Colegiul National de Comert al ASEM

Lucru individual

Discipliana:Patrimoniul turistic national

Tema:Caracterizarea a 3 obiective natural

Realizat:Palanciuc Crina
TUR-151

Verificat:Bejan Viorica

Chisinau 2015

Cuprins:
  1.Clima
1.1 Clima Replublicii
Moldova…………………………………………………………………………..1

1.2
Trasaturi………………………………………………………………………………
…………………….2

1.3 Fenomene
nefavorabile……………………………………………………………………………
…..3

 2. Relief
2.1 Relieful Republicii
Moldova………………………………………………………………………….4

2.2
Podisuri…………………………………………………………………………………
……………………5

2.3
Cimpii…………………………………………………………………………………
……………………..6

2.4
Dealuri…………………………………………………………………………………
…………………….7

2.5
Culoar…………………………………………………………………………………
……………………..8

 3. Ape
3.1 Apele Republicii
Moldova……………………………………………………………………………9
3.2 Resurse
acvatice…………………………………………………………………………………
………10

3.3 Apele de
suprafata………………………………………………………………………………
………11

3.4 Apele
subterane………………………………………………………………………………
………….15

3.5 Calitatea
apei……………………………………………………………………………………
…………17

3.6 Utilizarea
apei……………………………………………………………………………………
………18

3.7 Sursele de poluare a apei

……………………………………………………………………………19

3.8 Masuri de protective a resurselor

acvatice………………………………………………………21

1.1

Clima Republicii Moldova

Republica Moldova este plasată în zona cu clima temperat-continentală, influenţat de apropierea de
Marea Neagră şi de interferenţa aerului cald-umed din zona mediteraneană, cu umiditate insuficientă,
ceea ce determină o frecvenţă mare a secetelor. De exemplu, doar în perioada 1990-2007, în ţară au
fost înregistrate nouă secete.. Cele patru anotimpuri sunt bine evidenţiate,iarna fiind blândă,
iar vara caldă. Mişcarea generală a maselor de aer ale atmosferei de cele mai multe ori este din
partea Atlanticului de Nord-Vest şi Sud-Vest. Temperatura medie anuală a aerului din nord spre sud
variază între 8,0 °C (Briceni) şi 10,0 °C (Cahul) semnalându-se o încălzire a climei,[61] iar a solului între
10 °C şi 12 °C. În Republica Moldova sunt aproximativ 2.060–2.360 de ore cu soare pe an, temperatura
pozitivă se înregistrează în 165-200 de zile pe an, precipitaţiile variază între 370–560 mm/an şi aproape
10% din ele cad sub formă de zăpadă, care se topeşte de câteva ori pe iarnă.
Iarna în Republica Moldova este blândă cu temperatura medie în ianuarie de -5 °C — -3 °C, în unele
zile ea poate să coboare la -15 °C — -20 °C, iar în cazul pătrunderii maselor de aer arcticchiar până la
-35 °C. Primăvara este un anotimp instabil când se măreşte numărul zilelor cu soare şi temperatura
medie a aerului este în creştere. În mai temperatura se stabileşte în jurul gradaţiei 15 °C şi scade
pericolul îngheţurilor târzii. Vara este călduroasă şi de lungă durată, cu perioade mari lipsite de
precipitaţii. Temperatura medie în iulie este de 19,5 °C — 22 °C, dar uneori poate atinge cota de 35 °C
— 40 °C. Vara ploile de cele mai dese ori sunt scurte şi abundente, provocând uneori inundaţii locale.
Toamna este şi ea caldă şi lungă. În noiembrie temperatura medie coboară la 3 °C — 5 °C şi pot începe
primele ninsori şi îngheţuri.

Clima

1.2

Trasaturi
Trăsăturile de bază ale climei Republicii Moldova se formează sub influenţa afluxului de radiaţie solară,
circulaţiei atmosferice şi caracterului suprafeţei active.

Datorită poziţiei Republicii Moldova în sud-estul continentului european, circulaţia atmosferică se

caracterizează prin acţiunea cu prioritate a centrelor barice specifice Europei meridionale şi de sud-est.
După importanţa lor pentru aspectele de vreme si de climă pe care le determină, aceştia
sunt: ciclonii mediteranieni, anticiclonul siberian, anticiclonul azoric şi anticiclonul scandinav. Masele de
aer care se deplasează între principalele centre barice ajung deasupra republicii cu caracteristici fizice
modificate datorită transformării lor, determinând succesiunea stărilor de vreme din Republica Moldova.

În concluzie, majoritatea tipurilor geografice de mase de aer ajung pe teritoriul republicii în bună parte
uscate. Aceasta explică frecvenţa timpului secetos practic în toate anotimpurile. De aici rezultă şi rolul
deosebit pe care îl are circulaţia generală a atmosferei pentru definirea trăsăturilor majore ale climei
republicii.

Neomogenităţile suprafeţei active introduc modificări de climă strict locale. Dar influenţa lor este redusă,
deoarece advecţiile care se produc aproape simultan pe tot teritoriul, în condiţii naturale (inclusiv cu
zonaPodişului Codrilor) şi fără intervenţia factorului antropic, duc la estomparea acestora.

Durata de insolaţie pe parcursul anului oscilează pe teritoriul ţării de la 1940 până la 2180 ore, vara
constituie 60 - 70%, iar iarna 20 - 30%. Rezervele de energie solară, exprimate prin mărimea bilanţului
de radiaţie, constituie circă 2100 MDj/m2 pe an. Este sursa energetică de bază, care asigură
încălzirea solului, evaporarea şi nivelul mediu de temperatură a aerului. Temperatura medie anuală a
aerului constituie +8 +10°C, iar cea a suprafeţei solului –10 -12°C. Perioada compactă fără îngheţ
constituie în medie 170 de zile la nord şi 190 la sudul ţării, dar în unii ani durata ei poate atinge 200 -
230 de zile.

