Tehnologii și echipamente de depoluare a solului- Curs univ.

, profil Ingineria Mediului Coman Mirela

CURS nr. 1

Tehnologii și echipamente de depoluare a solului

DS=Disciplină de specialitate, 4 credite

PREZENTARE - CERINŢE CU CARACTER GENERAL

-în timpul semestrului, pentru curs şi lucrări;
-modalitate de evaluare finală (examen);
-prezentare detaliată Fișa disciplinei

Bibliografie recomandată

1. Micle, V., Neag, G., 2009: Procedee si echipamente de depoluare a solurilor si a

apelor subterane, Editura UT Press, Cluj-Napoca
2. Stănescu, R., ş.a., 2006: Remedierea solurilor contaminate, Editura Agir,
Bucureşti
3. Coman, M., 2006: Depresiunea Baia Mare. Protecţia mediului din perspectiva
dezvoltării durabile. Editura Risoprint, Cluj-Napoca
4. Neag, Gh. 2001: Depoluarea solurilor şi apelor subterane, Editura Casa Cărţii de
Ştiinţă, Cluj-Napoca
5. Rusu, M., ş.a., 2005: Tratat de agrochimie, Editura Ceres, Bucureşti
6. Răută, C. ş.a., 1983: Prevenirea şi combaterea poluării solului, Editura Ceres,
Bucureşti
7. Coman, M., Dăscălescu, A.: Ghid de bune practici de mediu. Editura Risoprint,
Cluj-Napoca, 2008
8. Dascalescu, A. (coord.), 2015: Compendiu informativ, Editura Risoprint, Cluj-
Napoca
9. Ciortuz, I. 1995: Amelioraţii silvice, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti
10. Coman, M., 2009: Management ecologic, Editura Risoprint, Cluj-Napoca
11. ***1987 (3 volume): Metodologia executării Studiilor pedologice, Editura
Tehnică, Bucureşti
12. Coman, M., 2006: Îndrumar de laborator. Tehnologii de depoluare a solurilor,
Editura Risoprint, Cluj-Napoca
13. Damian, Gh., Damian, F.: Notițe de curs: Știința Solului, Universitatea Tehnică
Cluj-Napoca

Legislaţie în vigoare:
14. Legea protecţiei mediului OUG 195/2005, Legea 265/2006- cu completările şi
modificările ulterioare;
Tehnologii și echipamente de depoluare a solului- Curs univ., profil Ingineria Mediului Coman Mirela

15. Ordinul 756/1997, Anexa I-Valori de referinţă pentru urme de elemente chimice în
sol;
16. Ordinul 184/1997-, Anexa A.2.2.-Recomandări privind prelevarea probelor.
17. Ordinul 223/2002- Norme de conţinut pentru studiile pedologice elaborate în
vederea realizării şi reactualizării periodice a Sistemului Naţional şi Judeţean de
monitorizare sol-teren pentru agricultură ;
18. Ordinul 244/2002- Metodologia de monitorizare sol-vegetaţie forestieră pentru
silvicultură ;
19. Ordinul 242/2005- Zone vulnerabile la nitraţi; Monitoring integrat al mediului;
20. Alte acte normative

Webresources:
• http://apmmm.anpm.ro/web/apm-maramures/raport-de-mediu
• http://www.anpm.ro/raport-de-mediu
• http://www.gnm.ro/sitenou/buletininfo_prim.php?id=4

Reviste de specialitate/Jurnale în format on-line sau tipărite

• Buletin Științific FRMM
• ProEnvironment/ProMediu
• *** Prospecte ale firmelor de proiectare/implementare proiecte de depoluare
• *** Studii ICPA, ICAS, ICIM, documentatii

Instituții naționale care se ocupă cu protecția și depoluarea solului

-ICPA- OSPA (INSTITUTUL NAȚIONAL DE CERCETARE-DEZVOLTARE
PENTRU PEDOLOGIE, AGROCHIMIE ȘI PROTECȚIA MEDIULUI – ICPA București ,
"National Research and Development Institute for Soil Science, Agrochemistry and
Environment – ICPA Bucharest", INCDPAPM-ICPA București);
-ICAS;
-ICIM (ICDIPM);

Domenii de activitate în care se folosesc date privind factorul de mediu sol

-Protecţia Mediului (consultanţă, responsabil de mediu, inspector de mediu etc.)
-Agricultură;
-Silvicultură;
-Reconstrucţie ecologica a siturilor poluate antropic;
-Arhitectură peisajeră;
-Biotehnologii de depoluare;

