Scrisoare de motivație

Stimată comisie,

Numele meu este Baltă Bogdan Petrișor și sunt student în anul I la Facultatea
de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul”, specializarea Teologie Pastorală , a
Universitații București. Prin prezenta scrisoare vă rog să-mi permiteți să vă
împărtașesc experiențele și motivele pentru care vreau să devin profesor.

În primul rând, a fi profesor ,din punctul meu de vedere, reprezintă o acțiune

jertfelnică și de dăruire față de celălalt. Acest lucru constituind și criteriile de
bază ale teologiei de a-ți iubi aproapele și de a-ți pune viața pentru el , după
modelul Mântuitorului Hristos. Cât despre mine, pot spune că încă din copilărie
mi-am dezvoltat această mentalitate de a fi pregătit în orice moment să mă
dedic în totalitate semenilor mei.

Dragostea, blândețea, răbdarea, smerita înțelpciune, sunt printre puținele

abilități pe care un profesor trebuie să le cuprindă în buchetul vocație sale în
exerciatrea acestei profesii. Tinda Bisericii, încă din primele veacuri creștine a
fost cea care s-a preocupat intens cu pregatirea celor care mai târziu aveau a
deveni învățătorii de seamă a acelor vremuri. Astefl, eu trăind de mic copil în
sânul Bisericii pot spune că am fost inițiat în depriderile esențiale ale unui bun
profesor.

În al doilea rând, acțiunile de voluntariat pe care le-am desfășurat in cadrul

parohial al Bisericii au contribuit la dorința hotărâtoarea de a deveni profesor.
Aici pot spune că am desoperit tainele interioare ale acestei profesii.
Colaborarea cu diverse clase sociale de copii, implicarea în diversele activități
educaționale, participarea la diferite acțiuni de interacțiune cu cei mici au
contribuit la extinderea abilităților profesorale pe care consider că le-am
dobândit.

O altă experiență ce a avut rol important în pregatirea mea interioară

pentru aceasta vocație o constituie modelul doamnei profesor de religie din
școala generală care mi-a dovedit că efortul persistent îmbinat comuninii cu
Hristos poate creea noi orizonturi în viziunile elevilor. Vreau să vă povestesc o
întâmplare care a sensibilizat acaestă dorintă a mea de a deveni profesor. Eram
prin clasa a 7-a la o oră obișnuită de religie și discutând despre cunoașterea lui
Dumnezeu. O inspirație profudă a doamnei profesor reușeste să capteze
curiozitatea tuturor. Aceasta ne propune ceva diferit de ceea ce făcusem până
acum și anume să ieșim în grădina școlii și să-L cunoaștem pe Dumnezeu prin
intermediul creației. Această actiune nu numai că a fost îmbucurătoare pentru
noi elevii dar a reusit si sa-mi demonstreze mie că educația nu constă doar in
teoretizarea informațiilor , ci și în aplicarea acestora prin intermediul diferitelor
actiuni. Astfel un motiv important pentru care doresc să devin profesor, încă
de atunci este dorința de a folosi metode cat mai deversificate in dezvoltarea
cunoașterii elevilor.

În plus, aș dori să precizez că diferitele ocazii in scoala generala, cat si in

liceu, de a fi ales de catre profesori sa fiu suplinitor al orelor de curs la care nu
puteau participa din diferite motive , m-au ajutat sa mă familiarizez cu statutul
de profesor și de a contrbui la pastrarera disciplinei si ordinii la nivel de clasă.

În final, concluzionez prin a spune ca a fi profesor nu este o meserie ci o

vacatie, ce necesita dobandirea multor abilități. Nădajuiesc în bunul Dumnezeu
să mă ajute să-i călauzesc pe cei încredințați pe drumul cunoașterii și al
dezvoltării morale.

Cu respect,

Baltă Bogdan!