EFICIENŢA ŞI EFICACITATEA ÎN MANAGEMENTUL CLASEI

1. Comunicarea didacticǎ

Universul educaƫional este,datoritǎ progresului cunoaşterii didactice,un univers aflat

în permanentǎ expasiune,dar în centrul sǎu va ramȃ ne întodeauna comunicarea deoarece
relaƫia profesor –elev este prin excelenƫa o relatie comunicaƫionalǎ.

Comunicarea didacticǎ este astfel o formǎ particular a comunicǎrii realízate la nivelul

organizaƫiei şcolare şi constǎ în ansamblul demersurilor comunicaƫionale întreprinse în
sfera spaƫiului educaƫional ,ce au ca finalitatea dezvoltarea şi modelarea personalitǎƫii
elevilor în conformitatea cu prescripƫiile idealului educaƫional.(Adriana Denisa Manea)

Comunicarea didactică este o comunicare instrumentală , direct implicată în susţinerea

unui proces sistematic de învă ţare, este o formă de interacţine profesor – elev, prin care
profesorul trnsmite mesajul să u didactic, folosind procesul de predare – învă ţare – evaluare,
în scopul realizarii obiectivelor cadru şi a obiectivelor de referinţă , din programele şcolare.
(Stoica M.)

Într-o definire mai concludentă comunicarea didactică este „un transfer complex,
multifazial şi prin mai multe canale al informataţiei între două entită ţi(indivizi sau grupuri)
ce-şi asumă simultan şi succesiv rolurile de receptori şi emiţă tori semnificand conţinuturi
dezirabile în contextul procesului instructiv – educativ”. Este o comunicare instrumentală ,
direct implicată în susţinerea unui proces sistematic de învă ţare. (Constantin Cucos)

Un loc central în activitatea de predare-învaƫare îl deƫine comunicarea educaƫionalǎ

deoarece rolul profesorului nu este numai acela de a deƫine cunoştinte de specialitate şi
cunoştiinƫe psiho-pedagogice,ci şi de a transmite aceste cunoştinƫe, întru-un limbaj
specific,elevilor cǎrora se adreseazǎ.Avȃ nd la bazǎ limbajul ca şi proces psihic
superior,comunicarea educaƫionalǎ îşi propune transferul de informaƫii de la profesor la
elev,dar si asigurarea feedback-ului de la elev la profesor.

Profesorii recunosc cǎ e nevoie de ,,mai multǎ comunicare”,de o,,deschidere”cǎtre

universul interior al elevilor.De lecƫii mai atractive ,de folosirea unui material didactic mai
variat ,de jocuri didactice,de lucru diferenƫiat cu elevii,de idividualizarea educaƫiei,de
evidenƫierea imediatǎ a rezultatelor pozitive obƫinute,de responsabilizarea pǎrinƫilor.Fiind
un act ce ƫine de sfera relaƫiilor interpersonale,actul educativ,eficienta sa,se decide pe terenul
raporturilor concrete zilnice,dintre profesor –elev.În problema relatiei profesor-elev,pe lȃ nga
o bogatǎ experienƫǎ positiva ce s-a acumulat în decursul anilor,se constatǎ cǎ uneori
predominǎ arbitrariul ,practici învechite şi prejudecati pe care o atitudine conservatoare le
mentine.Pentru perfecƫionarea relaƫiei profesor-elev este necesar sǎ se ia în consideraƫie,pe
de o parte ,obiectivele educaƫiei,iar pe de altǎ parte psihologia tineretului contemporan,actul
educativ fiind un proces de continua invenƫie socialǎ.

Relaƫiile dintre profesor şi clasǎ se polarizeaza ,în general în sentimente de

simpatie,încredere reciprocǎ sau,dimpotrivǎ,de antipatie,neîncredere şi chiar ostilitate.Sunt şi
cazuri cȃ nd contactul spiritual dintre profesor şi elev nu trece de zona indiferenƫei:clasa nu
exista pentru profesor şi nici profesorul pentru clasa.Iniƫiativa trebuie sǎ aparƫina însǎ
profesorului,care ƫinȃ nd seama de legea esenƫiala a relaƫiilor afective interumane potrivit
careia simpatía si bunavoinƫa naşte simpatie şi bunavoinƫa,antipatia şi ostilitatea trezesc
sentimente de aceeasi calitate, trebuie sǎ conducǎ,sǎ dirijeze aceste relaƫii şi sǎ le structureze
pe colaborare.În urma studiilor efectuate s-a constatat cǎ o parte din profesori nu reactionezǎ
adecvat nici în cazul rǎspunsurilor bune (corecte )ale elevilor şi nici în cazul rǎspunsurilor
gresite(nule).Practica şcolara tradiƫionala ne-a lǎsat imaginea profesorului care,vrea sǎ
domine elevii şi sǎ –i subordoneze.Într-un asemenea climat nimic nu se face din convingere şi
pasiune.Este necesar sǎ se facǎ trecerea de la vechiul tip de relatii la relatii in care profesorul
colaboreaza cu elevii.Principala activitate a acestui nu va fi predarea,ci angajarea elevilor in
investigatii si lucrari independente.Relaƫiile bazate pe stimǎ şi respect reciproc reclama şi in
limbaj adecvat.Expresiile ironice şi jignitoare tulbura atitudinea elevilor faƫa de profesorul lor
şi îngreuneaza crearea unui climat favorabil muncii creatoare in clasa.