FEED-BACK STUDENȚI PRIVIND CERINŢELE PREZENTATE

Tehnologii și echipamente de depoluare a solului- Curs univ., profil Ingineria Mediului Coman Mirela

1.1.Noţiuni introductive
1.2.Importanţa solurilor şi apelor subterane
1.3.Raporturi cu alte ştiinţe şi domenii de activitate

1.1. Noţiuni introductive

Scopul inițierii și dezvoltării tehnologiilor de depoluare a solului este acela de

diminuare a pagubelor și riscurilor generate de poluare în general și de poluarea solului în
principal, poluare rezultată în deceniile de intensă industrializare și nu numai. De asemenea,
societatea modernă acordă o atenție sporită conştientizării cetățenilor cu privire la mediul lor
de viață.
Odată cu dezvoltarea tehnologiilor de depoluare a solului, se dzvolta și echipamentele
necesare pentru efectuarea lucrărilor, monitorizarea proceselor și controlul parametrilor de
reprezentare.

Anual, de milioane de ani pe Terra se produc cantităţi enorme de biomasă, fără a

compromite echilibrul natural al planetei. Ecosistemele pământului îşi menţin autocontrolul şi
stabilitatea prin circuitul neîntrerupt al elementelor în natură, la nivel planetar dar și local.
Prin aceste mecanisme complexe, atât materia organică cât şi cea anorganică sunt prinse în
circuite complexe, regeneratoare, indispensabil autopurificatoare pentru planetă.
Industrializarea accelerată din ultimele secole, precum şi cresterea numerică
exponenţială a populaţiei, au rupt acest echilibru natural al Terrei prin contaminarea cu
substanţe toxice.
Raportăm că sunt şi au fost deversaţi în mod constant în aer, apă, pe sau în sol
compuşi de sinteză în concentraţii ce depăşesc capacitatea de autoepurare naturală a
solului. Din această cauză, atât ecosistemele terestre cât și cele acvatice suferă transformări
profunde, iar specia umană este afectată de efectele negative ale propriei creaţii.
In aceste condiții de dezvoltare forțată, de supraexploatare a resurselor naturale
neregenerabile (cariere, balastiere, mine, sonde, apă subterană etc.) și regenerabile (păduri,
pajiști, terenuri agricole etc.), depoluarea arealelor contaminate a devenit o necesitate, iar
reconstrucţia ecologică a acestor situri are ca finalitate redarea lor în circuitul economic.

Din considerente politice, legislative şi administrative, primele măsuri de depoluare a

solului s-au aplicat fără a se stabili priorităţi şi scopuri clare de depoluare. S-a acţionat
preponderent asupra surselor de poluare “vizibile“, încercându-se suprimarea fluxurilor de
noxe degajate în atmosferă, epurarea unor ape de suprafaţă contaminate cu suspensii solide
şi/sau diferite substanţe chimice. Solul şi apele subterane poluate au fost mult timp ignorate,
deoarece poluarea acestora nu este evidentă pentru privirea umană.
Primele semnale de alarmă, privind efectele deosebit de grave ale poluării solului şi
apelor subterane asupra sănătăţii publice, au fost trase prin mediatizarea a două ”evenimente
de mediu” petrecute în zone industriale din SUA şi Belgia.
Astfel, literatura de specialitate prezintă un studiu de caz intens mediatizat la vremea
sa din SUA: în anul 1978, s-a instaurat starea de urgenţă pentru zona Lowell Canal, situată în
Tehnologii și echipamente de depoluare a solului- Curs univ., profil Ingineria Mediului Coman Mirela

