şi pivoţii se ung cu
unsoare consistentă tip U, introdusă sub presiune prin gresoarele cu care sunt prevăzute.

Sistemele de direcţie se clasifică după mai multe criterii, şi anume:


locul de dispunere a mecanismului de acţionare;

tipul mecanismului de acţionare;

particularităţile transmisiei;

locul unde sunt plasate roţile de direcţie.

După locul de dispunere a mecanismului de acţionare a direcţiei, se deosebesc:


sisteme de direcţie pe dreapta

sisteme de direcţie pe stânga.

După tipul mecanismului de acţionare, sistemele de direcţie se clasifică în funcţie de:


raportul de transmitere;care poate fi constant sau variabil;

tipul angrenajului, întâlnindu-se mecanismele cu melc, cu şurub, cu manivelă şi cu roţi
dinţate;
 
tipul comenzii, care poate fi: mecanică, mecanică cu servomecanism (hidraulic,
pneumatic sau electric) şi hidraulică;

După particularităţile transmisiei direcţiei, clasificarea se face în funcţie de:


poziţia trapezului de poziţie în raport cu puntea din faţă, care poate fi anterior sau
posterior;

construcţia trapezului de direcţie, care poate fi cu bară transversală de direcţie dintr-o
bucată sau compusă din mai multe părţi.

După locul unde sunt plasate roţile de direcţie, automobilele pot fi:


cu roţi de direcţie la puntea din faţă;

la puntea din spate sau la ambele punţi.