Teritoriul Republicii Moldova aparţine zonei cu umiditate insuficientă. Cantitatea de precipitaţii scade de

la nord-vest spre sud-est, de la 620 până la 490 mm pe parcursul anului. Precipitaţii cad în fond în
perioada caldă a anului sub formă de averse de ploaie şi doar circă 10% din cantitatea lor anuală se
prezintă sub formă de zăpadă.

Clima

1.3

Fenomene nefavorabile
De fenomenele meteorologice nefavorabile, care pot provoca anual daune considerabile economiei
naţionale a Republicii Moldova ţin şi aversele puternice de ploaie, grindină, îngheţurile târzii
de primăvară şi timpurii de toamnă, secetele etc.
aversele puternice de ploaie grindina
 îngheţurile târzii de primăvară îngheţurile timpurii de

toamna

Secetele

Clima

2.1

Relieful Republicii Moldova

În Republica Moldova se evidenţiază următoarele forme de relief: câmpii, podişuri, coline, văi, canioane.
Cu excepţia acestora din urmă, caracterul general al reliefului este puţin contrastat, cu forme rotunjite
 de oeroziune relativ uniformă, datorata atât slabei pluviometrii, cât şi geologiei, în care
domină sedimentele recente orizontale .

Resursele naturale sunt : lignitul, fosforitele, ghipsul, terenul arabil.

Podişul Moldovei este cel mai întins

podiş din ţară, desfăşurat aproximativ
de la N la S. Acesta prezintă altitudini
diferite în funcţie de subunitate: este
mai înalt în partea de N-V unde(atinge
500-600 metri). Prezinta altitudini mai
joase în N-E (200 metri) iar in partea
de sud altitudinile coboara usor de la
500 m la 200 m.

Relieful este alcătuit dintr-o alternanţă

de culmi, depresiuni şi culoare
orientate spre S-E. În partea de N-E,
relieful este alcătuit din dealuri scunde
despărţite de văi largi şi joase. În
partea centrală şi sudică este un relief
de coline joase şi o succesiune de
dealuri prelungi cu interfluvii netede.
Văile sunt adânci cu versanţi înclinaţi,
lărgindu-se spre sud. Pe versanţi se
evidenţiază intense alunecări de
teren.

Relieful

2.2

Podisurile
   Podişul Sucevei este situat în partea de nord-vest, între graniţa cu Ucraina la nord (se
prelungeşte chiar şi dincolo de
graniţă), Câmpia Moldovei (Jijiei)
la est şi valea
râului Moldova la vest. Acesta
cuprinde:

 dealuri: Dragomirnei, Fălticenilor,

Ciungi (688 m), Ibăneşti, Bour,
Cozancea, Dealul Mare.
 depresiuni: Rădăuţi, Culoarul
Moldovei, Culoarul Siretului.

  Podişul Central Moldovenesc este situat în partea centrală şi de sud a Podişului Moldovei.

Acesta cuprinde:

Podişul Bârladului (secţiunea din

România), care include:

 Colinele Tutovei,
 Dealurile Fălciului,
 Podişul Covurlui.
 depresiuni: Depresiunea
Elanului.

Masivul Codru (secţiunea din

Republica Moldova), numit Podişul
Moldovei Centrale care include:

 Dealurile Ciuluc-Soloneţ,
 Dealurile Corneştilor,
 Colinele Tigheciului,
 Podişul Basarabiei de Sud (Dealurile Nistrului Inferior),
 Valea Prutului Inferior

Relieful

2.3

Cimpii
  Câmpia Moldovei ocupă partea central-nordică, fiind delimitată de Platoul Basarabiei de Nord
(la est), Colinele Nistrului (la est), culmea Bour-Dealul Mare (la vest), Podişul Hotin (la nord) şi
Podişul Central
Moldovenesc (la sud).
Subdiviziunile sunt:
 Câmpia Jijiei (în
vest),
 Câmpia Prutului
Mijlociu (în centru)
şi
 Câmpia Răutului (în
est)

  Câmpia Nistrului Inferior

este o câmpie din Europa
de Sud-Est, fiind localizată în cursul
inferior al fluviului Nistru, pe
teritoriul Republicii Moldova şi
a Ucrainei, zonei
geografice Transnistria .

Relieful

2.4

Dealuri
  Dealurile Nistrului,include:
 Podişul Hotin
 Podişul Basarabiei de Nord
 Colinele Nistrului (Colinele dintre Nistru si Răut)

Relieful

2.5

Culoar
  Culoarul Siretului, orientat de la nord spre sud constituie o zonă de trecere între Podişul
Bârladului şi Subcarpaţii Moldovei. Acesta este constituit dintr-o succesiune de lunci şi
terase.Culoarul Siretului este un culoar de vale situat în Podişul Moldovei, România. Unitate
morfologică şi hidrografică, se suprapune văii şi versanţilor râului Siret de la intrarea sa în
România pe la Văşcăuţi şi până la ieşirea sa în spaţiul Câmpiei Siretului.

Relieful

3.1

Apele Republicii Moldova

 Hidrografia Republicii Moldova se referă la totalitatea apelor de pe teritoriul acesteia. Republica
Moldova beneficiază de toate tipurile de unități acvatice: fluvii și râuri, lacuri și ape subterane.
Țara dispune de puține rîuri mari, însă dispune de o rețea densă de rîuri mici și pîraie, permanente sau
temporare, al căror număr este de peste 3100. Lungimea totală a rețelei hidrografice depășește 16 000
km[1]. Din numărul menționat, 250 de rîuri au o lungime de peste 10 km fiecare. Dintre ele numai
8: Nistru, Prut, Răut, Bîc, Botna, Ichel, Cogîlnic, Ialpug, au fiecare o lungime mai mare de 100 km.
Rețeaua hidrografică a Republicii Moldova aparține bazinului Mării Negre. Din cauza înclinarii generale
a reliefului, rîurile mari precum: Nistru și Prut au direcția de la nord-vest spre sud-est. Numai rîurile mici,
afluenții din partea stîngă a Nistrului și Prutului, și rîurile ce se varsă spre sud republicii în lacurile
bazinelor Dunării și Mării Negre au direcții diferite.

