Invatare cognitiva, psihomotorie si afectiva (factori, rezultate)

Zona psihismului la care se realizeaza, in functie de care se diferentiaza:

ü Invatare cognitiva

ü Invatare psihomotorie

ü Invatare afectiva

Putine comportamente sunt in forma pura, dar unul dintre procese poate predomina in paternul
comportamental. Rezultatele invatarii cognitive sunt (in ordine ierarhica): forme sau paternuri
simple (perceptii preverbale, informatii factuale, semnificatii, perceptii, concepte, principii) si
paternuri complexe (rezolvare de probleme, gandirea creativa, teorii, cunostinte sistematizate)

Rezultatele invatarii psihomotorii sunt: produse simple (deprinderi locomotorii, manuale,

manipulatorii, expresiile faciale, abilitati verbale, grafice, posturale, gesturi) si produse complexe
(implicate in activitati complexe ca actorie, expresia muzicala, artistica, tehnica, artizanala)

Ca rezultate ale invatarii afective se enumera: produse simple (placere, neplacere, gusturi,
preferinte) si produse complexe (atitudini, discriminari si judecati de valoare) (Perkins, 1969,
pp. 399 - 401
3. Invatarea perceptiva

Invatarea perceptiva se refera la diferitele modificari in perceptie care se produc prin invatare
(Ellis, 1978, p.208)

Exista o serie de dovezi ca perceptia este influentata de experienta, ca poate fi modificata sau
schimbata prin exercitiu. Dezvoltarea abilitatilor (skill) perceptive prin experienta este
demonstrata de descresterea timpului de cautare necesar localizarii unui stimul printre altii prin
experienta cotidiana, de cresterea numarului de tinte detectate, de perfectionarea deprinderilor de
scanare a campului perceptiv.

² Ce se invata in invatarea perceptiva:

ü cresterea specificitatii raspunsului,

ü detectia trasaturilor distinctive,

ü detectia regularitatilor

Invatam: sa recunoastem melodii, sa identificam forme la microscop, sa corectam iluzii

perceptive, sa recunoastem sau identificam structuri prezentate in conditii de receptie dificila
(prezentare la tahistoscop, cu iluminare slaba, pezentare concomitenta sau succesiva a unor
structuri asemanatoare), sa percepem detalii ale unor structuri complexe (un instrument intr-o
orchestra, un element al unei figuri ambigui), reducerea pragurilor absolut (mai ales vizual si
auditiv) si diferentiale (discriminarea relativa); atitudinea perceptiva (fixare, concentrare),
evolutia atitudinii sincretice inspre analitic sau sintetic (Piaget).

² Natura invatarii perceptive

Perceptia ca proces presupune o modificare interna datorita stimulilor; invatarea perceptiva se

datoreaza exercitiului, experientei. Sunt cunoscute experientele cu privire la pragul diferential
pentru sensibilitatea cutanata – distanta minima dintre doi stimuli care apasa pe piele la care cei
doi stimuli nu mai sunt perceputi ca unul singur descreste prin exercitiu (Ellis, 1978, p.211)

² Categorii de sarcini perceptive (detectia, discriminarea, recunoasterea, identificarea,

interpretarea (judgment) - fiecare poate fi perfectionata prin experienta.

² Probleme ale invatarii perceptive: efectul exercitiului asupra abilitatilor perceptive; factorii
recompensa si sanctiune; adaptarea la transformarile stimulilor (transformed stimulation);
transferul intermodal, etichetarea verbala, invatarea schemelor perceptive.

Se percep mai usor stimulii asociati cu recompensa – experientele cu stimuli ambigui ca dublul
profil – s-au aratat separat profilele si numai unul a fost recompensat; cand s-a aratat figura
dubla, a fost recunoscut profilul recompensat; in experientele de recunoastere perceptiva a
cuvintelor cand s-au introdus cuvinte tabu (coit, viol) – timpul de recunoastere a fost mai mare.

