Sunteți pe pagina 1din 26

Universitatea Spiru Haret

Facultatea de Istorie, Muzeologie şi Arhivistică


Masterat: România în relaŃiile internaŃionale
Titular de disciplină: prof. univ. dr. Ioan Scurtu
An I, Sem. II

Politica externă a României:


de la sovietizare la desovietizare (1944-1964)

Introducere

După cel de-al doilea război mondial, relaŃiile internaŃionale s-au


caracterizat printr-o confruntare între Uniunea Sovietică şi aliaŃii ei pe de o parte
şi Statele Unite ale Americii şi aliaŃii ei pe de altă parte. Această confruntare s-a
numit în epocă „războiul rece“, existând temerea că în orice moment el ar putea
deveni un „război cald“, ceea ce ar fi însemnat o a treia conflagraŃie mondială.
Anul 1948 marchează momentul în care Kremlinul a impus în toate statele
aflate în sfera sa de influenŃă (dominaŃie) regimul socialist-totalitar de esenŃă
stalinistă, prin lichidarea oricărei opoziŃii politice, trecerea la exproprierea marii
burghezii, instituirea monopolului ideologic al partidului comunist (învăŃătura
marxist-leninist-stalinistă). A început astfel confruntarea între cele două sisteme
social-politice antagonice: capitalist şi socialist.
În 1949, SUA, împreună cu aliaŃii săi occidentali au creat blocul militar
NATO, iar în 1955 Uniunea Sovietică şi Ńările de „democraŃie populară“ au pus
bazele Tratatului de la Varşovia.
Confruntarea a vizat toate aspectele vieŃii sociale: ideologie, cultură,
economie, politică, mod de existenŃă etc. Un rol important la ascuŃirea
conflictelor între cele două „blocuri“ – capitalist şi socialist – l-a avut mass-
media (presa, radioul, televiziunea), care au promovat disputa permanentă,
contestarea reciprocă, denigrarea adversarului etc.
Pe acest fond, extrem de tensionat, relaŃiile internaŃionale ale României au
cunoscut anumite evoluŃii, adesea spectaculoase, care merită să fie cunoscute şi
aprofundate.