Apele

3.2
 Resursele acvatice
Apa de pe planeta noastra formeaza un veritabil învelis al Terrei, pe care îl numim hidrosfera , si care e în
strânsa relatie cu a tmosfera , litosfera si biosfera  . Hidrosfera e formata din trei mari compartimente:
apa din atmosfera (apa meteorica), apa de la suprafata pamântului (apa de
suprafata) si apa de sub suprafata acestuia (apa subterana). Decenii întregi s-au
facut mari eforturi de a determina cantitatea si repartitia apei. Cantitatea
totala actuala de apa de pe planeta noastra este estimata la circa 1,4
miliarde de kilometri cub.

În comparatie cu restul Europei si România Republica Moldova este

Apa are o importanta
o
indiscutabila în viata
omului, sta la baza
existentei biosferei; e
mediu de viata pentru
plantele acvatice; are
energie cinetica si
potentiala utilizabila
pentru om si necesara
naturii; e principalul
agent de modelare a
reliefului si de racire în
tehnica si în natura; e
materie prima în
economie; e cale de
transport pentru
ambarcatiuni dar si
pentru substante
dizolvate; e mijloc de
igiena pentru spalat; e
agent terapeutic etc.
 tara cu resurse reduse de apa. În ciuda realizarii a numeroase acumulari, volumul apei de suprafata
statatoare si debitul râurilor este mic. Densitatea retelei hidrografice în mediu pe republica constituie 0,48
km/km 2 , variind de la 0,84 km/km 2 la nordul tarii pâna la 0,2 km/km 2 în partea stânga a Nistrului.
Sursele principale de alimentare ale râurilor sunt apele pluviale si cele provenite de la topirea zapezilor.

Apele

3.3

Apele de suprafata
Moldova nu este prea bogată în ape de suprafaţă. Acest lucru se explică prin faptul, că nu cad prea multe precipitaţii,
iar evaporarea este puternică. Este importantă şi influența reliefului accidentat: rîpele şi văgăunile drenează puternic
apa. Problemele folosirii corecte şi ale protecţiei resurselor acvatice, căutarea noilor izvoare sînt importante pentru
Moldova dens populată.
Acumulările naturale de apă ocupă în republică numai 62,2 km² şi au un volum de 200−220 milioane de m³. Încă 250
km² revin lacurilor de acumulare artificiale, care alcătuiesc aproape 800 milioane de m³ de apă. Întreaga suprafaţă de
apă ocupă nu mai mult de 1 % din teritoriu.
În Moldova sînt puţine artere fluviale mari, care au un debit mare, în schimb printre ele, sînt foarte multe rîuri medii şi
mici. De aceea, reţeaua fluvială aminteşte un copac cu o ramificaţie deasă şi complicată. În componenţa reţelei fluviale
sînt 3085 rîuri care curg permanent şi temporar; dintre ele numai 240 au lungimea ce nu depăşeşte 10 km şi doar opt
rîuri — Nistru, Prut, Răut, Ichel, Bîc, Botna, Iaplug şi Cogîlnic, care au mai mult de 100 km.
În afară de două rîuri de tranzit − Nistru şi Prut, care vin din Carpaţi, toate rîurile Moldovei se alimentează cu apă din locul
de scurgere. El alcătuieşte în medie la sudul republicii 20-30 mm pe an, în centru − 40-50 mm şi la nord − 60-70 mm.
Apele

3.3

Această cantitate nu e mare. Toate rîurile moldoveneşti aparţin bazinului Mării Negre şi aproape toate, urmează
înclinaţia suprafeţei, curg de la nord-vest la sud-est. Afluenţii mici au diverse direcţii, dar totuşi, rîuri, care curg la nord şi
la vest aproape că nu există.
Cel mai mare rîu al Moldovei este Nistrul. Încă grecii antici şi romanii îl cunoşteau şi îl numeau Tiras. În Evul Mediu de-a
lungul lui trecea drumul mătăsii de la Lvov spre Crimeea şi Turcia. Cetăţi moldoveneşti măreţe, ridicate pe malurile rîului
s-au păstrat şi astăzi la Hotin (Ucraina), Soroca, Bender, Belgorod-Dnestrovskii (Ucraina). Nistrul îşi ia începutul din
Carpaţi, de la înălţimea de 759 m deasupra nivelului mării din izvoarele, care vin de pe panta de nord-vest a muntelui
Rozluci; 700 km – rîul curge prin Ucraina şi aproximativ 660 km − prin Moldova. Debitul său mediu anual este de 10 km³.

Nistrul ca şi toate rîurile, care încep în munţi este un rîu capricios. Dacă în Carpaţi cade multă zăpadă,
primăvara, de obicei la sfîrşitul lui martie, rîul
Nistru se revarsă în cursul său inferior. Sînt şi
revărsări din cauza ploilor torenţiale, acesta
este specificul întregii zone de sud-vest a ţării
noastre.
Cel mai jos nivelul apei este în luna
septembrie şi în lunile de iarnă. În decembrie
rîul, de obicei, îngheaţă, dar numai pentru trei
luni, la începutul lunii martie, iar uneori şi la
sfîrşit de februarie rîul începe să se dezgheţe,
pornirea gheţii durează 1-2 săptămîni.
Grosimea gheţii este în medie de 15-25 cm, iar
o dată la 5-6 ani pornirea gheţurilor nu are loc,
în general, în lunile reci ale iernii se formează,
însă, blocaje puternice de gheaţă.
Revărsările dese şi neaşteptate sute de ani
provoacă pagube mari. În anul 1954 lîngă un
orăşel nu prea mare − Dubăsari a fost
construită o hidrocentrală. Barajul ei nu
reglementează scurgerea Nistrului, dar totuşi
reţine apa şi acumulează apele sale. Mai sus
de baraj a fost creat un lac de acumulare
mare, cu adîncimea de 14-18 m. Acum acest
lac de acumulare e cel mai mare din republică,
suprafaţa sa, cînd nivelul este mediu,
constituie 5400 ha. Malurile stîncoase, înalte,
în multe locuri cu păduri pitoreşti sînt un loc
minunat pentru odihnă, pescuit, turism.
Pînă la satul Vîhvatinţî, renumit prin săpăturile
uneia dintre cele mai vechi aşezări ale omului
primitiv, Nistrul curge prin această vale îngustă, cu maluri aproape naturale, de calcar, în multe părţi cu păduri. La sud
albia se lărgeşte treptat, iar lîngă oraşele Tiraspol şi Bender atinge 10-20 km lăţime. Înclinarea scurgerii apelor aici este
minimă şi rîul formează meandre bruşte cu o formă ciudată, care în multe locuri se unesc între ele.
Malurile rîului sînt abrupte şi pietroase în cursul mijlociu, plate şi deschise în apropierea cursului inferioar, ele bucurîndu-
ne ochiul cu o permanentă schimbare de peisaj. Sînt deosebit de frumoase meandrele Nistrului, mai ales primăvara, în
aprilie, cînd pe maluri ca o panglică mare albă se întind livezile înflorite de măr.
Apa Nistrului e de o calitate bună: fără miros, plăcută la gust, e şi puţin mineralizată. Pe cursul întregului rîu apa e
potabilă, e bună pentru irigare, utilizare industrială.

