Scrisorile Sfantului Pavel

In Noul Tratament se regăsesc cele 44 de carti,initial ele fiind scrisori scrise de

Apostolul Pavel catre Biserica.
Ele sunt impartite astfel:

1. Epistole hristologice: Filipeni, Coloseni, Evrei

2. Epistole soteriologice: Romani, Galateni

3. Epistole eclesiologice: Efeseni

4. Epistole eshatologice: I-II Tesaloniceni

5. Epistole pastorale: I-II Timotei, Tit, Filimon

6. Epistole disciplinare: I Corinteni

7. Epistole apologetice: II Corinteni.

Epistola catre Romani

Dintre toate scrierile Ap. Pavel, Epistola către Romani este, fără îndoială, cea mai
importantă, ocupând locul prim în ierarhia lor. Epistola este cea mai lungă, volumul ei numărând
16 capitole , volum superior oricărei alte scrieri didactice a Noului Testament, dar ea este şi cea
mai bogată din punct de vedere doctrinar, având în vedere problemele dogmatice tratate de o
profunzime, claritate şi fortă unice. Aceste caracteristici au constituit pentru multi teologi şi
exegeti, în special protestanti „sirena” atragerii lor în capcana supraevaluării acesteia, apreciind-
o nu ca fiind o epistolă, ci mai degrabă un „tratat teologic” sau chiar „Summa Theologiae Pauli”

EPISTOLA I CĂTRE CORINTENI

Apostolul reaminteşte atât calitatea sa de apostol, cât şi chemarea la credintă a corintenilor,

pe care îi şi numeşte sfinti. Există două feluri de sfintenie despre care vorbeşte Sfântul
Pavel:sfintenia sacramentală, dobândită prin botez şi sfintenia morală, înŃeleasă ca deziderat,
ca poruncă, ca tintă la care trebuie să ajungă orice creştin şi care se realizează pe măsura
împlinirii virtutilor. Dacă Apostolul îi numeşte pe corinteni „sfinti” are în vedere tocmai sfintenia
sacramentală, dobândită prin Botez, în virtutea căruia toti creştinii sunt numiti sfinti.Apostolul
multumeşte apoi lui Dumnezeu pentru bunurile duhovniceşti pe care le-au primit creştinii
corinteni din partea Lui.

EPISTOLA II CORINTENI

Între epistolele pauline, cea de a doua către Corinteni e mai mult o scrisoare de luptă şi
persuasiune apostolică decât o expunere sistematică a unei teme, cum e, de pildă, cea către
Romani sau Efeseni. Nici o altă Epistolă a Ap.Pavel nu are un caracter atât de personal şi de intim
ca II Corinteni. Sf. Pavel foloseşte aici un stil violent şi pasional pentru a-şi apăra apostolatul
vizavi de adversarii săi, iudaizanti, dar şi pentru a afirma dependenta sa exclusivă de Hristos. In
rugăciunea de multumire Apostolul îşi exprimă gratitudinea sa pentru ajutorul primit de la
Dumnezeu în misiunea sa şi pentru faptul că a fost izbăvit dintr-o grea primejdie în care s-a găsit
în Asia şi din care nu mai spera să scape cu viată

EPISTOLA CĂTRE GALATENI

Cu toate că este una dintre Epistolele scurte ale Apostolului Pavel, Galateni este considerată de
specialişti ca fiind una dintre cele mai importante şi influente epistole ale sale. Întrucât
Epistolele către Romani şi Galateni au ca temă fundamentală – îndreptarea prin credinŃă –
prima a fost considerată de unii comentatori ca find o extindere a Epistolei către Galateni, iar a
doua a fost numită „Epistola scurtă către Romani”.Începutul epistolei către Galateni este unul
normal pentru pavel,cu toate că salutarea include obişnuita identificare a autorului şi a
destinatarilor, impreună cu urarea, specific paulină, obişnuita rugăciune de multumire şi laudă a
lui Dumnezeu pentru credinta cititorilor săi.

EPISTOLA CĂTRE COLOSENI

Epistola constituie un scurt tratat apostolic despre dumnezeirea Mântuitorului Hristos, Unicul
mijlocitor pe lângă Dumnezeu Tatăl, precum şi o încercare a Sf. Pavel de combatere a unor
devieri de natură iudaică de la dogmele Bisericii creştine.
Ca şi alte epistole, Coloseni începe cu o adevărată liturghie epistolară în care Pavel îşi prezintă,
mai întâi, statutul său de Apostol al lui Iisus Hristos, prin vointa lui Dumnezeu . Adresarea din
vers 2„sfintilor şi credincioşilor, frati întru Hristos Iisus” îi desemnează pe creştinii coloseni ca
popor ales şi sfânt al lui Dumnezeu. Este un pasaj paralel celui din Introducerea Epistolei către
Efeseni: „sfinti...şi credincioşi întru Hristos Iisus”

EPISTOLA CĂTRE EFESENI

Efesul, capitala Asiei proconsulare, a fost unul dintre cele mai importante centre misionare ale
Ap. Pavel. Apostolul trece prin Efes în a doua călătorie misionară, întorcându-se de la Corint, şi
revine în a treia călătorie misionară, când va rămâne aici timp de 3 ani În adresă şi salutare
Apostolul se prezintă pe sine ca Apostol prin vointă divină, iar creştinii sunt numiti sfinti, în sens
sacramental, în virtutea actului botezului. În locul rugăciunii de multumire, apare un imn
liturgic, care va fi fost luat, se pare, din cult şi care introduce tema părtii doctrinare, şi anume,
„planul dumnezeiesc de mântuire”.

EPISTOLA CĂTRE FILIPENI

În timpul vietii apostolului Pavel, Filipi era o cetate importantă a provinciei romane Macedonia
situat în câmpia din estul muntilor Pangea, pe via romană Egnatia.Cetatea Filipi îşi trage numele
de la întemeietoriul ei, în anul 358-357 î.Hr, Filip al II-lea, regele Macedoniei, tatăl lui Alexandru
Macedon. În vechime, acest oraş s-a numit, mai întâi, Datos, iar apoi Krenides, după numele
vechii cetăti, pe ruinele căreia a fost zidit acest oraş.

În adresare lui Apostolul şi-l asociază pe Timotei în slujire, prezentându-se ca fiind amândoi
„slujitori ai lui Hristos”, iar cititorii sunt numiti cu calificativul de „sfinti”, întelegându-se prin
această sintagmă cei botezati în Hristos, alături de aceştia fiind episcopii (preotii) şi diaconii lor:
„Pavel şi Timotei, slujitori ai lui Hristos Iisus, tuturor sfinŃilor întru Hristos Iisus,celor ce sunt în
Filipi, împreună cu episcopii şi diaconii”