Recunoasterea in conditiile in care se produc modificari ale stimulilor (Transformed stimulation)

– cu ochelari prin care lucrurile erau vazute rasturnate – au aratat ca la revenirea la perceptia
obisnuita s-au constat dificultati. In experientele cu prisma care deplaseaza imaginea mainii
recunoasterea a fost facilitata de tact. Transferul intermodal exprima faptul ca invatarea intr-o
modalitatea senzoriala se transfera si la alta modalitate (de la vizual la tactil)

Aceeasi stimuli au fost mai greu diferentiati daca li s-a atasat o eticheta verbala comuna decat
daca nu au avut o eticheta verbala. Etichetele verbale pot fi utilizate pentru a media sau facilita
noi raspunsuri la stimulii din situatiile cotidiene

Invatarea perceptiva pare implicata in construirea schemelor – o imagine care reprezinta

proptotipul clasei de obiecte definite de un concept (schema fetei umane occidentale vs.orientale)

² Implicatii practice: cel mai intens s-a studiat rolul caracteristicilor stimulilor in invatarea
perceptiva. E.Gibson a realizat cea mai extensiva aplicatie a principiilor invatarii perceptive in
analiza deprinderilor de citire – deprinderi care incep cu 1.invatarea vorbirii, continua cu
discriminarea literelor tiparite, apoi cu 3.combinarea litere-sunet si 5. Cuvantul intreg, proprzitia,
fraza. (Ellis, 1978, p.220)

3. Invatarea deprinderilor motorii (invatarea motrica)

Invatarea deprinderilor motorii. se refera la activitatea de achizitionare a unei secvente dintr-un

raspuns motor precis.

Abitati perceptiv-motrice = coordonarea intrarii stimulului (activitate peceptiva) cu raspunsul

motor (a conduce masina)
² Studiul deprinderilor motorii: au fost studiate in sarcini de educatie fizica. Sarcinile motorii
in care au fost studiate sunt de 2 categorii:

ü cu raspunsuri discrete (separate prin intervale de non raspuns – lovirea in fotbal; rasucirea
cheii de contact)

ü cu raspunsuri continui (alergarea cu mingea, condusul masinii)

² Teorii ale invatarii deprinderilor motorii: teoria clasica vede acest tip de invatare ca
asemanator invatarii instrumentale. Thorndike: este dependenta de legea efectului: J.Adams –
closed – loop theory: se incearca miscarea, se primeste feedbackul; fiecare incercare primeste
informatii proprioceptive; sunt detectate discrepantele si se realizeaza autoreglarea

² Caracteristicile deprinderilor motorii: Implica secventele de raspunsuri, coordonarea

perceptiv-motorie; organizarea raspunsului (in paternuri) si feedback-ul intrinsec (raspunsurile
produc stimuli care produc alte raspunsuri consecutive)

² Fazele invatarii deprinderilor motorii:

ü faza cognitiva – se intelege sarcina, se verbalizeaza, se conceptualizeaza componentele. In

invatarea limbilor straine – se obtin informatiile despre pronuntie (vocale, consoane, diftongi); in
invatarea dansului – informatii despre pasii de baza
ü faza asociativa – asemanatoare cu faza asociativa din invatarea verbala (In dactilografie)

ü faza autonoma – fara control voluntar

² Factorii care influenteaza invatarea deprinderilor motorii: feedback-ul (intrinsec si extrinsec);

distribuirea exercitiului; stresul si oboseala

² Principii practice: intelegerea sarcinii, exersarea componentelor, obtinerea feedbackului,

exersarea in conditii cat mai variate (Ellis, 1978, p.226-246)

2.4. Invatarea verbala

Limbajul sau comportamentul verbal este legat de gandire si activitatile simbolice si mediaza o
mare varietate de forme de invatare,

Invatarea verbala este orice situatie de invatare in care sarcina cere ca elevul sa raspunda la un
material verbal cum sunt cuvintele sau sa formuleze raspunsuri verbale.

Include o mare varietate de situatii, de la asocierea materialelor verbale fara sens la solutii la
probleme complexe.
Studiul sistematic al invatarii umane a inceput cu invatarea verbala si principala problema a fost
formarea si retinerea asociatiilor verbale. Cel mai frecvent punct de vedere a fost ca
evenimentele si lucrurile devin asociate din cauza ca apar frecvent impreuna. Atunci cand A si B
se produc impreuna, aparitia lui A evoca pe B. In acest context importante sunt: contiguitatea si
frecventa. Contiguitatea poate fi spatiala sau/si temporala; frecventa exprima cat de des se
produce contiguitatea.