Nistrul e navigabil pe teritoriul Moldovei, iar călătoria pe rîu e interesantă. Putem vedea straturile geologice, cetăţile vechi,
livezile… Pe cursul inferior al Nistrului se află limanul de la Cuciurgan care se uneşte cu el, pe malurile lui e construită
hidrocentrala din Moldova.
Apele

3.3

Al doilea ca mărime rîu din Moldova − Prutul, curge de-a lungul graniţei de vest a republicii, se aseamănă cu Nistrul,
chiar dacă are un nivel redus al apei. Prutul îşi ia începutul tot din Carpaţi la înălţimea de mai mult de 2000 m deasupra
nivelului mării, de pe pantele stîncii Goverla. Pe cursul său superior, spre exemplu, în preajma vestitei staţiuni Ieremcea,
Prutul e un rîu tipic de munte. Cînd ajunge, însă, în Moldova, caracterul său devine cu totul altul. Pe teritoriul Moldovei
rîul are o albie largă cu terase şi cu o luncă bine dezvoltată. După regimul său Prutul se deosebeşte puţin de Nistru. Apa
Prutului este foarte proaspătă, gustoasă, conform legendelor vechi e şi curativă. Expediţia comună româno-sovietică,
care a studiat Prutul în anii 1964—1965, în baza analizelor chimice şi microbiologice a ajuns la concluzia, că Prutul este
cel mai curat rîu din toată Europa Mijlocie. Apa Prutului, de asemenea, se foloseşte pentru irigare. Rîul este navigabil
numai pe o porţiune mică de la deltă pînă în orăşelul Leova. Prutul e afluentul Dunării şi pe cursul său inferior depinde
mult de regimul său. Dunărea sprijină, parcă, Prutul, de aceea, lunca largă a Prutului, la sud de orăşelul Cahul e
mlăştinoasă şi abundă în lacuri. Cele mai mari dintre ele − Beleu, Rotunda, Bodelnic, Foltana, Dracele − sînt foarte
frumoase, bogate în peşte, sînt aici şi multe păsări acvatice.

Rîurile interne ale Moldovei au vara un debit scăzut, iar cîte o dată se usucă complet, apa lor este puternic mineralizată
şi adesea nu e potabilă. Deosebit de „sărate” sînt rîurile: Ciulucul Mare, Mijlociu şi Mic, Cula din nordul Moldovei Iaplug,
Lunga, Cogîlnic, Sărata, Botna, Salcea Mare şi Mică din sudul Moldovei. Faptul că sînt sărate este din motivul, că e ele
trec prin localităţi cu lutişuri neogene stratificate. La sfîrşitul verii, în special, în condiţiile cînd drumurile sînt
impracticabile, de-a lungul rîurilor menţionate se întind dungi albe de sol sărăturos decolorat de sulfat.
Apă e mai dulce în afluenţii de stînga ai Nistrului − Camenca, Beloci, Molochiş, Rîbniţa, Iagorlîc. Ele încep de pe Podişul
Podolisk, traversîndu-l, formează albii adînci (de 120-150 m), adesea cu formă de canion, cu straturi nisipoase şi
calcaroase. Ape bune aduc afluenţii Prutului, ce vin din partea de nord a republicii – Racovăţ, Ciugur ş.a.
Răutul – cel mai mare rîu intern al Moldovei, are lungimea de aproape 300 km. El începe din partea mai înaltă a platoului
din nordul Moldovei, lîngă satul Rediu Mare, de la înălţimea de 146 m deasupra nivelului mării şi se varsă în Nistru lîngă
satul Ustie vizavi de oraşul Dubăsari. Printre afluenţii Răutului – cîţiva destul de mari cu debit permanent − Cubolta,
Căinar, Ciulucul, Cula.
Apele