NE Boston-ului, unde mai multe locuinţe şi o şcoală au fost construite pe un vechi depozit de
deşeuri chimice acoperit cu pământ. In timp, ca urmare a infiltrării precipitaţiilor și lipsei unor
drenuri adecvate pentru scurgere rapidă, aceste deşeuri au fost mobilizate spre pânza freatică
dar au ieșit şi la suprafaţă, au pătruns în circuitele alimentare și au afectat prin maladii grave
marea majoritate a locuitorilor din zonă.
Un alt ceveniment de răsunet internațional a avut loc înȚările de Jos, (Belgia), în anul
1980. În localitatea Lokeren, un cartier de 268 de locuinţe a fost evacuat ca urmare a
identificării în sol a unui depozit necontrolat de produse chimice care a generat în rândul
populației maladii incurabile.
Alte evenimente cu impact internațional ar fi accidentul ecologic de la Iazul Bozânta,
(județul Maramureș), România din 30 ianuarie, anul 2000 și accidentul ecologic de la
Kolontar, Ungaria, din 4 octombrie, anul 2005.
Actualmente, beneficiem de o legislaţie de mediu vastă şi de servicii ale unor instituţii
care supraveghează permanent starea de calitate a mediului. Cu toate acestea, dat fiind faptul
că cea mai mare parte a terenurilor este proprietate privată se semnalează încă metoda de
depoluare prin acoperire cu pământ a zonei poluate conform principiului «ceea ce nu se vede,
nu există». În aceste condiţii, din necesitatea rezolvării unor probleme ridicate de practica
economică (industrială şi agricolă), au apărut şi se dezvoltă o mare varietate de tehnologii de
depoluare a solurilor.
Ştiinţa «Tehnologii și echipamente de depoluare a solurilor» are aşadar ca scop
îmbunătăţirea radicală şi de lungă durată a caracteristicilor bio-fizico-chimice ale solului, a
factorilor săi ecopedologici și a apei subterane, elemente din intercondiţionarea şi
interacţiunea cărora rezultă capacitatea productivă şi fertilitatea unui teren.
Această ştiinţă studiază în detaliu de comportarea diferitelor categorii de poluanți în
sol, migrarea acestora către mediul subteran şi stabileşte tehnologii (măsuri şi lucrări
adecvate) pentru depoluare, contribuind la protecţia globală a solului ca sistem în raport cu
subsistemele sale structurale.
Principalele beneficii aduse pentru societate prin aplicarea acestor tehnologii sunt:
• redarea şi păstrarea în circuitul economic a unui mediu de viaţă sănătos;
• valorificarea deplină a terenurilor prin culturi vegetale agricole şi/sau forestiere;
• valorificarea optimă a fondului funciar;
• securitate ecologică și siguranță alimentară;
• evitarea peisajului geografic dezolant.

1.2. Importanţa solurilor şi apelor subterane

Solul este unanim recunoscut ca fiind factorul de mediu principal și indispensabil în
asigurarea hranei sănătoase a omului şi a animalelor terestre.
Pe lângă cerinţele umane privind hrana, solul asigură materia primă pentru
îmbrăcăminte (plante tehnice) şi materiale de construcţie (lemn, piatră, lut, argilă etc.).
Nevoile societăţii actuale fac din sol suportul de bază pentru clădiri, şosele, bazine de
acumulare, spaţii de agrement etc.
În ultimele decenii, solicitările tot mai crescute de teren pentru diverse activităţi socio-
economice au dus la scăderea suprafeţei arabile. Din această cauză, au fost luate măsuri de
Tehnologii și echipamente de depoluare a solului- Curs univ., profil Ingineria Mediului Coman Mirela

creştere a productivităţii solurilor. Aceste măsuri au avut însă consecinţe ecologice negative,
nedorite. Astfel, societatea redescoperă valoarea solului natural, deci a potenţialului său
productiv natural și revine la un stil de viață sănătos.
De asemenea, solul are capacitate de tamponare, respectiv de reţinere şi prelucrare a
substanţelor şi energiilor din mediu. Această capacitate, prin mecanisme specifice învelișului
de sol, este deosebit de importantă în menţinerea echilibrului ecologic al planetei.
Activitatea proprie a solului depinde în cea mai mare măsură de energia primită de la
soare. Plantele agricole folosesec mai puţin de 1% din radiaţia solară fiziologic activă, restul
energiei fiind acumulată în humus, care devine astfel acumulator global şi distribuitor al
energiei solare absorbite. Spunem din acest punct de vedere că solul este o resursă
energetică reînoibilă.
În ceea ce priveşte apele subterane, acestea reprezintă faza cea mai stabilă şi mai
extinsă a apelor dulci terestre, fiind una din cele mai importante resurse globale de apă
potabilă. Datele statistice arată că în fiecare an sunt extrase din subsol cca 600-700 miliarde
m3 de apă, volum ce reprezintă aproximativ 1/5 din întreaga cantitate de apă folosită de om.
Această importantă resursă naturală este utilizată intensiv ca apă potabilă, pentru irigaţii şi
sectorul industrial.
În comparatie cu apele de suprafaţă, apele subterane prezintă următoarele avantaje:
-au caracter extensiv;
-sunt mai accesibile pentru utilizatorii dispersaţi, cu precădere în mediul rural;
-sunt o resursă naturală garantabilă în toate anotimpurile;
-au constanţă de temperatură şi parametrii de calitate;
-prezintă costuri de captare şi tratare mici;
-asigură o bună protecţie împotriva poluanţilor antrenaţi de precipitaţii sau deversaţi
accidental pe sol, evoluţia poluării în acest caz fiind mult mai lentă;
Ca dezavantaj, din punct de vedere al protecției mediului, se constată că apele
subterane odată contaminate se depoluează mult mai greu decât cele de suprafaţă. Cauzele
identificate ar fi accesibilitate redusă la acvifer și capacitate redusă de prognoză a traseului lor
în mediul subteran.