Studiul sistematic al invatarii verbale a inceput cu H.Ebbinghaus, in 1985: conditiile in care omul
invata sa formeze asociatii si in care acestea sunt uitate in timp. La acel timp se credea ca
asemenea procese nu pot fi cunoscute si masurate. Influentat de gandirea unor filosofi
asociationisti ca John Locke, David Hume, George Berkeley, James si Stuart Mill: cunostintele
provin direct din experienta, ideile simple formeaza idei mai complexe prin asociere. Ebbinghaus
a utilizat silabe fara sens desi nici acestea nu sunt complet independente de experienta trecuta a
subiectului.

² Proceduri: cai prin care a fost studiata invatarea verbala: seriala, perechi, libera, recunoastere.
Materiale utilizate in studiul invatarii verbale: silabe fara sens apoi trigrame – 3 litere; grupuri
de cuvinte si propozitii

invatarea seriala – in invatarea seriala unitatile verbale sunt prezentate in aceeasi ordine de la o
incercare la urmatoarea. Un exemplu familiar de invatare verbala seriala este invatarea recitarii
alfabetului, zilelor saptamanii, lunilor anului, erelor geologice;

asocierea in perechi – sarcina subiectului este de a invata perechi de cuvinte asociate, un

element al perechii devenind stimul iar cel de-al doilea raspuns. Exemplu familiar: invatarea
vocabularului unei limbi straine in care fiecare cuvant nou are o pereche in limba materna. In
invatarea perechilor asociate de cuvinte au identificat o varietate de procese. Acest tip de sarcina
a fost mult timp privita ca un prototip al invatarii mecanice (pe de rost) dar s-a descoperit ca in
rezolvarea ei omul joaca rolul unui adevarat procesor de informatii.

reamintirea libera - subiectului ii sunt prezentati serii de itemi verbali si dupa un timp i se cere
sa-i reproduca fara sa fie nevoit sa respecte o anumita ordine – nu este influentata de interventia
experimentatorului dar nu permite evidentierea timpului utilizat pentru fiecare unitate. Daca
experimentatorul ofera suficiente cuvinte din mai multe categorii, subiectul isi reaminteste
cuvintele structurate in aceste categorii. Dar subiectul utilizeaza anumite criterii de organizare a
materialului la reactualizarea libera chiar daca experimentatorul nu le sugereaza. Rezultatele
studiului acestui tip de invatare releva importanta deciziei in invatare. Cel care invata este activ,
organizeaza materialul, cauta reguli de grupare, structureaza sarcina. Aceasta procedura este
importanta pentru ca permite investigarea: 1.modului in care cel care invata organizeaza
materialul; reperelor (categoriilor conceptuale) detectate de cel care invata pe parcursul invatarii:
strategiilor utilizate pentru regasirea itemilor in memorie.

invatarea prin recunoastere - subiectului i se arata stimulul apoi se testeaza recunoasterea lui intr-
o incercare ulterioara. Este o procedura frecvent utilizata in invatarea de zi cu zi, obisnuita:
recunoasterea fetelor, a locurilor familiare. Este asemanatoare cu invatarea prin discriminare. Au
fost utilizate 2 feluri de teste de recunoastere: cu un singur item si cu itemi multipli. Primul test:
se da 1 singur item si subiectul trebuie sa spuna daca este nou sau vechi (cunoscut). Rezultatele
lui trebuie corectate in baza teoriei detectiei semnalului. In procedura cu itemi multipli
subiectului i se ofera itemul printre mai multi itemi distractori. Recunoasterea este cu atat mai
grea cu cat ietmii distractori sunt mai asemanatori cu itemii vechi.

² influente asupra invatarii verbale – semnificatia si similaritatea. Similaritatea –formala (au

in comun una sau mai multe litere) si conceptuala (apartin aceleiasi categorii sau reprezinta
exemple ale aceluiasi concept). In invatarea perechilor asociate acestea au efecte diferite asupra
ratei invatarii: raspunsurile similare sprijina invatarea noului raspuns. Cresterea similaritatii
formale a stimulilor creste dificultatea sarcinii.
² intre 1950 – 1960 psihologii au cercetat amanuntit invatarea verbala si au identificat stadii
sau componente ale procesului invatarii verbale. Pentru aceste studii au utilizat cel mai frecvent
invatarea de perechi asociate de cuvinte – ca forma mai simpla a invatarii verbale.