3.3

Pînă la oraşul Bălţi Răutul curge exact de la nord spre sud, apoi brusc îşi schimbă direcţia în una latitudinală, iar
începînd cu oraşul Floreşti curge în general spre sud-est. La Orhei albia Răutului străbate un şir de toltre. În apropierea
Orheiului Vechi şi satului Trebujeni rîul este foarte pitoresc: albia lui îngustă, cu forma unui canion în sensul direct al
cuvîntului şerpuieşte printre straturile calcaroase. Pe globul pămîntesc sînt rare asemenea cazuri, cînd un canion nu are
o direcţie rectilinie, ci formează meandre, iar o asemenea situaţie este caracteristică pentru cele mai mari rîuri din
Moldova, făcîndu-le deosebit de frumoase şi pitoreşti. Mai sus, rîul „e impus” de şirul de toltre să formeze albia largă de
la Orhei, care e foarte mlăştinoasă şi sărăturoasă.
Rîul Bîc, pe ambele maluri ale căruia este situat Chişinăul, începe din partea de păduri a Podișului Central al Moldovei
de la înălţimea de 175 m. Lîngă oraşul Bender el se revarsă în Nistru, formînd o gură de lac de adîncime mică,
mlăştinos, care se numeşte la fel Bîc. Mai sus de Chișinău, pe rîu a fost construit un baraj în anii 1963-1964.
Lacul de acumulare creat – „Marea Chişinăului” − are o suprafaţă de aproximativ 1000 ha. Malurile şi plajele sale au fost
transformate în zone turistice şi de odihnă, iar apa se foloseşte pentru irigaţia grădinilor din preajma Chişinăului. Lacuri
de acumulare mari sînt şi pe alte rîuri − Botna, Cogîlnic, Iaplug.
Deoarece Moldova e săracă în ape de suprafaţă, locuitorii ei din timpuri străvechi căutau soluţii pentru folosirea raţională
şi păstrarea resurselor de apă. Pe timpuri unica soluţie era formarea iazurilor. Acestea erau desigur construite manual,
de cele mai dese ori în rîpi şi erau înconjurate, de diguri. Au fost încercări de a fi construite iazuri şi pe rîuri, spre
exemplu pe Bîc, dar precum scria D. Cantemir la începutul secolului al XVIII-lea, „acest lucru n-a fost dat să se întîmple”.
Acum în Republică sînt peste 1500 de iazuri cu suprafaţa totală de aproximativ 15 mii de hectare. Dacă privim din avion,
vedem lucind la soare zeci de oglinzi, răsfirate printre masivele verzi de livezi, vii, cîmpii şi păduri. Iazurile, în mare parte,
sînt utilizate în mod complex – pentru pescuit, creşterea raţelor şi gîştelor, adăparea vitelor, irigarea plantaţiilor de
legume, livezilor şi desigur pentru scăldat.
 Apele

3.4

Apele subterane
Pentru Moldova o importanţă mare au apele subterane şi cele arteziene. Din timpuri străvechi se bucurau de o slavă
binemeritată multe izvoare cu apă minunată, răcoroasă, uneori, pur şi simplu, plăcute la gust, alteori chiar curative. În
total în Moldova se numără aproximativ 2200 de izvoare cu apă potabilă de calitate bună.
Apele subterane formează nivelul apei în dependenţă de straturile geologice. Pentru asigurarea cu apă potabilă şi
irigarea parţială sînt utilizate adesea apele depunerilor cretoase şi paleogene. 1400  de fîntîni arteziene împreună dau
aproximativ 1 milion de m³ de apă pe an. Dar ea nu e pretutindeni de calitate înaltă, adesea ea conţine multe săruri şi
care dacă e folosită pentru irigare poate provoca sărarea solului. În acest caz ea e potrivită doar pentru adăpare. Cele
mai apropiate de suprafaţă ape subterane se află în depunerile cuaternare. Aceste ape sînt foarte diverse ca calitate, de
cele mai dese ori sînt bune.
Apa este obţinută din fîntînile de mină, care în Moldova sînt în număr de 65 mii şi sînt pe larg folosite în viaţa de zi cu zi.

Pe teritoriul Republicii Moldova sunt cunoscute 17 complexe si orizonturi acvifere de vârstele cuaternara,
meoticiana, sarmatian superioara, medie si inferioara, tortoniana, paleogena, cretacic superioara, jurasic
superioara (chimeridg-titon), jurasic superioara (chellovei-oxford), jurasic medie, permian - triasiana,
carbonifera, siluriana si arhaica. Dupa modul si scopul utilizarii in practica, apele subterane pot fi potabile,
tehnice, minerale, industriale si termale. Aceste tipuri de ape subterane sunt caracteristice pentru tot
teritoriul Republicii Moldova.

 Apa potabila

Apele subterane potabile sunt înmagazinate in rocile cuaternar, ponticiene, meoticiene, sarmatiene,
cretacic si siluriene. Restul orizonturilor acvifere contin ape sarate cu continutul de saruri între 3.0 si 80.0
g/dm 3 si mai mult. Apelor arteziene le revine 16 % din volumul total al apelor naturale folosite in
alimentarea centralizata cu apa a republicii . Apele freatice sunt folosite pentru alimentarea ne
centralizata si volumul utilizarii lor fata de alte resurse acvatice în localitatile rurale constituie 95-100%.

Pe teritoriul tarii sunt cca 6600 sonde adânci de foraj. Din a.2002 functioneaza numai 3100 sonde.
Majoritatea din aceste sonde necesita a fi reparate s-au lichidate. Apele freatice sunt folosite intens în
zonele rurale prin intermediul a cca. 250 mii
fântâni si izvoare

Rezervele apelor de adâncime constituie în

total 3173 mii m 3 /zi conform calculelor din
a.1981 pentru perioada de 25 ani. Rezervele
apelor freatice, pâna in prezent, nu sunt
calculate. Estimarea stiintifica arata, ca tara
foloseste zilnic cca 50 mii m 3 apa freatica.
Apele

3.4

Apa tehnica

Apele subterane tehnice sunt de aceeasi vârsta ca si cele potabile. Intr-un sir de cazuri una si aceeasi
sonda se foloseste pentru alimentarea cu apa potabila si tehnica, insa, ca regula, apa tehnica este
utilizata la cazangerii, obiecte zootehnice, centre agricole, etc. Din suma totala a rezervelor apelor
arteziene 2602.0 mii m3/zi constituie rezervele apelor potabile si 573.0 mii m 3 /zi - ape tehnice. Date
despre volumul folosit al apei tehnice lipsesc. 

Apa mineral

Republica Moldova dispune de un spectru bogat de ape subterane minerale. Acviferele de diferite vârste
sunt situate la adâncimea de 200 - 1000 m. În prezent sunt cunoscute 16 zacaminte de apa minerala si
13 zacaminte s e afla la etapa cercetarii detaliate hidrogeologica. Apele minerale se împart in doua
categorii: ape minerale potabile si curative.

Apele minerale potabile sunt raspândite pe tot teritoriul Moldovei. Cele mai raspândite zacaminte: Varnita,
Balti, Racoarea Codrilor, Chisinau, Soroca, Camenca, Hîrgauca, etc. Mineralizarea apei constituie 1.0-10.0
g/dm 3 . Apele minerale curative sunt caracteristice pentru sudul si nord-estul tarii si contin hidrogen
sulfurat, iod, brom si alte elemente chimice (litiu, radon, strontiu, bor).