Tactul pedagogic este una din calitaƫile esenƫiale ale profesorului,calitate care afecteazǎ şi
celelalte însuşiri personale ale profesorului şi determina substanƫial tipul relaƫiei ce se va
forma între profesor şi elev.Pentru ca elevul sǎ-l ,,accepte”pe profesor,acesta din urmǎ are
nevoie de o serie de calitǎti şi însuşiri prin intermediul cǎrora îl ,,cucereste” pe elev.

În actul educaƫional ascultarea activǎ este foarte importantǎ pentru cǎ cel care ascultǎ activ
pe cel care transmite un mesaj .Prin ascultarea activa profesorii îi ajuta pe copii sǎ îsi exprime
sentimentele ,pentru ca ele sǎ disparǎ sau sǎ îşi piardǎ caracterul ameninƫator.Sentimentele
negative devin mai ,,prietenoase “daca le accepta ,pentru ca oricine le poate avea.Sentimentul
celui care este ascultat şi înteles face ca si problema sǎ devina mai usoara.Va simti simpatie
pentru cel care l-a ascultat ,relaƫia va deveni mai bunǎ,mai intimǎ.Ascultarea activǎ îi
încurajeaza pe copii sa vorbeascǎ mai mult despre ei insisi ,sa se gandeasca la solutii pentru
diferitele lor problema si sunt stimulati sa gandeasca independent.

De asemenea foarte important în comunicarea cu elevii este toleranƫa”A acepta pe altul este
un adevarat act de iubire “(T.GORDON)

Este o atitudine pe care o dorim prezentǎ în toate aspectele interactiunii umane.Mulƫi

considerǎ cǎ acceptarea e o atitudine pasivǎ,dar pentru a deveni mai puternicǎ ea trebuie sǎ
devinǎ activǎ, trebuie aratatǎ, împartaşitǎ,pentru a putea convinge pe celalat.

Despre laude am învaƫat cǎ sunt metode de întǎrire a comporamentului pozitiv.Ea este

întradevar pozitiva daca e spontanǎ,sincerǎ şi la obiect.

Rezultatele obƫinute în urma cercetarilor au scos în evidenƫǎ faptul cǎ ,cu cȃ t formele de

penalizare (ironie,jignire,ridicularizarea,nó tele proaste) sunt mai des folosite ,cu atȃ t efectul
lor scade.Profesorul care cunoaşte valoare aprecierii pozitive nu se va ferii de uşoara
supraapreciere a performanƫelor elevului;va aprecia pe elev mai mult decat meritǎ ,spre a-l
face sǎ merite pe deplin aprecierea ,sǎ se ridice la nivelul aprecierii fǎcute.Experienƫa ne aratǎ
cǎ profesorul cu rezultate bune în activitatea lui îşi îmbunataƫeşte relaƫiile cu elevii slabi şi
prin faptul cǎ le acordǎ suficiente apreciere positivǎ.Chiar şi pentru unele performante şcolare
minore ,profesorul care cunoaste valoarea aprecierii pozitive ,o foloseşte încercȃ nd sǎ
dezvolte în mod permanent încrederea elevilor în propriile lor forte.

Neacordȃ nd o atenƫie mai mare modului de distribuire a formelor de întarirea ,balantei

pedepselor şi recompenselor,a aprecierii pozitive şi negative,se poate ajunge la o depreciere a
personalitaƫii elevului,atunci cȃ nd se foloseste în mod exagerat dojana, şi mai ales ,atunci cȃ nd
dojana nu pǎstreazǎ un caracter limitat (,,astazi nu ai invatat lectia,,),ci ia forma unei
deprecieri globale(,,ce-o sa iasa din tine”sau ,,degeaba cheltuiesc parintii cu tine”).Nu este
deloc intamplator ca profesorii ce impulsioneaza elevii mai mult prin lauda ,obtin rezultate
mai bune in procesul de educatie.Acestia apreciaza pozitiv ,,elevii dificili”chiar si pentru unele
progrese minore incercand in felul acesta sa dezvolte ,in mod permanent increderea elevilor
in propriile forte.