² analiza stadiilor invatarii verbale: asocierea; discriminarea stimulului; selectia stimulului;

codarea stimulului;

In invatarea unei liste de perechi asociate:

La nivelul raspunsului: 1.stadiul invatarii raspunsului – se invata raspunsul si se cupleaza cu

stimulul, astfel incat raspunsul sa fie disponibil pentru reamintire; stadiul asociativ – cere
cuplarea unui raspuns particular cu un stimul particular.

Daca raspunsul este putin semnificativ sau dificil de pronuntat invatarea raspunsului cere mai
mult efort

Procese care au loc in legatura cu stimulul in invatarea perechilor asociate:

discriminarea stimulului,

selectia stimulului,

codarea stimulului.

Discriminarea stimulului joaca un rol important doar daca stimulii sunt asemanatori intre ei, daca
sunt clar diferiti, nu.
Selectia stimulului presupune neglijarea informatiei redundante pe care o contine si operarea
doar cu informatia relevanta. De exemplu din stimulii XOL, KUF, TAZ care sunt stimuli
nominali, subiectul alege doar X, K, T care astfel devin stimuli functionali. Ignorarea informatiei
redundante faciliteaza invatarea. In citirea rapida nu se citeste fiecare cuvant.

Codarea stimulului – procesul prin care stimulul nominal este transformat intr-o reprezentare
noua: la vederea imaginilor unor figuri geometrice se pronunta implicit sau prin subvocalizarea
cuvintele care le denumesc; utilizarea initialelor (SUA, IBM – creste viteza invatarii verbale.

Abordarea asociationista a invatarii verbale se focalizeaza pe modul in care se formeaza

asociatiile. Se diferentiaza: asociatii anticipate (forward) reactualizarea raspunsului potrivit
pentru stimul; asociatii retroactive (backward) – reactualizarea stimulului cand este prezentat
raspunsul ca un indiciu. In invatarea vocabularului unei limbi straine nu se invata perechi doar in
directie anterograda ci si in directie retrograda.

Abordarea gestaltista a invatarii verbale - A fost dezvoltata de teoria gestaltista: W.Kohler,

K.Kofka. Conform ei, contiguitatea si frecventa experientelor sunt importante doar sub aspectul
evidentierii proceselor organizationale. Asociatiile nu sunt invatate prin intiparire via repetitie.
De exemplu, dupa Kohler, asocierea caine-bicicleta nu este invatata prin contiguitate si frecventa
acesteia ci se formeaza in baza unor imagini mentale care sunt trezite de cuvintele perechi. In
schimb imaginile mintale permit ca perechea sa fie organizata ca o unitate a unui anumit tip de
experienta. Tot ceea ce este invatat si retinut este un tip de unitate organizata a intregii
experiente, nu o asociere stimul-raspuns. Invatarea presupune o persoana activa care utilizeaza
imagini, strategii, procese de organizare, gandeste, emite ipoteze si ia decizii.
Abordarea cognitiva a invatarii verbale - a influentat sau directionat cercetari asupra invatarii
verbale in ce priveste:

clusterele in reamintirea libera;

organizarea subiectiva; codarea (medierea limbajului);

imageria mintala.

Clustering (inmanunchierea) in reamintirea libera – in reamintirea libera, omul schimba ordinea

cuvintelor in raport de cea in care au fost prezentate. Acest proces este numit clustering si este o
dovada a proceselor de organizare in invatarea verbala.

Clusterizarea sau organizarea materialului verbal poate fi:

ü simpla prin asocierea unui cuvant cu altul (fata – baiat)

ü categoriala (reamintirea unui item este relationata cu o anumita categorie (noapte – zi)

Organizarea subiectiva – dupa criterii proprii

Codificarea – modificarea, rearanjarea informatiei la reamintire – anagramare, simplificare (bio –

boy)

Imageria mentala (mental imagery) – reprezentari picturale , vizualizari (method of loci,

pegword method)
² motivatia si invatarea verbala: invatarea intentionala vs.incidentala; anxietatea (control)