Apa industrial

Apele industriale contin elemente chimice rare, care pot fi extrase din apa si folosite in diverse domenii
practice si industriale. In tara noastra acest tip de apa subterana este foarte raspândit in partea de sud,
nord-est si nord-vest in rocile mezozoice si paleozoice.

Cele mai raspândite sunt zacamintele de apa cu iod, brom, bor si heliu. Mineralizarea apelor este de 1.0
-120.0 g/dm 3 , concentratiile iodului - 1.0-60.0 mg/dm 3 , bromului - 20.0-250.0 mg/dm 3 si heliului -
pâna la 15.0 ml/dm 3 .

Apa termala

Apele termale sunt raspândite in lunca r. Prut si în partea de sud a Moldovei. Vârsta acviferilor variaza de
la neogen pâna la silurian cu pozitia subterana intre 100 -1000 m si mai mult. Temperatura apei
constituie 20.0-80.0 0 C. Debitul foragelor cu apa termala cuprinde valorile 10 -100 m 3 /zi.

Repartizarea resurselor de apa subterana pe teritoriul republicii nu este uniforma, cea mai mare parte a
lor fiind concentrata în luncile râurilor Nistru si Prut. Pe masura îndepartarii de aceste râuri, alimentarea
cu apa a orizonturilor acvifere subterane scade.
Apele

3.4

Calitatea apei
Apa nu apare în natura în stare pura, ci are multe saruri dizolvate si alte substante. Desigur proportia
variaza mult între apele dulci si cele sarate, oceanice sau din lacuri sarate.

Statistic unele elemente sunt prezente în cea mai mare parte a

apelor si au concentratii semnificative, pe când altele apar rar
sau numai în cantitati extrem de reduse. O statistica asupra
compozitiei apei potabile propune urmatoarea ordine a
abundentei:

· Constituenti majori: sodiu, calciu, magneziu, bicarbonat,

sulfat, clor, silice; 
· Constituenti secundari: fier, strontiu, potasiu, carbonat, azotat,
fluor bor; 
· Constituenti minori: stibiu, aluminiu, arsen, bariu, brom,
cadmiu, crom, cobalt, cupru, germaniu, iod, plumb, litiu,
mangan, molibden, nichel, fosfat, rubidiu, seleniu, titan, uraniu,
vanadiu, zinc; 
· Constituenti prezenti ca urme: beriliu, bismut, ceriu, cesiu,
galiu, aur, indiu, lantan, niobiu, platina, aur, ruteniu, scandiu,
argint, taliu, toriu, cositor, tungsten, yterbiu, ytriu, zirconiu;

Deoarece sursele principale în alimentarea centralizata a tarii cu

apa potabila sînt râurile Nistru(56%) si Prut(16%), alte surse de
suprafata - 8%, un interes deosebit îl prezinta calitatea apei lor

În ultimii ani (2000 – 2004) comparativ cu anii 1980 - 1990 calitatea apelor atât dupa indicii organoleptici
cît si principalii indici hidrochimici s-a îmbunatatit: mineralizarea apei a scazut cu 10-15% încadrându-se
în limitele 248-473 mg/dm 3 (fl. Nistru), 232-644 mg/ dm 3 (r. Prut) si 278-550 mg/dm 3 (fl. Dunarea);
continutul nitratilor a scazut de 2-3 ori; în apa se depisteaza cantitati mici de nitriti; fosfati Datele
referitoare la calitatea apei r. Nistru pe teritoriul Republicii Moldova, dupa proprietatile fizico-chimice si
bacteriologice demonstreaza ca apa este de clasa a 2-a a calitatii - "poluare moderata".În sectiuni dupa
orasele amplasate de-a lungul râurilor si confluenta cu afluentii Raut si Bîc, apa este de clasa a 3-a -
"poluata" .Calitatea apei râului Prut pe teritoriul Republicii Moldova nu depaseste clasa a 3-a.

Apele

3.5
 Utilizarea apei
În conditiile limitate ale cantitatii de apa este necesar de determinat prioritatile utilizarilor pentru diferite
necesitati social-economice.
Practic în primul rând sunt satisfacute necesitatile de asigurare a populatiei cu apa potabila apoi urmeaza
cerintele respective ale întreprinderilor pentru prelucrarea produselor agricole (fabrici de conserve, de
prelucrare a strugurilor, a produselor zootehnice s. a). Cea mai mare cantitate de apa se foloseste în
Republica Moldova în irigatie. Pentru un ha, în decursul unui sezon de irigare se cheltuieste, în
dependenta de plante, conditii climaterice si tehnica de irigatie -de la 1000 pâna la 3500 m 3 .
O conditie obligatorie de folosire a apelor de suprafata este asigurarea în sursa de alimentare a calitatii
sanitare.
Consumul apei în Republica Moldova a scazut semnificativ, atît pentru necesitati de productie, irigarea
terenurilor agricole, c ît si a celei potabile (Tabelul 4). Cauza acestor constatari este declinul în economie.
Alimentarea cu apa potabila a localitatilor este asigurata în proportie de 30% din sursele de suprafata si
70% din cele subterane. Populatia rurala se alimenteaza din surse centralizate numai în proportie de 18%
, în rest alimentarea cu apa a zonelor rurale este decentralizata, din fântâni.

Generalizând datele privind cantitatea de apa de suprafata ce se formeaza pe teritoriu (1,32 km 3 ), de

ape subterane (1,1 km 3 ), cât si a cotei-parte de apa, ce revine republicii din râurile transfrontiere
Nistru (4,1 km 3 ) si Prut (0,7 km 3 ), se impune afirmarea ca resursele de apa disponibile pentru
diverse folosinte în republica pot fi estimate actualmente la 7,1 km 3 /an. Unui locuitor din republica i se
revine cca 0,33 mii m 3 pe an, reiesind din resursele locale si 1,7 mii m 3 pe an, calculându-se si
volumul cotei parte de apa din râurile transfrontaliere.