RelaŃiile internaŃionale ale României în anii 1947-1956

La 10 februarie 1947 a fost semnat Tratatul de pace între România pe de o


parte, şi Puterile Aliate şi Asociate de cealaltă parte. Astfel, România ieşea de
sub regimul ConvenŃiei de armistiŃiu (semnată la 12 septembrie 1944), devenind
un stat independent şi suveran. În realitate, România a continuat să fie ocupată
de trupele sovietice. Tratatul de pace prevedea: „Toate forŃele Aliate vor fi
retrase din România în termen de 90 de zile de la intrarea în vigoare a Tratatului
de faŃă, Uniunea Sovietică rezervându-şi dreptul de a păstra pe teritoriul român
forŃele armate care i-ar putea fi necesare pentru menŃinerea liniilor de
comunicaŃie ale Armatei Sovietice în zona sovietică de ocupaŃie din Austria“.
După cel de-al doilea război mondial, politica externă a României, ca şi a
celorlalte state de „democraŃie populară“, s-a caracterizat printr-o deplină
docilitate faŃă de Moscova, care le-a impus încheierea unor „tratate de
prietenie“, colaborare şi asistenŃă mutuală. România a semnat acest tratat la 4
februarie 1948. Tratatul prevedea angajamentul părŃilor de a lua în comun
măsurile necesare pentru înlăturarea oricărei ameninŃări, de a participa la toate
acŃiunile internaŃionale având drept scop asigurarea păcii şi securităŃii
popoarelor; în cazul în care una dintre cele două părŃi ar fi fost antrenată într-un
conflict armat cu Germania sau cu oricare alt stat care, direct sau indirect, s-ar fi
unit cu aceasta, cealaltă parte îi va acorda ajutor armat şi de altă natură. PărŃile
se obligau să nu încheie nici o alianŃă şi să nu ia parte la nici o coaliŃie şi nici la
alte acŃiuni sau măsuri îndreptate împotriva celeilalte PărŃi şi să se consulte cu
privire la toate chestiunile internaŃionale importante care atingeau interesele lor,
să acŃioneze în spiritul prieteniei şi colaborării pentru a dezvolta şi întări
legăturile economice şi culturale între ele pe baza principiilor respectului
reciproc, al independenŃei şi suveranităŃii naŃionale, al neamestecului în treburile
interne ale celuilalt stat. Acest Tratat, semnat de dr. Petru Groza şi V.M.
Molotov, a fost primul document de acest fel încheiat de Uniunea Sovietică cu
un stat fost inamic.
Dincolo de formulele diplomatice, Tratatul consemna rolul determinant al
Uniunii Sovietice în politica externă a României, care se angaja „să se consulte“
cu marele vecin de la Răsărit, „în toate chestiunile internaŃionale“. Formularea
potrivit căreia erau respectate principiile „respectului reciproc al independenŃei
şi suveranităŃii naŃionale, al neamestecului în treburile interne“ era lipsită de
orice bază reală, în condiŃiile în care România era practic ocupată de Armata
Roşie, consilierii sovietici erau prezenŃi în toate întreprinderile şi instituŃiile, fără
avizul lor neputându-se lua nici o decizie, iar conducerea Partidului Muncitoresc
Român se afla, practic, în subordinea Kremlinului şi în special a lui I.V. Stalin.
Uniunea Sovietică a semnat tratate similare cu Polonia, Cehoslovacia,
Ungaria, Bulgaria, Albania. De asemenea, Ńările socialiste au semnat, între ele,
tratate de prietenie, colaborare şi asistenŃă mutuală, după modelul primit de la
Moscova.
RelaŃiile internaŃionale ale României erau limitate aproape numai la cele
cu „statele frăŃeşti“, legăturile cu statele occidentale fiind îngheŃate.
În temeiul înŃelegerilor dintre P. Groza şi V. M. Molotov, la 23 mai 1948
a fost semnat acordul de predare a Insulei Şerpilor către URSS. Astfel, după
Basarabia şi nordul Bucovinei, România mai pierdea o parte din teritoriul său
naŃional în favoarea Uniunii Sovietice, producându-se o modificare de graniŃă,
neprevăzută în Tratatul de pace din 10 februarie 1947.
O expresie a modului în care acŃionau statele aflate sub dominaŃia
sovietică este relaŃia lor cu Iugoslavia. Deteriorarea raporturilor dintre Stalin şi
Iosiph Broz Tito s-a răsfrânt şi asupra celorlalte state socialiste. În zilele de 20-
29 iunie 1948 s-au desfăşurat la Bucureşti lucrările Biroului Informativ al
Partidelor Comuniste şi Muncitoreşti la care a fost blamată conducerea
Partidului Comunist din Iugoslavia. Ca urmare, toate statele socialiste, precum şi
partidele comuniste au rupt relaŃiile cu Iugoslavia şi cu partidul comunist din
această Ńară.
Liderii comunişti români s-au conformat şi ei acestei directive, I.B. Tito
fiind prezentat ca un agent al imperialismului american, care urmărea
instaurarea capitalismului în Iugoslavia. La graniŃa româno-iugoslavă au fost
masate trupe, s-au efectuat lucrări de fortificaŃie, iar populaŃia sârbă din Banat a
fost deportată în Bărăgan.
În 1949 s-a constituit Consiliul de Ajutor Economic Reciproc (CAER) din
iniŃiativa Moscovei, la care participau: Bulgaria, Cehoslovacia, Polonia,
România, Ungaria şi URSS. Ulterior au aderat la CAER şi Albania, Republica
Democrată Germană, Mongolia, Cuba şi R.P.D. Vietnam. În fond, acesta era un
organism prin care Uniunea Sovietică îşi impunea propriile concepŃii şi interese
celorlalte Ńări socialiste. Obiectivul CAER era armonizarea planurilor economice
şi realizarea unor schimburi „avantajoase“ privind produsele de bază ale
economiilor naŃionale.
O altă cale de exploatare economică a fost aceea a societăŃilor mixte. Încă
din 1945 au fost înfiinŃate societăŃi mixte româno-sovietice, numite Sovrom-uri,
care au vizat toate bogăŃiile Ńării (petrol, lemn, gaz metan etc. etc.).
Nici o decizie semnificativă nu era luată de conducerea de la Bucureşti
fără avizul prealabil al sovieticilor. De exemplu, textul proiectelor de ConstituŃie
din 1948 şi 1952 au fost trimise la Moscova, unde s-au făcut numeroase
observaŃii, care au fost rezolvate şi apoi supuse votului Marii Adunări NaŃionale.
De asemenea, planurile de dezvoltare economică erau elaborate în Ńară cu
participarea consilierilor sovietici, iar Gheorghiu-Dej se deplasa la Moscova
pentru a obŃine acordul lui Stalin, după care erau adoptate în Plenarele C.C. al
Partidului Muncitoresc Român.
Moartea lui I.V. Stalin în martie 1953 a fost urmată de unele modificări
în privinŃa politicii interne şi externe a Uniunii Sovietice. N.S. Hruşciov s-a
pronunŃat pentru coexistenŃa paşnică a socialismului cu capitalismul, pentru o
destindere în relaŃiile internaŃionale. De asemenea, a acŃionat pentru
normalizarea relaŃiilor sovieto-iugoslave.
Conducerea de la Bucureşti a primit cu satisfacŃie noua orientare în
politica externă a Kremlinului; în iunie 1954 au fost reluate relaŃiile diplomatice
româno-iugoslave, după care au urmat mai multe acorduri de colaborare, cel mai
important vizând construirea în comun a nodului hidroenergetic şi de
comunicaŃie pe Dunăre la PorŃile de Fier.
Anul 1955 a fost marcat de evenimente importante. La 14 mai a fost creat,
din iniŃiativa Kremlinului, Tratatul de la Varşovia, prin care armatele statelor
socialiste europene (mai puŃin Iugoslavia) au fost puse sub comanda sovietică.
În fond, Tratatul de la Varşovia era o replică a OrganizaŃiei Atlanticului de Nord
(NATO), constituită în 1949 sub comanda SUA.
A urmat semnarea Tratatului de stat cu Austria la 15 mai, prin care
această Ńară redevenea suverană, pe baza neutralităŃii permanente, fapt ce a
impus retragerea trupelor străine, inclusiv a celor sovietice. Ca urmare,
Gheorghiu-Dej a iniŃiat unele discuŃii cu membrii Biroului Politic al C.C. al
P.M.R. vizând retragerea trupelor sovietice din România, deoarece prezenŃa lor
nu mai avea o justificare legală. În august 1955, cu ocazia vizitei lui Hruşciov în
România, liderul comunist Emil Bodnăraş a ridicat problema retragerii Armatei
Roşii. Luat prin surprindere, Hruşciov a ripostat vehement. Gheorghe Apostol,
în acel moment prim-secretar al C.C. al P.M.R., relata că liderul sovietic „a sărit
în picioare, aprins la faŃă şi ne-a calificat pe toŃi drept naŃionalişti şi
antisovietici“.
În anul 1955 România a fost primită în ONU. Încă din 1947, guvernul
român s-a adresat secretarului general al ONU cu cererea de acceptare a
României în organizaŃia mondială, dar nu a avut succes. În septembrie 1954 a
adresat o nouă solicitare. La ConferinŃa de la Geneva a miniştrilor de externe ai
SUA, Marii Britanii, FranŃei şi Uniunii Sovietice desfăşurate în zilele de 27
octombrie – 16 noiembrie 1955 s-a discutat şi problema primirii în ONU a noi
state. Pe baza acordului convenit, România, împreună cu alte 16 Ńări, a fost
primită, în decembrie 1955, în ONU. În primii ani de activitate la ONU,
România, asemenea celorlalte state socialiste, a urmat întrutotul linia trasată de
sovietici. De regulă, înainte de deschiderea Adunării Generale a ONU, miniştrii
de externe ai acestor Ńări erau convocaŃi la Moscova şi instruiŃi asupra modului
de acŃiune, a votului pe care urmau să-l dea în problemele aflate pe ordinea de
zi. La New York, în timpul sesiunilor Adunării Generale, aveau loc „consfătuiri
de seară“ la care se stabileau activităŃile pentru ziua următoare. La rândul său, şi
SUA dispunea la ONU de o „maşină de vot“, asigurată de Ńările aliate, astfel că
organizaŃia mondială era adesea locul de confruntare a celor două blocuri
politico-militare.