Aşadar, aceste două componente ale mediului înconjurător –solul și apa subterană-
sunt şi ele vulnerabile la poluare. Au mijloace proprii de autoepurare dar care, odată depăşite,
duc la dezechilibre majore, afectează sănătatea umană şi limitează domeniile lor de utilizare.

Încadrate în ştiinţa solului ca întreg, tehnologiile de depoluare își aduc contribuția în

următoarele domenii de cercetare:
1. Solul în spațiu şi timp (clasificare, pedoritm și pedogeneză);
2. Proprietăţi şi procese care au loc în sol (fizice, chimice, biologice şi procese de
contact);
3. Folosirea şi gospodărirea resurselor de sol (planificare, conservare, fertilizare şi
nutriţie a plantelor, tehnologii de cultivare, combaterea degradării, remediere-
depoluare, ameliorare);
4. Rolul solului în sustenabilitatea societăţii şi a mediului înconjurător, cu
următoarele subdomenii:
Tehnologii și echipamente de depoluare a solului- Curs univ., profil Ingineria Mediului Coman Mirela

a. Relaţia sol-mediu;
b. Securitate alimentară şi sănătate umană;
c. Schimbări în folosinţa terenurilor;
d. Educaţie şi informare a publicului;
e. Istorie, filozofie şi sociologie a solului.

1.3. Raporturi cu alte ştiinţe şi domenii de activitate

La modul general şi foarte simplificat, putem spune că tehnologiile de depoluare a

solurilor au apărut ca necesitate pentru un mediu de viaţă sănătos. Sunt vizate, cu precădere,
starea de sănătate a comunităților umane și capacitatea limitată de autorepurare a factorilor de
mediu.
Această ştiinţă se dezvoltă corelat cu celelalte ştiinţe, progresul fiind garantat de
realizările înregistrate în toate domeniile de activitate. Numai împreună se reuşeşte încadrarea
problemelor sub raport tehnic şi socio-economic. De asemenea, cerințele societății sunt într-o
permanentă schimbare.
Pentru rezolvarea variatelor probleme şi adesea extrem de complexe, tehnologiile de
depoluare a solului apelează la cunoştinţe din domeniile Geologie, Geomorfologie, Pedologie,
Climatologie, Hidrologie, Amelioraţii silvice, Îmbunătăţiri funciare, precum și la o serie de
cunoştinţe din domenii fundamentale precum Chimie, Botanică, Zoologie, Ecologie. Nu
lipsesc Legislaţia națională privind protecția mediului, Informatică, Economie.
Modalităţile de investigare a siturilor poluate folosite în vederea alegerii celor mai
eficiente tehnologii de depoluare sunt: observaţia expediţionară, observaţia staţionară,
măsurători instrumentale, monitorizare. Acestora li se adaugă experimente de laborator şi
analiză sistemică (prelucrare statistică, interpretări-corelări, generalizări).

În ţara noastră, tehnologiile de depoluare a solului au apărut și se dezvoltă atât ca

urmare a necesităţii de a rezolva probleme de poluare intensă și de lungă durată a solului cât şi
pentru poluarea produsă prin accidente ecologice.
Poluarea solului provine majoritar din domenii precum industrie, transport,
agricultură şi activităţi rezidențiale. Actualmente se urmărește finalizarea inventarierii la
nivel național a siturilor poluate, atât din punct de vedere al mărimii suprafeţelor de teren
afectate cât şi al intensității poluării acestora. De asemenea, un rol important revine activității
de prevenire a poluării.