De o importanta economica deosebita este pentru Republica Moldova v alorificarea resurselor piscicole

În anul 2002 pescuitul industrial a fost autorizat în lacul de acumulare Costesti – Stânca (r. Prut) si în
bazinul fl. Nistru. Din limitele aprobate pentru anul 2002 (139 tone) beneficiarilor au fost atribuite 78,35
tone, din care au fost pescuite 37,8 tone.

Resursele piscicole din bazinele piscicole naturale sânt în stare de criza cu tendinta pierderii valorii
piscicole si economice.
Pentru ameliorarea starii resurselor piscicole este necesar :
- încheierea acordurilor bilaterale cu Ucraina si România privind protectia si folosirea resurselor piscicole,
reglementarea pescuitului si efectuarea masurilor comune de ameliorare piscicola;
- corelarea legislatiei privind protectia resurselor piscicole si altor acte normative reiesind din situatia
social - economica actuala si de perspectiva;
- popularea cu puiet a lacului de acumulare Dubasari si efectuarea lucrarilor ameliorativ - piscicole;
- construirea unui centru de incubare artificiala a icrelor la lacul de acumulare Costesti – Stânca

Apele

3.6
 Sursele de poluare a apei
Sursele de poluare a apelor pot fi de natura organizata si neorganizata.
Sursele organizate includ apele reziduale comunale (menajere), industriale si agrozootehnice. Apele
menajere sunt poluate chimic (substante organice, compusi ai azotului, detergenti etc.) si bacteriologic,
Aceste surse sunt de obicei cunoscute si supravegheate, iar deversarile lor pot fi estimate cu destula
precizie.
În Republica Moldova sunt monitorizate sursele organizate de poluare si anume poluarile provenite de la
utilizatorii de apa primari si cei racordati la sistemele de canalizare centralizate. Investigarile efectuate de
laboratoarele IES asupra altor surse (apele meteorice, deversari de ape reziduale fara preepurare,
gunoisti s. a.) demonstreaza ca acestea sunt mai periculoase pentru mediul înconjurator decât sursele
organizate.
La depozitul de deseuri solide Cretoaia, de exemplu, lichidul format în stocul deseurilor infiltrându-se prin
talpa si corpul barajului, polueaza pânza freatica, care are un continut ce depaseste de 100-1000 CMA
pentru diversi poluanti organici. . Deversarile neorganizate ale apelor uzate din sectorul casnic (cca 70%
din ele se evacueaza în haznale permeabile si în cursuri de apa) polueaza si ele apele naturale.
Alte surse potentiale de poluare sunt câmpurilor de filtrare ale fabricilor de zahar , namolurile depozitate
pe platformele de uscare ale instalatiilor de epurare si gunoiul de grajd de la complexele animaliere
ramase în functiune. Cu regret impactul acestor surse de poluare asupra mediului nu se monitorizeaza.
Lipseste reteaua de observatii si investigatii de laborator asupra pânzei freatice din zona de amplasare a
obiectivelor nominalizate. Lipsa datelor factologice sistematice nu permite evaluarea pertinenta a situatiei,
urmata de masuri de combatere a poluarii ceea ce provoaca degradarea continua a calitatii apelor de
suprafata si subterane.

Din an în an scade gradul de încarcare a capacitatilor disponibile a statiilor de epurare biologica a apelor
(SEB) în functiune.

Pentru epurarea apelor uzate pâna în anii 90 au fost construite peste 580 statii de epurare biologica
(SEB). În anul 2003 au functionat 104. În 2003 statiile de epurare au fost folosite doar la o treime din
capacitate, fiind epurate doar 198 mii m 3 /zi, la o capacitate totala de 614 mii m 3 /zi

Din instalatiile de epurare amplasate în bazinul r. Nistru mai functioneaza cu încadrare la cerintele
autorizatiilor de mediu doar SEB Floresti, Balti. În 2003 au fost frecvente cazurile când s-a depistat
continutul redus de oxigen în apele r. Bâc în aval de mun. Chisinau (dupa SEB SA Apa-Canal). S-a redus,
aproximativ de 2 ori, eficienta de epurare a instalatiilor municipale dupa prabusirea la 30.XI. 2002 a
peretilor în bazinele de aerare. În 2002-2003 s-au efectuat lucrari de retehnologizare a sistemului de
aerare care va contribui la o epurare mai eficienta.
Volumul apelor uzate evacuate în râurile Nistru, Bîc, Prut si Raut s-a redus fata de 1990 corespunzator de
3,9; 2,3; 5,6 si 3 ori; s-au format 703 mln.m 3 de ape uzate, inclusiv 560 mln.m 3 ape evacuate fara
epurare folosite pentru racirea turbinelor Centralei electrice din Dnestrovsk.

Cantitatea substantelor organice (CBOt), materiilor în suspensii si azotului amoniacal evacuate în apele de
suprafata s-au redus considerabil fata de anii 1990-1995.

Apele freatice sunt extrem de vulnerabile fata de impactul antropogen. Din totalul prizelor de apa numai
20.0% corespund normativelor sanitare si igienice. Spectrul poluantilor naturali si artificiali este foarte
larg: compusii cu azot, pesticide, seleniu, fluor, sulfati, etc. Valorile mineralizarii si duritatii totale
depasesc de 2.0-5.0 ori si mai mult normativele internationale. În ultimii ani poluarea bacteriana se
plaseaza pe primul loc, drept confirmare a majorarii impactului antropogen. Conform estimarilor
concernului "Apele Moldovei" 1.5 mln. oameni din tara folosesc apa freatica poluata cu nitrati, cu o
mineralizare si duritate sporita.

Apele
3.6

In zonele rurale cca 70% dintre copii sufera de lipsa s-au

prezenta excesiva a fluorului in apele subterane.