Retragerea trupelor sovietice din România

La congresul al XX-lea al PCUS din februarie 1956, N.S. Hruşciov a


condamnat cultul personalităŃii al lui Stalin, crimele şi abuzurile comise de
acesta. În aprilie 1956 a fost desfiinŃat Biroul Informativ al Partidelor Comuniste
şi Muncitoreşti, conducerea sovietică pronunŃându-se pentru consfături ale
partidelor „frăŃeşti“, la care să se adopte declaraŃii comune. În privinŃa
României, N.S. Hruşciov a acceptat desfiinŃarea sovrom-urilor şi începerea
retragerii consilierilor sovietici.
Pe de altă parte, Hruşciov a declanşat o acŃiune de demascare a cultului
personalităŃii şi în celelalte state socialiste, de înlocuire a vechilor lideri şi de
reabilitare a celor persecutaŃi în timpul lui Stalin. Liderul român, Gheorghe
Gheorghiu-Dej, a rezistat pe poziŃie, susŃinând că în România a avut loc procesul
de destalinizare şi de lichidare a cultului personalităŃii încă din 1952, când din
conducerea P.M.R. a fost înlăturat „grupul antipartinic şi antistatal Ana Pauker-
Vasile Luca“.
„Liberalizarea“ iniŃiată de Hruşciov s-a propagat şi în celelalte Ńări
socialiste, având urmări neaşteptate pentru Hruşciov. În Polonia şi mai ales în
Ungaria acest proces de liberalizare avea tendinŃa de emancipare de sub
dominaŃia sovietică. Dacă în Polonia evenimentele au putut fi Ńinute sub control,
în Ungaria ele au luat un curs violent. La 25 octombrie 1956, noul lider maghiar
Imre Nagy a anunŃat începerea negocierilor cu Uniunea Sovietică în vederea
retragerii trupelor sovietice din Ungaria. La 3 noiembrie el a proclamat
neutralitatea Ńării sale, dar a doua zi trupele sovietice au trecut la înăbuşirea
„revoluŃiei“ din Ungaria.
IniŃial, oficialităŃile române au Ńinut sub tăcere evenimentele din Ungaria,
iar în comunicatul dat publicităŃii la 28 octombrie de Gheorghe Gheorghiu-Dej
şi Iosiph Broz Tito – cu ocazia vizitei delegaŃiei de partid şi de stat române în
Iugoslavia – se aprecia că situaŃia din Ungaria trebuia rezolvată de factorii
interni, fără nici o influenŃă externă. Dar, la 1 noiembrie, Hruşciov a venit în
Bucureşti, unde au fost convocaŃi liderii partidelor comuniste din celelalte Ńări
socialiste, pe care i-a informat despre decizia Uniunii Sovietice de a pune capăt
„contrarevoluŃiei“ din Ungaria. După această întâlnire, mijloacele mass-media
din România au început să condamne „contrarevoluŃia“ din Ungaria; regimul de
la Bucureşti a pus la dispoziŃie mijloacele de comunicaŃie ale Ńării pentru
transportarea trupelor sovietice spre Ungaria.
„RevoluŃia“ din Ungaria a fost înăbuşită în sânge de Armata Roşie. Imre
Nagy, înlăturat de la conducere, a fost transportat în România, fiind „cazat“ într-
o vilă la Snagov, până în aprilie 1957, când a fost predat oficialităŃilor de la
Budapesta; acestea au organizat un proces în urma căruia el a fost condamnat la
moarte şi executat.
Evenimentele din Ungaria au marcat puternic starea de spirit din Ńările
socialiste, inclusiv din România. Opinia publică trăise cu iluzia că „englezii şi
americanii“ nu vor îngădui dominaŃia sovietică, lipsirea de drepturi şi libertăŃi a
cetăŃenilor şi vor declanşa un război de eliberare a acestor state. Posturile de
radio occidentale cereau oamenilor să se ridice la luptă, astfel încât SUA şi
Marea Britanie să aibă motivul palpabil pentru a interveni. Ungurii au răspuns
acestor apeluri, dar guvernele de la Londra şi Washington s-au mulŃumit cu
proteste formale împotriva represiunii sovietice. În toamna anului 1956, această
iluzie, că „vin englezii şi americanii“, s-a risipit.
După înăbuşirea „contrarevoluŃiei“, în urma solicitării lui Hruşciov, la 22
noiembrie, Gheorghiu-Dej s-a deplasat în Ungaria, unde a participat la refacerea
partidului comunist din această Ńară, în frunte cu János Kádár. Atitudinea
conducerii de la Bucureşti faŃă de intervenŃia în Ungaria şi activitatea lui
Gheorghiu-Dej la Budapesta au determinat o schimbare a atitudinii lui Hruşciov
în privinŃa retragerii trupelor sovietice din România. Acum Gheorghiu-Dej
devenise o persoană de încredere, iar argumentele sale erau considerate pe
deplin întemeiate. În mod concret, liderul român argumenta că duşmanii Uniunii
Sovietice acreditau ideea că regimul socialist din România se menŃinea numai
datorită trupelor sovietice. În realitate, susŃinea Dej, regimul său era susŃinut de
poporul român, iar retragerea Armatei Roşii avea să demonstreze lumii
capitaliste că socialismul este o realitate durabilă. În plus, România era
înconjurată numai de state socialiste, astfel că forŃele militare ale
imperialismului nu puteau invada Ńara sa. Pledoaria lui Gheorghiu-Dej venea pe
un teren sensibil pentru Hruşciov. IntervenŃia în Ungaria crease Uniunii
Sovietice o atmosferă extrem de negativă pe plan internaŃional, atmosferă pe
care el încerca să o risipească făcând noi propuneri privind dezarmarea,
reducerea trupelor şi armamentelor, retragerea de trupe străine aflate pe teritoriul
altor state. În acest context, retragerea trupelor sovietice din România putea
constitui un exemplu concret pentru statele membre NATO şi în primul rând
pentru SUA.
Dar mai întâi trebuia să se legalizeze prezenŃa trupelor sovietice pe
teritoriul României. În consecinŃă, la 15 aprilie 1957 a fost semnat Acordul
româno-sovietic privind statutul juridic al trupelor sovietice staŃionate în
România, fapt ce permitea abordarea, din punct de vedere legal, a problemei
retragerii acestora. În Acord se menŃionau numeroase aspecte tehnice (folosirea
cazărmilor, depozitelor, aprovizionarea cu materiale etc.), dar şi politice:
comandanŃii militari sovietici erau obligaŃi să ceară acordul sau consimŃământul
guvernului român pentru mişcarea trupelor, pentru aplicaŃii şi manevre ş.a.
Peste un an, la 17 aprilie 1958, N.S. Hruşciov a adresat o scrisoare către
C.C. al P.M.R., în care se afirma: „C.C. al PCUS consideră că ar trebui să
discutăm în timpul cel mai apropiat problema retragerii forŃelor armate sovietice
de pe teritoriul Republicii Populare Române, rezolvând-o pozitiv şi publicând un
comunicat corespunzător în presă“. În răspunsul său, din 23 aprilie 1958,
Gheorghiu-Dej scria: „łinând seama de împrejurările actuale favorabile, suntem
de acord cu propunerea de a se renunŃa la staŃionarea mai departe a trupelor
sovietice în R.P.R.“. La 21 mai 1958, cu ocazia consfătuirii Comitetului Politic
Consultativ al statelor membre ale Tratatului de la Varşovia, s-a adoptat o
DeclaraŃie prin care se exprima adeziunea la „propunerea guvernului sovietic,
pusă de acord cu guvernul român cu privire la retragerea trupelor sovietice din
România“. AcŃiunea s-a desfăşurat în lunile iunie-iulie 1958, când au fost
organizate banchete şi mitinguri oficiale ale prieteniei româno-sovietice, în
numeroase localităŃi din Ńară; în gări au fost aduşi mii de cetăŃeni care îi salutau
pe ostaşii Armatei Roşii şi le urau „Drum bun“.
Astfel, printr-o abilă manevră politică, desfăşurată pe parcursul a trei ani
(1955-1958), Gheorghiu-Dej a reuşit să obŃină un important succes în relaŃia cu
Hruşciov. România a fost singura Ńară socialistă din care s-au retras trupele
sovietice, fapt ce i-a permis o anumită libertate de mişcare atât pe plan intern,
cât şi internaŃional.
Pe plan intern a început o amplă acŃiune de desovietizare a societăŃii,
desfiinŃându-se, rând pe rând, Institutul „Maksim Gorki“ (care a devenit
Institutul de Limbi Străine), Librăria „Cartea Rusă“ (înfiinŃându-se Librăria
pentru Cartea Străină), Muzeul Româno-Rus (în care avea să se amenajeze
Muzeul Literaturii Române) etc.
S-a trecut la înlocuirea manualelor şcolare traduse din limba rusă cu
manuale scrise de autori români, în care au fost reintroduse personalităŃile
marcante ale istoriei şi culturii naŃionale; alături de limba rusă, în şcoli şi
universităŃi s-au introdus engleza, franceza şi germana. Au început să fie
achiziŃionate cărŃi şi reviste din Occident, s-au deschis lectorate de limba română
în mai multe state occidentale, s-au efectuat numeroase traduceri din literatura
universală, mulŃi specialişti români au primit aprobarea de a participa la
congrese şi conferinŃe internaŃionale în Apus, s-au realizat filme în coproducŃie
cu FranŃa etc.
Desovietizarea şi liberalizarea s-au desfăşurat în limite strict controlate de
conducerea P.M.R. Paralel cu aceste acŃiuni, în anii 1958-1959 a avut loc un val
de procese publice şi arestări în rândul intelectualilor, pentru a se demonstra că
România rămânea o „verigă tare a lanŃului socialist“. Colectivizarea agriculturii
a continuat într-un ritm accelerat – cu abuzurile şi ilegalităŃile la scară naŃională
împotriva Ńărănimii – astfel că în aprilie 1962 acest proces s-a încheiat, putându-
se afirma că „socialismul a învins definitiv la oraşe şi sate“.