Raporturile dintre profesor si elev un prezinta numai o latura intelectuala.Factorul afectiv

are o importanta deosebita asupra randamentului intelectual al elevului.Crearea de buna
dispozitie in clasa reprezinta o conditie necesara pentru evitarea esecului scolar.Fiecare lectie
se desfasoara într-un climat afectiv particular ,dispozitia clasei variaza în functie de cea a
profesorului.

Prin apreciere profesorul trebuie trebuie sa schiteze o perspectiva.Daca un profesor spune

unui elev :,,Din tine un va iesi nimic”el un apreciaza numai o situatie presenta,ci exprima si
convingerea lui asupra dezvoltarii viitoare a scolarului ceea ce ar putea duce in final la un
rezultat nedorit.

Performantele elevilor nu numai ca un vor creste,ci vor scadea atat de mult incat ar putea
pune în pericol dezvoltarea psihica viitoare a acestuia.

De aceea profesorii trebuie sǎ aibǎ grijǎ cǎ în derularea procesului de învǎƫamȃ nt sǎ nu

lezeze personalitatea elevului ,ci sǎ –l ajute sǎ i-o dezvolte ,sǎ –l ajute sǎ învete sǎ gȃ ndeasca
singur pentru ca atunci cand va parasi bancile scolii sa un depinda de nimeni cel putin di
punct de vedere intelectual.

2.CALITATEA RELAŢIEI PROFESOR –ELEV-CHEIA MANAGEMENTULUI EFICIENT

Cheia managementului clasei este calitatea relatiei dintre profesor si elevii

sǎi.Rezultatele arata cǎ profesorii care au relaƫii foarte bune cu elevii,au mai puƫine probleme
în menƫinerea disciplinei ,respectarea regulamentului de ordine interioarǎ,în comparaƫii cu
cei care au relaƫii formale sau tensionate ,bazate exclusiv pe aplicarea de sacƫiuni şi pedepse
.Întodeauna în şcoala existǎ elevi cu comportament dezirabil ,dar şi elevi cu conduitǎ
neadecvate.Explicaƫiile sunt multiple –fragilitatea mecanismelor de autoreglare
comportamentalǎ ,climat conflictual în familie modele şi situaƫii educative neadecvate,nevoi
educative speciale(emoƫionale ,mentale sau comportamentale),lipsa comunicǎrii eficiente
pǎrinti-copii,atitudini ale profesorului,indiferenta sau tendinta de a-i defavoriza pe cei care
transgrezeaza normele,regulile.Ne întrebǎm adesea de ce în practica şcolara existǎ situaƫii în
care aceşti copii au comportamente adecvate ,rezultate bune la învatatura la anumite
discipline şi la altele manifesta dezinteres sau comportamente indezirabile.Factorul principal
este legat de comportamentul profesorului.

T.Wubbels considerǎ cǎ profesorul are posibilitatea de a construi relaƫii armonioase cu

elevii dacǎ ia în considerare urmatoarele trei aspecte:exprimarea unui nivel adecvat de
dominanta,îmbinarea acesteia cu relaƫiile de cooperare ,cunoaşterea şi tratarea diferenƫiata a
elevilor cu cerinte educative speciale.Am putea adauga şi cunoaşterea particularitaƫilor
fiecarui elev,a calitaƫilor ,intereselor dar şi a punctelor slabe ,pentru a fi ajutaƫi sǎ le
amelioreze.

În ciuda conotaƫiilor neplǎcute ce pot fi asociate termenului de dominantǎ ,aceasta constǎ în

capacítatea profesorului de a comunica elevilor cu claritate regulile comportamentului
social,precum şi obiectivele urmǎrite în activitatea de predare-învatare-evaluare.Elevii ajung
sa aiba comportamente dezirabile un printr-un joc al disimulǎrilor şi nici prin supunerea
oarba faƫǎ de prescripƫiile adulƫilor,ci printr-o comunicare autenticǎ ,prin interacƫiuni care sǎ
valorizeze propriile puncte de vedere.

Dacǎ regulile şi procedurile sunt bine stabilite şi clar comunícate ,atunci comportamentele
dezirabile vor fi întarite ,iar cele neadecvate vor fi sacƫionate şi eliminate.