Reiesind din datele tabelului 5 ponderea probelor de apa,

care nu corespund cerintelor sanitar – igienice conform

datelor supravegherii sanitar – epidemiologice aspect

teritorial, s-a constatat ca cea mai nefavorabila situatie

privind calitatea apei din sursele subterane, folosite în

scopuri potabile, s-a creat în judetele Taraclia, Ungheni,

Orhei, Lapusna, Cahul si UTA Gagauzia, unde ponderea ne

corespunderii calitatii apei la parametrii hidrochimici

Ecosistem acvatic de lânga Balatina
depaseste 50%. Microbiologic, cea mai nefavorabila situatie

se înregistreaza în Transnistria, jud. Tighina, Chisinau, Soroca, Taraclia si Ungheni, unde ponderea ne

corespunderii depaseste 10 %.

Poluarea transfrontaliera Gestionarea apelor transfrontaliere implica eforturile conjugate

ale tarilor riverane (Republica Moldova – România; Republica Moldova – Ucraina) si este reglementata
prin conventii internationale. Dintre acestea mai relevante sunt Conventia privind protectia râurilor
transfrontaliere si a lacurilor internationale (1992) si Conventia privind cooperarea pentru protectia si
utilizarea durabila a bazinului fluviului Dunarea (1994).
Recent SHS a instalat 4 statii de control automat pe r. Prut si fl. Nistru: Cu ajutorul lor se monitorizeaza
încontinuu calitatea apei râurilor transfrontaliere (pH, temperatura, nivelul apei, conductibilitatea,
turbiditatea si oxigenul dizolvat), realizând astfel o supraveghere sistematica si operativa asupra calitatii
apelor transfrontaliere si avertizarea urgenta privind cazurile de poluare accidentala a apelor
transfrontaliere catre statele vecine, autoritatile publice locale si centrale ,  agentii economici si  populatia.
Pe parcursul anului 2003 poluari evidente, înalte si extrem de înalte din punct de vedere hidrochimic, pe
cursurile de apa ce tranziteaza teritoriul Republicii Moldova, n-au fost înregistrate.
Construirea barajelor si a lacurilor de acumulare Novodnestrovsc - Ucraina (fl. Nistru) si Costesti-Stanca
(r. Prut) a avut urmari nefaste pentru ecosistemele râurilor. Activitatea nodului hidroelectric provoaca
variatii nenaturale ale regimului, ceea ce a modificat viteza curentului de apa, regimul termic si a dus la
cresterea turbiditatii apei si înnamolirii albiei pe tot cursul râului în aval de Novodnestrovsc. Prin
schimbarea regimului termic al apei fluviului Nistru în aval de complexul hidrotehnic Novodnestrovsc s-a
micsorat viteza proceselor fizico-chimice din apa.
 Apele

3.7

Masuri de protective a resurselor acvatice

În conditiile crizei economice în care se afla tara, îndeplinirea principalelor masuri de protectie a resurselor
acvatice se realizeaza insuficient. Lasa de dorit retehnologizarea complexelor de aprovizionare cu apa,
constructia si reconstructia complexelor de epurare a apelor uzate.

În a. 2003 a continuat implementarea Programului de alimentare cu apa si canalizare a localitatilor din

Republica Moldova pâna în a. 2006 si s-a efectuat un anumit volum de lucrari menite sa protejeze
resursele acvatice.

De mentionat ca investitiile fondului ecologic în masurile de protectie a resurselor acvatice s-au majorat
de la 8% în 2001, pâna la 17,7% în 2003. O pondere sporita o au si investitiile straine (Danemarca,
Olanda si Elvetia), constituind 37,1% din total.

În 2003 a continuat implementarea mecanismului de percepere a platilor pentru deversarile de poluanti în

apele naturale. Agentiile ecologice au perceput în acest scop 1,88 mln. lei de la 720 utilizatori de apa.

Monitoringul calitatii apelor

Directia Monitoring al Calitatii Mediului ( Serviciul Hidrometeorologic de Stat ), realizeaza monitoringul
calitatii apelor de suprafata pe întreg teritoriul republicii.
Monitoringul calitatii apelor de suprafata se efectueaza în 48 de sectiuni, 39 puncte de observatii, 6 bazine
(Costesti, Dubasari, Ghidighici, Comrat, Taraclia, lacul Cahul), 1 liman (Cuciurgan),16 râuri (Prut, Nistru,
Dunarea, Ciuhur, Gârla Mare, Sarata, Lunga, Cogâlnic, Camenca, Molochish, Ichel, Raut, Cubolta, Botna,
Br. Turunciuc). El a fost desfasurat conform unui program deplin dupa 49 indici hidrochimici (indicii fizico-
chimici, indicii regimului de oxigen, indicii de mineralizare, indicii specifici de poluare, elemente biogene)
si 5 indici hidrobiologici (indicii microbiologici, fitoplanctonul, zooplanctonul, perifitonul, zoobentosul).

Pe doua rîuri transnationale Prut si Nistru în localitatile Sirauti, Naslavcea (la întrare pe teritoriul Republica
Moldova) si în localitatile Valea Mare (centru), Tudora (la iesire), au fost instalate 4 statii automate, ce
efectueaza controlul calitatii apelor de suprafata dupa urmatorii indici: pH, temperatura, nivelul apei,
conductivitatea, turbiditatea si oxigenul dizolvat.
Eficienta statiilor SEB, care sunt poluatorul principal al apelor naturale, este supravegheata de
Inspectoratul Ecologic de Stat. IES
însa nu în toate cazurile se
reuseste realiz area acestui control
din cauza potentialului mic al
laboratoarelor hidrochimice

În anul 2002 din cele 106 SEB-uri

în functiune, asigurate cu control
analitic au fost doar 57, iar numai
pentru 36 s-a evaluat impactul
evacuarilor de ape uzate asupra
cursurilor receptoare.
Evaluarea calitatii si gradului de
poluare a apelor folosite în scopuri
potabile tine de responsabilitatea
Centrului National Stiintifico-
Practic de Medicina Preventiva.
Sistemele de alimentare centralizata cu apa sunt supravegheate sistematic. Controlul privind calitatea
apei din cca 250 mii fântâni si izvoare din republica este realizat sporadic, strictul necesar, deasemenea
din motivul potentialului mic al laboratoarelor analitice.
Apele