DeclaraŃia din aprilie 1964

După 1958 regimul de la Bucureşti a început o amplă acŃiune vizând


reorientarea politicii externe a României prin dezvoltarea unor relaŃii, în primul
rând economice, cu statele occidentale. Mai întâi au fost rezolvate probleme
generate de naŃionalizarea intreprinderilor occidentale din România (mai ales
cele din domeniul industriei petroliere) în anii 1948-1950 prin plata unor
despăgubiri din partea statului român. Pe această bază, guvernul de la Bucureşti
a putut încheia contracte cu mari firme din Occident şi a trecut la
retehnologizarea economiei naŃionale, în primul rând a industriei, înlocuind
multe dintre maşinile şi utilajele importate din spaŃiul sovietic.
În 1961 a avut loc o reorganizare la vârful conducerii României:
Gheorghe Gheorghiu-Dej a fost ales preşedintele Consiliului de Stat (funcŃie nou
înfiinŃată), reprezentând statul român în relaŃiile interne şi internaŃionale; Ion
Gheorghe Maurer a fost numit preşedintele Consiliului de Miniştri, iar Corneliu
Mănescu a devenit ministru de Externe. Această "troică" a avut un rol decisiv în
promovarea noii politici internaŃionale a României.
Rămânând fidelă alianŃelor încheiate şi regimului socialist-totalitar, noua
conducere a acŃionat pentru dezvoltarea relaŃiilor economice, culturale şi politice
cu Occidentul. Au fost semnate acorduri de colaborare economică, mulŃi tineri
români erau trimişi la studii sau specializare în FranŃa, Italia, Marea Britanie
etc., s-au deschis lectorate de limba şi cultura română în mai multe state din
vestul Europei etc. S-au organizat vizite pe linia parlamentului (Marii Adunări
NaŃionale), a unor miniştrii şi apoi a preşedintelui Consiliului de Miniştri, Ion
Gheorghe Maurer. Cu acest prilej, liderii Occidentali au putut constata ca
politicienii români ştiau să negocieze şi să-şi susŃină punctele de vedere, că nu
repetau - aşa cum făceau ceilalŃi semeni ai lor din statele socialiste - formule
lansate la Kremlin, ci aveau iniŃiative şi propuneau soluŃii proprii.
Pe acest fond, în Occident s-a apreciat că România se putea realiza o
"fisură în blocul sovietic”, se putea diminua capacitatea de dominaŃie a
Moscovei. În consecinŃă, SUA şi aliaŃii ei au încurajat politica de independenŃă
promovată de regimul de la Bucureşti, care nu mai accepta să urmeze "orbeşte"
linia impusă de sovietici.
Semnificativă este poziŃia României faŃă de "criza rachetelor", când
omenirea s-a aflat la un pas de o catastrofă nucleară. În octombrie 1962, N.S.
Hruşciov, fără să-i consulte pe aliaŃii din Tratatul de la Varşovia, a decis
amplasarea de rachete sovietice în Cuba. Preşedintele SUA, John Fitzgerald
Kennedy a cerut retragerea imediată a rachetelor, ameninŃând cu o ripostă
americană. Lumea ajunsese în preajma unui război nuclear, care ar fi antrenat şi
aliaŃii celor două mari puteri, inclusiv România, aliata Uniunii Sovietice. După
circa două săptămâni de criză, Hrusciov a acceptat să retragă rachetele din Cuba,
iar pacea a fost salvată. La 4 noiembrie 1962, ministrul de Externe Corneliu
Mănescu a avut o discuŃie cu secretarul de Stat al S.U.A., Dean Rusk,
declarându-i că în cazul unui conflict armat declanşat de acŃiuni ale U.R.S.S.
similare celei din Cuba, România va rămâne neutră. Cu alte cuvinte, România
nu accepta să fie antrenată într-un război, fără ca sovieticii să o informeze măcar
despre acŃiunile lor.
Tot atunci (1960-1963), N.S. Hruşciov a lansat planul integrării
economice a Ńărilor socialiste şi al "diviziunii internaŃionale socialiste a muncii"
în cadrul C.A.E.R., potrivit căreia unele Ńări (R.D. Germania, Cehoslovacia)
urmau să-şi dezvolte industria, iar altele (România, Bulgaria) să rămână Ńări
agricole. Regimul de la Bucureşti s-a opus acestui plan, afirmând că planificarea
dezvoltării economiei era un atribut inalienabil al fiecărui partid, care răspundea
numai în faŃa propriului popor, iar abandonarea procesului de industrializare ar
fi însemnat ca România să rămână o Ńară înapoiată, dependentă de produsele
fabricate în alte state. Disputa a devenit publică prin articolele publicate în presa
sovietică şi în cea română, fiecare prezentând punctul de vedere al conducerii
din Ńara respectivă. În timp ce "Scânteia" cerea respectarea principiilor
suveranităŃii naŃionale şi neamestecului în treburile interne, "Pravda" acuza
conducerea română de "îngustime naŃională" şi de faptul că prin contractele
economice încheiate se lasă "cumpărată" de Occident.
În aceeaşi perioadă s-a declanşat conflictul sovieto-chinez generat de
faptul că Mao Zedung contesta rolul lui Hruşciov de lider al mişcării comuniste
şi muncitoreşti internaŃionale. RelaŃiile dintre cele două Ńări s-au deteriorat grav,
ajungându-se la ciocniri militare în zona graniŃei.
Regimul de la Bucureşti s-a pronunŃat împotriva polemicii publice între
P.C. Chinez şi P.C.U.S., apreciind ca prin aceasta se ştirbeau unitatea şi
prestigiul mişcării comuniste şi muncitoreşti internaŃionale. P.M.R. s-a oferit ca
mediator, cerând conducerilor de la Moscova şi Beijing să înceteze polemica pe
timpul discuŃiilor pe care le va avea cu cele două partide. Atât N.S. Hrusciov, cât
şi Mao Zedung au acceptat. În zilele de 3-10 martie 1964 o delegaŃie a C.C. al
P.M.R. condusă de Ion Gheorghe Maurer a efectuat o vizită în China, unde a
discutat cu Mao Zedung şi alŃi conducători chinezi. Apoi, la 15-16 martie a avut
discuŃii cu N.S. Hruşciov la Gagra. În urma acestor vizite a rezultat limpede că
nici liderul chinez, nici cel sovietic nu acceptau să înceteze polemica, astfel că
relaŃiile dintre cele două partide şi state se vor deteriora şi mai mult.
Apreciind că datorită conflictului cu chinezii sovieticii nu vor întreprinde
o acŃiune de forŃă împotriva României, Gh. Gheorghiu-Dej a hotărât să facă
pasul decisiv spre afirmarea publică şi pe un ton categoric a independenŃei
P.M.R. şi a României. În zilele de 15-22 aprilie 1964 a avut loc Plenara C.C. al
P.M.R., care a adoptat DeclaraŃia cu privire la poziŃia Partidului Muncitoresc
Român în problemele mişcării comuniste şi muncitoreşti internaŃionale prin care
se oficializa politica de independenŃă faŃă de Moscova a regimului de la
Bucureşti. În document se preciza: “Respectarea strictă a principiului potrivit
căruia toate partidele marxist-leniniste sunt egale în drepturi, a nemestecului în
treburile interne ale altor partide, a dreptului exclusiv al fiecărui partid de a-şi
rezolva probleme politice şi organizatorice, de a-şi desemna conducerea, de a-şi
orienta membrii asupra problemelor politicii interne şi internaŃionale, reprezintă
condiŃia esenŃială pentru soluŃionarea justă a problemelor divergente, ca şi a
oricăror probleme pe care le ridică lupta lor comună.”
Această DeclaraŃie a avut un larg ecou internaŃional, mass-media
occidentală, inclusiv posturile de radio “România Liberă” şi “Vocea Americii”,
acordându-i spaŃii ample şi comentarii extrem de favorabile. La rândul său,
presa sovietică s-a menŃinut într-o semnificativă rezervă, atacurile împotriva
conducerii P.M.R. fiind lansate de liderii din Polonia, Ungaria şi R.D. Germană,
care o acuzau de naŃionalism. Într-o discuŃie cu conducerea P.C. din
Cehoslovacia, N.S. Hruşciov a declarat că dacă românii ar încerca să iasă din
C.A.E.R. şi din Tratatul de la Varşovia “este obligaŃia partidului nostru
[P.C.U.S.] să o împiedice”, precizând că “soldaŃii noştrii şi nu de Gaulle vor
aveau ultimul cuvânt”. Aluzia lui Hruşciov se referea la faptul că în iulie 1964,
premierul Ion Gheorghe Maurer a efectuat o vizită în FranŃa unde a fost primit
de preşedintele Charles de Gaulle. Cu acel prilej s-a convenit pregătirea
încheierii unor acorduri româno-franceze în domeniul culturii, relaŃiilor
consulare, colaborării tehnice şi ştiinŃifice. Pentru liderul de la Kremlin
colaborarea cu un stat occidental constituia un pericol pentru unitatea Ńărilor
socialiste, care trebuiau să urmeze, strict, linia trasată de sovietici.
În timpul discuŃiei de la Gagra, premierul Ion Gheorghe Maurer i-a spus
lui Hruşciov că Mao Zedung ar fi afirmat că sovieticii au ocupat Basarabia în
1940. În memoriile sale, Hruşciov avea să noteze că întâlnirea i-a lăsat un gust
amar, deoarece “românii încă ne purtau pică pentru că am redat Basarabia
Uniunii Sovietice, după război”. După 1948, în lucrările de istorie şi în
manualele şcolare din România se scria că Basarabia a fost “eliberată” de Rusia
în 1812, dar că în 1918 a fost “ocupată de armata regală română”, iar în 1940
acest teritoriu a fost “eliberat şi s-a unit cu Uniunea Sovietică”. După retragerea
trupelor sovietice şi dispariŃia lui Mihail Roller de la cârma istoriografiei
româneşti tonul a devenit mai temperat, iar în 1964 problema Basarabiei a
început să fie abordată într-o altă viziune. În acest scop s-a apelat la un argument
“imbatabil”, şi anume la aprecierile lui Karl Marx.
În octombrie 1964 a apărut la Bucureşti, sub redacŃia academicianului
Andrei OŃetea, lucrarea Karl Marx, Însemnări despre români, în care se afirma
că Basarabia era un teritoriu românesc, anexat în 1812 de Rusia Ńaristă.
Comentând acest eveniment, ziarul “New York Herald Tribune” publica la 2
aprilie 1965 articolul Sfidând Rusia, România vrea Basarabia, iar în ziarul “The
Observer” din 30 mai 1965 apărea articolul intitulat România cheamă în ajutor
pe Karl Marx.
Reîntoarcerea la valorile naŃionale, actele de sfidare a dominaŃiei sovietice
au fost primite favorabil de români, inclusiv de foştii oameni politici şi de
cultură, eliberaŃi din închisoare în urma decretelor de amnistie; în august 1964
au fost eliberaŃi ultimii 10.000 de deŃinuŃi politici.
Pe de altă parte, N.S. Hruşciov a fost înlăturat din conducerea sovietică la
Plenara C.C. al P.C.U.S din octombrie 1964, una din acuzaŃiile ce i s-au adus
vizând modul cum a gestionat relaŃiile cu România şi mai ales retragerea
trupelor sovietice din acestă Ńară, în 1958. În funcŃia de prim secretar al C.C. al
P.C.U.S. a fost ales Leonid Ilici Brejnev. Peste câteva luni, în martie 1965, Gh.
Gheorghiu-Dej înceta din viaŃă în urma unui cancer galopant.

