Etica învățământului online

În acest proiecțel voi vorbi despre un subiect nou, un fenomen destul de recent și actual
în același timp, ce a luat amploare începând cu luna martie, odată cu pandemia provocată de noul
Coronavirus și măsurile protecție ce au fost ulterior luate.
Unul dintre domeniile direct afectate de această pandemie a fost cel al învățământului, în
care, pornind de la elevii claselor 0 și până la studenții din cadrul programelor universitare și
post-universitare, s-a impus luarea unor măsuri de protecție și prevenire a virusului. Principala
decizie a fost cea de închidere a instituțiilor de învățământ, atât la nivel public, cât și la nivel
privat. Această decizie, luată inițial pentru o perioadă scurtă de timp, a fost prelungită ulterior
până la finalul anului școlar și universitar actual. S-a pus imediat problema a ce se va întâmpla cu
elevii și studenții din anii curenți și cum își vor continua activitatea. Decizia luată în acest sens a
fost de a continua anul școlar/universitar într-o manieră complet nouă, prin implementarea
conceptului de învățământ online.
Pornind de la gradul de tehnologie destul de avansat s-a luat hotărârea de a implementa
această idee la nivel online, beneficiind astfel de multe avantaje pe care le oferă azi progresul
tehnic și tehnologic. Astfel, cursurile și orele obișnuite se presupun a fi susținute prin intermediul
unor platforme online gratuite care să intermedieze legătura dintre elevi/studenți și profesorii lor.
Există însă plusuri și minusuri privind acest plan și modul în care acesta se va desfășura.
Principalul avantaj al acestei metodologii este că prin intermediul tehnologiei, elevii și
profesorii vor intra în contact destul de ușor, iar cei din urmă vor putea să predea lecțiile, dar
într-o manieră complet nouă. Fiecare profesor este nevoit să-și adapteze și să-și organizeze stilul
de a preda astfel încât să pună la dispoziție elevilor/studenților, resursele necesare spre a se
dezvolta din punct de vedere educațional.
În acest context apar însă mici probleme întrucât nu toți profesorii sunt familiarizați cu
mediul online și nu dispun poate de o tablă de scris/whiteboard încât să-și susțină cursul video.
Majoritatea lor însă au cerut ajutorul celor mai bine pregătiți în acest domeniu, au improvizat și
au reușit să găsească soluții alternative prin care să-și susțină cursurile.

Principala problemă a acestei măsuri adoptate la nivelul învățământului a fost cea a

copiilor defavorizați din punct de vedere material. În România, procentul copiilor ce locuiesc în
case fără electricitate sau conexiune la internet este unul destul de mare în comparație cu multe
alte state europene. Pe langă aceste necesități se impune totodată existența unor device-
uri/gadget-uri care să permită accesul la platformele online în care se desfășoară orele de studiu.
Sunt lucruri importante, scumpe pentru mulți părinți aflați în stadiul sărăciei și care nu pot oferi
aceste condiții copiilor lor. Există mii de copii a căror activitate școlară era îngreunată de
condițiile precare de viață, iar această decizie a fost una greu de încasat pentru cei ce doreau să-și
continue orele normal în acest an școlar, iar acest drept, dreptul la educație s-a dovedit a fi unul
imposibil.
Urmările acestei situații se vor simți probabil în anul școlar următor, atunci când copiii
vor avea nevoie de ședințe de recuperare a materiei pierdute, în așa fel încât să poată facă față
nivelului materiei. Cu toate acestea, acum, cei mai afectați sunt copiii aflați în ani terminali, clasa
a 8-a sau clasa a 12-a, ce vor avea curând examenele de Evaluarea Națională și Bacalaureat, iar
imposibilitatea accesului la orele normale de curs și de pregătire a acestor examene va cauza
probleme acestor copii. Ei vor fi nevoiți să învețe singuri, poate să meargă la alți colegi care să-i
ajute să înțeleagă anumite aspecte, lucru aproape imposibil într-o stare de urgență națională, sau
poate să recupereze în luna iunie, când se vor desfășura ședințe de pregătire la școală în vederea
susținerii acestor examene. Consider ca este o problemă asumată a Ministerului Educației, iar
decizia învățământului online este una corectă, în contextul în care marea majoritate a copiilor a
reușit să aibă acces la informații, iar cei ce au avut probleme în această perioadă vor avea parte
de suport educațional începând cu următorul an școlar.
În ceea ce privește învățământul universitar și post-universitar, condițiile excepționale cu
care se vor întâlni studenții sunt cele legate de susținerea examenelor. Aceste examene se vor
susține online și se dovedesc a fi privite diferit din perspectivele studenților și ale profesorii.
Pe deoparte, studenții consideră că această decizie este una favorabilă lor, întrucât de
acasă pot avea acces ușor la informații și materiale, pot comunica ușor cu alți colegi sau cere
ajutorul chiar și membrilor familiei, cu scopul de a obține note mari, fără a mai avea presiunea
obișnuită din sălile de curs. Pe de altă parte, sunt profesorii, care vor trebui să găsească metode
prin care să mențină corectitudinea examenelor, iar notele acordate să fie conforme cu nivelului
de pregătire al studentului. Consider că ar trebui să existe un echilibru în această privință, iar
profesorul să pună la dispoziție subiecte care să solicite cunoștințele individuale ale unui student
și să testeze modul în care acesta reușește să soluționeze o problemă având accesul la toate
materialele disponibile la acea materie.