LACURILE DIN ROMÂNIA

Lacurile sunt ape stătătoare care s-au format prin acumularea apei în adânciturile aflate la
suprafaţa scoarţei terestre. În România există peste 3400 de lacuri dar acestea sunt în general de
întindere mică şi ocupă aproximativ 1% din suprafaţa ţării.

După modul de formare lacurile sunt de două feluri:

- naturale, şi
- artificiale (formate în urma acţiunii oamenilor).

După forma de relief în care suntsituate lacurile pot fi împărţite în:

- lacuri de munte;
- lacuri de deal şi podiş,
- lacuri de câmpie,
- lacuride luncă şi din Delta Dunării,
- lacuri de la malul mării.

Lacurile de munte – unele lacuri s-au format prin strângerea apei în adânciturile
reliefuluidin ape provenite din ploi şi din topirea zăpezilor. Acestea la rândul lor pot fi:
Lacuri glaciare – sunt formate prin topirea gheţarilor montani. În ţara noastră mai
cunoscute sunt lacurile Bucura şi Zănoaga din Munţii Retezat şi Lacul Bâlea din Munţii
Făgăraş.
Lacurile vulcanice sunt formate în craterul unor vulcani, cel mai cunoscut fiind Lacul
Sfânta Ana din Munţii Harghita.
De asemenea în ţara noastră există şi lacuri de baraj natural, cel mai cunoscut fiind Lacul
Roşu, format pe cursul râului Bicaz, în Carpaţii Orientali, în urma unei alunecări de teren
care a blocat parţial cursul râului.

Lacurile de deal au fost create de către oameni pentru folosirea apei în irigaţii şi
pentru creşterea peştelui iar altele s-au format urma unor foste mine de sare aşa cum sunt
Lacul Ursu de la Sovata sau lacul de la Slănic Prahova.

Lacurile de câmpie s-au format de-a lungul unor cursuri de apă (râuri) cum sunt cele
de pe râurile Ialomiţa sau Colentina.
De asemenea există şi lacuri de câmpie cu apă sărată şi amară cum sunt Lacul Sărat de
lângă Brăila şi Lacul Amara de lângă Slobozia.
Lacurile din lunca şi Delta Dunării sunt folosite pentru creşterea peştelui.
Lacurile de pe ţărmul Mării Negre au fie apă dulce, fie sărată şi amară. Dintre acestea
Lacul Razim este cel mai mare iar Lacul Techirghiol este renumit pentru nămolul său
folosit în vindecarea unor boli.

Lacurile de acumulare (artificiale) sunt făcute de om prin construirea unor baraje

pentru oprirea apei unor râuri. Ele alimentează cu apă hidrocentrale care produc energie
electrică sau sunt folosite pentru creşterea peştelui, irigaţii sau ca tampon pentru evitarea
inundaţiilor. Astfel de lacuri sunt pe Dunăre( Porţile de Fier I şi II ), pe râul Bistriţa - Lacul
Izvorul Muntelui şi pe râul Argeş – Lacul Vidraru.
 Lacurile au importanţă
- economică pentru producerea energiei electrice, pescuit, irigaţii sau evitarea unor inundaţii,
dar şi
- turistică, prin pitorescul lor reuşind să atragă numeroşi turişti şi vizitatori.