Afirmarea României pe arena internaŃională

Politica de independenŃă şi de extindere a relaŃiilor internaŃionale iniŃiată


de Gheorghe Gheorghiu-Dej a fost continuată de succesorul său Nicolae
Ceauşescu, ales prim-secretar al C.C. al P.M.R. în martie 1965 şi apoi secretar
general al C.C. al P.C.R. în iulie 1965. La 9 decembrie 1967, Nicolae Ceauşescu
a fost ales în funcŃia de preşedinte al Consiliului de Stat al Republicii Socialiste
România. La baza politicii sale externe regimul de la Bucureşti punea
următoarele principii: 1)independenŃa şi suveranitatea naŃională; 2) egalitatea în
drepturi; 3) neamestecul în treburile interne; 4) avantajul reciproc.
Nicolae Ceauşescu a promovat o politică externă activă, pornind de la
alianŃa cu toate statele socialiste şi respectarea angajamentelor asumate,
colaborarea cu Ńările în curs de dezvoltare (lumea a treia) şi extinderea relaŃiilor
cu statele occidentale dezvoltate. Spre deosebire de Gheorghiu-Dej, care a
aplicat politica "paşilor mărunŃi”, calculând îndelung orice nouă acŃiune care ar
fi generat nemulŃumirea Kremlinului, Ceauşescu prefera atacul direct şi public,
cu efecte mediatice majore.