În ceea ce priveşte activitatea de predare –învatare –evaluare,elevii trebuie sa fie

familiarizaƫi cu sistemul de asteptǎri al profesorului.Îndeplinirea scopurilor prestabilite
depinde nu numai de calitatea predarii şi învaƫarii,ci si de feed-back-urile menite sǎ
evidenƫieze nivelul atins de elevi.Aşa se explicǎ faptul cǎ au fost introduse anumite standarde
de performanƫa chiar şi în manuale.

O alta modaliatate de exprimare a unui nivel adecvat de dominanta este comporamentul

asertiv.Acesta se manifesta prin:

-Folosirea comunicǎrii nonverbale(expresia faciala,contactul visual,gestica)pentru potentarea

mesajelor transmise concordanta dintre nonverbal si verbal.

-Adecvarea elementelor paraverbale ale comunicarii –ritm,ton (varietatea tonalitatii pentru

evitarea monotoniei),evitarea exprimarii emoƫiei în voce.

-Insistenta din partea profesorului pȃ na cȃ nd elevii rǎspund printr-un comportament adecvat

Comportamentele indezirabile nu trebuie ignorate .Este necesara folosirea unor mesaje
asertive ,la persoana I,descriindu-se clar ceea ce se aşteapta de la elevi:,,Aş dori ca tu /voi sǎ ..”

,,Mi-ar placea ca tu /voi sǎ..”Mesajele astfel construite au o forƫǎ persuasiva mai mare decȃ t
cele formulate sub imperiosul ,,trebuie”.

-Control permanent al elevilor ,prin planificarea riguroasǎ a timpului petrcut în sarcinile

şcolare.

Relaƫia educator –educat suscita o angajare reciproca a partenerilor.În timp ce dominanta

se concentreaza asupra autoritaƫii cadrului didactic în clasǎ ,cooperarea presupune realizarea
unei echipe profesor-elev:flexibilitatein conturarea scopurilor activitatii de învatare ,luarea in
considerare a intereselor eleviilor ,comportamente echitabile,crearea unei atmosfere plǎcute
în clasa.Pe lȃ nga faptul cǎ relaƫia profesor-elev se consolideazǎ şi climatul din clasa este
placut ,creşte si încrederea în forƫele proprii ,motivaƫia de a învata ,dorinta de a se implica în
activitatile de instruire.

A fi un bun profesor este o característica intrisecǎ legatǎ de calitaƫile manageriale .Un bun
manager îi depisteaza cu usurinƫa pe cei cu nevoi educative speciale şi foloseste tehnici
adaptate ,pentru a-i ajuta sǎ se integreze în mediul şcolar ,sǎ facǎ faƫǎ solicitǎrilor specifice
aactivitaƫilor de învǎƫare.
 Profesorul, pentru a-si ajuta elevii sa-si valorizeze potentialul ,trebuie mai intai sa-i
cunoasca bine ,sa le stimuleze calitatile si sa le accepte punctele slabe,ameliorandu-le.Este de
dorit ca profesorii sa aiba in vedere ca elevii cei mai buni un sunt doar cei cu aptitudini
ligvistice sau matematice ,ci si cei cu inteligente
spatiala,muzicala,kinestetica,interpersonala,existentiala bnnnnnnnnbnbnbsau naturalista.

CONCLUZIE

În concluzie,profesorii au o sarcina foarte delicatǎ .Dacǎ am inventaria de cate ori am

asociat imperiosul ,, trebuie “cuvantului ,,profesorii”ne-am dat seama rapid de acest lucru.Dar
satisfacƫia şi emoƫiile pe care le traiesc ” profesorii ,,cȃ nd afla de reuşitele şcolare ale foştilor
elevi compenseaza dificultaƫile cu care s-au confruntat uneori.Aceasta demonstreazǎ cǎ
intervenƫiile lor educative au meritat toate eforturile.

BIBLIOGRAFIE:

Adriana Denisa Manea,,Managementul organizaƫiei şcolare”2013,Editura Eikon;

Cucos,C.Pedagogie ,1996,Editura Polirom ,Iasi;

Panisoara,I.O,Comunicarea eficiente,2004,Editura Polirom,Iasi;

Stanculescu,E.Despre educatie,2004,Editura Cartea Universitara Bucuresti;

Ionescu,M.si Radu.I Didactica moderna,2002,Editura Dacia,Cluj-Napoca;

 CUPRINS

1.COMUNICAREA DIDACTICA…………………………………….3

2.CALITATEA RELAŢIEI PROFESOR –ELEV-CHEIA MANAGEMENTULUI EFICIENT…………….5

BIBLIOGRAFIE……………………………………………………………6