Ce este spectrometria de masă

Spectrometria de masă este o metodă de analiză structural, diferind fundamental de celelalte

tehnici spectrale uzuale (rezonanţa magnetică nucleară, spectrometria în infraroşu, în ultraviolet
etc) datorită faptului că nu utilizează radiaţiile electromagnetice.

Spectrometria de masă este un instrument analitic util pentru măsurarea raportului masă-sarcină a
uneia sau mai multor molecule prezente într-o probă. Aceste măsurători pot fi adesea folosite
pentru a calcula greutatea moleculară exactă a componentelor probei.

Spectrometria de masă este o tehnică analitică puternică utilizată pentru a cuantifica materialele
cunoscute, a identifica compușii necunoscuți dintr-o probă și pentru a elucida structura și
proprietățile chimice ale diferitelor molecule. Procesul complet implică conversia eșantionului în
ioni gazoși, cu sau fără fragmentare, care sunt apoi caracterizați prin raporturile lor masă-sarcină
(m / z) și abundența relativă.
Această tehnică studiază practic efectul energiei ionizante asupra moleculelor. Depinde de
reacțiile chimice din fază gazoasă în care sunt folosite molecule de probă în timpul formării
compușilor ionici și neutri.

Principul de bază

Principiul metodei MS constă în devierea in câmp magnetic a ionilor obținuți prin fragmentarea
moleculelor din probă de analizat prin bombardare în prealabil cu electroni. Analiza are la bază
utilizare raportului masă / sarcină (m / z). Fiecare tip de moleculă va prezenta un spectru de masă
distinct, pe baza căruia se pot face determinări calitative și cantitative, oferind în același timp
informații despre masa moleculară, structură moleculară, legăturile chimice și abundența ionilor.

Spectrometria de masă este o tehnică analitică prin care substanțele chimice sunt identificate prin
sortarea ionilor gazoși în câmpuri electrice și magnetice în funcție de raporturile lor masă-
sarcină. Instrumentele utilizate în astfel de studii se numesc spectrometre de masă și spectrografe
de masa, cele două instrumente diferind doar prin modul în care sunt detectate particulele. În
spectrometrul de masă sunt detectați electric, în spectrograful de masă prin mijloace fotografice
sau alte mijloace. Deoarece detectoarele electrice sunt acum cele mai frecvent utilizate, câmpul
este denumit de obicei spectrometrie de masă.

Spectroscopele de masă constau din cinci părți de bază: un sistem cu vid ridicat; un sistem de
manipulare a probelor, prin care poate fi introdus eșantionul care urmează să fie investigat; o
sursă de ioni, în care poate fi produs un fascicul de particule încărcate caracteristic eșantionului;
un analizor, în care fasciculul poate fi separat în componentele sale; și un detector sau receptor
prin intermediul căruia pot fi observate sau colectate fasciculele de ioni separate.

Multe investigații au fost efectuate cu ajutorul spectrometriei de masă. Acestea includ

identificarea izotopilor elementelor chimice și determinarea maselor lor precise și a abundențelor
relative, datarea probelor geologice, analiza substanțelor chimice anorganice și organice în
special pentru cantități mici de impurități, determinarea formulelor structurale ale substanțelor
organice complexe, punctele forte ale legăturilor chimice și energiilor necesare pentru a produce
ioni particulari, identificarea produselor de descompunere a ionilor și analiza materialelor
necunoscute, cum ar fi probele lunare, pentru constituenții lor chimici și izotopici.
Spectroscopele de masă sunt, de asemenea, utilizate pentru a separa izotopii și pentru a măsura
abundența izotopilor concentrați atunci când sunt folosiți ca trasori în chimie, biologie și
medicină.