În mai 1966, când se împlineau 45 ani de la crearea Partidului Comunist


Român, Nicolae Ceauşescu a Ńinut o amplă cuvântare în care a criticat amestecul
Cominternului în treburile interne ale P.C.R., directivele greşite pe care acesta
le-a impus partidului, cea mai gravă fiind aprecierea că România ar fi fost un
stat multinaŃional şi imperialist, creat prin ocuparea unor teritorii străine. Ca de
fiecare dată, replica nu venea numai de la Moscova, dar şi de la Varşovia,
Budapesta, Sofia sau Berlin; acuzaŃia devenită “clasică” era aceea de “ingestiune
naŃională”.
Anul 1967 a marcat o puternică afirmare a României pe arena
internaŃională, prin acte de politică externă spectaculoase, precum şi prin
recunoaşterea acestei politici la nivel mondial. În ianuarie 1967 guvernul de la
Bucureşti a stabilit relaŃii diplomatice cu R. F. Germană, spre indignarea R. D.
Germane, dar şi a Uniunii Sovietice, care considera că numai ea avea dreptul de
a avea asemena relaŃii cu regimul de la Bonn. În iunie 1967, ca urmare a
izbucnirii războiului între Israel şi statele arabe, a avut loc la Moscova o
consfătuire a conducătorilor de partid şi de guvern din Bulgaria, Cehoslovacia,
R.D. Germană, Iugoslavia, Polonia, România, Ungaria şi Uniunea Sovietică
pentru examinarea situaŃiei din Orientul Apropiat. Sovieticii au propus adoptarea
unei DeclaraŃii prin care Israelul era calificat drept agresor, iar statele
participante hotărau să rupă relaŃiile diplomatice cu acest stat. România a fost
singura Ńară care nu a semnat această DeclaraŃie, apreciind că prin rezolvarea
problemelor litigioase se impunea menŃinerea relaŃiilor cu părŃile beligerante şi
iniŃirea de tratative pentru găsirea soluŃiilor corespunzătoare popoarelor
respective, pentru asigurarea şi consoliarea păcii. În acest spirit, Nicolae
Ceauescu a mediat începerea negocierilor între Israel şi Egipt, care aveau să se
finalizeze cu încheierea păcii între cele două state.
Prin politica sa, România a dobândit un real prestigiu internaŃional, fapt
ilustrat şi de alegerea lui Corneliu Mănescu, în septembrie 1967, în funcŃia de
preşedinte al Adunării Generale a O.N.U. Era primul diplomat comunist ales în
această înaltă demnitate. Se reedita, astfel, după 36 de ani, succesul pe care-l
realizase Nicolae Titulescu, în 1931, când a fost ales preşedintele Adunării
Generale a Ligii NaŃiunilor.
Un moment semnificativ pentru statutul internaŃional al României s-a
consumat în mai 1968, când generalul Charles de Gaulle, preşedintele FranŃei, a
efectuat o vizită de stat a României, unde a fost primit cu entuziasm nu numai de
conducerea oficială, dar şi de populaŃia României. Era primul lider de marcă din
Occident care vizita această Ńară, generalul de Gaulle fiind una dintre marile
personalităŃi ale lumii contemporane. În DeclaraŃia comună semnată de
preşedintele FranŃei şi Nicolae Ceauşescu, preşedintele Consiliului de Stat al
României, se menŃionau principiile care trebuiau să guverneze relaŃiile
internaŃionale: independenŃa şi suveranitatea naŃională, neamestecurile în
treburile interne, stabilirea de raporturi prieteneşti cu toate statele, menŃinerea şi
restabilirea păcii în lume.

România şi intervenŃia în Cehoslovacia (1968)

În timp ce România îşi amplifica relaŃiile internaŃionale, o altă Ńară


socialistă, Cehoslovacia, încerca o altă experienŃă: destinderea internă, prin
promovarea unui “socialism cu faŃă umană”. IniŃiatorul acestui nou curs al
societăŃii cehoslovace era Alexander Dubcek, prim-secretar al C.C. al P.C.
Cehoslovac. Nicolae Ceauşescu a privit cu simpatie reformele din Cehoslovacia,
în timp ce Leonid Brejnev şi ceilalŃi lideri din Tratatul de la Varşovia apreciau
că politica lui Dubcek putea duce la reinstaurarea capitalismului în
Cehoslovacia. În fond, aceste reforme vizau o anumită libertate a presei, dreptul
de constituire a unor organizaŃii civice, promovarea unui pluralism de idei
privind evoluŃia statului etc. Liderul sovietic şi-a legat numele de “doctrina
Brejnev” potrivit căreia dacă socialismul era pus în pericol într-o Ńară, celelalte
state erau datoare să intervină inclusiv militar, pentru a o aduce pe “calea cea
dreaptă”. Pentru aplicarea acestei “doctrine” au avut loc mai multe întâlniri ale
liderilor de partid şi de stat din statele participante la Tratatul de la Varşovia, la
care Nicolae Ceauşescu nu a fost invitat deoarece luase atitudine publică
împotriva oricăror intervenŃii din afară în treburile interne ale altui stat.
În timp ce avea loc aceste pregătiri, Nicolae Ceauşescu a efectuat o “vizită
de prietenie” în Cehoslovacia (15-17 august 1968). Cu acest prilej a fost semnat
“Tratatul de prietenie, colaborare şi asistenŃă mutuală” între România şi
Cehoslovacia. La întrebarea unui ziarist privind atitudinea României în
eventualitatea unei intervenŃii militare împotriva Cehoslovaciei, Ceauşescu a
răspuns că Tratatul e la Varşovia a fost creat pentru a respinge o agresiune din
partea Ńărilor capitaliste şi în nici un caz pentru o intervenŃie într-o Ńară membră.
Preşedintele Consiliului de Stat al României şi-a exprimat susŃinerea pentru
politica promovată de Dubcek şi convingerea că popoarele Cehoslovaciei vor
rezolva cu succes problemele lor interne.
Trecuseră numai trei zile după vizita lui Nicolae Ceauşescu, când în
noaptea de 20/21 august trupele a cinci Ńări membre ale Tratatului de la
Varşovia (Uniunea Sovietică, R.D. Germană, Polonia, Ungaria, Bulgaria)
invadau Cehoslovacia, punând capăt “Primăverii de la Praga”. Conducerea
cehoslovacă a decis să nu opună rezistenŃă acestei invazii, apreciind că ea nu
avea nici o justificare. AcŃiunea s-a desfăşurat cu repeziciune, astfel că nici
populaŃia nu a avut timp să se organizeze pentru a se opune invadatorilor.
În aceaaşi noapte, începând cu ora 3, s-au întrunit organele de conducere a
României: Prezidiul Permanent, Comitetul Executiv, Comitetul Central al C.C.
al P.C.R., Consiliul de Stat, Guvernul. ToŃi cei care au luat cuvântul au
condamnat invadarea Cehoslovaciei, exprimându-şi hotărârea de a riposta în
cazul în care şi România ar fi atacată. Cele stabilite în aceste organe colective de
conducere au fost aduse la cunoştiiŃa zecilor de mii de cetăŃeni adunaŃi în PiaŃa
Palatului de Nicolae Ceauşescu. El a condamnat în termeni energici intervenŃia
militară, calificând-o ca o încălcare brutală a suveranităŃii naŃionale a unui stat
socialist frăŃesc, liber şi independent, a principiilor pe care se bazează relaŃiile
dintre Ńările socialiste, a normelor unanim recunoscute ale dreptului
internaŃional. În acelaşi timp, Ceauşescu a apreciat că această intervenŃie
constituia o grea lovitură dată unităŃii sistemului socialist mondial, mişcării
comuniste şi muncitoreşti internaŃionale.
Deoarece mass-media sovietică şi din celelalate state participante la
invazie acredita idee că intervenŃia s-a făcut la cererea unor conducători ai
Partidului Comunist Cehoslovac, îngrijoraŃi de evoluŃia evenimentelor din Ńara
lor, de pericolul ca aceasta să revină la capitalism, Nicolae Ceauşescu a Ńinut să
replice: “se vor găsi poate poate mâine unii care să spună că şi aici, în această
adunare, se manifestă tendinŃe contrarevoluŃionare. Răspundem tuturor: întregul
nostru popor român nu va permite nimănui să încalce teritoriul patriei noastre.
UitaŃi-vă, aici este întregul nostru Comitet Central, Consiliul de Stat şi
Guvernul. Cu toŃii suntem hotărâŃi să servim cu credinŃă poporul în construcŃia
socialismului, în apărarea cuceririlor revoluŃionare, a independenŃei sale.”
Marea Adunare NaŃională, întrunită în ziua de 22 august, a adoptat
DeclaraŃia cu privire la principiile de bază ale politicii externe a României, în
care se afirma: “Tratatul de la Varşovia a fost creat exclusiv ca instrument de
apărare a Ńărilor socialiste împotriva unei agresiuni din afară, a unui atac
imperialist. Aceasta a fost, este şi va fi unica raŃiune a existenŃei sale. Sub nici
un motiv, în nici un caz şi în nici o formă OrganizaŃia Tratatului de la Varşovia
nu poate fi folosită sau invocată pentru acŃiuni militare împotriva vreunei Ńări
socialiste.” DeclaraŃia a fost transmisă ca document oficial al României tuturor
parlamentelor şi guvernelor lumii, precum şi O.N.U. Totodată, Marea Adunare
NaŃională a decis întărirea capacităŃii de apărare a Ńării, constituirea unor gărzi
patriotice din care să facă parte toŃi cei capabili să poarte o armă. Această
decizie a fost apreciată de români, care s-au înscris cu entuziasm în gărzile
patriotice; între aceştia şi Paul Goma, unul dintre dizidenŃii cei mai autentici din
România acelor ani.
În august 1968 s-a realizat o reală contopire de spirit între conducerea
P.C.R. şi poporul român. Pentru prima dată în istoria sa, P.C.R. acŃiona ca
apărătorul demnităŃii şi suveranităŃii României, iar Nicolae Ceauşescu ca
exponentul demnităŃii naŃionale. Discursul rostit de acesta din balconul
Comitetului Central a fost primit cu satisfacŃie de participanŃi, precum şi
întreaga populaŃie a României, mitingul fiind transmis în direct la radio şi la
televiziune. Cu acest prilej s-a scandat pentru prima dată: “Ceauşescu-
România”, “Ceauşescu-P.C.R.”.
Opinia publică mondială a luat cunoştiinŃă de poziŃia lui Nicolae
Ceauşescu, de faptul că România condamna invadarea Cehoslovaciei de către
trupele sovietice şi ale celorlalte state membre ale Tratatului de la Varşovia. El
era, în acele zile, cel mai mediatizat lider politic din întrega lume.
Două mari puteri – China şi S.U.A. – şi-au exprimat public solidaritattea
cu România. Cu prilejul festivităŃii organizate de Ambasada României la Beijing
pentru marcarea zilei de 23 august, a fost prezentat premierul Zhou Enlai, care a
declarat ca Uniunea Sovietică a săvârşit “o crimă violentă împotriva poporului
cehoslovac”. El a apreciat: “România se află în faŃa pericolului intervenŃiei
străine şi a agresiunii” şi a dat asigurări că poporul chinez sprijină poporul
român. La rândul său, preşedintele american Lynodon Johnson i-a avertizat pe
liderii sovietici ”să nu dea drumul câinilor războiului”, lăsând să se înŃeleagă că
S.U.A. nu va accepta invadarea României.
În ziua de 24 august a avut loc la Vârşet (Iugoslavia) o întâlnire între
Nicolae Ceauşescu şi Iosiph Broz Tito, în legătură cu evenimentele din
Cehoslovacia. Liderul român şi-a exprimat hotărârea de a rezista oricărei
invazii; dacă rezistenŃa românească ar fi înfrântă, oficialii şi armata s-ar putea
retrage în Iugoslavia pentru a relua lupta. Tito nu l-a încurajat pe Ceauşescu,
declarându-i că, în conformitate cu normele internaŃionale privind neutralitatea
Ńării sale, oficiali români nu vor putea desfăşura activităŃi politice pe teritoriul
Iugoslaviei, iar militarii vor trebui să predea armele. El l-a sfătuit pe Ceauşescu
să-şi modereze tonul, pentru a u expune Ńara unei invazii sovietice.
Liderii de la Kremlin au considerat că după ocuparea Cehoslovaciei nu era
oportun să desfăşoare acŃiuni împotriva României, mai ales că această Ńară era
hotărâtă să-şi apere suveranitatea şi integritatea teritorială. La rândul său, ca
măsură de prevedere, conducerea de la Bucureşti a decis să nu mai permită
desfăşurarea de aplicaŃii militare ale Tratatului de la Varşovia pe teritoriul
României, deoarece exista pericolul ca odată intrate în Ńară, trupele sovietice să
nu se mai retragă. Liderii de la Moscova, Budapesta, Praga, Sofia, Berlin au
acceptat punctul de vedere susŃinut de Nicolae Ceauşescu.
Anul 1968 a reprezentat, din multe puncte de vedere, momentul de vârf în
cariera politică a lui Nicolae Ceuşescu, el apărând ca un lider curajos, hotărât să
apere cu orice preŃ independenŃa patriei sale. Pe de altă parte, anul 1968 este şi
începutul declinului acestuia; teama de eventuala “trădare” (după modelul lui
Gustav Husák, instalat la putere de sovietici în Cehoslovacia) i-a creat o stare de
permanentă suspiciune şi neîncredere în colaboratorii săi, pe care a început să-i
“rotească”, schimbându-i dintr-un post în altul, pentru a nu prinde “rădăcini”
într-un anumit loc şi a putea “unelti”. În acelaşi timp, a încurajat dezvoltarea
cultului personalităŃii sale, care în anii ’80 avea să atingă dimensiuni aberante.
Convingerea că el era cu adevărat “cel mai iubit fiu al poporului român” la
împins spre un subiectivism exagerat, cu consecinŃe dezastruoase pentru
România, dar şi pentru cariera lui politică, încheiată tragic în decembrie 1989.
Concluzii

Pe parcursul celor două decenii (1948-1968) situaŃia internaŃională a


României a cunoscut o evoluŃie spectaculoasă: de la totala obedienŃă faŃă de
Kremlin la obŃinerea retragerii trupelor sovietice din România (1958), la
extinderea relaŃiilor cu statele occidentale şi la DeclaraŃia din aprilie 1964. A
urmat o amplă implicare a Ńării în marile probleme internaŃionale, precum
conflictul arabo-israelian (1967) şi alegerea ministrului său de Externe Corneliu
Mănescu în funcŃia de preşedinte al Adunării Generale a O.N.U. (1967). Vizita
generalului Charles de Gaulle în România (mai 1968) şi mai ales condamnarea
fermă de către Nicolae Ceauşescu a invaziei sovietice şi a altor patru Ńări
socialiste membre ale Tratatului de la Varşovia în Cehoslovacia (august 1968)
au marcat puternic statutul internaŃional al României.
A fost un drum lung şi dificil pe care diplomaŃia românească l-a parcusrs
cu succes, asigurând României o situaŃie internaŃională invidiată de celelalte
state socialiste şi chiar de cele mai multe Ńări mici şi mijlocii din secolul al XX-
lea.

Bibliografie

1. Documente publicate
- Romulus Ioan Budura, RelaŃiile româno-chineze. 1880-1974,
Bucureşti,
2005, f.a.;
- Dan Cătăunuş, Între Beijing şi Moscova. România şi conflictul
chino-sovietic, vol. I. 1957-1965, Bucureşti, Institutul NaŃional pentru
Studiul Totalitarismului, 2004;
- Florin Constantiniu şi Adrian Pop, Schisma roşie. România şi
declanşarea conflictului sovieto-iugoslav (1948-1950), Bucureşti,
Editura Compania, 2007;
- DeclaraŃie cu privire la poziŃia Partidului Muncitoresc Român în
problemele mişcării comuniste şi muncitireşti internaŃionale
adoptată de Plenara lărgită a C.C. al P.M.R. din aprilie 1964,
Bucureşti, Editura Politică, 1964;
- Corneliu Mihail Lungu şi Mihail Retegan, 1956. Explozia. PercepŃii
române, iugoslave şi sovietice asupra evenimentelor din Polonia şi
Ungaria, Bucureşti, Editura Univers Enciclopedic, 1996,
- Gen. Col.(r) dr. Constantin Olteanu,, col (r) dr. Alexandru DuŃu, gen.
Maior (r) Constantin Antip, România şi tratatul de la Varşovia.
Istoric. Mărturii. Documente. Cronologie, Bucureşti, Editura Pro
Historia, 2005
- Politica externă a României Socialiste. Dezbaterile sesiunii Marii
Adunări NaŃionale din 24-26 iulie 1967, Bucureşti, Editura Politică,
1967;
- Mihai Retegan, Război în blocul comunist. RelaŃii româno-sovietice
în anii şaizeci. Documente, Bucureşti, Editura RAO, 2002;
- Ioan Scurtu (coordonator), România. Retragerea trupelor sovietice
1958, Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică, 1996

2. Memorii
- Convorbiri neterminate Corneliu Mănescu în dialog cu Lavinia
Betea, Iaşi, Editura Polirom, 2001;
- Lavinia Betea, Alexandru Bârlădeanu despre Dej, Ceauşescu şi
Iliescu, Bucureşti, Editura Evenimentul Românesc, 1997
- Gheorghe Gaston-Marin, În serviciul României lui Gheorghe
Gheorghiu-Dej. Însemnări din viaŃă, Bucureşti, Editura Evenimentul
Românesc, 2000
- Nikita Khronchtchev, Memoires Inedits, Paris, Editura Pierre Belfond,
1990;
- Mircea MaliŃa, Tablouri din războiul rece. Memoriile unui diplomat
român, Bucureşti, Editura C.H. Beck, 2007
- Paul Niculescu-Mizil, De la Comintern la comunismul naŃional,
Bucureşti, Editura Evenimentul Românesc, 2001
- Paul Niculescu-Mizil, O istorie trăită. Memorii, vol II, Bucureşti,
Editura DemocraŃia, 2003
- Paul Sfetcu, 13 ani în anticamera lui Dej, Bucureşti, Editura FundaŃiei
Culturale Române, 2000

3. Lucrări şi studii

- Mioara Anton, Ieşirea din cerc. Politica externă a regimului


Gheorghiu-Dej, Bucureşti, Institutul NaŃional pentru Studiul
Totalitarismului, 2007;
- Florin Banu şi Liviu Tăranu, Aprilie 1964.”Primăvara de la
Bucureşti”. Cum s-a adoptat “DeclaraŃia de independenŃă” a
României, Bucureşti, Editura Enciclopedică, 2004;
- Dan Cătănuş şi Vasile Buga (coodonatori), Lagărul comunist sub
impactul destalinizării 1956, Bucureşti, Institutul NaŃional pentru
Studiul Totalitarismului, 2006;
- Francois Fejto, Histoire des démocraties populaire. L’èra de Staline,
vol. I şi II, Paris, Edition du Seuil, 1971;
- Ștefan Lache, România în relaŃiile internaŃionale. 1939 – 2006,
Bucureşti, Editura FundaŃiei România de Mâine, 2007;
- V. Mastny, Russia’ Road to the Cold War Diplomacy, New York,
1979;
- Constantin Olteanu, RelaŃiile militare externe ale României în
secolele XIX-XX, Bucureşti, Editura FundaŃiei România de Mâine,
2008;
- Gheorghe Onişoru, Istoria contemporană universală, Bucureşti,
Editura FundaŃiei România de Mâine, 2006
- Cristina Păiuşan Nuică, Istoria relaŃiilor internaŃionale şi a
diplomaŃiei (1945-2008), Bucureşti, 2008
- Maurice Pearton, The Romanian Leadership and its problems 1956-
1957-1958, în Romanins Observerd. Studiers in Contemporary
Romanian History, Bucharest, Encyclopedic Publishing House, 1998
- Mihai Retegan, 1968. Din primăvară până în toamnă. SchiŃă de
politică externă românească, Bucureşti, Editura RAO, 1998;
- Ioan Scurtu, Istoria contemporană a României (1918-2007),
Bucureşti, Editura FundaŃiei România de Mâine, 2007;
- Ioan Scurtu (coordonator), Structuri politice în Europa Centrală şi de
Sud Est (1918-2001), Bucureşti, Editura FundaŃiei Culturale Române,
2003
- Jean-François Soulet, Histoire compare des Etats communists de 1945
á nos jours, Paris, Masson Editeur, 1996 (ediŃia în limba română, Iaşi,
Editura Polirom, 1998);
- Joseph Rotschild, Return to diversity: a political history of East
Central Europe since World War II, London, Oxford Press, 1993
(ediŃia în limba română, Bucureşti, Editura Antet, 1997);
- Paul Ulman, RelaŃiile Austriei în România între 1945-1955, Institutul
European, 2003
4. Enciclopedii, dicŃionare
- Ion Calafeteanu (coordonator), Istoria politicii externe româneşti în
date,
Bucureşti, Editura Enciclopedică;
- Cristian Popişteanu, Cronologie politico-diplomatică românească,
1944-
1975, Bucureşti, Editura Politică, 1976;
- Mircea Răceanu, Cronologie comentată a relaŃiilor româno-
americane, de
la începuturi până în 1989, Bucureşti, Editura Silex, 2005